Synodality

În cuvântul său de adresare, rostit în data de 22.01.2016 la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, care a avut loc între 21 şi 28 ianuarie la Chambésy, lângă Geneva, Prefericirea sa, Patriarhul Daniel, sublinia „că sinodalitatea (conciliaritatea) este o regulă (normă) canonică a vieţii eclesiale în toate Bisericile Ortodoxe Autocefale. Astăzi, însă, sinodalitatea trebuie să devină, de asemenea, o regulă a Ortodoxiei la nivel universal, de întruniri sinodale periodice (la fiecare cinci, şapte sau zece ani). Din acest punct de vedere, trebuie să considerăm viitorul Sfânt şi Mare Sinod nu ca fiind un eveniment eshatologic (care precede sfârşitul lumii), ci un eveniment istoric important pentru a dezvolta practica sinodalităţii la nivel panortodox.”
În conturarea importanței Sfântului și Marelui Sinod din Creta un rol fundamental îl are receptarea dezbaterilor de către tot corpusul eclesial și înțelegerea responsabilă a conținutului documentelor stabilite la acest Sinod. În procesul de formulare și apoi de receptare a deciziilor sinodale, atât ierarhia, cât și laicatul sunt responsabili pentru cultivarea conștiinței dogmatice și canonice. Contextul teologic ortodox românesc a fost tulburat în ultimele luni de neînțelegeri din partea unor persoane, care, prin interpretarea lor, de multe ori greșită, confuză sau deficitară, au dus la atitudini necanonice de mare gravitate.
Volumul de față reprezintă roadele conferinței internaționale „Sfântul și Marele Sinod - eveniment eshatologic sau normalitate canonică?”, organizate de către Facultatea de Teologie Ortodoxă și Centrul de Studii Nomocanonice al Universității Babeș-Bolyai, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte și al Centrului Ortodox de Studii și Cercetări „Dumitru Stăniloae”, Paris, în perioada 26-28 aprilie 2017, cu binecuvântarea IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului. În cadrul acestei manifestări academice au fost prezentate și dezbătute principalele aspecte legate de deciziile Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe care a avut loc în insula Creta, în perioada 19-26 iunie 2016.
Volumul „Sfântul și Marele Sinod – eveniment eshatologic sau normalitate canonică?” a avut ca scopuri: dezbaterea întrunirii, condițiilor, aspectelor complexe legate de convocare, întrunire și adoptarea documentelor în Sfântului și Marelui Sinod, dezbaterea deciziilor Sfântului și Marelui Sinod din Creta, conturarea viziunii teologice generale și încadrarea textelor în Tradiția dogmatică și canonică a Bisericii și receptarea lor, noutatea și importanța textelor Sfântului și Marelui Sinod, posibile îmbunătățiri care pot fi aduse într-o altă etapă de manifestare a sinodalității la nivel panortodox, perspectivele care se întrevăd după  Sfântului și Marelui Sinod din Creta.
Volumul de față este destinat profesorilor, studenților, doctoranzilor, cercetătorilor de la Facultățile de Teologie din țară și străinătate, cât și preoților și credincioșilor doritori să înțeleagă mai bine locul și rolul sinodalității în Biserica Ortodoxă și să descopere importanța textelor adoptate la Sinodul care a avut loc în Creta, în data de 16-27 iunie 2016.

Synodalita má neodmysliteľné miesto v celých dejinách Cirkvi. Pápež František ostáva verný jej tradícii, a preto ju považuje za kľúčový prostriedok pre jej obnovu a reformu. Téme synodality sa bude venovať najbližšie zasadanie Synody biskupov, ktoré pápež zvolal na október 2023. Táto konferencia je príležitosťou pre odbornú diskusiu o synodalite a jej úlohe v ekleziológii, predovšetkým pre zachovanie starovekej praxe - Ecclesia semper reformanda. Pretože iba to, čo sa obnovuje, žije.

https://www.ku.sk/fakulty-katolickej-univerzity/teologicka-fakulta/novinky/papez-frantisek-synodalita-a-ecclesia-semper-reformanda.html

Las reformas en la Iglesia tienen como punto de partida una lectura actual de los signos de nuestro tiempo a la luz del Evangelio. Reconocemos la necesidad de una conversión sinodal a todos los niveles de la vida de la Iglesia frente al modelo teológico-cultural reinante que no ha logrado superar una cultura clerical y piramidal. El clamor de las víctimas y las exigencias de las nuevas subjetividades emergentes nos llaman a repensar las relaciones de poder y gobernanza en la institución eclesial a la luz de una profunda conversión en su modo de proceder. Esta transformación favorecerá la renovación y el surgimiento de nuevos ministerios, servicios y carismas para el anuncio del Evangelio y el servicio a la justicia y la paz en nuestra casa común. Con el fin de estudiar la reforma de la Iglesia, se reúnen a más de 20 voces internacionales en este volumen que trabajaron varios días en la Ciudad de Caracas, Venezuela, con el fin de aportar sus propuestas para la reforma eclesial.

El presente volumen se ofrece como un aporte a la reflexión actual sobre la sinodalidad, enriquecido con numerosas contribuciones que reúnen las reflexiones de veinte estudiosos, hombres y mujeres. Todas abordan con valentía las cuestiones abiertas y los temas problemáticos; pensar juntos –sinodalmente– entrelazando distintas competencias disciplinares, en una reflexión actual sobre el misterio de la Iglesia que exige también considerar las implicaciones en el plano histórico, fenoménico e institucional. Las cuatro partes del volumen sugieren la lógica abierta y dinámica que ha guiado la investigación: se trata de construir la sinodalidad, de reconfigurar los ministerios, los carismas, los servicios, de crear consenso, de sinodalizar las instituciones. Con esta publicación, el Grupo Iberoamericano de Teología ofrece su aporte al proceso de reforma sinodal de la Iglesia con el fin de contribuir a la "a la edificación del cuerpo de Cristo" (Ef  4, 13) en la unidad de la fe y el amor.

Le pape François nous a invités à considérer la synodalité comme la manière dont l’Église est appelée à vivre et mettre en œuvre sa mission en ce troisième millénaire. La Commission théologique internationale soutient que le premier niveau de synodalité a lieu dans l’Église particulière, où les réalités socioculturelles dessinent le visage particulier de la vie ecclésiale, façonnant ses relations et ses structures. Cet article se situe dans ce contexte. Il propose en premier lieu une réflexion sur la relation entre les Églises locales et les cultures à la lumière de la synodalité en tant que dynamique qui reconfigure l’identité et la mission ecclésiale dans chaque lieu. Puis il dessine un rapide panorama d’expériences synodales diverses en différents continents, telles que les synodes diocésains, assemblées nationales et conciles pléniers qui témoignent d’une dynamique d’inculturation prenant en compte l’histoire et la culture locale. Ainsi, la synodalité intègre et approfondit l’ecclésiologie des Églises locales de Vatican II : le modèle de l’Église en tant que communion d’Églises.

Synodality and Cultures: Various Synodal
Experiences by Continent
Pope Francis has invited us to consider synodality as the way
the Church is called to live and implement its mission in the third
millennium. The International Theological Commission argues that
the first level of synodality takes place in the particular Church,
where socio-cultural realities shape the particular face of Church life,
shaping its relationships and structures. This article first proposes a
reflection on the relationship between local Churches and cultures
in the light of synodality as a dynamic that reconfigures ecclesial
identity and mission in each place. It then outlines a rapid panorama
of diverse synodal experiences on different continents, such as
diocesan synods, national assemblies, and plenary councils, which
bear witness to a dynamic of inculturation that takes into account
local history and culture. Thus, synodality integrates and deepens
the ecclesiology of the local churches of Vatican II: The model of the
Church as a communion of Churches.