SOCIETATEA ŞI DEZASTRELE NATURALE

SOCIOSCOPIA DEZASTRELOR NATURALE.

IMPACTUL SOCIAL AL SCENARIILOR DE RISC SEISMIC
ŞI DE SECETĂ METEOROLOGICĂ∗

ILIE BĂDESCU ∗

ABSTRACT

SOCIOSCOPY OF NATURAL DISASTERS. THE SOCIAL

IMPACT OF SEISMIC RISK SCENARIOS

The present paper is focused on the assessment of social impact of two risk
scenarios. The pivotal idea of the analytical model proposed in the paper is that a “safe
operating geo-space for a community” “acts like waves in the physical world” only that
what is waving in this case is what we chose to call the latent underlying hazard
(disaster), or infra-hazard (infra-disaster). Like any other waves the hazard-wave
reaches a crest and then it begins to collapse but it leaves behind a certain volume of
disturbances called impact. On the basis of this analytical model, and of the data from
risk scenarios, sociological survey and comparative studies, were calculated specific
parameters upon social impact of tho serisk scenarios and on the territorial distances
radiating from the potential disaster’s hotspot. Additionally, the infra-catastrophic maps
were drawn to prefigure the zonesthatwill be stricken by those two hazards.

Keywords: social impact of risk scenarios, hotspot method, δ-index of distances

from the hotspot, integral territorial index of social impact (of a risk scenario),
overdetermined catastrophism.

                                                                 
∗
Acest articol a fost eleborat în cadrul proiectului: „Evaluarea riscurilor de dezastre la nivel
naţional (RO‒RISK)”, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional
Capacitate Administrativă 2014–2020, beneficiar: Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
∗
Researcher, the Institute of Sociology of the Romanian Academy, Bucharest; e-mail:
[email protected].

„Revista română de sociologie”, serie nouă, anul XXVIII, nr. 5–6, p. 453–493, Bucureşti, 2017

Creative Commons License

Attribution-NoDerivs CC BY-ND
454
  Ilie Bădescu  2

1. ORIZONTURI ALE CATASTROFICULUI: IMPACTUL SOCIAL

AL SCENARIILOR DE RISC1

1.1. IMPACTUL SOCIAL AL DEZASTRELOR NATURALE ÎN LUMINA CERCETĂRILOR

DE PROFIL: MODELE, TEORII, METODE

Evaluarea impactului social al hazardelor este un domeniu de studiu şi de

management strategic susţinut de o reţea organizaţională internaţională,
IAIA-International Association for Impact Assessment, cu suportul căreia sunt
organizate conferinţe, workshop-uri, sunt construite platforme online, reţele
virtuale, precum este binecunoscutul website: www.iaia.org. Evaluarea indicelui de
impact se bazează, în general, pe utilizarea conexă a celor trei-patru metode
standard: „obiectivă” (estimarea experţilor); istorică (referirea la istoricul
hazardelor); ancheta sociologică privind memoria dezastrelor, studii de caz.
Informaţiile asupra impactului social al dezastrelor2 se obţin, aşadar, prin
modalităţi diferite, între care cea mai relevantă este studierea memoriei sociale a
riscurilor (situaţiilor de dezastru) prin care a trecut o populaţie dată. Metoda
adecvată pentru un asemenea tip de studiu este ancheta sociologică.
Într-un studiu al lui Powell şi Penick (1983), metodologia de evaluare a
impactului a fost una bazată pe întrebări asupra memoriei unui dezastru de
inundaţie în valea fluviului Mississippi (o mare revărsare a fluviului). Studiul a
fost efectuat la circa 12 săptămâni după inundaţie şi la circa 15 luni după un alt
sondaj. Rezultatele au dovedit că timpul nu diminuase memoria dezastrului şi nici
efectele lui psihologice, ba a demonstrat că, după dezastru, tensiunea şi anxietatea
s-au accentuat. Un alt studiu asupra impactului unui dezastru de acelaşi tip, în
Puerto Rico, indus de o revărsare torenţială care a provocat inundaţii întinse cu
dislocări de locuinţe şi întinse pagube proprietăţilor, cu evacuări şi relocaţii, a
arătat că un atare hazard este urmat de un impact înalt, o expunere foarte ridicată, o
stare de stres, un impact fizic durabil (Bravo, Rubio-Stipec, Woodbury, Ribera,
1990). Relevanţa acestui studiu decurge din faptul că el s-a efectuat printr-o
                                                                 
1
Studiul de faţă a fost posibil ca urmare a participării autorului ca membru (expert) al echipei
de cercetare a impactului social al scenariilor de risc în cadrul Proiectului RO-RISK coordonat de IGSU
România. Datele şi hărţile de impact fac parte din baza de date a INSOC construită în cadrul proiectului
menţionat. Prelucrarea datelor a fost realizată de colega noastră Daniela Stoica, construcţia hărţilor a fost
realizată de Florin Popa, membri ai echipei de cercetare INSOC în cadrul proiectului menţionat.
2
Lucrări metodologice generale: manuale, ghiduri etc.: Cristopher Barrow (vezi cartea
acestuia: Social Impact Assessment: An Introduction, publicată în 2004, la Oxford University Press) şi
Rabel J. Burdge, cu cele două lucrări semnificative ale sale, un ghid (A Community Guide to Social
Impact Assessment, ajuns la a treia ediţie în 2004) şi o altă carte publicată în 2004 (The Concepts,
Process and Methods of Social Impact Assessment), în care sunt examinate conceptele de bază ale
evaluării impactului social. Ghidul este utilizat ca manual pentru cei interesaţi de domeniu
(specialişti, dar şi practicieni fără o pregătire sofisticată), elaborat în circa 13 capitole pe o lungime de
210 pagini. În el sunt prezentate atât modelul conceptual (precedat de un scurt istoric), cât şi drumul
critic al culegerii de informaţii în raport cu variabilele de măsurat.
3 Socioscopia dezastrelor naturale 455

evaluare longitudinală, dat fiind că, din întâmplare, înaintea tornadei fusese derulat
un alt studiu asupra populaţiei din aria respectivă. Un alt autor reprezentativ pentru
domeniu este Frank Vanclay. În fine, C. Nicholas Taylor, C. Hobson Bryan şi
Colin G. Goodrich au publicat în 2004 Social Assessment: Theory, Process and
Techniques, o lucrare în care aplicarea EIS (metodele evaluării impactului social)
este concepută în conexiune cu implementarea programelor şi politicilor de
dezvoltare. Partea cea mai relevantă este cea referitoare la identificarea şi
dezvoltarea de noi tehnici şi procedee de evaluare a impactului social.
Alte studii şi instituţii susţinătoare. Toţi autorii sunt de acord că orice
metodologie de evaluare a impactului social trebuie contextualizată (adică utilizată
şi modulată în funcţie de locaţia geografică, cadrul istoric, tipul de cultură etc.).
Practic, toate instituţiile internaţionale, în frunte cu Banca Mondială, susţin o
asemenea direcţie (pe site-ul Bancii Mondiale sunt peste 130 de documente care
conţin elemente pentru procedee EIS).
În România, studiile de impact social reprezentative nu lipsesc (vezi, în acest
sens, Quality of life in Romania şi Politica socială. Studii 1990‒2004, publicate de
Editura Expert, sub coordonarea lui Ioan Mărginean sau, ca să mai reţinem un
exemplu: „Impactul socio-economic al fenomenelor naturale dezastruoase în
România ‒ inundaţii, alunecări de teren, secetă”, un studiu de 62 pagini publicat în
Probleme economice, vol. 20‒21/2002, CIDE).
Undele unui hazard, ca şi informaţiile despre el, ajung la noi printr-un filtru
istoric, social, economic, cultural, demografic, adică sub forma efectelor astfel
propagate. Pentru a face inteligibil un hazard este necesar să interpretăm informaţiile
despre suma perturbărilor (şi a distrugerilor) provocate de el. Suma acestor efecte
poartă numele de impact, care devine inteligibil pornind de la tipologia lui: impact
fizic, impact demografic, impact economic şi impact social-psihologic.
Metodele care mijlocesc accesul la cunoaşterea impactului sunt, în principal:
metoda scenariilor, metoda anchetelor sociologice, metoda studiului de caz şi
întregul set de procedee care compun metoda observaţiei directe şi indirecte.
Impactul social şi psihologic al scenariilor de risc poate fi evaluat în principal pe
baza anchetelor probabilistic-reprezentative de teren. Datele din scenariile
experţilor sunt insuficiente pentru o estimare adecvată a impactului social şi
psihologic al unui scenariu de risc. Toate celelalte forme ale impactului – fizic,
demografic, economic – pot fi determinate chiar şi fără un recurs la datele din
anchetele de teren şi din studiile de caz, prin recursul la datele din cadrul
scenariilor de risc şi la cele adunate prin procedeele observaţiei indirecte (date
istorico-statistice, documente de tipuri diferite). Impactul social, însă (şi cu atât mai
puţin cel psihologic), nu poate fi determinat dacă nu obţinem în prealabil
informaţiile din teren (de la cei ce au suferit asemenea hazarde) asupra:
a. serviciilor indisponibilizate (tipul şi numărul lor); b. numărului de zile pe durata
cărora se menţine indisponibilizarea unor asemenea servicii, utilităţi şi folosinţe;
c. numărului de persoane care au suferit asemenea perturbări şi întreruperi ale
fluxului normal al vieţii zilnice ca urmare a producerii unui hazard.
456
  Ilie Bădescu  4

1.2. IGSU ŞI NOUA PERSPECTIVĂ ASUPRA DEZASTRELOR. CĂTRE O CERCETAREA

INTEGRATĂ A CATASTROFICULUI. BAROMETRELE ZONALE DE IMPACT

Dezastrele sunt fenomene care afectează viaţă cotidiană a comunităţilor

omeneşti uneori de câteva ori într-un ciclu de viaţă a unei generaţii. În acest caz
putem spune că faţa catastrofică a existenţei de-a lungul unei vieţi este o trăsătură
fără de care sunt şi rămân imcomprehensibile atât socioscopiile3 („peisajele”
sociale), cât şi biografiile. Noua perspectivă asupra dezastrelor, fundamentată pe o
metodologie inter, trans şi multidisciplinară, promovate de către IGSU România,
face posibilă o cunoaştere integrată a dezastrelor. Acest tip de abordare îmbină
perspectiva sincronică, la scara unor macroregiuni şi culminativ la scară naţională,
cu perspectiva diacronică, descrierea cu predicţia, contribuind astfel la prefigurarea
unei cunoaşteri predictive, dacă nu cu privire la momentul concret al producerii
dezastrelor, cel puţin cu privire la impactul lor în cadrul geografiei fizice, demo-
economice şi psiho-sociale a unei ţări. Promovarea unei metodologii
transdisciplinare de cooperare a 12 instituţii şi specialităţi este una dintre achiziţiile
recente ale ştiinţei dezastrelor datorate unui nou management de cercetare iniţiat şi
promovat de către IGSU România.
Această metodologie se bazează pe o cunoaştere integrată a triplului impact
al celor 10 dezastre posibile care pot lovi România: impact fizic, economic şi
socio-psihologic. O asemenea metodologie implică un management unitar al unor
echipe multidisciplinare integrate la vârf şi puternic diferenţiate la bază. Acest
model de analiză permite o re-evaluare a probabilităţii dezastrelor de sus în jos,
adică de la tabloul unitar al celor trei dimensiuni ale impactului – fizic, economic şi
social – spre baza piramidei, acolo unde putem studia în toată individualitatea lor
fiecare dezastru în parte. A doua trăsătură a metodologiei integrate se referă la
dimensiunea sa interdisciplinară: fiecare tip de hazard este studiat cu ajutorul celor
trei metodologii şi ştiinţe: ştiinţa dezastrelor naturale, ştiinţa impactului economic
şi ştiinţa impactului socio-psihologic al hazardelor. Procedeul standard al evaluării
este ceea ce s-ar putea denumi barometrul sociologic al hazardelor (denumit şi
barometru insoc al hazardelor) care îmbină ancheta sociologică, scenariile de risc
şi socioscopia impactului (hărţile impactului social şi psihologic al hazardelor). Se
obţine, astfel, un tablou sincronic-diacronic al dezastrelor, o hazardoscopie cu
elemente predictive asupra amplorii impactului unor dezastre viitoare.
                                                                 
3
Socioscopia este metoda descrierii peisagistice a unui fenomen social şi procedeul pivot
utilizabil este harta. În domeniul studierii hazardelor se foloseşte evident cartografierea hazardelor
(hazard mapping). Cf. asupra acestei metodologii: Hazard Mappingand Vulnerability Assessment,
Toshiaki Udono (Senior Project Manager, Kansai Division, PASCO Corporation, Japan), Awadh
Kishor Sah (Project Manager, Project Implementation Department, Overseas Division,
PASCO Corporation, Japan). Cf. studiul autorilor: trimitere descărcată pe 31 mai 2017:
http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/documents/APCITY/UNPAN009857.pdf) (Regional Workshop
on Total Disaster Risk Management 7‒9 August 2002).
5 Socioscopia dezastrelor naturale 457

Pentru a preveni efectele grave ale unui dezastru sunt necesare, subliniază
Toshiaki Udono şi Awadh Kishor Sah (2002), cinci tipuri de informaţii referitoare
la unde, cum, când se manifestă un asemenea hazard posibil şi cine sunt cei ce vor
suferi de pe urma acestuia. Toate aceste informaţii se obţin din două surse:
scenariile de risc şi anchetele sociologice de teren dedicate memoriei sociale a
dezastrelor anterioare. O viziune ca cea lansată de autorii citaţi deja sugerează
noţiunea de hazard potenţial sau, cu termenul propus de noi, infrahazard, adică un
hazard pe cale de a se produce cândva, într-un anume mod, parametrii de amploare
(volumul perturbărilor posibile) afectând populaţia vulnerabilă din aria scenariului
respectiv. Într-un atare context, instrumentul cel mai adecvat pentru o reprezentare
relevantă a fenomenului este harta impactului indus de un hazard ca cel prezentat
de respectivul scenariu de risc. Putem denumi aceste hărţi şi cu sintagma propusă
de cei doi reputaţi specialişti şi anume: impactul hărţilor de hazard, cu precizarea
că „nu toate hărţile de hazard sunt acceptate de rezidenţi. Proprietarii de pământ şi
dezvoltatorii se pot teme de căderea preţului pământului şi ca atare se vor opune
accesului public la asemenea hărţi”.
În viziunea lui Toshiaki Udono şi Awadh Kishor Sah, citaţi mai sus, pentru a
reduce „pierderile de vieţi şi vătămările trebuie să îndepărtezi punctul de contact cu
activităţile sociale”, adică să diminuezi riscul unui impact social semnificativ4.
Pentru aceasta trebuie să întreprinzi o evaluare socioscopică (peisagistică) a
impactului social folosind metodologia combinată a anchetelor sociologic
probabilistice de teren şi a scenariilor de risc. O atare metodologie mixtă reprezintă
axul barometrelor sociologice ale hazardelor.
Barometrul sociologic al hazardelor este metoda standard de evaluare
socioscopică a impactului social şi psihologic al dezastrelor care pot lovi România,
aşa cum în studiul vieţii zilnice a unei familii, de pildă, se foloseşte o metodă
specifică, precum este bugetul de familie (bugetul de cheltuieli zilnice ale acelei
familii). În cazul barometrului de impact zonal total al hazardelor, se determină rata
tuturor celor patru tipuri de impact (asupra mediului, asupra populaţiei, asupra
economiei, asupra comunităţilor). Evaluarea impactului social (şi psihologic)
presupune determinarea indicelui integral de impact social teritorial, a pragurilor
sale de variaţie, care vor delimita zonele de maxim şi de minim ale impactului,
distanţa, pe scara impactului, faţă de zona de maxim (hotspot) a fiecărei subzone cu
unităţile sale administrativ-teritoriale (UAT). Acestea toate sunt elementele
constitutive ale barometrului sociologic al impactului unor hazarde (scenarii de
risc). În final se obţine un tablou sincronic-diacronic al dezastrelor care pot lovi un
popor în raport cu anumite intervale de revenire (la scenariile de risc seismic sunt
prezentate scenarii la intervale de revenire de 10, 100 şi 1000 de ani) sau cu
anumiţi indicatori derivaţi din hazarde anterioare, cu pragurile lor minimale şi
maximale de impact (social, în cazul nostru). Tehnicile adiacente ale unei

                                                                 
4
Ibidem, p. 3.
458
  Ilie Bădescu  6

asemenea cercetări multi şi transdisciplinare sunt: „nomenclatorul” indicatorilor şi

indicilor de vulnerabilitate specifică şi intrinsecă; tabelele de impact (în XL),
bazele de date, platformele online, hărţile de impact (culminând cu hărţile de
hazard comunitar), indicii de impact şi, finalmente, matricile de risc, care combină
indicii de impact cu probabilitatea unui hazard (în cadrul unui scenariu de risc).
„Metodologia transdisciplinară se referă la utilizarea de către echipe de
cercetare diferite, specializate pe profiluri disciplinare distincte, de la echipa de
fizica pământului, la cea de studiere a riscurilor de tip SEVESO ori de tip nuclear
etc., a unui set de metode comune. Un asemenea set de metode include şi deci
implică utilizarea scalelor de impact, calculul indicilor de impact, cartografia
simplă şi suprapusă, metoda hotspotului şi deci harta distanţelor faţă de maxim,
matricea riscurilor şi, culminativ, metoda integratoare a Platformei GIS. Aceste
metode sunt comune tuturor echipelor de specialişti de profiluri disciplinare
distincte, implicate în cercetarea riscurilor, şi informaţiile lor pot fi integrate prin
ceea ce s-a denumit, precum s-a menţionat, Platforma GIS, creată la nivelul
IGSU”5. Conceptul pivot al noii abordări integrate a dezastrelor este cel de
infradezastru asupra căruia am insistat într-un studiu separat din revistă. Acesta ne
permite să concepem dezastrele ca fiind fenomene alternante, latent manifeste şi
deci permanent prezente, doar că stările manifeste îmbracă forma ciclicităţii.

1.3. SOCIOLOGIA DEZASTRELOR NATURALE: EVALUAREA IMPACTULUI SOCIAL

Impactul dezastrelor naturale asupra tabloului vieţii cotidiene. Orice studiu

asupra impactului unui dezastru porneşte de la premisa că în condiţii normale o
comunitate (o populaţie dată cu totalitatea interacţiunilor sale cotidiene, cu unităţile
sale sociale, cu instituţii, administraţii şi guverne etc.) îşi derulează viaţa cotidiană
într-un „spaţiu de siguranţă (securizat)”6. Un dezastru natural afectează acest spaţiu
într-o măsură care trece peste „marginile de securitate” ale vieţii cotidiene
dinlăuntrul său. În situaţii normale, viaţa zilnică a unei comunităţi se derulează
înlăuntrul unor „praguri critice” de siguranţă, astfel că manifestările zilnice se
desfăşoară sub forma unor continuităţi spaţiale şi temporale garantate „natural”
(societatea „normală” va acţiona şi ea asigurator, prin măsuri preventive care
întăresc marginile naturale de securitate/siguranţă. Există desigur elite care, prin
politici oligarhice, promovează măsuri de natură a slăbi aceste praguri naturale de
securitate/siguranţă). Pentru a determina marginile de siguranţă ale vieţii cotidiene
                                                                 
5
Cf. studiul Sociologia infrahazardelor: impact social şi rezilienţă comunitară. Aspecte
teoretico-metodologice, semnat de I. Bădescu, Ana Maria Raducan, Daniela Stoica, în numărul de faţă.
6
Acest concept extins la evaluarea normalităţii vieţii în ecosistemul planetar a condus la
elaborarea conceptului de „praguri ale siguranţei vieţii pe planetă” sau, cu noţiunea propusă de
Rockstrom şi alţii, planetary boundaries. Cf.: Johan Rockström şi Mattias Klum (2012) The Human
Quest: Prospering Within Planetary Boundaries, Princeton University Press; Simon L. Lewis (2012).
„We must set planetary boundaries wisely”, Nature 485: 417.
7 Socioscopia dezastrelor naturale 459

într-o comunitate, o zonă etc., avem nevoie de categorii analitice adecvate. Tabloul
vieţii cotidiene înlăuntrul unei comunităţi este o asemenea categorie. Ceea ce
evaluăm, într-un demers de cercetare post-dezastru sau ante-dezastru, prin metoda
anchetei şi a scenariilor, este tocmai tabloul vieţii zilnice. Acest concept este
esenţial în sociologia dezastrelor şi cele trei metode care mijlocesc cunoaşterea
acestui tablou sunt: a. ancheta de teren, b. metoda socioscopică şi c. scenariul. În
general, tabloul existenţei cotidiene variază între nişte parametri de minimă şi de
maximă siguranţă, care sunt parametrii de stare ai acelor unităţi sociale elementare
din care se compune respectivul tablou. Aceşti parametri ne dau informaţii şi
asupra legăturilor7 dintre unităţile sociale care compun peisajul unui tablou de viaţă
cotidiană. Legăturile dintre unităţile sociale a românilor epocii capitalismului
timpuriu, de pildă erau, la vremea aceea, grav afectate de un «capitalism de
suprastructură»”8, feroce, devastator. Aceste legături garantează continuitatea şi
deci perpetuarea vieţii individuale şi colective în timp (de la o zi la alta) şi în spaţiu
(de la o unitate socială la alta). Unităţile care compun tabloul vieţii colective de zi
cu zi la scara unei comunităţi sunt: gospodăriile familiale, ferma sau întreprinderea,
biroul ori agenţia, unităţile sanitare (dispensare, clinici, spitale etc.), cele de
aprovizionare (magazine, pieţe etc.), unităţile cultural-sportive şi de divertisment
(restaurante, săli de sport, locuri de antrenament, cluburi sportive, cămine culturale,
                                                                 
7
Pentru noţiunea de legătură între unităţile sociale de care depinde siguranţa şi echilibrul
ecosocial al vieţii la scara ecosistemului maximalist (planetar) cf.: Frank Biermann (2012). „Planetary
boundaries and earth system governance: Exploring the links”. Ecological Economics 81: 4–9.
8
Asupra noţiunii cf. dezbaterea românească prin exponenţii celebri ai teoriei formelor fără
fond: Zeletin, Maiorescu, Motru, Gherea ş.a. Cel ce a formulat explicit ideea capitalismului de
suprastructură a fost C. Dobrogeanu Gherea în teoria epocii dominante. Conform teoriei sale, în estul
Europei capitalismul a penetrat dinspre forme spre fond, adică dinspre suprastructura instituţională
(instituţiile capitalismului fiscal, comercial, de exploatare a resurselor) a capitalurilor străine şi
nicidecum dinspre forme noi de producţie (relaţiile noi de producţie sau baza societăţii, în viziunea
marxiştilor, Gherea fiind marxist): „În ţările înapoiate, transformarea formelor sociale de viaţă, a
formelor sociale, politice, juridice, etc. se face înainte de a se fi dezvoltat în sânul societăţii toate
condiţiile necesare de viaţă pentru astfel de forme de convieţuire socială, mai înainte de a se fi
dezvoltat în special acel substrat economico-social care, înţările înaintate a făcut posibile sau a dat
chiar naştere acestor forme politice şi juridice sociale. În ţările semidezvoltate, contrar celor ce s-au
întâmplat în ţările capitaliste înaintate, e substratul economic care se dezvoltă în urmă şi
subinfluenţa chiar a noilor forme politiceşti juridico-sociale. În ţările capitaliste formele sociale
urmează fondului social, în ţările înapoiate, fondul social e acela care urmează formelor sociale”.
Teoria a fost expusă în 1886, în „Ce vor socialiştii români?”. Vezi C.D. Gherea, Neoiobăgia. Studiu
economico-sociologic al problemelor noastre agrare, Bucureşti, 1910, p. 31. Teoria aceasta a fost
reluată de E. Service, sociolog american bine cunoscut, care afirma: „Occidentul a început cu o
dezvoltare tehnologică graduală şi «revoluţia» sa a fost dezordinea implicată în schimburile
adaptative subsecvente în domeniile socio-politice, ideologice şi culturale. Evoluţia originală se
desfăşoară de la aspectul său tehnico-economic de bază, care este factorul motor, spre schimbări
adaptative în părţile culturii mai îndepărtate de ea”. În aria orientală „experienţa e opusă. Ideologia
ajunge acolo întâi, adesea în absenţa oricărei schimbări tehnologice...” Vezi şi K. Jowitt (ed.),
Social Change in Romania. 1860–1940, Berkeley, 1978. O expunere sistematică a chestiunii la
I. Bădescu, Simcronism european şi cultură critică românească, Editura Dacia, 2001.
460
  Ilie Bădescu  8

biblioteci etc.), unităţile ecleziale (biserica, în primul rând), unităţi administrative

(primăriile şi subunităţile legate de funcţiunile acestei instituţii-pivot a unei
comunităţi), unităţile juridico-politice (poliţia, birouri notariale, avocăţeşti, partide
etc.).9 Între acestea se instituie relaţii care fac posibile atât funcţionalitatea
întregului, cât şi accesarea lor cotidiană de către cetăţeni.
Totalitatea unităţilor sociale pe care se reazemă viaţa zilnică a unei
colectivităţi omeneşti formează o comunitate, mai precis osatura unei comunităţi, şi
totalitatea informaţiilor asupra lor ne oferă imagini bine conturate asupra tabloului
vieţii cotidiene a acelei comunităţi. Viaţa cotidiană a unei comunităţi este
inteligibilă, aşadar, prin noţiunea de tablou al vieţii, iar acest tablou poate fi evaluat
prin parametrii de stare care variază între starea de normalitate şi starea de
dezechilibru şi deci de relativă anormalitate. O asemenea variaţie se încadrează
între praguri critice ale normalităţii sau echilibrului, dincolo de care începe starea
de dezechilibru, dezordine, anormalitate. Orice abatere de la pragurile critice ale
stării de echilibru este încadrabilă în ceea ce Thomas şi Znaniecki numesc
„dezorganizare socială”, după cum revenirea la starea de normalitate este definită
de aceiaşi sociologi americani prin noţiunea de „reorganizare socială”10.
Pragurile acestea sunt o precondiţie a vieţii normale şi a dezvoltării durabile.
Ori de câte ori acestea sunt depăşite, viaţa şi echilibrul comunitar sunt afectate. Pe
de altă parte, trebuie sesizat paradoxul impactului social al dezastrelor naturale.
Acestea sunt o constantă a dinamismelor naturii (ecosistemelor) şi impactul lor a
crescut în valoare absolută. Efectul dezastrelor a fost agravat, dar nu din cauză că a
crescut volumul şi intensitatea catastrofismului natural, ci pentru că agentul uman
a căpătat o aşa de mare pondere şi putere înlăuntrul vechilor sale biotopuri, încât
partea care se răsfrânge asupra comunităţii omeneşti a crescut proporţional.
Indicele distructiv al dezastrelor a crescut, dar nu fiindcă ar fi crescut amplitudinea
şi intensitatea hazardelor naturale, ci pentru că a crescut talia comunităţilor aşezate
în biotopurile lor tradiţionale şi au apărut forme economice care pot accentua
distructivismul social al unor dezastre naturale (de aceeaşi intensitate azi, ca şi ieri;
                                                                 
9
În sociologia americană, cei ce-au promovat un asemenea demers în sociologia
dezorganizării provocate de evenimente cu impact asupra unităţilor sociale de viaţă comună sunt
Thomas şi Znaniecki. Cf.: Thomas şi Znaniecki, „The Polish Peasant in Europe and America”, 5 vol.,
Richard Badger, Boston, 1918, Cf. şi „The Polish Peasant in Europe and America”, în Social
Behavior and Personality: Contributions of W.I. Thomas to Theory and Social Research, ed.
E. Valkart, Social Science Research Council, 1951. Vezi şi Thomas & Znaniecki, Ţăranul polonez…,
ediţie în limba română apărută la Editura Beladi, Craiova, 2015. În sociologia românească, D. Gusti şi
colaboratorii au rafinat acest demers pornind de la conceptul integralist al analizei tabloului vieţii
zilnice prin cadre şi manifestări, propus de întemeietorul acestei şcoli, D. Gusti. Cf.: D. Gusti, Schiţa
unei doctrine de sociologie, etică şi politică, în D. Gusti, Opere, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti.
10
Conceptele centrale în cercetarea dezorganizării şi reorganizării sociale sunt: cel de
„organizare a vieţii individuale” (individual life-organization) – ceea ce, deja, ne lasă să înţelegem că
„viaţa individuală” poate fi organizată sau dezorganizată – şi cel de „organizare socială” (social
organization). Între cele două niveluri şi cadre de „organizare” există o relaţie variabilă în timp şi în
spaţiu, de la individ la individ, de la un grup la altul etc. Cf. I. Bădescu, Enciclopedia sociologiei
universale, vol. II, Editura TipoMoldova, Iaşi, 2016.
9 Socioscopia dezastrelor naturale 461

ceea ce s-a schimbat este doar talia populaţiei afectate şi complexitatea tabloului
vieţii cotidiene a comunităţilor de tip modern faţă de cele tradiţionale, de talie mică
şi de complexitate mai redusă)11. Aşa se face că, în mod paradoxal, distructivismul
dezastrelor creşte proporţional cu talia şi complexitatea comunităţilor, nu cu
puterea natural-distructivă a dezastrelor înseşi (relativ constantă în timp pentru
aceeaşi arie). S-ar putea spune că fiecare teritoriu – toposistem – îşi are dizastronia
lui potenţială, un distructivism latent, care poate afecta capitalul uman până la
pragul de circa 25%, nu mai mult, chiar dacă, în valori absolute, suma distrugerilor,
a pagubelor, a persoanelor direct afectate/vătămate poate atinge valori uriaşe.
Potenţialul natural-distructiv al hazardelor naturale nu s-a schimbat în
curgerea veacurilor nici la scară locală, nici la scară planetară. Planeta etalează
cam aceiaşi vulcani, aceleaşi epicentre seismice, aceleaşi arii inundabile, aceleaşi
arii secetoase, cam aceleaşi intervale de revenire etc. Şi, cu toate acestea, efectul
distructiv a crescut, fiindcă a crescut talia populaţiei, complexitatea vieţii şi
vulnerabilitatea socială, astfel că sistemele antropice au provocat unele modificări
grave, cu efecte devastatoare asupra geospaţiului planetar (asupra mediului şi
asupra naturii însăşi). Efectul multiplicat, aşadar, este datorat sistemelor antropice,
modificării lor, şi deformărilor pe care le exercită deopotrivă asupra mediului
natural şi artificial. Vrancea seismică de acum un veac avea un indice de
vulnerabilitate seismică (deci specifică) mult mai mic, fiindcă era o regiune rurală,
slab populată, cu case din chirpici bine adaptate pentru situaţii seismice, încât rata
distructivă a cutremurelor de aici era foarte redusă. În timp, însă, această rată
dizastronică a crescut, dar nu pentru că ar fi crescut catastrofismul zonei, ci pentru
că a crescut talia populaţiei şi complexitatea vieţii cotidiene din aria expusă acestui
tip de hazard, ceea ce face din studiul impactului o necesitate strategică şi de
securitate naţională. Acesta este paradoxul aparent al impactului: faptul că
dezastre de aceeaşi intensitate natural-distructivă au un efect distructiv,
perturbator şi dezorganizator mult mai mare azi decât ieri.

1.4. PARADOXUL IMPACTULUI: LA ACEEAŞI INTENSITATE DISTRUCTIVĂ EFECTELE

DISTRUCTIVE SUNT TOT MAI MARI

Distrugere naturală şi distructivism social. Caracterul aparent paradoxal al

impactului ne ajută să înţelegem că mare parte din efectul distructiv al hazardelor
se datorează nu catastroficului natural, ci dezechilibrelor societale,
vulnerabilităţilor sociale sau intrinseci ale vieţii într-o comunitate modernă,
comparativ cu una tradiţională. În natură totul se petrece ca şi cum ceva ne-ar fi
                                                                 
11
V. Smil (2000). Cycles of Life, Scientific American Library, New York, 2000). Cf. şi:
Elisabeth A. Holland; Frank J. Dentener; Bobby H. Braswell; James M. Sulzman (1999),
„Contemporary and pre-industrial global reactive nitrogen budgets”. Biogeochemistry 46: 7. doi:
10.1007/BF01007572; S.F. Chapin III; P.A. Matson; H.A. Mooney 2002. Principles of Terrestrial
Ecosystem Ecology. Springer, New York, 2002, p. 345; J.A. Camargo & A. Alonso (2006).
Ecological and toxicological effects of inorganic nitrogen pollution in aquatic ecosystems: A global
assessment, http://www.aseanenvironment.info/Abstract/41013039.pdf, accesat la 10 decembrie 2010,
462
  Ilie Bădescu  10

„programat” (ca persoane şi comunităţi „native”) să facem faţă dezastrelor

naturale. Societăţile tradiţionale au reuşit să ţină sub control efectele
catastrofismului natural, printr-o cultură a catastroficului, astfel că între puterea
dezastrelor naturale şi rezilienţa umană era un echilibru. „Casa” naturală a omului
(mediul lui natural de viaţă) nu era afectată dincolo de un prag critic, încât indicele
distrugerii naturale nu trecea automat în distructivism social şi societatea trecea
uşor peste momentul dezastrului. De la revoluţia industrială încoace, echilibrul
acesta dintre catastrofismul natural, la nivelul unui biotop, pe de o parte, şi
rezilienţa umană, capacitatea omului de a se reface rapid după dezastre, pe de alta,
a fost grav dereglat. Deşi catastrofismul natural are cam aceiaşi parametri, totuşi
efectul său distructiv a crescut, ceea ce ne duce cu gândul că această putere a fost
accentuată de supradeterminarea umană. Marea problemă a gestionării dezastrelor,
aşadar, nu se referă la capacitatea de a controla impactul natural, ci de a controla
ceea ce s-ar putea denumi „catastrofismul supradeterminat” (accentuat de om),
ceea ce reclamă o examinare aprofundată a impactului socio-uman al dezastrelor.
Să luăm un exemplu la îndemână: forţa eoliană. Vânturile sunt aceleaşi astăzi ca
cele de ieri într-un oraş precum Focşanii, dar puterea lor de lovire a crescut în
Focşani, fiindcă, după sistematizarea urbană, unele străzi au fost puse pe axul
vântului, nu de-a curmezişul lui, cum erau străduţele în Focşaniul tradiţional. Să
reţinem, aşadar, că efectul bivalent, natural şi social, al unui dezastru asupra
grupului uman şi a mediului său de viaţă se defineşte prin noţiunea de impact.
Impactul este definit ca un termen corelativ celui de dezastru, ca în definiţiile
de mai jos, în care termenul de impact este definit în pereche cu termenul de hazard
(dezastru):
– „Un eveniment de criză prin care cererile speciale exercitate asupra unui
sistem uman de către respectivul eveniment depăşesc capacitatea sistemului de a
răspunde” (Bolin, 1989, 61, apud Eynde, Veno, 168)12;
– „O clasă de evenimente din mediu care, periodic şi în grade variate de
intensitate, supun sistemele umane unui evantai de tulburări şi de stres”13 (Ibidem);
– „Situaţii de stres colectiv cu manifestări bruşte, generând pierderi de un
anume grad, şi interferându-se cu continuitatea vieţii sociale a comunităţii”
(Tierney, 1989, p. 12)14.
Impactul social al unui dezastru desemnează toate acele tulburări ale vieţii
cotidiene care conduc la întreruperi de activităţi şi/sau la indisponibilizări ale unor
servicii, utilităţi şi folosinţe (folosinţa recoltei dintr-un an, a apei din fântâni pentru
om şi/sau animale, a unor căi de acces etc.), pe durate variabile, la scara unui
număr variabil de persoane, pentru un număr variabil de servicii, utilităţi,
                                                                 
12
Van den Eynde, J. & Veno, A. (1999). Coping with disastrous events: An empowerment
model of community healing. În R. Gist & B. Lubin (Ed.), Response to disaster: Psychosocial,
community, and ecological approaches. Ann Arbor, MI.: Braun-Brumfield.
13
Ibidem.
14
Apud ibidem.
11 Socioscopia dezastrelor naturale 463

folosinţe. Toate aceste tulburări sunt memorate ca atare de către populaţia afectată
(memoria socială a dezastrelor) şi măsoară amplitudinea a ceea ce comunitatea a
fost împiedicată să îndeplinească pe durata impactului unui dezastru. Or, tocmai
această putere negativă, acest deficit de capacitate, este măsura impactului.
Problematica sociologiei dezastrelor ţine în mare măsură de studierea
modului de „traducere” a efectelor naturale ale unui dezastru în „efecte sociale”.
Un dezastru poate afecta „toposistemul” unei comunităţi (natura şi mediul) în
condiţii în care „sociosistemul” aceleiaşi comunităţi poate să rămână întreg ori doar
uşor afectat. În orice caz, proporţia distrugerilor la nivelul mediului natural şi la
nivelul mediului social al unei populaţii înregistrează decalaje mari, ceea ce
reclamă o evaluare distinctă pentru impactul fizic şi cel social al aceluiaşi
dezastru15. Evaluarea impactului social al scenariilor de risc pentru toate cele 10
hazarde posibile, pornind de la datele din scenarii şi de la parametrii de
dimensionare a efectelor sociale în dezastrele trecute (stabiliţi pe baza datelor din
ancheta de teren) ne arată clar că nu există o egalitate a efectelor, ci eventual o
relaţie de proporţionare. Cert este că, în toate dezastrele de cutremur, proporţia
celor care au suferit „distrugeri” şi vătămări de pe urma perturbării funcţionalităţii
sociosistemului (perturbări ale vieţii cotidiene, întreruperi, indisponibilizări de
servicii, utilităţi şi folosinţe) nu depăşeşte 1–15% din totalul populaţiei aflate în
aria scenariului de risc (şi deci într-o prezumată arie a dezastrului natural,
configurată de scenariu). La acest profil specific al propagării hazardelor într-un
geospaţiu contribuie şi amprenta socio-demo-psiho-economică. Aceasta are şi ea
particularităţile ei ce ţin de factori precum densitatea dinamică sau morală (câmpul,
calitatea şi dinamica relaţiilor sociale), distribuţia nişelor economice, a
aglomerărilor pur demografice, a capacităţilor de refacere fizică şi socială etc. Ca
atare, vom spune că efectul sistemului antropic asupra forţei distructive a
dezastrelor naturale preschimbă orice dezastru natural într-un dezastru
supradeterminat (al cărui efect distructiv este determinat de mai mulţi factori, nu
doar de cel natural, de catastrofismul natural). Catastrofismul natural se preschimbă
în ariile locuite de populaţii dense într-un castrofism supradeterminat16.
                                                                 
15
Impactul fizic al scenariilor de risc seismic nu-l cunoaştem (fiindcă la data la care s-au
primit nişte tabele în Excel acest indice nu era calculat, motiv pentru care am operat o evaluare a
vulnerabilităţii specifice – la risc pornind de la indicatorii de vulnerabilitate: persoane calamitate
(însumarea răniţilor, decedaţilor şi evacuaţilor) şi persoane afectate, doi indicatori din scenariu).
16
Pentru noţiunea de supradeterminare vezi: Louis Althusser, „Contradiction and Over
determination”. În For Marx, Verso, 1985. Noţiunea de supradeterminare a fost introdusă în studiul
fenomenelor complexe de S. Freud, în celebra sa lucrare: The Interpretation of Dreams, Harper Collins,
1976. Cf. şi Louis Althusser et al., Reading Capital, Verso 1993. Referindu-se la noţiunea lui Althusser,
în cuprinsul acestei ultime lucrări, Brewster precizează: „[For Althusser] over determination of a
contradiction is the reflection in it of its conditions of existence within the complex whole”.
464
  Ilie Bădescu  12

1.5. DEZASTRELE ŞI DINAMICA VIEŢII COTIDIENE ÎNTRE PRAGURILE SALE CRITICE

Dinamica vieţii cotidiene a unei comunităţi este comprehensibilă, aşadar, prin

aceste trei concepte: organizare socială (ordine), dezorganizare socială provocată
de fenomene şi/sau evenimente critice, precum sunt şi dezastrele naturale, şi
reorganizarea socială, adică totalitatea intervenţiilor (de la cele de urgenţă la cele
care fac parte din categoria politicilor publice) pentru restaurarea ordinii, a
integrităţii organizării sociale a unei comunităţi. Tabloul normal al vieţii cotidiene
este acela în care fluxurile stabilite între diversele unităţi sociale şi ritmicitatea
regulată a accesării lor de către persoane şi familii cu continuitate în spaţiu, de la o
unitate la altaşi, în timp, de la o zi la alta. Toate aceste unităţi sociale sunt, totodată,
surse de oportunităţi pentru persoane şi gospodării. Dacă una dintre subunităţile
acestea este absentă ori greu de accesat zilnic, vorbim despre o vulnerabilitate.
Viaţa se derulează normal, cu o continuitate netulburată, de la un loc la altul şi de
la o zi la alta. Nimeni şi nimic n-ar trebui să tulbure prea grav aceste continuităţi
ale vieţii cotidiene, nici în spaţiu şi nici în timpul său orar. Toate întâmplările vieţii
zilnice au un impact pozitiv, întăritor, sau negativ, dizastronic, asupra normalităţii
tabloului vieţii cotidiene a unei comunităţi, mai precis asupra accesibilităţii tuturor
serviciilor, utilităţilor, folosinţelor de care depinde normalitatea vieţii, acoperirea
necesităţilor de toate felurile ale oamenilor şi gospodăriilor. Există factori care pot
influenţa accesarea unităţilor care furnizează servicii, utilităţi, folosinţe, ori pot să
provoace chiar suspendarea accesului (un birou închis din vreun motiv, un magazin
închis ori lipsit de produse elementare etc., funcţionalităţi deficitare în raport cu
principalele folosinţe umane, sunt elemente de anormalitate şi induc o anume
vulnerabilitate vieţii din comunitatea respectivă). Raportul dintre diversele unităţi
sociale în privinţa accesului la activităţi, servicii, utilităţi, folosinţe, nu este
niciodată unul pe deplin echilibrat, dar se menţine între praguri de echilibru relativ.
Dezastrele afectează, dincolo de aceste praguri, dinamica relaţiilor şi
fluxurilor de activităţi şi servicii într-o comunitate. Dezastrele au această
caracteristică: dezactivează, indisponibilizează, întrerup asemenea fluxuri,
activităţi, servicii sociale pe nişte perioade variabile şi pentru o parte a populaţiei
aflate în aria hazardului respectiv17. Un dezastru, altminteri spus, scoate segmente
ale populaţiei din câmpul continuităţilor neîntrerupte, aruncându-le într-un
subspaţiu de multiple rupturi, de întreruperi şi perturbări, care se exprimă în număr
de zile-om întreruperi sau, cu un termen mai tehnic, ca număr al unităţilor de
                                                                 
17
În cunoscuta lucrare în 5 volume a sociologilor americani citaţi, însăşi migraţia este
prezentată ca fiind un eveniment cu impact dezorganizator, care a afectat viaţa familiei ţăranului
polonez, scoţând-o din tabloul normalităţii ei tradiţionale: „Lucrarea lui Thomas şi Znaniecki începe
cu prezentarea „organizării grupurilor primare de ţărani (familia şi comunitatea) şi a evoluţiei parţiale
a acestui sistem de organizare sub influenţa noului sistem industrial şi a fenomenului de imigrare
către America şi Germania. Volumul V se bazează pe studii ale comunităţii de imigranţi polonezi în
America şi arată gradele şi formele de dezorganizare asociate unei individualizări prea rapide şi insuficient
mijlocite, trasând totodată începuturile reorganizării” (cf. ibidem: ediţia în limba română, p. 4).
13 Socioscopia dezastrelor naturale 465

impact. Numărul unităţilor de impact (Ui) ne spune care este volumul întreruperilor
şi perturbărilor vieţii cotidiene, al indisponibilizărilor unor servicii, utilităţi şi
folosinţe18 ca urmare a survenirii unui dezastru. Acest număr ne dă măsura pragului
insecurităţii sociale la nivelul unei comunităţi (populaţii) ca urmare a unor hazarde
potenţiale. Un asemenea indice ne arată că în viaţa acelei comunităţi au survenit ori
vor surveni întreruperi/perturbări ale vieţii zilnice ca urmare a unor hazarde, cât
timp au intervenit şi cât de amplu (la ce volum de populaţie). Un asemenea
parametru ne vorbeşte despre discontinuităţile induse de un dezastru, despre faptul
că în viaţa cotidiană a unei comunităţi a intervenit într-o anume proporţie o
anormalitate, o îndepărtare de la tabloul normal al vieţii cotidiene. Ceea ce până
ieri era curgere firească devine astăzi ruptură, volum de întreruperi, spaţiu de
perturbări şi de brutală indisponibilizare. Acolo unde ieri era o brutărie este azi o
uşă închisă, ceea ce până ieri era drum de acces devine astăzi zonă blocată, o
spărtură. Lucrul acesta însă nu-i atinge pe toţi, ci numai pe unii, iar proporţia celor
afectaţi ne vorbeşte despre existenţa acelor margini de siguranţă, ocrotitoare
(proteguitoare) ale vieţii cotidiene, despre „hotarele normalităţii cotidiene”.
Pentru a măsura cât de afectate sunt, în caz de dezastre, aceste „margini” şi
câtă este siguranţa lor, vom folosi doi parametri: numărul unităţilor de impact şi
proporţia celor care, în cazul unui dezastru, vor fi afectaţi social, adică vor fi
aruncaţi dincolo de „pragurile securităţii sociale”, într-un spaţiu de insecuritate
socială, de nesiguranţă şi ruptură. Vom denumi aceste praguri critice praguri ale
insecurităţii sociale în conjunctura unor dezastre. Dimensiunea acestui spaţiu-timp
de insecuritate se măsoară prin volumul întreruperilor, al perturbărilor vieţii
cotidiene care survin ca urmare a dezastrelor la un anume număr de persoane şi se
exprimă în unităţi de impact, adică în număr de zile-om impact.

1.6. METODA DETERMINĂRII PERTURBĂRILOR

(VOLUMUL DEZORGANIZĂRILOR SOCIALE) PROVOCATE DE UN DEZASTRU
(CALCULUL IMPACTULUI SOCIAL AL UNUI SCENARIU DE RISC)

Pentru a determina indicele de impact social al unui scenariu de risc este

absolut necesar să cunoaştem, în prealabil, numărul mediu de zile-om (unităţi de
impact) pe o persoană, pe care-l putem calcula numai pe baza datelor din ancheta
                                                                 
18
Pentru o abordare empirică a acestor perturbări se folosesc indicatorii specifici ai impactului
social. Indicatorii serviciilor, utilităţilor şi folosinţelor indisponibilizate ca urmare a producerii
hazardelor (celor zece tipuri de hazarde) sunt:
– întreruperi ale muncii,
– întreruperi în frecventarea şcolilor,
– blocaje funcţionale privind aprovizionarea cu apă, cu pâine, imposibilitatea de a face
cumpărăturile esenţiale din cauza închiderii magazinelor etc.,
– blocaje ale unor facilităţi, precum cele de sănătate, culturale, sportive,
– întreruperi în furnizarea energiei electrice, a gazelor, a căldurii ori ale transportului public,
– indisponibilizarea unor folosinţe (recolte, apa din pânza freatică a fântânilor ori debitul
apelor portuare etc.” (cf. Ghidul… Ibidem, p. 9).
466
  Ilie Bădescu  14

sociologică de teren, probabilistic-reprezentativă19. Fără informaţiile dobândite prin

anchetele de teren este imposibil să evaluăm impactul social al unui scenariu de risc în
cadrul ariei sale de manifestare. Ancheta probabilistic-reprezentativă permite evaluarea
impactului celor zece tipuri de hazarde (numărul unităţilor de impact) asupra
populaţiei(pe baza memoriei sociale a dezastrelor), prin mijlocirea acestei formule:
Xk (numărul unităţilor de impact) = Np×Nz×Ns, unde:
Ns = număr de servicii, activităţi, folosinţe indisponibilizate ca urmare a
hazardelor respective;
Nz = număr de zile pe durata cărora s-a menţinut respectiva indisponibilizare
(o durată variabilă de la un caz la altul: durata nu poate fi stabilită decât prin
anchetă, altfel este cu totul arbitrară, tocmai fiindcă variază de la individ la individ,
de la stradă la stradă, de la comunitate la comunitate etc.);
Np = numărul populaţiei din eşantion (în ancheta probabilistic reprezentativă,
realizată de INSOC în colaborare cu Centrul de Sociologie Urbană şi Regională –
CURS, eşantionul a cuprins un număr de 1800 de persoane, selectate aleatoriu la
scara ţării şi a celor zece zone de risc) expuse, într-o distribuţie variabilă,
impactului diferitelor hazarde;
Xk = numărul unităţilor de impact (zile-om-impact) la scara populaţiei
investigate (determinat pe baza datelor din anchetă).
Indicele mediu al impactului social pe o persoană (ρ), la rândul său, poate fi
calculat numai pe baza datelor din ancheta de teren, conform formulei:
ρ = U/Ne unde:
U = numărul unităţilor de impact al unui tip de hazard la nivelul populaţiei
investigate;
Ne = numărul total al populaţiei din eşantion.
Acest indice este utilizat, apoi, pentru a determina impactul social (zile-om-
impact) al unui scenariu de risc, adică volumul perturbărilor vieţii cotidiene în aria
de manifestare a unui asemenea scenariu, conform formulei:
ϒ = ρ×Ni, unde:
ρ = indicele mediu al impactului social pe o persoană (calculat pe baza
datelor din ancheta de teren);
Ni = numărul populaţiei vulnerabile la hazardul respectiv în aria scenariului
(determinat pe baza datelor din scenariu, în speţă, a populaţiei expuse şi a indicelui
agregat de vulnerabilitate la risc). Se obţine, astfel, ceea ce se cuvine să denumim
Indice teritorial integral de impact social pentru fiecare scenariu de hazard, prin
interpretarea mărimii ϒ pe baza scalei în cinci trepte a impactului (adoptată în
cadrul metodologiei standard de evaluare a impactului):
                                                                 
19
Pentru metodologia de evaluare şi de calcul se poate consulta ghidul metodologic final al
INSOC, destinat evaluării impactului social şi psihologic al scenariilor de risc, şi studiile teoretico-
metodologice semnate de I. Bădescu, Ana Maria Răducan şi Daniela Stoica în numărul de faţă al
revistei. Ancheta sociologică de teren pentru studiul impactului social al fenomenelor dezastruoase în
România a fost realizat în colaborare cu Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS),
Bucureşti, pe un eşantion probabilistic reprezentativ de 1 800 de cazuri, cu o marjă de eroare de
+/–3% la nivel de ţară şi de +/–7% la nivelul zonelor de risc.
15 Socioscopia dezastrelor naturale 467

Impact foarte Impact mic Impact mediu Impact mare Impact foarte
mic mare
<10 000 u.i. 10 000–100 000 100 000–1 milion 1–5 milioane >5 milioane u.i.
(1) (2) (3) (4) (5)

Indicele teritorial integral de impact social(sau de insecuritate socială în faţa

dezastrelor naturale) ia valori de scală de la 1 la 5, indicând mărimea impactului
social la scara ariei teritoriale a scenariului. Indicele mediu de impact social pe o
persoană (ρ), la rândul său, ne arată, pragul critic al insecurităţii sociale la nivelul
unui individ (persoană medie), în aria de cuprindere a unui scenariu de risc.
Segmentul populaţiei expuse la hazard în aria unui scenariu de risc poate fi
determinat, la rândul său, prin produsul dintre mărimea procentuală a celor care au
suferit efectele unui hazard anterior (conform datelor din anchetă, adică ϭ) şi
numărul total al populaţiei din aria scenariului, adică N, deci: ϭ×N. Din segmentul
celor expuşi la hazard se va „extrage” segmentul celor realmente vulnerabili la
impactul social al unui scenariu de risc.
Trebuie făcute câteva precizări: parametrii calculaţi, adică numărul unităţilor
de impact pe total populaţie şi indicele impactului mediu pe o persoană nu se referă
la toată populaţia (dintr-o ţară, de exemplu), ci doar la acel segment al ei compus
din persoanele care vor fi afectate de un hazard, sub o formă sau alta (printr-una
dintre formele indisponibilizării unor servicii, utilităţi, folosinţe, ca urmare a
respectivului eveniment de hazard). În cazul riscurilor seismice în România, numărul
mediu de unităţi de impact pe o persoană afectată, calculat pe baza datelor din
ancheta sociologică de teren, este, în medie, de 4,59 unităţi de impact, ceea ce
înseamnă că marginea insecurităţii sociale, în aria de manifestare a seismului, la
nivelul unei persoane afectate, este de 4,59 unităţi de impact (zile-impact). Altfel
spus, în cadrul acelei populaţii, volumul mediu posibil de întreruperi/perturbări ale
vieţii cotidiene la nivelul unei persoane afectate va fi de circa 4,59 unităţi de impact
(zile-om-impact), după care, în mod firesc, lucrurile reintră în normalitatea lor
cotidiană, adică în continuităţile zilnice. Pentru a estima dimensiunea spaţială a
perturbărilor se face produsul între indicele mediu de impact pe o persoană (ρ) şi
numărul persoanelor (Np) afectate, adică: Np×ρ (acest număr este determinat prin
segmentarea datelor populaţionale din cadrul scenariilor de risc). Riscul seismic
aduce, aşadar, pentru o persoană medie afectată, circa patru zile de perturbări ale
vieţii cotidiene (întreruperi, indisponibilizări de servicii, utilităţi, folosinţe).
Numărul mediu al unităţilor de impact pe o persoană nu se poate determina
decât pe baza anchetelor de teren, evaluarea experţilor fiind mult prea relativă, căci
niciun expert nu poate stabili variaţia zilelor de impact în raport cu persoanele
afectate şi cu serviciile indisponibilizate, al căror număr este şi el variabil. „Ceea
ce nu poate estima niciun specialist nu este atât valoarea unei variabile în parte, cât
variaţia produsului celor trei variabile, şi aceasta pentru că durata indisponibilizării
şi numărul de servicii, activităţi şi folosinţe indisponibilizate variază individual la
scara unei populaţii şi nu ca o rezultantă.
468
  Ilie Bădescu  16

Aceasta poate fi calculată exclusiv pe baza variaţiilor individuale cognoscibile

doar pe temeiul anchetelor de teren. Numai ancheta de teren poate stabili cam câţi
indivizi, pe ce durată şi pentru câte servicii/activităţi/folosinţe, au suferit un anume
volum de perturbări ale vieţii cotidiene ca urmare a unui hazard. Altfel, produsul celor
trei parametri este strict arbitrar, fiindcă nu toţi indivizii din aria unui scenariu au suferit
aceleaşi efecte şi în aceeaşi proporţie” (Ilie Bădescu, Ana Maria Răducan, Daniela
Stoica). Combinarea acestor trei mărimi depinde de o variaţie empirică aşa de mare,
încât singura cale corectă de evaluare este ancheta sociologică asupra populaţiei şi deci
asupra memoriei impactului la nivel individual, iar apoi, prin calcul, la nivel colectiv.
La o populaţie de 10 000 000 persoane afectate de cutremure, de pildă(numărul
acestora se stabileşte fie prin anchetele de teren post dezastru, fie pe baza evaluării
experţilor în cadrul unor scenarii de risc, dar indicele mediu al impactului social pe o
persoană nu se poate determina riguros decât pe baza datelor din anchetele sociologice
de teren),acest volum de perturbări(la pragul indicelui mediu de 4,5 unităţi de impact
pe o persoană, determinat pe baza datelor din ancheta sociologică probabilistic
reprezentativă de teren) ar fi de 45 000 000 zile-om impact. Indicele de impact la
nivelul zonei afectate de cutremur ar fi, în acest caz, foarte ridicat, adică ar avea scorul
5 pe scara în 5 trepte a impactului. Indicele acesta este, precum s-a precizat, un indice
sintetic teritorial de impact social al unui scenariu de risc.
În realitate, în cadrul hazardelor efective, niciodată nu va fi afectată toată
populaţia şi în aceeaşi măsură. Numărul celor afectaţi va fi mult mai mic, astfel că
pragul insecurităţii sociale se va calcula în raport cu acel segment al populaţiei care
este real afectat de hazard. Volumul impactului real (dezordini, tulburări, întreruperi,
indisponibilizări), exprimat ca volum de zile-om întreruperi/perturbări ale vieţii
cotidiene, este influenţat, aşadar de cei trei indicatori: populaţia vulnerabilă la un
anume tip de risc, numărul total al unităţilor de impact la nivelul zonei (scenariului) de
risc şi numărul mediu al unităţilor de impact pe o persoană (determinabil doar pe baza
anchetelor sociologice probabilistic-reprezentative de teren).
Indicatorii folosiţi în evaluarea impactului social al unui scenariu de risc sunt,
aşadar: numărul persoanelor vulnerabile la risc, numărul unităţilor de impact, indicele
sintetic teritorial de impact social la nivelul unei subzone ori al întregii populaţii
vulnerabile, exprimat în scoruri de la 1 la 5 pe scala impactului, şi indicele mediu al
impactului social pe o persoană. În evaluarea impactului social al scenariilor de risc am
constatat că variaţia valorii absolute a indicelui de impact, de la un scenariu la altul, de
la o zonă la alta, va fi influenţată şi de alţi factori decât clasa de risc (gravitatea
„naturală”) a hazardelor, şi anume, de mărimea şi „densitatea dinamică sau morală”
a populaţiei aflate în aria scenariului de risc şi de indicatorii de vulnerabilitate
specifică şi socială, care vor proporţiona segmentul populaţiei vulnerabile, expuse unor
efecte specifice de impact (dezordini, întreruperi etc.). Ponderea celor care au declarat,
în cadrul anchetei de teren, că au suferit efecte perturbatorii de pe urma unor hazarde
anterioare, dimpreună cu indicatorii de vulnerabilitate specifică (preluaţi din scenarii)
sunt parametrii utilizabili, aşadar, nu numai pentru evaluarea amplitudinii impactului, ci
şi ca parametri de dimensionare (segmentare) a populaţiei care va fi afectată de
 17 Socioscopia dezastrelor naturale 469

respectivele hazarde. Indicele mediu de impact social pe o persoană afectată (determinat

din datele anchetei de teren) este parametrul de dimensionare a volumului de perturbări
ale vieţii cotidiene induse de un anume scenariu de risc. Pe baza acestor parametri,
aşadar, se poate determina impactul social al scenariilor de risc.
Ancheta sociologică de teren, desfăşurată pe baza unui eşantion probabilistic
reprezentativ atât la nivelul ţării, cu o marjă de eroare de +/– 3%, cât şi la nivelul
zonelor de risc, cu o marjă de eroare de sub +/– 7% pentru fiecare zonă de risc în
parte (pe un eşantion de 1 800 de subiecţi), ne-a permis să determinăm toţi
parametrii necesari estimării indicelui de impact social al fiecărui scenariu de risc.
Rezultatele obţinute sunt prezentate în Tabelul nr. 1 şi în Tabelul nr. 2 de mai jos
(fără aceşti parametri, calculaţi pe baza anchetei de teren, evaluarea impactului
social al scenariilor de risc ar fi fost imposibilă).
Sintetizăm în Tabelul nr. 1 toţi aceşti parametri, calculaţi, precum s-a
precizat, pe baza datelor din ancheta de teren probabilistic-reprezentativă. Aceştia
au fost utilizaţi pentru evaluarea impactului social al scenariilor de risc (fără datele
din ancheta de teren, estimarea impactului social al fiecărui scenariu de risc ar fi cu
totul arbitrară, fiindcă s-ar realiza fără cunoaşterea şi deci „consultarea” celor care
au suferit anterior un asemenea impact).

Tabelul nr. 1
Indicii impactului social al celor zece tipuri de hazarde (determinaţi pe baza anchetei de teren)
Segmentul celor Nr. unităţi de Indice mediu de Indice de impact
expuşi fiecărui impact (zile-om- impact/persoană (ρ) social pentru
tip de hazard din impact) la scara (nr. zile-om-impact fiecare tip de
Tipuri de risc populaţia populaţiei din /populaţia din risc
fiecărei zone de zonele de risc eşantionul zonei: Ne) (pe o scară în
risc (Nr) (Np×Ns×Nz) (Np×Ns×Nz)/ Ne 5 trepte)
λ= ϭ ×Nr
Explozii pe rute de
77163 2318 0,03 1
circulaţie
Secetă 1692014 8590227 5,08 5
Incendii 267481 192586 0,72 3
Inundaţii 4881983 35831188 7,34 5
Risc seismic 6882837 31580919 4,59 5
Risc de tip SEVESO 327612 325603 0,99 3
Alunecări de tip teren 343225 111010 0,32 3
Radiaţii 798727 136028 0,17 3
Zoonoze 404797 41807 0,1 2
Epidemii 1409295 1136678 0,81 4
Sursa: Baza de date Insoc. Parametrii au fost determinaţi din datele anchetei probabilistic reprezentative
realizate de CURS în august 2016 pe un eşantion de 1800 de cazuri cu o marjă de eroare de =/– 3%
(la nivel de ţară) şi de =/– 7% la nivelul fiecăreia dintre cele 10 zone de risc.
470
  Ilie Bădescu  18

Impactul cel mai mare (volumul perturbărilor vieţii cotidiene) în raport cu

cele 10 hazarde, măsurat prin numărul mediu de zile-om-impact pe o persoană,
revine inundaţiilor (cu o medie de 7,34 zile om-întreruperi pe o persoană), urmate
de secetă cu o medie de 5,08 unităţi de impact pe o persoană şi de cutremure, cu un
indice mediu de impact pe o persoană de 4,59 zile-om. Urmează hazardul de tip
SEVESO, cu un număr mediu de 0,99 zile-om pe o persoană şi epidemiile (cu un
număr mediu de 0,88 zile-om pe o persoană), incendiile (cu un număr mediu de
0,72 zile-om pe o persoană), alunecările de teren (cu un număr de 0,32 zile-om pe o
persoană), radiaţiile (cu un număr mediu de 0,17 zile-om pe o persoană), zoonozele
(cu un număr mediu 0,10 zile-om pe o persoană) şi exploziile pe rute de circulaţie,
pe ultimul loc al impactului, cu un număr mediu de 0,03 zile-om pe o persoană la
scara întregii populaţii. Acest parametru al numărului mediu de zile-impact pe o
persoană (determinat exclusiv pe baza anchetei sociologice de teren) este absolut
necesar pentru estimarea impactului social al celor 70 de scenarii de risc elaborate
de experţii celor 10 tipuri de hazarde. Orice altă modalitate de estimare a
impactului social al unui scenariu de risc ar fi cu totul arbitrară.
O a doua chestiune metodologică pe care trebuie s-o rezolvăm pentru a putea
estima impactul social al scenariilor de risc se referă la determinarea proporţiei
realiste a persoanelor vulnerabile la hazard în aria de cuprindere a fiecărui scenariu.
Procedeul folosit pentru o asemenea operaţie este cel al segmentării consecutive a
populaţiei din aria unui scenariu anume.

1.7. CHESTIUNEA SEGMENTĂRII POPULAŢIEI AFECATE DE HAZARDE

O chestiune metodologică specială, aşadar, pe care metodologia INSOC a

trebuit s-o rezolve, se referă la modalitatea segmentării populaţiei pornind de la
efectele diferenţiate ale scenariilor de risc. Una dintre proprietăţile unui hazard
constă în puterea sa de a segmenta populaţia, adică de a determina proporţionarea
acelui număr de oameni, din totalul populaţiei, care vor fi afectaţi foarte probabil
de acel hazard. Denumim această proporţionare (clusterizare) prin conceptul de
segmentare, preluat din economie, mai precis din teoria dinamicii pieţelor20.
Se ştie din această teorie că, ori de câte ori apare un produs nou pe piaţă, se
constituie şi segmentul consumatorilor, adică populaţia se segmentează în raport cu
acel procent nou de cumpărători. Tot astfel se întâmplă cu dezastrele. Ori de câte
ori se produce un dezastru, din populaţia totală se „selectează” tragic un segment al
celor direct loviţi de efectele acelui dezastru. Populaţia unei ţări cuprinde aceste
segmente ascunse care-i grupează pe cei ce vor fi afectaţi de efectele diverselor
dezastre viitoare. Aceste segmente pot fi determinate şi oarecum predicţionate prin
calculul ponderii celor loviţi de dezastre anterioare, respectiv al volumului de
perturbări suferite în urma unor asemenea dezastre (impactul propriu-zis). Acest
                                                                 
20
Cf. Drucker F. Peter, The Age of Discontinuity: Guidlines to Our Changing Society, 1992.
19 Socioscopia dezastrelor naturale 471

parametru poate fi utilizat pentru evaluarea impactului social al diverselor scenarii

de risc şi, astfel, se pot face predicţii asupra proporţiei celor ce vor fi loviţi de
viitoarele dezastre şi deci putem dimensiona strategiile de intervenţie. Procedeul
folosit presupune segmentarea progresivă a populaţiei totale prin folosirea unor
indici specifici de segmentare, între care cei mai semnificativi sunt: a. proporţia
celor anterior loviţi de dezastre (conform ponderii lor în eşantioanele anchetelor de
teren) şi b. indicii de vulnerabilitate la risc, calculaţi pe baza datelor din scenariile
de risc. Din ancheta de teren comandată de INSOC am putut determina segmentele
generate de cele zece tipuri de dezastre, după cum urmează:

Tabelul nr. 2
Segmentele generate de cele 10 tipuri de hazarde (conform datelor din ancheta de teren)
Proporţia persoanelor afectate pe tipuri
Zone şi tipuri de risc de hazarde ( ri ) din total eşantion (Ni)
ϭ = ri/Ni
Risc de explozii pe rute de circulaţie 0,01 (1%)
Risc de secetă 0,13 (13%)
Risc de incendii 0,09 (9%)
Risc de inundaţii 0,38 (38%)
Risc seismic 0,38 (38%)
Risc de tip SEVESO 0,05 (5%)
Risc de alunecări de teren 0,06 (6%)
Risc de radiaţii 0,04 (4%)
Risc de zoonoze 0,02 (2%)
Risc de epidemii 0,08 (8%)
Sursa: Baza date Insoc determinată pe baza anchetei probabilistic reprezentative, realizată
de CURS în august 2016 pe un eşantion de 1 800 de cazuri, cu o marjă de eroare de =/– 3%
(la nivel de ţară) şi de =/– 7% la nivelul fiecăreia dintre cele 10 zone de risc.

Datele anchetei de teren ne arată că nu toate hazardele lovesc la fel populaţia

României. Hazardul care se situează pe primul loc este cutremurul, la acelaşi prag
cu inundaţiile – proporţia celor care au suferit de pe urma acestor hazarde este de
38% în raport cu totalul populaţiei României. Acestora le urmează seceta, de pe
urma căreia au suferit efecte sociale circa 13% din totalul populaţiei României
(vezi Tabelul nr. 2).
Aceste scenarii permit o segmentare secundară care va redimensiona numărul
celor loviţi de dezastru în raport cu indicele de vulnerabilitate specifică determinat
pe baza datelor din scenarii. România, ca orice altă ţară, cuprinde mari segmente
sociale ocolite de dezastre şi segmente sociale mai mici lovite cu mare probabilitate
de trei dezastre majore şi de un lanţ de alte şapte dezastre secundare. Ponderea
segmentelor afectate variază între 10–40% pentru cele trei hazarde principale şi
între 1 şi 10% pentru celelalte 7 dezastre secundare. Putem vorbi de trei clase de
dezastre: a. clasa marilor dezastre – inundaţii, cutremure şi secetă (dezastre
472
  Ilie Bădescu  20

majore); b. clasa dezastrelor de ameninţare moderată – incendii de pădure,

alunecări de teren şi accidente SEVESO; c. clasa dezastrelor de mai mică incidenţă
– epidemii, zoonoze, radiaţii şi explozii pe rute de circulaţie. Vom întreprinde, în
studiul de faţă, evaluarea impactului social al unora dintre cele 70 de scenarii de
risc elaborate de experţi, încadrabile în clasa scenariilor de hazarde majore (clasa
dezastrelor mari). Pentru trasarea hărţilor de impact a trebuit să determinăm un
parametru distinct, şi anume indicele δ al distanţei fiecărui UAT faţă de zona
impactului social maxim: acesta ne permite să stabilim pragurile de variaţie ale
indicelui de impact şi astfel să trasăm pe hartă subzonele de impact social al
aceluiaşi scenariu de risc.
Ideea pivot a modelului de estimare a impactului social al unui scenariu de
risc este aceea că viaţa colectivităţilor omeneşti se desfăşoară în medii susţinute de
propriile lor dinamisme latente şi manifeste care îmbracă două forme: ordonate (şi,
implicit, ordonatoare) şi dezordonate (deci, implicit, dezorganizante). Pe acestea
din urmă le putem denumi perturbări şi ele sunt provocate de infradezastre, adică
de hazarde potenţiale, care, altfel spus, sunt permanent prezente într-un mediu de
viaţă sub formă latentă şi, periodic, capătă formă manifestă. Această particularitate
face cu putinţă cunoaşterea exante a impactului (volumul perturbărilor) unui hazard
potenţial (infrahazard) prin mijlocirea celor cinci metode de bază: anchetele de
teren probabilistic-reprezentative, scenariile de risc, observaţia indirectă (sau
directă), hărţile de impact şi de distanţă faţă de maxim şi studiul de caz. Orice
cadru teritorial de viaţă poate fi caracterizat prin parametrii predictivi sau de prag
ataşaţi lui. Mediile de viaţă decupate după aceste cadre se cuprind între praguri
minime şi maxime de perturbare potenţială a vieţii cotidiene, astfel că putem asocia
acestor medii şi deci zonelor lor de încadrare spaţială indici sau indicatori de
impact sau de perturbare potenţială provocate de infrahazarde (hazarde potenţiale),
praguri de variaţie a impactului, determinate prin mijlocirea coeficientului delta, al
distanţelor faţă de zona maximului impact, toţi aceşti parametri fiind comparabili
cu semnele de circulaţie, în genere cu semnele de orientare. Scenariile de risc,
combinate cu celelalte patru metode, ne permit să alcătuim, altfel spus, hărţi de
impact social potenţial al infrahazardelor (hazardelor potenţiale). Ancheta de teren
ne-a condus la o clasificare a infrahazardelor care pot lovi geospaţiul românesc în
cele trei clase deja menţionate: a. clasa marilor dezastre (hazarde majore, de mare
amploare) – inundaţii, cutremure şi secetă; b. clasa dezastrelor de ameninţare
moderată spre scăzută (hazarde de amploare moderată) – incendii de pădure,
alunecări de teren şi accidente SEVESO; c. clasa hazardelor de mică spre foarte
scăzută amploare – epidemii, zoonoze, radiaţii şi explozii pe rute de circulaţie.
În studiul de faţă ne vom referi doar la prima clasă de hazarde potenţiale
(infrahazarde) şi vom începe cu prezentarea impactului social al scenariilor de risc
seismic. Pentru celelalte scenarii de secetă ca şi pentru scenariile din celelalte clase
de hazard se poate consulta Raportul INSOC asupra impactului social al celor
21 Socioscopia dezastrelor naturale 473

70 de scenarii de hazard, prezentare care va fi reluată într-un volum de sine stătător

(Sociologia infradezastrelor) şi în Atlasul sociologic al impactului social al
dezastrelor în România).

2. CLASA MARILOR DEZASTRE: CUTREMURELE

2.1. IMPACTUL SOCIAL AL SCENARIILOR DE RISC SEISMIC ÎN ROMÂNIA

„Noul model de analiză bazat pe calculul δ-funcţiei de hazard (funcţia

distanţei faţă de maxim: indicii delta) va permite persoanelor în funcţii cheie,
administraţiei locale şi guvernului, respectiv municipalităţilor, să determine
peisajul matriceal al perturbărilor care vor lovi comunitatea, zona, ţara, prin
efectele hazardului înfăţişat de scenariul adiacent, să estimeze mărimea impactului
(triplului impact al) unui asemenea scenariu de risc şi să adopte strategii adecvate
şi rapide. În mod normal, expertul infradezatrelor va oferi diverse tablouri ale
hazardelor posibile, pe care, în cazul seismelor, de pildă, experţii le-au încadrat în
celebrele scenarii de risc seismic la 10 ani, la 100 de ani şi la 1 000 de ani,
respectiv în scenariile regionale de tip Banat la 100 de ani şi Vrancea la 1 000 de
ani. Funcţia δ a distanţei faţă de maxim va permite alcătuirea unui tablou crono-
spaţial al dezastrelor şi o evaluare a parametrilor de impact, a consecinţelor, a
costurilor şi deci a dimensiunilor intervenţiei”21.
În mod paradoxal, în România, indicele riscului social se ordonează sub
nivelul mediu european (cu excepţia celor trei hazarde: cutremure, secetă, inundaţii,
unde impactul atinge praguri înalte şi, pentru unele scenarii, foarte înalte).
O ţară este aşezată pe o reţea de râuri, de toponime, dar şi pe o reţea de
eponime, adică pe nume de locuri, de sfinţi, eroi, genii. Însă o ţară este aşezată şi
pe o reţea de potenţiale hazarde naturale, poartă în compozitul ei cosmic tablouri de
potenţiale hazarde. Curiozitatea este că acolo unde dezastrul este mare, potenţialul
de rezilienţă socială rămâne şi el mare şi cam la aceeaşi proporţie. În general, acolo
unde creşte desimea populaţiei, creşte şi impactul în termeni absoluţi, dar, în
termeni relativi, el este acelaşi, fiindcă, dacă a crescut numărul populaţiei, a crescut
şi volumul relaţiilor, adică a crescut şi capitalul social. Într-un sat, de pildă,
volumul perturbărilor sociale generate de un hazard oarecare este de 200 unităţi de
impact (zile-om-perturbări), să zicem (la o populaţie de 2 000 de persoane), într-o
aglomeraţie urbană numărul unităţilor de impact va fi crescut la 20 000, de pildă,
fiindcă şi scara populaţională a crescut, astfel că acel număr participă la un raport
de 20 000/200 000 de persoane, ca să luăm un exemplu oarecare. Prin urmare,
numărul unităţilor de impact în sine spune foarte puţin, dacă nu este examinat ca
valoare relativă, nu doar ca valoare absolută, şi dacă nu este coroborat cu alţi indici

                                                                 
21
Cf. Ilie Bădescu, Ana Maria Răducan, Daniela Stoica, studiul citat.
474
  Ilie Bădescu  22

ai impactului social, cum ar fi indicele distanţei faţă de maxim sau indicele

proporţionării gravităţii impactului etc. Este firesc ca într-o populaţie densă să fie
mai mulţi cei care suferă perturbări ale vieţii cotidiene din pricina dezastrului
respectiv, dar proporţia lor la întregul populaţional al scenariului de risc n-a
crescut, ba chiar a rămas constantă. Aşadar, nu cifra unităţilor de impact trebuie să
ne sperie, ci cu totul alte aspecte. Pe de altă parte, volumul perturbărilor fiind mai
mare şi costul social va fi mai mare, dar masa de susţinere a costului a crescut şi ea,
aşa încât rezilienţa este oarecum neschimbată. Sub acest paradox aparent al
dinamicii dezastrelor se ascunde cauza creşterii sentimentului milenarist, emoţia
apocaliptică, în populaţii.
De exemplu, în unele estimări (studii, scenarii etc.) ni se spune că
proporţionala catastrofelor la scară mondială a crescut cu 60% în deceniul trecut. În
realitate, numărul catastrofelor naturale este, probabil, cam acelaşi cu cel din
primul mileniu, doar că atunci aria nelocuită a planetei era atât de mare, încât
conştiinţa oglinditoare a catastroficului era extrem de redusă (cu toate că hazardele
trebuie să fi fost cam tot atâtea şi atunci). „În ultimii zece ani, numărul catastrofelor
a crescut cu 60 % în raport cu deceniul precedent, adică de la 4 241 la 6 906
dezastre. Numărul morţilor s-a dublat între cele două perioade, trecând de la 600 000
la 1,2 milioane. De asemenea, numărul persoanelor afectate în medie în fiecare an a
trecut de la 230 de milioane la 270 de milioane între cele două decenii”, se
precizează într-un raport al Federaţiei Internaţionale a Crucii Roşii (FICR), citat de
AFP22. Impactul social al acestor dezastre rămâne încă învăluit în mister. Dacă ar fi
să extrapolăm indicele mediu al impactului diferitelor dezastre pe o persoană (cu
mărimea lui, determinată pentru România, de circa 3 zile-om impact pe o persoană)
la numărul persoanelor afectate şi a celor„calamitate”23 (270 milioane + 1200
milioane = 390 milioane) de cele 6 906 dezastre mapamondice (sub asumpţia că
acest indice poate fi extrapolat la toate tipurile de hazarde), am obţine un număr de
1 170 000 000 (un miliard 170 milioane) de zile-om impact la scară planetară, ceea
ce reprezintă 5,5% din potenţialul relaţional al planetei.
Prin urmare, proporţia impactului social al dezastrelor se menţine în jurul
aceleiaşi cifre-prag (procentul celor afectaţi din totalul celor expuşi, aflaţi în aria
de manifestare/incidenţă a unui hazard), semn că hazardele afectează spaţiile
sociale la aceleaşi praguri sociale. Natura nu distruge în proporţii grave
societatea (capitalul social) şi, în orice caz, nu la pragurile distructive ale
dezastrelor sociale (războaie, revoluţii, crize economice, războaie economice şi
ideologice etc.). Identificăm o limită de sorginte obscură pusă gradului la care un
                                                                 
22
Prezentare semnată de C. Marin, pe HotNews.ro, în 13 decembrie 2007, Actualitate | Mediu.
Descărcat la 20 mai 2017: http://www.hotnews.ro/stiri-mediu-2089689-numarul-catastrofelor-naturale-crescut-
din-cauza-incalzirii-globale.htm.
23
Noţiunea de persoane calamitate este utilizată prin extensie pentru a desemna totalul celor
care au fost afectaţi sub una sau alta dintre cele trei forme: răniţi, decedaţi, evacuaţi, cu ocazia unui
dezastru.
23 Socioscopia dezastrelor naturale 475

dezastru natural afectează societatea. E ca şi cum cineva sau ceva ar menţine

regulatorul acesta de impact social (zile-om perturbări în raport cu totalul
populaţiei aflate în aria unui hazard ori a unui scenariu de risc) provocat de
dezastrele naturale cam la acelaşi prag sau foarte strâns legat de mărimea lui. Acest
fenomen ne conduce la o ipoteză nouă asupra dinamicii hazardelor, pe care o
enunţăm odată cu noţiunea pivot a acestui enunţ, cea de infradezastru. Un hazard
este, aşadar, mereu acolo, doar că, în perioadele inactive, dinamismele sale persistă
în stare latentă (infradinamisme), aproape de zero (într-o stare de adormire, ca a
vulcanilor aparent stinşi).
Modelul propagării sociale a infradinamismelor seismice devine comprehensibil
dacă folosim în pachet cele trei procedee: scenariile de risc seismic potenţial,
ancheta de teren, probabilistic-reprezentativă, asupra impactului social al
hazardelor anterioare, harta pragurilor de variaţie a zonelor de impact (trasată pe
baza indicilor „delta” ai distanţei UAT-urilor faţă de zona de maxim a impactului
social al cutremurelor potenţiale şi pe baza variaţiei indicelui teritorial integral al
impactului social). Cercetătorul psihosocial al impactului socio-psihologic al
scenariilor de risc nu poate determina intervalul de revenire a riscurilor seismice
(ciclurile), dar poate evalua modelul distribuţiei socio-teritoriale a zonelor de risc
în raport cu volumul perturbărilor sociale potenţiale ataşat fiecărui scenariu şi cu
indicii „delta” ai distanţelor fiecărui UAT faţă de zona de maxim a impactului
social al respectivului scenariu de risc.

2.2. CUTREMURELE CA EVENIMENTE EXTREME: CARACTERISTICI

Cutremurele sunt evenimente extreme cu o propagare rapidă, holistică şi

ireversibilă şi cu un potenţial distructiv, pe care-l putem măsura prin studierea
impactului (natural, demografic, economic, social şi psihologic). În urma unui
cutremur rămân clădiri prăbuşite, aşezări devastate, morţi, bolnavi, evacuaţi,
servicii şi folosinţe indisponibilizate, o viaţă cotidiană grav perturbată.
Cutremurele, aşadar, sunt evenimente extreme, care se propagă într-un mediu social
relativ stabil, dezechilibrându-l atât pe latura naturală, cât şi pe cea socială (şi
psihologică). Sub incidenţa lor se amplifică brusc volumul perturbărilor vieţii
cotidiene (întreruperi ale fluxului vieţii zilnice, indisponibilizări de servicii şi
folosinţe etc.); se intensifică tulburările psihice şi uneori creşte potenţialul
protestatar al populaţiei. În viziunea lui Ron Eyerman, dezastrele pot afecta chiar
sentimentul apartenenţei, adică provoacă o criză identitară, ceea ce conduce la
reacţii extreme, de la panică, protest la exod (creşterea ratei migraţiei după
bulversările politice numite revoluţii este un exemplu în acest sens). Sociologul
american citat arată că un dezastru precum uraganul Katrina a provocat o teribilă
zguduire identitară, mai precis, a pus în discuţie „excepţionalismul american” şi
deci capacitatea statului însuşi de a răspunde unor asemenea evenimente extreme.
În acest sens uraganul Katrina a dobândit înţelesul unei „traume culturale” fiindcă a
476
  Ilie Bădescu  24

provocat întrebarea colectivă: „Is this America”? (este aceasta America?)24. Aceste
perturbări pot fi măsurate prin ceea ce numim indicatori şi indici de impact social,
care variază în funcţie de parametrii scenariilor de risc (indicele de vulnerabilitate
la risc şi segmentul populaţiei vulnerabile la hazard) şi de indicatorii (parametrii)
impactului (volumul perturbărilor: numărul unităţilor de impact). Totalitatea
perturbărilor induse de cutremure asupra vieţii cotidiene a grupului uman
reprezintă impactul lor social. Cele cinci scenarii seismice elaborate de experţi
antrenează efecte sociale măsurabile prin aplicarea unui algoritm constituit din
următorii paşi: a. segmentarea populaţiei vulnerabile din populaţia aflată în aria
scenariului (folosindu-ne de indicii de vulnerabilitate specifică şi indicii de
expunere), în urma căreia se determină segmentul populaţiei vulnerabile la
hazardul respectiv; b. estimarea numărului unităţilor de impact la nivelul
segmentului populaţiei vulnerabile din aria scenariului şi c. determinarea, pe
această bază, a indicelui de impact social al fiecărui scenariu în parte.

2.3. CICLURILE SEISMICE

Datele din anchetă ne arată că circa 4 români din 10 au trecut cel puţin printr-
un cutremur în decursul vieţii lor până la data investigaţiei şi circa 6 din 10 români
(60%) au trecut prin cutremure de mai multe ori. Aceasta ne arată că hazardul cu
cea mai mare incidenţă asupra populaţiei este cutremurul. Seceta este al doilea în
privinţa gradului de expunere, al treilea este inundaţia, urmată de epidemii (pe
locul 4).
Graficul nr. 1
Incidenţa cutremurelor asupra populaţiei anchetate

                                                                 
24
Ron Eyrman, Is This America? Katrina as Cultural Trauma, Austin, University of Texas
Press, 2015.
25 Socioscopia dezastrelor naturale 477

Altminteri spus, nicio generaţie nu scapă de experienţa a cel puţin unui

cutremur în curgerea stadială a ciclurilor generaţionale.
Cutremurele survin după un model spaţial cuprins între praguri extreme
descrise de scenarii cu impact major şi de scenarii cu impact minor. Geosistemul
hazardelor seismice interacţionează cu sociosistemul după legea acestor praguri.
Determinarea lor permite stabilirea intervalelor devariaţie a impactului social al
hazardelor între cele două tipuri extreme de scenarii: cele cu impact ridicat şi cele
cu impact scăzut. Variaţia impactului social este un fenomen spaţio-temporal
comprehensibil graţie cartografierii pragurilor sale de variaţie în raport cu diversele
scenarii de risc.Aceste hărţi pot fi construite numai după ce vom determina
distribuţia naţională a indicilor integrali terioriali de impact social al scenariilor de
risc seismic şi a indicilor δ ai distanţei faţă de zona de maxim a impactului fiecărui
scenariu în parte.
Pragurile stabilite prin intermediul indicilor δ a distanţei faţă de maxim sunt,
de fapt, praguri de variaţie ale indicelui sintetic teritorial de impact social al
scenariilor de risc seismic, în acest caz. În Graficul nr. 2 şi în Tabelul nr. 3 sunt
prezentate datele generale asupra efectelor perturbatorii ale infrazardelor seismice
(scenariilor de riscuri seismice) şi deci asupra indicilor integrali teritoriali ai celor
cinci scenarii de risc seismic:

Graficul nr. 2
Indicii integrali teritoriali de impact social pentru cele 5 scenarii de risc seismic

 
 478
  Ilie Bădescu  26

Tabelul nr. 3
Poziţionarea scenariilor de risc seismic în raport cu parametrii impactului lor social
Populaţia
Populaţia Indice de
vulnerabilă
stabilă din Raport de proporţio- Nr.
Impact (Pop. din aria Nr. unităţi Nr.
aria gravitate a nare a UAT-uri
social scenariului× de impact UAT-uri
scenariului scenariilor gravităţii (%)
Indice vulnera-
(Ni) scenariilor
bilitate la risc)
S1: risc seismic S5 > S1
3 859 499 180 495 587 967 2,13 97 3,05
Banat la 100 ani de 17 ori
S2: risc seismic S5 > S2
3 5 498 717 439 897 2 557 192 9,28 449 14,12
la 10 ani de 4 ori
S3: risc seismic S5 > S3
4 16 595 381 1 327 630 5 754 593 20,87 2320 72,93
la 100 ani de 2 ori
S4: risc seismic
5 19 979 577 1 798 162 8 928 268 S5 ↔ S4 32,38 3113 97,86
la 1000 ani
S5: risc seismic
Vrancea la 5 14 140 507 2 828 101 9 742 177 S5 ↔ S5 35,34 2000 62,87
1000 ani

INDICATORII IMPACTULUI SOCIAL AL UNUI SCENARIU DE RISC SEISMIC LA 10 ANI

Populaţia vulnerabilă (în toate expresiile vulnerabilităţii la risc seismic) în cazul

unui asemenea scenariu atinge 557 122 persoane (2,7% din totalul populaţiei aflate în
aria scenariului). Volumul perturbărilor vieţii cotidiene (întreruperi ale fluxului vieţii
zilnice, indisponibilizări de servicii şi de folosinţe), în aria scenariului, se cuprinde între
100 000 şi 2 600 000 unităţi de impact (nr. zile-om-perturbări). Indicele de impact
social corectat al acestui scenariu variază între scorurile 3 (nivel mediu de impact
social) şi 1 (nivel foarte scăzut de impact social). Iată şi harta zonelor de variaţie ale
pragurilor de impact social al unui scenariu de acest tip:

Harta nr. 1 – Zonele de variaţie ale pragului de impact social al unui scenariu de risc seismic la 10 ani.
27 Socioscopia dezastrelor naturale 479

INDICELE TERITORIAL INTEGRAL DE IMPACT SOCIAL AL SCENARIULUI

DE RISC SEISMIC LA 10 ANI

Zona de maxim în cazul acestui scenariu nu depăşeşte scorul 3 (mediu) de

impact social pe scara standard în cinci trepte a impactului. Acesta este indicele
teritorial integral de impact social şi se extinde asupra unei arii în care se cuprind
449 de UAT-uri, adică 15% din numărul total al UAT-urilor României. Acestea se
cuprind în subregiunea sud-estică a României. Indicele sintetic teritorial de impact
variază cu 1 până la 2 unităţi de scală de la zona de maxim (scor 3) la zona de
minim (scor 1).

INDICELE DE INDISPONIBILIZAREA CAPITALULUI SOCIAL ÎN ARIA SCENARIULUI

Indicele real de indisponibilizare a capitalului social (legături sociale

întrerupte, ca urmare a perturbărilor vieţii cotidiene provocate de un hazard ca cel
descris de scenariul de risc seismic la 10 ani) nu depăşeşte 10,3% în raport cu
totalul capitalului social: 5 490 712 u.i. (zile-om impact). În general,
distructivismul natural al unui hazard este mult mai mare decât distructivismul
social, astfel că hazardul descris de un scenariu de risc seismic la 10 ani n-ar afecta
societatea dincolo de pragul de 10,3% din totalul capitalului social.
Acesta este motivul pentru care vorbim despre rezilienţă socială (capacitatea
de a elimina perturbările vieţii cotidiene provocate de un anume hazard) în mod
distinct. Capacitatea de refacere a capitalului social (de eliminare a perturbărilor
socio-relaţionale) se deosebeşte, aşadar, de capacitatea de refacere „fizică” a
spaţiului construit, a reperelor economice şi logistice în teritoriul lovit de un
hazard. Capacitatea de refacere socială este mult mai rapidă decât capacitatea de
refacere naturală (fizică). De aceea nu are niciun sens să comparăm, de pildă,
capacitatea de refacere socială (rezilienţă socială) în Japonia şi România, în ipoteza
că rezilienţa socială în Japonia ar fi mai mare decât în România, fiindcă acest lucrul
s-ar putea să nu fie adevărat. O asemenea concluzie, în privinţa rezilienţei sociale
sau comunitare, adică a capacităţii de recuperare a efectelor care intră sub
compasul impactului social, nu se poate pune.
Studiile lui Ron Eyman, de pildă, au dovedit că într-o societate puternică şi
prosperă, precum cea americană, rezilienţa socio-culturală se poate rostogoli
primejdios până la punerea în discuţie a capacităţii statului însuşi de a livra
securitate cetăţeanului. Şi aceasta pentru că tot ceea ce induce emoţii puternice faţă
de instituţiile publice se transmite într-o formă sau alta asupra sentimentului
identitar, al unui anume confort în aporturile cu statul şi guvernul25. Cercetările
noastre, în cadrul proiectului RO-RISK, ne arată că volumul de perturbări sociale
în zonele de risc seismic (pentru cele cinci scenarii) nu depăşeşte 15% din
potenţialul capitalului social total (circumscris de cele circa şase domenii
                                                                 
25
Ibidem, p. 10.
480
  Ilie Bădescu  28

relaţionale: munca, şcolaritatea, sănătatea, sferele consumului, infrastructura etc.).

Mai precis, perturbările sociale induse de un hazard ca cel descris de un scenariu de
risc seismic la 10 ani, afectează 10,3% din populaţia aflată în aria scenariului şi
9,74%, în cazul scenariului de risc seismic la 1 000 de ani. Evident că, în valori
absolute, cei 9,74% în cazul scenariului de risc seismic la 1 000 ani acoperă o
„suprafaţă socială” (o populaţie) cu mult mai mare decât cei 10,3% în cazul
scenariului de risc seismic la 10 ani. Acesta este paradoxul aparent al pragurilor.
Altfel formulat, un hazard foarte grav afectează o arie teritorială mai mare, ceea ce
sporeşte volumul populaţiei afectate, nu însă şi proporţia sa (în raport cu totalul
populaţiei aflate în acea arie teritorială). Proporţia celor afectaţi poate chiar să se
situeze la un prag mai scăzut, în cazul unui asemenea scenariu, comparativ cu un
scenariu de risc seismic de amploare teritorială mai mică. Altminteri spus, o
vulnerabilitate mai mare sporeşte „suprafaţa socială”26 a impactului unui scenariu
de risc, nu însă şi proporţia lui. De aceea, am calculat şi indicele morfologic al
impactului unui scenariu de risc (adică numărul de UAT-uri aflate în aria
scenariului), denumit şi indice echistic de impact social, nu doar indicele social de
impact al scenariului respectiv de hazard. Facem, aşadar, o distincţie între indicele
echistic de impact social al unui hazard şi indicele teritorial integral de impact
social al aceluiaşi hazard. Iată, în fine, pragurile de variaţie ale indicelui de impact
teritorial integral al unui scenariu de risc seismic la 10 ani:

Tabelul nr. 4
Praguri de variaţie a impactului social al scenariului de risc seismic la 10 ani
Praguri de variaţie a impactului social al scenariului Nr. UAT-uri pe intervale
de risc seismic la 10 ani (zone determinate pe baza (praguri) de variaţie a impactului
indicelui δ) social
Pragul maxim (indice 3) 3 UAT 0,66 %
Pragul mediu (indice 2) 263 UAT 57,93 %
Pragul minim (indice 1) 183 UAT 40,31 %

INDICATORII IMPACTULUI SOCIAL AL UNUI SCENARIU DE RISC SEISMIC LA 100 DE ANI

Un cutremur de asemenea amploare provoacă o segmentare (vezi şi harta) a

populaţiei totale din aria scenariului (care este de 20 121 641 persoane) în
următoarele segmente: a. segmentul populaţiei expuse: 7 646 224 de persoane,
adică 38% din totalul populaţiei aflate în aria scenariului; b. segmentul populaţiei
vulnerabile (direct afectate): 1 253 724 de persoane, adică 6,2% din populaţia
totală aflată în aria scenariului. Indicele de impact social corectat atinge valoarea
                                                                 
26
Ideea generală formulată în temeiul cercetărilor de impact estecă o vulnerabilitate mare
sporeşte şi „suprafaţa socială” a impactului. Cf. Ron Eyrman (2015) şi, de asemenea, I. Wilkinson
(2010). Vezi şi studiul lui Lucian Dumitrescu, Sociologia temerilor sociale, din acest număr.
29 Socioscopia dezastrelor naturale 481

scorului 4 pe scala în 5 trepte a impactului social. Volumul perturbărilor vieţii

cotidiene în aria scenariului atinge 5 754 593 unităţi de impact (zile-om întreruperi
la scara teritorială integrală a scenariului, ceea ce conferă indicelui de impact
caracterul unui indice teritorial integral de impact social sau de insecuritate
societală în faţa unui hazard). Iată şi harta pragurilor de variaţie a impactului social
al acestui scenariu (construită pe baza indicelui teritorial integral de impact social
şi a indicilor „delta” ai distanţei faţă de zona maximului impact):

Harta nr. 2 – Zonele de variaţie a pragului de impact social al unui scenariu de risc seismic la 100 de ani.

INDICATORII IMPACTULUI SOCIAL AL UNUI SCENARIU DE RISC SEISMIC LA 1 000 DE ANI

Scenariul de risc seismic la 1000 de ani înfăţişează un impact social cu o

geografie de dimensiuni maximalizate (o pondere foarte mare a numărului de
comunităţi şi deci a populaţiei direct afectate). În scenariul de risc seismic la 1 000
de ani toţi indicatorii de impact cresc spre valorile de maxim ale platoului unei
curbe logistice: segmentul populaţiei vulnerabile (afectate direct) de acest tip de
seism creşte la aproape 2 milioane de persoane (1 945 156 persoane), adică 9,6%
din totalul populaţiei aflate în aria scenariului. Volumul perturbărilor vieţii
cotidiene atinge 8 928 268 unităţi de impact (zile-om-întreruperi ale vieţii
cotidiene, o creştere cu 36% faţă de scenariul de risc seismic la 100 de ani), ceea ce
plasează indicele de impact social la nivel foarte ridicat, dat de scorul 5 pe scara în
5 trepte a impactului social. Volumul perturbărilor reale în raport cu totalul
perturbărilor potenţiale atinge 9,6%. Indicele de vulnerabilitate la risc atinge şi el
pragul maxim de 5 (pe o scală în 5 trepte).
482
  Ilie Bădescu  30

O particularitate apare în cazul acestui scenariu de risc seismic (la 1 000 de

ani) în privinţa duratei celor trei faze de propagare a impactului socio-psihologic al
riscului la nivelul populaţiei expuse şi al populaţiei afectate. Pentru un număr de
persoane, putem vorbi despre o fază a patra de rezilienţă, prelungită pe o durată de
luni de zile şi poate de 1–2 ani. Iată scara de variaţie a indicelui sintetic teritorial de
impact social şi harta distanţelor faţă de maxim în cazul scenariului de risc seismic
la 1 000 de ani:
Tabelul nr. 5
Praguri de variaţie a impactului social al scenariului de risc seismic la 1 000 ani

Praguri de variaţie a impactului Nr. UAT-uri pe intervale de variaţie

(zone decupate pe baza indicelui δ) a impactului social
Pragul maxim (indice 5) 1786 UAT 57,26%
Pragul mediu (indice 4) 59 UAT 1,89%
Pragul minim (indice 3) 1268 UAT 40,65%

Graficul nr. 3
Nr. UAT-uri în raport cu pragurile de variaţie a impactului social al scenariului de risc seismic la 1 000 ani.

pragul maxim pragul mediu pragul minim

de variaţie (5) de variaţie (4) de variaţie (3)

Harta indicelui teritorial de impact social al acestui scenariu ne arată că un

asemenea hazard ar acoperi întregul teritoriu naţional (toate cele peste 3 000 de
UAT-uri). Pragurile de variaţie ale indicelui sintetic teritorial de impact social ar fi
cuprinse în trescorul 3 (pentru zona de minim, indicând în cuprinsul ei un impact
social mediu pentru circa 40% dintre UAT-urile României) şi scorul 5 (pentru zona
de maxim, indicând un impact social foarte ridicat pentru aproape 60% dintre
UAT-urile României, majoritatea fiind concentrate în aria de subaxul care străbate
România de la nord-est spre sud-vest, cu două subzone de impact foarte ridicat,
reduse ca rază de cuprindere, spre sud-sud-vest şi la nord-vest).
31 Socioscopia dezastrelor naturale 483

Harta nr. 3 – Variaţia indicelui teritorial agregat de impact social al scenariului naţional de risc
seismic la 1 000 de ani.

INDICATORII IMPACTULUI SOCIAL AL UNUI SCENARIU

DE RISC SEISMIC BANAT LA 100 DE ANI

Numărul de comunităţi afectate în aria unui asemenea scenariu este de 81 (2%

din totalul unităţilor administrativ-teritoriale româneşti). Populaţia expusă: 300 273 de
persoane (38% din totalul populaţiei aflate în aria scenariului: 790 191 de persoane).
Populaţia vulnerabilă la risc: 121 326 de persoane (care vor suferi perturbări sociale din
cauza hazardului), adică 16% din totalul populaţiei aflate în aria scenariului. Numărul
unităţilor de impact: 587 967 zile-om (volumul perturbărilor vieţii cotidiene). Indicele
de impact al unui astfel de scenariu este de 3, adică mediu sau moderat.

Harta nr. 4 – Zonele de variaţie a impactului social al scenariului de risc seismic Banat la 100 de ani.
484
  Ilie Bădescu  32

INDICATORII IMPACTULUI SOCIAL AL UNUI SCENARIU DE RISC SEISMIC VRANCEA

LA 1000 DE ANI

Harta nr. 5 – Zonele de variaţie a impactului social al scenariului de risc seismic Vrancea la 1000 de ani.

Prima diferenţă faţă de scenariul vestic se referă la numărul UAT-urilor

afectate de cutremur: care este de 81 (3,05% din total UAT pe ţară) în cazul
scenariului Banat 100 şi de 1 897 UAT-uri în scenariul Vrancea 1 000. Acest din
urmă tip de cutremur afectează, aşadar, aproape 60% din totalul comunităţilor
teritoriale româneşti. Numărul unităţilor de impact (numărul de zile-om-întreruperi
ale vieţii cotidiene), în scenariul vestic atinge 587 967 zile-om, în scenariul estic
atinge 9 742 177 zile-om. Înţelegem, altfel spus, că scenariul Vrancea 1 000
cuprinde în efectele lui (în amplitudinea impactului social) efectele cumulate ale
unui număr de 16 scenarii Banat 100. Un cutremur de tip Vrancea – 1 000 de ani
are o forţă distructivă cât 16 cutremure Banat 100 cumulate. Geografia seismică a
estului României are un potenţial distructiv de 16 ori mai mare decât geografia
seismică a vestului României.

3. IMPACTUL SOCIAL AL SCENARIILOR DE SECETĂ METEOROLOGICĂ

„Am vândut calul: nu plouă, nu am cu ce-l ţine”

(Studiu de caz) 

PRAGURILE SECETEI METEOROLOGICE ÎN ROMÂNIA: IMPACTUL SOCIAL AL SCENARIILOR

ZONALE ŞI DE ŢARĂ (CU RAZĂ MINIMĂ ŞI CU RAZĂ MAXIMĂ DE IMPACT)

Impactul social al scenariilor de secetă meteorologică poate fi evaluat pe baza

unor parametri calculaţi în temeiul unor date de sursă triplă: scenariile de risc,
ancheta sociologică (probabilistic reprezentativă) asupra impactului social al unor
 33 Socioscopia dezastrelor naturale 485

hazarde anterioare (memoria socială a secetei) şi, evident, studiile de caz.

Algoritmul de calcul este unul general, aplicabil evaluării impactului social al
oricărui tip de hazard (şi este prezentat succint în studiul semnat de I. Bădescu şi
colaboratorii în revista de faţă).
Urmând acest algoritm am obţinut datele sintetice, prezentate în Tabelul nr. 6.

Tabelul nr. 6
Parametrii evaluativi ai impactului social şi ai proporţionării gravităţii celor cinci scenarii de secetă
meteorologică în România

Nr. unităţi Indice de

Populaţia
Populaţia Nr. de de impact Raport de proporţio-
Impact din aria Nr. de
vulnerabilă UAT-uri (populaţia gravitate a nare a
social scenariului UAT-uri
(Ni×λ) (%) vulnerabilă scenariilor gravităţii
(Ni)
×5,08) scenariilor
S1: Risc secetă 3→4 2535095 87392 12,26 390 443 951 S5 > S1 de 3,26
meteorologică – 7 ori
Moldova
S2: Risc secetă 4 5762115 210795 34,01 1082 1070837 S5 > S2 de 7,85
meteorologică – 3 ori
Oltenia
S3: Risc secetă 4 18238216 600217 100 3181 3049101 S5 ↔ S3 22,37
meteorologică –
2006–2007
S4: Risc secetă 4 18238216 600217 100 3181 3049101 S5 ↔ S4 22,37
meteorologică –
2011–2012
S5: Risc secetă 4 18238216 600217 100 3181 3049101 S5 ↔ S5 22,37
meteorologică –
revenire 100 ani

λ = indicele de vulnerabilitate la riscul de secetă meteorologică (conform datelor din scenariile de

secetă meteorologică)

Determinarea unităţilor de impact (număr de zile-om-impact) la scara

„populaţiei vulnerabile” din aria scenariului este imposibilă în absenţa celor două
baze de date: datele privind vulnerabilitatea la riscul de secetă (λ), furnizate în
cadrul scenariilor de secetă, şi date privind memoria socială a unor hazarde de
secetă anterioare din România.
Cunoscând din anchetă numărul mediu al unităţilor de impact pe o persoană
(numărul mediu de zile-om-întreruperi ale vieţii cotidiene pe o persoană: ρ) se
poate afla şi impactul social al unui scenariu de risc cu ajutorul formulei:
ϒ = ρ × Ni,
unde: ρ este indicele mediu al impactului social pe o persoană (ρ este calculat,
precum s-a precizat, pe baza datelor din ancheta de teren) şi Ni = numărul
populaţiei vulnerabile la hazardul respectiv în aria scenariului (aceasta se determină
486
  Ilie Bădescu  34

prin procedeul segmentării, adică prin ponderarea populaţiei aflate în aria

scenariului cu indicele agregat de vulnerabilitate la riscul de secetă meteorologică).
Dacă folosim modelul de proporţionare a gravităţii scenariilor, vom constata că
între scenariul de impact social cu rază minimă (scenariul de secetă meteorologică
Moldova) şi scenariul de impact social cu rază maximă de cuprindere (unul din
cele trei scenarii de impact maxim: „2006–2007”, „2011–2012” şi cel de revenire
la 100 de ani) raportul de gravitate este de 1 la 7. Altminteri spus, în cazul că s-ar
produce unul dintre hazardele descrise de cele trei scenarii cu rază maximă de
cuprindere, atunci volumul perturbărilor sociale provocate de aceste hazarde va fi
de 7 ori mai mare decât al unui scenariu de tip Moldova şi de 3 ori mai mare decât
al unui scenariu de tip Oltenia.
Raportul de gravitate al celor cinci scenarii este unul de mare inegalitate, deşi
indicele de impact este acelaşi pentru cele 5 scenarii, adică volumul perturbărilor
este cuprins între 1 000 000 şi 5 000 000 unităţi de impact. Diferenţele apar între
cele două categorii de scenarii în privinţa volumului de perturbări şi întreruperi ale
fluxului vieţii cotidiene şi, deopotrivă, în privinţa numărului de persoane
vulnerabile. Segmentul populaţiei vulnerabile la acest tip de risc atinge, în cazul
scenariului de gravitate extremă, 3% din totalul populaţiei (adică din cele
18 238 216 persoane aflate în aria naţională a scenariului), acelaşi procent cu cel al
scenariului de gravitate minimă, de tip Moldova (cu un total de numai 2 535 095
persoane), ceea ce pare a fi un paradox. Echivalenţa procentelor vulnerabilităţii
ascunde un raport inegal în ceea ce priveşte volumul perturbărilor şi numărul
persoanelor vulnerabile. Impactul social îmbracă un aspect paradoxal, dat fiindcă
între mărimi egale(procentul celor vulnerabili în cele două scenarii cu rază inegală
de cuprindere) apare o relaţie de inegalitate, astfel că între cei 3% în cazul
scenariului de minim impact şi cei 3% în cazul scenariului de maxim impact relaţia
este una inegală: 3% ≠ 3%. Naturalmente, altfel spus, seceta nu trece de pragul de
3% în privinţa proporţiei celor vulnerabili, indiferent de gravitatea scenariului.
Socialmente, însă, diferenţa dintre cele două procente egale de „vulnerabili” este
uriaşă, fiindcă cei 3% în cazul scenariului de tip Moldova reprezintă 87 392 de
persoane, pe când acelaşi procent de 3% în cazul scenariului la 100 de ani este de
600 217 persoane socialmente afectate (expuse unui mare volum de perturbări ale
vieţii cotidiene).
Când seceta se abate asupra unui ecosistem, ea se menţine la un prag de 3%
(sugerând parcă o anume „blândeţe” a naturii în raport cu omul). Omul însă şi-a
permis aşa de mari modificări ale sistemului social (socio-sistem), încât 3% de ieri
nu mai este egal cu 3% de azi, dar nu din „vina” naturii, ci din „vina” omului, care
s-a abătut de la norma „înţelepciunii naturale”. Specialiştii francezi numesc acest
fenomen contracţie spre dispariţie a culturii catastroficului, odată cu trecerea de la
tradiţional la modern.
Acest paradox aparent se explică, aşadar, prin factorul diferenţei de densitate
morală sau dinamică, cu noţiunea lui E. Durkheim, de la o zonă de risc la alta şi de
35 Socioscopia dezastrelor naturale 487

la o perioadă la alta şi prin diferenţa dintre mărimea segmentelor populaţiei

vulnerabile în cele două situaţii. Paradoxul aparent se disipează de îndată ce
examinăm raportul de proporţionare a gravităţii scenariilor, care ne arată o foarte
mare disproporţie între scenariul cu rază minimă de impact (cu o „greutate
specifică” de 3,26% în totalul ipotetic al efectelor concomitente ale celor cinci
scenarii de risc) şi cel cu rază maximă de impact, al cărui raport de gravitate la
întregul ipotetic al efectelor concomitente ale celor cinci scenarii este de 29%. Iată
cele două grafice pentru datele tocmai comentate.

Graficul nr. 4
Indicele de proporţionare a gravităţii scenariilor de secetă şi nr. de UAT-uri
pe scenarii de secetă meteorologică

S1: Risc secetă S2: Risc secetă S3: Risc secetă S4: Risc secetă S5: Risc secetă
meteorologică– meteorologică– meteorologică– meteorologică– meteorologică–
Moldova Oltenia 2006–2007 2011–2012 revenire 100 ani

Indice de proporţionare a gravităţii scenariilor

Asociem acestor grafice şi spectroscopia a două scenarii de risc extrem:

scenariul de secetă meteorologică cu rază mică de impact, Moldova, şi scenariul de
secetă meteorologică 2006–2007, cu rază maximă de impact. Iată spectroscopia
comparativă a celor două scenarii extreme în privinţa razei de cuprindere:
Impactul social al celor două scenarii este 4 („ridicat”) pentru primul
(scenariul naţional major de secetă meteorologică: 2006–2007) şi 3 („moderat”)
pentru al doilea (scenariul de secetă meteorologică Moldova), dar, ţinând seama
de vulnerabilitatea socială foarte mare din Moldova, am corectat indicele de
impact de la 3 la 4 şi pentru acesta.
488
  Ilie Bădescu  36

Harta nr. 6 – Pragurile de variaţie a impactului social al scenariului de secetă 2006‒2007

(pe baza indicelui δ al distanţei UAT-urilor faţă de zona maximului impact).

Pe scara în 5 trepte a impactului social, volumul perturbărilor sociale

provocate de cele două scenarii de risc s-ar cuprinde între 1 milionunităţi de
impact(uşor sub 1 milion în primul scenariu) şi 5 milioane unităţi de impact (zile-
om-impact), pentru al doilea, la volume diferite de populaţie aflate în aria celor
două scenarii. Numărul celor asupra cărora se răfrâng perturbările vieţii cotidiene
(adică 600 217 persoane, în cazul primului scenariu, şi 87 392, în cel de-al doilea
scenariu), cu toată gama de dezordini şi indisponibilizări de servicii, utilităţi,
folosinţe, provocate de aceste hazarde, atinge 3% din total populaţiei aflate în
aria scenariilor şi 13% din totalul celor expuşi efectelor primare ale celor două
scenarii de secetă (efectele asupra mediului). Indicele echistic de impact
comunitar-teritorial, măsurat prin raportul numărului de UAT-uri aflate în aria
scenariului la numărul total de UAT-uri din aria teritorială a României, este de
100% pentru scenariul cu rază maximă de cuprindere (ceea ce înseamnă că, sub
compasul acestui scenariu, seceta va afecta natural toate UAT-urile României),
dar din punct de vedere social va afecta doar 3% din populaţia cuprinsă în aria
naţională a scenariului. Între efectele naturale şi cele sociale, aşadar, nu există o
concordanţă. Distrugerile materiale depăşesc de regulă perturbările sociale.
Indicele de impact variază concomitent cu vulnerabilitatea specifică (la risc) şi
deci cu indicele delta al distanţei faţă de zona maximului impact. Iată acum,
37 Socioscopia dezastrelor naturale 489

comparativ, spectroscopia impactului social al celor două scenarii regionale de

secetă meteorologică.

Harta nr. 7 – Pragurile de variaţie a impactului social al scenariului de secetă Oltenia

(trasată pe baza indicelui delta al distanţei faţă de zona de maxim a riscului).

Harta nr. 8 – Pragurile de variaţie a impactului social al scenariului de secetă Moldova

(trasată pe baza indicelui delta al distanţei faţă de zona de maxim a riscului).

Să reţinem şi graficul distribuţiei UAT-urilor din cuprinsul ariei de impact a

scenariului de secetă meteorologică Oltenia (în raport cu trei praguri de variaţie a
impactului social).
490
  Ilie Bădescu  38

Graficul nr. 5
Nr. UAT-uri în raport cu pragurile de variaţie a impactului social al scenariului
de secetă meteorologică Oltenia.

Tabelul nr. 7
Praguri de variaţie a impactului scenariului Nr. UAT-uri pe
Oltenia intervale de variaţie a impactului social
Pragul minim de variaţie (pe baza indicelui Δ): 2 8 0,74
Pragul mediu de variaţie (pe baza indicelui Δ): 3 619 57,21
Pragul maxim de variaţie (pe baza indicelui Δ): 4 455 42,05

În scenariile de secetă meteorologică, S4: indicatori 2011–2012, şi S5, cu

revenire la 100 de ani, impactul social se menţine ridicat (SCOR 4, „ridicat”, pe
scala în 5 trepte a impactului social). Volumul perturbărilor vieţii cotidiene
provocate de aceste două tipuri de hazarde poate atinge peste 3 milioane u.i.
(unităţi de impact) pentru toată aria scenariilor. Proporţia celor afectaţi social de
efectele directe ale celor două scenarii de secetă (sub formele cunoscute: întreruperi de
activităţi, perturbări ale vieţii cotidiene, indisponibilizări de servicii, utilităţi,
folosinţe, pe durata acelor efecte) este de 3%, adică 600 217/18 238 216)×100.
În ciuda procentului aparent redus al celor social afectaţi în cadrul acestor scenarii,
totuşi numărul de zile-om întreruperi, indisponibilizări de servicii, utilităţi,
folosinţe etc. este mare, ceea ce indică un grad ridicat de perturbări. Iată
spectroscopia celor două scenarii de impact:
Impactul comunitar-teritorial: facem precizarea că, pentru evaluarea impactului
social al scenariului naţional cu revenire la 100 ani, au fost reţinute pentru analiză
doar acele comunităţi expuse, încadrate în clasele 4 şi 5 de hazard, ceea ce
reprezintă 67% din totalul UAT-urilor pe ţară.
Impactul social: volumul întreruperilor vieţii cotidiene, al suspendărilor
accesului la servicii, utilităţi, folosinţe, pe durata indisponibilizării lor, trece de
pragul a 3 milioane u.i. (unităţi de impact ‒ zile-om-impact), ceea ce echivalează
cu un indice 4 de impact „ridicat” (pe scara în 5 trepte a impactului social).
39 Socioscopia dezastrelor naturale 491

Harta nr. 9 – Pragurile de variaţie a impactului social al scenariului de secetă cu indicatorii din
2011–2012 (trasată pe baza indicelui delta al distanţei faţă de zona de maxim).

Harta nr. 10 – Pragurile de variaţie a impactului social al scenariului de secetă la 100 de ani
(trasată pe baza indicelui delta al distanţei faţă de zona de maxim a riscului).

Contracţia spaţiului social: acest scenariu cuprinde în aria sa tot 18 238 216
persoane, dintre care numărul celor expuşi la efectele primare (asupra naturii şi
mediului) ale acestui scenariu de secetă este de 4 711 222, adică 23% din totalul
populaţiei, iar numărul celor social vulnerabili (întreruperi, tulburări şi
indisponibilizări de servicii, utilităţi, folosinţe) la efectele scenariului este de 600
217 persoane, adică 3% din totalul populaţiei aflate în aria scenariului.
Lectura hărţilor impactului ne arată că subzona adiacentă pragului maxim al
impactului social al scenariului de secetă, cu un interval de revenire la 100 de ani,
492
  Ilie Bădescu  40

cuprinde integral Moldova (cu cele trei subzone ale ei: Bucovina, Moldova de
mijloc şi Moldova de jos), centura de sud a României, fâşia de vest şi Câmpia
Transilvaniei. Subzona minimului impact social al acestui scenariu de maxim se
suprapune ariei Subcarpaţilor de sud, de apus şi platformei nordice a spaţiului
geofizic românesc.
Harta distanţelor UAT-urilor faţă de zona de maxim a impactului ne arată că
în cazul acestui scenariu zona de maxim cuprinde un număr foarte mare de UAT-uri,
iar hazardoscopia secetei pentru acest scenariu ne descoperă un spaţiu al impactului
aproape dihotomizat între zona de impact ridicat care cuprinde aproape toată ţara
cu excepţia zonelor carpatice şi sub-submontane, ceea ce arată că în cazul acestui
scenariu efortul de redresare va fi foarte mare.
Ţinând seama de redefinirea impactului social prin includerea variabilei
referitoare la valorificarea folosinţelor (recolte, animale, apa din fântâni), putem
conchide că, în varianta acestui scenariu, impactul social va fi ridicat, fiindcă
oamenii au fost nevoiţi să-şi vândă animalele din cauza lipsei hranei şi apei pentru
acestea: „În Vaslui, unii şi-au vândut toate animalele din gospodărie, speriaţi de
seceta prelungită, alţii aşteaptă încă o minune de la Dumnezeu care să le salveze
agoniseala. Disperarea îi face pe mulţi să îşi dea animalele pe nimic. Preţul de
achiziţie al unei vaci poate ajunge şi la 6–13 milioane de lei vechi, un sfert din
valoarea reală. Situaţia este una disperată şi aproape imposibil de controlat de către
autorităţi”27. Prezentăm spre ilustrare un caz reprezentativ pentru efectele critice,
perturbatorii ale vieţii cotidiene ca urmare a indisponibilizării folosinţelor de bază
(hrana pentru animale şi apa din fântâni), o faţetă dramatică a impactului social al
secetei meteorologice combinate cu seceta pedologică: „Mai bine de jumătate din
fântânile din localitate au secat”28. Şi: „Am vândut calul: nu plouă, nu am cu ce-l ţine”29.

BIBLIOGRAFIE

1. BĂDESCU, CIPRIAN (2017). „Any economic crise is a protocrise: an exercise in

infraeconomics as a path to extreme events forecasting (I)”, în Sociologia azi,
(www.sociologiaazi.ro).
2. BURNICK, MIKE (2016). Stock Market Tsunami, în: http://www.moneyandmarkets. com/reports/
RWR/stockmarket-tsunami-xt/ext4/?ccode=&[email protected].
Com&sc=WDY&ec=7133284.
3. HANNAN, MICHAEL T.; FREEMAN, JOHN H., (1993). Organizational Ecology, Harvard
University Press, Cambridge/Massachusetts/London, p. 91.
4. KONDRATIEFF, N.D. (1925). The Major Economic Cycles.
5. KONDRATIEFF, N.D. (1984). The Long Wave Cycle. New York, NY: Richardson & Snyder.

                                                                 
27
Studiu de caz: http://www.vremeanoua.ro/taranii-vasluieni-isi-vand-animalele-pe-nimic.
28
http://ziarullumina.ro/In-46-cand-se-spune-ca-a-fost-cea-mai-mare-seceta-tot-era-mai-bine-
66889.html.
29
http://www.vremeanoua.ro/taranii-vasluieni-isi-vand-animalele-pe-nimic.
41 Socioscopia dezastrelor naturale 493

6. KOROTAYEV, ANDREY V.; TSIREL, SERGEY V. (2017). A Spectral Analysis of World GDP
Dynamics: Kondratieff Waves, Kuznets Swings, Juglar and Kitchin Cycles inGlobal Economic
Development, and the 2008–2009 Economic Crisis, http://escholarship.org/uc/item/9jv108xp#page-5
(accesat la 20 aprilie 2017).
7. MARCHETTI, C. (1980). Society as a learning system: Discovery, invention, and innovations
cycles revisited. Technological Forecast and Social Change 18: 257–282.
8. MODELSKI, G. (2006). Global Political Evolution, Long Cycles, and K-Waves. Kondratieff
Waves, Warfare and World Security / Ed. by T.C. Devezas. Amsterdam: IOS Press. p. 293–302.
9. PAUMGARTEN, NICK (2009). The Secret Cycle. Is the financier Martin Armstrong a con man,
a crank, or a genius? http://www.newyorker.com/magazine /2009/10/12/the-secret-cycle.
10. RĂDUCAN, ANA MARIA. The hotspot method in the assessment of social impact of risk
scenarios, mss.
11. SOLOMOU, S. (1989). Phases of Economic Growth, 1850–1973: Kondratieff Waves and
Kuznets Swings. Cambridge: Cambridge University Press.
12. THOMPSON, W.R. (1988). On Global War: Historical-Structural Approaches to World Politics.
Columbia, SC: University of South Carolina Press.
13. TINBERGEN, J. (1981). Kondratiev Cycles and So-Called Long Waves: The Early Research.
Futures 13/4: 258–263.
14. VAN DUIJN, J.J. (1979). The Long Wave in Economic Life. De Economist 125/4: 544–576 .
15. WALLERSTEIN, I. (1984). Economic Cycles and Socialist Policies. Futures 16/6: 579–585.
16. ZARNOWITZ, V. (1985). Recent Work on Business Cycles in Historical Perspective: Review of
Theories and Evidence. Journal of Economic Literature 23/2: 523–580.
17. http://www.newyorker.com/magazine/2009/10/12/the-secret-cycle.
  494
  Ilie Bădescu  42