Istorie

Devreme, în dimineața zilei de 11 decembrie 969, toți s-au arătat dispuși să uite pe cel ce, cu câteva ore mai devreme, fusese domnul și suveranul lor. Trupul lui Nichifor Fokas, binefăcătorul Imperiului, " moartea albă a sarazinilor " , protectorul Bisericii, zăcea, părăsit în favoarea ciorilor, în curtea palatului Bucoleon, ca un semn înfricoșător adresat celor ce-și călcaseră atât de repede jurămintele. Cortegiul însângerat, căruia i se alăturase – ca de fiecare dată – o mulțime pestriță de ignoranți, îl condusese pe Tzimiskes la poarta Marii Biserici, aclamând și invocându-l pe bătrânul ascet Polieuct, patriarhul Constantinopolului, să încoroneze pe " alesul poporului ". Leon Balantzes (cel care dăduse prima lovitură de sabie împăratului adormit), Atzipotheodoros (cel care destrunchiase capul viteazului), Burtzes (militarul fără onoare), se aflau în primul rând, lângă Ioan Tzimiskes. Împărăteasa Teofano rămăsese la palat, pentru a-l curăța de eventualii susținători ai defunctului ei soț precum și pentru a alunga, în rușine și umilință, prințesele bulgare, logodnicele fiilor ei, pe care le vizitase cu perfidie în momentul asasinatului. Porunci, cu sânge rece, curățarea dormitorului imperial și pregătirea acestuia pentru ceea ce își imagina că va fi noaptea deplinei victorii, pe care o plănuise, în atâtea rânduri, împreună cu amantul ei. În același timp, prin complicii ei, Teofano urmărea din răsputeri să convingă pe toți de nevinovăția sa. Făcea toate eforturile pentru a ascunde implicarea ei directă în moartea soțului. Însă " deznodămintele care dau în vileag crimele cele mai ascunse, în care a fost mai mare grija vinovaților pentru a le feri de ochii oamenilor, par atât de simple și de ușoare, încât s-ar crede că numai Dumnezeu le poate fi făptașul " 1. Patriarhul, deși se aflase în opoziție față de Nichifor II Fokas, mai ales după ce basileul, având nevoie de bani pentru continuarea războiului, dăduse legea privind impozitarea averilor mănăstirești în 964, porunci închiderea porților Sfintei Sofia. Polieuct refuză cu fermitate încoronarea lui Ioan Tzimiskes până când acesta nu va îndeplini penitența pe care i-o va impune pentru uciderea unchiului și împăratului său, până când ucigașii nu vor fi exilați iar împărăteasa depusă din funcție, scoasă afară din palat și internată într-o mănăstire. Totodată el cerea anularea tuturor legilor pe care înaintașul lui Tzimiskes le dăduse cu privire la bunurile bisericești și la averile mănăstirilor. Cu privire la propria sa persoană, Tzimiskes trebuia să împartă întreaga avere acumulată în calitate de cetățean, săracilor din Imperiu. Fără să ezite, Ioan Tzimiskes acceptă toate condițiile patriarhului. Complicii, denunțați nominal de el, fură dezbrăcați de onoruri și trimiși în exil.

Băiatul acesta ne surprinde din nou-nu mai știu a câta oară în acești ani, poate nici nu contează, decât așa, pentru statistici-dar, se vede de departe că este cel mai harnic dintre istoricii tecuceni, de nu cumva singurul prin care istoria locală este ținută în active lucrative. Nimeni nu-l știe, nimeni nu-l cunoaște, doar câțiva cristei în lunca Bârladului vestesc fără pauză că-n Tecuci chiar se întâmplă ceva important. Am mai scris despre el și despre cercetările sale de istorie locală, tot așa, cu un sentiment de culpabilitate, de vinovăție-aceeași pe care ar trebui so resimtă toți cei care-i sunt contemporani-oameni simpli, instituții și autorități-pentru insensibilitatea lor la valoare, la calitate umană, la competență.

U nastojanju da javnosti i subjektima odlučivanja predoči stanje i potencijale kulturne baštine u CrnojGori, izazove sa kojima se ona u postojećim uslovima suočava, a u cilju definisanja njenog mjesta, uloge, novog načina zaštite i valorizacije primjerenih evropskim standardima, Ministarstvo kulture i medija je od 2003. godine težište svog rada stavilo na ovaj značajni kulturni, društveni i državni segment. S obzirom da je za vođenje svake ozbiljne i kreativne politike i donošenje zakonske regulative neophodna cjelovita analitička osnova, Ministarstvo je pristupilo temeljnom sagledavanju stanja u svim oblastima kulturne baštine i djelatnostima ostvarivanja njene zaštite, i to prvi put poslije više decenija. Obimnost posla i aktuelnost problematike odredili su metodološki i koncepcijski pristup ovom poslu. Prvo je, u toku 2004. i 2005. godine, sagledano stanje nepokretne kulturne baštine, tj. nepokretnih spomenika kulture i arheoloških lokaliteta, a potom, u toku 2006. godine, sagledano je stanje pokretne kulturne baštine, i to kroz pregled ostvarivanja arhivske, bibliotečke, muzejske i kinotečke djelatnosti.
Milorad Bajković, Semir Bučan, Maja Ćetković, Željko Čelebić, Zorica Čubrović, Marina Đerekarac, Milena Filipović, Zdravko Gagović, Slavica Jovanović, Gojko Kastratović , Vesna Kilibarda, Dragica Lompar, Lidija Ljesar, Predrag Malbaša, Milica Martić, Zorana Milošević, Slobodan Mitrović, Zorica Mrvaljević, Tomo Miljić, Marina Pavićević, Snežana Pejović, Srđan Pejović, Budimir Radović, Pavle Radoman, Smiljana Radusinović, Aleksandar Samardžić, Novica Samardžić , Tijana Samardžić, Ksenija Sekulić, Zoran Šoškić, Tanja Vujović, Zdravko Vukčević, Veronika Varajić, Vladimir Vukmirović, Momir Vučković, Žana Žunić

Mergând pe drumul deschis de către maeştrii sfârşitului de secol XVII, Chrysaphes cel Nou, Ghermanos Neon Patron şi Balasie Preotul împreună cu ceilalţi, protopsalţii de după 1670 vor demara ample proiecte de modificare a stilisticii vechilor repertorii, în paralel cu introducerea unor noi formule în muzica bizantină.
Interesul principal al acestora a fost acela de a "actualiza" tradiţia muzicală a Bisericii având în vedere mai întâi de toate aducerea la zi a cântării, după normele esteticii contemporane şi simplificarea semiografiei în procesul de transcriere a melosului.
Dar mai trebuie adăugat un fapt deosebit de important, anume că, în lumina cercetării ştiinţifice se relevă interdependenţa dintre necesitatea liturgică şi tehnica de îmbunătăţire muzicală utilizată. Deci, pe lângă latura pur estetică, procedeele de îndreptare a cântării bisericeşti ortodoxe vin ca o parte vizibilă a necesităţii de a amplifica sau a celei de a restrânge slujba bisericească, la un moment dat sau altul din istoria Bisericii.

În vremea când a domnit peste Imperiul Otoman, a fost considerat cel mai mare lider al lumii, atât de către musulmani, cât şi de creştini. A fost de asemenea un strălucitor strateg militar, un politician desăvârşit, precum şi un mare patron şi ocrotitor al artelor. El este sultanul care a condus

Acest arbore genealogic reprezintă descendența directă de la „piticariul răzeș” (menționat în Piticăreștii - Trecutul unui neam de răzeși din ocolul Câmpulungului Moldovenesc 1660-1799) până la Alexandru-Daniel Piticari. Originea familiei este preluată din lucrarea menționată, urmând ca, de la vornicul Georgi Piticari să fie realizată descendența directă, pe baza registrelor de stare civilă și a altor documente istorice.

Between 1965 and 1989 the Romanian leadership undertook sustained efforts towards the development of a Romanian supersonic fighter jet. Derived from the politics of countering the Soviet influence and of asserting its international presence as an independent actor, the Romanian supersonic program proved unable during the 25 years in which it was active to procure a engine capable of fulfilling the task.  From the mid 1960s blind voluntarism towards the French availability and the reluctance of the Soviet partner to provide the MiG-21 engine, through the attempts aimed at the British Rolls-Royce firm and at their newly built Chinese capabilities, to the 1980s unrealistic contemplation of the latest American, French and Israeli advancements and, finally, to the begging for the Soviet MiG-29 turbojet engine charactersitic for the second half of the 1980s, we see the overall picture of a volatile, inconstant  and highly unefficient run specific to the rudimentary political methods of Ceaușescu’s Romania.

Această ediție aniversară, pe care o supunem atenției dumneavoastră critice, reprezintă a doua carte de aur dedicată Marii Uniri. Prima carte de aur – datată 1929 – aparține patrimoniului cultural național mobil și este un manuscris pe pergament, realizat manual pentru serbarea primilor 10 ani de la înfăptuirea Marii Uniri. Ineditul exemplar – publicat pentru prima dată integral în ultimul capitol al acestui volum – a fost ornamentat, asemenea incunabulelor medievale, prin pictare tradițională, în stilul Art Nouveau, de către pictorița Cecilia Cuţescu-Storck, la comanda principesei Alexandrina Gr. Cantacuzino. Volumul de față înglobează, continuă și dezvoltă prima carte de aur și a fost realizat pentru celebrarea Centenarului Marii Uniri. Pentru comemorarea primilor 100 de ani de la momentul 1918, am ilustrat parcursul istoric anevoios, marcat de atâtea jertfe și sacrificii, care avea să conducă, în cele din urmă, la unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu Vechiul Regat și formarea României Mari. În vreme ce prima carte de aur este mai degrabă o carte de onoare destinată semnăturilor personalităților care au participat la festivitățile de la Alba Iulia din 1929, această a doua carte de aur este un volum aniversar care conține o selecție științifică din documentele olografe și imaginile de epocă ale Marii Uniri. Pentru ambele cazuri, parafrazând subtitlul, oarecum emfatic, al ediției din 1929, putem admite, și de această dată, că, într-adevăr, cartea de aur este cinstirea acelora care, în marile clipe istorice, au înfăptuit visul milenar al tuturor românilor: întregirea României. Și chiar dacă visul unirii tuturor românilor într-un singur stat național unitar nu a fost unul milenar (ideea a prins contur de abia către jumătatea secolului al XIX-lea) și nici nu a ținut prea mult (România Mare se prăbușește teritorial în 1940, după numai 22 de ani de la Marea Unire), imaginea anului 1918 rămâne, indiscutabil, momentul astral din întreaga istorie a românilor. Această a doua carte de aur reprezintă, așadar, un modest omagiu adus memoriei celor care au făcut posibilă nașterea României Mari.

Lucrarea de față nu este o istorie premodernă a orașului Tecuci, ci un prilej, pornind de la un studiu de caz, de a urmări fenomenul mai larg al evoluției stăpânirii teritoriului urban în Moldova până în timpurile moderne. Nu am dorit ca lucrarea noastră să fie o descriere aridă a felului în care dreptul de stăpânire asupra teritoriului orașului a fost revendicat pe rând de către domnie, proprietarii laici sau clerici și orășeni, ci am vrut să fie mai mult o istorie a oamenilor care au populat acel spațiu.

Prin intermediul acestei articol abordăm un subiect interesant, acela al interacțiunii dintre baptiști și comunism în România secolului XX. Avem în vedere modul în care baptiști își definesc identitatea, dar și modul în care aceasta a fost percepută de către comunism ca sistem ideologic, dar și de către reprezentanții comunismului românesc.
Pentru tratarea acestui subiect prezentăm în partea de început informații despre originea baptiștilor având în vedere două aspecte: rădăcini și crezuri. Se regăsesc și aspecte care privesc modul în care baptiștii își definesc identitatea precum și de valorile pe care le promovează. Interacțiunea baptiștilor cu comunismul în România dorim îl tratăm prin prisma valorilor baptiste și valorilor comuniste, evidențiind faptul că aveau valori divergente, dar și valori comune cu un mod diferit de transpunere a acestora în viața comunității. Am considerat  relevant și prezentarea modului în care erau percepuți baptiștii de către comunism din punct de vedere ideologic, cât și practic, referindu-ne în acest ultim caz la modul în care era înțeles baptismul ca doctrină religioasă, precum și credincioșii baptiști de către cei care transpuneau în practică ideologia comunistă.

Coperta colecţiei DONE STAN Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale DJUVARA, NEAGU O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri / Neagu Djuvara. -Ed. a IV-a. -Bucureşti: Humanitas, 2002 240 p.; 18 cm. (Top H) ISBN 973-50-0242-6 94(498) © HUMANITAS, 2002 Ediţia a IV-a revăzută ISBN 973-50-0242-6 Redactor VLAD ZOGRAFI Apărut 2003 BUCUREŞTI -ROMÂNIA Tipărit la C.N.I. "Coresi" S.A.

Au fost \ntotdeauna [i sunt \nc` [i ast`zi teribili speciali[tii, fa]` de cei ce \ndr`znesc s` emit` ipoteze, care zdruncin` valoarea operelor lor. Ce sentiment de cru]are poate avea un \nv`]at fa]` de cel care emite o ipotez` care, dac` s-ar adeveri, ar \nsemna aruncarea la co[ a tot ce a scris el pe baza unei ipoteze contrarii? Era cu at~t mai u[or speciali[tilor istorici s` reduc` la neant valoarea operei lui N. Densu[ianu, cu c~t ipoteza lui, care aducea o cl`tinare credin]ei ob[te[ti cǹ oi suntem urma[ii Romei, ap`rea tuturor ca un act de impietate, o mic[orare a valorii titlului de noble]e. ÉN-a pierit nici o limb` a Dacilor, pentru c` ei n-au avut o alt` limb` proprie, care s` fie \nlocuit` prin limba Romanilor [i n-au avut o astfel de limb` pentru simplul motiv c` Dacii vorbeau latine[te. Limba Dacilor n-a pierit. Ea a devenit \n Italia \nt~i limba Romanilor care era o form` literar` a limbii Daciei, iar mai t~rziu limba italian`; aceea[i limb` a Dacilor, dus` \n Fran]a a ajuns \nt~i limba Galilor, iar cu timpul limba francez`; \n Spania ea a devenit \nt~i limba Iberilor, iar cu timpul limba spaniol`, iar aici a devenit cu vremea limba noastr` rom~neasc`.

În prezent, în spaţiul editorial românesc sunt extrem de rare şi fragmentare trimiterile la istoria, cultura şi civilizaţia Finlandei mai vechi sau mai noi. În mod paradoxal şi îmbucurător totodată, însă, în prezent, interesul publicului larg sau specialist pentru acest domeniu al cunoaşterii este în continuă creştere în România. În ultimii ani contactele dintre cetăţenii României şi Finlanda au sporit remarcabil. Cu toate aceste foarte puţine sunt cunoscute în România despre Finlanda, despre istoria, trecutul sau prezentul său. Tocmai de aceea considerăm că proiectul Asociaţiei Române de Studii Baltice şi Nordice de editare în România a unei monografii dedicate Istoriei Finlandei răspunde unei nevoi prezente reale, aflându-se totodată sub auspiciile succesului, autorii săi fiind doi specialişti români care scriu despre istoria Finlandei pentru publicul românesc. În diverse medii româneşti sunt tot mai vizibile interesul, dar şi admiraţia pentru succesul economic al Finlandei, pentru reuşita sistemului său politic, pentru performanţele sale educaţionale, pentru calitatea vieţii pe care o oferă cetăţenilor săi, pentru atractivitatea pe care o prezintă cetăţenilor altor state nu numai europene, dar ale lumii. Dar cum a ajuns Finlanda la asemenea performanţe, cum au ajuns finlandezii ceea ce sunt, cum a evoluat sistemul politic, social sau economic finlandez către ceea ce cunoaştem astăzi, ce ameninţări au avut finlandezii de înfruntat, ce influenţe s-au manifestat asupra lor, toate acestea sunt întrebări care îşi găsesc răspunsul în această lucrare.
Având în vedere caracterul de pionierat al lucrării lor, autorii au ales scrierea unei istorii amănunţite a Finlandei, începând cu primele dovezi preistorice de locuire a teritoriului statului de astăzi, trecând prin epoca vikingilor şi a creştinării, oprindu-se în amânunt asupra Renaşterii şi Reformei, marcând naşterea naţiunii finlandeze în secolul al XIX-lea şi apariţia statului independent către finalul primului război mondial, înfăţişând dezvoltarea remarcabilă înregistrată între cele două conflagraţii mondiale, argumentând asupra soluţiei de neutralitate şi finlandizare în anii războiului rece, şi ajungând la integrarea în Uniunea Europeană şi la ultimele dezbateri legate de aderarea sau neaderarea sa la NATO. În acest demers remarcabil o atenţie deosebită a fost acordată evoluţiilor înregistrate de Finlanda în ultimii douăzeci de ani, aceste evoluţii fiind cele care au un impact deosebit astăzi asupra relaţiilor şi contactelor dintre România şi Finlanda, precum şi dintre cetăţenii României şi cetăţenii Finlandei.
Scrisă de români, pentru publicul românesc, lucrarea adesea compară situaţia celor două state, marchează momentul celor mai timpurii contacte dintre naţiunea română şi cea finlandeză, analizează comparabil influenţa unor evenimente internaţionale deosebite asupra evoluţiei celor două ţări. Cititorul român va afla din acest volum că Finlanda are multe în comun din punct de vedere istoric cu România. Este un stat tânăr, asemeni României, aflat de-a lungul secolelor sub influenţa copleşitoare a marelui său vecin de la Răsărit, asemeni României, cu populaţii minoritare semnificative procentual, asemeni României. Finlanda a evoluat la confluenţa influenţelor vestice şi estice, asemenea României şi este astăzi dedicată proiectului european, poate mai mult decât România.
Cititorul român va afla din acest volum şi că Finlanda este foarte diferită de România. Este un stat bilingv, finlandezo-suedez, deşi populaţia suedeză reprezintă doar aproximativ 6% din populaţia ţării. Are un înalt grad de urbanizare, deşi în anii 1960 era încă un stat preponderent agrar. Se află în foarte bune relaţii oficiale cu Federaţia Rusă, deşi cele două state vecine au o foarte tulbure istorie comună, marcată inclusiv de războaie şi de pierderi teritoriale, evident în beneficiul marii puteri. Finlanda a fost aliata Germaniei în al doilea Război mondial, dar nu a devenit democraţie populară, menţinându-şi independenţa cu preţul compromisului dat de „finlandizare”.     
Publicul român poate şi învăţa multe de la Finlanda. Că o „putere minoră” şi cetăţenii săi pot marca evoluţia cunoaşterii mondiale în cele mai neaşteptate domenii: informatică, design sau arhitectură. Că o „putere minoră” poate supravieţui şi poate rămâne neutră în cele mai grele momente ale confruntărilor dintre marile puteri. Că un stat sărac în resurse naturale şi aproape falimentar, cum era Finlanda la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, poate evolua în câteva decenii într-unul dintre cele mai prospere şi sigure state ale lumii. Un stat mic ca număr de locuitori (aproximat 5 milioane), mediu ca suprafaţă, periferic ca plasare geografică, tânăr ca evoluţie istorie, Finlanda oferă astăzi cetăţenilor săi o calitate a vieţii spre care multe „puteri minore” încă tind.
Gândită ca o lucrare de istorie generală a Finlandei, acest volum abordează, studiază şi comentează interacţiunile dintre diferitele aspecte ale vieţii comunităţii, precum politicul, diplomaticul, socialul, economicul sau culturalul. Deşi alege o structură tradiţională, cronologică, lucrarea celor doi autori este construită pe scheletul dat de evenimentele şi procesele care au creat, în opinia lor, Finlanda aşa cum o percepem şi cunoaştem noi astăzi.
Adesea lucrările de sinteză de acest tip sunt marcate de o anumită barieră de concepţie, anume aceea a simplificării. Volumul de faţă însă nu are acest păcat, nu sintetizează până la simplificare, nu oferă explicaţii simple şi în general cunoscute unor fenomene şi procese complexe, nu se opreşte doar asupra istoriei politice. Autorii arată o grijă specială şi constantă pe parcursul întregii monografii pentru prezentarea ultimelor dezbateri şi a ultimelor rezultate înregistrate în domeniul academic asupra temelor abordate, căci o grijă principală a lor a fost aceea de a deschide orizonturi către cunoaşterea acestui domeniu. De aceea prezintă diferitele interpretări şi controverse care marchează subiectele şi temele asupra cărora se opresc şi nu se sfiesc să avanseze propriile interpretări, originale, convingătoare. Autorii folosesc extensiv rezultatele propriilor cercetări de arhivă, în special pentru partea dedicată contemporaneităţii, aducând adesea elemente noi în dezbaterea academică a fenomenelor adorate.
Aşadar considerăm absolut necesară editarea acestui volum care se va constitui într-o lectură obligatorie, atât pentru publicul larg care abia începe investigarea acestui domeniu al cunoaşterii, cât şi pentru publicul specialist, interesat de ultimele dezbateri şi controverse academice.

The point of departure of this paper is the thesis of metaphorical ubiquity, according to which language (both everyday speech and the conceptual apparatus used by the scientific disciplines) has a pervasive metaphorical nature. Starting from these considerations on the metaphoricity of language, the paper moves on to explore the metaphorical formulations in terms of which historical memory has been made sense of. Using Romanian historical memory as our case study, the paper analyses three conceptual metaphors employed for making sense of the collective consciousness of the past: i) the Freudian metaphor of memory as archaeological site, ii) the masonry metaphor of memory as construction, and iii) the administrative metaphor of memory as archive, where the dominant processes are those of organizing and reorganizing the content of memory. A close reading of the temporal dynamics of Romanian historical memory makes us advance a forth conceptual metaphor of memory, iv) the bookish metaphor of the palimpsest. The latter‘s descriptive force derives from the fact that, on the one hand, it succeeds in shedding light on the processes of successively writing and re-writing memory, and on the other hand, it outlines the irreducible multivocality of the past. The paper ends by making a comparison between the three metaphoricities of memory, whose conclusion asserts the epistemic superiority of the metaphor of the palimpsest in terms of its capacity to illuminate the nature of historical memory in general and that of the Romanian one in particular.

L-am cunoscut de când am început să înțeleg câte ceva despre această lume, de pe când mă jucam cu verișorii Corina, Lucian și Carmen, ( nepoții lui Harpa Dumitru -unchiul tatălui meu ), ce locuia pe strada paralelă cu cea pe care locuiam și eu în Bistrița, fiind vecini în cartierul "de peste ștrec" adică peste calea ferată, în drept cu Piața Decebal. Avea o casă frumoasă, construită între cele două războaie mondiale; în curte lângă casă era o cămăruță aranjată, ca un birou, pe pereții căreia erau diverse planșe și fotografii cu animale, în special cu cai, pasiunea lui. De pe un perete ne privea bunicul Dumitru, îmbrăcat în uniforma vânătorilor de munte cu basca specifică, așezată șmecherește pe-o ureche cu unde face instrucția și este trimis în luptă la o unitate de cavalerie. În anul 1919 face parte din armata care ajunge în Ungaria, la Budapesta, până în anul 1920, după semnarea păcii de la Trianon, prin care se recunoaște unirea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu regatul României, când revine cu unitatea militară în Transilvania, la Bistrița. După efectuarea unor pregătiri de specialitate, se va ocupa în calitate de veterinar de caii unitații militare de vânători de munte la Bistrița. S-a căsătorit cu Floarea, din Bistrița, în anul 1926 și împreună au avut trei fete, iar în perioada anilor 1932-1934 șiau construit o casă în care s-au mutat în anul 1934. Ca urmare a dictatului de la Viena din septembrie 1940, autoritățile române au fost retrase și din zona Bistrița, astfel unitatea militară din care făcea parte Harpa Dumitru, s-a mutat în zona Hunedoara unde și-a dus și familia. La scurt timp a sosit aici și nepotul de frate pe nume Harpa Gavril ( tatăl meu) în vârstă de 18 ani, ce a fugit peste graniță din cauza cengherilor maghiari, cu care a avut mai multe altercații. Acesta urmând exemplul unchiului său, cu mulți ani în urmă, s-a înrolat în armata română. Unitățile armatei române se pregăteau pentru a participa la războiul contra Uniunii Sovietice, alături de armata germană. În anul 1942 pleacă împreună cu nepotul, cu unitatea de vânători de munte la luptă ajungând în peninsula Crimeea și munții Caucaz, până în Cecenia aproape de capitala Groznîi. După dezastrul de la Stalingrad, unitățile încep retragerea spre peninsula Crimeea, prin stepa rusă, pe malul Mării Negre, până în România. Afectat de cele petrecute pe front timp de doi ani, și bolnav, ajunge înapoi la familie, în Hunedoara. Dumitru Harpa Coperta culegerii de proverbe scrise în anul 1956 Coperta culegerii de proverbe scrise în anul 1961 Prima pagină a culegerii de proverbe scrise în anul 1961 PROVERBE ROMÂNEȘTI ( în versuri ) Transcrise de HARPA VIOREL în anul 2014 I -LENEȘII ȘI LENEVIA 1 N-are nici ce să îmbrace și șade*, sărbători face. 2 Lenea puturoșilor e începutul răutăților. 3 Leneșul fuge de dans ca și câinele de lanț. 4 Pe nevoiași și pe leneși cu o funie să-i legi și pe amândoi să-i îneci. 5 Acum plânge în cămară râsul său de astă vară. 6 Unii sapă și plivesc, alții beau și chiuiesc. 7 Nu știi să torci, nici să țeși, numai la horă te îndeși. 8 La o treabă când se scoală, pare că are ouă în poală. 9 Vara întins la umbra doarme și iarna moare de foame. 10 De va fi să nu voiască muierea să plămădească, șade*, cerne pănă mâine * Vezi dicȚionar de regionalisme, În ordine alfabeticĂ și tot nu frământă pâine. 11 Numai cu vorba, nu se face ciorba. 12 Le e lene să vorbească, dar încă să și muncească ? 13 Dacă nu ești vrednic de o treabă, nu-ți bate capul degeabă. 14 Cine numără foile, nu mai mănâncă plăcintele. 15 Cine în lene se trezește, Dumnezeu îl părăsește. 16 De lene și de urât, tocmai sub pat s-a vârât. 17 Lenea e cocoană mare, care nu are de mâncare. 18 Lenea e începutul răutăților și sărăcia oamenilor. 19 Lenea face pe bogat a i se urî și pe sărac anevoie a se târî. 20 Leneșul ca o piatră tace, care stă -n tină și zace.

This study presents the antimonarchic propaganda policies of the Romanian Communist Party taken from the history manuals of 1947 and 1952. The redaction team charged with writing the manuals remained the same, but the regime change at the end of December 1947 gave free will to the “sincere” propaganda policy, which had three key elements: falsification, exaggeration and self-censorship. The latter was a direct consequence of the duplicitous policy from 1944-1947, thus, leaving room for some interesting comparisons between the two manuals. The falsifications and exaggerations were put face to face with historical reality, managing to demonstrate the propagandistic character of the information extracted from the manuals.

deprivare alimentară majoră la nivelul populației de la est de Prut, consecință a unui complex de cauze: distrugerile agriculturii provocate de război, seceta, impactul determinant al măsurilor sovietice de supracolectare de produse alimentare, distrugerea modului tradițional de viață, ascunderea adevărului despre situația reală și lipsa de reacție a statului față de nevoile oamenilor.

Constituţia reprezintă un act juridic şi politic fundamental al unei ţări. Prin constituţie se reglementează relaţiile referitoare la forma de guvernământ, structurile şi atribuţiile puterilor în stat şi se formulează drepturile fundamentale ale cetăţenilor.

Hărți de contur și axe cronologice la istoria românilor și universală. Evul mediu [Text tipărit] : Reprezentarea timpului istoric și orientarea în spațiu : Clasa a 6-a / Alina Felea, Adrian Dolghi, Viorica Negrei, Sofia Rusu . ─ Chișinău : [s.n.], 2013
94(498) / H-31
ISBN: 978-9975-77-202-0

Brașovul, datorită așezării sale strategice aproape de punctul de graniță comună dintre Moldova, Muntenia și Transilvania, a fost un punct nevralgic al relațiilor dintre cele trei țări în perioada evului mediu și în cea modernă. Servind în general ca partener comercial pentru cele două țări extracarpatice, orașul a servit și drept loc de refugiu pentru domni și/sau boieri, sau a fost în conflict deschis cu unul sau altul dintre domnii români – cel mai celebru caz este probabil Vlad Țepeș.
Perioada intervenției lui Mihai Viteazul în Transilvania va fi martora unor legături intense între acesta și orașul săsesc, care au mers de la colaborare la conflict.

1. Originea familiei Rășcăneștii reprezintă una dintre familiile moldovenești cu o îndenlungată istorie în zona Vasluiului și nu numai. Primele atestări ale existenței rășcăneștilor o identificăm într-un act de întărire a proprietății, un act de vânzare cumpărare. Actul datează din 7008 de la facerea lumii, după Hristos datarea fiind anul 1500, și în care Ștefan cel Mare întărea actul de vânzare a unei părți din satul Rășcanii de Sus aflat pe Teleajina de la Vaslui, și în care se prezentau proprietarii rășcani: Oană Rîșcanul și surorile sale Sora, Nastea și Cerna dar și un văr numit Duma 1. Uricul are o însemnătate și mai mare deoarece prezintă atât valoarea tranzacției, numele cumpărătorului dar și titlurile vechi de proprietate prin care Rășcăneștii își demonstrau dreptul de proprietate. Cu ajutorul acestor acte identificăm și ascendenții celor 5 veri primari, Oană Rîșcanul, Nastea și Cerna fiind copiii lui Musa, în timp ce Călin era tatăl lui Duma Râșcanul, aceștia trăind în jurul sfârșitului de domnie a lui Alexandru cel Bun. De asemenea, actele doveditoare ale dreptului de proprietate îl prezintă și pe bunicul celor 5 veri, pe Duma Râșcanul, care a trăit la începutul secolului al XV-lea, el fiind cel care a pus bazele satului aflat în fundul Telejnei 2 , și care este traversată de apa Râșcăi ce curge dinspre Cârlești și Râșcani și trece pe lângă bisericuța din Draxeni. Gheorghe Ghibănescu afirmă și existența unui Râșcan cel Bătrân, care ar fi trăit în perioada descălecătorului Bogdan Vodă, estimativ pe la 1350. Însă revenind la actele oficiale, prezența atâtor urmași din rândul Râșcanilor a dus inevitabil și la o rebotezare a zonei după numele familiei dominante.

Dragi elevi şi profesori,
Deoarece metodele expozitive nu pot fi înlăturate din demersul didactic şi nici nu trebuie, am realizat acest caiet auxiliar pentru a vă veni în ajutor în înţelegerea conţinuturilor la istorie şi am gândit acest ghid ca să vă ajute în acest an şcolar.
Vom vedea împreună cum se scrie istoria, veţi călători în timp, observând modul de viaţă al primilor oameni, apoi evoluţia lor istorică şi culturală în Orientul Antic, Grecia Antică şi Roma Antică.
Locuri aparte pe scena istoriei au avut şi strămoşii noştri geto-dacii, iar trecerea spre cunoaşterea epocii medievale se face prin cunoaşterea culturii şi civilizaţiei islamice, după care vom studia contribuţia popoarelor din Europa Centrală şi Occidentală pe scena istoriei.
Caietul este compus din definiţii, explicaţii, imagini, hărţi, scheme, tabele, credem noi într-un format atractiv, iar la sfârşit am adăugat un dicţionar în care veţi găsi explicaţi principalii termeni, precum şi o bibliografie selectivă, dacă doriţi să aprofundaţi anumite conţinuturi. Exerciţiile sunt de diverse grade de dificultate şi se adresează tuturor categoriilor de elevi.
Trebuie să menţionăm aici că materialul grafic folosit (hărţi, imagini, fotografii, etc.), atunci când nu ne aparţine, a fost preluat de pe diverse site-uri, care au fost indicate la final, la resurse web. Nu am indicat sursa imediat după hartă/imagine pentru a nu încărca cadrul grafic al paginii.
Am construit acest caiet bazându-ne pe experienţa vastă pe care o avem la catedră şi pe baza programei oficiale de istorie, aşa încât se poate folosi alături de orice manual de clasa a V-a. Pe parcursul anului şcolar şi la sfârşitul acestuia, suntem convinşi că vă veţi da seama de ce este important să studiem acest obiect şi anume pentru că veţi şti cum au trăit oamenii din primele epoci ale istoriei şi ce împliniri deosebite pentru umanitate au realizat ei.

În Galaxia noastră, Sistemul solar are un rol deosebit de important, deoarece include Terra, această magnifică planetă  favorabilă vieții care poartă omenirea în istorie.
Într-o exprimare sugestivă, istoria  caută un răspuns la întrebarea esențială: cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm?  Subscriu la afirmația lui Nicolae Iorga: Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.
Istoria reprezintă un reper esențial în devenirea umană, deoarece, prin cunoașterea trecutului,  există șanse sporite pentru proiectarea optimă a societății de mâine.
La orizontul dintre diagnoză și prognoză, stabilirea justă a criteriilor de selecție și finalizarea  unor oportunități  într-un anumit context istoric reprezintă o mare responsabilitate pentru factorii de decizie la nivel local, zonal, național și chiar mondial.   
După părerea unor  gânditori,  societatea  evoluează  dialectic pe o traiectorie în spirală,  prin depășirea contradicțiilor, transformarea acumulărilor cantitative în salturi calitative, precum și prin mecanismele negării negației.
În acest cadru conceptual, am realizat  lucrarea „ Evoluția omenirii”, în care am pus în evidență evenimentele marcante ale culturii și civilizației  pe Terra.

Hărți de contur și axe cronologice la istoria românilor și universală . Epoca antică [Text tipărit] :
Reprezentarea timpului istoric și orientarea în spațiu : Clasa a 5-a / Alina Felea, Adrian Dolghi,
Viorica Negrei . ─ Chișinău : [s.n.], 2013
94(498) / F-36
ISBN: 978-9975-77-122-1

Două dintre marile imperii de est în faţa cărora au căzut cetăţi precum vechile cetăţi siriene sau palestiniene. O parte din istoria acestora se regăseşte în Biblie, iar cealaltă se poate afla din scrieri in cuneiforma si alte izvoare istorice.

U nastojanju da javnosti i subjektima odlučivanja predoči stanje i potencijale kulturne baštine u Crnoj Gori, izazove sa kojima se ona u postojećim uslovima suočava, a u cilju definisanja njenog mjesta, uloge, novog načina zaštite i valorizacije primjerenih evropskim standardima, Ministarstvo kulture i medija je od 2003. godine težište svog rada stavilo na ovaj značajni kulturni, društveni i državni segment. S obzirom da je za vođenje svake ozbiljne i kreativne politike i donošenje zakonske regulative neophodna cjelovita analitička osnova, Ministarstvo je pristupilo temeljnom sagledavanju stanja u svim oblastima kulturne baštine i djelatnostima ostvarivanja njene zaštite, i to prvi put poslije više decenija. Obimnost posla i aktuelnost problematike odredili su metodološki i koncepcijski pristup ovom poslu. Prvo je, u toku 2004. i 2005. godine, sagledano stanje nepokretne kulturne baštine, tj. nepokretnih spomenika kulture i arheoloških lokaliteta, a potom, u toku 2006. godine, sagledano je stanje pokretne kulturne baštine, i to kroz pregled ostvarivanja arhivske, bibliotečke, muzejske i kinotečke djelatnosti.
Milorad Bajković, Semir Bučan, Maja Ćetković, Željko Čelebić, Zorica Čubrović, Marina Đerekarac, Milena Filipović, Zdravko Gagović , Slavica Jovanović, Vesna Kilibarda, Dragica Lompar, Lidija Ljesar, Predraga Malbaša, Milica Martić, Zorana Milošević, Slobodan Mitrović, Zorica Mrvaljević, TomoMiljić, Marina Pavićević, Snežana Pejović, Srđan  Pejović , Budimir Radović, Pavle Radoman , Smiljana Radusinović, Aleksandar  Samardžić , Novica Samardžić , Tijana Samardžić, Ksenija Sekulić, Zoran  Šoškić , Tanji Vujović, Zdravko Vukčević, Veronika Varajić, Vladimir Vukmirović , Momiru  Vučković , Žana Žunić