Produse Si Servicii Bancare

Procesul de creditare este o activitate complexă de informare, evaluare, analiză şi luare a deciziei, care incepe cu cunoaşterea clientelei sub raport juridic, economic, financiar şi managerial, apoi continuă cu determinarea solvabilităţii clientului în vederea determinării riscurilor semnificative cu care acesta se confruntă, după care urmează analiza solicitării creditului sub aspectul destinaţiei şi a capacităţii de rambursare a acestuia, plata dobânzilor şi a comisioanelor şi în final a garnţiei creditului. Activitatea de creditare înseamnă pentru bancă asumarea unor riscuri aferente creditelor acordate, iar analiza trebuie să dea asigurări că asemenea riscuri se pot accepta în anumite condiţii de costuri şi garanţii sau riscurile sunt prea mari şi pot influenţa semnificativ situaţia financiara a băncii şi nu se recomandă asumarea acestora. Analiza creditului este în fond o analiză de risc, o analiză a unor riscuri multiple, cuantificabile (financiare) sau necuanificabile (calitative, precum calitatea managementului), care împreună conduc la anumite concluzii pentru fundamentarea deciziei de creditare.

Creditele reprezintă creanţe deţinute de bancă asupra clientelei, creanţe ce au apărut din necesitatea satisfacerii nevoilor de finanţare ale persoanelor fizice şi întreprinderilor. Originea cuvântului credit este latină. "Credere", tradus prin a crede, înseamnă mai repede a avea încredere în faptul că în viitor se vor respecta toţi termenii contractului de credit stabiliţi în prezent de comun acord. Împrumutatul are încredere în faptul că suma obţinută va fi astfel utilizată încat să-i dea posibilitatea rambursării şi plăţii unei dobânzi, iar împrumutatorul are încredre în faptul că va recupera suma avansată la termenul stabilit şi va obţine un câstig conform înţelegerii încheiate. În legea bancară nr. 58/1998, creditul este definit ca orice angajament de punere la dispoziţie sau acordare a unei sume de bani ori prelungirea scadenţei unei datorii, în schimbul obligaţiei sau a altor cheltuieli legate de această suma sau orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă ori a altui drept la încasarea unei sume de bani. Rezultă că, în relaţiile de credit apar doi parteneri, creditor şi debitor, care, de regulă, sunt băncile în poziţie de creditor şi agenţii economici, populaţia sau statul de debitori În economiile moderne creditul joacă un rol foarte important. El facilitează schimburile, stimulează producţia, susţine creşterea economică şi joacă un rol important în creaţia monetară. Dezvoltând puţin ideea găsim următoarele aspecte pozitive induse de credit în economie:

Intr-o formă arhaică dar pragmatică, băncile erau cunoscute ca instituţii de credit care fac comerţ cu bani, atrăgând resursele disponibile şi plasându-le sub formă de produse şi servicii, potrivit cerinţelor economiei, la preţuri care să acopere costurile şi riscurile şi să asigure un profit. În esenţă, acestă concepţie este valabilă şi astăzi, numai că produsele şi serviciile bancare s-au diversificat extrem de mult, au apărut tipuri noi, în special ca urmare a progreselor tehnologice în informatică şi comunicaţii, ceea ce a produs profunde transformări în relaţia bancă-client, în organizarea şi conducerea sistemului bancar.

Intr-o formă arhaică dar pragmatică, băncile erau cunoscute ca instituţii de credit care fac comerţ cu bani, atrăgând resursele disponibile şi plasându-le sub formă de produse şi servicii, potrivit cerinţelor economiei, la preţuri care să acopere costurile şi riscurile şi să asigure un profit. În esenţă, acestă concepţie este valabilă şi astăzi, numai că produsele şi serviciile bancare s-au diversificat extrem de mult, au apărut tipuri noi, în special ca urmare a progreselor tehnologice în informatică şi comunicaţii, ceea ce a produs profunde transformări în relaţia bancă-client, în organizarea şi conducerea sistemului bancar.

Procesul de creditare este o activitate complexă de informare, evaluare, analiză şi luare a deciziei, care incepe cu cunoaşterea clientelei sub raport juridic, economic, financiar şi managerial, apoi continuă cu determinarea solvabilităţii clientului în vederea determinării riscurilor semnificative cu care acesta se confruntă, după care urmează analiza solicitării creditului sub aspectul destinaţiei şi a capacităţii de rambursare a acestuia, plata dobânzilor şi a comisioanelor şi în final a garnţiei creditului. Activitatea de creditare înseamnă pentru bancă asumarea unor riscuri aferente creditelor acordate, iar analiza trebuie să dea asigurări că asemenea riscuri se pot accepta în anumite condiţii de costuri şi garanţii sau riscurile sunt prea mari şi pot influenţa semnificativ situaţia financiara a băncii şi nu se recomandă asumarea acestora. Analiza creditului este în fond o analiză de risc, o analiză a unor riscuri multiple, cuantificabile (financiare) sau necuanificabile (calitative, precum calitatea managementului), care împreună conduc la anumite concluzii pentru fundamentarea deciziei de creditare.