Eu si sotul meu suntem suntem pur si simplu vrajiti de pesto. Ador pesto cu paste sau in supa de rosii, sotului ii place pur si simplu pe paine, la mic-dejun, pranz si chiar si la cina daca s-ar putea!
Pesto genovez este un sos originar din Genova, regiunea Liguria, care contine multe frunze de busuioc, parmiggiano regiano, pecorino, usturoi, seminte de pin si ulei de masline.
Astazi am pregatit un pesto genovez fara seminte de pin, ci cu migdale si samburi de nuca, de la nucul nostru din gradina.
Ingrediente:
100 grame frunze de busuioc genovez
1 catel de usturoi
50 de grame samburi de nuca
50 grame fulgi de migdale
10 linguri parmeggiano regiano ras
130-150 ml ulei de masline
sare gronjuroasa
sare gronjuroasa
Busuiocul proaspat cules din gradina, l-am spalat usor in apa rece, cat sa se ia praful de pe el, si l-am lasat sa se zvante pentru 1 ora, la racoare pe un prosop de bumbac curat.
Am dat prin razatoarea mica parmezanul si am macinat nuca.
Nu am un mojar a la J.Oliver, robotelul meu de bucatarie a mixat busuiocul cu catelul de usturoi, nucile macinate si restul ingredientele, pana ce am obtinut o pasta consistenta.
Pentru ca busuiocul nu se impaca deloc cu inoxul, si cum lama robotului e de inox, mixarea trebuie facuta pe reprize scurte de 3 secunde la viteza cea mai mica.
Cum mereu folosesc robotul pentru a face pesto si nu clasicul mojar, mama m-a sfatuit sa tin ingredientele la rece, in frigider, 1-2 ore inainte de a le folosi, iar pesto-ul gata mixat sa-l scot repede din robot si sa-l torn intr-un vas de ceramica rece, cu ajutorul unei linguri de lemn ... Si uite asa am obtine un pesto verde crud cu un parfum divin si gust nemaipomenit!
Cum nu am consumat sosul imediat, am turnat putin ulei deasupra, pentru a-l feri de o oxidare, si l-am dat la rece in frigider. E la fel de bun si a doua zi.
Nu am un mojar a la J.Oliver, robotelul meu de bucatarie a mixat busuiocul cu catelul de usturoi, nucile macinate si restul ingredientele, pana ce am obtinut o pasta consistenta.
Pentru ca busuiocul nu se impaca deloc cu inoxul, si cum lama robotului e de inox, mixarea trebuie facuta pe reprize scurte de 3 secunde la viteza cea mai mica.
Cum mereu folosesc robotul pentru a face pesto si nu clasicul mojar, mama m-a sfatuit sa tin ingredientele la rece, in frigider, 1-2 ore inainte de a le folosi, iar pesto-ul gata mixat sa-l scot repede din robot si sa-l torn intr-un vas de ceramica rece, cu ajutorul unei linguri de lemn ... Si uite asa am obtine un pesto verde crud cu un parfum divin si gust nemaipomenit!
Cum nu am consumat sosul imediat, am turnat putin ulei deasupra, pentru a-l feri de o oxidare, si l-am dat la rece in frigider. E la fel de bun si a doua zi.