Hierasus VII VIII 1989

www.cimec.ro MUZEUL JUDEŢEAN BOTOŞANI HIERASUS VII-VIII 19 89 www.cimec.ro Col€ctivul de redacţie IONEL BEJENARU, LUCIA PARVAN, OCTAVIAN-LIVIU ŞOVAN Coperta Adrian Ciuraru j Hierasous Anuarul Muzeului Hierasus Judeţean Botoşani Coresponde:1ţa privind conţinutul volumului se va trimite pe adresa : Botoşani str.,.': Unirii, 13 (tel. 985/ q4 4~}, Annuaire du Musee du departement Botoşani La correspondence sur le contenu sera envoyees ă l'adresse : Botoşani, str. Unirii, 13 (tel. 985/ 1 34 46), cod 6800 R. S. ROMANIA R. S. ROUMANIE www.cimec.ro SU.:\IAH ISTORIE VECHE ŞI ARHEOLOGIE Nicolae Grsulescu - Unde observaţii privind locuinţele culturii· Starcevo-Criş din' l\1oldova • · • • • • • · · • · • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • .1nlon Niţu, Vasile Cbirica- Două vase cucuteniene cu caractere antropomorfe recent descoperite • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • · Eugen Comşa - Unele date despre lmbrăcămintea din epoca neolitică pe teritoriul Moldovei • • ·· · · · • · · · · · · · · • · · · · · • · • · · · · · · · · Aristotel Crtşmaru- lncă o aşezare cucuteniană din faza A-B descoperită pe teritoriul comunei Drăguşeni-Botoşani · • • • • · • • • • · • • • · • • • · • • • Emil Jl,foscalu- Topoare de piatră şi de silex şlefuit de la :Mateieni şi Corl:iteni (comuna Corlăteni, judeţul Botoşani) • • · • • · · · • • • • • • · · · • • • Eugen Comşa - Creşterea animalelor domestice in cursul perioadei de tranziţie de la epoca neolitică la epoca bronzului pc teritoriul României • • • • Eugen Comşa - :Movila II - 1949 de la Glăvăneştii Vechi· • • • • • • Coslică Buzdugan şi Ion AJea:oaie - Săpături arheologice Intr-un tumul din comuna Roma (judeţul Botoşani) • • • • • · • • • · • • • • · • • • • • • • • • · Emil Moscalu - Săpăturile de salvare de la Cotirgaci (comuna Roma, judeţul Botoşani) Mihaela Peria1111 - Privire antropologică asupra unor tumuli din epoca bronzului de la Cotirgaci (comuna Roma, judeţul Botoşani) • · • • • • • • • • • · • • • • Paul Şadurschi - Piese metalice din epoca bronzului descoperite pe teritoriul judeţului Botoşani · • • · · · · · • • • · · · • • • • • · · • • • • • • · Paul Şadurschi, Emil Moscalu - O nouă cetate gctică aparţinind aspectului cultural Canlia la !băneşti (judeţul Botoşani) • · · · • • · • • • • • · · • • • • • Emil Moscalu -Vechimea tezaurului geto-dacilor luat de romani la 106 e.n. in timpul regelui Decebal · • • • • · · • · · • • • • • • • • • • • • · • · • • · · rirgil Mihăilcscu-Bir/iba, Octavian-Liviu .5ovan - Noi descoperiri monetare in judeţul Botoşani · • · • • • • • · · • • · • • • • • • • • • • • JlfaJ"iana lviarcu, 1\'apoleon Cngurcanu - Ccn~etările arheologice de la H11ţani (judeţul Botoşani) • · · · • · • · • · • • • · · · • · • • • · • • • · • • • · · • Sergiu Haimovici - Studiul materialului paleofaunistic depus ca ofrande In mormintele din necropola birituală de la l\lihălăşcni (judeţul Botoşani) aparţinind culturii Slntana de ?llureş (sec. IV e.n.) • • • • • • · • • · • • • • • · • · · · • Jllaria Comşa - Holul mediului natural (munţi, păduri, bălţi) in menţinerea elementului autohton la nord de Dunăre in secolele III-VII • • • • • • · • · · · · · Coslică Buzdugan, Dragomir Popovici, Ion Alexoaic - Cercetările arheologice din aşezarea de pc dealul Botoşam·a (comuna Roma, judeţul Botoşani)· • • • • • · • · Paul Şadurschi, Nicolae Ursulescu - Date istorico-arheologice privind dinamica locuirii In bazinul Miletinului (zona comunei Pnijcni, jud. Botoşani) • Alexandru Păunescu, Paul Şadursclri - Repertoriul arheologic al României. Judc!ul Botoşani. II. Comuna Avrămcni • • • • • • • • • • • • • · • • · Alexandru Păuncscu, Paul Şadurschi - Repertoriul arheologic al României. Botoşani. III. Comuna Băluşeni • · • · • • • • · • • • • • • www.cimec.ro 7 17 39 57 67 81 91 105 117 147 157 183 201 217 223 235 259 269 281 SU!\IAR 4 ISTORIE, l\IE:\IORIALISTICA. Mihai La:ăr- Două obligaţii fiscale din :\loldova medievală· l'asile Bin:ar- Unele precizări referitoare la ctitoria Voronei. • Vasile Bînzar - Unde a fost satul Popăn\i? Note de istoric botoşăneană · Ioan J11urariu - Organizarea administrativ-teritorială a ţinuturilor Dorohoi, Hirlău, Botoşani şi Herţa in a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi la Inceputul secolului al XIX-lea • • • • • • • · · · • · · • • · · • • • • · • • • · · · Jilaria Dogaru - Din galeria participanţilor la lupta pentru l-nirc. Nicolae Pisoschi Ionel Bejenarzz - Influenţe ale mişcării socialiste şi muncitoreşti in răscoala ţăranilor din 1907 In judeţul Botoşani · • · • · • · • • · · · • · · · • • · • · · Constantin Rusu - Cercetări de toponimie In raza comunei Vorona • · • · · • • · Viorica Rzzsu - Albinăritul - ocupaţie străveche a locuitorilor din nordul :Moldovei · Constantin Rusu - Evoluţia pescuitului şi pisciculturii In judeţul Botoşani • • Cristian Popescu - Prezenţa antitezelor istorice la Eminescu • · · • • • • · · · Ştefan Ciubotaru - "Pe llngă plopii fără soţ" şi alte vechi romanţe botoşănene • • • • l"asile Bînzar- Un protagonist al medicinei ştiinţifice româneşti : Dr. C. \'îrnav Iacob Haller- Savantul Andrei Popovici-Bâznoşanu • · • · • • • • • • • • • • www.cimec.ro 371 381 387 393 405 415 421 425 4:l1 4:17 469 47:1 479 SO!IIl\IAIRE HISTOIRE ANCIENNE ET ARCHEOLOGIE Nicolae Ursuleseu, Quelques observations concernant les habitations de la civilisation de Starccvo-Cris de Moldavie • • • • • • · • • • • • • • • • • • • • • • • 7 Anton Ni(u, Vasile Chirica, Deux vases cucutlmiens aux caraeterell antbropomorphes recemment decouverts -• • • • • • • • . -· -·~·.,_...,.,. :, -. • • • • • • • • • • 17 Eugen Comşa, Quelques donnees concernant -l'balllitat de l'epoque neolithique sur le territoire de la l'<Ioldavie • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • 39 Aristotel Crlş11Jar~. Encore une station cncutenienne de la phase A- B decouverte sur le te.rritoire de la eommune de Drăguşeni - Botoşani • • • • • · • · • • • · • 57 Emil Moscalu, Des haches en pierre et silex cisele deconverts a Mateieni et Corlăteni (commune de Corlăteni, dep. de Botoşani) • • • • · • • • • • • • • • · • • 67 Eugen Comşa, L'elevage des animaux domestiques pendant la periode de transition de l'epoque neolithiquc a rage du bronze sur le territoire de la Roumanie • · • · • 81 Eugen Comşa, Le tumulus II - 1949 de Glăvăneştii Vechi· • • · · • • • • • • • · • 91 Costieă Buzdugan, Ion .4.lexoaie, Fouilles archeologiques dans un tumulus de Roma Botoşani • · • • · · • · · · • · · • · • · · • · • • · • · • • • • • • • 105 Emil l\1oscalu, Die Grabungen von Cotlrgaşi (Gcmeinde Roma, Kreis Botoşani) • • • • 117 Mihaela Perianu, Considerations anthropologiqnes sur de~ tumulus de l'epoque du bronze de Cotirgaci - Botoşani • • · · • · · · • · · · · · · · • • • · • · · • • 147 Paul Şadursclli, Des picccs rnt\talliqucs de l'âge du bronze decouvertes sur le territoire du departement de Botoşani · · · · · · · · · • • · • · · • · · · 157 Paul Şadurschi, Emil J-losca/u, Line nouvelle cite gctique appartenant a !'aspect culturel de Canlia a !băneşti (dep. de Botoşani) · · · · • • · • • • · • • • • · • • 183 Emil Moscalu, L'anciennete du tresor des Geto-Daces pris par les R'l:nains eu 105 n. e. pendant le regne Decebal • · • · • · · • · • · • · • • · • · • · · • 201 Virgil Mihăilescu-Bh/iba, Octavian-Liviu Şovan, New ~fonetary Discoveries from Botoşani County · · · · · · · · • · · • · · · • • • • • • · • · • · • · • • · • • 217 l\1ariana Jiarcu, Napoleon Ungureanu, Les fouilles archeologiques de Huţani (dep. de Botoşani) · · • · · · · · • • · · · · • • · · · · · • · · · · • • • • 223 Sergiu Ilaimovici, L'etude du material paleofaunique depose comme offrandes dans les tomhes de la necropole birituelle de Mihălăşeni (dep. de Botoşani), appartenant a la civilisation Sintana de -"lureş (IV-e siecle de n.c.) · • · · • · • • · · • 235 li! aria Comşn, Le rt'ile du rnilieu naturel (montagnes, forets, lac>) p:1~1r la m-Dtioa de 1a population autochtone au nord du Daaube aux III -VII siecle;· • • · • • • • 259 Coslică Buzdugan, Dragomir Popovici, Ion .-1/c.roaie, Les rcci:Jerches archeologiques de l'etablissement situe sur la colline B:>topncJ (co:n.n. de RJml, dep. de Botcşani) • · · · · · • · · · · · · · · • · · • · · · • · · · · · · · · · • 269 Paul Ş'!du.rsclli, Nicolae Urs:!/escu, D.maee; historiqu~;-:~;ci:Jblogiqucs concernant la dynamique de l'h1bitat dnl le bnsin d~ :\Iii~tin (la zoac de la commune de Prăjeni, dep. de BJto)a:ti) · • · · · • · · · · · · · · • • · · • · · • • • • 281 Ale zandru Păunescu, Paul Şadurschi, Le repertoire archeologique de la Roumanie. Le departement de Botoşani. 2. La commune d'Avrămeni • • • • • • · • · • • 299 Alexandru Păunesczz, Pa11l Şad11rschi, Le rt\pertoire archeologique de la Roumanie. Le departement de Botoşani. 3. La commune de Băluşeni · · · · · · · · · · · 337 www.cimec.ro 6 SU:.VL\IAIRE HISTOIRE ET l\IE:\IORIAUX. Mihai La:ăr, Dcux obligations fiscale de la Moldavie medievale· 371 Vasile Blnzar, Quelqucs precisions sur la fondation de Vorona · · 381 Vasile Binzar, Oi1 a Cte le village Popăuţi? · · • • · • • • • 387 Ioan Murariu, La division territoriale-administrative des "ţinuturilor" de Dorohoi, de Illrlău, de Botoşani el de Herţa pendant la deuxicme moilie du XVJIIe et au debut du XJXe siecle • • • · · · · • · • · · · · • · · · • · • · • • 393 Maria Dogaru, De la pleiade des participants a la lutte pour !'Unite. Nicolae Pisoschi 405 Ionel BeJenaru, Influences du mouvement socialiste et ouvrier sur la lut te des paysans en 1907 dans le departement de Botoşani • • • • • • • • • · • • • · · · · 415 Constantin 1/usu, Etudcs de toponymie sur le terr it oi re de la commune de \' orona 421 Viorica Rusu, L'apiculture - ancienne occupation des habitants du nord de la Moldavie · · · · · • • • • • • · • • • · · • · · · · • · • · • • · · · · • 425 Constantin Rusu, L'evoluti,on de 1;~. p~che et de la piscicnlture dans le deparlcment de Botoşani · · · • ; • • • • · · • ', • • · · · · · • • · · · · · · • • · · · · 431 Cristian Popescu, La presence des antitheses historiques dans l'.oeuvre de Mihai Eminescu 437 Ştefan Ciubotaru, ,,Pe llngă plopii fără soţ" et autres anciennes romances de ,Botoşani 469 Vasile Bimar, Un protagoniste de la medecine scientifique roumaine: Dr. C. Vârnav . 473 Iacoll Ilal/cr, Le savant Andrei Popovici-Bâznoşanu · · • • • • • • • · • • · • • • 479 www.cimec.ro ISTORIE VECHE ŞI ARHEOLOGIE UNELE OBSERV ~ŢII PRIVIND LOCUINŢELE CULTURII STARCEVO-CRIŞ DIN MOLDOVA NICOLAE URSULESCU Locuinţele culturii Starcevo-Criş din Moldova prezintă ambele tipuri fundamentale : de suprafaţă şi adîncite. Din cele 17 aşezări în care a fost sesizată existenţa unor complexe de locuire, în zece dintre ele (Balş 1 , Bonţeşti 2 , Glăvăneşti 3 , .Grumăzeşti 4 , Ipoteşti 5 , Munteni 6 , Poieneşti 7 , Probota 8 , Valea Lupului 9 şi probabil UdeştP 0 ) s-au descoperit numai locuinţe de suprafaţă, în trei (Focşani 11 , Hlincea 12 şi Măluşteni13 ) numai locuinţe adîncite, in două­ ambele tipuri (Suceava 14 şi:Trestiaoo 16). iăT inalte două (PerienP 6 şi VoineşH 1 7) E. Popuşol, Sondajul arl1eologic de la Balş (jud Iaşi), In Arh. 1\!old., XI, 1980, p. 7-!t Gg. Blchir, Raport asupra cercetărilor de la Bonfeşti, in: :Materiale, V, 1959, p. 259. 3 E. Comşa, Contribution d l'~tude de la cullure Criş en 1\Ioldavie (le site de G/ăvăneştii Veclli), in: Dacia, XXII, 1978, p. 10- 12. 4 S. Marincscu-Bîlcu, comunicări prezentate la cea de a XII-a (Bucureşti, martie 1978) şi la cea de a XIII-a (Oradea, martie 1979) sesiune de rapoarte arheologice; Şt. Cucoş, Sdpălurile arheologice din judeţul Neamt (Il 1), in : Mem. ant., IV- V (1972 - 1973) 1976, p. 302, punctul 9. 0 N. Ursulescu, Contribuţii la cunoaşterea etJo/uţiei şi poziţiei cronologice a culturii StarccvoCriş pc teritoriul Moldovei, in : Suceava, X, 1983, p. 308. 6 Cercetări Inedite D. Vicoveanu, 1961 (conform D. Popescu, S.C.l. V., 16, 3, 1965, p. 589 ; C. G. Marinescu, I. Brczcanu, Ga/afi. Ghid turistic al regiunii, Ed. Meridiane, Buc., 1957, p. 162). . . 7 C. Mantu, Aşc::area Criş de la Poicncşli - "La Ficrârie", comunicare susţinută la cea de a XVI-a sesiune anuală de rapoarte arheologice, Vaslui, 26 III 1982. 6 N. Ursulcscu, op. cit. , p. 317. 9 1. Nestor şi col., Săplilurile de pe şanliercle Valea Jijici in anul 1950, in: S.C.I. V., II, 1, 1951, p. 57. 10 Informaţii de la l\I.D. :Matei şi Al. Hădulcscu, care au efectuat cercetările; le mulţumim şi pc această calc pentru indiciile furnizate. 11 V. Bobi, Contributii la repertoriul arhcolo_qic al judeţului Vrancea - descoperiri neoeneo/itice, in : Vrancea. Studii şi comunicări, II, 1979, p. 26 12 N. Zaharia, Cercetări de suprafaţă efectuate in Moldova in cursul anului 1954, in : S.C.I. V., 6, 3 - 4, 1955, p. 904, punctul 49 b ; Aşezări, p. 196, punctul 41 c. 13 C. 1\1. Istrate, Aşezarea ncolilică Starcel/o-Criş de la Via Schineni (corn. 1\Iă/uşteni), in: Materiale şi cerc. arheologice. A XIV-a sesiune amzalâ de rapoarte, Tulcea, 1980, p. 55- 57. 14 N. Ursulcscu, op. cit., p. 26!-271. 15 E. Popuşoi, Săpălurile arheologice de la Trcsliana, corn. Grivi/a, jud. Vaslui, in Cerc. isi., XI, 1980, p. 106 - 110. 16 M. Pctrc~cu-Dimbovi~a, Sondajul slra/igrafic de la Perieni, in: 1\.faleria/c, III, 1957, p. 67 - 68. V. Giancotti-Tassonc (Observalions sur que/ques aspccls de la cu/ture Criş du Neolitllique ancien de la Roumaie, in: Bul/elin de la Soci6te prehislorique (rangaise, tom~ 67, 1970, Etudes et Travaux, fasc. 1, p. 331) consideră că groapa de la Perleni ar fi' un bordel oval, ceea ce c puţin probabil, avind in vedere că fundul ci c neregulat (M. Pl!trescu-Dlmboviţa, op. cit., p. 68) şi că nu există urme de vatră in conţinutul el. 17 I. 1\litrea, Cercetări arheologice in nordul colinelor Tulovei, In : Studii şi cercelclri şliin­ lifice, Inst. Pedagogic Bacău, 1972, p. 133. 1 fig. 1, 3. 2 www.cimec.ro 8 N. URSULESCU s-au descoperit numai gropi; gropi s-au mai găsit în alte şase staţiuni, in care se cunosc şi locuinţe (Balş 18 , Bonţeşti 19 , Succava 20 , Trestiana 21 , Cdcşti22 şi Valea Lupului 23). In mai multe aşezări din afara Moldovei (Leţ 2 4, Gura Baciului 25 , Ocna Sibiului 28 , Ostrovul Banului 27 şi Verbiţa 2 ') s-a constatat că locuinţele adînrite aparţin niveluriloi" vechi, iar cele de suprafaţă etapelor mai noi. Totodată, însă, se întîlnesc şi cazuri în care locuinţele adîncitc apar şi în niveluri tîrzii sau chiar foarte tirzii: Gornea 29 , Iernuta••, Tinca 31 , Suplacu de Barcău şi Fughiu32, Coldău 33 , Circeau. În Moldova, la Trestiana, nivelului vechi ii sint proprii locuinţele adîncite, iar celui nou locuinţele de suprafaţă 35 , în timp ce la Suceava -"Parcul Cetăţii" nivelul cel m1i vechi cunoaşte doar locuinţe adîncite, dar nivelurile mai noi atestă contemporaneitatea celor două tipuri. Din aceste date se poate desprinde concluzia că şi pe teritoriul :Moldovei,. la fel ca în restul României 38 sau ca în Iugoslavia 37 , purtătorii culturii Starcevo-Criş utilizau, în fazele mai vechi ale unei aşezări, tipul de locuinţă adincită, pe cind. odată cu evoluţia lor, se impune tot mai mult tipul locuinţelor­ de suprafaţă, fără să se renunte însă întru totul la tipul vechi. Aceasta se poate· explica prin faptul că, la începutul stabilirii ei într-o nouă zonă, o comunitateE. Popuşoi, op. cit., In Arlr. 1\1o/d., IX, 1980, p. 7. Gh. Bicher, op. cit., p. 259. N. Ursulescu, op. cit. 21 E. Popuşoi, op. cit., in : Cerc. isi., XI, 1980, p. 109, 114 22 N. Ursulescu, l\I. Ignat, Săpături arheologice in jud. Suceava (1972- 1976), in: Suceava, IV, 1977, p . .323, punctul 20b. 23 1. Nestor şi col., op. cit., p. 57 2 ~ I. Nestor, Raport despre sondajele de la Leţ- Varhegy, in: Materiale, III, 1957, p. 61 ; E. Zaharia, Consideraţii despre cu/tura Criş, pe baza sondajelor de la Leţ, in: S.C.I. V., 15, 1, 196-i,.. p. 21. 25 N. Vlassa, Cea mai veche fază a complexului cultural Starcevo-Criş in Romdnla, In: A.1if.N., IX, p. 10; idcm, Consideraţii asupra nco/ilicu/ui timpuriu din Romdnia, In 1 Marisia, VIII, p. 29. 26 Cercetări efectuate de Iuliu Paul, care a avut amabilitatea să-mi furnizeze informaţiile, pentru care ii mulţumim şi pe această cale ; conform şi A. Stoia, In : Dacia, XX IV. p. 363, nr. 90. 27 -P. Roman, V. Boroneanţ, Locuirea neolilică din Oslrovll/ Banului de la Gura Văii .. tn: Drobela, I, 1974, p. 120. 28 D. Berciu, Săpăturile de la 1'erbifa, in: Materiale, V, 1959, p. 75. 29 Gh. Lazarovici, Faza a 1 V-a a cu/turii Slarcvo-Criş in Banal, in : A.JJ.N., VIII, 1971, p .. 410. 30 N. Vlassa, Săpălllrile de salvare de la Icrnul, in: Materiale, IX, 1970, p. 169. 31 S. Dumitraşcn, Cercetări arheologice in de presiunea Ho/odului, 11 - S<ipă/llrile arheologice de la Tinca--Rîpa, jud. Bihor, in: Lucrări ştiinţifice, Inst. Pedagogic Oradea, 1972, p. 50. 3 ~ D. Ignat, Aşezaren neo/ilică apartinind culturii Criş de la Sup/acu de Barc<iu (Bihor), tn: Crisia, VIII, 1978, p. 12, t.!. 33 • N. Vlassa, Săpăluri/e arheologice de fu Coldău (jud. Bislrifa-Xc/săud), in: "1.J/..V., X, 1973, p. 20 - 21. 34 • M. Nlca, Nouve/les donnees sur le niolill!ique ancien d'Oltenie, in : Dacia, XXI, 1977, p. 32 35 E. Popuşoi, op. cit., in : Cerc. isi., XI, 1980, p. 106, 109 - 110 ; idem, Săpăturile arheologice de la Tresliana, com. Grivin{a, jud. Vaslui, in : .Hal. şi cerc. arheologice. A XIV a sesiune· anuală de raţoarle, Tulcea, 1980, p. -14. 36 S. l\farinescu Bîlcu, .4.supra unor probleme ale eul/urii Criş, in : S.C.I. V.A.. , 26, 4, 19i5 ,. p. 487 37 D. Garasanin-ArandjeloviC, Starcevacka kullura, Ljubliana, 1954, p. 153- 154. 18 19 20 www.cimec.ro CULTURA STARCEVO-CRIŞ DIN 1\IOLDOV.-\. prefera locuinţele adincite, care se construinu mai uşor şi asigurau căldură, dar mai puţin confort şi durabilitate, ceea ce îi determina ulterior pe oameni să construiască locuinţe de suprafaţă 3 8. Deci, alegerea tipului de locuinţă depinde de mai mulţi factori, precum : capacitatea tehnică. experienţa şi nivelul cultural al constructorilor, influt'nţa structurii sociale şi a bazei economice 30 • În cazul locuinţelor adîncite se mai semnalează, la Trestiana - B I/1975 4 " şi la Suceava (locuinţa 3), tipul parţial adincit, rezultat probabil din nivelarea terentdui 41 , O situatie similară se semnalează si la locuinta 2 • • din aşezare-a liniar ceramică de l~ Torskoe 42 • · Analizind locuinţele adîncite se constată că în toate cazurile, ele sînt săpate puţin faţă de solul antic de călcare, înscriindu-se deci în aşa-numita categorie a semibordeielor. Astfel, la Trestiana, locuinţa 3 are adîncimea de 0,40 m 42 , la ~Iăluşteni, locuinţa cercetată în 1979 se adinceştc la 0,70-0,80 m faţă de niwlul actual şi 0,30-0,40 m fată de baui nivelului Criş 4 4, la Suceava 1 -"Parcul Cetăţii" locuinţ~ nr. 5 ~e. !!:dip,ceş.te la 0,40' m de Ia nivelul antic, locuinţa .3 între. 0,20-0~40' !D;·~~z~n~~~~rti~l a'dî~~ită; lo~uinţa, 7 la, o.~~:0,50 m, Iar locl,nnţa 1_0, cea maţ'a'drpca \ŞI cea mai veche dm cadrul aşezam), Ia '0, 70 ,m. putem dţ~i conchide că in· aria Criş din 1\Ioldova nu se întîlnesc bordeie fn adevăratul fnţeles al cuvîntului, ca în Transilvania, la Gura Baciului41, Cipău 48 , Iernut 47 ş.a., unde se cunosc însă, în paralel. şi numeroase semibordeie. Locuinţele adincite sint frecvent întîlnite şi în aria St:uce,·o48 • In schimb, rlc nu sînt a testate nici în cele peste 150 aşC'zări cunoscute în :'1-ria Koros din sud-estul Cngariei 49 , nici în grupele Karanovo, Kremikovici, Cavdar din Bulgaria~ 0 , crcen. ce ar putea fi un indiciu pentru afinităţile mai mari ale culturii Starceyo-Criş de pe teritoriul ţării noastre cu aria sta.rcevianii, 35 Gh. LazaroYici, Sco/ilicu/ Banatului, Cluj-1\'apoca, 197!1, p. 27-28. B. Stalio, .lgg/omaalion el habilalion de Ia p{riode nio/ilhique, In voi. : Les regions cenlralcs des Ea/1.-cms ri l'tpoqt:e nf:o/illiir;ue, Belgrad, 19C.8, p. YII- VIII. 40 E. Popuşoi, op. cit., Tulcea, 1!180, p. 4-t. · · 41 Ibidem. 4 ~ T. S. Passek, E. K. Cernlş, Pumiatniki ku/ituri /ineino-/enlocinoi keramiki na terrilorii SSSR, în colecţia "Arheologhiia SSSR", vlpusk B 1-11, :lloscovn, 1!163, p. 22. 43 E. Popuşoi, Principalele re:u/late ale cercehlrilor arlleologice de la Trcsliww, manuscris, Hl7-! (rcfcr,<t susţinut in cadrul doctoranturii, la Iaşi). "" C. :Il. Istrate, op. cii., 1!J8U, p. 55 şi fig.1; aici, iusă, scara nu e de la 1:20, cum se imlkă eronat, ci l: GH,GG. 4 ;; ::-.:. Ylassa, Sondajul de salvare de la Gura Batiu/Hi; in: A.. M.S., V, 1!168, p. 371. 40 Ibidem, n. 375. 47 Idem, Of;. cii., 1 !170, p. 169. 48 D. Garas~min-Arandjelovic, op. cit., p. 153-15·1; B. Sta!io, op. cii., p. YII- YIII. 49 I. Bogmir-Kutzi{m, A. R.iiriis-1\.u/ltira, Budapesta, 1!JH, p, !10 - 92; O. Trogmayer, Die Hauptfragcn des 1\'eolill!ikums der ungarisclwn Tiefel!ene, in: A i\16ra Ferenc .Uuzwm Evk;Jnyve, Szeged, 1968, p. 12. 50 I-I. Vajsoni, Stand cler Jungsteinzeilforsc/:ung in Bulgarien, în: Slav. _1rclt., XIV, 1, 1966, p. 10- 11 ; G. 1. Georgiev, J(u/lurgmppen dcr Jungslein-und der J(upfer:eil in der Ebene von Thrazien (Siidbu/garien), in vol. : L' Europe a la fin de l'dge de la pierre, Praga, 1961, fig. 11/1, 2; idem, Die Erforschung der nco/ilhischen und dcr bron:e:cil/ichen Siedlungshiigel in Bu/garien, in r Zeilschrift fiir Archiio/ogic, Berlin, 1967, 1, fig. 5; idcm, Scues iiber das 1\'eo/ithikum Bu/gariens, in: Ac!t·s du IJ• Congr. Intern. des Etudcs du Sud-Est .l:.'ur., Atena, voi. II, 1972, p. 82- 83; B. :t\ikolov, Gradtchnil:a, ~oiia, 1974, p. 7 - 8. 39 www.cimec.ro N. URSULESCU 10 precum şi cu grupul Tsonevo din nord-estul Bulgariei, plasat la nivelul Karano•·o 11 61 • În privinţa dimensiunilor, a formei şi a orientării, acestea se pot stabili aproape exact la locuinţele adîncite, în timp ce la locuinţele de suprafaţă există o extrem de mare probabilitate, deoarece ele nu au platformă, delimitarea făcîndu-se de regulă pe baza răspînirii materialelor şi eventual a poziţiei vetrei (or, se ştie că în momentul prăbuşirii, ca şi după aceea, materialele pot ajunge în cu totul alte poziţii faţă de situaţia reală din timpul existenţei complexului). La Trestiana, locuinţa adîncită nr. 3, din primul nivel, era de formă n·rtangulară şi avea dimensiunile de 3,80 X 2,40 m, deci o suprafaţă de circa 9 m.p." 2 La Suceava, locuinţa adîncită nr. 10, din primul nivel de locuire, avea forma uşor trapezoidală, aproape pătrată, fiecare latură avînd aproxim8tiv 3 m (deci suprafaţa era de circa 9 m 2 ) ; orientarea, stabilită pc baza amplasării intrării şi a vetrei, era NV -SE. Locuinţa adîncită nr. 7, nlăturatft, de formă aproximativă a unui paralelogr~m. avea dimensiunile de 4,5 x 2,5 m (deci o suprafaţă de 11,25 m 2 ), fiind orientată vest-est. Locuinţa uşor adîncită, nr. 5, din ultima etapă de locuirea aşezării de la Suceavn, nvea forma cval-alungită, fiind de mari dimensiuni, cu diametrele circa 8 x 4 m (aproximativ 32 m 2) ; orientarea era NNE -SSV. Locuinţa nr. 3, din faza a treia a aşezării de la Suceva, adîneită parţial în p~utea ei sud-vestică, de formă uşor trapezoidală, era, de asemenea, de mari dimensiuni, cu laturile de 9 X 2,5-3 m (aproximativ 25 m 2 ), fiind orientată SE -NV (c posibil însă ca un complex situat în imrdiata vecinătate, spre VNV, numit locuinţa nr. 4 şi care nu prezenta nici vatră şi nici prea multe materiale, să fi fost o a ncxă a locuinţei nr. 3). În fin~, locuinţa adîncită, cercetată parţial în 1979 la Măluşteni, dintr-o fază evaluată a culturii Criş, avea, atît cît a fost drgajată, dinFnsiunile de 'LGO x 4,50 m, deci peste 20 m 2 , fiind orientată nord sud""; rorma nu se poate stabili, întrucît conturul e trasat după răspîndirea m1terialelor, deşi se vorlJrşte de un sl'miboidei surprins în plan. Din aceste puţine date se poate totuşi constata că există o tendinţă de mărire a suprafeţei locuibile în etapele mai evoluate faţă de c!'le timpurii (de la circa 10 m 2 la 20-30 m 2 ), ceea ce ar putea fi pus desigur în lf'gătură cu un anume spor demografic în cndrul familiilor. Nu există însă un plan unitar în privinţa formelor locuinţelor adîncite, ceea ce se poate presupune şi pentru colibele de suprafaţă. Şi orientarea diferă foarte mult, probabil în funcţie de condiţiile concrete ale fiecărui teren. Se pare că locuinţele aveau o singură încăpere, chiar dacă întîlnim locuinţe alăturate (Glăvăneşti54, Suceava) sau de dimensiuni mai mari. În alte zone se citează însă şi existenţa unor locuinţe adîncite, formate din două bl 1-1. TcdoroHI, Die friihncolithiscl:c J{ultur Tsoncuo in .1\"ordostbulgarien, în: Actes du VI 11° Congr. Int. des Se. Pre- el Prolohist., Belgrad, voi. II, 1973, p. 226, 227; idem şi col., Seliş­ tr.ala mogila pri Golian:o Delctvo, Sofia, 1!)75, p. 111 şi fig. 3, 4. 52 E. Popuşoi, Citeva date J:Tivind săpălurile arheologice din aşezarea neolilică de tip Cri1 ele la Stroc Beloescu-Bîrlad, în: R./11., II, 1965, m:măr special, p. 412; idem, în: Sesiunea de comuniciiri ştiinfifice a muzeelor de istorie-dtc. 1964, Buc., 1971, p. a ; idem, op. cit., în: Cerc. is t., XI, 1980, p. 106 (orientarea nu este indicată). ba C. M. Istratc, op. cit., 1980, p. 55 şi fig. 1-2 61 E. Ccmşn, op. cit., p. 12. www.cimec.ro CULTURA STAHCEVO-CRIŞ DIN MOLDOVA 11 alăturate: Gura Baciului -nivelul P", Tsonevo, în nord-estul BulgaSelişte I, în cu!Lura hugo -nistriană" 7 • Intrările în locuinţe erau probabil disptlSP., de regulă, pe partea opusă vetrei, aşa cum s-a observat clar îa locuinţa adîncită nr. 10 de Ia Suceava. Aici :intrarea se prezenta sub form"t unei pante oblice, care scădea treptat de gropi riei68, J'cvlriord-vr:st spre sud-est, pe o distanţă de circa 1,20 m, adincindu-se circa că aici au fost r.menajate odionară trepte, dar diferenţele dintre ele s-au nivelat cu timpul: Asemenea trepte s-au găsit la locuinţe adincite de Ia Verbiţa•-• şi Duhova -Curna Turcului•n. Modul de construcţie al locuinţelor Starcevo-Criş din Moldova e puţ.in cunoscut, deoarece nu au apărut pînă ac,um în săpături elemente concludente. Materialul de bază utilizat în ridicarea construcţiilor 1-a constituit lemnul. Totuşi, cu o singură excepţie (locuinţa nr. 3 de Ia Suceava), nu s-au putut observa pe teren urme ale parilor verticali care susţineau construcţiile. Urma de par sesizată Ia Suceava e plasată în zona unde ar fi trebuit să fie colţul estic al locuinţei 3, la întretăierea laturilor de N-E şi S-E; urma se adîncea vertical, 0,60 m de la baza loeuinţei, avînd un diametru de 0,30 m. Mai mult ca sigur, ac~st par susţinea acoperjşul pe' latura intrării. Probabil că în cazul locuinţelor adîncitc parii de susţinere rtll eran prea adînc înfiţ.i în podină, ffi sprijinindu-sc pe pereţii şi <'olţurilc gropii ; de aceea, ul'mele de pari vor trebui căutate mai ales Ia locuinţele de suprafaţă. Aşa cum d<'monstrează urmele de lipituri de lut care păstrează impresiuni de nuiele, aceşti pari de susţinere 'Constituiau scheletul unei împletituri dese de crengi, care formau pereţii locuinţei. La Glăvăneşti, diametrul acestor impresiuni varia intre 1,5-3 em 60 ; de asemenea, la Trestiana ele nu depăşeau 2-3 cm 81 • La Suceava, pe lîngă impresiuni cu diametre mici, au apărut şi altele mai mari (unul de 10-12 cm, în locuinţa 10; unul de 6 cm în locuinţa nr. 6 ; cîţiva de 4-5 e m în lo<'uinţa nr. 8), care arată că aceşti pari făceau parte din structura de rezistenţă a locuinţei. Structura lemnoasă a locuinţelor era aeoperită cu un strat de hit, în amestec cu materiale vegetalc, care putea să fie foarte subţire şi deci să lase foarte puţinr urme de lipituri 6 ~. Se întîlnesc totuşi şi cazuri, precum la Ioeuinţele 7 şi 10 de Ia Suceava, cînd numărul Iipiturilor este considerabil. În aceste cazuri avem de-a face eu locuinţe cu o existenţă mai lungă (locuinţa 10 prezintă un nivel de refacere totală a vetrei), care au cunoscut desigur mai multe relutuiri, ceea ce a dus la ereşterea consistenţei lipiturii. Considerăm deci dt nu0,50 m; probabil •• N. Vlassa, op. cii., 1968, p. 371 >G li. Todorova, op. cit., 1973, p. 227. 57 V. 1. MarkeYic, Arlrcologiceskaia karta Mo/dat•skoi SSR: pamialniki epoh neo/lla f eneo/ita, fasc. 2, 1\:işiniiu, 1973, p. 22. 68 D. Bcrciu şi col., Şanticm/ l'crbicioara, în: S.C.I. V., III, 19:>2, p. 158. 5 C. S. Nicoliicscu-Plopşor şi col., Cercetările arllco/ogice de la Cazane, in : S.C.I. V., 16, 2, 19 65, p. 409. 60 E. Comşa, op. cit., p. 12. 81 E. Popuşoi, op. cit., in : Cerc. ist., XI, 1980, p. 110. 62 E. Comşa, op. cit., p. 12; E. Popuşol, op. cit., 1965, p. 412; idem, op. cit., 1971, p. 32; fdcm, op. cit., tn: Arlr. Mold., XI, 1980, p. 7; idcm, op. cit-, in: Cerc. isi., XI, 1980, p. 111; idem, op. cit., Tulcea, 1980, p. 36; C. M. Istratc, op. cit., 1980, p. 56; majoritatea locuin~elor de la Suceava. ° www.cimec.ro 12 N. URSULESCU mărul şi manmea lipiturilor de pereţi poate fi pusă uneori în directă relaţie cu periondn de utilizare a unei locuinţe. Podina locuinţelor Starccvo-Criş din Modova, atît la ct>le adincite. cît şi la cele de suprafaţă, nu prezintă în general amenajări speciale; uneorL chiar fundul locuinţelor adînrite prezintă denivelări, deoarece nu s-a intreprins nici măcar bătătorirea sa. Totuşi, în foarte rare cazuri, zonele de sub şi de lingă vetre au cunoscut o amenajare specială, constînd dintr-o adevărată placă de lut. O astfel de situaţie am întîlnit-o la locuinţa de suprafaţă nr. 1 de la Suceava (bucăţile de chirpici mari, răspîndite sub vatră şi in jurul ei, aveau grosime de circa 4 cm, dar nu prezentau urme ale unei substructuri lemnoase). Şi la Valea Lupului se citează existenţa unor blocuri de chirpic într-o colibă de suprafaţă 6 a, care ar putea proveni dintr-o asemenea platformă. Astfel de amenajări se cunosc în aşezările Starcevo-Criş de la Kovacs-tanya şi Bt>şeno­ vasc, de la Padina, în zona Porţilor de Fier 66 şi Suplacu de Barcău, în Bihor 66 , iar ulterior, în mediu liniar-ceramic, se citează la Nezvisko 67 • Probabil aceste platforme erau utilizate pentru rîşnit sau alte activităţi gospodăreşti <a În cadrul locuinţelor, cele mai frecvente amena.iări le reprezintă vetrele. S-au găsit totuşi şi locuinţe fără vetre, precum cele de la Glăvăneşti 6 ~ sau complexele nr. 2 (nedezwlit insă in totalitate), 4, 6, 8 şi 9 de Ia l:)uceava (simple colibe, cu puţin material şi lutuieli superficiale, care e posibil să nu fi fost locuite prea mult sau să fi folosit sisteme portabile de încălzit, neprecizate pînă acum). Vetrele sînt amplasate de regulă pe latura opusă intrării (mai ales pe cea nordică, nelipsind însă excepţii), uneori într-un colţ; sint rare vetrele dispuse in zona centrală a locuinţei (locuinţa nr. 1 de la Suceava ; locuinţa nr. 2 de la Trestiana 7 "), aşa cum se vor întîlni predominant ulterior, Î!lcepind chiar cu cultura ceramicii liniare 71 • De regulă, vetrele au fost găsite cu suprafaţa mai mult sau mai puţin deranjată, ceea ce se putea întîmpla în momentul distrugerii locuinţei sau ar putea fi chiar actul intenţionat al locuitorilor 72 , în cazul părăsirii premeditate a aşezării (probabil o actiune legată de cultul Yetrei). Din această cauză nu se pot face aprecieri sigure despre forma şi dimensiunile vetrelor. Din ounctul de vedere al modului de constructie, se întîlnesc următoarele tipuri : • ' a) vetre construite direct pe sol, printr-o simplă lutuire, fără alte amenajări adiacente: Trestiana, mai ale<; la locuinţele de suprafaţă din niwlul al doilea 7 •1 ; l\Iăluşteni7'; St•ceaya-locuinţele nr. 1 şi 5; 63 I. ~-;estor şi col., op. cit., p. c-I 1. Bogn:',r-1\.utzian, cit., or. 57. p. \Jl - 92 şi notele 681, 586. B. Jovanovk, Elemcnls o[ /!te Early Neolilhic Arclzilecture in t11c Iron Gale George and thcir Functions, în: A.rch. Jugos/mJica, IX, 1968, p. 3. ''' D. Ignat, op. cit., 1978, p. 12. 67 E. Comşa, Consideratii cu privire la cu/lura cu ceramiccl liniară de pc teritoriul Rornâniet şi din regiunile vecine, în: S.C.J. \'., 11, 2, 1960, p. 228; E. K. Cemîş, Terriloire orientale des Lribus de la ceramique lincaire, in : _1/li de/ 1' 1 Congr. Int. Se. Pre-c Protostor ., extras, Moscova. 1962, p. 4; T.S. Passek, E. 1\:. Ccrniş, op. cit., 1963, p. 15. 68 E. K. Cernlş, op. cit., 1962, p. 4 69 E. Cornşa, op. cit., 1978, p. 12. 70 E. Popuşoi, Ofl. cit., in: Cerc. isi., XI, 1980, p. 111.11 B. Soudsky, Etude de la maison nt!olitllique, in: Slov. Arclz., XVII, 1969, p. 5- !)6-. 72 E. Popuşoi, op. cii., in : Cerc. isi., XI, 1980, p. 111. 73 Ibidem, p. 110. 74 C. l\I. Istrate, op. cii., 1980, p. 56. 65 www.cimec.ro CULTURA STARCEVO-CRTŞ DIN MOLDOVA 13 h) vetre cu groapă adiacentă: Trestiana-locuinţa 3':; şi Balş•r.. Acest sistem se mai iutîlneştc şi Ia Lcţ 77 , precum şi in zona dun;trcană, la Ostrovu Golu. Gornca. Cuina Turcului 7 ' ; cY vcir:• crmstruite pe o groapă. 1n locuinta nr. J de Ia ';n•:ca vn, suh ntră, se afla o gro:1ptt, adîncă de O,~W -0,35 m, care a fost umplută cu numeroase fragment,· c.:-ramice; acrstea au constituit fundamentul pentru lipitura vetrei. E posihil ca Y:ttra să fi ~wut şi o gardină formată din grcsii nisipoase, puternic inroşiL·, ear-.: s <HI gi\sit împrăştiate în jnrui vl'trei. Asrmcnca pietre se mai semn:Jlează şi în 2\Iuntrnia, la vatra semibordPinlui nr. 1 de la Tirgşorul Vechi, c.ne de 3S;'!lh'IH'a rra uşor albiată 79 • De altfel, in zona dunărrană, vrtrele cu gardină de- pi~~tră şi plasate în con ca vită ţi putin adînci sint frecvente încă din cultura Scht"!a CladcveiA~, continuîndu-se şi în cultm\1 Starccyo-Criş' 1 • Vetrr în groapii sînt prezente şi în faza a doua a culturii hugo-j1istriene, în aşeznrea Sorora II. stratul superiors 2 : el) vetr" rrfărute pe acelaşi loc. S-au găsit la Sucrava. În locuinţa de suprafaţă 7 A vatra, construită pe un strat subţire de lut. se găsea deasupra rrsturilor vetrei deranjate din locuinţa adîncită nr. 7. In locuinţa adîncită nr. 10 focul s-a făcut iniţial direct pe lutul sarmaţian dr la fimdul scmihordeiuhri;: ·r~il:ultfnd in colţul sudic, !}a adîncimea dr 1,20 m. o crustă de argilă plirterhic'tbtr4şită. Ulterior, deasupra acesteia, s-a tmndt un strat de pămînt amestt'cat (negru şi argilos), construindu-sc apoi. la 1 m adîncime, o nouă vatră, de formă apronpe rectangulară (0,70 x 0,50 m) şi fără gardină. Un tip apart~ de vetre îl reprezintă cele construite în afara locuinţelor, întîlnite la Trestiana în număr de patru (3 în primul niwl şi una în nivelul al doilea); cir erau construite direct pe sol, constind dintr-o feţuială simplă şi erau de.formă ovală 83 • Probabil asemenea vetre erau şi la Glăvăneşti, ele nefiind găsite în interiorul locuinţelor. In zona dunăreană, majnritatea vetrelor erau nmplasate in afara locuinţelor 84 • Oastfel de vatră a fost descoperită şi în aşezarra Soroca III, din faza a treia a culturii bugo-nistriene 8 ~. : Tot în afara locuinţelor, pe lîngă vetre, la Trestiana, s ·a drscoperit şi un, cuptor, uşor oval (0,70 X 0,60 m), cu bolta scohită în lutNI galben; baza cuptorului şi pereţii au fost îngrijit feţuiţi. Cuptorul era legat priptr-uu canal îngust (0,20 m) de o groapă aproape rotundă (1,35 ~< 1,55 m) şi desţul de adinE. Popuşoi, op. cii., 1971, p. 31; ldcm, op. cii., in: Cerc. isi., XI, 1980, p. 109. Idcm, op. cit., in : Arii. 1\lold., IX, 1980, p. 7. şi fig. 3. " E. Zaharia, Contribuiions sur ta ciuilisalion de Criş ir la /umit!re de sondagc de Lef, in-= Dacia. Y I, 1962, p. 12. 7 " Gh. Lnzarovici, op. cit., 1979, p. 28. 79 Y. Teodorescu, Culiura Criş f11 centrul Munteniei, în: S.C.l.l"., 14, 2, 1963, p. 253. 8 ~ Y. Boronranţ, Recl!crchers archeologiques sur la culture Schela Cladovei de la zone des des Porles de Fer, in: Dacia, XVII, 1973, p. 17. ~ 1 D. Berciu şi col., op. cit., 1952, p. 158; C. S. Kicolăescu-Piopşor şi col., Re:ultalele ar· heologice din zona Porţilor de Fier, în colecţia : Comuicări, scria nrheologică, IV, Craiova, Centrul de ştiinţe sociale, 1968, p. 23 ; Al. Păuncscu, Cercetările arheologice €le la Cuina Turcului-Du· bova (jud. Mehcdinfi), în: Tibiscus, V, 1978, p. 28- 29; B. Joyauovic, op. cit., p. 2- 3. 2 f V. 1. 1\Iarkcvk. op. cii., 1973, p. 17. f 3 E. Popuşoi, op. cit., în : Cerc. isi., XI, 1980, p. 109, 111. 6 t Gh. LnznroYici, op. cit., 1979, p. 28. ~ 5 Y. I. l\Iarke"-k, op. ci/.,•1973, p. 17; idcm, Bugo-dneslro!•sl.:aia /~u/t'tura na territorit lUoldal'ii, E.işinău, l~i4, p. 9-l-95. 7 ' 75 www.cimec.ro N. UHSULESCU 14 că (la 1,85 m de la suprafaţa actuală nu s-a atins fundul ei). Complexul a fost interpretat drept un cuptor pentru coptul pîinii 8 ". Asemenea cuptoare, în aria Starcevo-Criş din ţara noastră, au mai fost semnalate la Tirgu l\1un'ş'· 7 şi la Moldova Veche 88 , dar ambele se găsesc în bordeie. Nu este totuşi exclus ca la Trestiana să avem de-a face cu un cuptor pentru ars ceramică, de felul celor descoperite la Cîrcea 6 ", n vînd în wdere atît prPzenta gropii adiacente a dinei (poate groapă a fochistului), cît şi fapltd că crramica fină policromă necesită procedee avansate de ardNe""· Datele pc care le awm despre• wtrde locuitorilor eulturii StarcevoCriş din l\Joldova ne arată, ca şi în cazulloeuinţelor. că nu se ajunsrse la generalizarea unor "norme" eonstnretive. solujiile diferind de la comunitate la comunitate şi adesea chiar în e<Jdnd aeclr-iaşi ('Ommtităţi, cel'a ce corespunde pe deplin stadiu lui incipent al vir-1 ii scdr-ntarc nl'oliticc în această zonă. În intrriorul locuinţelor nu s-au mni semnnlat alte .~menajări fixe, nr excepţia unei casele rect<J ngulare, făcu Lă din piel re arse, descoperită la Balş 91 ; faptul că pe ea s-a găsit şi un idol anlropomorf pe. mite interpn·tarea complexului drept un loc de cult. În rest, în loeuinţe sînt n proa pc nelipsite rişni tt>le cu frrcf1toa rt-" 2 • 1n locuinţa 7 A de la ~uceava, spre coltul nordic, ::-.-au giisit două pietre de riu de mari dimrnsjuni, din gresie dură, care reprezentau prohahil un fel de nicovală cu percutorul ei. În fine, in mai multe locuinţe se întilnesr vase de dimensiuni mai mari, eare serveau pentru păstrarra hranei ; ele nu sint însă prinse în podeaua locuinţei, ci aşezate pe ea. Legate de complexele de locui re, apar, în prr-aj ma lor, gropile. Ele au servit desigur pentru scoatt'rea lutului nr-er-sn r construcţ.iilor şi modelării eeramicii şi ulterior au fost umplute treptat cu resturi mr-najere. În unele cazuri se constată chiar nmpll'rt>a lor intenţionată. într-un timp foarte scurt, cu scop de nivelare a tr-renului, în vrderra ridicării unei construc1.ii noi ; în acest caz, ele prezintă \In niwl distinct dr 'umplere la partea sl!perioară (de ex.: groapa nr. 1 de la Suceava). Gropile nu au formr precise, pornind de la. simple alwolări (gropile 1 şi 2 de la Trestiana" 3 ; groapa nr. 6 de la Suceava cu diametru) de circa 1 m şi adîneimea de 0,35 m dr la nivelul de săpare) pină la gropi de mari diml'nsiuni : Perieni (2,90 x 2.10 x 0,70 m 94 ; Sueea va - E. Popuşoi, op. cit., in: Cerc. i.~t., XI, 1980, p. 11-1. A. Bogdan, lJate noi pri1•ind an.wmblu/ ată!ii elin Tirgu "Unrcş, in : Studii .~i materiale. II, Muzeul Tlrgu ~lurcş, 1967, p. 80: P. Drngomnn. Ec·.tpo:ifia permanentă ele istoric a Mu:eu/ui judeţean din Tîrgu .\fure.~, in : Stwlii şi materiale, li I - IV, 1972, p. 5\13 '" Gh. Lnzarovici, op. c'it., 1 !17\1, p. 27. ·· ,.. l\'1. ~ica, Cuptoare de olărie din epoca nev/itică descoperite In Oltenia, in Drobeta, 1!)78. p. 20- 22. •& 87 1111 Jb;dem, p. 26. "' E. Popuşoi, op. cit., in : Arii. Mu/rl .• IX, 1\180, p. 7 şi fig. 3. "~ Suceava; Glă\'ăncştii Vechi (E. Comşn, op. cit., 1971!, p. :10); ~lăluştcni (C. M. IstratcP op. rit., 1 !)80, p. 56) ; Trestiann (E. Popuşoi, up. rit., 1971, p. :16 ; idl'm, op. cit., în : Cerc. ist .• XI, 1980, p. 118; idcm, op. cit., Tulcea, 1!)80, p. :16). oa E. Popuşoi, op. cit., in: Cerc. isi., XI, 1980, p. 114. 84 l\I. PctrcSL'u-Dimbovila, op. cit., 1957, p. 68 şi fig. 2. www.cimec.ro CULTUH.A STARCEVO-CRlŞ DIN MOLDOVA 15 groapa nr. 1 (4 X 4,50 X 0,80 m). O remarcă specială merită groapa nr. 2 de la Suceava, care a fost săpată in nfara aşezării propriu-zise, la marginr.1 ei sud-vestică, pe un mic platou, situat ru \'rco 7-8 m mai jos decît aşez:1 rl'a ; din această groapă, ndîncă de 2,40 m de la suprnfaţn actu::~lă a solului (1,80 m de la nivelul de săpare) şi surprinsă de-a lungul SPcţiunii nr. 8 pe o distnnţă de 6,5 m, s·a scos o mare cantitate de lut; în acelaşi timp, e::~ nu a sNvit decît incidPntal drept groapă de deşeuri, deoarece resturile mP1wjere sînt fom·Lc rare în cele trei nivele de umplere ale sale. AePstc dat<', pe care ni le-au furnizat crrcetărilc arheologice întn•prinse pînă-n prezent în nşezări Starcevo-Criş din l\Ioldova, coroborate cu rrzull:1tcle din rPstul nrealului culturii, ca şi din culturile învecinate. ne permit să cunoaştPm mai bine modul de viaţă al purtătorilor primei civilizaţii JJPolil ice de la est de Carp a ţi. QUELQl_>ES OBSERVATIONS CONCERNANT LES HABITATIONS DE LA CIVILISATION STARCEVO-CRIŞ DE MOLDAVIE Resume Eu Moldavie l'on connaît tant des habitations de surfare qu(' d'aulres molns enfouillies (rnviron 0,40 - 0,50 m) ; il est â observer nne ccrtainc prHercnce pour les habitations cnfnullJies dans l('S pclriodcs plus ancirnnes d'habitation de la civilisation Starcevo-Criş, tnndis qu'avce le h·mps s'imposc de plus cii plus l'habitation de surface. Dans drux cas (Trestiann ct Su~avnl l'on signnlc le type partirllcment cnfouilli, rcsultat du prohablemcnt, nu niHllcmrnt du terr<~iun. L'utilisation des habitations enfouillies sur le territoire de la Houmnnic indique nne an~lo~le surtout avrc l'nire Starcevo, ct moins d'affinitcs avce les complcxes contemporains c.•t appnrcnHs aux tcrritoirrs de 1'1-Iongric (Kiiriis)~ 9 ct de Bnlgaric (Karanovo, Krcmikovici, Cavdarf' 0 , En ce qni eonct'rne les dimcnsions, oii constate l'cxistcnce de l'agrandissemcnt de la surfnce habitable dans lrs ctapes plus cvoluces par rapport â celles de debut (d'l·nviron 10 m 2 a 20 - 30 m 2 ), ce qui indiqucrait un certain essor clcmographique dans le cadre des famillcs. Il parait que lrs habitations aYairnt une scule piccr, ayant les t•ntrcrs disposcles, ri·gulicrement, dn cote oppose dn four; les hr~hitations l'nfoulllil'S avaient des marehes â l'entrclc. Ellrs claknt bâties de poulrcl, dont le diamHre Yariait cntre 1 et 12 cm, en fonction de lcur ro)le dans la slrudure de rc~istencc. Sur le reso•nn de branches on appliquait nnc strntr d'argile assl'z minct'. Une quantitc' plus grande de lorehis pcnt indiqut,r unc utilisation plus longut· de l'habitation. La planehc de J'Jwbitation nr prcscnte pas, gcncralement, d'am(·nagcmcnts ~pednux, a l'rxception de la zone du fonr. Pas toutcs les habitations a\·aient des fours. La ou ils existent, ils etaient d'habltude c.il·rnngcs, soit t't cause de Ia dcstruction, soit a cause de son abandon dclliberc. Typologiqucment, il y a quatrc typrs de fours: a) bâtis dircetcmcnt sur le sol, sans nutrea mncnagcnwnts ; h) avec un fossc adjaccnt ; c) sur un fosse ; d) rdaits sur lememc cndroit. L 'on ren contre rncore drs fours en dt•hors des habitations, tont comme des fourneuux (pour le pnin ou pour le brfJlrment de la ccramiquc). D'autrt·s amclnagt•ments dans le cadre des habltations sont tout a fait aceidrntcls (une casscttc rrctangulaire cn picrre, :\ Balş, 91 moulins a bras, grands vascs de provisions). Dans les all'ntours des habitations il y avaient des fosses, qui ont servi a l'rxtradion de l'argilc ct rcmptics f'IIStdlc avrc drs rrstcs mrnagcrs. En general, J'on consta te unc grande divcrsitc de plans et de trehniqucs ronstruellves dans le cadre des habitations de la civilisation Starccv'.>-Cri~ sur le tcrriloire de la ~loldavie, ce <[ni corrcspond a l'Ctapc de debut de la vie ncolithlque sCdentaire. www.cimec.ro www.cimec.ro DOUĂ VASE CUCUTENIENE CU CARACTERE ANTROPOMORFE RECENT DESCOPERITE ANTON NIŢU, VASILE CHIRICA Cercetările de suprafaţă din ultimii ani, pentru completarea hărţii aşe­ zărilor din epocile preistorice şi istorice, întreprinse în vederea realizării Reperforiului arheologic al judetului laşi, s-au soldat cu descoperirea de nume- roase materiale arheologice, unele efectuate cu ocazia lucrărilor de utilitate altele, prin activitatea cercurilor de istorie şi arheologie ale elevilor, organizate de profesori sau învăţători in vederea acestor cercetări. Printre aceste piese, două vase cu caractere antropomorfe, importante prin frumu.seţea sau noutatea lor, fac obiectul acestui studiu. Din aşezarea "La Nuci" pe ,.Dealul Bodeştilor" de la Scînteia, datînd din faza A 3 tirzie şi situată în Podişul Central Moldovenesc, provine 11asul anfropomorf de mici dimensiuni, modelat ca o figurină feminină şi acoperit cu un decor pictat de stil tricrom A (fig. 1-2). Jumătatea superioară a vasului, reprezentînd corpul imaginii feminine, are forma de cilindru cu secţiunea oYală şi gura uşor evazată, cu buza îngroşată la exterior. Faţa posterioară este puţin concavă, pentru a reda curbura spatelui, ~ifaţa anterioară natural convexă în regiunea abdominală. În partea superioară a corpului, sub gura vasului, sînt dispuse lateral două mici torţi verticale, modelate din pasta peretelui ca două proeminente perforate orizontal, care corespund umerilor perforaţi pe figurinele plasticii. Zona gurii este separată de corp deasupra -torţilor printr-o canelură superficială. Jumătatea inferioară a vasului modelează morfologia caracteristică imaginii feminine prin dezvoltarea simetrică a şoldurilor şi a coapselor masive şi dezvoltarea asimetrică a regiunii gluteale. Coapsele alipite se termină printr-un picior scurt, uşor evazat şi cu marginea uşor îngroşată, ca aceea a buzei sau mai degrabă ca un inel. Această morfologie este accentuată printr-o canelură mai adîncă şi largă, verticală între coapse şi bifurcată în două arcade deasupra coapselor şi a regiunii gluteale. Pe fata anterioară, arcadele modelează pliul regiunii ingvinale şi se unesc în unghi, pentru a include ctei<;-ul. Fundul vasului corespunde tălpii piciorului unic. El este uşor concav şi de formă ovală, în sensul invers al gurii, cu o mică ancoşă pe marginea anterioară, ca pentru a marca vîrfurile separate a două picioar!'. Ancoşa tălpii este continuată pe piciorul vasului printr-o incizie prelungită pînă la capătul inferior al canelurii coapselor, pentru a indica şi separarea picio·uelor în continuarea coapselor. Morfologia este completată ca detalii prin mici proeminenţe : două proeminenţe dispuse la extremitatea canelurii coapselor, pentru a m-uca gepublică, ~- HIERASUS www.cimec.ro 18 A. NIŢU - V. CHIRICA nunchii; două proeminenţe dispuse pe feţele laterale ale picioarelor, pentru a marca gleznele. De asemenea, pe marginea fundului evazat al vasului două mici alveole alungite şi verticale indică degetele piciorului drept. Forma vasului reproduce silueta tipului de figurine feminine din p la sti ca de stil A, cu corpul dreptunghiular înalt şi lat, cu umerii perforaţi, cu şoldurile şi regiunea gluteală dezvoltate, cu coapsele alipite şi prelungite printr-un picior scund cu talpa ovală şi genunchii marcaţi printr-o proeminenţă perforată sau prin pastile. Vasele antropomorfe de la Hăbăşeşti din faza A 3 timpurie, derivate din acelaşi tip de figurine ale plasticii, au uneori indicaţi şi sînii modelaţi în relief!. Canelura orizontală şi arcuită a regiunii ingvinale pe faţa anterioară şi continuată pe faţa posterioară separă cele două jumătăţi ale vasului, corespunzătoare corpului şi părţii inferioare a imaginii feminine, şi în acelaşi timp le separă ca zone decorative ale vasului, zona decorativă superioară, delimitată sus de canelura orizontală a gurii, şi zona decorativă inferioară, delimitată jos de o bandă orizontală albă cu contur negru. De aceea, canelurile orizontale, care formează de asemenea limite zonale, sînt acoperite la fel cu culoare albă şi mărginite cu contur negru. Zonele libere ale gurii şi piciorului, deasupra şi dedesubtul benzii albe respective, sînt acoperite cu culoare brună închis, afară de marginea îngroşată ca un inel a gurii şi fundului, care păstrează lustrui brun deschis al suprafeţei vasului. Faţa concavă a fundului este la fel acoperită cu culoarea brună închisă. Cele două zone decorative constituie cadre diferite în -can~seiiîtrod~ aspecte obişnuite ale decorului spiralic al ceramicii. Zona decorativă a corpului este împărţită în două meto pe, una pe faţa anterioară şi cealaltă pe faţa posterioară, prin două benzi verticale dispuse în dreptul torţilor între cele două benzi orizontale şi tratate la fel cu culoare albă şi contur negru, încît limitele verticale ale metopelor comunică cu limitele orizontale ale zonei decorative. Cele două metope sînt decorab~ cu acelaşi aspect decorativ, dar ale cărui motive sînt diferenţiate pe piept şi în regiunea abdominală sau pe spate şi în regiunea lombară. Zona decorativă inferioară este împărţită prin canelurile verticale ale coapselor in două părţi laterale, decorate de asemenea cu acelaşi aspect decorativ, dar ale cărui motive identice sînt inversate în regiunea gluteală şi pe feţele coapselor. Motivele decorului sînt formate din benzi de aceeaşi lăţime şi comunicante cu limitele zonale şi metopice, fiind tratate la fel cu culoare albă şi contur negru. Benzile motivelor sînt rezervate pe lustrui brun deschis al suprafe· ţei naturale a vasului, care oferă direct "fondul de pictură" iniţial şi transpare între liniile groase de culoare brună închisă a intervalelor. Benzile motivelor sînt apoi acoperite cu culoare albă şi conturate cu negru. Peste pictură, toată suprafaţa vasului este puternic lustruită. Prin tehnica picturii, decorul vasului aparţine variantei cu "alb pozitiv" a categoriei "ceramicii tricrome 1 cuteni, Vl. Durnitrescu, Hăbăşeşti, Bucureşti, 1954, p. 384, pl. CIX; ldcrn, Arta culturii Cu1979, p. 83 - 84, fig. 174. Bucureşti, www.cimec.ro DOUA VASE CUCUTENIENE 19 pe fond alb" şi prin "benzile înguste cu alb pozitiv" el caracterizează etapa finalll a fazei A3 2 • Metopa de pe faţa anterioară a corpului este decorată cu un motiv dreptunghiular cu laturile verticale arcuite şi terminat în unghi cu laturile rectiliniare, închizînd o bandă mediană mai lată în formă de langhetă. Acelaşi motiv decorează pieptul figutinei. care înlocuieşte coada unei linguri de Ia Frumuşica din faza A 2 (fig. 6/2) şi a fost interpretat ca reprezentind un mare "pandantiv"". În ambele cazuri, această interpretare este reală, eu condiţia să fie considerată ca figurarea intenţionată a unui pandantiv prin motivele decorului geometric. Regiunea abdominală a acestei figurine srrvind drept coadă este decorată cu motivul rombului, caracteristic figurinelor feminine din plastica de stil A. Metopa de pe faţa posterioară prezintă in colţurile superioare benzi arcnite concentrice, dispuse in jurul torţilor sau prelungite pînă în colţurile inferioare respective. Benzile exterioare sint prevăzute cu o bandă rectilinie oblică în sens invers, pentru a forma un unghi. In felul acesta ele delimitează un spaţiu romboidal cu unghiurile secţionate de limitele zonale. In acest spaţiu este introdusă o perlă foliacee, dispusă cu capătul umflat în jos, prin simetrie cu hnda verticalA. fn Ianghetă din metopa de pe faţa anterioară. Acest romb mărit pe tcată faţa dorsală a corpului înlocuieşte romburile repartizate în diferitele regiuni pe faţa dorsală a figurinelor de stil A (fig. 8). . - Zon~ decorativ~ ~ ju-~~tăţi(-inferi~are a ~as-ul~i--este orga~1i~;tă în ra-port cu morfologia ei în două părţi laterale, corespunzătoare divizării regiunii gluteale pc faţa posterioară şi separării coapselor pe ambele faţe. Fiecare parte este decorată cu două "spirale agăţate" prin una din volute şi cu cealaltă volută secţionată de canelurile coapselor, încît de sînt inegale, una foarte scurtă şi cealaltă foarte alungită. "Volntele agăţate" decorează regiunea gluteală, ca pe figurina de Ia Drăguşeni-Săveni (fig. 8). Spiralele scurte sint iimitate la regiunea gluteală şi în acelaşi timp dispoziţia lor este inversată, deasupra sau dedesubtul acestei regiuni. Spiralele alungite parcurg întîi faţa laterală a coapselor şi, pentru a acoperi şi decora faţa lor anterioară, ele se termină în serpentină cu două bucle opuse de o parte şi alta a canelurii anterioare a coapselor. Pe coapsa stîngă, serpentina este secţionată de canelură, încît bucla inferioară are forma unei "ove" laterale şi sugerează aceeaşi intenţie pentru bucla opusă pe coapsa dreaptă. Pe faţa laterală a coapsei dreptr, se introduce în intervale o "perlă circulară" cu contur negru ca motive anexe ale decorului spira lic. În adevăr, pereche de "ove opuse" de o parte şi alta a canelurii coapselor decorează feţele lor anterioară şi posterioară pe vasele antropomorfe cu fundul ascuţit de la Izvoare 111 în faza A 2 şi de la Truşeşti în faza A 3 timpurie 4 • 2 A. Ni~u, Criterii actuale pentru clasificarea complexelor ceramicii şi periodizarea etapelor culturii cucuteniene, II, in CI, XI, 1980, p. 150, 152, fig. 9- 10. 3 VI. Dt:mitrcscu, Arta culturii Cucuteni, p. 83, fig. 173. 4 R. Vulpe, Izvoare, Bucureşti, 1957, p. 133, fig. 106/2 şl107; A. Nlţu, Vase antropomor(e ale ceramicii Stoicani-Aldeni din sudul Moldovei, in CI, II, 1971, p. 83 - 84, fig. 11/4 ; VI. Dumltrescu, op. cit., p. 84, fig. 64. www.cimec.ro A. 20 NIŢU - V. CHIRICA Ele sînt derivate la fel din figurinele feminine, dar de tipul cu coapsele terminate printr-un singur picior ascuţit şi decorate cu ove simetrice•. Pe vasul de la Scîntt'ia, cele două spirale alungite putt'au realiza acest decor cu o ve prin buclele scrpentinei, fără ca dispoziţia lor pe faţa posterioară şi laterală a coapselor să fie inversată, dar această dispoziţie determina de asemnea in versa rea celor două spirale scurte în regiunea gluteală. Tocmai această inversiune exlică sensul formal al decorului spiralic, prin continuitatea lui de pe o coapsă pe alta, care reface unitatea zonei decorative inferioare a vasului, divizată de morfologia regiunii gluteale şi a coapselor, şi se desfă­ şoară ca un decor cu spirale agăţate în zonele libere pe formele ceramice obiş­ nuite. Spiralele scurte reconstituie forma iniţială a unei spirale în S, ca simbol al întregului decor al vasului; spiralele alungite se succed într·o singură serpentină în jurul vasului, agăţată cu captele ei libere de spirala în S. Cele patru bucle ale serpentinei realizează "decorul cu ove". caracteristic pe faţa anterioară a coapselor pe vasele antropomorfe; "volutele agăţate" ale celor două moth·e realizea:t.ă decorul caracteristic al regiunii gluteale pe vasele antropomorfe şi pe figurinele plasticii. Aceste vase antropomorfe, derivate din tipurile figurinelor aparţin categoriei vasdor in forma corpului uman prin procedeul lor formativ, care introduce recipientul în interiorul unei figurine golite. păstrînd morfologia ei şi adaptînd decorul ei geometric 0 • Această categorie leagă direct ceramica de plastică 7 • Însă, ca vase, ele pot adopta direct decorul geometric al ceramicii, adaptîndu-1 la morfologia feminină şi avînd de asemenea grijă să sugereze podoaba divinitătii. Aceste motive figurative se întîlnesc cu motivele simbolice împrumutate din decorul figurinelor. înainte de toate .,rombul" care decorează regiunea abdominală şi dorsală a figurinelor şi vaselor antropomorfe. Acest dublu raport este cu atit mai evident la cealaltă categorie de vase antropomorfe, aceea a vaselor cu atribute antropomorfe, dcrh·ate ca procedeu formativ prin antropomorfizarea diferitelor forme ceramice, adică prin modelarea părţii lor inferioare după morfologia figurinelor. dar păstrînd forma ceramică caracteristică şi adaptînd decorul geometric al ceramicii la morfologia vasului antropomorf'. Această categorie face tranziţia între vasele antropomorfe şi ceramica cu decor antropomorf plastic. 9 Paharul inedit de la Truşeşli (fig.~; 4), apartinind de asemenea ceramicii tricrome cu alh pozitiv, este pandantul vasului de la Scînteia în raport cu decorul său, dar în cadrul acestei categorii de vase antropomorfe. El este la fel prevăzut cu două proeminenţe perforate orizontal, corespunzătoare umerilor perforaţi ai figurinelor, şi prezintă o variantă a decorului vasului de la Scinteia prin zona superioară liberă, fără metope, şi aspectele dccorului spiralic in cele două zone. Acestea corespund celor două părţi ale imaginii feminine, corpul pînă la şolduri şi partea inferioară cu coapsele şi regiunea gluteală, şi sint 6 6 7 8 0 R. Vulpe, op, cit., p. 209, fig. 107 ; 228/4 ; A. A. Niţu, op. cit., p. 83, 85. Ibidem, p. 88. Ibidem, p. 84 Ibidem, p. 88. Niţu, www.cimec.ro op. cit., p. 83, 85. DOUA VASE CUCUTENIENE 21 separate la fel prin canelura superficială şi bifurcată în unghi a regiunii ingvinale, marcînd separarea corpului, a coapselo. şi a regiunii fesiere printr-o bandă de culoare albă pozitivă, pictată pe suprafaţa iniţială a vasului. Fiecare din cele două zone este decorată cu un aspect iniţial sau derivat al decorului spiralic din zonele libere pe ceramică, şirul de spirale in S sau şirul de volute secţionate. Benzile motivelor sînt de aceeaşi lăţime cu banda interzonală şi comunicante cu aceasta în zona superioară. Ele sînt cruţate prin conturul lor negru şi prin liniile hrune închis, haşurate în intervale. în zona superioară, "două volute in culbec" dispuse cu capătul în dreptul proeminenţelor se înfăşoară în sens invers în jurul lor şi sînt secţionate de limitele zonale, gura vasului şi banda ingvinală, avînd aparenţa ovelor concentrice. Capetele verticale ale volutelor delimitează feţele anterioară şi posterioară ale corpului. Benzile exterioare ale volutelor secţionate combină pe faţa anterioară aceeaşi figură a "pandativului" de pe vasul de la Scînteia, a cărui parte inferioară sintetizează motivul "rombului", însă comun regiunii abdominale şi cteis-ului ca pe figurine (fig. 7/2)1°, Hombul este decorat în diagonală cu o bandă oblică, care nu este':decft ligatura exterioară a uneia din volute (fig.. 5/7 zona gurii)•. f\P.:ra!;~ fnchisă sus de o "ovă anexă" a decorulni spiralic, dispiisl pe Iiiitl'ta superioară ca decor obişnuit sub gura Yasului. Aspectul d-ecorului prefigurează forma sintetică a "pandantivului şi rombului" pe vasul de la Scinteia. Combinarea pandatiyului şi rombului, preluate din decorul plastic sau gravat al figurinelor, este transpusă ca decor ceramic prin benzile motiYelor decorului spiralic tricro:m. Sub acest aspect decorativ, ~igurarea. ei poate fi reluată şi reprodusă, numai pe faţ.a anterioară, pefigurina de la Drclguşeni-Să­ ll~?ni şi realizată prin două benzi arcuite cu contur gravat (fig. 7/3) 11 • Transpunerea acestor motive prin decorul spiralic se explică în primul rînd prin preferinţa vaselor antropomorfe ale fazei A 3 timpurii pentru decorul pin· cu spirale, reparti.zate ca motive variate şi adaptate părţilor· morfologiei femin.ine a vasului, Ia Drăguşeni-Săvenii 2 şi Truşeştii". ··-··"" Pe faţa dorsală a corpului, o bandă orizontală, detaşată din banda ingvinală sub capătul volutelor, are conturul inferior lărgit ca un unghi, pentru a delimita, decora şi chiar constitui regiunea lombară în forma unui romb îngust cu vîrfurile laterale alungite şi aplecate, ca pe figurinele de la Dumeşti (Vaslui, Deasupra, benzile exterioare 11le volutelor devin contigue, pentru a lăsa un interval triunghiular pictat cu brun, simetric cu ova de pe faţa anterioară şi obişnuit ca motiv anex marginal în decorul spiralic. · 1n zona inferioară, decorul spiralic este simplificat la un şir de "două spirale în S libere", ale căror vointe decorează una faţa anterioară a coapselor şi cealaltă jumătatea respectivă a regiunii fesiere, ca decor tipic pentru vasele antropomorfe ale fazei A3. 10 1\f. Petrcscu-Dimboviţa, Cuculeni, Bucureşti, l!JG6, fig. 25 sus. A. Crişmaru, Drăguşeni, Botoşani, 1977, p. 68, fig. 53/5 ; 55/5• Ibidem, p. 58 - 59, fig. 38/3. 13 VI. Durnitrescu, op. cit., p.· 84, fig. 175 ; Idem, Arta preistoricd t·n Romania, 1974, fig. 238 (in ambele lucrări, atribuit greşit Drăguşenilor). 11 12 www.cimec.ro Bucureşti, 22 A. NIŢU - V. CHIRICA Pe vasele antropomorfe, decorul pandanli11ului Cll romb are înainte de toate un rol decorativ şi nu este decît adaptarea pentru figurarea lui a unui aspect de decor geometric, care constituie o formă derivată în seria derivativă a decorului spiralic de stil A şi caracteristică pe formele ceramicii tricrome pe fond brun sau alb din fazele A 2 -A 3. Acest aspect decorativ comportă unul sau două" şiruri dP ove" dispuse pe limitele zonei decorative şi derivate prin secţionarea volutelor (fig. 5) 14 • Elementele formale ale acestor aspecte decorative sînt suficiente pentru a explica prin combinarea lor aspectele mctopclor pe corpul vasului de la Sr:inlein, ca modalitate a aplicării decorului cn şiruri de "ove şi ligaturi", derivate şi desfăşurate în zonele libere pc formele ceramice, începînd cu paharele. În metopa de pe fata anterioară, două ovc alternate cu banda verticală în lan· ghetă (fig. 5/5) şi prevăzute cu o bandă de Irgătură oblicii în sens invers (fig. 5/7) sînt secţionate de limbile vc1ticale ale metopelor; benzile ovelor formează laturile arcuite ale motivului rectangular din regiunea pectorală; ligaturile reunite în unghi dau acestui motiv forma unui "pandantaiv" şi totodată amintesc motivul "rombului" obişnuit în regiunea cpigastrului şi a pîntecelui pe figurine le feminine, decora te sau nu cu un pandantiv (fig. 7/1 ; 8); langheta mediană decorează pandantivul figurat, ca benzile şi liniile verticale ale panpandantivelor reale (fig. 7/4). In metopa de pe faţa posterioară, două o ve concentrice prevăzute cu benzi de legătură oblice în sens invers şi reunile în unghi (fig. 5/6 -7) sînt secţionate de limitele metopclor şi determină un spaţiu romlwidal, repetînd pe fata dorsală motivul "rombului" obişnuit, ca pe spatele figurinelor feminine (fig. 7/1; 8); prin simetrie cu mctopa de pe faţa anterioară, în interiorul rombului s-a introdus o "perlă foliacec" dispusă vertical, preluată din anexele decorului spiralic. Vasul de la Truşeşli precede cu un grad derivarea "pandantivului cu romb", plecind de la secţionarea volutelor pentru derivarea "o\·elor concentrice cu ligaturi". Această dcrivaţie explică şi decorul de pc faţ:a superioară a cozii lingurii de la Frumu~ica, modl'lată ca figurină antropomorfă (fig. G/2). dar în cadrul decorului cu "romburi alternate cu două şiruri de ovc marginale", ca aspect derivat din decorul in zig-zag cu ove anexe pe paharele de la Frumuşica sau de la Cucuteni şi Hăbăşeşti (fig. Gfl, 4 -5)1 5 • Acest decor este dispus în lungul cozii lingurilor obişnuite de la Frumuşica (fig. 6/3) 16 • Adaptat pe coada antropomorfizată, şirurile de ove marginale constituie separat figurile celor două motive repartizate între regiunile morfologict'. "Ove concentrice" constituie un colier pe um~ri şi în jurul gîtului şi padantivul pectoral cu baza unghiulară perforată de o "perlă" circulară; "ove" simple alungite delimitează un romb mare, dispus în lungul regiunii abdominale, nu transversal. Aceste motive sînt realizate cu benzile motivelor deeorului spiralic sau în zig-zag al ccramicii tricrome, unde au fost derivate. Pc figurina lingurii, derivarea lor in şir continuu în acelaşi aspect decorativ anticipează forma sintetică a "panu A. Niţu, Cu privire la derivafia unor motive geometrice în ornamenlafia ccramicii bandale, In AM, YI, 1969, p. 32, urm., fig. 10- 11. ~ Ibidem, p. 25 urm., fig. 8 - 9. 18 Şt. Cucoş, Ctiramique ntiolilhique du Jltusce arclufologique de Piatra Ncamf, Piatra Neamt, 1973, p. 5:1, fig. 70 a. www.cimec.ro 23 DOUA V ASE CUCUTENIENE dantivului cu romb terminal" pe vasele antropomorfe ale fazei A 3, derivat în întrrgime în cadrul decorului lor spiralic, chiar cînd rombul este repetat singur pe faţa dorsală. Cele trei motive din decorul vaselor antropomorfc ale fazei A 3, pandantivul, rombul şi volutele regiunii fesiere, sînt preluate din decorul gra vat al figurinelor din plastica de stil A. Ele se regăsesc în decorul Frumoasei de la Driig11şeni, cum a fost denumită această mare figurină în momentul descoperirii ci (fig. 8) 17 • Pandativul gra vat al acestei figurine, reprodus pe figurine le de la Du meşti, transpune pe acela modelat în relief ca obiect real pe figurina de la Cuculeni (fig. 7(1) 18 • Ca obiect real, aceste pandantive nu sînt decît idolii plaţi "en vioIon", a căror formă este o reducţie abstractă a imaginii divinităţii feminine în acord cu funcţia lor ca pandantive cu virtuţi de amulete. Idolul de la Hă­ bc/şe~ti (fig. 7j4r 19 , este decorat cu o bandă lineară punctată în dispoziţie verticală si mediană şi cu trei găuri la extremităţile corpului în formă de srmi-elipsă. Banda verticală apare ca bandă mediană cu virful în langhrtă pe pandantivul vasului antropomorf de la Scinteia ; pe pandantivul figurinei de la Drăguşeni Să veni, găurile idolului sînt redate prin două cercuri grava te şi un punct imprimat. l\Iotivul rombului decorează feţele anterioară şi posterioară ale figurinelor, dar este totdeauna realizat în c2drul decorului "în zig-zag". prin adaptarea directă a aspectelor decorului în zig-zag al ceramicii cu decor gravat şi realizat prin suprafeţele haşurate cu linii oblice în sens invers ale intervalelor unghiulare ale decorului în zig-zag, ca motiv geometric cu sens simbolic propriu figurinelor feminine. Volutele .~piralelor rezervate regiunii fcsicre păstrează sensul simbolic al decorului spiralic al ceramicii, ca funcţie simbolică a figurinei divinităţii feminine. Această fenomenologie de artă comportă o .-·peculafil' fiquralivă asupra adaptării decorului geometric al ceramicii pe figurinele plasticii sau pe vasele antropomorfe, care nu poate fi explicitată aici in detaliu sau în ansamblu. Astfel au fost create cele două modele ale decorului geometric, modelul eera micii şi acela al plasticii, adoptate, contaminate şi totodată diferenţiate pe cele două categorii de vase antropomorfe. Cele două modele decorative devin reciproce pentru cele două planuri de creaţie, plastica şi vasele antropomorfe, şi pentru cele două categorii de vase antropomorfe. * 1n aşezarea de pe "Holm" de la Cirniceni in Depresiunea Prutului s-~ descoperit pentru prima oară o amforelă decorată cu o siluetă neagră de tfansatoare (fig. 9). Silueta este asociată cu un motiv vegetal, ramură sau spic, şi ambele motive sînt integrate în decorul eliptic pictat în stilul grupei 1;; din 17 VI. Dumitrescu, Aria preisioricd ln Romdnia, p. 211, fig. 21!1 - 220; Idem, Aria eu/turii Cucuieni, fig. 160- 161 ; A. Crlşmaru, op. cit., p. 65 - 66, Clg. 52 ; pl. V. 18 M. Petrescu-Dimboviţa, op. cit., fig. 25 sus. 19 VI. Dumitrescu, Aria culturii Cucuieni, p. 76 - 77, fig. 166 sus stinga. www.cimec.ro 24 A. NIŢU- V. CHIRICA faza B 2 tirzie, prin banda roşie cu contur negru a tangentei şi segmentele roale decorului cu "arcuri" din zona gurii. , Forma amforetei, cu corpul glo">ular şi umărul prevăzut cu patru proeminenţe conice, cu gîtul tronconic concav şi articulat printr-un prag imperceptibil, nu mai este aceea a amforetelor ceramicii de stil B 2 din aria cucuteniană şi tripoliană, ci o formă nouă, creată sub influenţa ceramicii "culturii cu amfore sferice", pătrunsă din nord în Podişul Sucevei şi Depresiunea Prutului2o. Amforetele bitronconice cu gîtul înalt ale ceramicii cucuteniene şi tripoliene de Ia Koszylowce în Galiţia 21 sau de la Kasenovka pe Bug 22 sînt trase din paharele bitronconice de stil B, după cum arată decorul amforetelor de la Kasenovka şi decorul paharelor de Ia Tomasevka şi Vasilkovo 23 , după procedeul obişnuit al ceramicii Cucufeni-Tripolie 24 • Forma sferică a a mforetei de la Cîrniceni este acrea a anlforei sferice de la Dolheştii Mari (Făltice11i), care poate oferi prototipul ei direct 26 • Amforetele de tip Koszylowce continuă în primele etape ale complexului Gorodsk-Horodiştea din perioada de tranziţie spre epoca bronzului, dar fără decor pictat, ca în complexul ceramic de la Kolodjaznoe (Podolia)2 6 • Tipul amforetei de la Cirniceni continuă Ia fel în perioada de tranziţie şi devine caracteristic pentru toate etapele şi întreaga arie a ce:·amicii pictate GorodskUsatovo. Forma amforetei prezintă de obicei pe umăr num~i două proeminenţe sau torţi şi comportă două variante, cu gîtul mai înalt ca Ia Brînzeni- Ţigan ca pc Prut, la Vychvatincy şi Parkani pe Nistru 27 , sau cu gîtul mai scuncl, ca la Brînzeni-Ţiganca şi Usatovo (Odesa) 28 • Amforeta de la Cîrnice,ni este asemă­ nătoare prin formă şi decor cu aceea de la Brîrtzeni- Ţigan ca, _prevăzută pe umăr cu patru proemincnţe şi decorată cu două zone cu decor eliptic cu tangcnte sinuoase (fig. 10/2)2 9 • Pe amforeta de la Cirniceni, în cele două zone decorative, zona secundară a gîtului şi zona principală a umărului şi corpului, decorul eliptic conturează clipsele şi perlele cu două benzi liniare racordatc; elipsele au forma ovală alungită la unul din capete în sens invers î"n cele două zone ; perlele au formă lenticulară şi sînt egale cu elipsele în zona gîtului, sau mai mici decît elipsele şii 20 CuCilteni Trip~'ie şi GJroi.sk · R. Kaidel, Neolilllische Funde mit bemaller [(eramik in l{ozsylowce (Ostgalizien), 'Jn. Jahrbuch fiir Allertumskunde, II, Viena, 1908, p. 149, fig. 12. 22 T. Passek, La ceramique tripolienne, Moscova-Leningrad, 1935, pl. XXV/3- 4,. XXVII/3- 4. 23 Ibidem, pl. XIII/11, 14. 24 A. Niţu, op. cit., p. 195, fig. 10/6, 8, 10- 11. 25 M. Dinu, Contribuţii la problema cullurii amforelor sferice pe teritoriul ,V[o{dovei, in A:\1,. 1, 1961, p. 49, fig. 3/1 ;H.. Miiller-Karpe, Handbuch, III, pl. 685/A6. 26 T. S. Passek, Periodizacija tripol'skich poselnij, MIA, 10, 1949, fig. 88/4 - 5, 9; tab!. fig. 96{4. 27 Ibidem, fig. 98/4; tab!. fig. 97/5, ldern, Rannezemjedel'l!eslcie (tripol'skie) pletneiza Podnestrou'ja, MIA, 84, 1961, p. 162, fig. 40/7; 41/1 ; V. 1. Marcevic, in .Arheologil!eslcie issledouanija Moldaoii u 1970- 1911 gg. Kisnev, 1973, p. 5, fig. 8/1. 28 T. S. Passek, op. cit., MIA, 10, fig. 100/1 ; V. 1. Markevic; op. cit., fig. 8/8, 10 .. ~ V. I. Markevic, :op. cit.,. fig. 8/1. Usalouo A. Niţu, Continuitatea ceramicii pictate intre culturile (Horodiştea-Folleşti), in CI, VIII, 1977, p. 195. 21 www.cimec.ro 25 DOUA VASE CUCUTENIENE în zona umărului ; tangentele formează o bandă continuă în zig-zag cu unghiurile rotunjite, pentru a înconjura capetele î11guste ale elipselor şi perlelor şi pentru a se agăţa in jurul proeminenţelor de pe umăr, însă unghiurile zigzagului sint secţionate de cele două limite ale zonei gitului sau numai de limita inferioară a zonei corpului; intervalele motivelor sînt tratate ca spaţii unghiulare cruţate prin culoarea neagră etalată în colţurile tangentelor cu elipsele sau perlrle. Fo11na lenticulară şi conturul elipselor şi perlelor, constituit din două jumătăţi în formă de bandă liniară, sînt caracteristice decorului eliptic din faza B 2 tirzie, pe ceramica de 1a Bilcze Zlote II în Galiţia şi Ia Ştefăneşti-Stircea în nordul l\Ioldovei 30 • Flrxibilitate~ tangentelor este manifestată în metopele amforetelor de la Kasenovka 31 şi ale amforelor de la Koszylowce 32 şi anunţă tangentele sinuoase ale decorului eliptic pe ceramica Gorodsk-Horodiştea, ca pe amforeta de la Brinzeni- Ţiganca (fig. 10/2). Forma în zig-zag a tangrntei pe a mforeta de la Cîrniceni este inedită pt' eera mica fazei B 2 tirzie, dar ea apare fragmentată, ca formă derivată prin dispariţia treptată a tangentei, în decorul eliptic pe amforeta de la Brînzeni-Tiganca (fig. 10/2) şi pe amfora de stil Usatovo de la Tudorovo pe Nistru! infrrior" 3 • Cele două motiYe organice sînt introduse în două elipse consecutive ca pentru a indica asocierea lor. jJotivul oegetal se regăseşte în aspectul metopie al derorului eliptic pe amforeta de Ia Kasrno,·ka 34 • El nu figurează în drrond eliptic al ceramicii Gorodsk-Horodiştea. Silueta dansatoarei esle reprezentată num'li pe umărul vasului piriform fragmentar de la Koszylowce, fiind introdusă in interiorul unt>i perle infrrioare a decorului eliptic cu tangente normale (fig. 10/1)3 5 • Ea este trasan numai prin conturul negru, ca siluetele zbomorfe ~nr grupei~ g~liţiene şi tripolienr, şi redă dansatoarea "din faţă", cu braţul sting arcuit deasupra capului şi cel drept sprijinit în şold, îmbrăcată intr-o rochie scurtă cu franjuri, a căror direcţie oblică arată că ea execută o piruetă. · · Aceasta siluetă inaugurează tipul siluetP!or în patâ de wloare neagrâ ca pe amforeta de la Cîruiceni, para.Jel cu siluetele zoomorfe şi ornitomorfe negre ale grupei ~din etapa finală a fazei B2, ca pe amorfa de la Jv'aneţ (Kameneţ­ Podolsk) (fig. 10/4}3°. Insă, silueta neagră a dansatoarei pe amforcta de ·la Cîrniceni are mişcarea braţelor in,ver:să, cel drept ridicat deasupra capului şi cel stîng pe şold, care va fi păstrată pc amforde cu "scene de dans" în primele etap.e ale ceramicii Gorodsk-Horodiştea, ca h Cost('şti IV şi Brînzeni-Ţiganca A. ~iţu, op. cit., p. 163 - 164, fig. 7/2, 5; 8/6. T. Passek, La ceramique tripo/ienne, pl. XXV /3 - 4 ; XXVII /3 -.4 ; A. Niţu, op. cit., p. 164, fig. 10/10 - 11. 32 R. Kaidel, op. cit., fig. 31 ; A. Niţu, op. cit., p. 16,J, fig. 9/5. 33 V. G. Zcbemovic l{eramika Usatovs'kogo tipu,.in Arheologin, -Kiev, 21, 1968, fig. 6/1 ; A. :1\:iţu, op. cit., p. 200, fig. 16f:~ . . 34 A. Niţu, op.' cit., fig. 10/11. . a;· H. Cchnk, Plastiku eneo/ityczne ma/ovanej w l'o/sce (L'art plastique dnns la culture eneolithiquc de Ia teramique peintc rn Polognc), in Swiatowit, XIV, 1930-::- _1 !l:H, JI, 224.-226, pl. XIX/3; H. Dumitrcscu, .!nlhropomorphnye i:obrazenija na sosuduch iz Trajana, in Dacia, N S, -4, 1960, p. 42;' fig. 5/5. 36 T. G. Movsa, Zobraiennja .plachiv net ro~pisnomu posudi Ttripol'skoi J{ul'turi, ·in· Archcologia, Kiev, XIX, 1965, p. 103, 105, fig. 2 şi 3/1. 30 31 www.cimec.ro A. 26 NIŢU - V. CHIRICA în Depresiunea Bălţi (fig. 10/3) 37 • Asocierea siluetei dansatoarei cu motivul vegrtal indică la fel sensul magic al dansului, în legătură cu ciclul anual al vegl•taţiei sau cu secerişul. Forma a mforelor bitronconice cu gura în pîlnie şi decorul lor eliptic cu ,.elipse ovale dublate de perle eg~ole" conturate deopotrivă cu benzi liniare, ca Ia amfora cu siluete ornitomorfe de Ia Jnavet în faza B2 finală (fig. 10/4) sau la a mforele cu siluete de dansatoare din etapele Gorodsk-Horodiştea (fig. 10{3), există de aseme11ea în ceramica de la Cîrniceni. Pe de o parte, elrmentele formale ale ceramicii din complexul de la Cinti{'Pni se tragă gradat înapoi cu acelea ale eera micii din complexele de la Da raba ni II (Ildin), Curuteni (nivelul B2 -III), Ştefăneşti -Stîrcea pe Prut sau Bilcu Zlote II în Galiţia, ca secvenţe ale etapei finale ale fazei B2 tirzii. Pe de altă partr, toate aceste elemente for ma le trec direct pe eera mica complexelor aşrzărilor din Depresiunea Bălţi, ca secvenţe ale etapelor Gorodsk -Horodiştra. Complexele crramice la Cîrniceni şi Jvaneţ se pot înscrie ca secvente {i11ale ale culturii Cucuteni -Tripolie în Depresiunea Prutului şi bazinul Nistrului. Linia despărţitoare între cele două etape culturale poate fi stabilită numai prin analiza şi definirea complexelor lor ceramice, în funcţie de categoriiIP ~i speciile principale şi secundare, şi prin diferenţa facturii sensibile a decorului pictat, chiar cînd aspectele decorative sînt identice. DF.liX VASES CUCUTI~NIENS AUX CARACTERES .\NTHHOPD:\IOKPIIES HI~­ CEMMENT DECOUVERTS Resume Les dcux vascs appartlennent it ccs dccouvertcs occasionccs sans ccssc par les travaux publics ou particulh,rs sur le territoire des communcs, mais aussi par l'activitc dirlgee des clevcs pour organiser lcur petit musce d'histoire locale a l'ecole. Le vase anlhropomorphe de Scinteia (fig. 1 - 2), date de la phase A3 finale de la ceramique trir.brome sur fond blanc de style A, est plus beau par rapport aux vases anthropomorphes de la pha~e A3 precoce de Truşcşti et de Hăbăşeşti, par le decor original du corps et l'eclat de la pe intu!'('. II apparticnt comme procCde formatif a la categorie des vases en forme du cc-rps Juunain, d~.rh·(·~ directement des typcs des flgurines femlnlnes de la plastique cucutenlenne. Les deux metopcs, sur la face anterleure ct posterieure du corps, sont dccorees du rncme aspccl decoratif, mais dont les motifs sont dlfferencics sur la poitrine et la region abdominale ou 6ur le dos ct la region lombaire. Le motif de la mCtope anterieure (fig. 1 en baut) dccore aussi la poitrine de la figurine adaptee comme queue d'une cuillcre de Frumuşica de la phasc A2 (fig. Gf2) ct dans les dcux cas il doit etre interprete comme la representation intcntionnclle d'un "pl'ndantlf" par les motlfs du decor geometrlquc. La region abdominale de cctte figurine est d(·t'ort'e du motif du "rhombe", caractcristlque aux flgurines fcminines de la plastique (fig. 7{1-2; 8). Sur le vase anthropomorphe, !'aspect rectangulaire termine en angle est une synthesc du "prndantif" et du "rhornbe". L'aspect de la metope posterieure (fig. 2 en bas), aux bandes coneentriques munics de ligatures reunies en angle, delimite de mcme un espace rhomboidal sur toute la face dorsale du corps du vase, qui remplace les rhombes repartis sur les diffcrentcs rcgions de la face dorsale des figurincs de style A (fig. 7/la, 8). 37 E. K. Ccrnys, Encolil pravobcreinoi Ukrainy i 1\.foldavii, in V. l\L l\lasson, N. Ja. MerMunenev şi E. K. Ccrny~, Eneolit SSSll, Moscova, 1982, p. 250, pl. LXXIY/1-5, 7, 9 - 10. pal, R. l\1. www.cimec.ro 27 DOUA VASE CUCU.TENIENE La combinaison du pendantlf ct du rhombe, prelevcs au decor plasliquc ou grave des fi(fig. 7/1 ; 8), est transposce cn decor ceramiquc par les bandes des motifs dn decor spiral trichrome. Le fait s'explique par la prCfercnce des vascs anthropomorphises de la phase A3 precoce pour le decor pur a sp'rales, rcpartics comme motifs varies ct la fols adaptes aux parlles <le la morphologic U•miuine du vase. Ces vases, comme le verrc anthropomorphisc de Truşeşli (fig. 3 - 4), apparticnm·nt :i la categoric des /lase.~ a a/lribuls anlhropomorphes, dcrivcs comme proccM formatii par le modelagc- dcs diffcrenlt·s formcs ceramiqucs d'aprcs la morphologlc des figurincs, mais gardant la forme ccramiquc t•aractcristiquc ct adaptant le decor gcometrlquc de la et'rmniquc li la morphologic du vase anthropornorphc, avec des egards :i transposer par les molifs du decor spiralles trois motifs du decor des figurincs, le npcndantif" pcctoral, le ,.rhomhc" ''entral ou dorsal et les ,.volutes" de la rcgion fessierc (fig. 8). Sur les deux vases anlhropomorphes de Truşcşti et de Scinteia, le decor du ,.pcndantif" nu ,.rhombc" a tout d'abord un râie decoratif ct n'cst quc l'adaptation pour sa flguration de !'aspret li ,.files d'ows t'l ligatur,•s", derivecs dans le cadre du decor spiral ct dt·ployces dans les .zmws (lt'eorati\'l's libres sur ks diffcrentes forrnes de la ccramique trichrome sur fond brun ou !Jianc des phases ..\2- A:J (fig. 5). Cette derivation cxpli(JUC aussi le deeor sur la face supcrlcure de la queue anthropomorphis(·c de Frumuşica (fig. G/2), mais dans le cadre du decor â. .,rhombes et ovcs marglnalcs", <"ommc aspect derivc du decor en :ig:ag a ovcs annexes sur les verres (fig. 6/1, ·1- 6) et puls dispose le long de la queue des cuillers hahitucls (fig. 6/3). Les dcux motifs du pendantif et du rhombc -;ont transposcs separcment comme dans le decor grave des figurines (fig. G). La parlic infcrieure des deux vases anthropomorphcs est decorcc autour d('s cuisses d'une "file a spiralcs librcs ou accrochccs", dont les \·olutcs dccorcnt les deux moitics de la reglon glutealc, cornmc decor typique, pour les vascs anthropomorphcs de la phasc A3, prclcvc aussi -du decor grave des figurines (fig. 8). Cettc phenomenologic d'art comporte um· .~pecu/alion figurative sur l'adnptation du decor g(•omCtriquc de la ccramique aux figurincs ou aux vasl'S anthropomorphcs. Ainsi ont etc crecs les <leux modelcs du decor gcomclrique, celui de la cerarnique et Cl'lui de la plastiquc, adoptes, contnmines et diffcrencies a la fois par les deux categorics des vases anthropomorphes. Les dcux modelcs decoratifs devienncnt rcciproqucs pour les dcux plans de crcatlon la plastique et les vases anthropomorphl's, et pour les deux catcgories des vascs anthropomorphes. Dans l'ctablisscment du .,Holm" de Cimiceni dans la Dcpression du Prut on a dccouvcrt pour la premiere fois une amplwrclle dccorcc d'une .~i/houel/e noire de danscuse associee avec un molif rn!geta/ et les deux motifs intcgrcs dans le dCcor elliplique peint dans le style B, groupe de la phase B2 tardive (fig. 9). La forme, le decor gcometrique ct figure sont caracteristiques a la ceramique peintc de !'etape Gorodsk-1-Iorodiştca dans les Ctablissements de la Dcprcssion de H:,lţi, commc a Brin:eni- Ţiganca (fig. 10/2-3). ~lais, d'une part, les clements formels de la ccramique du complexe de Clrniccni se licn t w-ndut•llcment cn arrlcre avcc ceux de la ceramiquc des complexcs des Ctabllsscments de !'etape finale de la pha~e 82 tardive (fig. 10/1, ·1). D'autre part, tous ccs clemcnts formels passent directcmcnt sur la ct!ramiquc des Ctablis~cmcnls de la Dcpression de Bălţi, commc scquences des ~tapcs Gorodsk-IIorodiştca. Les complcxes de Cirniccni (fig. 9) ct de Jvaneţ (fig. 10/4) peuvcnt "'l'inscrlrc comme sequences finalcs de la culture de Cucutcni-Tripolic dan~ la Dcpression du Prut et le bassin du Dniester. ţurincs www.cimec.ro 28 A. NIŢU - V. CHIRICA Fig. 1.- \"as antropornorf de In Scinteia (laşi): norma facială şi Jaternlă dreaptă. Faza A3 tirzie. Vase anthropomorphc de Scinteia (Iaşi): norme faciale et laterale droite. Phase A3 tardive. www.cimec.ro 29 DOUA VASE CUCUTENIENE Vas antropomorf de la Scinteia (Iaşi): norma dorsală şi laterală stîngă. Faza A3 tirzie. Vase anthropomorfe de Scînteia (laşi) :norme dorsalc ct i:J.terale gauche. Phase A3 tardive. Fig. 2 - www.cimec.ro A. 30 NIŢU - V. CHIRICA Vas antropomorf de la 'Truşeşti (Botoşani): norma facial(şiJatcral:'l~ dreaptă. Faza A3 timpurie. Vase anthropomorphe de Truşeşti (Botoşani): norme faciale et laterale droite. Phase A3 pr~coce. Fig. 3 - www.cimec.ro DOUĂ VASE CUCUTENIENE 31 Fig. 4 - Vas antropomorf de la Truşeşti (Botoşani) : norma dorsală şi laterală stingă. Faza. A3 timpurie. . Vase anthropomorphe de Truşeştl (Botoşani): norme dorsale et laterale gauche. Phase A3 precoce. www.cimec.ro 32 A. NIŢU - V. CHIRICA 4 6 Fig. 7i - Decor spiralic cu ovc : 1, 4. lZ\·oare II 1 (Piatra Neamţ), faza .\2 timpurie ; 2-:l, 5, Frumuşica (Piatra Neamţ), faza A2 tirzie ; G, Drăguşcni- S~'iveni, faza .\3 timpurie; 7, Truşcşti, faza A3 timpurie. Decor spirala oves: 1,4, Izvoare II 1 Piatra Neamţ), pllase A2 precoce; 2-:1,;), Frumuşica (Pi::~tra Xcamţ), phnsc !\.2 tardive ; G, Driiguşenl -Să veni, phase A3 precoce ; 7, Truşeşti, phase A3 precoce. www.cimec.ro 33 ))OU A VASF: CUCUTENIENE 1 5 zigzag eu rombi1ri (l,:l-6); ·coadă de lingură antrflpomorfii (2)': faza Aii timpm'ic"; "2--'-3, Frumuşica, faza A2 tirzl~; 5 - 6, Cucutcni, faza · A3 timpurie. · Decor cn zigzag i1 rhombcs (1, 3-6), qucue de cuiHerc anthroponi.orphc (2): 1, 4, Hăbăşeşti (Inşi), phasc A:l precoce; 2-:l, Frumuşira, ph::tSl' A2 tnrdive; 5 -6, Cucutcni, phasc A:l precoce. Fig. 1, 4, 6 :__Decor în I-Iălnişcşti (Iaşi), 3 - HIERASUS www.cimec.ro 34 Fig. 7 - A. NI'fU - Plastică ~ntropomorfă de stil A din faza A3 timpurie : Drăguşenl- Slivcni ; 4, Hăbăşcşti (idol "cn vlolon" ). V. CHIRICA 1-2, Cuculcni ; :-1, Plastique anthropomorphe de style A de lu phase A3 precoce : 1-2, Cucutt·ni ; :J, Săveni ; 4, Hăbăşeşti (Idol "t·n violon"). www.cimec.ro Drilgu~cni­ 35 fJOllA V:\SE CUCUTENJENE Fig. 8 - Drăgu~tni : figurină feminină de dimensiuni mari de Săveni. Faza A3 timpurie. grnn<lc figurine feminine de Drăguşcni- Siivenl. Plu~~ Frumoasa de lct La Btllt de lJrăyuşmi : www.cimec.ro la Drăguşenl­ A:l precoce. 36 A. NITU - V. CHIHICA Fig. 9-.\Inforet:i eu siluetă neagni de dansatoar,· de la "Cirnicenl '(t::l'şi). F::tza finală (groj1a·~). Amphordtc a silhoudle noirc de clanseuse de Cirnieeni (Iaşi); Phasc B:! finale, groupc ~). www.cimec.ro Fig. 10- Decor eliptic cu siluctc de dansatoare snu de pasari; 1, ho;zylo\\TC (Gali!ia), grupa ~. faza B2 tirzie ; 2 - 3, Brlnzeni - 'figanca <B~1lţi), grupele E şi ~- dupa Gorodsk llorodiştca; 4, Z\'ancc (l{amcnce-l'odolsk), grupa ~- l'lapa Tripolie ·;1 finalii (=faza Cucutcni B2 finală). Decor elliptique a silhouct!es de danscuscs ou d'oiscaux; 1, 1\:oszylowcc (Galidc), groupc ~. phase B2_ tardiYc; 2 - 3, Brlnzcni- Ţiganca (Bălţi), gruopc E et ~. {(ape Gorodsk-Horodiş­ tca ; 4, Zvanec (K::uncncc- Podolsk). groupc ~. etape Tripolic ·;1 ( =phase Cucutcni B2 finale). www.cimec.ro www.cimec.ro UNELE DATE DESPRE îMBRĂCĂMINTEA DIN EPOCA NEOLITICĂ DE PE TERITORIUL MOLDOVEI ECGEN CO:\IŞ/1 În decursul a peste o sută de ani, cercetarea arhf'ologică românească s-a preocupat intens cu studierea problemelor referitoare la evoluţia comunită­ ţilor neolitice de pe întinsul Moldovei. Astfel, s-au cercetat parţial destul de multe staţiuni şi altele cîteva au fost studiate şi dezvelite în întregime. Toate acestea au permis cunoaşterea, tot mai amănunţită, a culturii materiale şi spirituale a membrilor acelor comunităţi. Cu prilejul săpăturilor s-au scos la iveală şi numeroase figurine antropcmorff', multe din ele nude, altele cu felurite desene pe ele, ceea ce permite, în unele cazuri, nu num1i studierea culturii spirituale a respectivelor comunităţi, ci şi încercarea, pe care o facem în cele ce urmează, de a preciza şi cunoaşte unele piese din îmbrăcămintea (erorilor din acele vremuri îndepărtate. Cele mai vechi piese de îmbrăcăminte înfăţişate pe figurine, de pe întinsul Moldovei, datează din perioada neoliticului mijlociu şi au fost scoase la lumină din unele staţiuni de tip Precucuteni. Din timpul fazei Precucutcni II -Larga Jijia sînt o serie de figurine avînd pe ele reprezentat, în dreptul mijlocului, prin cîte o linie sau prin două, un fel de brîu 1 • (de ex: fig. 1/1,2). Linii similare sînt indicate şi pc figurine datînd din faza Precucuteni II 1 de la Tirpcşti 2 , ca şi din perioada ci de sfîrşit a fazei, din aşezarea Tripolie A, de la LukaVrubleveţknia (R.S.S. Moldovencaseă) de pc malul Nistrului 3 • Purtătorii fazei Precucutcni au realizat numeroase figurine cu un decor incizat bogat alcătuit din linii simple, precum şi din triunghiuri, romhuri şi altele (fig. 1/4.5), incrustatc, mai ales, cu culoare albă, mai rar, cu culoare roşie. Cîteva figurine au decorul delimitat, în dreptul genunchilor, la partea inferioară, prin cîte o linie sau mni multe, ceea ce credem că reprezintă marginea unei piese de îmbrăcăminte (fotă? rochie?), ornamentată cu spirale sau alte motive, ca şi în cadJUl arici de răspîndire a culturii Boiau. ln acest sens este semnificativă o figurină fragm~nhră de la Tirpeşti, care are redată o bandă lată, pe ambele picio'lfe, delimitată prin două linii paralele, avînd suprafaţa acoperită cu linii oblice pralelc~. (fig. 1/3). Amintim şi o altă piesă de la Tîr1 Silvia Marinescu-Bilcu : Cultura Precucuteni pe teritoriul României. Bucureşll, 197<1, de cx. p. 253, fig. 7Gf6 (Ghigoieştl) ; fig. 72/2 (Vlădenl) ; fig. 72/3 (l\llndrlşca). 2 Ibidem, p. 254, fig. 73/4, G (Tlrpeşti). 3 S. N. Bibikov : Rannelripoliskoe poselenie Luka- l'rub/evefkaia na Dneslre. MIA, 38, Moscova - Leningrad, 1953, p. 373, fig. 81. 4 Silvia 1\larincscu-Bllcu, op. cit., p. 257, fig. 76/2 (Tirpeştl). www.cimec.ro 40 E. COl'"IŞA peşti, avînd decorul delimitat jos printr-o bandă de două linii şi deasupra urmînd un decor inrizat format în faţă dintr-un romb (tăiat în patru, prin două linii) şi din linii paralele şi în unghi, iar pe spate din spirale şi linii în zigzag (fig. 1/4) 5 • Două figurine. tot din faza Precucuteni III, reţin atenţia. După părerea noastră, e1e înfăţişează personaje frminine îmbrăcate în rochii lungi pînă la glezne. Prim:~. din ele are în faţă, drept ornamente două romburi, în dreptul sînilor, iar mai jos, puţin lateral, este un cerc cu un fel de X tăiat de o linie, iar în părţi sînt grupuri de linii. l\larginea inferioară a rochiei este delimitată prin două linii paralele, orizontale. Pe spate, figurina are drept ornamente părţi din cercuri concentrice şi linii paralele cu ele (fig. 1/8)". A doua figurină, credem că redă o persoană îmbrăcată într-o rochie lungă şi largă. În faţă, rochia awa ornamente din linii incizate trasate în diferite unghiuri, iar pe spate are două grupuri de linii arcuite, paralele (fig. 1/7)7. Un picior omenesc, de la o figurină mai mare sau de la un vas, pune problema existenţei in timpul fazei Precucuteni III a unui fel de pantaloni, destul de strîmţi, ornamentaţ.i printr-un grup de două linii trasate în spirală. în jurul piciorului, c:1rc este redat ca fiind încălţat într-un fel de cizmă, înaltă pînă la jumătatea gambei (fig. 1/6) 8 • Pe alte două picioare umane, găsite izolat, de lut ars, tot de la Tîrpeşti, credem că s-au reprezentat tot un fel de pantaloni•. Din datele expuse rezultă că documentarea privind îmbrăcămintea purtătorilor culturii Precucuteni de pe teritoriul Moldoyei nu este prea· bogată. Dar şi aşa sînt unele date ce se cuvin reţinute. Astfel, înclinăm să credem că în aria culturii studiate s-au păstrat, prin tradiţie, în uz unele elemente de port transmise de purtătorii culturii Boian. Ne referim la fote. Unele figurine de tip Precucuteni cu benzi incizate mai jos de genunchi erau înfăţişate îmbră­ cate în rochii lung1. Semnificative sînt, mai ales cele două figurine de la Tir~ peşti, redate, sigur, ca fiind îmbrăcate în rochii lungi şi largi, cu diferite ornamente pe ele. Merită reţinut şi faptul că pe picioarele izolate (de figurine mari sau de vase), credem că sint reprezentaţi un fel de pantaloni strîmţi, cu decor din linii incizate. * ~Iembrii comunităţilor aspectului cultural Aldeni Il, documentat şi în sudul Moldovei, au folosit relativ numeroase figurine feminine. Specifice aspectului sint figurinele cu partea de sus a corr.ului plată, cu sinii ca mici proeminenţe. Pe multe piese, mai jos de sini. sînt trasate două linii orizontale, paralele mărginind o bandă lată, ornamentată prin linii paralele oblice, în zig-zag, prin tangente la cerc şi alte motive (fig. 2/1-G şi fig. 3/2-5) 10 • Fiind 5 Ibidem, p. 257, fig. 76/1, 3. Ibidem, p. 252, fig. 81/1 (Tîrpeşti). Ibidem, p. 252,fig. 81/1 (Tirpeşti). s Ibidem, p. 263, fig. 82/1. 9 Ibidem, p. 263, fig. 82/3, 6. lo De ex. :\1. Petrcscu-Dîmboviţa : CEid[uia de la Stoicani. Materiale, J, 1953, p. 100, fig. 41/1-6. 6 7 www.cimec.ro lMBRACA::\11:\"TEA. Dl:\" EPOCA NEOLITICA 41 vorba dt> un mod de orn~mentare, pus in practică în mod obişnuit, după pă­ rere2 noasl ră, acea bandă decorativă, redată atît pe partea din faţă, cît şi pe cea din spate a figurinelor, reprezintă o fîşie ornamentală a unor rochii sau bluz(• purtate df' femeilt> vremii. Poziţia acelor benzi s-ar putea explica, fie printr-un o]Jicci de atunci, al femeilor de a purta rochii cu marginea de sus aflatii mai jeos de sîni, fie că femeile mai purtau, pe sub rochii, un fel de că­ măşi. rare acopereau sînii. Uneori decorul descris este asociat cu cîte un hriu lat. purtat putin mai jos de omhlic 11 • Cill'odată figurinele sint ornamentate numai pe partea inferioară a corpulvi şi pr pirioart', cu linii arcuite şi spirale, asociate, în unele cazuri, cu cite un briu. O astfel de figurină de la Birlăleşti "Stanţia", an' partea din faţă a corpului neornamentată. in schimb, pe spate s-a făcut o bandă ornamentală obişnuită 12 • ..\lai rar, pe figurinele de tip Aldrni Il, s-au făcut cîte două linii, de la umrri in jos. încrucişate între sîni (fig. 3/1) 13 • Tipurile de figurine din aria de răspîndire a aspectului cultural Aldeni II sîi1t destul de deosebite de cele din ţinuturile vecine. Diferă şi modul lor de oi'namentarf', considerat de noi ca rf'dînd decorul de pc îmbrăcăminte. Crf'dem ră ·pc figurinele amintite sînt redate rochii avînd la muginea superio~ră cîte o fîşie orna mentală, în faţă şi în spate. Uneori rochiile erau strînse la mijloc cu· u'n brîu Jat. * . Problema privind îmbrăcămintea femeilor din timpul culturii Cucuteni este complicată, mai ales pentru perioada fazei Cucuteni A, in cursul căreia figurinele feminine <U avut tot corpul acoperit cu grupuri de linii incizatc, paralele sau în formă de figuri geometrice (fig. 4/3, 6). Majoritatea specia liş­ tilor sînt de părere că acele motive ornamentale reprezintă tatuajul 14 şi in sprijinul ipotezei se aduc diferite argumente din domeniul etnografif'i. Considerăm, ca şi alţi specialişti, că ornamentele amintite reprezintă un fel de imhrăcă~inte specifică acelei populaţii. Ca argumente se pot aduce unele elemente. Menţionăm, de exemplu, o figurină feminină fragmentară, din c::re s-:-u păstrat numai picioarele. Decorul de pe ea nu este redat prin linii incizate, ca de o bieei, deşi este grupat ca şi cel obişnuit, ci prin caneluri, care se Yăd clar, în părţi, de-a lungul picioarelor (fig. 4/4)1 6 • După părerea noastră, dacă ar fi fost vorba de rederea tatuajului, nu era cazul ca decorul să fie canel;Jt. înclinăm să credem că prin caneluri s-au reprezentat rutele îmbrăcămintci. Se mai poate aduce încă un argument. Adesea, pe figurinele din faza Cucuteni A; cu decor incizat pe tot corpul, nu este reprezentat sexul, ci un ornament din linii incizate (fig. 4/3,6) 18 • 11 Ion T. Dragomir: Rneoliticul din sud- estul României. Aspectul cuii ura/ Stoicani1983, p. 172, fig. 48/5 (Lunea). 12 Ibidem, p. 178, fig. 54/20. 13 Ibidem, p. 172, fig. 48/2. 14 Vladimir Dumitrescu: Arta cu/lurii Cuculeni, Bucureşti, 1979, p. 87- 88. 15 . Natalia Berlcscu : Plastica cucuteniană din vechile colecţii ale Muzeului de istorie a Moldovei. Arbeologia l\loldovci, I l - III, 1964 p. 81, pl. 1/10. 18 Ibidem, pl. I/6, 7 (l\loldova). A.ldeni. Bucureşti, www.cimec.ro 42 E. COMŞA Dintr-o aşezare din faza Cucuteni A de la Ruginoasa s-au scos la lumină figurine feminine fragmentare, cu corpul acoperit cu linii incizate des!', dar în unele cazuri şi cu cîte două linii orizontale redind un brîu 17 • Folosirea acestora este confirmată prin cf'rcetările de la Hăbăşrşti "IIolm", care au dus la descoperirea unor figurine feminine cu brîu în relief (fig. 4/2, 5) 1 ". O figurină feminină fragnwntară, tot cu briu lat în relif'f, s-a găsit în staţiunea de la Bodeşti "Frumuşica" (fig. 4/7)1". Nu este exclus ca şi decorul de pe picioarele ei să reprezinte îmbrăcămintea. De asement>a, din aşezarea din aceeaşi fază, de la Truşeşti "Tuguieta" provine o figurină feminină cu decor incizat, cu un brîu în relief reprezentat numai pe spate şi lateral (fig. 4/:-3) 20 • L1 Hăbăşt>şli s-a aflat şi o figurină fragmentară, avînd în dreptul gîtului, o porpune dintr-un fel dt> eşarfă (fig. 4/1)21. Din timpul fazri Cucuteni A -B, mai ales, la Traian •.. Dealul Fintinilor" s-au găsit cîteva fragmente ceramice şi un vas întreg pe care df:'corul obiş­ nuit este întrerupt printr-un fel de "scuturi" de diferjte forme, în cadrul că­ rora sînt reprt>zentate prin pictură (cu culoare cafenie închisă) chipuri foarte stilizate de femei în picioare, văzute din faţă, stînd pe loc (fig. 5/l-4). De obicei, capul lor este rotund. au gitul scurt. Corpul il au înfăţiş1t suh forma a două triunghiuri echilaterale suprapuse, opuse h vîrf. De regulă, cel de deasupra estt• mai mic. Cu prilejul publicării aceste piese au fost prezentate în ordinea descopcririi2~. S-a precizat că două din ele aparţin stilului y (subg1 upn y 2 a) una stilului 8 (subgrupa 2) şi ultima stilului B 23 • Dacă avem în wdere periodizarea fazei Cucuteni A -B elaborată puţin mai tîrziu de Vladimir Dumitrescu~4, rezultă că una din piese ultima amintită mai sus, dateată din etapa mai veche a fazei (etapa Cucutcni A-B 1), iar celelalte trei sînt din a dou11 etapă (etapa Cucuteni A -B 2) a fazei. Rt>prezentan'a mai veche de stil B, din etapa Cucuteni A -B 1, arc "scutul·' de formă ogivală (partea lui de _jos lipseşte). Capul femeii este ca o pată rotundă, de culoare închisă. Braţele sînt întinse pe lîngă corp şi au cîte trei degt•te. Pe triunghiul de sus este trasată o linie în unghi înfăţişînd probabil o podoabă (şirag ?), iar pe partea inferioară se văd părţi din două linii obliee, paralel!' (fig. 5/1)25. Celelalte trei reprezentări sînt din ebpa Cucu te ni A -B 2 şi s-au găsit pc \'ase pictate în stilurile y şi 8 (fig. 5/2 -4). Remarcăm faptul că reprezentă­ rile de pc vasele pictate în stil y se deosebesc între ele, atît prin forma "seu17 Jlortensia Dumitrcscu: La slalion prellislorique de Ruginoasa. Dacia, III- IV, 19:~3. p. 80, fig. '26{2. 16 De cx. Vladimir Durnitrcscu, op. cit., fig. 163/L 19 Ion 1\liclea şi Radu Florcscu : Preisloria Daciei. Bucureşti, 1980, fig. 103. 20 l\1. Petrcscu-Dîmbovita: Şanlierul Truşeşli, SCIV, IV, 1!)53, 1 - 2, p. 21 fig. 13{5. 21 Vladimir Dumitrcscu şi colab : 1/libdşeşti. Monografie arlleologică Bul'urcşti, 1954., p . .fll7, fig. 33/9 (figurină cu briu in relief) ; p. 408, fig. 34{8. 22 Jlortcnsla Dumitrcscu : Anlropomorfnîie izobrajeniia na sosudah iz Traiana. Dacia, 1\S, IV, 1960, p. 31- 5:.!. 23 Ibidem, p. 31 - 37. 24 Vladimir Dumitrcscu : Originea şi e11olu[ia culturii Cucuteni- Tr ipolie (II). SCIV X IV, 1963, 2, p. 290 - 291. 2 " Hortensia Dumitrcscu, op. cit., p. 47 şi 36, fig. 4. www.cimec.ro lMBRACAl\iiNTEA DIN EPOCA NEOLITICA 43 tu lui", cîl şi prin modul dr a reda chipul femeii (fig. 5fl, 3). Una are "scutul", carr se aseamănă cn cPI numit "bt'otic". Capul este ca un cerc, iar cele două triunghiuri sînt acoprrill' eu linii oblice>, paralele (fig. :i/2) 2 ~. La a doua piesă .,scutul" este de formă aproxim~tiv ovală. Capul ft>meii este ca o pată rotundă, iar cele două triunghiuri sînt neornamentate (fig. 5/3) 2 ' . Din cele relatate rezultă că în cazul picturii în stil·: nu exista o regulă anumită (un "canon") în privinta redării chipului femeii pe vase. S•· cuYine reţinut faptul că reprezt'ntarPa de pe vasul pictat în stil ~ (subgrupa a2) se deost'beşte prin forma .. seutului·' de aceea a primului "scut" y 2 a, răei ,.scutul" său este de formă hicom·exă (fig. Sit). Capul femeii este ca un cerc (l:t fel ca şi pe vasul de stil 13), iar cele două triunghiuri sînt acoperite cu linii oblice, paralele (ca şi ct'le de pe vasele de stil y). Chiar dacă admitem că reprezentările dt'scrise rcdau o divinitate legată de cultul fertilităţii, oamenii din vechime nu au înfăţişat-o în chip cu totul deosebit, ci cu îmbrăcămintea, foarte stiliz::~tă, a femeilor din vremea lor. După părerea noastră, este vorba de siluett' de femei îmbrăcate. Cele două triunghiuri reprezintă o rochie lungă pînă la glezne sau pînă mai jos de W'nunchi, ori poate un fel de bluză înfăţi­ şată prin triunghiul superior şi o fustă prin cel inferior. Sugrumătura de la mijloc redă mijlocul stins printr-o cingătoare. Braţele sînt întinse vertical şi au numai cîte trri dPgete. Piciwuele sînt scurte şi în formă de L 2 ". Chipuri de femei, similare celor de la Traian, s-au descoperit pictate şi pe vase din aşezarea de- la Ghelăieşti "Nedeia" (fig. 5(5 -8) 29 • Reprezentările s-au făcut pe vase pictate în stil a 2. Pe vasul întregit, pictura de stil~ 2 este asociată pe gît eu cea de stil i' 1. Prin urmare, cele trei piese datează din punct de vedere stilistic din etapa Cucuteni A --B 2, dat faptul că vasul întregit pictat în stil 2 a fost descoperit pe podina locuinţei nr 3, "în vecinătatea unui pahar de tip Cucuteni B d~>corat cu reprezentări zoomorfe în stilul grupei e:", dovede-şte că este vorba de sfîrşitul fazei Cucuteni A -B sau chiar de începutul fazei Cucuteni B. Pc vasul întregit sînt două "scuturi" de formă dreptunghiulară. Siluetele au capul oval aproape rotund. Corpul este format din două triunghiuri opuse, iar dPcorul este alcătuit din cîte două unghiuri suprapuse, pe ambele triunghiuri. Chipurile sînt fără mîini, iar picioarele le au scurte, indiciu că rochiilr erau lungi pînă la glezne (fig. 5/5 şi fig. G) 30 • Din a doua reprezentare (de pe un ns de stil 2), de la Ghelăieşti, s-a păstrat numai jumătatea de sus, pe un fragment cer2mic. "Scutul" este biconvex. Capul îl are oval. Pe triunghiul de sus erau, de asemenea, pictate două unghiuri suprapuse, cu vîrful în jos. Braţele sînt redate ca fiind arcuite în afară (fig. 5/G) 31 • Din a treia pie-să s-a păstrat foarte puţin. "Scutul" putea fi tot biconvex. Marginea de jos a rochiei era arcuită. Picioarele sînt lungi (fig. 5/7) 32 • a a Ibidem, p. :n - 36 şi fig. 1 - 3. Ibidem, p. 36, fig. 3. 28 Vladimir Dumitrcscu : Aria cullurii Cuculeni, Bucureşti, 1979, p. 53 - 54, fig. 44. 29 Ştefan Cuco5 : Reprezentări anlropomor{e în decorul pic/al cucutenian de la Ghelăieşl i Uud. 1\'eamf). Memoria Antiquitatis, Il, 1970, p. 101 - 113. 30 Ibidem, p. 101 - 102 şi fig. 2. 31 Ibidem, p. 103 şi fig. 3/1. 32 Ibidem, p. 103 şi fig 3/2 26 27 www.cimec.ro 44 E. COMŞ.\. lJlterior, tot la Ghelăieşti "1\'edeia", in cuprinsul unei locuinţe, în care se afla şi un vas din etapa Cucuteni B 1, s-a găsit un altul cu decor pictat, aYind două "scuturi" cu chipmi de femei. Capul lor este rotund. Corpul il au înfăţişat prin două triunghiuri, care se întrepătrund parţial. Triunghiul de sus este acoperit cu linii oblice, paralele, pe cind cel inferior are nu mai două unghiuri suprapus!.', cu drful in sus. Braţele sint arcuite în afară, iar picioarele în formă de L (fig. ;) '8)~~. De la Traian ,.Dealul Fintînilor" provine o figufină feminină fragmentnră, din faza Cucuteni ..-\ -B, cu decor pictat, alcătuit din linii paralele, orizontale şi în spirală 34 • Reţinem că pe mijloc are rcdat un brîu lat. Pe picioare respectiv pe pulpe, sînt spirale iar mai jos, pină la glezne, sînt linii paralele. orizontale. Una din ele, aflată puţin mai jos de genunchi. este mai groasă şi ar putea reprezenta marginea inferioară a unei piese de îmbrăcăminte sau marginea de sus :> încăltămintei (fig. 7). O figurină dintr-o fază tîrzie (Cucutcni A -B sau B) are un brîu şi o eşarfă, înfăţişate prin cite o linie incizată, mărginită de ambele părţi prin şi­ ruri de adîncituri mici""· Un alt grup de figurine frmininl', fără precizarea exactă a fazei (sint de tip Cucuteni A -B sau B), este caractrrizat prin brîuri reprezr11tatc în reJid sau prin cite două linii incizate, s-au scos la iH•ală din cuprinsul aşezării de Ia Bodeşti ("Frumuşica" 36 • Din timpul fazei Cucuteni B sînt unele figurine feminine cu decor pictat redînd sigur piese de îmbrăcăminte. Menţionăm două figurine feminine fr.agmentare : una din ele are două bretele late, încrucişate între sîni (fig. 8/1) 31 • Ele erau cusute de marginea de sus a unei rochii sau a unui fel de fustă. Cea de-a doua din care s-au păstrat numai capul şi umerii~• are şi ca bretele late, pictate cîte trei pe fiecare parte, dispuse în unghi pe piept (fig. 8/2). Acestea ar putea fi mai curînd bretele sau ornamentele unei rochii. Tot din faz2 Cucuteni B sînt o serie de figurine cu decor pictat, cu benzi late 39 (paralele, orizontale, mai ales, oblice) nu cu linii subţiri (fig. 8/3, 4), cum ar fi normal, dacă ar reda tatuajul. Unele din ele au, de obicei, înfăţi­ şat in dreptul mijlocului cîte un brîu lat 40 • Semnalăm şi o figurină fragmentară, din care s-a păstrat numai bustul, Ea reprezintă, după toate probabilităţile, un bărbat aYind o eşarfă oblică petrecută peste umărul drept 41 • Sînt şi alte figurine masculine cu eşarfă peste umăr şi cu brîu, redate prin linii incizate (fig. 8,'5, G) 42 • O piesă din aceeaşi 33 Ştefan Cucoş : Xoi reprezenlâri antropomor[e pictate pe ceramica cucutcniană. Carpica. 1972, p. 91 - 93 şi fig. 1 şi 2. 34 Hortensia Dumitrescu: Şanlierul Traian, SCIV, IV, 1953, 1 - 2, p. GO, fig. 17. a; Ion C\liclca şi Hadu Florescu, op. cit., p. 187 (Cucuteni). 06 C. Matasă: Frumuşica. Bucureşti, 1946, pl. LVI /409 b, 411, 422. 37 Natalia Berlescu, op. cit., p. 85, pl. V f12 (l\loldova). 38 Ibidem, p. 85, pl. V/13. 311 De ex. Ibidem, pl. VIII/3- 5, 10 Ploldova). 40 Ibidem, pl. VIII/5, 10 (Moldova). 41 Ibidem, pl. V fl4 (Moldova). 43 Ibidem, pl. XVII/1, 2 (Moldova). ; www.cimec.ro 45 l.\IBRACA;\IINTEA DIN EPOCA NEOLITICA serie este cea găsită la l\Iăluşteni, ea datează probabil din faza Cucuteni B. Figurina reprezintă un bărbat, în picioare, care are un brîu lat, ornamenbt cu linii oblice, iar pe piept o eşarfă oblică petrecută peste umărul drept, ornamentată printr-un şir de adinCituri rotunde mici''· Este interesantă o figurină de la Adeşti-Onişcani, considerată a fi masculinăH. În realitate, figurina este feminină. S-a păstrat aproape intreagă. Ea datează din faza Cucuteni B şi a re decorul pictat. În jurul gîtului s-a trasat o bandă lată neagră. Sinii sînt ca două p10eminenţe mici. !\lai jos de sîni sint trasate trei linii pnralele negre, orizontale. În dreptul şoldurilor are o proeminenţă perforată (redînd graviditatea ?). Orizontal şi mai jos sint două linii paralrle reprezentind un fel dr brîu de care atîrnă în faţă, un şorţuleţ, de formă ro mbică, pentru acoperirea sPx tdui . .-\mintim şi o figurină, tot din fn~l Cucuteni B, de la Cueuteni "Cetă­ ţuie", ornamentată n 11 m<ti de h briu In jos, piÎn citeva linii oblice în unghiuri suprapuse, iar partea inferioară a corpului pînă la genunchi este acoperită cu un fel de şorţuleţ de formă rombică, cu baza în sus~ 5 • Pe mijloc are o linie wrticală, mărginită de linii orizontale. Pe marginile şortuleţului sint linii ohlicr, rPgulate, scurte, repr<'zentînd nişte franjuri (fig. !)). După cum am arătat problema decorului din linii incizatr, desr de pe figurine le din faza Cucuteni A. încă nu a fost rczoh·ală. Părerile sînt impărpte, unii sprcialişti consideră d\ este vorba de tatuaj, alţii cred că prin acele linii s-a redat un anumit fel de imbrăcăminte specifică. În sprijinul crlei de a doua păreri am adus m'li sus unele argumente. Pe unele figurine din aceeaşi fază sint înfăţişate, mai ales, brîuri în relief. Astfel de briuri sînt şi pe figurinele din fazele Cucuteni A-B şi B. Începînd din faza Cucuteni A-B situaţia se schimbă. Pe unele Yase, legate, probabil, de manifestări magico religioase, s-au reprrzentat siluete de femei îmbrăcate în rochii lungi pînă la glezne sau numai pînă la gt'nunchi, largi la partea inferioară. Subliniem că unele erau neornamentate. altele cu grupuri de benzi oblice paralele sau în unghiuri suprapuse. Este demn de reţinut faptul că acest fel de reprezentare pictată pe vase a chipului feminin s-a menţinut în cursul fazelor Cucuteni A -B, B şi mai tîrziu. Pe citeva figurine feminine s-au mai redat bretelele unor rochii sau benzi oblice încruciş1tP intre sîni, prob~bil tot un fel de bretele. Pe unele figurine masculine s-au reprezentat brîuri şi mni ales un fel de eşarfe, petrecute peste umărul drept. De asemenea, sînt interesante brîurile cu şorţuleţ, pentru acoperirea sexului. Se pune însă întrebarea dacă ele er<Ju folosite efectiv de către purtătorii culturii Cucuteni sau ele oglindesc tradiţii mai wchi. Aş înclina pentru cea de a doua explicaţie, deoarece c<>te greu de crezut că o populaţie ajunsă la un înalt ninl de cultură să fi folosit o astfel de piesă de îmbrăcăminte cunoscută pînă de curînd la unele comunităţi aflate pe o treaptă foarte joasă de evoluţie. 43 Ion l\Jiclea şi Hadu Florcscu, op. cii ... fig.l58. 44 Jbidem, fig. 170: De altfel figttt"ina· arc lildicaf 45 Yladimir Dumitrescu : Aria eul/urii Cuculeni. www.cimec.ro Şi . Sexui p-rrn linii iriclz:itc. Bucureşti, 1979, fig. 177. -46 E. COMŞA Se cuvine s11bliniat că rednrPa prin pictură a siluetelor feminine nu a încetat odată cu cultura Cucuteni. ci s-a mPnţinut în tinuturilt• no1strc din Moldova. pe ceramica pictată din aria culturii Ilorodişlea. Astfel, pe un vas descoperit la Băltrni (.jud. Iaşi) decorul pictat csle caracteristic acestei culturi şi printre benzile de linii subţiri, paraiPie, trasate cu culoare închisă, in două "cîmpuri"' opuse s-a p'ctat cile o silurtă frminină 4 n. Chipurile lor s-au ştrrs în parte. Sint redate femei în pieioare. Capul rsle marP rotund, iar corpul a· proximativ ca o clepsidră. reprezentînd o roehiP lungă pînă la genunchi şi largă la partea infrrioară. Partea păstrată din mîna stîngă arată eă avea palma pusă în şold. Picioarele le awa depărtate (fig. 10). Amintim eă siluete similarr s-au d<·sroprrit şi pc vase pictate din accl'.aşi perioadă, dineolo de Prut, în sud-wstull'RSS. în <llprinsul a două aşezări: la Van·arovka 15 şi la Brînzcni-'figanea~•. Pc v:~~ul dP la \'an·;1rovka 15 este redat chipul un<'i femei în pieioarr. Capul îl arr rotund (ea o pntă închisă de culoare). Gitul rste înalt. Trup11l a fost înfăţişat suh forma a două triunghiuri rchilatrralc suprapusP. BraţPIP sînt seurte şi îndrrpt.rd.c sprr cap. Picioarele sînt. lungi şi jos par :1 fi "rctPzntc'·, en 5i cum nr fi o dansatonre pc vîrfuri (snu decorul estr şters). Hn<·hia njungrn nproxinwtiv pînă In genunchi. Toată suprafaţa celor două t riunghiuri a fost vopsită, cu acr.enşi culoare închisă. Pe frngmrntul de vns de In Brînzeni-Tiganca sint sigur reprezentate două dansatoare, una mni înnltă in raport cu cralnltă. Capul şi gîtul lor sînt redate printr-un oval prelung. Corpul îl au format tot din două triunghiuri. cu partea de contact (respectiv cu mijlo<·ul) mai lată. Rorhiilc sint lungi pînă la genunchi şi la mnrginea inf('rioară au fmnjuri, deei nu poate fi nici o îndoială este vorba de reprezcntarrn unor roehii. Un hraţ îl nu indoit, cu palma pe <·ap, iar celălalt este pus cu palmn pc şold. Trebuie retinut faptul că un picior t•ste mai lung decît celălalt. <·ren ee nr înscmnn eă personajele sînt înfăţi­ şate dansînd. Tradiţia de a reprezenta silude feminine s-a păstrat şi in zona sudică, în aria de răspîndire a culturii L" satovo. Astfel în cuprinsu 1 movilei 1 -3 de la Csatovo s-a descoperit o lespede de piatră, nvînd gravată adinc o siluetă feminină in picioare 48 • Cu capul prelung (asemănător cu cele descrise mai sus)Sînt indicaţi ochii şi sprîncrncle. Corpul est<' înHiţişal. sub fotma a două triunghiuri. Bratele sint. arcuite (cu co:-~t!'le în afară). La mina păstrată se observă numai trei degete. Picioan•le sint prelungi, în formă de L. Acest Pa sînt <htele menţionate în literatura dr specialitate pe temeiul eă­ rora sîntem în măsură să ajung<•m Ia cunoaşl<'rea unor piese din îmbrăcămintea membrilor diferitelor eomunităţi din epoca neolitică d<' pe teritoriul Moldovei. 48 J'l,;icolae Zaharia : Doua vase pir/ale din gmpu/ 1/orodişlca- Fo/lcşli descoperite In raionul /"fi; Arheologia l\rnldovd II - III, 196-i, p. -t:i9- 441, Cig. 1. 47 Descoperirea de Y. 1. ~lan:hcvici (d. E. ;\. J.;oroleva : Jlarmii formi /anfa. Chişinău. 1977, p. 144- 145). f@ Y. G. Zbenovici: l'o:dntlripolisl.:ie plemma Ut>CTIIOfJO I~rşcanomoriia. Kirv, 1974, p. 12.1, fig. 41. www.cimec.ro lMBHACAI\HNTEA DIN EPOCA NEOLITICA 17 QUELQUES DONNEES CONCEHNANT L'HABILLEMENT DE L'EPOQUE NEOLITI-IIQUE SUR LE TEHHITOIHE DE LA ::\IOLDAVIE Resume L 'Hude de la riche plasliquc anthropomorphc, ainsi qur quelqucs figun·s pt'intcs sur des vascs de l'~poque n~nlithique, dccouvcrtcs en l\Ioldavie permct la connaissancc ct la restaura! ion de quclqucs picccs du cnstumes des portcurs de !'aspect Aldeni Il et des culturcs Prccurutrni, Cucuteni et 1 Torodiştca. Les fcmmcs de la culturc Prccucuteni out etc habillccs avcc des robcs longut•s (ju-;qu'au dessous tks gcnous) ct larges en bas. Il y a des indices quc les hommes ont cu des panlalons longs d Ctroits sur les jambcs, richement dccorcs. Dans l'airc de l'aspcct cullurel Ald!'ni II, les femmcs ont des robes qui eommenccnt sous les sein. La partie supericurc de l'habillement est garni d'unc bande ctroite, sans decor noisrc sur la poitrine. Pour la culture de Cucuteni il y a plus de donnct•s. Les femmes de la phasc Cucutc·ni A out un hahillcmcnt a ne bcaucoup de plis. Ccux de la phase A- B, d'apres les figurcs pdntcs sur d•·s vas<•s, portent des robes prcsque jusqu'i1 la chevillc du pied, trcs largcs cu bas. D'autrcs figuri11!'S ont representrs des crntures (en relil'f). Pendant la phase Cucutcni B il y a des figurincs rcprcscntant des fcmmes avec diffl'rcnts pi~ces d'habill!'mcnt (des robes ou dt•s ccinturt•s) peinte.~. Sur un yasr, appartrnant a la culturc de I-lorod ştca, est pcintc um· silhoudlt• feminine av<~c une rohe longuc ju.,qu'au dt•ssous <Ies genoux. La rcprcscntation <le tclce> figures femin'nes habilh~es a continue dans la t·nlturc (;salovo Foltcşti aussi. www.cimec.ro E. COÎ\{$.\ 48 f,1, 1, 8 :: _ o..._.______._.:...,.....-. _. 3 _' = o.....__.____._ _.__ _.__...•o Fi;.!. 1 - Cu/lura l'recucuteni : 1 - 2. Faza Prrcucutcni C II, aş. Ghigok~ti ; :; - 8. !'r,·cucuteni III. aş. Tirpcşti (dup:i SiiYia \larinesc,u-Bllcu, np. cit., 197 t; 1.:.! = p. :!5:l, fig. 7":.::.;::. fig. 7"2/1 ; 3, 1, 5 = p. 257, fig. 76/2, 1. 3 ; 6 = p. 263, fig. 82/1 ; 7, 8 = p. :.!t.i:!, fig. 81/2.1 F:n~. www.cimec.ro ... tzl 'O o n :» ztzl o t"' ::â ...... n > Fig. 2 - i\sprclu/ A/dcni il: 1 --Il Sloil'ani (<luptt :\I. P!'ln•seu-Dimho\'i\a, "fl· cil .. p. 100, 1 --fi = fig. ~ 1/1, :l . 2, ·1, G, f>). www.cimec.ro li! o 5 ,~· ----- .---., a.w,~~-'---.~ Fig. 3- Aspectul .4.ldeni II: 1, 2, 4= Succvcni după 1. T. Dragomir, op. ci/., p. 172. fig. 48/2, 4 şi p. 174, fig. 50/5) ; 3,5= Igcşti I. T. Dragomir, op. cit., p. 174, fig. 50/'! şi p. 173 fig. 49/6). www.cimec.ro (după 1 Fig. 4 - Cu/tura Cucuteni, faza Cucutcni A: 1, 2, 5 = aş. Hăb ăşeştl (după Vladimir Dumitrescu şi colab., op. cit., p. 408, fig. 34/8 ; p. 407, fig. 33/9 ; p. 4 08, fig. 34/1) ; 3 = aş. Truşcşli (după III. Petrescu-Dimbovita, op. cit., p. 21 fig. 13/5), 4.6 =Moldova (după Natalla Berlescu, op. cit., p. 81, pl. I/10, 7);Bodeşti (după I. Miclca şi Radu Fl orcscu, op. cit.,1980, flg.103· www.cimec.ro 52 E. '' . '' \ COMŞA --~-- •\ 1 ', " , 1 4 '.I>:•!_L l 5 8 Fig. 5 - Cu/lura CuCllteni, faza Cucuteni  - 8 : 1 - 4 = aş. Traian (după Vladimir Dumitrescu, op. cit., 1979, p. 5:1, fig. 41(d. a, b, c); 5 - 8=aş Ghclăieşti (după Ştefan Cucoş op. cit., 1970, fig. 2, fig. 'J(l, 2 şi ld~m. op. cit., 1972, fig. 2). www.cimec.ro ll\IBHĂCA?dll\"TL\ DIN EPOCA NEOLITICA Fig. 6- Cu/lum Curutmi. faza Cucutrni A- B. lncl'rcnre::J de reconstituire ::1 und rcH'hii din timpul f:1zri. Fig. 7 - Cultura Cucutcni, faza Curutcni A-B: nş. Traian (dup:l Hortensia IJumitrcscu op. dt., l95:J, p. GO, fig. 17). www.cimec.ro 53 E. 54 COM.Ş,\ ! 2 Fig. 8 Cuftura Cucuteni, raza Cucuteni B : 1- G = Moldova (după Natalla Dcrlcscu, op. cit., p. 85, pl. \'/12, 13; p. 88, pl. VIIT/4, 10; p. 97, pl. XVII:!, 1). www.cimec.ro 1:\IllTIACAM!NTEA DIN EPOCA NEOLITICA 55 ., •o o Fig. !J - Cultura Cucutl'ni, faza Cucutrnl B : aş. Cuculcnl (după Vladimir Dumitrcscu, op. l'it., 1979, fig. 177). Fig. 10 - Cu/tura llorodiştca: aş. Băltcnl N. Zaharia, op. cit., p. 4.<10, fig. 1). www.cimec.ro (tinp'~ www.cimec.ro ÎNCĂ O AŞEZARE CUCUTENIANA DIN FAZA A-B DESCOPERITA PE TERITORIUL COMUNEI DRAGUŞENI-BOTOŞANI ARISTOTEL CRh::\L\RC Cercetările arheologice făcute, pe teritoriul comunei Drăguşeni, judeţul Botoşani, timp de peste două decenii, păreau să fie încheiate, şi că, pe o suprafaţă relath· redusă (st1b 6000 ha) n-ar mai fi şi alte urme în afară de cele 16 pu hlicate 1 • însă, după cum se ştie, niciodată nu se poate afirma că un teritoriu este bine şi definitiv cercetat, deoarece în primăvara anului 1981 s-a descoperit eri de al 17-lea punct arheologic cu urmele unei aşezări eneolitice aparţinînd cunoscutei civilizaţii cucuteniene care a înflorit pe aceste meleaguri în mileniile IV-I Il î.e.n. Cu această descoperire t1llmărul aşezărilor culturii Cucuteni se ridică Ia 10 din care : o aşezare şi un punct sezonier din faza A (tîrzie, A 4) şi 8 din faza A-B (de mijloc), celelalte 7 sînt din alte perioade istorice. Aşezarea recent descoperită se află pe un pinten al dealului cunoscut aici sub numele de "Rotunda" care se ridică pe stînga văii de la Bold, do:> pe teritoriul fermei I.A. S. Drăguşeni. Panta dealului dinspre nord-est prezintă active alunecări de teren, unde în urma ploilor din acel an, s-a produs o ruptură în care au apărut bucăţi ele chirpic şi fragmente ceramice arse Ia roşu. Materi~lele provin din platforma unei locuinţe şi a unei gropi aflată in apropiere, ivite în peretele rupturii, Ia adîncimea de 1 m. Fragmentele ceramice piezintă forme şi pictură în stil Cucuteni A -B. Aşezarea se întinde pc platoul îngust al dealului unde se. văd puţine resturi eera mi ce, răspîndite pe o suprafaţă de circa 2 ha cee~ ce în se? mnă că, deocamdată, materialul arheologic este bine păstrat. Fragmentele culese din peretele rupturii menţionate provin din vase de diferite forme, aparţinînd celor două specii: de uz gospodăresc şi pictată. Ceramica pictată este de bună calitate, lucrată cu multă îngrijire şi bine arsă, găsindu-se următoarele forme de vase : · 1. Pahare (cupe), obişnuite în aşezările acestei culturi sînt reprezentate doar prin cîteva fragmente de buze care indică o formă cu git înalt şi corpul 1 .\rislotel Crişmaru, Contribuţii la cunoil.~terca neol iliculni din împrejurimile ScifiCnilor (jud. Botoşani, in SCI\', :21. 2, 1 U/0, p. :270 - :279; Vladimir Dtunitrescu, Unele prob/em•.' ridimtr dt a~l':arw cucutcniarui de la JJniyu.~eni (jud. Botoşani) in: Din trecutul )ude{ului JJoto.~ani (Yohnn'cditat de ::\hizcul judeţean Botoşani), 1974, p. 3:i şi urm.; r\1. Păuncscu; Paul Sadurschi, Y. Chirica, Repertoriul arlleo/oyic aljude{ului Botoşani, Bucureşti, 1976, p. 121- 122 :\.11, 1. (~ : :\ristotcl Crişmaru, Drăyuşeni. ·ContribuJii la o monoyrafie arlleologicci, Botoşani, 1977 : l.>an l\Ionah, Ştefan Cucoş, .4şe:ciri/e c~Jl/urii Cucuteni diu Romdniii, Iaşi, 1!:185, p. 90-9.1, 1::1\l, ·142 www.cimec.ro 58 A. CHlŞi\L\IW dc:zyoJtat către ha:ză. Unele, cu pereţii Sllb\iri, (•rau mnclelate dintr-o pastă mai fină. Pictura nu s-a păstrat. 2. Vase de formă globularii, de diferite mărimi, deduse din numl'rna·>(' fragmente, aveati gura mai mult sau mai puţin largă, cu baza răsfrîntă, llJJ('ori man·ată şi de o albiere pronunţată faţă de umăr, din y::niant.a zisă "cu prag". Corpul denoltat şi oarecum, turtit, rotunjit pc diametru! nnxim ori în muchie pronuntată (carcnă) şi prn·ăzut Ctl proemin('nte prrforatc v<'rtical Pictura, cîtă s-a păstrat, arată tin decor realiz·1t din henzi si spatii în ne<rmciocl)laliu. care mărginesc benzi alhc umplute cu linii I:oşii ~ancl.ni~ir.c grupei stilistice :~. Pe unele din fragmente motivt1l prezintă şi perle foliacec pi ctale cu alb şi mărginitc cn negru. Al le fragmente au huza on1amcntată cu ~paţii ovale, cruţat.e din învelişul alh, ctl dungi negre arcuitc în formă de parr!nteze, urmate de linii roşii trase vrrtiral pe alb. Motivul astf,·l rl'prtat rapftl ă aspcet mctopic. Decond huzei cste suh liniat, de o l)icei, de cîte trei linii roşii sau de o handă neagră . .l\Iotinrl în l1enzi negre alternind ( u a!Lde alhr umpluLe cu linii paralele roşii, dispuse arcuil. orizontal sau ohlic, se coatinllft şi pe corpul vasului. (Pl. 1/1 -5; Pl. 11/3). Vasrlc din areasLă categorie par să fie destul de numetwtse", înlrudt celt> zere fragmente provin din tot atîtea exemp!:tre. Ca formă şi decor asPmcnea vase sînt cunoscute în multr aşczi'iri datate în faza A -B a culturii Cucuteni, între care menţionăm: f.orlăteni -Botoşani'. Traian -Dealul Fintinilor (Neamţ)\ Drăguşeni -Sftral:t", Seutari::\Iikanca". 3. l:n fragment de toartă în bandă Iată şi altPle provin din corpul unor amf(Jrc; vase mari şi mijlocii, între care unele cu umărul dubh1 boltit. Formă cunoscută în toate aşezările de Ia DrăguşPni şi împn.>jurimi, crPată în fazde A şi A -B. Fragmcntul menţionat este pictat în stilul grupei fl. cu henzi trase nt negru-brun şi eu alb pc fondul natural al vasului. Pe alte fragmente, mai mici, motivul apare cu benzile albe rczervate din învrlişul alb al vasului. Benzile negre sînt puţin mai late, de altfel se ştie că în această fază se observă o prefcrinţă sporită pentru culoarea neagră. 4. Vase CII picior (suport) o formă cunoscută in toate trei faze alr acestei culturi. S-a putut reconstitui doar un singur suport mare fără să ştim dacă vasul pe care îl susţ.inea era o strachină sau un vas piriform, aşa cum se prezinti't cele reconstituite în întregime şi atribuite fazei precedente. Are formă tronconică, cu buza lărgită, asigurînd vasului o bună stabilitate 7 • Pe limita dintre suport şi recipientul care a fost, poartă două proeminenţe - torţi, diametral opuse şi in toate cazurile perforate orizontal. Aceste proeminenţe aflate şi p(~ vase mai mici, în afară de tin rol simbolic şi ornamPntal aveau Vladimir Dumitrcst•u, Arta culturii Cucutcni Bucureşti, 1979, p. l1 1. Nestor şi colcelhul - Stiptllurile de pe şantieru/ 1'a/ea Jijici, In SCIV, Il, 1951, p. 7:s. fi::J. 19 • Vladimir Dumilrescu, La stat ion prehistorir,ue de Traian, in Dacia, IX- X, 19 Il -19H, p. 4('. 41, fig. 19/4 a-g. i Aristotel Crlşmaru, Drăguşeni contributii ... , 1977, p. 100, fig. 69f2; p. 10:1, fig. 68/3, 'i'l fl. 2 8 ldem, - .Voi de.~coperiri arheologiu pe l'alea Podrigei (jud. Botoşani) In "Ilierasus&aml<>rul Muzeului judeţean Botoşani, 1979, p. 103, fig. 4/1, 2 7 Dimensiuni : -lnolţlmea 12 em, dlamctrul bazei, 18 cm. 2 3 www.cimec.ro O A$EZARE CuCUTENIANA 59 şi o funcţie practică, servind, prohihi 1, şi h. pu rtnrra vasului cu ajutorul unei sfori petrecută şi prin torţ.ile rrcipienlului, can• rrau perforate vcrtical. Dccorul se compune din benzi pirt::tte cu n<'gTu-eiocolaliu pe înveliş alh, dispuse în ghirlandă, w capetele pc o bandă orizontală, de acceaşi eu!'lar<', aflată suh limita fundului, la nivt•lul torţilor. l7n d<'cnr simplu potrivit cu forma suportului, numai că s-a păstrat pr,•a puţin. (Pl. III/l) . .:\11-c două fmgmrntP din acrnstă rat:>goriP provin din v:\SP m'li m!ei rare insă nu păstr<'ază nici o urmă de pictură. Suporturi, făr5 recipiente care întn'geau asrmPnea vasr s-au descoperit şi în ay'zan•a de h SuaLJ.-Dr'Jguşrni" precum şi la Scutari -:\Iilenncn". :). Cap<tcelc sînt pn·zt>ntate, întrr malniall'le ({(>scoperile, doar printr-un rwmplar înt n•git cnrr face partr din v:"trianla în formă de caloUi. E~te de dimrnsiuni miei1°, cu fundul slah ddiuit, corpul tronconic mult înclinat şi buza fără n·az:n<". Pe corp poartă urmele unri proemincnţc care a fost perforată orizontal. Decorul, prrdominant în culo::-trc neagră, acoperă exteriorul şi se compune din ]JPnzi nc·gre şi albe rezervate din inwlişul alb al vasului. O b:mdă albă, mărginită cu negru, trece pc·ste fund, de la o margine l:t alb, srcţionînd totul în două jumătăţi. Interiorul rstt> nrîngrijit nctrzit şi rănns fără pietu1·ă. fapt ce ne îndn·ptăţrşte să socotim vasul clrept cnpac şi nu strachină (Pl. III/2). Folosirea c~~paerlor de acest tip sint nJiJOS•·utc încă din fazn A. in aşe­ zarea din Ostrov -Drăguşcni 1 1, prezenţa lor continuă şi în faza .\-il, in tc11te aşrzările de aiei şi în eea de la s,·utari-~Iileanca 1 ". 6. Unele fragnwnte ccramice -buze, funduri, perrti sint tipice prntru slnlchini si caslroane. Fragmentele de străchini indică o formă cunoscută, eu buza inelinală în afară, corpul rotunjit sau uşor tronconic. Au fost pictate pc parlca exterioară cu negru, care delimitează spatii albe pe care s-au tras linii roşii verticale, motiv obişnuit pentru buzr (Pl. IV /1- 3). Unul dintre fragmente pă~lrează pictură şi pe parlra interioară a beznei (Pl. IV 1: -6). CaslrnanelP aveau buza verticală cu marginra uşor trasă sprC' intrrior. umăml in carenă şi fundul întins. Fragmentele de care dispunem nu păstrea­ ză niei o urmă de pictură. Ca formă şi decor aceste vase apar încă de la sfirşitul fazei predPnte in aşezarea din Ostrov şi sînt identice cu cele cunoscute in toate aşezări le fazPi A -B din zonă. 7. Vasele binoclu, după cum se vedt~ din cdC' patru fragment(' cite s-au găsit, sînt de tipul celor cu trei punţi. Timpul a şters orice urmă de pictură. Semnalăm prC'zenţa lor, în toate aşezările de aiei. \',tsele d' u:: comun (gospodăresc) erau de difl'ritc tipuri şi mări mi, lucrate mai neîngrijit dar bine arse. Golurile din spf1rtura p<>r4ilor arată că lutul a ayut ph·avă ca degrcsant în pastă. Chiupurile rmri, pentru provizii, aveau proemineuţC'-torţi perforate orizonbl ori vertical dar şi ncperforate, în formă 8 Aristotel Crişmaru, - Druţw~eni conlribufli .... p. 101 • ld('rn - X oi descoperiri arheologice ... in nHiera.ms· 1979, p. 101, fig. ·1{:1, ·1 10 lnăllimen, 4, 5 cm ; dlnmelrul gurii 12 cm. 11 Aristoteol Crlşmaru, Drâguşeni contribuţii ... p. 50, fig. :12/2, 6, 7. u ldcm, Noi descoperiri arhcolt!flice ... In nllicrasus" 1979, p. toi, fig. 4/8 ; 5{1, 2. www.cimec.ro .r\. CRlŞl\1:\RU 60 de praguri, servind ca puncte de sprijin pentru mînuirea lor, aşa cum sînt şi cele din aşezarea de la Sara ta -DrăguşenP 3 • Din asemenea pastă se modelau şi străchinile mari precum şi cele mai mici. Un fund gros şi înălţat provine dintr-un vas mai mic. Fragmentele recuperate nu prezintă nici un fel de ornamente. Între materialele arheologice aflate în groapa menţionată s-a găsit şi o statuetă antropomorfă fragmentară şi anume partea superioară ruptă din talieu. Este modelată cu foarte multă îngrijire dintr-un lut fără impurităţi şi arsă Ia roşu. Are gitul lung şi rotunjit, capul cu lobi laterali rezultaţi din strîngerea între degete a lutului încă moale, de unde a rămas pe mijloc o creastă ce închipuie nasul, iar de o parte şi alta lobii au cîte o gaură care par să indice ochii. Corpul este plat, umerii reliefaţi şi modelaţi triunghiular. Două pastile aplicate la locul potrivit indică sîn ii (Pl. IV /4). Asemenea realizări anatomice se cunosc încă din faza precedentă 15 ., dar mai frecvente apar în faza le A -B şi B. Analogii îi găsim în aşezarea de la Ocoale aflată tot pe teritoriul comunri Drăguşeni 16 ; atît doar că aceasta din urmă nu are lobi perforaţi. Materialul ceramic cu formele şi decorul menţionat, inclusiv fragmentul pe "Rotunda" în faza A-B şi anume în prima statuetă, datează aşrzarea de etapă a acesteia, notată A -B de 1. * ** Ct>le 8 aşrzări cucutenirne, atribuite fazei Cucuteni A -B, descoperite pma în prezrnt pe teritoriul comunei Drăguşeni, ne îngăduie să desprindem şi citeva concluzii. Din punct de wdrre numeric, aşezările fazei A -B de aici, reprezintă un procent de 6,45% din cele 124 înscrise în ultimul repertoriu, din 1985, întocmit de cercetătorii Dan Monah şi Ştefan Cocoş 17 , aşezări răspîndite pe întreaga arie din teritoriul românesc. Cele mai multe se grupează în judeţul Botoşani, unde se cartează 66 aşezări sigure din faza A --B, ceea ce înseamnă 44,30%, aproape jumătate din totalul lor 18 ; fapt datorat cercetărilor de teren consemnate şi în Repertoriul arheologic al judeţului BotoşanP 9 • Cu siguranţă că numărul acestor descoperiri poate fi mult mai mare dacă se are în vedere mulţimea celor incerte ca fază 20 , şi a altora încă nepublicrte. Raportat la numărul aşezări lor A -B identificate pe teritoriul judeţu­ lui, cele de la Drăguşeni deţin un procent de 14,54%. Toate cele 8 aşezări prezintă m me precise ale unor sate cu populaţie stabilă, durate în locuri care întrunesc condiţii favorabile vieţii : apropierea de ape, teren fertil pentru cultivarea plantelor, păşuni pentru animale, căi lesnicioase pentru deplasarea şi în unele cazuri o apărare naturală. " Idcm, Drăguşeni contribuţii ... p. 102,. fig. 67/6 u Fragmentul păstrat măsoară 5, 5 cm . Aristotel Crişmaru Dtăguşeni contribuţii ·... p. 66, fig: 51/l. 1 15 Ihidrm p. !l7, fig. li!if.l Dnn :\lon:1h, St. Cucoş .{ŞR:ări/e culturii Cucu/eni din Homllnia, Iaşi 1\185 J.< Ibidem, p. 200, fig. 2 : ·Hart_a ră_spindirii aşezărilor din f.aza Cucuteni .-\ B. 19 Al. P:iunescu, Pnul Sadurschi; V. Chirica, Op cit, p. :w unde sint rcpertor.iatc 49, aşe­ din faza A-B 20 Dan :\Jonnh, st .. Cucoş, op. cit_. p. 202, fig. -1 ; tiai-fa itşezărilor cucutcnicne ._ incerte. 1C 1' zări www.cimec.ro O AŞEZARE CUCUTENIAN A 61 În ce priwşte locurile ocupate în ter<'n, trei aşezări şi anume: La Movila din Sărăluri, cea d<' la l\Toară şi c<'a de la Rotunda ocupă poziţii înalte, celelalte cinei sînt situatl• pe poziţii medii, aflate pe panta unor dealuri. Două dintr<' aş<'zărilr aflate pe locuri înalte cea la Moară şi cea de pe Rotunda rn5rginite din trei părţi de pante repezi puteau beneficia astfel şi de o bună apărare naturală ; celelalte ocupă locuri deschise. Ca întindere 21 (aprecieri făcute după resturile arheologice răspîndite la suprafaţă), una este foarte mare cea de la o;:arata-Drăguşeni ; două mari, La Ocoale şi La Vie; patru aşezări au o întindere mijlocie şi una mică cunoscută, deocamdntă, prin urmele unei singure locuinţe aflată sub Movila de la Săr5turi. În toate aşrzările se constată urme de locuinţe construite pc platforme de lemn despicat (bir.1e, cu lip1turi dl'. lut a1s în strat destul de gros. De ~ltfel toale au, după cît se cunoaşte, un singur nivel de cultură cu o durată nu prea lungă. Nu lipsită de importanţă este şi distanţa dintre aceste aşezări. Faţă de era din faza A, aflată în OstroY, unde, după cum se ştie apar unele elemente (formr, decor, ceramică de tip C, care ţin de faza A -B; cea mai apropiată (nu mai la 2 k m, se află în marginea nord-vestică a satului Drăguşeni, pe promontoriu! de la Mioară, la fel cea de pe Rotunda, spre nord-este de sat. Cele mai depărtate se află la 5 km. Sarata, Ia 4 km, Movila din Săruturi şi Chiţanra: celelalte tiei se situează la distanţe intre 3 şi 4 km. Densitatea lor în teritoriu face ca distanţa între ele să nu măsoare mai mult de 1-3 km. Aceasta ne face să credem că n-au fost toate contemporane decît cel mult cîte patru. Oricum, numărul mare de aşezări presupune şi o populaţie mai numeroasă. Şi aici, pc tm teritoriu atît de restrîns, se poate vorbi despre "fenomenul roirii" populaţiei, de unde şi înmulţirea aşezărilor. Pentru vremurile de atunci, putem aprecia că această parte a Cîmpiei Moldovei era intens locuită de oameni cu o ch·ilizaţie înaintată. Pr.1lru datare ne folosim de materialul cerrmic care este ca forme ~i decor, absolut Ia fel în toate staţiunile de aici. In pictura de pe vase predomină grupele stilistice şi, atribuite primei etape din faza AB 1. Doar în aşezarea de la Ocoale apare şi grupa a. Bineinteles că numai cercetările viitoare, prin săpături sistematice, vor putea preciza şi grupele stilistice următoare şi deci· o încadrare rorectă a aşezărilor de care ne ocupăm, în cele două etape ale fazei A-B. Pornind de la o datare cu C 14 pe o probă de cărbune de lemn, care a dat de 3 405± 100 î.e.n., pentru aşezarea din faza A de aici, putem spune că aşe­ zările care an urmat în faza A -B se plasează către sfîrşitul mileniului IV şi inceputul mileniului III î.e.n., aproxim1tiv între 3200 - 3000 i.e.n., cu o durată de circa 200-250 de ani. în sfîrşit, trebuie să m~nţionăm şi starea de conservare în care se găsesc astăzi cele opt staţiuni cucuteniene A -B, răspîndite pe teritoriul co munci Drăguşeni. Trei aşezări: cea de la Moară, cea de la Chiţanca şi cea din Valea 21 Clasificarea făcută după autorii lucrării ".\şczările culturii Cucutenl din România", pl 43. www.cimec.ro 62 A. ----------------- CRIŞMARU Boului, sînt răscolite şi aproape definitiv distruse, mai păstrind doar gropile menajere şi urmele locuinţelor scoase la suprafaţă; altre trei, între care : cea de la Ocoale, unde s-a făcut un sondaj în 1970, cea de la Sarata şi de la Vie sînt ameninţate de lucrările agricole, unde în curînd se va lucra cu plugut scormonitor cu adîncime pînă Ia 50 c.m. Două sînt mai bine păstrate: cea de la Movila din Sărături şi cea de pe Rotunda, care pot aştepta cercetarea lor intr-un viitor mai îndepărtat. ENCORE UNE STATION CUCUTEKIENNE DE LA PHASE A-B DECOUVERTE SUR LE TERRITOIRE DE LA CO:\ll\IUNE DE DRĂGUŞENI-BOTOŞANI Resume L'article presente une agglomcration humaine appartenant â la culture Cueuteni, la phase A - B, dccouverte cn 1981 sur le territoire de la commune Dri\guşen i, le Mpartement de Botoşani. La stalion se trouve au !ieu nommc La Col/ine Ronde (.,Rotunda"), sur la rive gauehe de la vallee du Bold sur le territoire de la Ferme Agricole d'Etat Dr.iguşeni. A la suite d'un gllsscment de lcrrain, dans le crcux ont apparu, a une profondcur d'un mCtrc, les traces d'une hablta tion e t d'une fosse menagcre contcnant des fragmcnts Cl'ramiqucs (restes de vases de dlffcrentes formes ei dimcnsions). Les dcux types sons bien rcprcscntcs : d'unc part la ccramique pcinte dans le style des groupcs et. (Pl. 1 - 4) et ~ (Pl. III/1 - 2) qui prrmet de datcr avcc certitude la station dans la phase A - B1 de la culture Cucutcni ; d'autre part, la ccramiquc d'usage courant, connue dans toutes les stations de cette culture. Parmi les restes archeologiqu('s de la fosse mcntionnce, ou a deeouvert aussi unc figurine an thropomorphe, fragmcntairr, typiquc pour cctte phase (Pl. IV /4). Legende des planches Pl. I - Drăguşeni, .,Rotunda" Fragmenls de ,-ascs globulaires, Cueuteni A Pl. II - Drăguşcni, "Rotunda", Fragmcnts d'amphores, Cucuteni 1 - 2; de vase globulaire ; 3. Pl. III - Drăguşcnl, "Rotunda". Frngments ccramiqucs Cucutenl A - B pled, 1 ; couvercle, 2. Pl. IV - DrăguşPni "Rotunda". Fragments ceramlques Cucuteni A - B. trrrim·s ct de bols, 1 - 3, 5 - G ; Figurine antropomorphe, 4. www.cimec.ro B, 1 - 5 fragment ; vase a Bords de O AŞEZARE CUCUTENIANA 63 .. - . ··· s Pl. I Drăguşeni .,Rotunda". Fragmente din vase globulare, Cucutcni A - B www.cimec.ro 1 - 5 64 ............ f 2 P~. li Dr:igu.~,·ni .,H.olunda" Fr:~gnwnl•.· de· amfore, C·wuL·ni . \ - B. Y~lS ~.d(Jbul:lr :~. www.cimec.ro - :2; Fr·:~~ment O A)EZi\TUO: CCCliTERI!\NA 65 ... o 2 s 4 s 6 cm) 2 Pl. III. Drăguşeni "Rotunda". Fragmente· ccrari1icc· Cucutcni. .\ - B ; Yas cu picior, 1, capac 2. 5 - HlER.\SUS www.cimec.ro Pl. IV IJr:iguşl'lli şi "Rotunda". Fragmente l'r.r:unic~· Cucull·ni A - B. Buze dt• slr:ichini caslroan!', 1 - :l, 5 - ti ; Figurim'i :mlropomorC:i, -1. www.cimec.ro TOPOARE DE PIATRA ŞI DE SILEX ŞLEFUIT DE LA MATEIENI ŞI CORLĂTENI (COMUNA CORLĂTENI JUDEŢUL BOTOŞANI) E:'IIIL :\lOSC\1.1' Între 10 - 2.J octombrie HlR7 am făcut un sonda.i in aşt'zarea de la Cor- lăil'Jli care ~.parţinP fazei Curutrni ..\ -B, culturii Costi•şa, culturii Noua, hall~tattului timpmiu şi secolul IV P.n. (1. Nestor Hl52, p. 85-04). S-a săpat şi un turnul dintr-un grup carr se află pe dealul "La Standole" (E. Comşa, 1082, p. 86. Am ~ăpat două secţiuni de 20 X 1,50 m în cel de al doilea tumul aflat în ac )st. punrt da1· 1111 am găsit. mormî.1tul central pt'nf.rn cnre s-a construit tumuud urmind ca anul acesta să continuăm săpăturilt•. in sec!iunea nr. 1 din acest tlnnul la adîncimt'a O,.JO 111 am găsit un amnar dt· fier (fig. -116). in continua re prczt n tii 111 dt n·a materia le aflate în colt'cţ ia şcolii din Corlă ten i si in colectia scoli din 2\Iateit•ni. · 1. În. col~cţia şcolii din Curlăteni se păstre ză cîteyn piese arheologice adusf' din co!f'cţia şcolii 2\In.teif'ni pc care le prezentăm ail'i: 1. Topor de sikx alb şlefuit total. Lungimea sa este de 10,0 cm iar lă­ ţinwa de 5,8 cm. (fig. 2'2). 2. Topor de silex alh şlduit. El este rupt, iar partt'a superioară nu s-a păstrat. Lungimf'a ~duală rste de 8 cm iar lăţimea de 6,7 cm. :\fost un topor dr mari dimensiuni şi t•stt' cioplit cu retuşe largi (fig. 4/1). 3. Topor de piatră dt' culoare gri; probabil gresie cu o perforaţîe pentru inmănuşan·a cozii. Lungimea estt• de 11,2 cm, iar lăţimea de 5,5 cm (fig. 4 '3). 4. Fragment reramic dintr-un yas mare cu o toartă lucrat ctf pastă roşie fină densă, pictat t·u dungi negre. Lungi mea este de 17,6 c m. Aparţine culturii ClH~uteni faz;o B (fig. 6f1). 5. Fragmrnt rrramic aparţinînd culturii Cucuteni B lucrat din pastă roşir fină, densă şi pictat cu două benzi de culoare neagră. Pc una din f',)e se sprijină un şir de triunghiuri tot de culoare nragră (7/2). 6. Fragmrnt ceramic cu o toartă oarbă lucrat din pastă roşie fină, densă pictat cu benzi şi linii de Yopsea neagră. Are lungimea dr !'1,2 cm şi apartine culturii Cucuteni B. (fig. 7/1). 7. Greutate dr la războiul de ţesut sau de la plase de pescuit lucrată din lut ars dr culoare maronie cu o perforaţie la mijloc. Are dia metrul de 6,7 cm. Aparţine tot culturii Cucuteni B (fig. 5/2). 8. Fusaiolă lucrată din lut ars de t·uloare brună (fig. 3/3). Atribuire culturală incertă. 9. Lamă neretuşată cu secţiunea tmpezoidală lucrată din silex alb opac. Are lungimea de 4,7 cm (fig. 4/4). Ea apar1ine culturii Cucuteni unde acest www.cimec.ro 68 E. MOSCALU tip este bine cunoscut la Traian -Dealul Fintinilor jud. Bacău, (A. Păunescu, 1970, fig. 34/8. pag. 54). 10. Fusaiolă lucrată di11 pastă albă foarte probabil caolin. Diametru! este de 3,2 cm. Atrihuirea culturală este incertă. (fig. 3'6). II. Piese aflate în colecţia şcolii din satull\Iateieni (corn. Corlăteni strlnse prin grija învăţătorului Alexandru Gimiga. 1. Topor de silex alburiu, parţial şlcfuit lungimea este de 12,2 cm iar lăţimea este de 4,7 cm (fig. 1/1), este şlefuit numai in partea dinspre tăiş şi este cioplit cu retuşe largi. 2. Topor de silex negru alburiu, parţial şlefuit spre partea tăişului şi este cioplit cu retuşe largi. Lungimea este de 8A cm iar lăţimea de 4,7 cm (fig. 1/4). 3. Topor de silex alb şlefuit lungimea de 8,7 cm iar lăţimea de 3,3 cm. In partea superioară este cioplit cu retuşe largi (fig. 1/5). 4. Dăltiţă de piatră albă şlefuită cu secţiunea dreptunghiulară, lungimea este de 4,4 cm iar lăţimea de 1,9 cm (fig. 1/3). 5. Topor de tuf vulcanic şlefuit. Lungimea este de 9,3 cm iar lăţimea de 4,1 cm (fig. 1/2). G. Toporaş de tuf vulcanic gălbui. Lungimea este 3,7 cm iar lăţimea de 2, 9 cm (fig. 1/6). 7. Topor mare de silex alb şlefuit şi cioplit cu aşchii largi. Are lungimea de 21,2 cm şi lăţimea de 7,2 cm. Secţiunea este ovală (fig. 2/1). 8. Topor de silex alb lucrat prin şlefuire şi cioplire cu aşchii largi. Are partea superioară de forma semicirculară ceea ce are importanţă pentru încadrarea sa cronologică şi culturală. Lungimea este de 10 cm, iar lăţimea maximă de 4,8 cm. Secţiunea este elipsoi~lală (fig. 2/3). · 9. Topor mare lucrat din silex alb prin cioplire cu drsprinderea unor aşchii largi şi şlefuire. Lungimea este de 20,5 cm iar lăţimea maximă de 7,5 cm. Secţiunea este elipsoidală iar partea superioară are o formă circulară c:i. la exemplarul precedent (fig. 3j1). 10. Topor lucrat prin şlefuire dintr-o rocă de culoare maronie. Lungimea este de 11 cm iar lăţimea maximă este de G,7 cm (fig. 5/1). · 11. Greutate de plasă de pescuit sau de la războiul de ţesut lucrată din lut ars de culoare brună. Diametru! este de 7 cm (fig. 4!2). 12. Gratoar de silex negru alburiu cu retuşe pe margini şi secţiunea semicirculară. Lungimea este de 5,5 cm şi lăţimea de 3 cm (fig. 5/3). 13. Lamă de silex negru alburiu, neretuşată. Lungimea este de G cm şi lăţimea de 2,5 cm. Are secţiunea trapezoidală (fig. 5/4). 14'. Mărgică de piatră perforată. Lungimea este de 2,8 cm. (fig. 5/5) 15. Vas. mi~ din pastă roşie fină nepictat. î nă.lţi mea este de 5,2 cm. Aparţi~c foarte pi'obabil culturii Cucuteni B (fig. 5}6). 16 .. Fragment ceramic din pasţă roşie fină, densă, pictată cu d~mgi de vopsea neagră şi un şir de triunghi uri. Aparţine culturii Gucuteni B (fig. 5/7). 17. Ramă de hirleţ din fier. Lungimea 16 cm iar lăţimea 14 cm. (fig. 4/5). Toate piesele care le preL;int .aici au fost găsite în satul ,l\lateieni în gră­ dina şc.olii ,şi .în punctele. Zamca şi .Staniştea. Cele ce se păstre,ază. în colecţia şcolii din Col'lăteni provin tot de Ia Mateieni. · · www.cimec.ro TOPOARE DE PIATRA ŞJ 69 DE SILEX Vasul de la ~Iateieni (fig. 5/6) aparţine unui tip bine cunoscut fazei B a culturii Cucuteni în staţiunea de la Cucuteni (l\1. Petresni Dîmboviţa, 1966, fig. 20/1 şi Fig. 21/1, 2), şi în alte staţ.iuni, ceea ce ne asigură Că este un'tip care face parte dintr-o serie tipotogică mai mare, cunoscut. şi utilizat iri aproape toată·aria acestei culturi. Şi ffagmentele ceramice de la fig. 5/7 şi fig. 6 şi 7 aparţin tot culturii Cucuteni B. · · Toporu 1 ciocan periorat de la Mateieni (f1g. 4/3) este bine cunoscut în <;ultura Cucuteni faza A·! de Ia Hăbăşeşti (V. Dumitresru şi rolab., 1954, p. 254 fig. 21 şi 22; idem 1067, p. 33 fig. 43),'Ia Cucuteni (M. Petrescu Dîmboviţa, 1966, p. 22, fig. 6), În aşezarea aparţinînd culturii Cucuteni de la Jzyoa:.. rele (R. Vulpe, 1957, p. 250, fig. 258) şi în aşezări le :1parţinind fazelor Cucuteni A sau A -B de la Drăguşeni (jud. Botoşani), (A. Crîşmaru, 1977, p.19 fig. 6/4,·5). Topoare ciocan perforate de acest tip există în cultura Preci.icuteni în aşezarea de la Rus ::\Iinăstioara (jud. Suceava), (M. Ignat, 1973, p: '230, fig. 2/5,9) ca şi în cultma Cucuteni B în aşezarea de la Tg~ Ocna -'--Podei (C l\fă;.. tasă, 19134, p. fig. 5/3 ; 8/22- 23). Aceasta ne convinge că toporul ciocan perforat·pentru a fi în măn:uşat. cu. mîner se utiliza în toate fazele culturii 'Cticuteni. Toponi'l din piatră maronie (Fig. 5/1) şleluită poate aparţine aşezării Cucuteni B de la Mateienj, ele fiind bine cunoscute în cultura Cucuteni lV. Do.mitrescu şi colab., 1954,. p. 246, fig. 18 -20). Topoarele de tuf 'VU Icanic din colecţia şcolii din i'\Iateieni (fig. 1 ,2, 6) pot aparţine culturii .Criş sau culturii ceramice Jiniare. Topotaşc •de tllf vulcanic au fost utilizate şi de purtători culturii Dudeşti şi Boian după eum 11e indică exemplarele descoperite în marea necropolă de la Ci'rnica:__:Bucureşti (Gh. Cantacuzino, 1969, p. 5, fig. 4/1 -3, 6 -9). · · Topoarele de silex şlefuit descoperite în cele trei puncte. de pe· teritoriul satulni :Mateieni se grupează in trei tipuri. Primul tip este format dintre topoarele cu ceafa groasă (fig. 1/1). AI doilea tip este format de topoarele cu lama subţire (fig. 1/4-5; fig. '1/2 şi fig. 4/1). Tipul al tre·ilea este reprezentat de topoarele de tnari dimensiuni şi de mici dimenshttii cu lama subţire, sec~ ţiunea elipsoidală şi partea superioară semicirculară. (fig. 2j1, 3 şi fi'g. 3;1}. Topoarele cu ceafa groasă ca' şi cele cu lama subţire au fost atribuite culturii Cucutef.li A -B şi B iar limita lor cronologică superioară merge pînă la cultura Go rodsk~Horodiştea care astăzi este denumită Horodiştea~Erbice'ni (A.· Flo .. rescu, 1959, p. 215 şi urm.; fig. 1-2; idem, 1960, p. 79 şi urni.' fi~(2' ....... 8). V~ Dumitrescu, 1961 p. 365 şi urm. a socotit că ele nu sînt specifice culturii cu.o. cuteni în fazele A -B si B ci numai culturii Gorodsk-1-iorodistea.' însă V;. Spinei, 19.70, p. 27, arătat că aceste topoare apar în Cucuteni A la Nezvisko; Kriniciki şi Kopanka, in Cucuteni A -B la Bilee Zlote, Polivanov h\t şiBabih:, iar în Cucuteni B la Nezvisko şi Cucuteni. Acelaşi autor arată Că topoarele de silex şlefuit sînt utilizate Şi în cadrul culturii amforelor sferice după· cu ni indică exemplare de la Piatra Neamţ, Dolheşti şi Săuceşti (l\I. Dinu; .196'1 p; 55, fig. 4/1, 3, 5, 9, 10; l\1. Florescu, V. Căpitanu, 1969, p; 2Hl, fig. 22/9; A; Păunescu, 1970, p. 64, fig. 40; V'. Spin ei, 1970, notele 102- 107), ca şi ce'rami.;. cii şnurate din Polonia care se plasează din punct de vedere eroriolbgic in·cl'a mai· mare parte a evoluiţ,iei sale după culturile a Iriforelor sferice şi· f.lorodiş­ tea-Folteşti care face trecerea ·spre epoca bronzului (V: S'pihei, '197:0, notei~ 170·-172; t Machnik,·l966, pt lfl, c. d.; pl. 3J.2, d.c.; pl. 5j1, c;, d,). · ' ; . :•: ~ www.cimec.ro 70 ----------- E. MO.SCALU in aş,'zar..~a de la Horodiştea (jud. Botoşani) sau găsit topoare d~> silex (H. Dumitrescu, Hl15, p. 157, fig. 8). Topoarele de silex şlefuit cu la ma subţire şi secţiunea elipsoid'llă (fig. 2 1, 3 şi fig. 3/1) au foarte bune analogii în cele descoperite în mormintul cu oc·ru d<:> la C<tsimcea din Dobi"Ogea, (D. Popescu, 1911, p. 86, fig. 2; A. Pău­ nescu, 1970, p. 60, fig. 39/6, 7). Aceasta înseamnă că ele pot fi atribuite orizontului de morminte cu turnul şi ocru roşu pe schelete. Topoarde de la fig. 1;1. 5; fig. 2/1,3; fig. 3/1; fig. 4/1 ca şi lama de la fig. 5/4 au fost lucrate din silex alb earc provine din carie1·de din zona Nistrului superior. Numai toporul de la fig. 1/4 au fost lucrat din silex negru alburiu ca şi gratoirul de 1:1 fig. GJ~l ceea ce ne permite să afirmăm că au fost lucrate din silex provenind <lin zăcămintele din zona Prutului superior. Silexul alb vineţiu este caracteristic carierelor de silex din bazinul superior al Nistrului (A. Păunescu, 1970, p. 64), iar silexul negru fumuriu este specific carierelor de silex din Woilhnia (\'. S~inei, 1970, nota 89; S. Krukowski, 1932, p. 57 -59). în zona Prutului super:or exisEt carierele de silex negru (V. S;Jinei, 1970, nota 54). Cariere de silex mai există şi in zona Bugului nordic (V. Spinei, 1970, nota 67). Gratoirul de Ia fig. 5/3 are bune analogii într-un exemplar provenind din aşezări le Cucuteni A sau A -B de Ia Drăguşeni, jud. Botoşani (A. Crîsmaru, 1977, p. 21, fig. 8!10) şi este retuşat pe toate laturile. La Mateieni s-au mai găsit o la mă de silex alb lucrată din silex provenind din zona Nistrului supcr:or, care are secţiunea trapezoidală (fig. 5/4). Ea are analogii în lamele euno>cute in cultura Cucuteni A -B (A. Păunescu 1970, p. 54, fig. 34/8). Exemplarul de la 1\Iateieni poate aparţine aş':.\zării Cucuteni B de aici. Mai avem şi o mărgică de piatră (fig. 5/5) perforată a cărui atribuire cronologică şi culturală este incertă. Greutăţile de plasă de pescuit sau de la războiul de ţesut au d·~ asem~nea atribuire cronologică şi culturală· incertă (fig. 4/2 şi fig. 5/2). Fusaiolele de la Mateieni au deasemenea o atribuire cronologică şi culturală incertă. Fusaiola de la fig. 3/4 este ornamentată cu cerculeţe concentrice şi poate aparţine culturii Babadag-Cozia din Hallstatt Al-B. Amnarul de fier găsit in turnului nr. 2 de la Corlăteni (fig. 4/6) la adincimea de 0,40 m are analogii în sec. IV e.n. în cultura Cerncahov - Sîntana de Mureş, la Pietroasele (jud. Buzău, comunicare amabilă Gheorghe Diaconu), la Kriniciki (E. A. Sîmonovici, 1960, pag. 251, fig. 5), la Bistreţ (jud. Dolj) în a doua jumătate a sec. V e.n. într-un momint de migrator (D. Marcu, 1987, p. 84, fig. 4/11). Dar acest tip de amnar are analogii în sec. X -XIII după cum ne indică exemplarul din Moldova de la Petruha (V. Spinei, 1(}85, p. 187, fig. 10). Un exemplar asemănător provine de la Bucov (jud. Dîmboviţa) unde datt'ază din a doua jumătate a sec. IX şi sec. X e.n. (.M. Comşa, 1(}78, fig. 82/22-24,, Faptul că la Corlăteni l-am găsit într-un turnul la adîncimea de 0,40 m, amnarul de aici poate pruveni dintr-un mormint de migratori turanic. Vom verifica acest lucru in ~ăpăturile care le vom face în acest an. Astfel de a mna re de fier se găsesc şi la sia vii din R. S. S. U craineană (V. 1. Mosinskaia, 1959, p. 80, fig. 33). Rama de hîrleţ de fier de la Matcieni (fig. 4/5), datează din secolele XXI e.n. şi are analogii la Dinogeţia (Gh. Ştefan, şi colab. 1967, p. 59, fig. 36/4) şi la Bucov în secolele IX -X e.n. (M. Co mşa, 1978, p. 48, fig. 39/9). Acest tip de lamă de hîrleţ de fier datează din sec. VIII-X e.n. se mai cunoaşte şlduit www.cimec.ro TOPOARE DE PIATRA ŞI DE SILEX 71 in România la Dragosloveni (jud. Vrancea ) şi in Bulgaria de NE la Tolbuhin iar in Cehoslovacia la Moravski Jan (1. Hennig, 1987, pag. 74, pl. 28, 29 şi pl. 32). Mai există un tip de lamă de hîrleţ de fier uşor diferit de cel de la Corlăteni, care datează din sec. V -VII e.n. şi care se cunoaşte numai în Cehosloyacia, Ungaria, Transilv::>nia şi Bulgaria (1. Hennig, 1987, p. 71, fig. 30). BIBLIOGRAFIA E. COl\JŞA, Morminte cu ocru la Corlăteni, Thraco-Dacicl!, 1982, p. 86 - 91 l\1. COMŞA, Cultura materială veche romdnească, Bucureşti, 1978 A. CHIŞMARU, Drăguşeni, Contributii la o monografie arheo/ogică, Botoşani, 1977 (;[{. CANTACUZINO, 1'he prehistoric necropolis o( Cernica and ils p/are in lhe neolitic cullure o( Romanian and of Europe itr the light of recent discoveries, Dacia, 1:1, 1967, p. 51 Y. DUMITRESCU, H. DUMITRESCU, M. PETHESCU DlliiBOVIŢA, N. GOSTAR 1/ăbăşeşli Bucureşti, 1954 \'. DUl\JITHESCU, La stalion prehistorique de llorodişlca sur le Pruth, Dacia, SV, 9 - 10, 19-11 1944, Bucureşti, 1945, p. 157 liiAHIN DINU, Contributii la problema eul/urii am(ore/or sferice in Moldova, Arh. Mold. 1, p. 55 A. FLORESCU, Depozitul de unelte de ta Valea A.dincă, In Omagiu lui Constantin Daicoviciu, Bucureşti, 1960, p. 215 - 22-l A. FLOHESCU, O cremenih toporah v Moldove, Dacia, NS, 3, 1959 p. 79- 102 M. FLORESCU, V. CAPITANU, Descoperiri arheologice in jud. Bacău, Arh. Mold. 6, 1969, p. 219 IOACHIM HENNIG, Siidosteuropa zrvischen A.ntike und Mitlelaller. Schriften ziir Ur- und Friichgeschichte, 42, Berlin 1987 l\1. IGNAT, Santierul Rus Mănăstioara, St. şi Mat. Suceava, 3, 1972 p. 228 ZOIA KALMAR, Despre uneltele de piatră descoperite ln judetul Sălaj şi ln zonele lnvecinale, Acta Muzei Porollsensis, 9, Zalău, 1985, p. 95 - 103 s. I{RUKOWSKI, Premiere caracteristique de la stalion miniere de Krzemionki au point de vue des restes qui se trouvent d sa sur(ace, In Wiedomoscl Arheologiczne, 11, 1932, p. 57-59 1. l\IACHNIK, Studia nad cultura ceramiki s:rrurowei w 111alopolsce, Wroclaw - \Varszawa Krakow, 1966 1>. MARCU, Un mormint de inhumafie descoperi/la Bistref (jud Dolj) SCIVA, 1987, 2 V. MIHALACHE, Topoare de silex şle(wte descoperite pe teritoriul corn. Valea Seacă (jud. Iaşi), SCIV, 22, 1971, 4 p. 627- 631. c. MATASA, Aşe%area eneoliticu Cucuteni B de la Tîrgul ()cna-Podei Arh. J.\.lold. 2- 3, 1964. V. 1. l\IOSINSKAIA, Kratkie Soobscenia, 77, 1959 1. NESTOR şi colab. Şantierul arheologic l'a/ea Jijiei, SCIV, 3, 1952, p. 85-94. A. PAUNESCU, Evoluţia uneltelor şi armelor de piatră de piatră cioplită pe teritoriul Romăniei Bucureşti, 1970 DORIN POPESCU, La tombe a ocre de Casimcea, Dobrogea, Dacia 7-8, 1937-1940,1941, p. 86 1\1. PETRESCU DJMBOVIŢA, Cuculeni, Bucureşti, 1966 G. ŞTEFAN, 1. BARNEA, M. COMŞA, E. COMŞAr Dinogelia, 1, Bucureşti, 1967, p. 59 V. SPINEI, Realităţi etnice şi politice In Moldova MericlionaUf in sec. X - XI 11. Romăni şi lllranici, laşi, 1985. v. SPINEI, Einige Betrachtungen iiber iineolitische Feuersteinbeile in der Afoldau, Dacia, NS, 14, 1970, p. 25 - 50. E. A. SlMONOVICI, Pamiatki Cerneahovskoi kulturi v Kriniciki po materiala S. Gamcenko, in Materiali i isledovania po arheologii SSSR, Moscova, 1982, 1960 R. VULPE, Izvoare, Săpăturile din 1936- 1948, Bucureşti 1957 IIACHES EN PIERRE DE SILEX POLI DE MATEIENI ET CORLATENI (COl\1. DE CORLATENI, DEP. DE BOTOŞANI) Resume Dans la collcction de l't!cole du vlllage Mateieni, corn. de Corlătenl, U y a une collectlon de hacbes en pierre, silex clselt!, fragments ct!ramiques appartenant a la culture Cucuteni B un ch4ssis de bilche en fer des IX"-X" ss. de n. e. www.cimec.ro E. MOSCALU 72 A l'ecole de Corlăteni il y a aussi quelques haches en silex poli et en pierre ciselce tont corn-· rne quclques fragments ceramiqucs appnrtenant a Ia culture Cucuteni B et qui provicnnent aussi du territoire du villagc ::\Iateienî. Le petit vase en pâtc rouge qui n'est pns peint (fig. 5/6) et Ies fragments de ecramique· rouge fine pcints en noir (fig. 6 et 7 ct fig. 5/7) appartiennent a Ia culture Cucuteni B. :La hache-mnrteau perforee (fig. 4/3) est specifique pour Ia culture Cucuteni A 4 dans I'etablissement de Hăbăşeşti, dans Ies cites de Cucuteni A- B de Drăguşeni, dans l'ctablissement avant Cucuteni de Rus l\Iinăstioara tont cornme dans la cite Cucuteni B de Tg. Ocna-Podei .. La hache en picrre brunc polic (fig. 5/1) est bien connue dans Ia cui ture Cucutcni A 4 de Hăbăşeşti Les haches cn tuf volcanique (fig. 1/2, 6) peuvent appartenir aux cultures neolithiques de Criş et a Ia ccramique Iineaire du premier neolithlque, Ctant speciflques pour les cultures de Dudeşti ct Boian ct ceHe de la necropole et l'etablissernent de Cernica, Bucureşti, A ::\lateieni on a dccouvert nussi des hachcs en silex poli ayant l'arete grosse (fig.1/1) et la lame rnince (fig. 1/4-5; fig. 2/2; fig. 4/1) qui sont specifiques pour Ia culture Cueuteni A, A- B·et BetIa c.ulture des amphores spheriques et aussi pour la culture de Ia ceramique â cordon ·de Pologne. Les haches en silex poli a Ialne rnince et section ellipsoidale (fig. 2/1, 3 et 3/1) trouvent de tres bonnes analogies avec cellcs decouveTtes dans la tombe avec ocrc de Casimcea cn Dolrroudja. fait qui justific !cur attribution a l'horizon des tombes avec ocre. Les haches rcprescntces dans Ies fig. 1/1, 5; 2/1, 3 ; 3/1 ; 4/1 et la Iame de Ia fig. 5/4 ont etc realises en silex blanc qui provicnt des carrieres-situces dans la zone du Dnistre supericur~ La hache de la fig. 1/4, le grattoir de Ia fig. 5/3 ont etc realises en silex noir pâle qui. povient des gisernents de Ia zone du Pruth superieur. Le briquet en fer trouve dans le tumulus no, .2 de Corlăteni apparait.dans la culture Cerneahov- Sintana de l\lurcş depuis le IV" s. de .n. e et continue D. etre utilise jusqu'aux· x•- Xl" s, de n ..e. le cbâssi.s en fer de Ia bt\che (fig. 4/5) date des IX" - x• s. de. n. e. L_e~ende d.es figures · Fig. 1 ·_ !\latl'ieni 1, 4, 5-hach'es rea!ises en -silex poli; 3 - petit ciseau en pierrc b!anche clselee ; 2, 6 - petitcs haches en tuf volcanique. · · · .Fig. 2 - Mateieni, 1, 3 ....:. ·baches reallse!> en silex poli; 2 - Corlătenl hache en silex poU. Fi'g. 3 - ?llateienl. 1 - hache e:n silex poli ; 2, 4, 7 - fusaiole en tcrre glaise cuite. Fig. 4 - Corlăteni 1 - hache en silex poli ; 3 - hache-marteau en pierre polie ; 4 lame ·'Cn silex ; 6 - briquet cn fer ; l\late1eni 2 ....:. )lOid de l'outil â tisser ; 5 - châssis de beChe en fer. Fig. 5 · ~ Co'rlăteni. 2 - poid 'de l'outil â tissc:r ; l\lateleni 1 ·- hache · en roche ·dure; 3 - grattoir en silex ; 4 - lame cn silex ; 5 - perle en pierrc ; 6·- petlt vase appartenant â la· culture Cucutcni B ; 7 - fragment ccramique appartenant' a Ia culture Cucuteni B. Fig. 6 - Corlăteni. 1 - fragment ceramique apparteneilt a la culture Cucuteni B : Mateieni. 2 - fragment ceramique appartenant a Ia tulture Cucufeni B. Fig. 7 - Corlăteni 1 - 2 - fragments ccramiqiles appartenant ·a b culturc Cucuteni B.· www.cimec.ro TOPO.-\RE DE Pl.-\ TRA ŞI DE SILEX 73 1 1 f"l 1 ,, " 1 , 1 1, 1 1, , 1 1 1 , 1 1 1 1 , 1 1 , 1 1 , 1 1 , 1 • 3 Fig. 1 - · l\fateicni, 1', 4, 5, topoare lucrate din silex şlefuit ; 3 dăltiţă lu-~rată din piatră albă -.__ - ,'şlefuită; 2, 6 toporaşe din tuf vulcanic. www.cimec.ro 74 E. MOSCALU 11 '1' 1'·' • 1 1 ' ' 1 1 1 1 . /fJ/fl'ff( /1 11111111 /! /!/11/lf!' 1/1/1{ /11/11/ It '11111111111 11111!!_! __ _ W!ll/)!!!!/!~j Fig. 2 - l\Iatcleni, 1, 3, topoare lucrate din silex şlefult; 2 Corlăteni topor de silex www.cimec.ro 2 şefuit. TOPOARE DF. PL\TRA S. 1 DE SILEX 75 ------------------------ ~~~ 8Il 1 Fig. 3 - şlcfult ; fusaiolă de Mateleni. 1 topor de silex 2, 4 - 7 lut ars. www.cimec.ro fusaiolă de lut ars ; Corlătenl- 3 76 E. MOSCALU 1 ..... 1 l 1 1 1 (1 1 ·, 1 1 IJ --------1 1 7 1 " '?T77777r 1 1 11 !/ 1 1 1 11 1' ~ 1 !,/,11 1{ J,. IJjl//1 1 1 1 1 "p '~"-\ !'., 1 1 1 11 1 1 1 111 1 1 1 1 j ,,, 1 1 ' 1 1 1 f - \1\ 1( \ 1' .t 1 1 1 '\': . J 4 1 ...... · .. .. J 'V,/fj,lt}t/t/J!t)/;!t/ttf{ ------- ....·,.,. Fig. 4 - Corlăteni 1, topor de silex şefuit ; 3 topor ciocan din piatră şlefuită; 4 lamă de silex ; 6 amnar de fier ; Mateieni .2 greutate de la .~~oiul de ţesut ; 5 ramă de fier de hlrleJ www.cimec.ro TOPOARE DE PIATRA ŞI 77 DE SILEX 5 Fi!(. 5 - Corlătcni. 2 greutate de la războiul de ţesttt ·; l\latcicni. 1 topor de rodi dură ; :) gratoir de silex ; 4 la11;1ă de silex ; 5 mărgică de piatră; 6 \"<isuţ aparpulnd culturii Cucutcni B ; 7 fragment ccramic aparţinînd culturii Cucutcni B. www.cimec.ro Fig. li - Corl:ileni. 1 fraf.(ment nr:11nk apar\inind eullurii Cuculeni H: :\I:Jicit•ni.:.! frngmrnt t·amnic apar!inind rullurii Curult·ni B. www.cimec.ro Fig. 7 - Corlălr - 2 fragml'nle ccramict• apar(inind culturii Cuculeni B. www.cimec.ro www.cimec.ro CREŞTEREA -ANIMALELOR DOMESTICE IN CURSUL PERIOADEI DE TRANZIŢIE DE LA EPOCA NEOLITICA LA EPOCA BRONZULUI PE TERITORIUL ROMÂNIEI EUGE:-1 Co::\IŞA Cercetările arheologice din ultimele trei decenii de pe tot întinsul ţării noastre au permis definirea şi precizarea caracteristicilor unei serii de culturi din perioada de tranziţie de la epoca neolitică la epoca bronzului, care se dovedeşte a fi o perioadă de frămîntări etnice şi economice provocate mai ales de unele deplasări de populaţie din diferite direcţii. În studierea problemelor acestei perioade s-a acordat atenţia cuvenită şi ocupaţiilor acelor comunităţi, în special analizei paleofaunei corespunzătoare. În lucrarea noastră vom prezenta sintetic şi vom interpreta din punct de yedere istoric datele privind creşterea animalelor domestice în cursul perioadei de tranziţie de la epoca neo!itică la epoca bronzului pe teritoriul României, folosind observaţiile menţionate de către arheologi în rapoartele de săpături şi în alte lucrări, precum şi pe acelea publicate de către specialiştii în paleofaună. În stadiul actual al cercetărilor nu se poate face o delimitare precisă în timp între sfîrşitul epocii neolitice şi începutul perioadei de tranziţie, deoarece, după părerea noastră în realitate, preludiul perioadei de tranziţie este reprezentat de anumite grupuri de comunităţi care au coexistat, în zone diferite, cu acelea locale de la sfirşitul unor culturi neolitice tîrzii. Pentru ţinuturile din sudul ţării începutul perioadei de tranziţie îi sînt atribuite complexe de tipul celui din punctul "Renie II" (de lîngă Olteniţa) de trecere de la cultura Cernavoda I la cultura Cernavoda III, dar despre oasele de animale din acel complex nu dispunem de datele necesare 1 • Săpăturile arheologice de la Cernavoda, de pe "Dealul Sofia", di,n aşezarea aparţinînd purtătorilor culturii Cernavoda III, au dus la descoperirea a numeroase oase de animale, care conform determinărilor făcute de specialiştii în paleofaună, au fost de: bovine, oi, capre şi porci 2 • Se subliniază că din acel lot fac parte "într-o cantitate excepţional de mare oasele de caP. "Toate acestea prin numărul lor dovedesc că ocupaţia creşterii animalelor domestice juca un rol important în cadrul activi taţilor economice din acea zonă a a realului culturii 4 • 1 Sebastian 1\Iorintz şi Petre Roman : Aspekte des Ausgangs des A.neolithikums und der Obergangsstu(e zur Bron:ezeit im Raum der Siederdonau. In: Dacia, :-.IS, XII, 1!!68, p. 77 -80, 2 Ibidem, p. !!2. 3 D. Bcrciu, Istoria Romdniei, 1, 1960, p. 77. 1 Sebastian Morintz şi Petre Roman, op. cit., p. 92 şi !J7 6 - HIERASUS www.cimec.ro E. 82 COMŞA într-o altă aşrzme de tip Cernavoda ITI de la Slobozia (jud. Giurgiu) provin multe oase de: bovine, oi, capre. porci, cai şi unele oase de pasăre 5 • Complexul de Deelaşi tip din punctul "Malul Roşu", de lîngă oraşul Giurgiu, este şi el bogat în oase de animale 6 • Rrgiunile din vrstul Munteniei şi mare pr.rte din ţinuturile Olteniei au fost locuite destul de intens, tot de purtătorii culturii Cernavoda III. Cultura eşte reprezentată în staţiunile de la Dobrotcşti (jud. Teleorman) şi de la Şimnic (jud. rolj). Drspre prima din de se face precizarea că în cursul să­ păturilor, din cauza acidităţii solului, s-au găsit numai două mici fragmente foarte corodate dr oase de animal<', ceea ce a dus la concluzia că în economia comunităţii rrsprcth·e cultivarea plantelor juca un rol însemnat, dar că nu poate fi exclm:ă nici ocupaţia crrştrrii animalclcr domestice 7 • La Şimnic însă, intr-un compkx dr acelaşi tip s-au descope1it, în nivelul superior, numeroase oase de ~·nima'e (fără prrcizarra sprciilor). E!te menţionată numai prezenţa oaselor de ca 1'. Analiza dalelor drspre Ioturilc de oase (le animale amintile, corelată cu caracteristicile aşezărilor, care se aflau pe terenuri lil>ere, fără şanţ de apărare dar pe locmi mărginite de maluri abrupte, duce la concluzia că purtătorii cullurii Cunavoda III aveau o economie mixtă, cu un mod de trai mai mult scdrntH 9 • Remarcăm şi faptul că în două aşezări de tip Cernavoda III, cu mediu natural deosebit, la Cernavoda în Dobrogea şi la Slobozia în sudul .Munteniei, se constată aceeaşi ordine procrntuali"'t a oaselor de animale domestice (bovine, oi, capre, porci). 5ăpătu riie arheologice efectuate în complexele Celei (din sud-estul Olteniri), aspect cultural strîns înntdit cu cultura Cernavoda III (mai curind o variantă regională a acesteia), sînt puţine şi de aceea şi documentarea în privinţa creşterii animalelor domestice este mai redusă. În cursul săpăturilor noastre din aş<'zarea de tip :clei de la 5iliştioara (.jud. Olt) s-au strins toate oasele de animale, inclusiv cele de peşti ~i valvele de scoici. Cum este şi firesc oasele au fost aduna ~e pe niveluri, pentru a putea fi comparate tipologie şi sesizate ewntuale deosebiri în privinţa speciilor şi a procentajelor. Cu toate că supu1faţa săpată a fost restrînsă ca întindere, din cele două 11iveluri s-au strins 326 piese din care 76 din nivelul infrrior şi 250 din cel supciior. Din determinările făcute rezultă că în nivelul inferior, au fost 51 oase de animale probabil de ovicaprine. in niwlul superior au fost descoperite j{} oase de animale din care 7 de bovine şi 4 de porei, r<'stul fiind fragmente şi aşchii mici necla.re 10 • În funcţie de numărul de oase domrstieP, în raport cu rnntitatea 5 Ibidem, p. 83 Ibidem, p. 80. 7 Petre Hom:m: Un nou aspect eul/ura/ de la inceputul epocii bronwlui (Complexul de la Dobroleşli). ln SCIV, 17,1966, 3, p. 451. 8 Doina Galbenu : Un nou aspect al perioadei de trecere de la neolitic la epoca l>ronm/ui descoperit la Şimnie. In : :\Iuta, J, Sf. Gheorghe, 1970, p. 51. 0 Sebastian Morintz şi Pctr,) Roman : Xmpra perioadei de ln·ccre de la cnco/i/ic la epoca bronzului la Dunărea de Jos. ln : SCIV, 19, 1968, 4, p. 557. 10 Eugen Comşa: Unele dale cu privire la sfîrşitul perioadei de trecere de la epoca neo/itică la epoca bron:u/ui în sud-estul Ol/cnici (in lumina Sltp<llllri/or de la Si/işlioara). In: SCIV, 18, 1967, 2, p. 211. 6 www.cimec.ro CHEŞTEHEA AN!l\L\LELOR DOMESTICE totală de matrrialc arheologice strînse din endrul complexului cercetat, reicoe că membrii ac?lor comunităţi se ocupa11 destul de intens cu creşterea animalelor dcmestice, mai ales a hovinelor, urmate proct~ntual de porci. Prezenţa acrstora din urmă constituie un indiciu în plus că popul~tia la cn re ne referim era sedentară. Srmnnlăm că majoritatea oaselor de porc din nivelul infrrior erau de la indivizi tineri. Este curioasă lipsa oaselor de ovicaprinc, rxplicabilă, prob~bil, prin suprafaţa mică săpată şi prin numărul relativ redus al orsrlor de &nimale găsite. Atragl' atl'nţia prrzt.nf.a oaselor dr c:tl din eadrul complexului cereetat 11 • În sudul Olteniei, după aspectul cultural CeH a urmat gmpul OrleaSadoveţ. Un complex de acest tip a fost cl"rcetnt la Grojdihodu (tud. Olt). Din dntele publicate în raportul preliminar, rezultă că s-au scos la i,·~ală, în cantitate fonrte mare, mai cu seamă, din nivl'lul TI, oase de anim1lc. Între ele predomină ovicaprinele, urmate de porci şi apoi de hovine 12 • Toate acestea reflectă rolul important al creşterii animalelor domestice în economia grupului Orlea-Sadon~! şi probJbil caracterul seminomad al comunilă1 i lor sale. · Tinuturile din l"slull\Iuntenici şi parţial cele din Dobrogea au fost locuite paralel în timp (în parte) cu cultura Cernavoda III, dar în zone deosl'hite, de purtătorii culturii Ccrnavoda 11 13 • Despre oasele de animale găsite în astfel de staţiuni sînt amintite numai acelea din aşezan•a eponimă. Într-un studiu de sinteză despre această cultură se subliniază că la Cernavoda s-a descoperit o cantitate mare de oase de animale, mai numrroasc în nivelul inferior al staţiunii corespunzătoare culturii, în raport cu nivelul superior. Din păcate, majorit:1te:J aCflor matrrinle s-au pierdut în timpul transportului. S-au păs­ trat numai unele piese între care, printre altele, s-au determinat numai oase de ovicaprine14. P<:> teritoriul :\Ioldovei, în cursul perioadei de tranziţie de la epoca neoJitică la epoca bronzului sînt atestate culturile: Horodiştea, Folteşti şi a amfort•lor sferice. Comunităţile culturii Horodiştea au trăit, în special, în nord-estul Moldoyci (inclusiv în judeţul Botoşani). Din cuprinsul aşezării Horodişt<>a, aflată lingă cursul mijlociu al Prutului prin săpăturile din anii 1968 -1971, s-au strîns circa 850 piese determinate, din care 472 oase de mamifere, repartizate astfel: 333 piese (=70,41% de la 39 indivizi= 1)1,91 %J de Ia mamifere domestice şi 140 piese (= 29,59% de la 24 indivizi = 38,09%) de Ia mamifere sălbatice. Andizele făcute ;m dus la precizarea că oasele din priml categorie sînt de: bovine (159 piese= 33,62% de Ia 15 indivizi= 23,81 %l, oaie şi capră (136 piese=28,75% de la 13 indivizi=20,64%, porc (21 piese=4,44% de la 6 indivizi = 9,53%), cal (5 piese = 1,06% de la 2 indivizi = 3,17 %J şi cîine (12 piese= 2,54% de la 3 indivizi= 4,76%) 15 • 11 Ibidem, p. 211. Ion Chicidcanu: Săpălurile arheologice de la Gf()jdibodu (jud. 0/1) In: Materiale- Braşov, 1983, p. 100. 13 V. Berciu, Sebastian l\Jorintz şi Petre Hornan : Cul/ura Ccrnavoda Il Aşezarea din sectorul b de la Ccrr.avoda. 1n : SCIV, 2'1, Hl/3, 3, p. 397. H Ibidem, p. 376. 15 Srrgiu llaimovi<-i : Caracteristicile palcofaunei din aşe:ărilc perioadei de tranziţie de la cnwlitic la epoca bronwlui din Mo/doz:a. Jn: SCIYA, 30, 1979, 1, p. 14- 15. 12 www.cimec.ro 84 E. COMŞA O altă aşezare a purtătorilor aceleiaşi culturi este cea de la Erbiceni (jud. laşi), unde prin săpăturile din anii 1Q6G -1969 s-au scos 'a iveală 1900 piese delrrminabile, din eare 1844 piese (=96,79% de Ia 134 indivizi= = 89,53 %) sînt de la ma mifere domestice şi 61 piesr ( = 3,21% de la 18 indivizi = 10,47%) de la animalele sălbatice. În cadrul lotului (in special în nh·elul superior)16 predomină oasele de oaie şi de capră (1249 piese= 65,56% de la 96 indivizi= 55,81 %), mmate procentual de bovine (335 piese= 17,58% de la 27 indivizi= 15,69%), de porc 224 piese = 11,75% de la 21 indh·izi = = 12,21 %), de cal (9 piese = 0,48% de la 3 indivizi = 4,06%) 17 . Din compararea datelor Ieferitoare la cele două loturi prezentate, aparţinînd culturii Horodiştea, rezultă unele concluzii istorice importante. În cele două staţiuni (Horodiştea şi Erbiceni) este documentată aceeaşi cultură, cu to~te acestea (poate din cauza unor deosebiri în ceea ce priveste elementele specifice diferite ale mediului natural) se constată diferenţe în privinta ponderii creşterii animalelor domestice în raport cu vîntoarea. Astfel, în aşezarea de la 1-Iorodiştea oasele de mamifere domestice reprezintă numai 70,41% din piese şi 61,91% ca număr de indivizi, pe cînd Ia Erbiceni oasele de animale domestice ajung pînă la 96, 79% ca număr de piese şi 89,53% ca număr de indivizi. O altă deosel-Jire importantă constă în aceea că diferă procenta.iele animalelor domestice crescute. Pe cînd în aşezarea de la Horodiştea predomină creşterea bovinelor cu un procentaj de 33,62%. ca număr de piese şi 23,81% ca număr de indivizi, urmînd ovicaprinele cu 28,75% ca număr de piese şi 20,64% ca număr de indivizi, la Erbiceni, ovicaprinele (în principal, oile) reprezintă 65, 56% ca număr de piese şi 55,81% ca număr de indivizi, urmînd hovinele cu de-ahia 17,58% ca număr de piese şi cu 15,68% ca număr de iadivizi. Cifrele citate dovedesc că în aşezarea amintită au predominat oile, ceea ce înseamnă că membrii comunităţii (in special cei din nivelul II) se ocupau destul de intens cu păstoritul. Datele de mai sus oglindesc un fapt istoric important că în arealu l culturii Horodiştea se observă că unele comunităţi creş­ mai ales, animale specifice populaţiilor sedentare, pe cînd la altele predominau oasele de ovicaprine, care pot indica o oarecare instabilitate. Prezenţa porcului, cu un procent destul de ridicat ca număr de indivizi, dovedeşte că, în general, purtătorii culturii analizate erau sedentari. În studiul de sinteză publicat despre aceste loturi de oase de animale se aduc şi unele precizări cu privire la caracteristicile morfologice ale animalelor domestice din arealul culturii studiate. În cazul bovinelor se constată că s-a meaţinut acelaşi tip ca şi acela de la sfîrşitul epocii neolitice din zonă. Talia bovinelor fiind în medie de 1,20 m la greabă,1 18 • Aceleaşi caracteristici ca şi cele din epoca neolitică le-au avut porcii şi cîinii din staţiunile menţionate. În schimb, se cuvine subliniat faptul că în privinţa oilor se constată o deosebire evidentă (în special în cazul celor de la Erbiceni), care se dovedesc a a vea o talie mai mare (înălţimea la greabăn fiind de peste 65 cm) şi a fi mai masive 16 Dinu Marin : Quelques considerations sur la periode de lransifion du neolillliques d du brome sur le terriloire de la Moldavie. In : Dacia, NS, XII, 968, p. 132. 17 Sergiu I-Iaimovlci, op. cit., p. 15 - 16 18 ldcm, op. cit., SCIVA, 30, 1979, 1, p. 18 www.cimec.ro CREŞTEREA ANil\IALELOR DOl\IESTICE 85 decît cele din epoca neolitică. Faptul este explicat prin provenienţa tipului (deosebit de cel din epoca neolitică) din ţinuturile Asiei, ajuns în regiunile noastre prm intermediul unor comunităţi răsăritene 19 • Diferenţele semnalate le putem Pxplica din punct de ve deie istoric prin aceea că fondul etnic principal :J 1 purtătorilor culturii Horodiştea îl reprezintă populaţia locală sedentară, care pe lîngă cultivarea primith-ă a plantelor a practicat şi creşterea animalelor domestice, în principal a bovinelor şi porcilor, specii specifice comunităţilor sedentare. La fondul etnic local s-au adăugat cu timpul, prin asnnilare, anumite elemente de origine răsăriteană, apartinind popula1iilor seminomadc de păst_o~i,_ care creşteau mai ales oi de tipul celui menţionat. _ Stepa din sud-estul l\Ioldowi a fost in aceeaşi yreme locuită de co nnmi1ăţile culturii Foltrşti. Di~punem de datrlc despre două loturi de oase de animale anume. din aşezarea de la Folteşti (jud. Galaţi) punctul "Ruptura" şi ~~_!a Stoicani (jud. Galaţi). La Folteşti, prin săpăturile din Hl71-1972 s-au strîns circa 1000 de piese din care numai 786 determinahile, repartizate astfel : 448 piese ( = 57% de la 43 indivizi = 51,24%) de la animalele domestice şi 338 (= 43% de la ..t1 indivizi= 48,76%) de la animalele sălbatice. Piesele din prima categorie provin de la: bovine (HJ5 piese= 24,81% de la 17 indivizi= 20,29%), oi şi capre (162 piese = 20,61% de la 14 indivizi = 16,67%), cai (6!) piese = 8,78% de la 8 indivizi = 9,25 %), urmaţi de porci (20 piese = 2,55% de la 3 indivizi = = 3,57%) şi de cîini (2 pirse = 0,25% de la 1 individ= 1,10%). Un alt lot de oase este cel de la Stoicani, alcătuit din 135 piese din care fac parte numai 45 oase, repartizate: 29 piese (64,45% de la 10 iadivizi = = 62,50%) de animale domestice şi 16 piese ( = 35,55% de la 5 indivizi = = 37,50%) de animale sălbatice. Cu toate că lotul este numeric mic, în cadru 1 lui sînt reprezentate: bovine (15 piese= 33,34% de la 4 indivizi= 25%), oi şi capre (3 piese= fl,67% de la 2 indivizi= 12,50%) porci (1 piesă = 2,22% de la un individ= 6,25%) şi cîini (10 piese= 22,22% de la 3 indivizi = = 18,75%) 21 • Ca şi în cazul culturii Horodiştea şi în arealul Folteşti se constată că Indeletnicirea creşterii animalelot domestice era practicată mai intens decît vînătoarea. ~ubliniem că în cele două c(lmplexe procentajele privind creşterea animalelor domestice sînt apropiate. Astfel, la Folteşti oasele din prima categorie reprezintă 57%, cele din a doua 43%, iar la Stoicani cele din p!Îma categorie 64,45%, cele din a doua 35,55%. Se cuvine remarcată observaţia că în ambele loturi predomină oasele de bovine (24,81% la Folteşti şi 33,34% la Stoicani), cu talie similară celor din epoca neolitică 22 • În schimb, ovicaprinele prezintă procentaje cu o variabilitate apreciabilă, anume : 20,61% la Folteşti, iar Ia Stoicani numai 6,67%. Atrage atenţia şi faptul că oasele de porci sînt foarte puţine: 2,55% la Folteşti şi 2,22% la Stoicani. Calul este bine 18 Ibidem, p. 18- 19 Ibidem, p. 11 - 13. 21 Ibidem, p. 13 - 14. 22 Sergiu Haimovici: La faune sous-fossile dicorwerle dans la sta/ion iponyme de la cir>ilisalion Foi/eşti. In: Dacia, XVIII, 1974, p. 75. 20 www.cimec.ro 86 E. CO!W:);\ n·pn•zental prin nmi multe falange, copile, oase lungi şi dinţin (= 8.78) b dar astfl'l de oase lipsesc cu tolul d" la Stoicani. D\·spre oasek de cai Sl' subliniază că la Folteşli s-a găsit falanga 1 de la membrul ~mlerior. Aceasta j.>l"<'Zl'n1a caracteristicile calului eart' a suportat greutatr• JW spinare~!. Unii din dinii de la Foltrşti au avut talie submijloeil'~,. iar la 'ltoic~ni sînt oase dt· dini cu talit• mieft asPmănălnare celor d,~ tip Canis familioris pl/lllslris""· Din analiza datelor despn• cf'le două ht.uri din ar,'·.llul culturii Folteşli rezultă 6t deşi Ulmunilii!i'r ei au locuit în slepă, ele nu au dus un mod de tr,t.i nomad, după cum nc-nm fi aşteptat, ci este ,·orha de o populaţie sedc•ntară. fapt dovedit dl' procentajele amintite şi mai cu seamă hptul că aveau aŞt':~i\ri rdativ îul.!nse, stahik, prt>văzute cu ş:111ţ. d:~ apăr,tre (d<' exemplu Folteşti). Arl'a popubţie sr ocupa cu creşll'rea animalelor dom·slil~e. dtr şi elillivar•·a primitivă a plantelor. Cea de a tre'a ndlurli dorumt•ntară în cursul perioa(ki dP tranziţie de b l'flOea n<·olilieft la epoca bronzului, pe teritoriul :\iolclov~'i, estl' cultura amftll"l·lor sferic!'~ 7 , originară din vPstul UcrainPi, ak cărei eomnnitii1i s-au răs­ pindit treptat spn' sud şi s-au sl.ahilit, în SJWcial, intre C>qnţii R~săriteni ~; 'ird. De la acele comunităt·i ne-au răm:1.s, m'li cu sP·tm'i., m•Jrmintele în cutii formate din lespt~zi de piatră. Tinîndu-s(' sram'l în gell'~ral de earart.•'ristieilP acelei culturi ele sonsideră că purtătorii ci aveau o eco.wm;e buat.i"t, în prineipal, pe păstorit, dar se ocupau şi eu cultivarea primitivă a plantelor. ("('l'a ce impunea virţii lor llll caracter seminom'ld. s'O amint~'şte eă mumbrii acelor comunităţi creşteau mai ~les bovine. urmate de porci""· Un alt grup de eomunitftţi, cu ad<'vărat nom<tde, de <·rescăto,·i de anim1k do1m~sticr, este cel rPprezentnt prin mormintele tumuhr-~ cu o~ru, răspindite în cursul prrioad~'i dP tranziţie de la epo~a n''olitică la epoca bronzului, în mai mttlle valuri, din diferitr zone nord pontie<', in ţinuturile din: estul, sudul şi în mai miră măsură, în wstul ţării noastre. Din păcale, nu dispunem de d'tlt' <'li privire Ia animalele crescute de acrlr colectivităţi de păstori. Pe un trriloriu foarte vast, prntru an'a vremt', s-au răspîndit eomunităţile culturii CoţofPni. ArPaluJ lor acoperea o mare parte din întiml<'rea Olteniei, Banatului, Crişanei şi aproape tot teritoriul Transilvaniei. Acele comunităţi sînt caracterizate astfel : "socotite mult timp ca fiind tri ~-Juri de păs­ tori nomazi, eu originea principalelor componente în stepele nord ponticc, se dowdesc a reprezrnta, în realitate, comunităţi stahile, locale, cu m1re adaptahilitC"tte, primele din populaţiile străvechi cărora le sînt acct'sihilc (pentru procurarea c!'lor necesare traiului) zone gcogmfiee eu form~ dl' relief foarte Yariate"~". Purtătorii culturii Coţofeni au vieţuit în eimpie, unde s-au ocupat Folteşli, 2 " ::\-!. Petreseu-Dimboviţa ; I. Casan, Corucliu ;\latccscu : Săpiituri/c Fo//1·.~/i (Il. Ty. llnJor, reg. Gula/i), În: SCI\-, II, 1951, 1, p. :!51. "~ Determinare prof. Y. Ghc!ic (~1. Petrcscu-Dimhovil.a şi rolah., op. ~:; Sergiu Haimovki: op. ci/., ln: Dacia, XVIII, 1974, p. 75. arhcolo:?ice de ci/., p. :!55). · "" ldcm, op. cit., În : SCIY, 25, 1971, 1, p. 100. : Cultura am(orelor s[erice din depre;iune~ subcarpatinl a .UoldorJci. in l\lt-moria Antiquitatis, IX- XI, 1!177- 197!1, 1!185, p. tU- 161. 2 " D. Bcrciu, Istoria României , I, 1960, p. 71:1. 29 Pcln· 1 :ornan :Forme de manifestare cu/luralâ din enco/iticu//ir;iu şi Jirrioada de tran:ifie spre epoca l>ron:u/ui. În: SCI\".\ :J:!, 1981 1, p. 27 ~ 7 ~tefan Curoş www.cimec.ro CHE~TEHE:\ i\NIMALELOH 87 DOl\'U~.STICE atit cu cre~trrea vitrlor, rît şi cu cultivarea primitivă a plantelor. Aşczările lor stahile se aflau pc locuri uşor de apărat sau erau prevăzute cu şanţ de aprare. Alte comunităţi similar<' au trăit în zone'e de dea 1 şi de munte, unde drsigur s-au ocupat mai cu scn mă c11 păstoritul, fără îns5 a fi nomazi. În diferite rapoarte de săpături se men~ionează că s-au găsit în aşcză­ rilc Co1ofrni diferite oase de animalr, dar nu se precizează speciile. Pentru cxcmp'ificare vom a minti aşezarea Coţofcni de la "lUpa Hoşie" Srhrş, despre care se arată că rra o staţiunr stabilă. cu două niwluri, iar lJOgăţia oaselor de animale indică ocupaţia de bază, era de c.:rrscători de vite a locuitorilor aşe­ zării, care îns[l se îndrlelnicrau şi cu agricultura primitivă 30 • Pc o fîşil' de trritoriu rrlativ îngustă din ,-rstul ţării noastre sînt document alt> complexde culturii B2den, despre care, într-o lucrare de sinteză, se mcnţionrază că în general în domeniul economiei purtătorilor ei, un rol de seamă 1-a avut creşterea animalelor domPstice. Se subliniază că în aşezările respectiw se găsrsc c.:antităţi mari de oase dr animale între care predomină oasPle de bovine, urmate procentual de oi, capre, porci şi cîini:n. S-au scos la iveală şi o:~se de cai. * * Cu toate că daLelc dt>spre loturill' de oase de animale anr1lizate sînt în unr le cazuri reduse cantitativ şi calitativ vom încerca să le interpretă m din punct de vedere istoric pentru a oglindi stadiul actual al cercetărilor în priviu-ţ;:~ crPşterii animalelor domestice in cursul p(•rioadei de tranzipe de la epoca neolitică la epoca bronzului. O primă observaţie de ordin general (rcferitoar<' la cele 11 culturi şi aspecte culturale avute în vedere) rste aceea că multă vreme despre ele în literatura de specialitate se arăta că au fost populaţii de crescători de animale domestice cu un mod de t:·ai mai mult nomad. Datele prezentate în lucrarea noastră constituie o dovadă că, în realitate, purtătorii ma_jorităţii cultu ri!or studiate au dus un mod de trai sedentar, avînd aşezările de durată pe locuri uşor de apărat, în multe cazuri prevăzute cu şanţ de apărare. După cum am amintit la majoritatea s-a făcut precizarea că ocupaţia creşterii animalelor domestice juca un rol important în economia acelor comuaităţ.i, întrecînd în toate cazurile ocupaţia vîntătorii, dar de fiecare dată s-a menţionat că era practicată şi cultivarea primitivă a plantelor. 1'\umai drspre două grupuri de populaţie se poate afima că în cursul prrioadei de tranziţie au dus cu certitudine o viaţă nomadă. Ne referim la comunităţile culturii amfort•lor sferict> şi la cele caracterizate prin mormintrlc tumulare cu ocru. Este posil:Jil, ca şi comunităţile culturii Cojofcni, din zo nrle de dt>al şi de munte, deşi awau aşezări de duraLă, să fi practicat într-o mai mare măsură păstoritul, cu unele de:r;lasări sezoniere. Comunitătile perioadei studiate au crescut următoarele specii de animaIl' domestice: bovine \Bos laltrus L.), ovicaprine (01Jis aries L. şi capra, fără -------30 Ion Alt•xandru .\ldl'a: .-tşc:urca Cofo{cni de la Ripa Roşie- Scbeş. In: Apulurn, V 1lfl, 1 !168 p. 101. 31 Petre 1. Homan şi Ioan l';crncti: Cultura Baden in România. Bucureşti 1!178, p. 75. www.cimec.ro 88 E. C02\IŞA precizarea tipului), apoi porci (Sus scrofa domesliws L.), cai ~Equus caballus L.) şi cîini (Canis familiaris L.). Este important de subliniat că în procentajele pe care le avem cu pri-· vire la diferitele loturi de animale domestice din perioada de tranziţie rezultă că în majoritatea predomină oasele de bovine, anume în arealele: Cernavoda III, Celei, Horodiştea (aşezarea 1-Iorodiştea), Folteşti, amfore sferice, Baden. Pînă acum numai în arealul Orlea-":;adoveţ (la Grojdibodu) şi în cel Horodiştea (aşezarea Erbiceni) locul prim Pste ocupat de oi (în principal) şi de capre, urmate procentual în primul cn de porci, iar în cel de al doilea de bovine. Se cuvine remarcat faptul că in acebşi areal, al culturii Horodiştea, într-o aşezare predomină oasele de bovine, iar în alta cele de nvicaprine. Locul secund, de obicei, a fost ocupat procentua 1 de ovicaprine, în arcalele: Cernavoda III, Horodiştea (la Horodiştea), Polteşti şi Baden. l\Iai rar, pe locul doi se plasează po1cii (în areale 1e: Celei, Orlea-Sadoveţ şi amfor~ sferice). Pe locul trei, de ohicei, se plasează porcii, rar bovinele şi caii. În unele loturi, rne, se subliniază existenţa a foarte multe oase de cal (de ex. în stratul Cernavoda III de la Cernavoda). Din păcate, caracteristicile diferitelor categorii sînt precizate numai pentru animalele domestice din arealele culturii lor Horodiştea şi Folteşti. În studiul despre ele se menţionează un fapt importa11t că în perioada de tranziţie de la epoca neolitică la epoca bronzului, în arealul culturii Horodiştea, s-au menţinut tipurile de bovine, porci şi cîini din epoca neolitică, dar se constată apariţia unui nou tip de oaie, cu talie mai mare de origine răsăriteană, răspîndită în estul ţării noastre, prin intermediul unor comunităţi de păstori nord-pontici. Menţionăm că şi în aria culturii Folteşti s-a menţinut tipul de bovine din epoca Neolitică. O altă problemă interes::tntă este cea referitoare la prezenţa, în număr apreciabil, în diferite staţiuni, a oaselor de cai. Este Importantă precizarea că oasele de cal de la Folteşti prezintă caractere specifice cailor ce au suportat greutăţi pe spinare. Este probabil vorba de cai folosiţi Ia călărie. Ca şi în timpul epocii neolitice, comunităţile din perioada de tranziţie dt> la epoca neolitică Ia epoca bronzului ~u crescut diferite animale în funcţie de modul de trai specific şi în directă legătură cu diferite necesităţi. Astfel, bovinele au fost crescute atît pentru carne şi lapte, cît şi pentru diverse munci. Oile pentru carne, lînă şi lapte, porcii pentru carne, iar caii mai puţin pentru carne şi probabil mai ales pentru anumite munci şi poate pentru călărie. Ciinii erau crescuţi pentru a păzi vitele de animalele sălbatice şi eventual ca ajutoare la vînătoare. Cu aceasta încheiem încercarea noastră să prezentăm stadiul actual al cercetărilor cu privire la creşterea animalelor domPstice în cursul perioadei de tranziţie de la t"poca neolitică la epoca bronzului pe teritoriul României. în încheiere ne exprimăm speranţa că tot mai mulţi cercetători ai perioadei vor acorda mai multă atenţie oaselor de animale pe care le găsesc în cursul săpăturilor arheologice de pe tot întinsul ţării noastre. www.cimec.ro CREŞTEREA ANIMALELOR DOMESTICE 89 ELEVAGE DES A~DJAUX DO:MESTI QUES PE~DANT LA PER !ODE DE TRANSITlON DE L'EPOQCE :"\EOLITHIQUE A L'ÂGE DU Bll.ONZE SUR LE TERRITOIRE DE LA ROU:\IANIE Resume D'apres ks donccs dont nous disposons jusqu'a present on peut conclure que Ia majorite des rommunautcs des cultures de l'epoque de Ia periode de transition du ncolithique a l'nge du bronzc ont Cte sedcntaires, ayant des agglomeratlons durables. Dans !'economie de ces communautes l'elcvage a joue un role important. Srulcment deux groupcs des communautes ont ete n om ades (la cu !ture des tombes a orrc ct celle des amphorcs sphcriques. Dans la majoritc des communautes predomlncnt Ies ossements des bovins, sculemcnt dans Ies drux groupcs nomadcs mentionnes plus haut Ia plupart des osscment apparticnncnt aux ovicaprines. Dans quclques agglomerations il y a de nombreux ossemcnts de chcvaux (par ex. a Ccrnavoda). Pour la majoritc des communautcs on constate que l'elevage a dcpassc comme importance Ia chassc. On constateque pcndant Ia periode de transition de la culture Cernavoda 1 a la cultnre Ccrnavoda 1II ont constituc les especes de bovins, de porcs et de chicn caractcristiqurs pour J'epoque neolithique, mais dans !'est de Ia Roumanie on constate l'apparition d'unc espec•! de mouton d"origine orientale. Legende de Ia figure Fig. 1. - L 'aspect cu/turei de transition de la cu/lure Cernavoda 1 d la cuii urc Ccrnavoda 1 II: 1. Oltenia "Renie II" ; Cu/turc Cernavoda II 1 : 2. Ccrnavoda, 3. Slobozia- Giurgiu, 4. Giurgiu ... ~Ialu Roşu", 5. Dobroteşti; 6. Simnic; L'aspecl Celei: 7. Siliştioara, 8. Groidibodu ; Cu/ture Cernavoda II : 9. Cernavoda; Cu/ture Ilorodişlea: 10. Horodiştea, 11. Erbiceni Cullzire Follfşli : 12. Folteşti, 13. Stoicani ; Cu/ture Cofo{eni: 14. Sebeş "Ripa Roşie'·. www.cimec.ro Fig. l . •\spcclu/ cu/lura/ de lran:i{ie de la cultura Cerncwoda 1 la cu/tura Cana11oda III : 1. Ollenia .. Hcnic II• ; Cu/tura Cernatmda 111 ; 2. Ccrnavoda, :J. Slobozia - Giurgiu, 4. Giurgiu "~Jalu Hoşu", 5. Dobrotcşti, 6. Slimnic; Aspectul Celei ; 7. Sillştioara, 8. Grojdibodu ; Cultura Cerncwofla 11 : 9. Ccrnavoda ; Cultura llorodişlea : 10. Horodiştca, 11. Erbiccni ; Cu/lura Fo/lcşti 1 :!. Folleşti, 1:1. Sloicani ; Cu/lura Cofo{eni : H. Sebcş ,.Hipa Hoşic". www.cimec.ro MOVILA II - 1949 DE LA GLĂ VANEŞTII VECHI Prin s:'ipăluril,• din anul 19Hl, rolPel h·nl şnntiemlui arlwlllogic Iaşi­ -Dorohoi, d<' suh condueer<'a prof. Ion Neslor, a încrput studinr::t :uniinunl iU.i a unor compkxe ai'IF·ologicP din lunea rîului Jijia, din YC'cină­ talea loealiUi\ilor GlăYăneşti (a fost Glayăneştii \'rchi). com. Andrirş~'ni, jud. Iaşi. Cu are! p1·ilrj au fost cercehte prin săpătmi cîtrya aşezări din epoe;1 JJPolit.icfl, pr~·cu m şi mai multe movile funerare, cuprinzînd morm;nte din diYITSl'. rpoci 1 . Despre unele din acesten din urmă. în rapoartc•IP preliminare, s-an publicat numai datt> sumar,•, dr• ac('(';J, în vPdn.:a valorificf1rii lo1·. considrrftm nrcesară rP~nalizar<·a tmot·a din complexi.'!C' studiat" atunt·i de către 1w·mhrii coleetivului 2 • În luerar~a noastră vom prezenl.:l obsen·aţiilt• făntle in rur.;ul săpării movilei II-1Qt9\ vom annliza ;1miinunţit. monnin[P]e descnprrilt· in cuprinsul Pi şi le vom interpr.:-1.:1 din punct. d'~ wder<~ istoric. Movila la care ne r,~ferim s~ afla la circa 130 rn distanţă spre sud-rst dt• movila 1 -19!9, în lunea Jijiei 1 (fig. 1). Tinind st'ann de măsurătorile fă­ cute mo\"ila IT -1949 a avut initi~l form:t ovală r·u diametrele df' ci1·ca 30 x 20 m), iar inălţim•~a (măsurată pe profilul realizat dr noi) era de aproximativ 0,90 m. Partea de sus a movilei rra teşită datorită muncilor agricolr. L:-t începu tu 1 lucrărilor movila a fost. secţionată prin rni_j loc printr-un ~anţ longitudinal (de 31 rn lungim:: şi 1,50m lărgime" orientat: YNV 5550~~,­ - ESE 2350%). la care mai Urziu s-a adătJgat o lărgire in mijloc (fig. 2). Ulterior movila a fost săpată în întrcgiml'. 1\Iovil:-t a fost ridicată, în lunea riului .Jijia pe un loc unei~.~ solul viu estr reprt'zentat printr-un strat de lut g~lht~n. Pe ter<'nul respertiv, SfJI'<' sfîrşitul nroliticului s-a extins aşezarea pmtătorilot· culturii eera micii liniar,•, din preajmă5. Dr,·pt urmare, s-a formqt un strat arheologir cu urme de locuire mai intt>nsă, alcătuit din sol de ruloai'<~ castanit• gros de 0,50 - 0,70 m), conţinînd hueăţi de lipitură arsă (risipite sau m'1s:-th') şi multi' fragmente ceramice cu decor specific culturii cerarnicii liniart'. in cîteva loeul'i, de la baza stratului Bolnş~1.ni 1 Ion N<•stor şi eolal.J.: ciclitJitatea şantierului de sliilăluri arllco/ogicc Iaşi- Dotnşani JJoro/wi, În: SCIV I, 1, 1950, 1, p. '27- :1:1. 2 :\lulţumt·~c şi pe această calc colegei Eugenia Zaharia pentru amabilitatea de a·mi li pus la dispozi~ic pentru publicare notiţe le ~i planurile mormintelor din 'Ilo vila 11-1919. 2 Ion Ncstor şi cnlab. op. cit., p. :w. 4 Ibidem, p. ::!9. 5 1/Jidcm, p. ::!\.1. www.cimec.ro 92 E. Co:\IŞA amintit, s-au săpat gropi şi s-au format albieri mici de teren. Pc o mare parte din suprafaţa acoperită de movilă se observă pătura de pămînt de culoare neagră, formată în timpul locuirii din faza Cucuteni B din apropiere. Peste depunerile menţionate, după un interval de timp destul de indelungat, s-a ridicat movil~ funerară. Din analiza profilului malului de sudvest al sccţ.iunii rezultă că puţin lateral fnţă de centrul movilei (aşa cum em atunci cind s-au dectuat săpăturile) la inceput fusese înalţată o movilă mult mai mică (cu diametru! măsurat pc mal, de circa 13 m şi înălţimea de maximum 40 cm). Mai tirziu s-a adus o cantitate mult mai mare de pămînt, care a fost răspîndit, oarecum uniform, deasupra şi in jurul movilei. Cea de a doua ,.manta" a movilei, awa (in 1949) grosimea maximă de 0,50 m. Pămîntul ei, de culoare neagră, rra amrstecat cu bulgări de lipitură arsă şi cioburi de tip Cucu te ni, dovadă că a fost adus din a.propier~, din zona aşezării cucutenienc. Întreaga mcvilă rra acoperită cu un strat subţire de sol cenuşiu făinos, corespunzător solului arabil (fig. 3). În cup!Însul movilei, clrşi a fo:;t ;:ăpată in întrr-gime f.-au descoperit, dczwlit şi studiat numai trei morminte din difrritc perioade. PP teren de au fost numerotate în ordinea descoperirii. Aici însă rst.e firesc să le JWezPnt.ăm în ordinea lor erono'ogică 0 • ll!ormintull: A fost descoperit în centrul movilei (fig. 4). Se poate deci presupune că movila mai mică a fost ridicată pPntJ'II ncest mormînt. Groapa funPrară a an1t forma dreptunghiulară, cu laturile puţin n('regulate. Dimensiunile sale erau de 1,80 m lungime şi 1 m lărgime. În profilulmalului de nord-wst al lărgimii şanţului săpat se observa destul de clar cum groapa mormîntului perfora stratul dP pămint de culoare neagră pe care s-a ridicat movila, precum şi stratul de sol castaniu cuprinzind urmele de locuire aparţinînd purtători­ lor culturii ccramicii liniarc. Cu prilejul înmormîntării, m::Ji î.1tîi pe fundul gropii ~ fost întinsă o ţPsătură sau o împletitură (poate un fel de rogojină), din care s-au păstrat u1 me slabe. La dczvelire aceste~ aveau o culoare brună violacee. Oasele scheletului s-au descompus în cea mai mare parte. Din el s-au păstrat in situ numai cîteva oase fragmentare, anume humerusul şi două fragmente din oasele antebraţului miinii drepte, precum şi fragmente din tibia şi peron eul piciorului drept. După cum s-a observat şi notat pe teren, în funcţie de poziţia oaselor găsite, corpul celui decedat a fost aşezat întins pe spate cu picioarele îndoite din genunchi şi apoi căzute lateral. Pe oase se vedeau slabe urme de ocru roşu. Mormîntul nu a avut inventar funerar. Groapa mormîntului era umplută cu pămînt negru, împestriţat cu sol galben şi la partea superioară amestecat cu concreţiuni calcaroase. ln cupringropii nu s-au observat urme de putregai. Mormîntul 2: Groapa sa nu a putut fi delimitată. Scheletul s-a găsit în mare parte descompus, în stratul de pămînt negru măzăros. Cadravul a fost depus în groapa funerară în poziţie chirchită accentuată, pe partea stîngă, la 0,51 m ll.dîncimc, la baza şi marginea movilei mici. Orientarea scheletului era aproximativ aceeaşi ca la scheletul din mormîntul 3. 0 Descrierea mormintelor o facem pc baza folosit documentarea care s-a putut recupera. notiţelor făcute www.cimec.ro de membrii colectivului. Am GLAVANEŞTII VECHI 93 În săpătură s-au găsit numai citeva fragmente dintr-un humerus (cu fi fost "răsucit", probabil din cauza unei fracturi) (fig. 5), dovedind prin poziţia lor că mîinile au fost îndoite din coate.l\Iai sînt de amintit două fragmente mari din femure şi porţiuni din tibii. Oasele piciorelor formau intre ele un unghi de ca. 50°. Ţinînd seama de lungimea şi de masivitatea oaselor, pare să fi fost scheletul unui bărbat. Mormîntul nu a avut inventar funerar. Pe oase nu s-au observat urme de ocru roşu. Este importantă observaţia că sub schelet s-a găsit un fragment dintrun vas specific fazei Cucuteni B, deci este evident că mormintul datează dintr:o perioadă post Cucuteni B. Mormintul 3: Se afla aproximativ in centrul movilei mari şi de aceea putem presupune că aceasta a fost ridicată pentru mormintul pe care îl descriem. Subliniem că groapa lui suprapunca în parte groapa mormîntului 1. Forma gropii nu s-a putut preciza. Scheletul (fig. 6 şi 7) zăcea la 1,17 m adincime şi era in poziţie chircită, pe partea stîngă, fii~1d orientat pe direcţia ENE 1500 %o - VSV 4700% 0 • Oasele s-au păstrat prost. Din craniu s-au menţinut numai cîteva fragmente din calotă, unele din masivul facial, din mandibulă şi o scrie de dinţi. Coloana vertebrală în cea mai mare parte s-a descompus. Alături de ea se vedeau numai citeva fragmente din coaste. :\Lina dreaptă o avea puţin îndoită din cot şi aşezată cu palma pe partea inferioară a antrebraţului miinii stîngi. Mina stîngă era într-o poziţie curioasă, puţin întinsă înainte şi puţin îndoită din cot cu palma aşezată lîngă genunchiul drept. Piciorul drept fusese îndoit aşa fel ca forma un unghi de ca. 90° cu coloana vertebrală, iar partea inferioară a piciorului forma un unghi de ca. 45° cu fcmurul său. Tibia a fost turtită pe loc. Femurul sting forma un unghi obtuz cu coloana wrtcbrală. Este curioasă poziţia peroneului stîng cu capătul mai sus de femurul său, desprins de tibia sa, aflată alături şi paralelă cu tibia dreaptă. ~ Lîngă craniu, de o parte şi de alta, s-au găsit două inele de buclă de bronz, cu înveliş de electron (fig. 8/1- 2). Ele sînt din bară masivă cu secţiune rotundă, răsucite o dată şi jumătate, cu extremităţile arcuite. În dreptul feţei fusese depus un vas de lut ars, cu silueta zveltă, cu corpul bombat, avînd gitul nu prea înalt, cu marginea arcuită în afară şi cu fundul drept (fig. 8/3). Vasul nu este ornamentat. formă deosebită, parcă ar ~i din oasele antrehraţelor * Din analiza datelor prezentate rezultă că în m'wila sludiată sînt documentate trei morminte aparţinînd unor comunităţi mai mult nomade, care se ocupau, mai cu seamă, cu creşterea animalelor domestice şi aveau obiceiul de a îngropa morţii, uneori pe grindurile din luncile riurilor (cum este cazul gtupului de la Glăvăneştii Vechi) 7 , alteori pe creste de dealuri (de ex. la Corlăteni)8 şi a ridica deasupra mormintelor movile funerar~ sau de a folosi, în acelaşi scop, movilele ridicate de predecesori. 7 Ion Nestor şi colab., op. cit., p. 28 - 30 ; Ion Nestor şi colab. Săp!llurile de pe şan­ tierul l'alea Jijiei (laşi-Botoşani- Dorolloi) în anul 1950. In: SCIV, Il, 1!131, 1, p. 52. 8 Eugen Comşa: Morminte cu ocru descoperite la Cor(ăleni. In : Thraco-Dacica, III, 1982 p. 85 - 9 3. www.cimec.ro 94 E. COMŞl\ Ţinînd st>nma de observa!iile stratigrafice făcute in cursul săpăturilor din movi!? II -1949 reiese că acele trei morminte descoperite in cuprinsul ei sint succesive în timp şi aparţin unor perioade deost'bite, distanţate din punct de vedere cronologic. Cel mai vechi este mormintul 1 deasupra căruia a fost ridicată prima movilă de dimt'nsiuni mai mici. După cum am amintit mormîntul se afla în dreptul centrului acel<'i movilr, un indiciu impot:tant că scheletul a aparţi­ nut unei persoane cu o poziţie socială deosebită in cadrul comunităţii resp<'ctive. În lipsa inventarului fmwrar, prntru datart'a mormîntului sîntem nevoiţi să judecăm situaţia în funcţie de caractPristicile lui, anumP-: groapa de formă rectangulară, obiceiul de a întinde pe fundul gropii funerare o ţesătură sau (} rogojină colorată. Trebuie avută in v<'dere şi poziţia în care a fost depusă persoana decPdată, care a fost întinsă pe spate cu mîinile întinse pe llngă corp şi picioarele îndoite iniţial cu genunchii în sus şi apoi căzute lateral. l\Iormîntul este fără inventar funerar. Prin aceste particularităţi de ritual funt'rar. mormîntul 1 din movila II - 1949 se aseamănă în mare cu mormintele: 5. 6, 9, 15 din movila 1-1949 , care fac parte din grupul cel mai vechi de morminte din acea movilă. La o analiză mni atentă a grupului rezultă unrle asemănă­ ri şi deosebiri între ele : :\Iormintelc 5, 6 şi 15 10 au avut gropile rectangularc, săpnte de la nh·elul vechi al solului. În schimb groapa m. 9 a fost săpată în m:ll1taua movilei. Înseamnă că mormintele cu astfel de caracteristici pot fi principale (eu gropi săpate în solul viu), cît şi secundare (cu gropile săpate în mantaua movilei). - În privinţa ritualului se constată că pe fundul gropilor Ia m. 6 şi m. 13 s-a întins mai ÎQ.tîi un strat subţire de ocru roşu, peste care apoi s-a aşternut o ţesătură sau o rogojină 11 • Lam. 5 şi m. 9 nu s-au remarcat urme de ocru roşu pe fundul gropilor 12 , dar se vedeau dar resturi de ţ.esătură sau de împletitură. Teoretic nu putem exclude posibilitatea că şi în cazul lor a fost întins un strat subţ.irP de ocru roşu. În cazul m. 1 din movila II -1919 studiat aici, tot aşa ca şi la m. 5 şi m. 9 movila 1-1949 nu s-au observat urme de ocru, dar s-au găsit rrsturide ţesătură pe fundul gropii. - În cazul m. 5 şi m. 15 din movila I-1949 se constată că scheletele au avut aceensi orientare VSV -ENE, deosebită de a crlorlalt~ două (m. 6 = NE-SV.şi m. 9 = NV -SE) 1 3, dar la df' se deosebesc anumite amănunte de poziţie. Pe cînd scheletul din m. 5 avea braţele întinse pe Ungă corp, cel din m. 15 le ave::- îndoite din coate şi aşezate cu palme!C' pe abdomrn 14 • ~ Din păcate, din cauza stării precare a oaselor schcletului din m. 1 din movila Il -1919, poziţia mîinilor nu este clară şi nu dispunem de datele referitoare la orientarra scheletului. · Ion Nes lor şi colab., op. ci/., p. 28 ; Eugen Comşa, 1\lorminlele 1- ele /a Gliivăneşlii Vechi. În : SCIVA, :JS, 1987, 4, p. 377. 10 :\Iormîntul 15 a avut gronpa eu trcapt<1. 11 Eugen Comşa, op. cit., p. 377. 12 Ibidem, p. :l77. Ja Ibidem, p. :J78. 14 Ibidem, p. 377- 378. www.cimec.ro Cll ocm din ,Uovila GLAVANEŞTII 95 VECHI - Pc oasele schelete lor din m. 5, 6 şi 15 din movila I -1949 s-au ohsen·at urme de ocru roşu, 15 iar Ia m. 15 s-a găsit ocru şi alături de schelet 16 • Din comparaţia de mai sus (pe care o socotim deosebit de utilă pentm viitoare clasificări ale unor astfel de morminte rezultă că m. 1 din moYila II-1949 se aseamănă mai ales cum. 5 şi m. 15 din movila I-1949. Asemănă­ rile se referă la groapa funerară de formă rcctangulară săpată de la niwlu 1 vechi al solului, prin împletitura întinsă pe fundul gropii şi prin poziţia scheIPtului întins pc spate, cu picioarele îndoite şi căzute lateral, avînd urmr de ocru roşu pc oase. ~1orminte de acelaşi tip s-au găsit şi în movila de la Holboca 17 • Dacă însă avem în vedere mormintele cu ocru de la Corlăteni, unde un mormînt cu caracteristici similare celui din m. 1 din moYila II -1949 rrprrzintă cea de a treia etapă de înmormîntări din movila de Ia CorlătrnP 8 , rezultă că m. 1 din movila II -1949, a apartinut unei cumunităţi care corespunde, în timp, aproximativ celui de al treilea "val" de grupări nomade pătruns dinspre est în nord-estul l\Ioldovei. s~ cuvine rem~rcat şi faptul că morminte cu caracteristici similare sînt documentate în Cîmpia Română, pînă la Pleniţa 19 , în vestul Olteniei, ceea ce înseamnă că în decursul unei anumite perioade, unele comunităţi cu astfel de obiceiuri (desigur aparţinînd aceleaşi culturi) s-au răspîndit nu numai în :\Ioldova, ci şi în ţinutul'ile sudice ale ţării noastre, pînă în vestul Oltrniei. În ţinuturile învecinate de dincolo de Prut, în lucrarea de sinteză rl·::tlizată de V. A. Dergacev se precizează că între mormintele tumulare cu ocru descoperite pe teritoriul n. S. S. Moldoveneşti mormintele în gropi rectangulare, cu scheletele întinse pe spate cu braţele, de obicei, întinse pe lîngă corp şi mai rar cu mîinile îndoite, cu palmele aşezate pe abdomen, cu picioarele îndoite şi căzute lateral sau în romb, reprezintă 61,2% din totalul mormintelor cu ocru 20 • Scria respectivă de morminte este atribuită, în general, culturii Iamnaia şi anume variantei regionale "Nistdone" 21 ale cărei morminte sînt răspîndite în zona cuprinsă între cursul mijlociu şi inferior al Siretului (probabil, inclusiv de-a lungul malului său de vest) şi pînă Ia cursul mijlociu şi inf(•rior al Nistrului (inclusiv o fişic de-a lungul malului de est)" 2 • În privinţa sineronizării variantei nistricne a culturii Iamna ia cu alte culturi, V. A. Dergacev, pe baza unor obsen·aţii stratigrafice, a ajuns la unele precizări importante. După părerea sa, cele mai vechi morminte de tip nistrian se plasează îll perioada de înflorire ri culturii Usatovo şi au fost paralele în timp cu cultu15 Ibidrm, p. 3178. Ibidem, p. 76. Vlad Zi n·a :Descoperirile arheologice de la Jlolboca, r. Iaşi, rcg. Iaşi. In: SCIV, III, 1952, p. !l4- 111 Eugen Cornşa: l'vlormin/ele cu ocru de la Ilolboca. În: Thraco-Dacica, VI, 19R5, 1 - 2, p. 145- 160. 1 " Eugrn Comşa: op. ci/., Thraco-Dacica, III, 1982, p. 91. 1 Dumitru Bcrciu şi colab.: Săpăluri/e de la J>lenifa. în: SCIV, 20 V. A. Dcrgaccv: M~oldaviia i sosednie terriforii v epobu bronzi. Chişinău, 1!)86, p. 37. 21 Această variantă ngională arc o scrie de elemente intllnite pc o mare parte din arcalul cullurii IamJ;aia, dar prezintă unele clrrnentc specifice In inventarul mormintclor(V. A. Dcrgaccv, op. cit., p. 77- 78). 2 ~ Ibidem, p. 75, fig. 18/B. 16 17 www.cimec.ro E. 96 COMŞ_-\ ra Folteşti II şi cu culturile Cernavoda II şi Cernavoda III. Sînt şi indicii că unele morminte ale variantei nistriene au fost sincrone cu cultura Coţo­ feni~3. În privinta zonei de nord şi vest a :\loldov<'i, a părţii de nord a R. S.S. ca şi a ţinuturilor vecine spre nord, după părerea lui V. Derg<Ol.cev, mormintele variantei au fost sincrone cu cele mai tîrzii complexe ~de culturii amforelor sfcrice şi urmează în timp după complex<'~<' etapei timpurii a culturii CC'ramicii şnurate~~. Tinind seama de datele publicate de V. A Dergacev se poate considera că m. 1 din movila II-1949 de la Glăvăneşti Vechi poate fi atribuit primului orizont de morminte cu ocru din zona variantei nistriene, care poate fi datat paralel în timp cu cele mai tîrzii complexe de tip Horodiştea şi mai curînd în perioada dintre sfîrşitul culturii Horodiştea şi pînă la formarea orizontului Bugeac al variantei nistriene~•. ~lormîntul 2 din movila II-1949, prin poziţia sa la maiginea movilei mici şi în mantaua ei, este evident secundar în raport cu m. 1 şi ulterior în timp aceluia. Prin poziţia scheletului (chircit accentuat) şi prin lipsa aerului roşu de pe oase, el se aseamănă cu mormintele specifice orizontului Bugeac al variantei nistriene şi, prin urmare, poate fi atribuit ca tip şi cronologic acelui orizont de morminte. t.:Itimul din punct de vedere cronologic este mormîntul 3 din movila II -19c19. Acesta, după cum am amintit, suprapuse parţial groapa mormîntului 1 şi constituie cel de al doilea mormînt principal, pentru care s-a înălţat modla mare, prin adăugare, în jurul şi deasupra movilei mici, a unei cantităţi apreciabile de pămînt scos din preajmă. Poziţia centrală a scheletului, dovedeşte că persoana rrspectivă a avut o poziţie socială deosebită. În priv:nţa poziţiei scheletului şi a mîinilor acestea corespunde cu una din variantele poziţiei scheletelor din mormintele secundare, din cadrul catego:-i<'i celor chircite, anume cu aceea caracterizată prin scheletul chircit accentuat, cu mîna stîngă îndoită puţin din cot şi întinsă înspre genunchi şi cu cea dreaptă îndoită accentuat şi aşezată cu plama pe antrebraţul mîinii stîngi. Poziţia amintită a scheletului, combinată cu aceea a mîinilor corespunde, după clasificarea poziţiei scheletelor din astfel de morminte cu poziţia nr. 50~ 6 • Prin inventarul său, mai ales prin cele dcuă inele de buclă masive şi mormîntul 3 din movila II -1949, poate ti atribuit tot purtătorilor culturi lamnaia, desigur unei faze tîrzii a ei. Inele de buclă se găsesc în multe din morimintele cu ocru de pe un vast areal locuit de comunităţile culturii Iamnaia 27 • Inele similare (cu l,;i spire, cum este cazul celor din mormîntul studiat sau cu mai multe spire) se găsesc adesea in astfel de morminte şi în ţinuturile veMoldoveneşti, 3 Ibidem, p. 7!l. Ibidem, p. 7(). 2 ~ Ibidem, p. 79. ~ 5 Ibidem, p. 78. 29 E. Y. Iarovoi: Drcvneişie scolovodccs!;ie p/emena Iugo-:apada S.S.S.R. Chişinău, 1985, p. 39 şi 42. 7 ~ Astfel de podoabe specifice se găsesc in morminte lamnaia răspindite între Urali- Volga plnă la Balcani şi Tisa (V. A. Dergacc\·, op. cit., p. 77). " 2 t www.cimec.ro GLAVANEŞTII 97 VECHI cine din R. S. S. Moldovenească 28 • Menţionăm că în mormîntul de la Pleniţa s-au descoperit două inele de buclă (de argint) asemănătoare ca formă şi număr de spire 81 • În privinţa vasului găsit în mormîntul 3 din movila II -1949 situaţia ni se pare neclară. Vasul aşa cum a fost reconstituit nu are torţi, pe cînd majoritatea vaselor asemănătoare ca formă, găsite în morminte de acelaşi tip din zona dintre Prut şi Nistru, sînt prevăzute cu cîte două torţi. Se cuvine să subliniem constatarea făcută de E. V. Iarovoi, care pe harta de răspîndire a diferitelor tipuri de vase din răstimpul studiat, precizează că vase cu corp bombat şi cu margine răsfrîntă, prevăzute cu cîte două torţi s-au descoperit (fără a fi asociate cu alte forme de vase) mai ales în partea de nord-vest a R. S. S. Moldoveneşti 30 • Prin urmare, astfel de vase predomină în ţinutul imediat invecinat cu descoperirea de la Glăvăneştii Vechi. Înclinăm să considerăm că şi vasul din m. 3 din movila II -1949 face parte din aceeaşi categorie de recipiente prevăzute cu cîte două torţi. În concluzie, cele trei morminte din cuprinsul movilei II -1949, prin caracteristicile lor pot fi atribuite culturii Iamnaia, anume celor două orizonturi ale variantei nistriene. LE TUl\IULUS II - 1949 DE GL AVA.J."l"EŞTII VECHI Resume Le tumulus Il - 1949 de Glăvăneştii Vechi â ete fouille exhaustivement pendant les annees 1949 ct 1950. Dans ce tumulus ont ete decouvertes trois tombes appartenant a la culture Yamnaia. La tombe 1 appartient â la variante nistrienne. La tombe 2 est une tombe secondalre appartenant â la variante de Bugeac. Enfin la tombe 3 date de la fin de cette culture. . Les tombes 1 et 3 n'ont pas eu d'inventaire funeraire. Dans la tombe 3 a ete decouverte une vase et deux anneaux de boucles, en bronzc, ayant une couverture en elektron. Fig. 1 - Glăvăneştii Vechi. La position du tumulus II-1949 dans le cadre du complexe Fig. 2 - Glăvăneştii Vechi. Le plan du tumulus II -1949 (La section et sa cassette ont ete fouillees en 1949, la surface en 1950). .· Fig. 3 - Glăvăneştii Vechi: Le profil sud-ouest de la sectlon fouillee en 1949: 1 tere jaune : 2 terre brune ; 3 terre brune melangee avec terre noire ( = le petit tumulus) ; 4 terre noire (=le grand tumulus) ; 5 sol act uel (arable). Fig. 4 - Glăvilneştii Vechi: Le plan de la tombe 1 du tumulus II - 1949. Fig. 5 - Glăvăneştii Vechi: Le plan de la tombe 2 du tumulus II - 194.9. Fig. 6 - Glll.văneştii Vechi: Le plan de la tombe 3 du tumulus II - 1949. Fig. 7 - Glăvăneştii Vechi: La tombe 3 du tumulus II - 1949. 1 Fig. 8 - Glăvăneştli Vechi: Objets decouverts dans la tombe 3 du tumulus II - 1949 (1 - 2 anneaux de boucle ; 3 le vase). · ., Ibidem, p. 56 • .j!B D. Berciu şi colab., op. cit., p. 164 fig. 21. 0 :" E. V. Iarovoi, op. cit., p. 92 fig. 23. 1 - HIERASUS www.cimec.ro . ,_, ..... i i ; \ \_ -=-~ ··. ... "·'\ v· 'lo \ /m ~ ~ ~ ...., ~ ... ~ ./ Sipatura "'""'".-:.. ....... .... .. .... -:. , ..,,, . ,.., "',,'•,,.,, ,,,,, ,,,," ,, .,,,,,,, MovLla 11 ~ Fig. 1 - Poziţia ,.,,,,,.,,,,",,,, '""···· • '• 't \1 f" ' '• III lllu IJ" 11 t r r III mo\'ilci I l - 19·1!) www.cimec.ro in 1~ndrul t•omplcxului de la W:h·:inrştii Vechi. ,' t - -..... 1 ' tl t·H 1 --'~'·L"·~--- .. (~J~-l ...,.._ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _, _ - - - - - - - ~-t:~3 J~--- _1 • ! --- ---- ~------------~..., ....... _ - - - ... ·· Fig. 2 - Planul movilei II - 1949 -------au fost www.cimec.ro (Şun~ul şi lărgirea ___._.--··o săpate in 1 \J49 iar suprafata in 1950). 5.-: 1.0 \0 - 8 . j o Fig. 3 - m s.. Profilul malulul de sud-vest al ş:rnţulul castaniu cu negru (movila săpat mică) In movila II- 1949 1. Sol galben; 2. Sol castaniu; 3. Sol amestecat 4. Sol negru = (movila mare) şi 5 Sol ar:1bll www.cimec.ro -. . . ' __ . --., - . , i ! ~~~ I::::='3 ~ ' ~ .. --- '' o 4 50 Fig. 4 - Planul mormlntulul1www.cimec.ro din movUa II·- 1949. --·-· ..... / - '~ o N ~ Q ~ \ 1/~u. ~ n o 50 ''----~---4---------A----A Fig. 6 - Planul morrnlntulul 3 din 10ov1la II - 1949. Fig. 5 - Planul mormlntului 2 din moYila Il - 1919" www.cimec.ro o a: ·C/l ;.. o Fig. 8 - Obiectele descoperite in mormintul 3 din movila www.cimec.ro II- 1949. (1 - 2. Inele de buclă i 3. Vuul), Fig. 7 - Mormintul 3 din movila II - 1949 c".. www.cimec.ro SAPATURI ARHEOLOGICE lNTR-UN TUMUL DIN COMUNA ROMA (JUDEŢUL BOTOŞANI)* COSTICĂ BUZDUGAN şi ION ALEXOAIE Deşi in ultima vreme cercetările arheologice s-au intensificat, conţinutul celor mai mulţi dintre tumulii care mobilează teritoriul judeţului Botoşani continua să rămînă necunoscut. De aceea în vara anului 1985, Muzeul de istorie al R. S.R. a întreprins, în colaborare cu Muzeul judeţean Botoşani, cercetări sistematice într-unul dintre numeroşii tumuli existenţi pe raza comunei Roma 1 • · Determinate şi de unele lucrări de îmbunătăţiri funciare, ce se efectuează pe teritoriul comunei, cercetările s-au desfăşurat într-un turnul situat la circa 2 km sud-vest de satul Roma, în punctul "Sitna" (fig. 1). Punctul menţionat se află pe interfluviul Morişca-Sitna, ce se prezintă ca un platou structural neted, 224 4 ,4 m cu o uşoară înclinare dinspre nord-vest spre sud-est Înspre sud-vest platoul se termină abrupt datorită unui torent viguros care înaintează regresiv. In partea sudică el se continuă terminîndu-se abrupt spre valea pîrîului "Crac". La nord, spre valea pîrîului Morişca, platoul coboară lin, iar apoi se termină din nou abrupt. Cercetările propriu-zise au început prin deschiderea a două secţiuni perpendiculare (AB şi CD), a căror intersectare imparte turnului (numerotat in planul general al săpătmilor cu cifra l) in patru sectoare aproximativ egale: I, Il, III şi IV (fig. 2). De dimensiuni medii, turnului nr. 1, pentru înălţarea căruia s-a adus pămînt dimprejur, are fn plan forma uşor ovală, diametru! maxim de 20 m, iar înălţimea actuală de 2 m. Iniţial turnului va fi avut o înălţime mai mare, ea a fost însă redusă în decursul timpului fie prin acţiunea de eroziune a solului, determinată de apele pluviale sau a celor rezultate din topirea zăpezilor, fie de lucrările agricole. În plus, în timpul celui de al doilea război mondial vîrful tumulului a fost nivelat pentru construirea unui observator militar. Resturi ale stîlpilor de susţinere a platformei observatorului au apărut în planul şi profilul săpăturilor noastre, în sfîrşit, un drum de căruţe, care traversa recent turnului aproape de centrul lui, a provocat şi el destule stricăciuni. * - Săpăturile de la Roma, punctul .Sitna", au avut un caracter de salvare şi au fost executate cu sprijinul I.E.E.L.I.F. Botoşani. Mulţumim şi pc această cale Ing. C. Purice, director şi ing. D. Cantemir pentru sprijinul acordat. 1 Ion Alexoaie, Cercetari arheologice pe teritoriul comunei Roma, judeful Botoşani. Comunicare susţinută la sesiunea ştiinţifică a Muzeului de Istorie Botoşani. Botoşani, 25-26 octombrie 1985. www.cimec.ro 106 C. BUZDUGAN - I. ALEXOAIE În urma săpăturilor practicate s-a constatat că structura tumulului este destul de simplă, indicind următoarea succesiune stratigrafică : solul vegetal actual, a cărui grosime depăşeşte doar uneori 0,20 m suprapune un strat gros de 1,80 m (fig. 2) de pămînt brun, cu nuanţe gălbui pc alocuri. În cuprinsul lui au apărut f1·agmcnte ceramice caracteristice epocii neolitice, un <'le de silex (la me şi răzuitoare), un topor de formă triunghiulară, prevăzut cu gaură, lucrat dintr-o gresie grosieră (fig. 6/3). Urmează apoi solul de culoare galbenă, steril din punct de vedere arheologic. În interiorul tumulului, pe lingă vestigiile neolitce consemnate mai sus, au fost descoperite cinci morminte de înhumaţie. În continuare vom prezenta crle cinci morminte cu caracteristicile lor de ritual şi inventarul funerar. 1Hormîntul nr. 1, afectat parţial de lucrările pentru construirea observatorului militar a mintit, iar recent de săparea unei găuri pentru planta rea punctului geodezic, avea groapa sepulcrală de formă rectangulară, cu colţu­ rile rotunjite, săpată pînă la adîncimea de 1,25 m. Pe fundul ei se afla un schelet de bărbat adult şi anumite părţi din scheletul unui cal, într-o stare de conservare precară. Scheletul uman era în poziţie întinsă pe spate, orientat VSVENE. Defunctul fusese acoperit cu o împletitură vegctală, realizată din nuiele subţiri sau trestie, prin putrezirea căreia au rămas amprente de culoa1·c albă, foarte vizibile pe cea mai mare parte a scheletului. Ungă cap, in partea de nord se găseau craniul şi extremităţile picioarelor unui cal, depuse ca ofrandă (fig. 3/1 ). Inventarul funerar este destul de bogat şi variat. In regiune:>. calcaneului se afla un obiect, neidentificat din cauza stării foarte proaste de conservare, şi o scară de şa din fier, recuperată doar parţial. Scara de şa pare să reproducă o formă cvasicirculHă, lucrată din bară relativ groasă, cu secţiunea rotundă, în partea de jos subţiată şi lăţită, formînd talpa, în partea de sus subţiată şi înalţată semioval, străpunsă de un orificiu dreptunghiular pentru prindere (fig. 5/1). Pe oasele bazinului se găsea o cataramă din fier, cu marginea dreptunghiulară, eu colţurile rotunjite (fig. 5/7). În partea de nord a oaselor bazinului se afla un cuţit din fier, cu vîrfullamei triunghiular şi muchia îngl'oşată cu urme de lemn putrezit pe el. În seeţiune lama este biconvexă, iar mînerul, masiv, de formă oarecum dreptunghiulară, subţiindu-se uşor spre peduncul (fig. 5/IJ). Puţin mai sus de bazin, pe stînga cutiei toracice erau trei vîrfuri de săgeţi de fier, cu lama romboidală, cu peduneulul prins în tijă rotundă de lemn, din care se mai păstrau fragmente (fig. 5/3 -5). Mormîntul nr. 2, avînd groapa sepulcrală de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite, săpată pînă la adîncimea de numai 0,25 m de la suprafaţa solului actual, m;-i păstra doar cîteva resturi din scheletul unui adolescent probabil, după care se poate aprecia că defunctul fusese depus în decubit dorsai, eu capul la est şi picioarele Ia vest (fig. 4/3). In regiunea oaselor craniene s-a găsit un fragment de la un nasture mic de cupru compus din două semisfere cuplate longitudinal, prevăzut cu o urechitişă de prindere (fig. 5/8). Mormîntul nr. 3, identificat tot la adîncimea de 0,25 m, prezintă, intr-o stare precară de conservare, resturi ale unui schelet probabil de adolescent, în poziţie întinsă pe spate, orientat est..:vest depus într-o groapă rectangulară, deranjată de lucrări anterioare in capătul vestic (fig. 4f1J. In partea de nord, www.cimec.ro SAPATURI ARHEOLOGICE 107 lingă oasele bazinului se afla o piatră fină, de formă dreptunghiulară (fig. 6/1), iar în regiunea tor-acelui au fost surprinse resturi dintr-o cataramă de fier nrrecuperată din cauza stării de conservare precare. l\1ormîntul nr. 4, cu groapa sepulcrală de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite, săpată pînă la adincimea de 0,60 m, conţin<'a, intr-o stare relativ bună de conservare, scheletul unui adult. Defunctul fusese asezat in poziţie întinsă pe spate, cu capul la nord şi picioarele la sud (fig. 4/2). Ît~ partea de vest, lingă craniu se afla o c3nă de lut, aşezată in poziţie oblică, cu gura spre nord. Lucrată Ia roată, dintr-o pastă fină, de culoare cenuşie, crna are corpul bitronconic, gura strîmtă, cu buza răsfrîntă şi fundul inelar. Este prevăzută cu o toartă cu două caneluri longitudinale pe suprafaţa superioară (fig. 6/2). În lungul femurului drept era un pumnal de fier, din care a putut fi recuperat doar vîrful, de formă triunghiulară, cu secţiunea biconvexă (fig. 5/2). Mormintul nr. 5, identificat la adincimea de 0,40 m, mai păstra doar resturi din scheletul unui adult în poziţie întinsă pe spate, orientat est-vest, depus într-o groapă al cărei contur descrie in plan un dreptunghi cu colţurile -rotunjite (fig. 4/2). ln partea de nord, intre torace şi o~sele bazinului se aflau mai multe piese de fier, care nu au putut fi recuperate din cauza stării de conservare foarte proaste. Printre acestea menţionăm o cataramă şi o piesă neidentificată, probabil o aplică de tolbă. Din prezentarea făcută reiese că cele cinci morminte erau depuse în mantaua tumulului, constituind, deci, tot atitea înmormîntări secundare intr-un monument funerar mai vechi. Lipsa mprmintului principal pune ipotetic problema unui cenotaf pentru care s-a înalţat turnului, fără a se mai putea stabili cînd anume s-a petrecut evenimentul. Din dispunerea în plan a mormintelor nu rezultă că înmormîntările s-ar fi făcut intr-o anumită ordine. În schimb se observă că ele er~u grupate in partea de sud-vest a tumulului, mai exact in sectorul Il. În mot mântările sint individuale, iar mormintele simple. Singurul în care s-au găsit resturi de schelet de cal este M 1. Gropile sepulcrale, de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite erau să­ pate la adîncimi mici, cuprinse intre 0,25-0,60 m, exceptind pe cea a M 1, care ajungea Ia 1,25 m. Inhumaţii erau depuşi în poziţie întinsă pe spate, cu mîinile aduse pe lîngă corp. La l\11 s-a constat că defunctul fusese acoperit parţial cu o împletitură vegetală. Orientarer lor este diferită, cee:.:o ce reflectă fie eterogenitatea celor decedaţi, fie lipsa unei rigori r practicilor rituale. Trei dintre morminte sînt orientate est-vest (M 2, M 3 şi M 5), unul VSVENE (M 1), iat altul nord-sud (l\i 4). Inventarul funerar, deşi semnalat în toate mormintele, este relativ sărăcăcios, în afară de cel descoperit în M 1. Din nefericire, din cauza stării precare de conservare, unele piese n-au putut fi nici măcar identificate. El cuprinde obiecte de podo~bă şi accesorii veslimentare (nasturi, catarame, aplice?), arme, piese de harnaşament şi obiecte de destinaţie gospodărească (vîrfuri de săgeţi, pumnale şi cuţite, scări de şa, ceramică). Dacă ritul de inmormintare este acelaşi, analiza elementelor de ritual şi a inventarului funerar permite o deosebire cronologică a mormintelor desc~perite. www.cimec.ro 108 C. BUZDUGAN - 1. ALEXOAIE --------------------------------------~. Din punct de vedere al ritualurilor funerare M 4 mrnifestă trăsături caracteristice înmormîntărilor sarmatice. In Moldova mormintele acestora se intilnesc în grupuri mici (Epureni, Dîngeni, Truşeşti, Unţeşti, Vaslui etc.), cît şi izolate (Focşani, Mitoc, Şendreni, Tutova, Ţuţora etc)2. Deseori ele apar ca înmormîntări secundare în tumuli mai vechi (BîrladProdana, Glăvăneşti, Holboca, Larga Jijia, Şuletea, Tecuci, Valea Lupului, Giurcanip, fiind datate cu deosebire în a doua jumătate a secolului al III-lea e.n. M 1 are orientarea nord-sud, ca şi majoritatea mormintelor sarmatice descoperite în zona subcarpatică a României 4 • În sfîrşit, inventarul funerar cuprinde obiecte frecvent întîlnite în mormintele sarmatice din Romănia şi sud-vestul U.R. c:;. s.•. Analogiile de ritualuri şi de inventar funerar ale mormîntului nr. 4 din T 1 de la Roma cu aceste descoperiri îndreptăţesc pe deplin atribuirea lui antichităţilor sarmatice şi datarea în secolul al III-lea e.n. Celelalte morminte (patru) conţin elemente de ritual şi inventar funerar care se întîlnesc la populaţiile nomade. În strînsă legătură cu aceasta este necesar să subliniem mai întîi faptul că toate cele patru morminte sînt individuale, reprezentî11d înmormîntări secundare în mantaua unui turnul preexistent, ceea ce constituie o trăsătură caracteristică populaţiilor nomade în general şi a celor turanice în special. într-adevăr, majoritatea covîrşitoare a mormintelor nomazilor turanici provin din descoperiri tumulare, cele plane fiind numericeşte reduse 6 • Ca şi la populaţiile nomade, se constată adîncimea mică a gropilor sepu1cra1e (0,25 -0,60 m) 7 , cu excepţia celei a mormîntului nr. 1 (1,25 m). De asemenea, depunerea defunctului în decubit dorsa], cu capul la est (M 2, M 3, M 5) sau vest-sud-vest (M 1), este frecvent întîJnit la nomazii turanici 8 • În fine, aşezarea defunctului peste s~u acoperirea lui cu o împletitură vegetală, ca şi depunerea ca ofrandă a unor resturi de cal (cranii. fragmente de picioare) este exclusiv o practică rituală a turanicilor nomazi din secolele X-XIII, reflectată în descoperirile de la Bîrlad, Griviţa, Umbrăreşti, Probota, Todireşti din Moldova . Pe de altă parte, inventarul mormintelor din grupa celor patru, în mod special M 1, cuprinde piese (vîrfuri de săgeţi romboidale, cuţite, scări de şa) cu analogii în descoperirile turanice din România şi din U.R.S.S. 10 • Din cele expuse mai sus reiese cu claritate asemănările între cele patru morminte descoperite în T 1 de Ia Ro ma şi cele turanice tirzii. De aceea considerăm îndreptăţită atribuirea acestor morminte turanicilor nomazi şi datare a lor în sec. X -XIII. 2 Gh. Bichir, in Acles du VIII" Congres international des sciences prehisloriques el prolohisloriques, I, Beograd, 1971, p. 275- 285; idem, Dacia, N. S. 21, 1977, p. 168. 3 Idem, op. cit. 1977, p. 171 - 172 ; pentru descoperirile de Ia Giurcanl, vezi C. Buzdugan, In Cercetări arheologice, 4, 1981, Bucureşti, p. 7- 16. 4 Gh. Bichir, Pontica, 5, 1972, p. 139; idem, op. cit. 1977, p. 168, 172. 5 Idem, Ponlica, 5, p. 145 8 Victor Spinei, SCIVA, 25, 1974, 3, p. 389- 414; idem RealilăJi etnice şi politice ln l'iloldova Meridională fn secolele X- XIII. Romllni şi turanici, 1985, Iaşi, p. 119. 7 ldem, Realilăfi... p. 120 8 Ibidem, p. 120 8 Ibidem, p. 121. 10 V. Spinei, SCI VA, 25, 3, fig. 4/9 - 11 ; idem Realităfi ..• fig. 33/3, 4, 36/31, 32, 35/6, 2 ; vezi şi Valeriu Leahu şi George Trohani in SCI VA, 29, 1978, 4, fig. 3/2 - 3. www.cimec.ro 109 SAPATURI ARHEOLOGICE LES RECHERCHES ARCHEOLOGIQUES EFFECTUEES DANS UN TUMULUS DE LA COMMUNE ROMA, DEP. DE BOTOŞANI Resume Les recherches archeologiques effectuces en 1985 dans un tumulus situe au sud-onest de la commune de Roma, sur le plateau Sitna, ont mene a la decouverte de 5 tombeaux d'inhumation de periodes historiques diverses. Les principaux elements du rite de la tombe no. 4. (le specifique du tumulus, la deposition en decubitus dorsal) et les objets de l'inventaire (cruche placee a cOte du crâne, poignard en fer le long du femur droit) la recommandent comme appartenant au groupe des Sarmates du 111-e siecle de n. e. En ce qui concerne les autres quatre tombes (no. 1 - 3 ct 5), la construction des tumulus, la profondeur relativement reduite des fosses, la deposition des morts en decubitus dorsal Ia tete orientee vers l'est ou l'ouest-sud-ouest, recouverts parfois d'un tissu de fibres vegetales, la presence d'offrandes reprcsentees par des segments du corps de chevaux, l'inventaire funeraire contenant surtout des armes, des pieces de harnachement, des objets domestiques, indiquent' des nomades touraniens des X-XII-e siccles. Fig. 1 - La carte de la commune Roma avec le plateau Sitna. Fig. 2 - Le plan et le profil de tumulus 1. Fig. 3 - Plans de tombes decouvertes dans le tumulus: 1, Tl ; 2, T5. Fig. 4 - Plans de tombes decouvertes dans le tumulus: 1, T 3 ; 2 Te; 3, T 2 • Fig. 5 - Objets decouverts dans les tombes : 1 - 2, etriere (T1 ) et poignards (T:) ; 3- 5, pointes de fleches, 6, couteau, 7, boucles de ceinture (T1 ) ; 8, de bouton en bronze (T 2 ) Fig. 6 - Objets decouverts dans les tombes: 1, meule â affiHer (T3 ) ; 2, cruche (Te) 3, hache decouverte dans le remblai de tumulus. www.cimec.ro 110 C. BUZDUGAN - LEGENDA o -.) ;. ~.rno ..... A' J•· "_,.,...."_to dtltr C4l nwene)"~ temp()l"ură (: :J Lur~,[; .:k locol/1~!' - - - :. ...:m.!.5 dt" c"Y?U~a ·~~~ Cotr: n r s c u Fi{!. 1 - Harta romunei Homa, cu punrtul "Sitna" www.cimec.ro I. ALEXO.\IE SĂPATUIU ARHEOLOGICE 111 p,~.., dolac...t.-..q~ \ oi;~~ Harmittt de Tn~.. ~:-e t11 G€< Khfll\~ irtf,q ~o... '-. Flg. 2 Homa. Planul şi profilul tumulului nr. 1 www.cimec.ro ,, Cll . LEIENDAi •tPUIIIIIII •s.~ • .. Mt(i 6.N~~turi • 7. Cerallică Fig. 3 - Roma. l\lonninte descoperite !n Tl : 1 , Ml .' L www.cimec.ro ?, - !\f• .;). 113 S.\PATURI ARHEOLOGICE Mit. ~· -Q,t~ Fig. 4 8 - HIERASUS - Homa. Morminte descoperite ln Tl ; 1, M3; 2, M-1; 3, l\12 www.cimec.ro 114 C. BUZDUGAN - ,----,,~---­ -------·r.' ''\ 1' ,,.-·_-., ,, .. _... _ .............. , ,.--- ... ' .. , ,' .., ', ,' , , , ,,.•: 1 .-~ ~· 1 1 : ' '. ' I. ALEXOAIE \ 1 1' : " '• j:, i'··\ ''• \ \ \ '• ' '\1 ' ' ' 1 1 1 1 1. ' 1 '! \ \ t>·: JJiil: 1 1 ·~;:;;.;:)_J~ Fig. 5 - Roma. Obiecte descoperite în mormintele din T1 : 1 scară de şa ţi l'irf de pumnnl M4 ; 3 - 5, virfuri de sllgeţi; 6, cuţit ; 7 cataramă (Ml); 8 nasture de cupl' u (M2). www.cimec.ro 115 SAPATUHI AHI-IEOLOGICE ,. ·. \• .. -~· Fif(. 6 - R1 nw. Gbi11 lr !lcS<q:erilc in mormintele din Tl: 1, piatră pentru ascuţit (M3); :.>, umii d!' lut, (1114) ; 3, toţor de piatră din mantaua tumulului. www.cimec.ro www.cimec.ro ·i. SĂPĂTURLE .J~E ~~LV ARE DE LA. CQ.ŢlRGf\yi. (COMUNA,.ROMA; JUDEŢUL BOTOŞANI) ., . E~IIL MO SCAL r.; ·' .• 1;· t:.. Săpăturile ..,. efectuate nici au avut ca obiectiv salvarea unor tumuli de mici dimensiuni care intrau în petimetrul amenajărilor funciare, ce se efectuau la Cotîrgaci. În total s-au săpat 9 tumuli descoperindu-se 11 morminte în poziţie chircită. Prin aceste săpături organizate de Muzeul de Istorie din Botoşani s-au putut aduce în discuţie un nou grup de morminte din perioada de tranziţie de la neolitic la epeca br,onzului şi din epoca bronzului care vor contribui la o mai bună cunoaştere a acestei categorii de monumente. Movilele sînt menţionate în Repertoriul arheologic al judeţului Botoşani întocmit pentru prima dată la noi în ţară de competentul colectiv al Muzeului Judeţean Botoşani şi de la Institutele de arheologie din Bucureşti şi Iaşi (A. Păunescu, P. Sadurschi şi V. Chirica 1976). Tumuli an mai fost săpaţi in judeţul Botoşani începînd din annl 1949 de către membrii colectivului şantierului Valea Jijiei iniţiat şi ccndus de regretatul profesor Ion Nestor la Corlăteni şi Holboca (1. Nestor, 1953, p. 84 şi urm. V. Zirra, 1960, p. 97 -128). Un prim grup de 4 tumuli care au fost săpaţi era situat la marginea de E SE a satului Cotîrgaci pe partea dreaptă a şoselei care duce de la Cotirgaci la Roma şi care astăzi sînt în zona livezii intensive ce a fost plantată după săparea lor. Ei se aflau înşiraţi paralel cu şoseaua la o distanţă de 100 --'200 m de marginea satului. Turnului nr. 1 awa diametru! de circa 25 metri şi înălţimea de 1,05 m de la nivelul de construcţie. S-au săpat 8 şanţuri paralele de 18 x 1 m cn profile între ele de 0,70 m. În secţiunea nr. 1 s-a găsit groapa mormîntului. Ea a fost săpată de la baza pămîntului galben viu sau puţin deasupra lui din nivelul de humus antic care astăzi este suprapus de nivelul de pămînt negru care formează mantaua movilei. Nivelul de pămînt negru are o grosime de 0,85 m. El este suprapus de humusul arabil cu o grosime de 0,80 m. Aproximativ în centrul tumulului se afla groapa cu o formă dreptunghiulară cu colţurile uşor rotunjite. Ea are dimensiunile de 1,45 x 0,90 m şi adîncimea de la nivelul de săpare de 1 m, iar de la nivelul actual 1,90 m. In groapă se afla un schelet întins pe spate cu mîinile în lungul corpului. Picioarele erau chircite pe partea stîngă. Orientarea mormintului este SV 215° -NE 50° (fig. 1/1 şi 6/1). El avea o stare relativ bună de conservare, dar coastele şi vertebrele din zona lombară s-au sfărîmat fiind putrezite. Craniul, oasele miinilor şi picioarelor aveau o culoare roşiatică. În groapă nu s-a găsit nici un fel de inventar. Expertiza antropologică a arătat că în turnului nr. 1 a fost înmormîntat un individ www.cimec.ro E. MOSCALU 118 de sex masculin, [!duH 1 de 22-25 aui de statură înallă, de 179 cm (l\1. Pcria1988). Tumululnr. 2 se afla la o dislanţ.ă de 100 de m spre vesl de Lumululnr. 1. Aproximativ în centrul Lumulului s-a găsit groapa mormîntului earr rste de ast•menea singular. S-a săpat o reţea de 6 şan!uri l'll dimensiunile de 15 X 1,2:> m păsLI'Îndu-se înt1·e rle un profil de 0,70 m. Tumulul are o înălţimc de 0,50 m şi un diametru de ein·a 20 m. :\Iormîi,tul are o groap'ă de formă ovală cu dimensiunile de·1,75 x O,G.J m. Ea are adîneimt'a de la nivt'lul de săpart' de 1 m, iar de la niwlul actual de 1,20 m. Schelrtul t•ra chi1·eit pe partea stingă l'll miinile îndoite din cot şi aduse spre faţă şi orientarea N - S. (fig. 1/2 şi fig. G/2). În spatele capului s<' afla o jumătate de vas din pastă cărămizie la exterior şi neagră la mijlo1·, grt>u de atribuit din punct de wdrre cullural (fig. 7/5). Ct>l inmormintat aiei era 11n bărbat matur de prste 50 dP nni ch' !ali<· mijlocie (l\I. Perianu, HIXR), Tumulul nr. :1 ayra înăl[im!'a dt• 0,80 m şi un diametm de circa 2:) de m. S-a săpat o reţea dP şase şan!uri <'U dirnrnsiunilt• de 20 >C 1,30 rn nvind înlre de un profil de 0.7(~ m. Nu s-a găsit nici un moi'mînt, c<·Pa c·<· ne fa<'<' să crrdem că era un crnotar. In pămîntul cc forma mantaua tumHiului s-a găsit un fragmrnt de Yas cu un pro1il apar!inînd Culturii Cucuteni A -B sau B {. ig. 7/6). 2 la mr dc sih•x negm cu pde a lhe (fig. 717, 10) şi un fmgment de vas cu brîu alwolar apartinind foarte probabil Culttu·ii Ilorodiştea - ErhiePui (fig. 12 '3). Tumulul nr. 1 se afla la cirea :{00 m S)H't' n·sl detumulul nr. 2. E avra înăl!imea de 0,90 m şi un dia.metru de 23 m. S-a săpal o reţea de fl şan!uri paralele cu dimPnsiunile de 17 x 1,30 m l'U un profil între ele gros de 0,70 m. Apl'Oximaliv în centrul tumulului s-a găsit groapa unui mormînt de fot mă dreplunghiulară cu colţurile rotunjite şi dimensiunile de 2,15 b< 1,00 m. Ea al'e adineimea de la nivelul de săpan~ de 0,60 m, iar de la niwlul aetual dt' 1,2;) m. Scheletul era întins pe spate cu miinile în lungul corpului şi picioarele pe partea stingă. Avea orientarea SV 210o -NE 30°. În dreptul cnpului sub lmmerusul stîng se afla o grămăjoară dr ocru roşu. Alt inventar nu a }>vut. Oasele erau colorate in brun rpoşcat. Ele aparţin unui hăhat adult de peste 30 ani cu înălţimea de 174 <·m (M. P<~rianu, 1\:)88), (fig. 1/3). În mantaua turnului s-a găsit un fragment din buza unui vas din pastă roşie tină care aparline Culturii Cucutcni A-B sau Culturii Cucuteni B (fig. 7/1). şi o aşchie de silex n<'gru cu dungi albe (fig. 7/12). Aceasta ne permite să afirmăm că mormîntul din tumul <'ste posteriol' fazei Cucuteni A -B sau B. Tumulii nr. 1-4 formau un grup aparte. Tumulii nr. ;) şi 6 se află la o (]istanţă de circa 600 de metri spre vest de acest prim grup de tumuli lîngă livada wch<' din Cotirgaci. Ei se aflau unullingă celălalt la o distanţă ele circa 100 ele metri. Lîngă aeest grup se afla un turnul dr. mari dimensit~ni inalt de 4-5 m ('U diametrcle d<' ciren 50-60 m, ea re nu a putut fi săpnt. ln tumulul nr. 5 s-au gltsit două morminte. El ~vea o înălţime de 0,7:> m şi un diametru de circa 20 m. S-a sltpat o reţea de 6- şanţuri pa rele eu dimensiunile de 17 x 1,30 meu un profil între ele de 0,70 m. Aproximativ in eentrul tumulului s-a găsit gi'Oapa mormîntului n1·. 1 de formă drcptunghiulară cu eol~urile rotunjite şi dinwnsiunik de 2,2.::i X 1,;)0 m. Adincimea gropii de la nivelul de săparc ('Sle de 0.80 m, inr df' la niwlul aclual d<' 1 ,0;) m. Sclwletull'nl nşPzat pe spate llll, www.cimec.ro SAI':\TUHILE DE LA COTIHGc\C[ 119 cu miinile în lungul corpului şi picioarele chircite pe pa·rtea stîngă (fig. 2/2). Ori1•ntarea scheletului era SV 234° -NE 39°. Oasele erau colorate roşiatic, dar nu ştim dacă această culoare se datora ocrului. Mormîntul nu a a\'ltt niei un fel de inventar. El aparţine unei femf'i mahrr~ (M. Perianu, 1988). Mormintul nr. -2• era sreundar în mantaua· tumuluhti şi aşezat spre perifl•t·in acestuia. El se arta într-o groapă de formă ovală cu 'dimensiunile de 1,53 x 0,70 m. Gt·oapa era săpată de suh solul' adual şi avra adincimea de 1~' ni\'elul de săpare de 0,70 m iar de la nivelul actual de l m. St'hf'letul era întins pe spate cu miinile în lungul corpului şi picioat·ele drepte fiind orientate NS. Ungă femurul drept. se a 'la ·un cuţit de fiet• care s-a sfărîmat datorită oxidăt·ii. Oasele aveau o euloare roşiatică care în acest caz este sigur că nu se datora ocmlui, intrucit acest mormînt np~rţine fo:ute propbabil epocii pref<'udalf'. El aparţine unui infans 2 dP 8 ani (l\1. Perianu, 1988), (fig. 2/1). Tumululnt·. 6 conţine trei monnintc. El avea diametru! de 25 m şi inăl­ ţinwa de 1,10 m. S-a săpat o reţea de 6 şanţmi cu dimensiunile de 20 X 1,30 m şi cu un profil între ele de 0,70 m. Mot·mîntul nr. 1 era depus într-o gt'o'1pă de formă droplunghiulară cu dimensiunile de 20 X J ,30 m cu un profil între <'le de 0,70 m . .Mot·mîntul nr; 1 era depus într-o groap'ă de fot·mă dreptunghiulară <'li dimensiunile de 1,4.(} X 0,70 m. Selteletul era aşrzat pc spate eu miinile in Iu.Igul corpului şi picioarele chirciLe pc part<'a dt·caplă. Orirntnrca sa rsfe el' SV 210" -NE 3(r. Oasele ~ veau o culoare roşintieii c:ue nu este sigut· d se datot'l'şt.e ocrului roşu pentrucă şi mormintul m·. 2 di,t turnului nr. 5 căn• datează foarlc probabil din epoca prdeudală aveau oasele eu aceeaşi l'aloraţic. Ocru! estt• o argilă care f'ste puJin soluhilă în apă. De acf'ea f'stc problomat.ică aprecierea faptului că aspectul roşiatic al oaselor din unrle mormi!Itc marchează prezenţa ocrului roşu. Adîncimea gropiii de, la nivrlul de s~\put·c este 0,60 m, iar de Ia nivelul actual de 1,65 m. Oasele aparţin unui infans 2 de 8-9 ani (fig. 3/1). Mot•mintul nr. 2 din tumulul nr. 6 are o groapă drcptunghiulară eu colţ!ll'ilc mtunjite şi dimensiunile de 2 >: 1 m. Odentarea scheletului este SV 245° -NE 70°. Adîncimea gropii este de la nivelul de săpare de 1 m, iar de la nivelul actu:.>l de 1,92 m. Scheletul este intins pc spate cu mina stingă pc lingă corp, iat· antrebraţul drept pus pe bazin. Picioarele sint chircite pe partea dreaptă ca şi la mormîntul nt'. 1 (Fig. 3/2). Oasele scheletului aveau o culoare ht·un roşcată cu pete negre şi este un inidivd adult de 2;} -30 ani de sex masculin (M. Perianu, 1988). Mormîntul nr. 3 are o groapă de formă ovală cu colţ.tu·ile rot.un,jite şi dimensiunile de 2 x 1,55 m. Ea are adincimea de la nivelul de săpare de O,G5 m şi de la nivelul actual de 1,47 m. Scheletul este întins pc spate cu miinile in lungul corpului, capul căzut spre stinga şi picioarele chircite spre stinga. El aparţine unui individ matur de peste 35 de ani, de sex masculin cu o înăl!i­ mr de 1,75m (.M. Perianu, 1988). Oasele au o culoare roşiatică ( ig. 4/1). Orientarea este VE. În pămîntul care o1·ma mantaua tumulului nr. 6 s-a găsit un fragment cer:1mie, un silex, şi uu topOI'aş de tuf vuleanic de culoare gălbuic (fig. 7/l3). Acesta poalc aparţine cui tu I'Îi Criş sau cultut'Îi ceramice linia re. Aslfel de toporaşc dălti!e se cunosc Ia O!'be!Jsca de Sus (jud. Telf'orman, E. :\loscalu, 1977, p. 338, fig. 6/1) ca şi în mect'opola şi aşe:wrea care apr!ine culturii Boian şi Dudeşli de Ia Cernica- Bueu!'eşLi (Gh. Cantacuzino. l9G7). www.cimec.ro 120 E. 1\IOSC_-\L U La tumululnr. 6 nu s-a observ3t constlllirea în etape a unei moyiJe de pămint pentru fiecare mormjnt in pal'te ci .ma~ întî~ au fost făcute .cele trei,fumormîntări şi apoi s-a construit turnului cu pămînt luat din imediata yecinătate. Turnului nr. 7 se află pe dealul din dreapta pîrîului care curge prin Cotîrgaci, spre cătunul, "La Bucovineni" .pe drumul care duce la Cătămărăşti la circa doi kilometri de Cotirgaci. Tumulul are un diametru de 20 ·m şi o înălţime de 1,30 IJl... S-a săpat o reţea de patru şanţuri cu dimensiunile de 17 >~ 1,30 m cu un. profil între ele de 0,70 rn.;. În centr1:1l tumulului s-a găsit o- g-roapă de formă dreptunghi.ulară cu dimensiunile de 1.50 x 0,75 m. Scheletul este orientat S.V. 249° -N. E. 63°. Groapa are·adîncimea de la nivelul desăpare de 0,60 m, iar de la nivelul actual de 2,40 m; Scheletul estte intins pe ~pa te cu mîinile în lungul corpului şi picioarele chircite spre dre:!pta. El 3parţine unei femei de.peste. 22 ani de statură înaltă de 166 .cm. (fig. 4j2, l\I. Perianu, 1988). În acest turnul s-a găsit un singur mormînt. • . În mantaua tumului s-a găsit o oală din pastă brună la exterior şi neagră la mijloc ornamentată pe corp cu triunhgiuri incizate în interior (fig. 8/1). Ea a fost depusă întreagă în pămîntul ce forma mantaua tumulului dar a fost spartă în timpul săpăturii şi s-a reconstituit. Acest vas ne poate da un reper cronologic pentru aJmrtenenţa culturală a tumulului nr. 7 în sensul că aparţine epocii şi culturii în care a fost construit tumulul·dar ea putea să se fi aflat la data construirii tumulului în pămîntul utilizat pentru mantaua acestei movile. În acest caz mormîntul din turnului nr. 7 este posterior datei oferite de acest vas, el fiind un terminus post quem. :Yiai apropiată de realitate pare a fi ideea că acest vas a fost depus de constructorii tumulului. El s-a .găsit întreg. .· Turnului nr. 8 se afla la circa 200 m spre est de turnului nr. 7 cu care formează un grup de 2 tumuli izolaţi. Şi el se încadrează în categoria tumulilor de mici dimensiuni în care s-a făcut o singură inmormintare pentru care s-a construit movila. El avea un diametru de circa 19 m şi o înălţime de 0,65 m. S-a săpat o reţea de 4 şanţuri cu dimensiunile de 15 x 1,30 m cu un profil de 0,70 m între ele. Aproximativ în centrul movilei s-a găsit groapa unui mormînt de formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 2,20 x 1,20 m. Groapa era săpată de la nivelul pămîntului galben viu sau poate de la nivelul humusului antic de deasupra acestuia care putea avea cîţiva centimetri. Ea are adîncimea de la nivelul de săpare de 0,50 m iar de la nivelul actual de 1,15 m. în groapă se aflau 2 schelete. Primul aparţine unui bărbat matur de peste 60 de ani care aparţine tipului protoeuropoid cu elemente nordoide iar al doilea aparţine unui copil de 9-10 ani (M. Perianu 1988). Copilul se afla aşezat pe spate in partea stîngă a adultului cu capul în dreptul umărului acestuia. Adultul era aşezat pe spate cu mîinile în lungul corpului şi cu picioarele chircite pe partea dreaptă. El avea orientarea sud-vest 231°- nord-est 50°. Este aproape sigur că orientarea depindea de sezonul în care a fost făcută şi de poziţia soarelui în acel sezon. Credem că cele 2 morminte într-o singură groapă se datoresc unui deces concomitent. Aici este înmormîntat bi.micul şi nepotul său (fig. 5/1), altfel nu s-ar explica de ce groapa a fost mai mare dl"cît cl"le făcute pentru o siagură înmormîntare. Ea a fost concepută de la început pentru o înmormîntare dublă. în mantaua movelei a fost găsit la adincimea de 0,30 m un topor ciocan lucrat din piatră gri şlefuită cu o perforaţie pentru www.cimec.ro SAPATURILE DE LA COTlRGACJ înmănuşarea datează din epoca bronzului (fig. 8/2). El cronologică ca ·şi vasul din turnului nr. ·7, fiind cozii care aceeaşi poziţie 121 poate avea contempo:... ran cu mormintul sau· anterior ·acestuia~ Turnului nr. 9 se afla pe acelaşi deal cu tumulii·nr. 7 şi 8, dar la circa 2 km spre vest in dreapta drumului ca-re duce de la Cotîrgad la .Popeni. El' avea un diametru de 28 m şi' o înălţime de 1:,40 m; S:<a· sfipat•to teţea de· 6 Şan­ ţuri cu dimensiunile de 20 x 1,30 m- avînd între ele un pmfil de· 0,70 m. Aproximativ in cenbrul turnului se i afla ·un lllottmînt.· Groâpit ~vea o formâ dreptunghiulară cu colţurile· rotunjite •şi 6rientarea de··noro~est 70° -sudvest 279°. Ea a fost săpată de deasupra<pămîntului galben viu sau de 'dPasu"' pra nh·elului de humos antic. Ea are adîncimea de la nivelu·l de să·pare de 0,60m iar de la nivelul actual de 2 m. În groapă s-au păstrat doar citeva oase. ceea ce nu a permis stabilirea •poziţiei scheletul ni ... O'a9ele au· o ct1loare roşiatică şi aparţin unui indh·id de sex masculin, adult I. de 21 .L- 25 de ani cu o statură înaltă de 1i'6 cm (.\1. Peria nu 1988), fig. 5 j2. Fragmentul de vas Cucuteni A -B sau B din turnului nr. 4 ne asigurft posterioritatea mormintului de aici, dar în acelaşi timp nu exelude nici contemporaneitatea mormintului cu el. În turnului nr.· 6 sînt 3 morminte care pot apartine aceleaşi familii. În acest fel avem un ttnnul cu înmormintări familiale. V. A. Dergacev socoteşte că acum se trece de la familia patriarhală la familia mică ca formă economică de bază (V. A. Dergacev 1978 p. 56). Mormintele din tumulii 1, 4, 5, 6, au o caracteristică comună şi anunw forma dreptunghiulară a gropii cu colţurile uşor rotunjite şi o oriPntare care variază intre sud-wst 210° - sud vest 245~. Toate aceste mormi11te au fost lipsite de inventar, ceea ce face dificili incadrarea lor culturală. Ele aparţin culturii Iamnaia ca şi cele de la I-Iamangia şi Smeeni. Dinu ::\Iarin a a_juns la concluzia că purtătorii acrstei culturi au pătruns la sfîrşitul dez'{-oltării complexului Horodiştea-Folteşti şi la începutul epocii bronzului (Dinu ::\Ia rin, Hl74 p. 263, E. Comşa, 1985 p, 155 ), dar E. Comşa a arătat că purtătorii acestei culturi au pătruns încă din faza culturii CucutPni A 3 (Tripolie B 1) la Ceainari in sudul R. S. S. :Moldoveneşti (E. Comşa Hl76 p. 35) care aparţin fazei vechi a culturii Iamnaia. La Holboca in mormintul nr. 33 la humerusul .. drept se afla ocru roşu (E. Ccmşa 1985, p. 152) in timp ce la Cotîrgaci în mormîntul nr. 1 din turnului 4 ocru roşu se afla sub umărul drept. Şi la Vînători jud. Galaţi în mormintul nr. 13 ocru roşu se afla lingă umărul drept (l\1. Brudiu, 1985, p. 239). S-a ajuns la concluzia că populaţiile care se înmormîntau cu ocru roşu obişnuiau să-şi îngroape bărbaţii chirciţi pe partea dreaptă iar femeile chircitc pe partea stîngă (A. I-lausler, 1976 p. 48: E. Comşa 1982 p. 91). Dar trebuie să atragem atenţia că la Cotirgaci mormintele din turnului 1 şi turnului 6, mormintul 3 sint masculine chircite pe stînga, mormîntul nr. 1 din turnului 5 este feminin chircit pe stinga iar mormintele din tumulii nr. 4, 8, 6, (mormintul nr. 2) sint masculine chircite pe dreapta iar cel din turnului nr. 7 este feminin chircit pe dreapta. Toporul ciocan găsit în tumulul nr 8 la adincimea de 0,30 mare o dublă semnificaţie cronologică (fig. S/4). El poate aparţine epocii şi culturii în care s-a făcut inmormintarea şi construirea tumulului fiind lăsat intenţionat de construetorii acestuia. Dar el poate să fie mai vechi decît epoca mormîntului www.cimec.ro E. MOSCALU 122 -------------------- pentru care s-a construit turnului, fiind antrenat odată cu pămîntul din jur. An·astă din urmă posibilitate ni se pare mai puţin probabilă intrucit constructorii tumqlului I-ar fi găs.it,.în timpul lucrărilor şi I-ar fi utilizat; Acest tip de topor ciocan aparţine unui tip cu o largă utilizare cronologică, enlturală şi terilorialăde.vreme ce.exemplarul de la Cotîrgaci are o bună analogie în cultura Tei (~za a II a în .aşezarea .de la Tei. -.Bucureşti din Bronz B -C (V. Leahu, 1966, p. 63, fig. 6./2) dar în mantaua ţumulului nr. 8 am găsit şi cîteva fragmf'nte dinlr-un vas. ornamcntat cu motivul inciziilor în triunghiuri care aparţin aeelciaşi culturi ca şi vasul întreg găsit în mantaua tnmulului nr. 7 în acest fel sl' poate demonstra contemporaneitatea dintre tumulii nr. 7 şi 8 care formează un grup aparte. În mantaua tumulului nr. 7 am găsit un vas care era intreg dar a fost spart în timpul săpăturii. El este lucr·at din pastă brună la exl.cri~r şi neagră la mijloc. Înăl~imea păstrată este 12,2 em iar diam<'nlrul maxim este 20,G cm. Partea sup<'rioară nu s-a păstrat. Corpul <'Sle ornamentat eu un registru ornam<'ntal format din triunghiuri eu yirful în sus delimitată dt· eile două linii incizale. Interiorul acestor linii este umplut eu ineizii Dea"upra Yîrfurilor l.riunghiurilor s-a mai păstrat un orna rnent formal din dou[t linii incizate. Ornamentul format din triunghiuri inrizate este specific şi ntllurii Costişa din .Moldova care datează din bronz A 2 (A. Yulpe, H){il, fig. Q; A. Vulpe, :M. Zamoşteanu, Hl62, p. 312 fig. 4 şi fig. 5) ; A. Yttlpe 1961. p. 112, fig. 4-7; 5. Morintz 1978, pag. 113 şi p. 190). Act'laşi tip de ornament se intilneşte frecvent şi pe ceramica culturii Komarovo ((~. 1. Smirnova, Hl74, p. :JU, fig. 1/6; V. A. Dergacev, E. N. ~a,·a, 1985, fig. 1j:i. 17, fig. :)/6, 12 -13; lgor K. Swşnieov, 1967, pl. 1/18; 111/8, 14; Vj2; 15) . .-\lribuirea eullurală a yastliui din turnului nr. 7 dP la Cotîrgaei esl" îndi difit'il de făcut. A. Vulpe carf' a văzut vasul 1-a excllls din r<'pl•rtoril ctdlurii Coo.ti~a. Este foarte probabil ea vasul din tumulul nr. 7 dP la Colîrgaei să aparţin[t culturii Komann-o deşi din bibliografia eonsultată cu repertoriul de forme şi ornamente specifice eulturii Komaro\'O nu am găsit pies<' idenlicP cu vasul în diseuţie. \'asul ck la Cotîrgaci are triunghiurile orientate eu vîrfurile îu sus in timp re vasele re le->am găsit reproduec în cultura Komarovo în luedirile consultate au triunghiurile t•u vîrful în jos. Cf'le mai sudice deseoperiri ale cullurii Komarovo cunoscute pînă acum 20 de ani sînt cele din apropierea Ct·rnăutului şi pc Prut la Stopc<'atov, Kotelia. Seliştc şi Orieli\ka. (I. K. Sw~nicov, 19G7, fig. 1). În această situaţie nimic nu impi<'dieă exlindPrca descoperirilor de tip Komarovo şi în nordul .\Ioldovri la Cotîrgaci, Ioealitatr situată la numai eÎtl'VH zeci de kilometri de punetelc cu locuiri din cultura Kom~J.ro\·o cPle mai sudice menţionate mai sus. Cultura Coslişa Ps\P atPstată în judeţul Botoşani în săpătnrilP fărulf' de 1. Nestor şi colnhoratorii săi la Corlălt·ni (1. Nestor·, 19:>2. p. 84-94; A. Vulpe, 1961, fig. 7 fi) ca şi la Truşeşli şi Pră.ieni (N. Ursulescu, P. S'ldur.:;chi D. llotezatu, HIR8). Cullura Komaro\'O I'Slt• răspîndită în Podolia şi Vnlinia în regiuni!P Ccrnău1 i, Lvov, Rovno. 1\';u:n-Frankonr, .Jitomir, Kiev. Slanisl~l\·, Yinita şi Tarnopol pt> riul Pripet şi pt· eunul supf'rior al riurilor Prut şi Bug ca şi p<' eursul mijlociu al ~islrului (T. S. Pass<'k, 19:>0, p. 162; A. Vulpt>. 10G1, fig. 1; Igor K. ~H~nieo,·, 1967, fig. 1) ..\. Yulp<', 19fil, p. 110, fig. 9, a împ[tr!it cultura Komarovo in tn·i www.cimec.ro SAI'ATCH!LE DE LA COTlHGACI 123 1. Biali Potok; 2,,fazelc 1 ş~ 2 aJe.cullurii 1\:oma.rovo,,; 3, rullura Noua . . \ceastă împărţire nu este arerplată (L K. s,·rşnico\·, 19G7 p. 10.)) după eum nu t>ste arcrptată nici ipoteza. lui A. Vulpe pr_iYiud posibilitatea unei legături gl'netke din cultura Costiş'l. şi cultura cu ct•ramică şnurată. Hămine de văzut in!'<' măsu1·ă tumulii nr. 7 şi 8 dr la Colirgad pol atribuiti cYILm·ii Ko-m·Hovo. Cultura Komarovo are trei pcrioade de C\·oJuţie. Prima în perioada de e\·oluţie a hronzului mi;jl~tt·iu, a doua în pcrioada tîrzie a bronzului contrmporană cu eultura ~oua, iar a trl'ia pel'io1dă la inceputul epocii l l'l.llst'lttiană. (T. S. Passrk, 19.)9, p. IGO; L K. Sveşnko,-, 19G7, p. 1();); S . .\Iorinlz, 1971-1. p. 11:~. Şi Tathna S. Passek considl'ră că prim'l. fază a rulturii Komlll'tJ\O t•sle în legătură genrtică eu eultura et•ramieii şnurale. (T. S. Passt'k, Hl.)9. p. 1 fiO). , . in cultura Komaro,-,, există morminlt' ltimularr culcalr Jlt' p<irtea stîngă ;.;;tu dreaplă şi chircil.e îneonjurale de pietre dar şi mormint<· dt• inhumnţie in pozi\it• Întinsă şi chiar de ineinera\it•. Trehuil' să rem'lrcăm faptul 61 şi în eultura Coslişa de h Prăjeni (jud. Botoş'l.ni) există in mormint de înltum·qie cul{·al pe p•u-tf':-t sl ing{t in gronpă oval traprzoi<hlă {f\. l:r;;ulescu, P. S·1dursehi, n. llotezal.u, Hl8X. p. 49) . .i\lormintclc din tumulii 7 -R de la Cotiq,t":lei sint in groapă dreptnnghiulară c11 srhl'lt·tt·lc cukalt• pe spate, mîinilt· inlinw pt' lîngă corp şi pil'ioar:+ rhircilt• pt• parl.Pa dn·aptă. in plus ele au 'orirnl.'ln·a apropiaU\ CII eapul la sud ,-l·st !'LI o dift•rt•n!ă d~· numai 18°, l'al'l' st• prntl' daIora srzonului dil'rrit in car•' s-a făcut in mormint 'lr•'a. Fornn gropii si ••o7.i'ia sl'lw!Ptrlor ca şi erramil'a găsili\ în arrt>şti doi lumuli c·onslituiP clem"ntP eal'l' permit încadran'a lor in ~~~·rt•aşi l'ldtură. 1n a('-('astă 'situaţlt• trrhuie sit n·m:neăm deoselh·ra dP ritual dintrt• morminteiP lumulilorJH. 7 --X dr l'l. Cotîrgaei şi morminte!'' eufturii Komaro,·o runoscutr pînă arum. D<• :t!'l't'a -at.rih•1iren tumulilor 111'. 7 şiR de la Cotîrg·u·i rulturii Kom1i·ovo trrhui!• să rămînă în d i se nt i ('. TrPbuic disrulalt~ ŞI lhlrll' pe ean' ni lr furnizc~1ză mormintul gi\sit în tu mul nr. 2 dl' h Cotirgaci. ca re a wa de asc nll'nt'a o gmapă 11\·a lă iar sdw!Pl.ul era culeat pt• parlt•a slingi\ şi chireitca şi unclr morminte în rultu.-a Komnrovo. Vasul găsit în t11mulul nr. 2 nu ne permite încadrar,·a sa culturală dar dispunem şi de altr l'lrm~'ntr carP o permit. Într-un mormînt tot cu o groapă o vată şi srhPlet rhi1·cit <·ulcat pc partca stingă din cartierul Dunărca - Gala!i s-a găsit un vas (l\1. Bnulin, 19R), p. 2H, fig. G/2) care apare in faza )iontcoru II h B1linteşt.i şi la înePputul culturilor Coslogrni şi Noua. l\Iorminte dl' acest tip rhireile JW partea stingă form"ază o st'rie mai 1w1rc ean• acoprră lot teritoriul 1\'loldovri de \Teme l'l' sr Cllll0:1şle la Probota (Em. Z"'h:-t ria, N. z,tharia, 19G7, p. 601, fig. :{)şi Elulia (Cahul), (~- E. S1•roya, 197H, p. G5 fig. :~ R). El t'stP dal.at in prrioada mijloeil' a rpwii hronzului, Spn• o datare în rull.nra Noua a acrstui lip dr mormint•,• eonliluit~ o indiea!ic şi mormintul nr. 10 din turnului nr. 1 d1· la Glfi\·{IJlcsli t·ar-;· esle ruleal. tot pe partea stin~ă -;i ehircit şi ari' in inwnlarul său doi nasturi butoni ('11 inel de agăţ ar~ din bronz (E. Comşa, 1987, p. :172, l'ig. 11/:~. şi 12.'1. 2). Aresllip_dc aplice prilt·juiese d!'.lerminart':-t apnrtencn!t'Î lor l'ullurale şi enmologic('. ln seria dl' d•·pozill' dt• bronznri HisPşl.i - llftleni, spreifit·t• pilturii i\"ona dr la B~tkni şi L:Jmi din ser. XIII Î.l'.n. (:\I. Pdn'Sl'll DîmboYi!a. 1977. fig. 74/14 - 2:t fig. 88.'17, Jl. 7:{ ~i 77) ..\!'f'sl!':-t fornH'azft sl'ria cea mni n'ehl' dl' nplirc huloni cunoscuti', www.cimec.ro 124 E. 1\IOSC.-\L U dar nimic nu ne împiedică să credem că acest tip de aplice sînt şi mai yechi decît cultura Noua. E-i-continuă să fie folosiţ.i de către'traco~geţi pînă in secolele IV -III î.e.n. Am clasificat acest tip de· aplice în tipul V/2, tip care este utilizat in Hallstatt· şi Latime' in tontă Europa (E. Moscalu, 1981 ; E. Moscalu, ·c. ·Beda, ··1988). Această· determinare· pe-rmite ·datare a •şi atribuirea 1tnormîntuhri ni'. t-0 din tumi.iltil nr: 1 de la Glăvănesti în culthra Noi.ta. Un mormînt în groapii'bvală avind ca ln\•Pntar tin vas ~ic P~istă şi in tumuhil de la 'Boloteşti jud~ţul Vtancea, (C. B'ltzdligan, V.• Bohi; N.- Cerrrea',''l987, 'p. 227, • . ,, ·~ ... . ' ' fig. 4/1 Şi 6/1). •' : Pe baza mormîntitlui de la 'Anda\kioi. din :bobrogea ca're are groapă ovală asr,mănătoare ·cu cele de la Smeieni (jud. Buzău) şi Calfa s-a ajuns la conchlzia că ele aparţin culturii Sabatinowa - Coslogeni (E. Comşa 1978, 'p. Hl). Această idee poate fi confirmqtă prin mormintul d,in turnului de la Dui 1 ărea­ Galaţi şi mormîntul nr. 10 din tumul nr. 1 dr la Gli'h·ăneşti. :\Iormintul in groapa oya)ă chin· it pc partea stîngi\ din lu mutul n r. 2 de la Co tîrg'lci poate fi atribuit culturii Komaroyo ~au culturii ::\oua. S-au săpat 16 secţiuni cu dimensiunile de :lO >~ 1.:10 m in aşl'zarPa aparţinînd cullurii Cucutcni A- B din punctul Colu-Popii. fn groapa nr. 3 printre multe fragmente d~ .Yase care apar.ţin ceramicii pid.alc din l':!l'l' se intregcsc mai multe exemplar~· s-au găsit şi două yase de mari dimensiuni dcslinate păstrării proviziilor. Cnul din ele (fig. 13/1) este lucrat diil pastă cărămizi!' grosieră şi este prevăzut -cu trei rinduri de apucători. EI nu a fost pictat. Yas1• de acelaşi tip s:-au găsit in ;:tşezai:e~ •• car~ ţtparţine fazei Cu<;11teui A :) de la Hăbăşţ.şti (V. DumiţJ;esp.,u, H. Dumitresc.u, ::\1. Petrescu Dîmboyiţ.a, N. Gostar Hl54, p. 38D, pl. 115/1 şi 116/1) ceea ce indică conseryarea ac<;loraşi tipuri d!'! vase dintr-o etapă într-alta a cultqrii Cucuteni. Ele sînt prrzente şi în aşe­ zarea Cucuteni A -B de la Siirata -Drăguşcni (jud. Botoşani), (A. Crişmaru 1 D77 fig. 67/6). Al doilea vas nepictat din graoapa nr. 3 este un castron din pastă cărămizie poroasă cu minere (fig. 13/2). S-au găsit şi fragmente ceramice aparţinînd ceramieii Cucuteni C. fără scoică pisată dar şi cu scoică pisată în pastă care face carieră in cultura Cernavoda. Fragmrntul de la fig. 10/8 provine din groapa nr. 1 şi rste lucrat din pastă brună cu scoică pisată. S-au găsit de asemenea şi multă ceramică pictată din care s-au întregit mai multe forme. Fragmentele de la figura 11/1, 5. 6 sint lucrate din pastă roşir fină densă cu pictură bicromă roşie­ brună pe fond alb iar fragmentele de la fig. 11/2, 3, 4, sînt lucrate din pastă fină densă de culoare roşie cu pictură hricromă neagră pe fond alb. Exemplarul de la fig. 11/6 aparţine subgrupei oc 1 (Anton Niţu 1984, p. 22, fig. 6/2). Între vasele rezultate din săpături mai există şi unele care aparţin subgrupei B 1 a şi subgrupei y 1 (Anton Niţu 1984, fig. 9/3 şi fig. 10/4), care au bune analogii şi aşezarea de la Drăguşeni -Ocoale (A. Crîşmaru, 1977, fig. 64/1, fig. 65/1, a şi 66/5). Au fost găsite şi mai multe statuete din lut ars din pastă de culoare cărămizie (fig. 10/1 -4, 6). Exemplarul de la fig. 10/5 a fost găsit in stratul de cultură la adincimea de 0,30 m. Cele de la fig. 10/6, este lucrat din pastă roşiatică iar cel de la fig. 10/5 este lucrat din pastă cărămizie. Statuetele de la fig. 10/1, 3 au fost găsite în groapa nr. 3 şi sînt lucrate din pastă cărămizie. Stratul de cultură în punctul sondat de la Cotu-Popii are o grosime www.cimec.ro .';_\l'ATlfHlLE DE LA COTlRGACI 125 dC' 0.20 m şi este format din pămînt negru care suprapune loessul galben. _\ existat aici un singur strat de cultură. . l'nele slatuete au mult realism in realizarea dehdiilor anatomiee dondind aslfel că şi acum citeva milenii in urmă oamenii aveau· aceleasi lrăsă­ turi anatomice ca unii din contemporanii noştri şi că cei ce le-au' realizat awan mult talent artistic care s-a consen·at pînă la noi in pămîntul ars (fig. lfJll. 3). Dacă unele statuete sint realiste. altele sÎ11t schematice ceea ce ne asignră că ele au fost realizate în aceas_ţă manieră intenţionat şi că cei ce leau realizat ayeau aptitudinile artistice care să le permită tratarea diferen!iaHi a corpului uman. Realizarea stilizată sau realistă a statuetelor nr permitr să a,·ansăm ideea că ele ayeau anumite semnificaţii. Statuetelc feminine sint legale de adorarea marii zeitc a ferlilităţii, dar drsigur că din tipologia diferită a statuetelor cucuteniene ca şi ncolitice în general trebuie să crrdem că an rxistat şi alte zeităţi fe1pinine cu atributii diferţnţiate. Trebuie remarcată prezenţa in aşezarea Cucuteni A~B de:'la CotuPopii a unui cap de statuetă lucrat din pastă cărămizie cu marginile perforate. Ele far o serie tipologică mare în cultura Cucuteni de vreme ce astfel de staturte rxistă în faza Cucuteni B de la Cucuteni (l\1. Petrescu l - Dîmboviţa 1966, fig. 28). şi în aşezarea Cucuteni B de la Tirgu-Ocna -4 Podei (C; Matasă Hl64, p. 58, fig. 39). Astfel de statuete.există şi la Traiau (M. Florescu, :V. Că­ pitanu, 1961, fig. 15/5) ca şi la Frdeleşeni în aşezarea Cucuteni B (V. Dumi-' trescu, H. Dumitrescu, l\1. Petrescu Dimboviţa, l\1. Gostar, 1954; p. 538 fig. 55/3); N. Berlescu 1964, pl. 4/10; pl. 5/13, 14). Legat de aceasta se cuvine a fi remarcată perforarea urechilor statuctelor într-o manieră identică şi în plastica culturii Gumelniţa din Muntenia ca şi de la sud de Dunăre (S. Marinescu- Bilcu, Barbu Ionescu, Catalogul sculpturilor eneolitice, p. 11, pl. II; IV/1, 2; V; VII/6; 'IX, X; V. Dumitrescu 1925/p. 82, fig. 63/3; G. Gheorghiev, N. Angelov, 1957, p-. 108.). Capacele de vase, prosopomorfe diri 'Gumelniţa A 2 de la Ciolăneşti (jud. Teleorman), (A. Niţu, 1969, p. 29, fig. 6 şi de la Orbeasca ..de sus~ jud. Teleorman), (E. 1\loscalu, 1989, fig. 1 şi 2) ·au de asemenea urechile peflorate. Trebuie întrevăzută posibilitatea ca âcest detaliu ornamerital să aibă 1 0 anumită semnificaţie ca şi faptul că avein pe această cs.le rnateriafiZată 'existenţh' unei comuniuni spirituale intre cultura Gumelniţa şi Cucuteni. Direcţia acestui · i. · curent îşi are originea în sud. Pentru datarea culturii Cucuteni dispunem şi de datele oferite cu C 14. Astfel pentru aşezarea Cucuteni A 3 s-a obţinut data de 3 360± 80 iar pentru aşezarea din faza Cucuteni B 2 de la Valea Lupului s-a obţinut d·ata de 2 980± GO î.e.n. (V. Dumitrescu, 1974 p. 104). Tot la suprafaţa aşezării Cucuteni A --B din punctul Cotu-Popii au fost găsite 4 vîrfuri de săgeţi lucrate prin cioplire bifacială din silex de culoare albă şi neagră cu baza dreaptă (fig. 9/3 - 5, 13 şi două săgeţi din silex de culoare alb şi alb transparentă cu baza concavă (fig. 9/6, 8.). Săgeţile de silex cu baza dreaptă sînt specifice culturii Cucuteni (V. Dumitrescu, H. Dumitrescu, l\1. Petrescu Dimboviţa, N. Gostar, 1954, p. 245, fig. 17; V. Dumitrescu, 1967, fig. 41; A. Păunescu, 1970 p. 53, fig. 34/7, 19, 20; fig. 35/1-3, 5), ceea ce ne asigură apartenenţa celor de la Cotîrgaci fazei Cucuteni A -B. www.cimec.ro E. M.OSC1\LU 126 Dar săgeţi cu baza concavă sc cunosc şi în culturile Glina, Costişa, ~Ion­ teoru şi cultura Noua ceea ce poate face să credem ră cele două săgeţi de silrx cu baza concavă de la Cotîrgaci să poată aparţină culturii Noua ca şi cuţitele seceri (A. Păunescu, 1970, p. 80, fig. 51/2, 3). Săgeţi de silcx cu baza concavă se cunosc în toată Europa de \Tt'me ce astfel de pirse există în Europa vestică (E. Sprockhof, 1937 p. 32.). Astfel de vîrfuri de săgeţi t'xistă şi în cultura Jigodin din Transilvania (P. Roman, 1. Pal, II. Csaba, 1973 p. :171, pl. 7/t. 3). De la suprafaţa aşezării dc tip Cernt'ahov Sintana din sec. IV e.n .. de- la barajul Iazului Mare provine o lamă din silex negru care poate aparţine tot fazei Cucuteni A-B (fig. 9/9). Picsa de silex de la fig. 9/10 cste lucrată din silex alb iar cea de la fig. 9/11 este lucrată din silex gălbui. Piesele de la fig. 7/15, 19; 8/2, 8 sînt lucrate din silex alb. Cele de la fig. 7j14; 8/15; 9/5, 12 sînt lucrate· din silex nf'gru, ct'le de la fig. 7/8; 8/11 ; 9/11 sînt lucrate din silex gălbui, cele de la fig. 7/7, 9 sînt lucrate din silex gălbui cu dungi alhr, cele de la fig. 7 j8, Il sînt lucrate din silex vineţiu, cele de la fig. 7f 10, 12 ; 8/3 sînt lucrate din silex.cu pete albe; cele de la fig. 8/4, 10 sînt lucr:tte din silex alb transparent iar cel de la fig. 8/7 este lucrat din silex gri. Piesa de la fig. 7 j14 provine din groapa nr. 3 (Cucuteni A -B). La suprafaţa aşrzării Cucuteni A -B de la Cotu-Popii s-au găsit gratoire (fig. 7/15 -16; 8{7 -8; 9/10, 11 şi lame fig. 7/17·-19; 8{2 -3,5-6,9-11; 9{12, 14) care sînt specifice Culturii Cucuteni (A. Păuncscu, 1970, p. 54. fig. 34 -35; S. Cucoş, A. Murariu, 1977, p. 609, fig. 5). ' La suprafaţa aşezării Cucuteni A -B din punctul Cotu Popii situat la capătul de sus al Iazului Starostea lîngă Valea cu Izvor am găsit mai multe unelte de silex printre care se numără şi două cuţite curbe lucrate prin cioplire hifacială din silex de culoare alhurie şi neagră (fig. 9/1 -2) astfel de cuţite au fost descoperite şi la Corlăteni jud. Botoşani şi au fost considerate ca aparpnînd culturii Cucuteni A -B (V. Dumitrescu, H. Dumitrescu, M. Petrescu Dîmboviţa, N. Gostar,, 1954, r· 455, nota 813~). Cu1itele curbe de la Corlă­ teni apartin culturii, Noua şi datea.ză diq faza D a epocii bronzului deci din sec. XIUP.Jl. (A. Păunescu 1970. ,p. 80, fig. 51/1.:5, _6; A. Păunescu, P. Sadursehi, V. C4irica, ,1976, p. 76.). Şi cuţitu.l,~e silex de la Poşta Elan a fost atribuit cultJ.Irii Cucuteni A (1. Miclea, R. Flores~;u. 1980. nr. 13812). Un cutit curb de acelaşi tiJD. a fost descoperit la Udeşti (jud. SuceaYa), (l\LD. Matei, 1973 p. 2\>9), care desigur că aparţine. tqt culturii NoulJ.. ca şi alte exemplare cunoscute din Moldova (A. Florescu 1964, p. 158, fig. ~.0). Şi în R. S. S. Ucraineană în epoca trîzie a bronzului se cunosc cuţite curbe de silex (A. P. Sovcik 1978, p. 76, fig. 4/9 -10). Astfel de unelte sînt utilizate şi de purtătorii amforelor sferice din Polonia (T. Sulimirski, Hl68, fig. 11/2-3); ca şi în cultura ceramicii şnurate din zona Nistrului Superior (1. Maching 1977, p. 283, fig. 3 A/6). Cuţitele curbe din piatră şefuilă sînt produse şi utilizate şi de purtă­ torii culturii Montcont din' Moldova în fazele Monteoru 1 C 3 - 1 C 2 II a şi II b la Ciorani jud. Bacău şi Tercheşti jud. Galati (M. Florescu, V. Că­ pitanu, 1969, p. 254, fig. 22/5-6; l\L Florescu 1967, p. 302, fig. 12{3, 4, ca şi la Năieni jud. Buzău în aşezarea de tip cetăţuie cu locuiri din fazele I C 3 pînă în faza II b (săpături 1. Chicideanu, 1982 -1986). Aici s-au găsit aproape 50 de rxemplare de astfel de cuţite lucrate din şist, piatră dură şi piatră nisipoasă. Ele nu lipsesc nici în cultma Tei din 1\Iuntrnia după cum indică e=-:em- www.cimec.ro <;AJ>ATUHILE DE LA COTIRGACT 127 plarul găsit in aşezarea de la Frăteşti jud. Giurgiu aflată la 8 km nord de Dun.ăre (să~ături E, Mosca_l,u, 1_969) şi exemP'larul de la Tri-Bucureşti care aparţme fazei a Il a a cultum Te1 (V.iLeahu, 1968, p. 65; pl. 1/6). Ele sînt utilizate desigur în toate fazele culturii Tei. Între ·culturile în care se foloseste acest Lip de unealtă se numără şi cultura Verbicioara din Oltenia (D. Berciu, HliH p. 128 fig. 1/2 şi 215). Trebuie remarcată utilizarea cuţitelor curbe lucrate din grrsic şi în cultura Glina III Schneckenberg din Transilvania (D. Popescu 1011. p .. J;), fig. 12/1-3) a şi in aşezările acestei culturi din Muntenia (A. Piimwscu 1970, p. 70, fig. 44/4, 11, 12) invă~aţii sovieclici consideră că de fapt aceste cuţite curbe de silex sint seceri, idee care este întemeiată de vreme ce ele erau înmănusate într-un mîner dC os pentru a fi întrebuinţate (S. S. B~rezansca, 1982, 39/1, 2). Aceste seceri de silex erau utilizate pe scară largă şi în cultura Komarovo (T. S. PasSl'·k HJ39 pag. 162, fig. 57;2; G. I. Smirnova, 1974, p. 58 fig. 3/4, 7; S. S. Bcrezanska, 1982, p. 58, fig. 11/6, 10; V. A. Dergacev, E. N. Swa, 1985, fig. fig. 1/10). Dacă în l\Ioldova Centrală şi de Sud în Muntenia în Oltenia ca şi in Transih·ania de la începutul epocii bronzului şi pînă la sfîrşitul acestei epoci se utilizează cuţite seceri din gresie nisipoasă sau şist, în zona de nord a Moldovei ca şi în zonele V'Olinia şi Podolia şi Bucovina se utilizează ('ll[ite secrri lucrate prin cioplire bifa-c,ială din silex s_ituaţie care' se explică prin rxistenţa zăcămintelor d'l silex din zona Ni~t~;~hii şi Prutului SupeiiJr ('a şi din Polonia care au continuat să fie exploatate pînă în această perioadă ca materie primă pPntru unelti'. În secţiunea nr. 5 făcută îu aşezarea Cucutcni ,A -B de la Cotu-Popii la adincimea de 0,40 m am găsit un vas întreg aşezat cu gura în jos. El aparJine din punct de wdere cultural culturii Noua din bronz D. Vasul este lucrat din pastă brun cărămizie şi este otnamentat cu un brîu alvcolar în pflrtea supPrioară dar care nu are cei patru butoni dinarwrtrali.pe,careji găsim la rxemplarele din Ilallstattul tracic din sec. XII -VII î.e.n. şiîn cultura getică din sec. VI-III î.e.n. Recipientul de la Cotîrgaci aparţine variantei "f" a vaselor elopot specific culturii Noua (E. Moscalu, 1983, p. 39). Acest tip de vas reprezintă circa 50% din totalul ccramicii culturii Noua (A. C. Florescu, 1960, p. 131, fig. 1/6; idem 19134). În acest fel vasul clopot ca şi cele două fragmente de seceri de la Cotirgaci dm punctul Cotu-Popii marchează existenţa unei locuiri aparţinînd culturii Noua. Aici am mai găsit un fragment ceramic din pastă neagră ornamental cu caneluri care documentează şi o aşezare tracică din hallstatul AB. Tot în secţiunea nr. 5 de aici am găsit o fusaiolă bitronconică din pastă' cărămizie (fig. 10/7) care este specifică geţilo:r purt,~tori şi creatori ai aspec 7 tului cultural de tip Canlia din sec. V -II î.e.n. ca şi culturii scitice din zoD.ele de la nordul l\Iării NPgre. Ea aparţine tipului XXV /c (E. Moscalu, 1983, p. 91, pl. LXII/4-8; V. E. Radzievska, 1979, p. 19-26, fig. l şi'fig. 3/3; M. Iri mia, 1986 R 10 4 b/7 -9). Tot la suprafaţa aşezării Cucuteni A -B de la Cotu-Popii am găsit şi fragmrnte ceramice din pastă cenuşie lucrate la roată dintre care unrle ornamentale cu motive în val (fig. 12/1, 2, 4) care documentează o aşezare apar- www.cimec.ro 128 E. l\10SC\L U ţinînd Culturii Cerneahov Sintana do l\lureş din sec. IV e.n. O altă aşezare din vremea aceea există la circa 500-'m mai sus. pe firul văii in dreptul baraj ului Iazului Mare pe partea sa stingă.. Această cultură este bine documentată în judeţul Botoşani prin aşezări şi .necro.pole la Drăguşeni şi la Mihălăşeni ca şi în multe alte puncte (A. Crişmaru 1977; pag. 143; O.L. Şovan 1987, p. 227- 234). BIBLIQGRAFIE BERCIU D .. lJie Verbicioara J{n/fur, Dacia.~- S., 5, 1961, p. 123 _:_ 161 BEREZA!\"SKA S. s. Severnaia Ucraina v epohu bronzu,- l{iev; 1982· BEHLESCU N. Plastica cucuteniană din colecfia niu:eului de istorie a Moldo11ei, Arh. Mold. 2-3,1964,p.,67.,--80 .. 1 ·J··· '•· BRUDiu l\1., In(ormafii noi privind epoca brolizu/ui in sud-estul Mo/dQue/; · SCI\'A_, 36, 1985, 3, p. 255 - 248. . o '• • CA!\"TACUZI:-;o GH., The Preistoric necropolis of Cernica and ils.p/ai:e in Ilie neolitic cutture of Romanian and o( Europe in tlze /ight o( recent cliscoueries, Dacia, NS, 13, 1967. ·. CO:'IIŞ.'- E., Considerations sur les lombes a ocre de ia zone du bas Danube, lstr;a zivanjo, 5, Novl Sad, 1976, p. 33 - 4 t. CO:'IIŞ.-\ E. Considera/ii cu privire la mormintele CII ocru de pe teritoriul Dobrogei, Pontice, 11, 1978, p. 19 şi urm. COMŞA E., Mormintele cu ocru de la Corlăteni, Thraco~Dacica, 3, 1982, p. 86 - 92 •. ·, COMŞI\,_E., Mormint~ cu. ocru din mouţla ţ.de lp Glăuăneşli, SCIVA, 38 1987, 4, p. 367, 387. cmiŞA E. Morminte ciu ocru de .la Holboca, 'thraco-Dacica,_ 6, 1985, p. 145 CRIŞMARU A. Drăguşeni,' BotoŞani, 1977.' ' ' . ' . CUCO~ S., :'1-IURARIU A. Studiu/ tipologie Şi pilroffrctfiC a/' uneltelor lifice dlrt citer1a aşezări Cucuteni n, l\Icm. antiquitatis, 9-11,1977.-1979, p. 609. DEHG,\CE\' Y. A., S.\.YYA E. A., Rascopki /{omarovskih pflsslenia u. s. l(olia/a, Arh. iss · led. v l\Ioldavii v 1981 goclu, Chişinău, 1985, p. 61- 82. DUl\IITHESCU Y. Lcr cronologie dfle eneolilico Romeno al/a luce degli esami C 14, Preistorica, alpina 10, 1974, p. 99 - 10'! . DU:\IITRESCU Y. DUl\IITRESCU H. PE'ŢRESCU DIMBQYlŢA M., GOSTAR N., Hăbăşeşti 1951 . . DUI\IITP..ESCU Y. Habăşeşti, Bucurcşţi; 19~7. ... '. ' DUMITRE:SCU \';'Les (ouilles de Guni'elnifa, Daei a, sv, 2, 1925 0 p! 82 ; i.. ., • .. FLOB.ESCU .\. C. SuF les problemcs du bronze tardif Carpalo·Danub.iene el IIQrd-est Pontique, Dacia, NS, 11, 1967, p. 61- 72. FLORESCC" .\. C., Contributii la cunoaşterea culturii Noua, Arh. 1\lold., 2 - 3, 1964, p. 150. FLORESCU :\1. COC\'STANTI""ESCU GH., Cercetllri arheologice în aşezarea din epoca blofr':ulu'i (Cultura .1lonteorrr) de la Terclleşti (r. J.'ocşani, reg. Gala fi), SCIV, 18, 1967, 2 p. 285- 305. FLOHESCU l\1. C:\PITANU \'. Cerceltlri arheologice ln}ud. Bacău, Arg. Mold. 6, 1961, p. 254· FLOHESCU 2\1. Problemes de la civilisation de Costişa ci la /umiere du sondage de Borleşti, Dacia l"S, 14, 1970. GHEOP..Gl-IIEY G., ANGELO\' ~. l:ueslia, Sofia, 21, 1957, p. 108. HAUSLEH A. Die Griiber cler alleren Okergri:ibku/lur, Berlin 1976. IRIMIA :\1., !.a necropole gftique de l"-1~' sac/es ar•. e. de Bugeac, Inventaria 13, 1976. LEAHU Y. Cu(lura Tei, Bucuwşti, 1966; l\IAR1NESCU BILCU S., BOLOliEI A., CIH.CIUMAHU 1\1. MURARIU A., Ecologicaleconomic behavioural aspects· of the Cucuteni A4. Communisty at Drăguşeni, Dacia, 28, 1984. MAH.I:-;ESCt; BILCU S, IO~ESCC BAH.Bt;, Catalogul sculptorilor antice din Muzeul raionul Oltenita, Bucureşti. .MORINTZ S. Contribuţii arheologice la istoria traci/or timpurii, Bucureşti, 1978 l\IOSCALt; E., Sur les riles (uneraires des geto-daces de la Pleine du Danube, Dacia, NS, 21 1977, p. 329- 340 l\IOSCALU E. Ceramica traco-getică, Bucureşti, 1983 l\IOSCALU E. Aria traco-getică. Mormintul princiar de la Perelu (383 - 340 i. e. 11.) 1981 (manuscris). n. www.cimec.ro S:\PATURILE DE LA COTlRGACI 129 ~IOSC.-\LU E., BEDA C., Mormîntul tllmlllar c11 ca:an solar aparfinind tr.durii Basarabi de la B11joru, Thraco-dacica, 1 !J88 . .\IOSCALU E. Topoare de pialni şi de silex şle(11il de la Jlateiwi şi Cor/citeni (jud. Botoşani), Iiicraslls, YII- VIII, 1!J88. l\IOSC.-\LU E., Vase an/ropomorfe din Cllltllra G11melnişa, SCIVA 1989 .\L\ T.\SA C . .4.şe:arca cnco/ilict1 Cucuteni B, de la Tirgr1 Ocna Pod ci, Arh. Mold. 2 - 3, 1 !J6-1 l\1.-\TEI :\I. D . •5antiem/ arheologic Udeşti, in Studii şi Materiale, Suceava 3, .~973, p. 269 l\1.-\CH I~G I. Bemerk11ngen iiber die K.11l/11r und Entwik/ung am Ende des Aneolilikum und am Anfang der Bronzezeit in Flussgebiet des obercn Dnestre, in Die Friihbronzezeit im Karpatenbecken und in den Nachbargebieten, Internationale Simpozium Budapesta- Velem, 1977. :\IICLEA 1., FLORESCU H., Preistoria Daciei, Bucureşti, 1!J80 ~ESTOR 1., Şantieml Valea Jijiei, SCIV III, 1952, p. 84- 94 r\IŢU .-\.,Formarea şi clasificarea grupelor de stil A- B şi Bale ccramicii pictate Cucuteni Tripolie în Anuarul Institutului de Istoric şi Arheologic "A. D. Xcnopol", Supliment, V, Iaşi, 1984 );IŢG A., Reprezentări antropomorfe pe ceramica de tip Gumelnifa .-!. Danubius, 2- 3, Galaţi, 196!J, p. 21 - 43. PETRESCU Dll\IBOVIŢA l\1., Depozitele de bron::uri in Romdnia, Bucureşti, 1977 PETRESCl./ DfMBOf-IŢ.:l M. Cucatmr; Bucureşti, ffl(j(f PAL'!\'ESCU A., Evolufia uneltelor şi armelor de piatră riop/ită pe teritoriul Romdniei, Bucureşti, 1970 POPESCU D., Die (riiche und miii/ere Bronzezeit in Siebenbiirgen, Bucureşti, 1944 PERIA~U l\1., Privire antropologică asupra unor tumuli din epoca bronzului de la Colirgaci (corn. _ lloma, jud. Botoşani), Hierasus, VII- VIII, 1988 PAC~ESCU, A. SADURSCHI P., CHIHICA V. Repertoriul arheologic al judeţului Botoşani, Bucureşti, 1976. PASSEK T. S., Stoianka 1\omarovskoi eul/uri na srednem Dnestre, Kratiklc Soobşcenie, Ill\11<: 75, 1959 RADZIEVSKA V.E., Tehnica priadinia Il naselenie lisostepnoi skifii, Arheologhia, Kiev, 1979,' p. 19- 26. RO:IL-\X P., PAL 1., CSABA H., Cultura Jigodin, SCIVA, 1973, 4, p. 571 SPROKHOF E., Jungbronzezeilliclren llort(unde Nord-Deutschland., Periode 1 V, l\lainz, 1937. S~IIRXOVA G. 1., Sioianka /(omarivska culturi u s. Nezvisco na Dnepre, Arh. Sborn. 16, 1974. p. 58 SEROVA N. L. lssledovania curgana u. s. Etulia, Arh. Islcd, l\ioldavll, Kişinev, 1974-1976, p. 65, SYEŞ~IKOV I. K., R:ullura /{omarovska, Arheologia Polska, 12, 1, \Vroclaw, Warzawa, Krakow, 1967, p. 47- 107. SULDIIHSKI T., Corclcd warc and Globu[ar Amplrora Nord-East of the Carpalhian, London, 1968. ŞOY.\N O. L., Un mormint cu medalione romane de sticlă din necropola de la Mil!ălăşeni, (jud. Botoşani), Arh. Mold., 11, Iaşi, 1987, p. 227- 234. SOVCIK, Pamialki Lebcdevscovo tipa, Arheologhia, Kiev, 25, 1978, p. 76. l'RSULESCU N., SADUHSCHI P., Săpăturile din necropo/a tumularci de la Prăjeni, Hierasus VI, 1986, p. H - 23. L'RSULESCU N., SADURSCHI P., BOTEZATU D., 1\Jorminte de lip Cost işa de la Prcijeni, SCIVA 39, 1988, 1, p. 45- 52. \TLPE A., ZAl\IOSTEANU l\1., Săpăturile de la Cost işa, :\'lat. şi Ccrcet. Arh., 8, 1962, p. 308 316 Vl'LPE A., [( voprosum i periodizafia bronzovu veca Il Jloldavii, Dacia NS, 5, 1961, p. 123 161. Z.\H.-\RL\ E., ZAH.-\RIA N., Sondajul de salvare din necropola de la Probola, Mat şi Cercet. Arh., 8, 1967, p. 601. ZIP.R.\ V. 1\u/lura Pogrebenie s olrroi v Zakarpatski/1 oblasliah Ruminskaia N.R., Materiali i issledovania po arlreologl!ii, iugo zapadna SSSR i Ruminskoi Narodnoi Respubliki, Chişinău, 1960 p. 97- 127. 9 - HIERASUS www.cimec.ro 130 E. MOSCALU DIE GHADlJ~GEN \'0~ COTIRGACI (GEl\IEINDE ROMA, KREIS BOTOŞANI) Zusammenfassung Zwischm dt•n Jahrrn 1985 - 1986 wurden in dicsPr Ortschart Grabungcn filr das Priifcn eiuigcr Hiigl"ln, dic sich auf der Flăchc eines intcnsiven Baumgartem bcfanden, unternommcn. Es wurdcn !1 Hiigeln in denen, man 11 Grăber entdecktc, gcgraben. In den Hiigeln Nr. 1, 2, 4, 7, 9 fand ruan jc ein einziges Grab. In dem Hilgcl Nr. 5 b!"fandcn sich 2 Grăber, woraus das Grab Nr. 2 als Bergabe cin Eisenmesser aus drr vormittclaltcrlichcn Epoche (III- XI Jh. u. Z.) bclnhaltetc. In dl'm Hiigel Nr. 6 befandcn sich drei Grăbcr aus dcrsclben Zcitspanne und gt•hiircn vcrmutllch drrselben Familie. In dcru Hiigcl Nr. 8 aus drmsclhcn Grab befinden sich cin crwachsenl'r Mann von iibcr 60 Jahrcn und cin Kind von 9- 10 Jahren. Es handelt sich um einen glcichzcitigen Tod, wcil man sich nnr crklărcn kann, dass man vom Anfang an dcn Grab filr ei ne doppeltc Bccrdigung gcgrabl'n hat. Hier wurde drr Grossvartcr mit scincm Enkcl bccrdigt. In dcr Erde dic den Hilgcl l'\r. 4 bildetc, ha rnan c.in Topfstiick dass dPr Kultur Cncutcni A- B odcr B gthiirte, gcfundcn. Das bedcutct dass dicscr Grab zcitgeniissich dcr Cucutcni- Kultur ist, odrr t•incr spăteren Kullur gchiirt. Dic Grăbcr aus den Hiigeln Nr. 1, 4, 5, 6 haben cine gcmcinsarue Charaktrristik und zwar dic rcchtccldgc Forrn des Grabes mit abgcrundeten Ecken und cine siill-westliehc Orientierung zwischcn 210° - 240°. Allc Grăbcr waren beigabcnlos. Dcshalli ist einc chronologischc und kullurcllc Bcstiruruung recht schwierig. Alle warcn Hockergrăhrr. Sic răurucn sich in da Jamnaja Kultur cin. Dinu Marin, 1974, Seite 263, ist zur Schlussfolgrrung gckommcn, dass dic Trăgcr dicscr Kullur gegen Endc dcr Entwicklung des Horodiştl'a-Folteşti- Komplrxcs und am Endc <ler Bronzcpoche cingcdrungen sind. E. Comşa, abcr, 1976, Scite 35, zcigt, dass sic noch in dcr Phasc Cucutenl A 3 (Trlpolic B 1) bei Calnari, im Siidt•n cler SSH Moldau cingcdrungcn siml. Rotokcr fand ruan nur untcr der rcchten Ecke des Grabcs aus dl'ru Hiigcl Nr. 1. :\llc in dcn Hiigcln von Cotirgaci cndeckte Tiipfe sind rot oder rot-braun. Wir vcrmuten, dass die Farbe wahrschcinlich wcgen dcm Hotoker ist, <las cine im Wasser sehr welg aufliisharc Toncrdc ist. Dicsclbc Farbe haben auch dic Knochen aus deru Grab Nr. 2 aus dcm I-Iiigel Nr. 5. dic dcrsclbcn Zcitspanne III- XI Jh. u. Z. gchtircn. Wir ruachen darauf aufmcrksaru, dass dic Griibcr aus den Hiigcln von Cotîrgaci, sowohl die wciblichcn, als auch die mănnlichcn zusarurucngeschriirnpftc Fiissc - sowohl links, als auch rechts - hatten. Dlese Behauptung wurdc auch von dcr anthropologischcn Untersuchung dcr 2\lihacla Pcrianu - In dicscm Band hcrausgl'gl'bcnzugclasscn. Der 1-Iiigel Nr. 3 cnthi!'lt kein Grab. Dic 1-Iiigcln Nr. 1 - 4 bildeten einc separate Grupp<', sowie auch die Hiigeln 5 - 6 und 7 - 8. Der Iliigel Nr. 9 war in ciner andcrcn Zone isoliert. In deru Hiigel Nr. 7, in dcr Erdc und nicht iru Grab, fand ruan ein ganzcn Topf (dcr nicht der Kultur Costişa, sondrrn wahrschclnlich dl'r Kultur Koruarovo gchiirt). Die Ycrbrcitung dicscr Kultur ist zwischcn dcr Gcgl'nd Lvov und Kiev aus der Mittc und Endc dcr Bronzkultur. Iru Hiigel Nr. 8, ausscrhalb dem Grabc, fnnd ruan l'in Steinbeil aus dcr Bronzekultur, und Bruchstiicke cines ornarucntierntcn Topfcs dl'sglckhl'S dercn im Hiigel Nr. 7 gcfunden wurde. Das crlaubt die Vcrruutung, dass dic I-liigt:ln Nr. 7. und 8 - die eine isolierte Gruppc bildctcnzcitgcniissisch sind. Falls cs bcwiesen, wird dass dcr Topf dcr in dcr Erde des Hiigcls Nr. 7 gcfunden wurdc der Kultur Koruarovo gehtirt dann ist dic Entdcckung von Cotirgaci, dcr siidlichste Punkt dcr Yerbrcitungsflăchc dicser Kultor. Dcr Topf aus dcru lliigcl Nr. 7, sowie auch dic Bruchstiicke des annlichen Topfcs und dcr Beii aus dcm Hilgel Nr. 8 haben vine doppeltc, chronologische Bcdeutung, iru Sinnc, dass diese zwci Griiber derst•lben, odcr cincr splitrrcn Zeit gchiircn. Im Grabe des 1-Iiigels Nr. 2 hat man cincn halben Topf gl'fundcn, <las man nicht Iwlturcll einrăumen kann. Das Grab ist ein 1-Iockcrgrab, dass Iinks in cincru eifiirmigcn Grab licgt. In deru Stadtviertel Dunărea aus Galaţi hat man in eincm ăhnlichen Grab cincn gleichcn Topf aus dcr I<ultur Montcoru II b - Balintcşti und Anfang der Kultur Noua und Coslogcni stammt. Dic Grăber dicser Art bilden in Moldau eine grosse Scrie indcru sie bei Probota und Etulia (Cabul) bekannt sind. Uru dic Einreihung dicser Art von Grăbcr In der Kultur Noua gibt cs cin Hinwcis dcr zwei Bronzkntipfc aus dcm Grab Nr. 10 aus dcm lliigel Nr. 1 bei Glăvăneşti (E. Comşa, 1987, Scite 372). Auch in der Kultur Koruarovo sind solche Grăber bekannt. Bei Cotîrgaci, Punkt Cotu-Popil, bat man auch in cincr Nicdcrlassung dic dcr Kultur Cucutcni A-B mit etlichcn Bruchstilckc Cucuteni C - dic kll'inzerstossenc Muschelnstiicke in dcr Paste haben - spezifisch der Kultur Ccrnavoda (Abb 10/8), gcgrabe. llier hat ruan auch mchrcrc wciblichc Standbilder, untpr welchcn t"inigc in ci ner rcalistischcn, und anderc in cincr schcmatischc Art (Abb. www.cimec.ro SAPATliRILE DE LA COTIRGACJ 131 Ofl- •J, 6) rcalisicrt sind, gcfunden. Es wurde aueh ein Kopf ei nes styli>icrtem St:mlbild mit prrforiertcm Rand gefunden, das eine umfangrelche typologische Serie dcr Kultnr Cucuteni A-ll und B darstellt. Standbllder mit perforiertem Rand gibt es auch in der Kultnr Gumelnlţa aus Muntcnien und Bulgarien. Diese haben cine bestimmte Bedeutung, die die E~istenz clner gdsllicbcn Einheit dcn Trăgern der Kultur Cucuteni und Gumelniţa marquiren. Es soli nur ftostgcstcllt wcrden, welche dieser Standbilder ei ner ălteren Kultur angehorcn. In dcr Nicdcrlassung die dcr Kultur Cucutcni bei Cotu-Popii gehort, hat man auch vier Pfcilspitzcn aus Feucrstcin mit garadcm und hohlgewiilbtem B-1sis gefundcn (Abb. 9/3, 7) - die ctrr Kultur Curuteni speziri>cb sind. Pflir.spitzen aus Feurstein mit hohlgewolbtem Basis gibt rs auch in dcr Kulturcn Coslia, l\tontcoru, Noua, Jigodin und Glina III, Sneckenberg aus Rumiinicn, sowic auch in andercn Kulturen dcr Bronzcpoche in \Vest-Europa. Es wurdcn auch mHlrrc Wcrkzeugc aus Feucrstcib - spezirisch dcr Kultur Cucuteni A- B (Abb 8 und 9) gefundcn. In dcr Obcrflăchc der ~icdcrlassuug Cucuteni A-B hat man auch zwei krumme Messcr aus Feucrstcin (Abb 9/1 - 2), die der Kultur Noua, sowie aueh einem diescr Kultur spczifischen Topf aus dcm XIII Jh. v. u. Z, gcfunden. Dcrartige krumme l\Icsscr aus Feuerstein ausgcarhcilct- sind aurh Yon dcn Trăgcrn dcr Kultur mit dcm Schnur ornamentiertem Keramik, mis cler obcren Zone des Dnjcstrs, sowie auch von dcn Trăgcrn dcr Kultur der Kugclamphorcn aus Polcn, gebracht. Sic sind auch in dcr Kultur Komarovo belumnt. Auf dem Gcbict Humanicns, yom Anfang bis zum Ende dcr Bronzepochc, werden krumme l\Iesser aus Sandstcin aus dcr I<ultur Glina III Schncrkcnberg, Tci, Monteoru und Verbicioara aus Oltcnien, gcbraueht. SowjctiE~hc Gckhrte behauptrn, dass dicsc krumme Messer Sichcln sind - was auch cine \Virklirhkcit ist. Ebcnfalls auf der Obcrflăehe dcr l\'icderlassung Cucuteni A- B im Punkt Cotu-Popii hei Cotirgac i, wurdcn auch rinige aus rotcr Paste mit dcm Rad beurbcitcte kcramisehe Bruchsttieke rnldcckl-dic cine :-;;Iedcrlassung dic der Kultur Cernahov- Slntana aus dcm IV Jh. u. Z. (Abb. 11/1 - 2, ·1) mnrkirrt. 1 Abbildungsverzeiehnis Abb 1. Cotîrgaci 1. Plan und ·Profil des Grabcs Nr. 1 aus dem Hiigel Nr. 1. 2. Plan und Profil des Grabcs Nr. 1 aus dcm Hiigel Nr. 2 ; 3. Plan und Profil des Grabcs Nr. 1 aus dcm Hiigel l\r. 4. Abb. 2. Cotirgaci Plan und Profil des Grabes Nr. 2 aus dem Hiigcl Nr. 5; 2. Plan und Profil des Grabcs Nr. 1 aus dcm Hiigel Nr. 5. Abb. 3. Colîrgaci 1. Plan und Profil des Grabcs Nr. 1 aus dcm ILigcl Nr. 6 ; 2. Plan und Prom des Grabes Nr. 2 aus dem Hiigcl Nr. 6. :\bb. 4 r.oUrgaci 1. Plan und Profil des Grabes Nr. 3 aus dcm Hiigcl 6 ; 2. Plan und Profil des Grabcs Nr. 1 aus dem Hiigel Nr. 7. Ahb. 5. Cotirgaci 1. Plan und Profil des Grabes Nr. 1 aus dt•m Hiigcl ~r. 8 ; 2. Plan und Profil des Grnbes Kr. 1 aus dcm Hiigel Nr. 9. Abb. 6. CoUrgaci 1. Grab Nr. 1 aus dcm Hiigel Nr. 1; 2 Grab Nr. 1 aus dcm I-Iiigel Kr. 2. Abb. 7. Colfrgaci 1, 12 -Bruehstiick aus Kcramil< und Fcucrstein aus dcr Kultur Cueutcnl A-B odcr B, dic in dcr Dcekcrde des Hiigels Nr. 4 gefunden wurde; 3. keramisehes Bruchstiiek aus dcm Hiigel :Nr. 6 ; 4. 9. 12 Bruchstiick aus Keramik, Feuerstein und cin klcincr Beii aus vulkanischem Tuff, aus dcm Hiigcl Nr. 6 ; 5. Topfboden aus dem Grab Nr. 1 aus dem Hiigel 2 ; G. 7, 10 kcramischcs Bruchstiiek und Fcuerstcinstiickcwclche der Ku!tur Cucutcni AB odcr B gehiircn, aus dem 1-Iilgel Nr. 3 ; 2, 8 kcramischcs Bruchstiick und Fcucrstcinfragmcnt, dic der Kultur Cucutcni A-B oder B gchiircn, aus dem 1-Iilgc! 5; 11 Gcgenstand aus hellblauem Fcucrslrin mit wcissen Flcckcn, das aus dcm Berg dcr neben dcm Wcg der nach Lcorda fiihrt, gefundcn wurdc. Abb. 1!. Colîrgaâ 1. Topf aus der Erde des Hiigels 7; 4 Hammcrbeile aus dcr Erde des Hiigels Nr. 8 : 23 ,5 - 10 ctliche Fcuerstcinwerkzeugc aus der Oberflăche des Nicdcrlassung Cucutcni A-B bei Cotu-Popii. www.cimec.ro E. MOSCA.LU 132 Abb. 9. Cotirgaci 1-2 Runde- Sichelmesser aus Fcucrstein die der Kultur Noua gehoren; 3- 7 Pfeilspitzen aus Feuerstcin aus der Kultur Cucuteni A-B ; 8- 14 Klingcn und Schaber aus Fcuerstein aus dcr Kultur Cucuteni A-B. Abb. 10. Cotîrgaci 1 -6 Standbilder aus dcr Kultur Cucuteni .\-B bei Cotu-Popii ; 9 Topf aus dcr Kultur Noua bei Cotu Popii ; 7 - Spindel. Abb. 11. Cotîrgaci 1-6 Keramischc Bruckstiikc aus der Kultur Cucutcnl A-B, bei CotuPopii. Abb. 12. Cotirgaci 1-2, 4 Keramische Bruchstiickc aus dem IV .Jh. u. Z aus dcr Niederlassung Cotu-Popii, kerami~chea Bruckstiick aus dem Hiigcl Nr. 3. Abb. 13 Cotfrgaci 1, 2, unbemalene Topfe aus dem Grab 1\"r. 3 aus der Nicd~rlassung Cucutcni A-B bei Cotu-Popii. www.cimec.ro 133 SĂJ'A,TURILE DE LA COTlRGACI i ,. ~ ~~ ~ t '' ~ <R ' 'J 1 ~ -1.2~ -1.25 ~ (1 ., ... ţ:.' ·. NE 42" sv 216" -O, IlO -O,BO ·' "'•L....----""'1 o 511 1rn 2 .. sv 210' fi V"' 3 ~E 135" ' NE.30' '--- NV345• Fig. 1. Colirgaci. 1. Planul şi profilul mormîntului 1 din turnului nr 1; 2. Planul şi profilul mormîntului nr. 1 din turnului nr 2; 3. Planul şi profilul mormîntuwww.cimec.ro lui nr. 1 din turnului nr. 4. E. MOSCALU 134 T5 SY m~ 1 o 50 1m. \t==-- .---------------------------5!1!. SV ~34o fiP -~.50 ,,00 ~~ ' Nt 39° Fig. 2 Cotirr;aci. 1. Planul şi profilul rnorrnlntului nr. 2 din turnului nr. 5: 2, planul profilul rnormintului nr. 1 din turnului nr. 5. www.cimec.ro şi 135 SAPATURILE DE LA COTlRGACI SV Z~O'· ( ..l ~4,15 ~~ SE f35• NV3W 5 NE 30" III 1' D 50 1m rs m2 NE 70' Fig. 3. Cotirgaci. 1. Planul şi profilul mormintului nr. 1 din turnului nr. 6 ; 2, planul şi profilul mormtntului nr. 2 din turnului 6. www.cimec.ro E; MOSCALlJ --------------------------------------------------------~ 136 \/". ~~,<) _1' ~ N ------------., ~ --------------~' c::-::J~ 1 ~....[t~§ ~~' SI \0 Z! .------------------5Q 2 ----------------------------------------~ "' Fig. 4. Cotirgaci 1. Planul şi profilul mormîntului nr. 3 din turnului nr. 6 ; 2, planul şi profilul mormîntului nr. 1 din turnului nr. 7 www.cimec.ro SAPA,TURILE DE LA COTIRGACI 137 sv 231" 5 IV 1--------------------------,_________________________ HE5rf o sv ' - 50 249° - /·tDTÎRGAtl 1986- T9 mS · Fig. 5. Cotîrgaci. 1. Planul şi profilul rnorrnlntului nr. 1. din turnului nr. 8 ; 2, planul şi pro~ www.cimec.ro filul rnorrnintului nr. 1 din turnului nr. 9. E. MOSCALU 138 Flg. 6. Cotirgaci, 1. Mormintul nr. 1 din turnului nr. 1 ; 2, mormintul nr. 1 din turnului nr. 2. www.cimec.ro ",,,,,,, .C]J • ,, 1 t 11 ,,"~ r •. • '• , 1 • ' • •• . J 5 \ \ ' 1 1 9~ 1 -- 11 ____1 •• ' ~/.!T:TJ'r,..l ~ 1~ Fig. 7. Cotirgaci 1, 12. Fragment ccramic şi silex din cultură. Cucuteni A-B sau B, gă­ site tn pămintul care forma mantaua tumulului nr. 4 ; 3, fragment ccramic din turnului nr. 6 ; 4, 9, 13. fragment ceramic, silex şi toporaş de tuf vulcanic din turnului nr. 6 ; 5, fund de vas din mormintul nr. 1 din turnului nr. 2 ; 6, 7, 10, fragment ceramlc şi silexuri apartinind culturii Cucuteni A-B sau B din turnului nr. 3 ; 2, 8, fragment ceramic şi silex aparţinlnd culturii Cucuten! A-B sau B din turnului nr. 5 ; 11, piesa din silex vineţiu deschis cu pete alb~ g.lsit p~ dealul www.cimec.ro de Ungă drumul spre Leorda. E. l\WSCALU 140 o 1 2 3 ~ '' ~\ '' ' 1 ~ 2 3 ()i 1 .. 1 1 1 1 1 o ...... ;r ~t~ · ..•-_, 5 l 1 ' !~ •'•"": m 1 1 1 ,.· 1 10 ~· 4 Fig. 8. - Cotirgaci. 1, Yas din pămintul tumulului nr. 7 ; 4, topor, ciocan din pămîntul tumulului nr. 8; 2- 3, 5- 10, unelte de silex de la suprafaţa aşezării Cucutenl A-B de la Cotul-Pop 11. www.cimec.ro SAPATL'RILE DE L.-\ COTlRG,\CI 141 2 ' 1 1 ~ 4 s 8 7 IB . 1 1 1 10 1 Lot!r/111!!1!llh.J 11 13 14 Fig. 9. Cotirgaci. 1 - 2, Cuţite curbe-seceri din silex aparţinînd culturii Noua; 3-7, virfuri de săgeată din sill'x din cultura Cucuteni A- B ; 8 - 14, lame şi gratoirc de silex din cu!• tura Cucuteni A-B. www.cimec.ro E. MOSCALU 142 1 '''''"' 1 1 11 1 /1 1 1/ J)ll J 11 1 ,J 1 1 1 Jl'' il: 9 Fig. 10. Colirgaci 1-6, Statuctc din cultura Cucutcni A-B de la Cotu-Popii; 9, vas din cultura !\"oua de la Colu-Popii ; 7, fusaiolii ; 8, fragment ccramic Cucutcni C de la Cotu-Popii ; www.cimec.ro SAPATURILE DE LA COTlRGACI 4 5 5 Fig. 11. Colîrgaci. 1-6, Fragmente cu::tmicc elin cultma Cucutcni :\- B de la Cotu-Popîi · www.cimec.ro E. l\IOSCAi..U 144 2 o z 4 . 6 cm .3 Fig. 12. Cotirgaci. 1-2, 4. Fragmente ceramice din sec. IV e.n. din aşezarea de la Cotu-Popii ; 3, fragment C<'rawww.cimec.ro mic din turnul 1 nr. 3. SAPATURILE DE LA COTlRGACI 145 • . . . . . .. :..·.·- .. ... .. ··~ . . :·.:··=·~·'' . .. -...... ............ : . .. " .. "" ~- .. • . ~~1/t.tj'·~:P~::··-.·.·.· .~· ~...-. ":,.::··•• •. .... ~"·.r.".o'··•• •• ·.·::.·- . ·:•,. ~.::··­ '::~~-:~~:·~·:./:..:(;;:;;~ ;,r 17"7"7-:r-:r"..-~ 1 ...~-~·.....". , "' ··~· ·.: .. . ........ "-~·:-~:.:. z -_•.. .......... !Fig. '13. ·Cotirgaci 1. 2, Vase ncpictatc din groapa nr. 3 din aşezarea Cucuteni A-B de la Cotu·Popil. ::10 - HIER)'.SUS www.cimec.ro www.cimec.ro PRIVIRE ANTROPOLOGICA ASUPRA UNOR TUMULI DIN EPOCA BRONZULUI DE LA COTlRGACI (COMUNA ROMA,~jtJDEŢUL BOTOŞANI). MIHAELA PERIANU . In cursul a două camr.anii succesive de săpături efectuate în nordul Moldovei la Cotîrgaci (corn. Roma, jud. Botoşani) în anii 1985, HlR6, în cadml unei ac1iuni de· salvare au fost dezveliţi nouă tumuli continind unsprezece morminte. Notaţi de la T1 la T 8 şi avînd dimensiuni apropiate (înălţimea intre 0,50 - 1,00 m şi diametru! 20 -25 m.) tumulii sint încadraţi culturalcronologic cu incertitudinea absenţei inventarului din morminte in perioada de tranziţie de la neolitic Ia epoca bronzulur- cultura .,inmormîntărilor cu ocru" (T1, T~, T 6 , Tfi), epoca bronzului- cultura Noua (T 2 ) şi epoca bronzului - culturn ? (T 7 , T 8 , Tg). După numărul mormintelol din intl'rior tumulii S··ar putea grupa în: tumuli cenotaf (T 3 ), tumuli ir.dividuali (T 1 , T 2 , T" T 6 , T 7 , TA, T 9 -cu un D).Ormînt plasat în centru), tumuli colectivi (T 8 -cu trei ffi(ll'ffiinte aflate la mic( distanţe între ch'L . · :Mormintele, care în afara movilei nu au avut alte amenajări speciale, au o formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, sînt orientate SV - NE, şi s-au găsit Ia adincimi variind între 1,35 -2,15 m. de Ia nivelul actual. Fac ~xcepţie mormîntul din T 2 (cultura Noua) şi M2 din T 6 (epoca prcfeudală) care au o formă ovală şi sînt orientate N - S . . Aspectul general al oaselor cu o corodare neînsemnată şi o coloraţie d·' Ia roşu palid Ia brun-roşcat, precum şi starea bună în care s-au găsit ~che­ !etele de copii comparativ cu scheletele adulţilor (ale căror oseminte demineralizate sînt puţine şi sfărîmate) ne determină să presupunem că solul în care au căzut acestea are un conţinut bogat în fier şi mangan precum şi un pl-I fa\·ornhil unei buue prezervări. Ca şi în alte serii osteologice contemporane, scheletele adulţ.ilor cu oasele mai poroase sînt reprezentate printr-un inventar osos sărac. Deşi diferit încadrate din punct de vedere arheologic, prin unitatea morfo-funcţ.ională şi tipologică. scheletele din aceste morminte constituie o serie antropologică şi le-am studiat corespunzător. Din analiza morfoscopkă şi metrică a acestui material osteologie a,m extras date privind sexul şi vîrsta indivizikr, încadrarea tipologică, aspecte de patologie osoasă, precum şi reflectarea condiţiilor de viaţă şi a obiceiurilor în cadrul respectivelor grupuri umane din particularităţi ale oscmintelor şi elemente componente ale ritualului inhumării. Am utilizat metoda Acsadi, Nemeskeri, 1970 şi indicaţiile grupului Ferembach, Srhwidetzky, StLukel, 1979, pentru determinarea sexului şi a vîrs- www.cimec.ro M. PERIANU 148 tei scheletrlor, tabelele (Ubelaker, 1978) pentru determinarea YÎrstci copiilor tabelele (Bach, 196;), Breitinger, 1937) pentru determinarea taliilor. DPscrierea mormintelor. '1\l\11: Scheletul, orientat s\· -NE. Cll osemintele uşor corodatc. de culoare roşiatică, în decubit dorsal c11 picioarele contractate căzute pe partea stingă, aparţine unui individ de sex masculin, adult 1, (22-25 ani), de statură înaltă (179 cm.). Analiza morfoscopică şi metrică rYidenţ.iază un schelet robust. cu oase lungi. cu reliefuri bine marcate renlînd o musculatură puternică. Din scheletul cranian s-au păstrat: - hemiarcada stîngă a maxilarului cu dinţii în alveole în porţiunea (C -l\1 3 ), cu abraziunea dentară (0). Pc acest fragment se obsen·ă un sinus maxilar mare, o fosă canină, adîncă, bolta palatină de formă paraboloidă; -două fragmente din corpul mandibular: partea dreaptă (P 2 -l\1"), abraziune fO) şi stînga 01 1 , l\1 2 ), abraziune (0). Scheletul postcranian: humrrusurile au un V deltoidian alungit, rugos şi bine contm;~.t, un indice diafizar (76,Q2) desemnînd o eurihrahie la limita inferioară. Cubitusurile sînt curolenc (indice diarizar 87, 09). cu o musculatură foarte puternică şi o cvidrntă diferenţă funcţională dreapta-stînga. Radiusurile incomplete, au o creastă interosoasă moderată. Femurrle foarte lungi, hiperaplatizate (indicele de platimerie 73,91 ), cu trochanterul mare Yoluminos, linia aspră moderată, musculatură puternică. Tibiile sînt platicnemice (indice cnemic 60,46), cu faţete articulare suplimentare.pentru astragal la capetele antero-inferioare şi robusticitate mare (22,38). muşchii soleari bine dezYoltaţi. Scheletul post-cranian cu oasele foarte lungi (statura 179 cm.), bine modelatc, cu reliefuri rugoase, mflsculatură puternică, osul coxal înalt, cu indzura ischiatică foarte adîncă şi îngustă şi ca Yitatea cotiloidă foarte mare certifică sexul masculin pentru acest schelet. Epifizele oaselor lungi complet sudate, molarul trri funcţional pe maxilar şi mandibulă indică un individ adult peste 22 de ani, iar abraziunea dentară (O) indică un adult tînăr de maximum 25 de aui. Nu remarcăm nici o leziune pe suprafaţa oaselor disponibile şi nici la .niYelul aparatului dento-maxilar. În absenţa craniului nu putem rezoh·a încadrarea tipologică a acestui schelet, dar talia înaltă, reliefurile foarte marcate, robusticitatea mare a oaselor, platimeria, platicucmia şi "faţetele orientale" constituie trăsături comune ale seriei studiate. T 2 (M 1 ) : Scheletul, relatiY hine păstrat, chircit lax pe partea stingă, cu osemintele de culoare roşcată, cu corodare minimă, aparţine unui individ de sex masculin, matur (peste 50 de ani), cu talie supramijlocie. Craniul: cu reliefuri osoase bine marcate arc o formă ovoid-brizoidă în norma verticală, este a lungit, îngust, dolicochran (71, 35), acrochran (90,51) hipsichran (64,58), eurimetop (71,53). În norma facială prezintă un frontal inclinat spre spate cu o protruzie glabelară puternică (3 -4, Broca) cu fosă supraglabeleară, arcuri supraciliare foarte conturate, marginea superioară a orbitei groasă, rotunjită, orificii supraorbitare deschise, linia temporală uşor marcată. In norma laterală temporalul este jos, alungit, cu mastoida (3). În norma occipitală are o formă de casă-bombă cu oecipitalul bombat, inion (3). Mandibula, este destul de gracilă. cu gonioane uşor invertite impresiuni www.cimec.ro TUMULJ DIN EPOC.-\ BRONZULUI 149 muscubre şterse, orificiul mentonier plasat P 2 :\l 1 , m~ntonul bituberculat cu gropiţă, abr'aziunea dentară pe dinţii prezenţi (4). Constatăm pierderea intravitam a molarului trei mandibular dreapta, cu resorbţie alveolară avansată. Schektul post-cranian : se caracterizează printr-o musculatură puternică şi robusticitatea mare. Humerusurile au raportul diafizar (80,00), indicînd ruribrahie prntru secţiunra diafizei, V-ul drltoidian masiv, lungimea osului medie. Cubitusurile hiperrurolene (indice 96,55) au o musculatură deosebit de drzyo)tată, o creastă interosoasă foarte lată. Femurele au linia aspră înaltă, puternic marcată, indirrle pilastric 100.00 (pilastru slab), diafiza mesomeră. Tibiile sînt euricneme (indice cnemic 83,87). Coxalul este înalt cu incizura ischiatică adîncă şi puternice amprente musculare. Scheletul robust cu reliefuri pronunţate, coxalul înalt şi rugos, craniul masiv cu suprastructuri osoase marcate. indică un individ de sex masculin. Virsta. după gr~··dul cbliterării suturilor craniene (coronala obliterată în sectom! C3 , avansat ohliterată in sectorul C10 sagitala avansat ohliterat5 de-a lungul crlor patru ~ectoarc şi lamhdoida cu obliterare incipientă în sectorul unu drrapta) corolJorat cu stadiul avansat al abraziunii dentare şi stadiile rarcficrii ţesutului spongios în capul humeral şi femural, precum şi cu patologia r;:Jhisului, este peste 50 de ani. Modificări patologice: pierderea intra-vitam a molarului trri mandibular, spondilartrozil 1~. nivelul vertrhrelor crrYicale, gonartroză (rcvelată de ostrofitozil patPilară avansată). Tipologie încadrăm acest schelet în grupul protoruropoizilor gracilizati. T 3 : tu mul cenotaf. T 4 (~f 1 ): mormîntul conţine grămăjoare de ocru. Scheletul, orientat SV -NE, aşezat pe spate cu picioarrle căzute pe dreapta, rău conservat cu ost>mintdc intens colorate brun-roşcat ~ parţine unui individ adult (prste 30. de ani), de sl'x masculin cu o statură înaltă (174 cm). Bine încadrat in serie schr le tu 1 se caracterizează printr-o mode Iare pronunţată a oasl' lor robusticL tate mare şi o musculatură foarte drzyoJtată. Craniul : reprrzentat prin resturi din calotă şi regiunea facială integral. Frontalul, foarte lat in regiunea fronto-temporală (115 mm.), prezintă o regiune glaberală foarte puternică (4 -;)) cu fosă supraglabelară şi rest de sutură mctopică supranazală, arcuri supraciliare foarte protuberante, margini supraorbitare rotunjite. orificiul supraorbitar deschis, linia temporală accrntuată apofizelc zigomntice late. Orbitele sînt rectangulare cu colturi rotunjite, cha meconcc (8-l, 09). N asu 1 este inalt, leptorin (38, 98), cu rădăcina adîncă, apcrtura piriformă de tip antrnpin. ~Iolarele sînt îm !te, rugoase eu di<;poziţie intermediară. \[axilarul are o fosă canină adîncă, areada alv,..olară pnraboloidă, bolta palatină hrachystalilioă (100). Faţ.a este Itlesoprosopă (86,7()), lrpt~nă (55,88). ::\Iandibula este masivă eu corpul inalt, mentonul bituhrrculat, pătrat, orificiul mrntonier plas;:Jt P 2 }l 10 amprete musculare pn,nuntatc pentru maseteri şi pterigoizi. Bine păstrată dantura acestui indh·id nu prezintă modifică­ ri vttologicc este moderat erodată, abraziunea fiind mai proununţată pe grupul frontal şi la niwlul molarului unu. Sensul abrazării este lingual pentru dinj.ii maxilari şi Yestibular pc mandibulă. www.cimec.ro 150 M. PERIANU s'~hrletul post-cranian: se caracterizează prin aceleaşi oase lungi şi robuste cu musculatură foarte puternică, întilnite în restul seriri. Humerusurik au un raport diafizar (8G,9.J) indicînd euribrahic, cubitusul este curolcn (8;),41), radiusurilc au o creastă interosoasă moderată, Femurele sînt curimerc (ind. de platimerie 94,59), fi"tră pilastru {ind. pilastric 81,2.J). Tihiile sînt platienemicc (ind. cnemic GO,OO), cu .,fnţate orientale" la capctelr anLero-infcrioare. Hipermnsculini ta te a caractcrelo r scxua le secunda re indică sexul masculin pentru acest scheh't. VîrsLa, după obliterarca sectorului trei (pars obclica) al sagitall·i, gradul abraziunii drntare şi ahscnţa modificărilor artroziee la nivel11l rahisului este peste 30 dP ani. Nu apar modificări patologice la nivelul scheletului. Din punct de vedere tipologie acest schelet are un fond protoeuropoid cu elr.mPulc nordoide. T 5 0I 1 ,:\I 2 l: scheletul, prost păstrat cu o:1sele uşor corodate cu o coloraţie roşiatică, aşezat pc spate cu piciorclc căzute pc partea stîngă, aparţine unui indh·id m'ttur de sex feminin. Craniul reprrzentat printr-un fragment din regiunea occipitală cu reJid muscular moderat, inion uşor proLuberant şi mn xilarul intrgral cu un sillll~ mare apcrtură piriformă de tip antropin, bolta palatină de formă para-holoidă. Din! ii păstra!i în alveole în srgnwntul (P 1 -l\1 2 ) au o abraziune avansa(gradul 4 -:J) pentru P 10 P 2 , M1 şi (gr.;dul 3) pentru l\1 2 • S::heletul post-cranian: femurele au o musculatură destul de ruternică reflectată de indicele de platimrriP (81,81) şi linia aspră marcată. Tibiilc sînt hipcrplaticnemicc (ind. cuemic 51,G5) cu musculatura hine dczvoltrttă. Aspectul şi dimensiunile oac;rlor prezente pri'cum şi examenul compat·ativ cu scheletele din scrie atribuie acestor osemintc sexul feminin. Vîrsta scheletului după abraziunea dentară avansată a grupului .iugal. asprctul spongioasei din capul femural şi modehrca m~rfofuncţicnală a o:tselor prezente este peste 4:> de ani. Ca modificări patologice semnalăm o uşor~ră retraetie alveolară la nivelul Jmxilarului şi depozit de t:ntru la baza dinţilor. !\1 2 : mormint prcfeudrtl. Osemintele de culoare roşiatică, hine conscrvale apar!in unui eopil, lnfans II (8 aui). T 6 (1\I, 1 .i\1 2 , 1\1 3 ) : :\1 1 : S:heletul aşezat pe spate cu picioarele chireite pc partea dreaptă cu osemintele bine conservate, de culoare roşcată, apal'!inr unui copil, lnfans II (8 -9 ani). l\I 2 : Sdwlelltl, dt•stul de hine conservat, aşezat pe spate cu picioarele c.hirl'ile pe dreapta cu oasele colorate brun-roşcat cu pete negre, nccorodatr, apartine Hnui individ adult, dr sex m1Scnlin cu o statură înaltă (177 cm). Notăm o musculatură remarcabil de puternică, oase bine modelate funcţ.io­ nal, cu robusticiLatc m~re şi marcată diferenţierea funcţională dreapta-stînga pentru membrdc superioare. Craniul este masiv cu oase groas1! şi inser[ii musculare puternice. Oasele boltei deformate în strat nu pot fi integral ataşabile. În norma wrtieală este ovoid, alnngit, cu hosc pariet.ale proeminente. În norma occipitală are fonm de "bombă-casă" cu occipitalul bombat, inionnl (2). In tă www.cimec.ro TUMULI DIN EPOCA BRONZYLUI 151. norma facială : frontalul este larg, eurimer, cu o protuberanţă glabeliară (3) cn uşoară fosă supraglabclară, arcuri supraciliare bine marcate, linii temporale conturate, orifieii supraorbitare deschise, marginea superioară a orbitci groasă apofiza zigomatică lată. În norma laterală temporalul are reliefuri pronunţate, mastoida (1) cu creastă supramastoidiană, orificiul audith· extern oval cu rxcrcscentc marginale. Craniul facial: s-a păstrat maxilarul cu o fosă canină adîncă, slructura piriformă de tip antropin, orificiul nazal cu o lărgime de (23 mm, ). nas îngust cu nasionul plasat destul de suprrficial. Dantura păstrată intregral eslr uşor ahrazată. ;\1andibula cu întreaga arcadă dentară, est<' robustă, cu corpul inalt (35,00 mm. h ~imfiză), muşchi puternici, orificiul mcntonier olasat P 1 P 2 , mentonul dubln cu tuherculi proeminenţi, gonioane răsfrînte în afară. Scheletul post-cranian rste bine reprezentat: humerusurile au V-ul deltoidian foarte proemint•nt, mult alungit şi rugos. şanţul bicipital adinc, raportul diafizar (72,00 dr. şi 75,00 st.) indică platybrhie. Se remarcă o diferenţă morfofuncţională dreapta-stînga. Cubitusurile simt platolene cu o musculatură puternică. Femurele au un trochanter foarte voluminos, linia aspră înaltă, secţiunea diafi.zei rotunjită, nu au pilastru. Tibiile sint hiperplaticnemice (ind. cnemic 43,18 stg. şi 53,65 dr.)m şi robuste (ind. de robusticitate 2 t, 70), cu faţete articulare suplimenta re pentru astragal foarte bine marcatr. 15o:ul acestui individ atribuit după talia foarte înaltă, oasele robuste cu musculatură puternică. masivitatea şi modelar•·a craniului co}:alul cu incizura ischiatică îngustă şi amprente musculare puternice, rste cu certitudine masculin. Vîrsta : fragmentul din sectorul 4 al sagitalci (pars postica) deschis, srctorul 3 al coronalei aproape obliterat, abraziunea dentară (2) pc grupul frontal şi (1) pe grupul jugal indică un· adult (23 -30 ani). Uşoare modificări patologice prin prezenta unui ostrofit mare pe faţa antrro laterală, distal, a femurului drept şi excresccnţe osoase la nivelul orificiului auditiv extern. Tipologie, acest schelrt aparţine grupului protoeuropoid cn clcmrntc nordoidP. i\f 3 : Seheletul aşezat pc spate cu picioarele chircite căzute pe partea stingă, orirntat SV -NE, aparţine unui indi\'Îd matur de sex masculin, statura (174 cm.) cu o musculatură foarte puternic~. Osemintrlc de culoare roşcată, necorodate sînt foarte prost conservatc. Craniul este reprezentat printr-un fragment din frontal cu protruzic glahellară mare (3 -4) cu o uşoară fosă supraglabellară, şi rest de sutură metopică supranazală, orifieii supraorhitare mari, deschise, marginile superioare ale orhitelor groase, nasionul plasat destul de superficial. Din temporal s-a păstrat un fragml'nt cu apofiza mastoidă mare (4). Maxilarul C'ste rC'prezentat prin două fragmente: partea dreaptă cu molarii 1 şi 2, abraziunea (4) pentm l\1 1 şi (3) pentru l\1 2 şi partea stîngă reprezentată prin acelaşi fragment. Din mandibulă s-a păstrat hemiarcada dreaptă cu dintii (1 1 -~1 3 ). Corpul mandibular este robust cu amprente musculare puternice, tuberculi mentonieri procminPnţi, orificiul mcntoni<'r plasat P 1 P 2 , indice mandibular www.cimec.ro 152 M. PERIANU (38, 88), abraziunea dentară avansată (3-4) pentru grupul jugal. Scheletul post-cranian : Humerusurile au diafiza rotunjită în secţiune (ind. diafizar 88,00), perimetrul (74), V-ul deltoidian alungit şi proeminent. Radiusurile şi cubitusurile au o creastă interosoasă moderată şi o musculatură puternică. Constatăm absenţa diferenţierii morfofuncţionale dreapta-stînga Ia nivelul membrelor superioare. Femurele sînt hiperplatimere (indice diafizar 65,78),. robuste (ind, robusticitate 20,20), nu au pilastru, perimetrul (98). Tibiile sînt hiperplaticnemice (ind. cnemic 48, 78). Robusticitatea elementelor osoase, talia înaltă, sugerează un individ de sex masculin. Vîrsta : singurul clement de care dispunem în atribuirea virstei este abraziunea dentară destul de avansată (3 -4) care privită comparativ cu abraziunea dentară din restul seriei,. indică un individ peste 35 de ani. T7(l\I'I): osemintele roşiatice necorodate, s-au păstrat destul de bine. Scheletul orirntat SV -NE aşezat pe spate cu piciorele contractate pe partea dreaptă aparţine unui indi\·id de sex feminin, adult (peste 22 de ani), cu statura înaltă (166 cm,. Bach). Oasele scheletului sînt lungi, moderat gracile cu o musculatură hine dezvoltată şi cu o marcată diferenţă morfofunctională dreapta-stîng:J pentru membrele superioare. Craniul relativ bine păstrat are o calotă mediu modelată. alungită cu o formă ovoidă în norma verticală, îngustă şi înaltă, cu hose parietale proeminente. 1n norma laterală temporalul prezintă o mastoidă ruguoasă moderat proeminentă (2). Occipitalul este mediu modelat cu planul nucal întins, inion (1). Frontalul este înalt, înclinat spre spate, cu glabela (1). arturi supraciliare dezvoltate, marginile superioare ale orbitelor subţiri şi ascuţite. Orbitele sînt rectangulare, mezoconice cu indicele orbita! (77,77) nasul este foarte îngust înalt şi drept, malarele alungite dispuse intermediar, bolta palaţină brahistafilină, mandibula este gracilă cu menton protuberant uşor pătrat, abraziunea dentară (2) pe dinţii frontali şi (O) pe dinţii jugali. Faţa este mezoprosopă (86,36) cu etajul superior larg. Scheletul post-cranian arc oase lungi,. cu reliefuri proeminente pentru sexul feminin şi grupa de drstă în care este incadrat acest schelet. Constatăm platibrahie şi robusticitatc mare pentru humerusuri, cubitusuri eurolene, femure hiperplatimerc cu trochanter suplimentar, tibii platicncice cu "faţete orientale". Tipologie acest schelet este încadrabil in grupul protoeuropoid. !\Iodificări patologice: numeroase anomalii dentare şi denlo-alveolare. TB:\1 1 : mormîntul conţine doi indh·izi aşezaţi alături, pc spate cu picioarele chircitc că­ zute pe o parte, oasele necorodatc, intens colorate în brun. Cele două schelete aparţin unui copil Infans II (8 -9 ani) şi unui bărbat matur (spre 60 ani),. cel mai reprezentativ din serie în privinţa robusticităţii şi a modelării morfofuncţionale a şerpantei osoase. Craniul este masiv cu oase groase, reliefuri accentuate, ovoid, alungit, cu fruntea largă înclinată spre spate, rcficf glabelar (5), arcuri supraciliare foarte puternice, orbitele rectangulare, mezoconcr, malarul alungit, dispus frontalizat, nasul puternic, îngust cu nasionul plasat supcrfieial, fosa canină este adîncă, aperlura piriformă de tip antropin, spina nazală (;)), maxilarul cu bolta pa latină paraboloidă şi adîncă. :\Iandibula arc gonioane răsfrîntc spre exterior, corp înalt, menton protuberant unituherculat, ram vertical lat, indice dr\ robusticitatc (32,35) . ..-\braziunea dentară este maximă şi se constată ahsenla congenitală a molarului trei. www.cimec.ro TL"1Hl'LI DJN EPOCA BRONZL"LUI 153 Sehc letul post-cranian : hu merusurile au V -ul deltoidian puternic protuberant şi torsionat, indicele diafizar (92), femurele sînt hiperplatimere cu trochanter suplimentar, fără pilastrn, tibiile hiperplaticnemice (52,5). Tipologie acest schelet poate fi încadrat în tipul dominant protoeuropoid cu elemente nordoide din care notăm înălţarea masivului facial. P'ltologie: la nivelul aparatului dento-maxilar constatăm o resorbţie alveolară (2) pentru o uzură dentară (5), diastemă între incisivii laterali. iar la nivelul rahisului osteofite şi tasări accentuate ale corpurilor vertebrale. Tg:\1 1 : remarcăm aceeaşi culoare roşcată a osemintelor, absenţa corodă­ rii şi o proastă conservare a materialului osos. Scheletul apartine unui individ de sex masculin, adultI (21-25). cu o statură înaltă (176 cm.). Craniul fragmentar reprezentat, are marginea superioară a orbit.ei groasă, rotunjită, occipitalul bombat, cu două oase wormicne pe sutura lambdoidă dispuse dreapta-stinga, mastoida (3) cu început de creastă supramastoidiană, osul malar alungit, eu putrrnice imprrsiuni musculare. :!\Iandibula are gonioanelr răs­ frintt> în afară, eondilii mari, incizura sigmoidă adîncă, ramul vertical larg (32 mm) şi marcate amprrnte musculare pentru mascteri. Seheletul postcranian se evidenţiază printr-o puternică modelare a oaselor lungi. Discuţii şi concluzii: Analiza morfoscopică şi metrică a materialului osteologic de la Cotîrgaci (Botoşani) relevă o uniformitate morfofuncţională, patologică şi tipologică decurgind dintr-un mod de viaţă asemănător şi probabil dintr-o origine comună : -- întreaga serie se caracterizează prin robusticitatea crescută a oaselor schrletului, o musculatură puternică şi o remarcabilă modelare morfofuncţ.ională. Craniile sint mash·e cu reliefuri accentuate: arcuri supraeiliare foarte dez,•oltate, protruzie glabelară (3-5), mastoide (3-4), inion (2-3). l\1andibula este înaltă cu o musculatură puternică, gonioancle răsfrinte in nfară. Abraziunca dentară este foarte accentuată (-1-5) pentru grupn de virstă ,.}Iaturus" reflectînd o masticaţic viguroasă şi o hrnnă de consisten!ă dură. S('helctul post-cranian: are oasele lungi, bine modclate, cu o musculatură puternică. Remarcăm o diferenţ.iere morfofuncţională dreaptă-stinga pentru humerusuri şi cubitusuri femurelc sînt plati- sau hiperplatimere cu trochnntrr suplimentar, fără pibstru sau cu un pilsatru slab, tibiile sînt plati- snu hiperplnticnemice cu f:?ţete articulare suplimentare pentru astragal. Toate aceste modelări rdlectă un mod de viaţă nomad : mers indelungat, aceeaşi poziţie de repaus, munci grele efectuate atit de bărbaţi cît şi de femei; - modificări patologice: nu am înregistrat leziuni traumatice Ia niwlul oaselor şi nici carii sau procese inflamatorii Ia nivelul aparatului dentomaxilar. Apar modificări spondilartrozice în toate segmentele rahisului reflectînd o uzură a articulaţiiloJ corespunzătoare avansării în vîrstă şi urmare a unor şocuri mecanice repetate, o artroză Ia niwlul genunchiului (T 2 ~J 1 ), un ostrofit marr pr diafiza femurală (T 1 M1), o hiperostoză pe suprafaţa frontalului (T 8 :\Il); - tipologie scheletele acestei srrii se încadrează în marele grup protoeuropoid, cu elrmente nordoide : fruntea înclinată spre spate dispoziţia intermediară a malarelor, înălţarea şi ingustarea feţei, talia înaltă; www.cimec.ro __ .M- 154 PERIANt[ - constatăm o bună exprimare a caracterelor sexuale secundare hiprrmasculine în grupul masculin şi feminine pentru grupul feminin; - afinităţi antropo logice pentru scheletele acestor serii găsim în mormintPie dr la Gla\"ăneştii Vechi, Stoicani şi Holboca. Concluzii: scheletele seriei de la Cotîrgaci (Botoşani) apartin unor indivizi care au făcut P'ute din comunităţi umane noroade, ncrăzboinicc, cu un mod de viaţă asemănător rcflrct::\t în modelarea similară a oaselor scheletului şi a aparatului d~'nto-maxilar, cu o patologie uşoară reflectînd condiţiile de viaţă şi cu obiceiuri funerare idf'ntice : indivizii studiaţi au fost inhumaţ i în morminte simple cu tu mul individual, fără inventar, fără ofrandă animală, cu aceeaşi pozi!ie şi orientare a corpului în mormint indifl~rcnt de sex sau vîrstă. BIBLIOGHAFIE 1. AC:->,\DI C., NE:'IIESKERI J.- Ilislory o{ lwman li{e spun and mor/a/ilfJ,Budapcsta, 1970, 2. CO:'II:;;A E.- Mormintele cu ocru din movila II-1950 de ta Glăvăneş/ii Veclli, S.C.I.V.A .. 1985, T. :16, Nr. 4, p. 339 - 346. 3. CO:\IŞA E.- Mormintele cu ocru din movila 1 de la G/ăvăneşlii Vechi, S.C.I.V.A., 1987, T. 38, :Kr. 4, p. 367 - 388. 4. FERE~IBAC:I-1 D., SC:HWIDETZKY I., STLOUKAL M. - Recommandations pour determiner /'cige el le sexe sur le sque/elte, Bull. et 1\'h~m. de la Soc. d' Anthrop. de Paris, 1979, 6. p. i. 5. H.\AS N., )IAXIl\IILI.\::-; C. - .inlropologllice.~coe iss/edovania ocraşennî/1 - cos/iacov i: complexa mogllil s ollroi v Glâ11ăneşti"- Sovelskaia anthropologhia, 1958, Nr. 4, p. 13:3 - 146. 6. l':ECR\SOV 0 .. CHISTESCU l\1.- Conlribu{ie /a studiul antropologie a/ sclle/e/elor din corn· p/e.wlmorminlelor c11 ocru de la Holboca- Iaşi, Problrme de antropologie, 1957, T. V, l'<r. 3. 7. VBELAKEH D. 11.- 1Iuma11 ske/ela/ Remains, 1978, Taraxacum- 'Vashington. L'E'rUDE ANTliHOPOLOGIQUE D'Ul':E SEHIE OSTEOLOGIQUE PROVENANT DE COTIH.GACI (BOTOŞ;\NI), DATANT DE L'EPOQUE DU BRONZE Resume L'annlyse anthropologique morphoscopique et metrique d'une serie osteologiquc comprcnant 11 squelcttcs eshumes a Cotirgaci (Botoşani), differemment places du point de vuc culturelchronologiquc pcrmct de constater: - les squclettes appartit•nnrnt a des individus provenant de communautes nomadc.~, nongurrrirrcs, dont le mode de vie analogue a determine un modclage similairc des os et de l'apparcil dcuto-maxilairc ; - mtc faible pathologic susecptible d'ctre misc en rapport avec les condilions de vie ; - ritucls funeraircs identiqucs : a) tombeaux. simplcs a tumulus individucl, dcpourvus d'inYl'Hlaire et d'offrandc animale ; b) corps places dans la memc posilion et orientcs de fa(ţon idl'nlique sans tt•nir cornptc du sexe d d'âgt•. www.cimec.ro TL'MULI DIN EI'OC.\ llHONZULUI 13G 9 Pl. 1. Cotirgal'i (Bolo~ani). CT":llliill' din T:!, :\11 (.\) ,j Tii, :\12 (Bl: a, norma fronL1l:"1: lJ, nor· 111a Ialt·rah1; <', uorma ol'cipilalii: d, 1wruw H'rlka1:1. www.cimec.ro 1 56 P[. 2. Cotlrgaci l\·1. PERI:\::-JU (Botoşani). Craniilc din T7, l\H (A), frontală ; h, norma laterală ; c. www.cimec.ro Tl, (~Il (B) şi T8, norma verticală. ~Il (C); a, norma .. PIESE METALICE DIN EPOCA BRONZULUJ DESCOPE~ITE PE TERIT.ORlUL JUDEŢULUI B O T O Ş AN I PAL"L ŞADCRSCIII Pentru extremitatea nord-estică a tării (teritoriul de astăzi il! judeţului nu s-au într~prins, pînă in prezent. studii aprofund~te asupra lo·cuirii sale în epoca bronzului. Cercetări sistematice, vizind în primul rind a !te perioade istorice, au surprins unele aspecte ale acestei epoci la Corlăteni 1 şi Truşeşti 2 , iar foarte recent la Prăjcnj3. · Repertoriul arheologic al judeţului Botoşani' a permis în urma analizei întregului material descoperit în această zonă, să se tragă ·importante concluzii asupra începuturilor, dezvoltării şi sfîrşitului acestei epoci. în partea de nord a Moldovei, între Prut şi Siret. -Zona, cunoscută prin puţinătatea (rarilatea) depozitelor şi a pieselor metalice izclate (unele, arme, podoabe) 5 , surprinde prin multi mea a~zlirilor caracteristice ( m1 i a les "cenuşa re"), determinate pi"În existenţa unor forme ceramice tipice, cit şi a unor obiecte lucrate din os 6 • Dacă pe baza ediţiei prime a Repertoriului arheologic al judeţului Botoşani au putut fi numărate 115 puncte din epoca bronzului răspîndite în judeţ•, in prezent, fără a se schimba proporţiile, situaţia este oarecum deosebită. Reluarea cercetărilor de teren, pentru o nouă ediţie 8 , ne-a făcut să constatăm numai în comuna Albeşti, un număr dublu de aşezări aparţinînd epo~ii bronzului • faţă de ediţia precedentă. Printre m1.terialele nou-descoperite .se află şi un fragment ceramic ornamentat cu triunghiuri haşurtae, realizate Botoşani), 1 2 de la 1. Nestor, in SCIV, I - III (1950- 1952), rapoartele privind săpăturile de la Corlăteni. 1\1. Petrescu-Dimbovita, in SCIV, I - III (1950 - 1952), rapoartele privind săpăturile Truşeşti. 3 Adrian C. Florcscu, in Arh11old., II - III (1964) p. ll3 - 202. Alexandru Păunescu, P. Şadurschi, V. Chirica, Repertoriul arheologic al Judetului Bo.toşani, 1 - 11, Bucureşti, 1976, In continuare RAJB. 5 l\1. Petrcscu-Dimboviţa, Conlribufii la problema sfirşitului epocii bromu/ui şi inceputul epocii fierului in llfoldolJa, In SCIV, IV, 1953, 3- 4, p. 460 - 481. 6 Ceşti cu torţi supraînălţate, preYăzute cu butoni sau creastă, omoplaţi cresta ti ele ... 7 RAJB, l, 1976, Bucureşti, p. 30- 31 8 A doua ediţie a Reperloriului, îmbogăţită cu noi materiale şi cu o ilustratie inedită, -corespunzătoare, se va publica, pe fascicule, in HIER.\.SUS. Pină în prezent a apărut in voi. V (1983) primul fascicul, prezentind comuna Albeşli (loc. cit., p. 221 -269); comunele Avrămcni şi Băluşeni in HIERASUS VII. 9 Ibidem 4 www.cimec.ro 158 P. ŞADURSCIH prin incizie, documentind cultura Cosli~a. Tot culturii Co~tişa îi aparjine un cimitir recent descoperit la Prăjeni 10 , în cadrul unor săpături de salvarC'. A crescut şi numărul depozitelor de bronzuri. Faţă de un singur depozitn, cunoscut în zona pînă în anul 1937, in 1964 apare un al doilea 11 , iar în 1968 un al treilea 13 , ultimul dintre acestea fiind publicat sumar în a doua edi!ie a repertoriului arheologic. Numărul pieselor izolate, descoperite accidental, a. crescut de asemenea, in momentul de faţă cunoscîndu-se 28 piese în total, lucrate din bronz, fa! ă de 27 piese. cunoscute în 1976. Printre piesele de bronz descoperite întîmplător, un loc aparte îl ocupă cele de factură răsăriteană 14 documentate mai ales prin celturile caracteristice, cu două tortiţe, a căror obîrşie se află în spatiul uralocaucazian, dar care se răspîndesc atît spre vest, cît şi spre est, circulind pc un spaţiu vasP 5 , ca de altfel şi tipul de celt transilvănean 18 , ambele tipuri întîlnindu-se în aceste medii şi indicînd atît obîrşia cît şi direcţia de circulaţie a fiecărui tip. Apariţia la vest de Nistru a cîtorva exemplare de celturi de tip răsăritean~< şi documentarea a două piese în depozitele de bronzuri de la Dipşa şi Petroşani III, concretizează aceste legături şi fac posibilă o mai sigură fncadrare cronologică a piesei, ajunsă în secolul at XII-lea î.e.n .. la Dipşa, intr-un depozit din seria Cincu-Suseni 18 , deci în Hallstatt 1, contemporan se pare cu ultima fază a culturii Nflua. Puţinătatea pieselor metalice din bronzul tirziu în Moldova a fost deja subliniată 19 , fiind explicabilă, mai ales în cadrul culturii Noua, care se remarcă prin stadiul tehnic rudimentar. 10 Nicolae Ursulescu, Paul Şadurschl şi Dan Botczatu, in SCIVA, tom 39, 1, 1988, p. 45- 52. 11 T. Sulimirschi, Revista de Preistorie şi Antichităp Naţionale, 1, 1937, Bucureşti, p. 35, fig. 11 ; M. Pctrescu-Dimboviţa, în SCIV, IV, 1953, 3 - 4, 460, fig. 8/1 ; (idem, Arh Mold., II- Ill, 1964, p. 255; idem, in DACIA, N.S., IV, 1964, p. 153, nota 49; idem, Depozilele de bronzuri din Romllnia, Bucurl'şli, 1977, p. 153, pl. 366J3; HAJB, 1, p. 108 (loc neprecizat) 12 Descoperit Ia Ilişeni. Vezi Gr. Foit, Depozitul de obiecte de bronz de la Ilişeni (r. Botoşani, reg. Suceava), in Arh. Mold., II - III, (1964), p. 461 - 468. 13 AI. Păuncscu şi P. Şadurschi, în HIERASUS, V, (1983), p. 221- 269. H P. Şadurschi, Ilie Ccrnelcanu, C. Rusu, Celturi de bronz de factură rilsăriteană, descoperite pe teritoriul judeţului Botoşani (comunicare prezentată Ia sesiunea anuală a MJB, in noiembrie 1984 ; i(lt-111, comunicare prezentată in 25 aprilie 1985, Ia dezbaterea organizată de Secţia orinduirii comunei primitive a Institutului de Arheologic din Bucureşti). Comunicare a fost publicată de aceiaşi autori in HIERASUS, VI, 198G, p. 25- 32. 15 E. ::\". Ccrnych, în Jahresbericht des Institut Iiir vorgeschichte der Unlversităt Frankfurt A. M., 197G, p. 131- 146, fig. 3/16- 18; 30- 31; 33 -42; 61. , 16 Ibidem 17 V. A. Dcrgaccv, Bronzo11ie predmetî, XI II- V III vv do n. e. iz dnestrovsko-prutskogo mejduucia, I<işinev, 1975. p. 3- 93, harta 1, (punctele 9, 26, 29, 36), desenele 2/3; 7/3-4; 8/11 ; 9f1G - 17 ; 1\1. Petrcscu-Dimboviţa, Depo:itele de bronzuri din Romdnia, Bucureşti, 1977 p. 76 pl. 84/10 (pentru piesa de la Rădenl); V. Chlrlca şi V. Tănăsache, Repertoriul arheologic al judeţului Iaşi, I, 198·1, p. 122, fig. 9/8 (pentru celtul de la Deleni); p, Şadtirschl, Ilie Cerneleanu C. Rusu, in HlERASUS, YI, 1986, p. 25- 32 pentru certurile de acelaşi tip de la lbăneştl,. Vorona şi Socrujeni, judeţul Botoşani). 18 M. Pctrcscu-Dimbovlţa, Op. cit., p. 92, pl. 137f7 • . 10 Sebastian l\Iorintz, Contributii arheologice la cunoa~terea tracilor timpurii, I, 1978, p. 154. www.cimec.ro "PIESE METALICE DIN EPOCA BRONZULUI Re dăm fn continuare repertoriul obiectelor de bronz descoperite cu ocazia efectuâării unor săpături sistematice, sau accidental, pe cuprinsul judeţu­ lui Botoşani şi care se află in inventarele unor miUzee, ale unor institute de cercetări, sau în difertie colecţii particulare. REPERTORIUL DESCOPERIRILOR A. Depozite de bronzuri 1. DERSCA Dintr-un loc neprecizat, pe teritoriul satului Dersca, s-a descoperit înainte de 1U37, un depozit de bronzuri, compus din 12 seceri cu cirlig, din care s-a păstrat un singur exemplar, în colecţiile Muzeului Industriilor· din Cracovia. Singura piesă păstrată· nu ne poate preciza faza căreia îi aparţinea intregul depozit. · ' întîmplător, T. Sulimirski, in REVISTA DE PREISTORIE ŞI ANTICHiTAŢI NAI, Bucureşti, 1937, 1, p. 35, fig. 11; idem, Wiener Prăhistorische Zeitschrift, XXV, 1938, Viena, p. 130 ; M. Petrescu-Dimboviţa, in SCIV. IV, 1953, 3-4, p. 460, fig. 8 ; idem, în Arh. Mold., II-III, 1964, p. 235, idem, in DACIA, N.S., IV, 1964, p. 153. nota 49; idem, Depozitel11 de bronzuri din Romd.nia, Bucureşti, 1977, p. 153, pl. 366f3; RAJB, I, p. 108. ŢIONALE, II. ILIŞENI, comuna Santa Mare Din locul numit "La Holm" sau Lanul Corogea", aflat pe panta lină a dealului Holm de pe partea stîngă a pîrîului Corogea, in vara anului 1960, au prilejul lucrărilor agricole, s-a descoperit un depozit de bronzuri compus din 33 piese (unelte şi arme) întregi şi fragmentare din bronz, între care : 3 celturi de tip transilvănean, 4 seceri cu buton din care una fragmentară, o seceră fragmentară cu limba la mîner, 22 seceri cu cîrlig, intregi şi fragmentare, 2 săbii cu limbă la miner, din care una ruptă in patru bucăţi şi alta fragmentară, precum şi un vîrf de lance. Sondajul efectuat de Grigore Foit in aceeaşi vară, nu a dus la descoperirea altor obiecte metalice. dar a scos la iveală material ceramic documentind o aşezare cu faze de locuire de la sflrşitul epocii bronzului (cultura Noua) şi din Hallstattul timpuriu. Deşi autorul săpăturii menţionează numai materialul din prima epo_că a fierului, din descrierea pe care o face fragmentelor ceramice se poate constata prezenţa vaselor-sac, aparţinînd culturii Noua. Pe fragmentele de buză s-au păstrat brîie simple şi găuri incomplete Iniţial depozitul a intrat in colecţiile fostului Muzeu regional Suceava. iar in 1970 a lost transferat la Muzeul de Istorie al R. S.R.. unde se află înregistrat sub numerele de inventar. 1839-1871. Grigore Foit, Depozitul de obiecte de bronz de la llişeni ... , in Arh. Mold., II-III, 1964, p. 460-468 ; M. Petrescu-Dîmboviţa, Date noi relativ la descoperirile de obiecte de bronz de la sfîrşitul epocii bronzului şi începutul Hallstattului din Moldova, in Arh. Mold. II-III, 1964i, www.cimec.ro 160 . ·····--·--·...... - ........ ··-· -·---··--·.....-·--- . ., .........--P. SADURSCHI ,_ ---- p. 255-256: N. Zaharia, M. Petrescu-Dimboviţa şi Em. Zaharia. Aşezări din Moldova ... , p. 274; A. D. Alexandrescu, in DACIA, N.S., X, 1966. ·p. 133; 176, nr. 79-BQ_; RAJB, 1, p. 23i; M. Petrescu-Dirrtboviţa, De,ppztfelc de bronzurt din J-lomama, Bucureşti, 19ii, p. 119,--120, pl. 2i9-28Q. PIESELE DEPOZITULUI: 1. CEL T (fig. 1/1) Tipul : transilvănean Descrirre: Gura dreaptă, uşor îngroşată. Talia zveltă. Tăişul puţin lăţit, cu ştirbituri. Dunga şi ciotul de turnare înlăturqrc prin şlc-fuire. 2. CEL T (fig. 1/2) Tipul: transih·ănean Descrierr : · Gura dreaptă, uşor îngroşată. Talia zwltă. Tăişul puţin lăţit. nr ştirbit.uri pronunţatr. Dunga şi ciotul de In turnare, înlătUI·ate prin şlefu ire. 3. CEL T fig. 1/3) Tipul: transilvănean Descriere: Gura dreaptă, uşor îngroşată. Talia zvrltă. Tăişul lăţit, prezintă un oarecare grad de uzură datorită întrebuinţării. Dunga şi ciotul de turnare înlăturate prin şlrfuirf'. 4. SECERA (fig. 1 1) Tipul : cu buton Descrier<' : Piesa este uşor arcuită la parte::t superioară. C~pătul inferior al lamei este lăţit. spinarea îngroşată. Butonul ari' form:1 cilindrică. Dosul la mei este neted. 5. SECERA (fig. 1/5) Tipul: cu buton Descriere : Piesa eslc asemănăto:tr<' cu preced,•nb. avind acrle:tşi trăsături. 6. SECERA (fig. 1 ,fi) Tipul: cu buton Descriere : Piesă asrmănăto1.re cu cele de Ia numerele 4-5, avind însă lama cr,·a mai îngustă, cu o nernrră în relief, paralelă cu spinarea îngroş1tă. 7. SECER..\ FRAGl\lEi'jT.-\RĂ (fig.l. 7) Tipul : cu buton lprobabil) Desrrirre: S-a păstrat do:~r partea superio::tră a piesei. avind spinarea îngroşată. 8. SECERA {fig. 1/8) Tipul : cu limbă la mîner Descriere : www.cimec.ro PIESE METALICE DIN EPOCA BRONZULUI 161 Lama lăptă, cu ruptură recentă în dreptul mînerului. Paralel cu spinarea îngroşată a piesei se află o nen·ură în relief, care se prelungeşte, cu unele întreruperi. pină spre virf. Tăişul este ştir­ bit din vechime spre mîner. Păstrează ciotul de la turnare. 9. SECERA (fig. 1, 9) Tipul : cu cîrlig Descriere : Lama mult arcuită, spinarea îngroşată, rotunjită în dreptul mînerului. Ciotul de la turnare se află pe spinarea piesei. Prezintă greşeli de turnare care nu au fost înlăturate, doYadă că era păs­ trată probabil doar pentru refolosirea materialului. 10. SECERA (fig. 1'10) Tipul : cu cirlig Drscriere: Piesa este asemănătoare cu cea de la nu mărul 9, dar fără să aibă greşeli de turnare. Ciotul de la turnare se află în partea superioară a secerei. 11. SECERA (fig. 1/11) Tipul : cu cîrlig Descriere: Asemănătoare cu piesa anterioară, avînd însă ciotul de la turnare în zona cîrligului. 12. SECERA (fig. 1(12) Tipul : cu cîrlig Descriere : Asemănătoare cu piesa precedentă. 13. SECERA (fig. 1/13) Tipul : cu cîrlig Descriere: Piesă asemănătoare cu cele de la numerele 9 -12. 14. SECERA FRAGMENTAR~ (fig. 1/14) Tipul : cu cîrlig Descriere: Se păstrează doar jumătatea inferioară a secerei, cu ciotul de la turnare pe spinarea piesei. Forma este asemănătoare cu cea a secerilor cu cîrlig anterioare 15. SECERA FRAGMEIXTARĂ (fig. 211) Tipul : cu cîrlig Descriere: Piesă de formă asemănătoare cu cea precedentă, Are virful rupt din vechime. 1G. SECERA (fig. 2j2) Tipul : cu cîrlig Descriere : Piesa prezintă greşeli de turnare. fapt pentru care nu a fost folosită. Era păstrată doar ca sursă de materie primă pentru turn area unei alte piese. 11 - HIERASUS www.cimec.ro P. ŞADURSCHI Asemănătoare pieselor anterioare, de acelaşi lip. Pe groşată, spre mijloc, păstrează ciotul de la turnare. spinarea în- 162 17. SECERA (fig. 2;3) Tipul : eu cîrlig lkseriere: 18. SECERA (fig. 2/4) Tipul: eu cirlig Dt>scriere: Asemănătoare pieselor antrrioare de acelaşi tip. in zona de cursuh nrrvură, ~re o perforaţ.ie. 19. SECERA FRAGMENT ARA (fig. 2/5) Tipul : cu cirlig Descriere: Pirsă de mici dimensiuni, decoratii pe mîner cu o ncrvură euasiparalelft cu spinarea secerei. Cîrligul este numai sehiţat. Vîrful, rupt. Iipsrştr. 20. 5ECER"\ (fig. 2/6) Tipul: ru eîrlig D(•serierr : Piesa, de dimrnsiuni normale, are lama lată, ruptă în două, arcuită pronunţat, eu ciotul de turnare situat în partea superioară a . piesei. 21. SECERA (fig. 217) Tipul : eu eirlig D(•scriere : Asl'mănă toare eu pir sa de la nu mă ru 1 20. rste însă intreagă şi are ciotul de la lurnarr situat pc spinarea îngroşată. 22. SECERA (fig. 2 R) Tipul: cu cirlig Deseriere: Asemănătoare ru piPsa de la numărul 21. 23. SECERA (fig. 2/9) Tipul : cu cirlig Descriere: Asemănătoare ru piesele de la numerele 21-22. 24. SECERA (fig. 2/10) Tipul : cu cîrlig Descriere : Ca dimensiuni, asemănătoare cu piesele de Ia numerele 21-23, fiind însă mai puţin arcuită şi avînd o nervură în relief, paralelă cu spinarea îngroşată, pînă spre vîrf. În zona curburii prezintă o fisură. 25. SECERA (fig. 3/1) Tipul : cu cirlig Descriere: Piesă asemănătoare cu cele de la numerele 21 -23. dar eu lama mai puţin arcuită spre virf, frîntă în zona curburii, spre bază. 26. SECERA (fig. 3/2) bură, www.cimec.ro PlF~SE 27. 28. 20. 30. 31. 32. 33. :\lET.\LICE DlN EPOCA BRONZULUI 163 Tipul: cu cîrlig DeseriPre: Ca formă şi curbură asemănătoare cu piesa de la numărul 24. fiind însă lipsilă de nrrvură şi avînd o ruptură in dreptul unei greşeli de turnarr. SECEH..\. (fig. 3/3) Tipul : cu cirlig D!•scrine : .-\semănătoare ca formă eu piesa precrdrntă, avind ciotul de la turnare pe spinarr, în zona spre virf. SECERA (fig. 3/4) Tipul: !'U cirlig Deserirrl': .-\semănătoare ca formă cu piesa de la numărul 25, cu deosebin·a eă vîrful lanwi este uşor îndoit în sus, iar paralel cu spinarea prezintă o nrrvură, pînă spre virf, cîrligul fiind de asemenea decorat l'U o nrrvură verticală, în relief uşor. · SECERA FHAG:.\lENTARĂ (fig. 3/5) Tipul : cu cîrlig Drscrit•re : Jumătatra superioară a piesei lipseşte. Curbura spre Lază este bruscă. frintă. Cîrligul este lat şi scurt. SECEHA FRAG:.\IENTARĂ (fig. 3.'6) Tipu 1 : cu cîrlig Dt'scrirre: Ast'mănătoare cu pit'sa precedentă, fiind lipsită de îngroşarea spinării. în loc de nervură avînd o adîncitură. Lipsrşte vîrful piesri. SABIE FRAGJJENTA.RĂ (fig. 3j7) Tipul: cu limbă la mîner Drscrirre: Umerii piesei sînt drepti, cu patru orificii pe placa minerulu Secţiunea lamei este rombică. SABIE (fig. 3;8) Tipul : cu limbă la mîner Descriere: Sabia este ruptă în patru hudiţi. Are umerii rotunjiţi, limba la mîner cu marginile ridicate şi foarte uşor arcuite, patru găuri pentru nituri pe limba la mîner şi alte patru, grupate cîte două pe placa mînerului. Secţiunea la mei este bicoll\ exă, cu cîte două şănţuiri pe ambele feţe ale celor două fragmente de la partea superioară a sabiei. VÎRF DE LANCE (3/9) Tipul: în formă de frunză Deserit•re : Tubul de fixare a cozii t>ste prevăzut cu două orificii. În dreptul Jamei, tubul este dt'corat, pc ambele feţt~. cu cite două dungi in relief şi o dungă mediană, longitudinală. www.cimec.ro 164 P. ŞADURSCHI III. JIJTA, comuna Alheşti Pe platoul dealul Ceir, în punctul" \"ia llli Lupa.;.ru". la circa 1.5 Km sudsud-vest de marginra satului drsfiinţat Şătrăreni, în primăYara anului 19G8, cu prilejul lucriirilor agricole, s-a descoperit un mic depozit de unelte şi arme din bronz, care, prin Ce7ar-Corneliu AndrPi, a ajuns în posesia Complexului muzeal din Piatra Neamţ. Descoperirea a rămas mult timp necunoscută, ceea ce ne face să admitem că unele piesr s-ar fi putut pierde, cele ajunse in colecţiile muzeului din Piatra Neamţ fiind singurele păstrate. Piesele de1 ozitului de la Jijia sînt înregistrate în inwntarul Complexului muzeal Piatra Neami sub numerele 5491-549.). Alexandru P[IUnescu fig. 18/1-4 şi 19/1. ~i Paul Şatlurschi, in Hiera~us, V, 1983, p. 231, PIESELE DEPOZITULUI: 1. CEL T (rig. 4(1) Tipul : transih·ănean Descriere : Gura dreaptă, mnginea îngroşată, fetele largi fiind decoratc cu un moth· in relief. Tăişul lăţit. are o margine ruptă. Torti-ţa este parţial spartă. 2. CELT FRAGMENTAR (fig. 4/2) Tipul: transilvănean Descriere: Formă de pană, în seeţiune h1'xagonală, gura ovală, cu o singură tortiţă. Celtul se păstrează spart. Iipsindu -i porţiunc>a dintre ascu;iş şi corp. Ornamentat pe feţele largi eu un motiv geometric în relief. 3. CELT (fig. 4/3) Tipul: transilvănean, varianta răsăriteană Descriere : Formă zveltă, cu gura ovală şi tăişul lăţit. O margine a tăişului este ruptă. 4. FIERĂSTRĂU (fig. 4'4) Descriere: Lama, cu una din margini zimţate, este mptă în două bucăţi 5. PUMN AL FRAGMENT AR (fig. 415) Tipul : cu limba la mîner Descriere : · Umerii drepţi, cu marginea ridicată, pe placa minerului se află patru orificii pentru nituire. Secţiunea lamei romboidală. B. Piese descoperite în săpături sist.-matiee 1. CORLr1 TESI În cadrul săpăturilor arheologice întreprinse pe şantierele din zona ,,Yalea Jijici", companiile 1949-1951, sub conducerea profesorului Ion Nestor. s-au descoperit în nivele aparţinînd sfirşitului epocii bronzului şi Hallstattului timpuriu, cîteva piese de bronz păstrate în depozitele Institutului de arh<>ologie Bucureşti. www.cimec.ro PIESE METALICE DIN EPOCA BRONZULUI I. Nestor, Şantierul Valea Jijiei (săpăturile de la Corlăteni), III, 1952, p. 84-94 ; Idem, în Istoria României, I, 1960, p. 131 trescu-DîmboYiţa, Date noi relativ la descoperirile de obiecte de la sfîrşitul epocii bronzului şi inceputul Hallstattului din in Arh.Molcl., II-III, 196-l, p. 251-267. 165 în SCIV, ; M. Pede bronz Moldour, PIESELE DE':;COPERlTE: n. AC DE PODOABA Tipul: cu capul~ lăţit, rulat (Rollennadel) b. AC DE PODOABA Tipul : cu protuberanţe (Warzennadcl) 2. TRVŞEŞTI în cadrul cercetărilor dstematice întreprinse între anii 1951-1961 în zona "Valea Jijiei", la Truşeşti, sub conducerea profesorului l\Iircea PetrescuDîmbovita. nu fost cercetate trei locuinţe tip "cenuşar" (punctul "Movila din şesul Jijiei") şi necropola corespunzătoare (de pe dealul. "Ţugueta"), cu 126 morminte apar! inind culturii Noua, de la sfîrşitul epocii bronzului. Piesele meta liee descoperite aici. sînt foarte. puţine şi se află în inventarul Institutului de istorie şi arheologie "A. D. Xenopol" din Iaşi. M. Petrescu-Dimbovita şi colab., in SCIV, IV, 1953, 1-2. p. 29-37; idem, in SCIV, IV, 1953, 3-4, p. 456-460 ; idem, SCIV, V, 1954, 1-11, p. 19-27, idem, SCIV, VI, 1955, 1-2, p. 172 ; A. C. Florescu, in Materiale şi cercetări arheologice, II-III, 196-l, p. 145-203 ; A. Păunescu, P. Şa­ durschi, V. Chirica, Repertoriul arheologic al judeţului Botoşani, 1976, p. 270-273. . c. AC DE PODOABĂ (fig. 5/4) Tipul: tu capătul uşor lăţ.it şi rulat (Rollennadel). d. AC DE PODOABA fig. 5,'6) Tipul: cu capătul uşor lăţit şi rulat (Rollennadel). e. AC DE PODOABĂ (fig. 5 '5) Tipul: cu capătul inelat. f. AC DE PODOABA FRAG::\IENTAR (fig. 5/10) Tipul : nu se poate preciza. g. INEL DE BUCLĂ (fig. 5:9) Tipul: cu capetele apropiate. h. SFREDEL (fig. 5/8) Tipul: în secţiune transwrsală pătrat. i. "SPATULA" (fig. 5/3) Tipul : cu capătul rulat. 3. STRAHOTIS, comuna Dîngeni. Săpăturile arheologice întreprinse în necropola getică din punctul "Ponoare", au prilejuit descoperirea, în 1982, pe S. XI, în carou! 23, chiar la prima pană de hîrleţ, (O -0,20 m în solul vegetal) a unei piese de bronz, care tipologie aparţine epocii bronzu]ui : AC DE PODOABA (fig. 8/12) Tipul: cu capul sub formă de gămălie (tronconic) Descriere: Piesa este deformată din vechiiue datorită condiţiilor de zacere. www.cimec.ro P. 1G6 ŞADUHSCHI Pc întrraga suprafaţă este acoperită cu patină dr culoare vcnh'. Colectia MJB, inwntar nr. 14 420 S'ipături în curs, conduse de Paul Şadursrhi. C. Obiecte de bronz descoperite accidental 1. STĂ UCE !\' /, sat. Victoria, locul "Budăi" (municipiul Botoşani) CELT (fig. G 1) Tipul : transil\'ănean Descriere: Gura dreaptă, îngroşată, acoperit cu patină de culoare vcrd{'. Ascuj işul convex. Prezintă scrijelit uri uşoare pe una din fc!rle largi. Decor liniar din turnare. Lungime: 69 mm; lăţime: 43,5 mm; greutate: 157 g. Dcsropcrire accidentală, 1985. Colecţia M.J.B., inv. nr. 14 421 Piesă inedită. 2. BAISA.. comuna Mihai Eminescu, locul "Dealul Baisa" AC DE PODOABĂ. (fragmentar) (fig. 6/2) Tipul: eu protuberanţe Descriere: Lipseşte porţiunea cu virful piesei. Şlefuit recent la capătul cu protuberanţe de către descoperitori. Lungimea: 53 mm; diametru!: 7 mm. Colecţia l\I.J.B., număr de inventar, 896. Publicat sumar în RAJB, I. HliG, p. 181, fără ilustraţie. 3. BROSCAVTI, din zona satului, fără a se cunoaşte locul descoperirii. I.'ECEHA (fig. 5/1) '1 ipul: de cîrlig. Piesă descoperită întîmplător, ajunsa m colecţiile Muzeului mixt din Dorohoi, apoi la Muzeul judeţean din Botoş ni, unde, inainte de de 1971 a dispărut din expoziţie. Petrescu-Dîmboviţa, Date noi relativ la descoperirile de obiecte de bronz de la sfîrşitul epocii bronzului şi începutul Hallstattului din Moldova, în Arh.Mold., II-III, 1964, p. 260, fig. 6j10 ; RAJB, 1, 1976, p. 61. M. 4. CRIST/1\'EŞTI, locul "La Hăţaş" CELT (fig. 6/4) Tipul : varianta răsăriteană a tipului transilvănean. Descriere: Piesă turnată in formă bivalvă, tortiţa păstrînd la partea sa superioară ciotul de la turnare. Acoperită cu patină neomogenă, de culoare verde închis. Lungimea : 99 mm; lăţi­ mea : 40 -45 mm. Descoperit accidental, cu prile.iul lucrărilor agricole, în mai 1973. Colecţia M.J.B., inventar nr. 8498, obţinut prin transfer de la Institutul de învăţămînt superior Suceava. N. Ursulescu, in Hierasus, 1, 1978, p. 243--244, fig. 1 : Piesa a fost pusumar şi in RAJB, 1, 1976, pe baza informaţiei amabile primite din partea dr. N. Ursulescu. blicată www.cimec.ro PIESE METALICE DIN EPOCA BRONZULUI 167 5. DOROIIOI, locul "La Brazi" CEL T (fig. 6/5) Tipul: varianta răsărileană a tipului transilvănean. Descriere : Gura dreaptă, marginea puţin îngroşată, acoperit cu patină groasă de culoare wrde. Ascuţişul curb. Lungime : !:13 mm; lăţ.ime : 47 mm. Descoperire accidentală, 1973. Colectia l\l.J.B. in-ventar nr. !:112. 'Informaţii colegiale primite de la prof. Coineliu Andrie~cu din Dorohoi, pe baza cărora a fost publicat sumar în RAJB, 1, 1976, p. 117. 6. DUMBRĂVITA, corn. lbăneşli, locul: ,.Pîrîul Ghilauca". SECERĂ FRAGMENTARĂ Tipul : cu cîrlig Condiţiile descoperirii : întîmplătoare. Locul de păstrare al piesei nu este cimoscut. N. Zaharia, M. Petrescu-Dimboviţa RAJB, 1, 1976, p. 155. şi Em. Zaharia, Aşezări ... , p. 239; 7. GHI REN 1, corn. Coţ.uşca, fără a se putea indica locul descoperirii. AC DE PODOABĂ (fig. 6/7) Tipul : cu capul sferic (cu gămălie). Descriere: Piesă bine conservată, acoperită cu un strat de patină nobilă, verde, suprafaţa lucioasă. Capul sferic este izolat de corpul piesei printr-o gîtuitură. În secţiune transversală rotund. Lungime : 97 mm; dia metrul : 2,5 mm. Descoperire accidentală. Colecţia M.J.B., inventar nr. 894. Publicat sumar, fără ilustraţie in RAJB, I, 1976, p. 91. 8. HLIPlCENI, locul .,Pe Platou" AC DE PODOABĂ (fig. 6/8) Tipul : cu capul mare, hemisferic. Descriere: Piesa are forma unui cui, în secţiune transversală rotund, avînd lungimea de 94 mm şi diametru! de 3 mm (corpul) şi 12 mm (capul). Descoperire întîmplătoare, făcută inainte de 1974, cind a fost văzut în colecţia Şcolii generale Hlipiceni şi a fost donat Muzeului judeţean Botoşani, atunci în reorganizare, fiind inventariat sub nr. 898. Publicat sumar, fără ilustraţie, in RAJB, I, 1976, p. 147-148. 9. !BĂNEŞTI, locul "Pe Măgură" CELT (fig. 6/6) www.cimec.ro 168 P. ŞADURSCHI Tipul : răsăritean Descriere: Forma caracteristică, două tortiţe, orna menta1 ie în re Iief, realizată plin turnare. Acoperit cu patină groasă, wrde. Lungime : 114 mm; lăţime : G0/40 mm. Descoperire întîmplătoare, înainte de 1968. Văzut în 1973 în colectia Şcolii grnerale nr. 1 Dorohoi şi publicat sumar, fără ilustraţie, be baza datelor comunicate de proL Ilie Cerneleanu. în RAJB, I, 1976, p. 119. Ulterior piesa a fost donată M. J.B., fiind înregistrată sub numărul 14416. Şadurschi, Ilie Cerneleanu, C. Rusu, Celturi de bronz 1·ăsăriteană descoperite pe teritoriul judeţului Botoşani, în P. de factură HIERASUS, VI, 1986, p. 23-32, fig. 1. b). CELT FRAG~IENTAR {fig. 6/10), descoperit în zona satului !băneşti. Tipul : transih·ănean Descriere: Gura coneavă, marginea îngroşată, turnat în formă bh·ah·ă. Acoperit cu patină verde. Din zona opusă tortiţei, lipseşte un fragment. Pe o mică porţiune, patina este înlăturată din vechime. Tortiţa deformată prin lovire. Lungimea : 109 mm; lăţimea : 45 mm. Descoperire accidentală, făcută la o dată ce nu se poate preciza. Adus de elevii Ş-::olii generale !băneşti în colecţia şcolii, unde a figurat mult timp. În 1987 a intrat în Colecţia MJB., sub numărul 14417. Inedit. Informaţii, prof. Ana Moruzi, 1986. c). CELT FRAGi\IENT AR {fig. 6/9), descoperit în zona satului !băneşti. Tipul : varianta răsăriteană a tipului transih·5nean Descriere: Gura dreaptă, marginea îngroşată, turnat în formă hivalvă. Acoperit cu patină de culoare verde, înlăturată din vechime de pe o suprafaţă de cea 11 cm 2 • ~orţiunca cu tortiţă lipseşte,. fiind ruptă din vechime. Lungimea : 106 mm; lăţimea : 46mm .. Condiţiile de descoperire şi provenienţa, aceleaşi ca pentru piesa anterioară. Colecţia Inedit. l\IJB, inventar nr. 14 418. Informaţii prof. Ana Moruzi, 1986. 10. LC•ZNA, comuna Der~ca, locul "Turblirie" CEL T (fig; 8;2) Tipul : varianta răsăriteană a tipului transilvănean. Descriere : Gura dreaptă, marginea puţin îngroşată, masiv, forma ovală. Lungimea : 132 1111!1; lăţimea : 56 mm. Starea de conservare foarte bună. Condiţii de descoperire : accidental, cu prilejul exploatării turbei. înainte de 1976. · www.cimec.ro PIESE :i\IETALICE DIN EPOCA BRONZULUI 169 Colecţia ::\IJB, inwntar nr. 915 Publicat sumar. fără ilustraţiP în RAJB, I, Hli6, p. 109; Sih·ia Tl'odor, Paul Sadurschi, in HIERASCS, I, 1978, p. 12G, fig. 3,'1 şi 5 12. 11. MIORCAXJ, com. Rădău(i-Prut, a) CELT, provenind din locul numit .,Yărărie" Tipul : neprecizat b) CELT provf'nind din locul numit ,.Duruitoarc" Tipul : neprecizat Ambele piese, făcînd parte din colecţia prof. Arcadie Mihăiescu, au fost descoperite accidental, înainte de anul 1974 şi au fost publicate sumar în RAJB, 1, 1976, p. 210-211. 12. ]..'JCŞESI, loc neprecizat CELT (fig. 8 9) Tipul : transih·ănean, varianta răsăriteană. De-scriere: Forma ovală, puţin evaluată, gura dreaptă, marginea îngroşată, cu o şănţuire dedesubt, tăişul drept, puţin lăţit. Piesă polizată de dcscoperitori. Lungimea :. 102 mm; lăţi­ mea: 46 mm. Colectia ::\fJB, inwntar nr. 918. Piesă inedită, provenind din Colecţia Şcolii generale Nicşeni. 13. OROFTIA2\'A DE JOS, comuna Suharău loc neprecizat CEL T (fig. 7j1) Tipul : transilvănean Descriere: Gura dreaptă, tortiţa depăşind înălţimea marginii ingroşatP. Tăişul lă1it convex. Decor arboricol, din turnare, pe feţele l;ugi. Lungimea: 89 mm; lăţimea : 50 mm. Descoperire întîmplătoare. Colec! ia 1\IJB, inventar nr. 914. Publicat sumar in RAJB, 1, 1976, p. 243. 14. OROFTIAXA DE SUS, comuna Suharău, loc neprecizat TOPOR (fig. 7/2) Tipul : Darabani (cu orificiu transversal) Descriere: Formă puţin evoluată, cu manşon. Lungimea : 99 mm; lăţimea : 43 mm. D[ltare: circa 1700 î.e.n. Colecţia MJB, inventar nr. 919 Publicat sumar, în RAJB, I, 1976, p. 243; P. Şadurschi, in HIERASUS, IV, 1981, p. 7-11, fig. 1-2. 15. PJ..LTINJ.5, loc neprecizat. a) CELT (fig. 7/3) Tipul: transilvănean, varianta răsăriteană. Descriere : · " Gura dreaptă, ·marginea: îngroşată, tortiţa www.cimec.ro nu depăşeşte înăl- P. ŞADUUSCHI 170 ţimea marginii. Tăişul : 50 mm. puţin lăţit. Lungimea : 112 mm; lăţimea Descoperire întîmplătoare, înainte de 1973. Colecţia MJB, inventar nr. 911. b) VÎRF DE LANCE (fig. 7/4), loc neprecizat. Tipul : foliaccu Descriere: Tubul pentru prinderea cozii, de formă conică, lung, cu două perforaţii opuse, vîrful şi o porţiune din margine, rupte. Lungimea : 190 mm; lăţimea: 27 mm .. Descoperire întîmplătoare, înainte de 1973. Colec1ia 1\JJB, inventar nr. 921. c) DĂLTIŢ.1. loc neprecizat. Tipul : neprecizat Descoperire întîmplătoare, înainte de 1973. Colecţia Şcolii generale Păltiniş. Toate cele trei piese de la Păltiniş au fost publicate sumat·, fără ilustraţie, in RAJB, 1, 1976, p. 198 şi 202, pe baza informaţiilor primite de la prof. Mihai Pavel. 1G. SARAF/i\.EŞTI, comuna Corni, loc neprecizat. CELT Tipul : transilvănean Descriere: Formă zveltă, tortiţa ruptă, decorat cu eam·luri dispuse longitudinal. Descoperire întîmplătoare, mai veche de 1980. Colecţie particulară, prof. Al. Constantinescu. Piesă inedită. Informaţie prof. Al. Constantinescu, 1985. 17. SOCR UJEN 1, comuna Gorbăneşti, loc neprecizat. CELT (fig. 7/G) Tipul : răsăritean Descriere: Forma caracteristică, două tortiţe, tăişul rupt. În zona rupturii celtul a fost pilit de către desropcritori. Piesa este acoperită cu p~tină de culoare verde .Lungimea: 101 mm; lăţimea: 62 mm. Colecţia MJB, inventar nr. 14 419 Iniţial piesa s·a păstrat în Colecţia Şc. generale Socrujeni, fiindu-ne semnalată de colegul O. L. Şovan, căruia îi aducem cuvenitele mulţumiri şi pe această cale. Piesa a fos publica ă de către P. Şadurschi, Ilie Cerneleanu, Constantin Rusu, în HIERASUS, VI, 1986, p. 26 -2'7, fig. 3. 18. SUL! ŢA, locul "Dealu Cheliş" CELT (fig. 7/5) Tipul : Transilvănean, varianta răsăriteaoă. Descriere: Piesa are un orificiu oval pe una din feţele largi. Gura dreaptă, marginea fngroşată. Tortiţa ruptă recent. Corpul acoperit www.cimec.ro PIESE METALICE DIN EPOCA BRONZULUI patină groasă, lăţimea: 45 mm cu 171 de culoare verd('. Lungimea : 99 mm; Colecţia muzeală Suliţa. Piesa a fost descoperită accidental de locuitorul Informaţii, învăţător Ştefan Ciubotaru, Suliţa. Enea Gheorghe. 19. STINCEŞTI, comuna Mihai Eminescu, locul "Coasta Sitnei". a) DALTA (fig. 7/S) Tipul: plat Descriere: De formă Lapezoidală, tăişul lătit. Lungimea: 120 mm; lăţimea : 40 mm; grosimea : 7 -tmn. Colecţia MJB, donaţia prof. 1. D. formaţiile. Nr. de inventar : 895. Marin, de la care s-au primit şi in- b) SECERA (FRAGMENT) (fig. G/3) loeul: "Bobeucă" Tipul : cu buton Descriere: Mînerul cu buton al secerei. Pe fragmentul păstrat, sînt evidente trei adincituri dispuse longitudinal. Piesa este acoperită cu patină de culoare verde. Lungimea : 64 mm ; lăţimea : 16 mm. Colecţia MJB, inventar nr. 947. 20. STRAHOTIN, comuna Dîngeni, locul "Ponoare". a) VIRF DE L.1NCE (fig. 7/9) Tipul : foliact>u Descriere: Tubul pentru prinderea cozii, cilindric, de manme mijlocie, perforat. Piesa este deteriorată şi deformată, unele porţi­ uni lipsesc. Descoperjre întîmplătoare, cu ocazia lucrărilor de întreţinere a culturilor, in 1982. Colecţia MJB, inventar nr. 14 422 Piesă inedită. Informaţiile 21. s-au primit de la prof. C. Andrei. STROIEŞTI, comuna Lunea, locul "Pe Budăi". CEL T (fig. 7 /7) Tipul : transilvănean varianta răsăriteană. Descriere: Gura dreaptă, forma trapezoidală, pe feţele largi are un ornament, în relief, sub forma literei "V", Tăişul este ştirbit din vechime. Lungimea 107 mm, lăţimea tăişului : 42 mm Colecţia MJB, inventar nr. 8499. Publicat sumar in RAJB, I, 1976, p. 158. 22. ŞOLDĂNEŞTI, comuna Suliţa, curtea locuitorului C. Huţu. VIRF DE LANCE (FRAGMENT) (fig. 8/1) Tipul: foliaceu Descriere ·: Lipseşte baza, cu tubul deprindere a cozii. Pe una din laturi piesa prezintă rupturi ale lamei şi ştirbtiuri. Lungimea : 100 mm : lăţimea : 29 mm. www.cimec.ro 172 P. Colecţia ŞADURSCH! ::\IJB, inventar nr. 945. Piesă inedită. 23. ŞTEFĂNE.5TI, loc neprecizat. CELT (fig. 6/11) Tipul: transilvănean Descriere: GuHl dre~ptă, marginea îngroşată, forma ovală. fcarte puţin curbat şi lăţit. Lungimea: 129 mm; 58 mm. Descoperire accidentală 1974. Colecţia 1\l.JB, inventar nr. 916. Publicat sumar, fără ilustraţie, Ascuţişul lăţimea; în RAJB_ I, 1976, p. 258. 24. TUDORA, locul "La Buci". CEL T (fig. 8/3) Tipul : transilvănean Descriere: Formă zveltă, gura dreaptă, marginea îngroşată, decor unghiular în relief, tăişul mult lăţit, curbat. Lungimea: 105 mm; lăţimea : 53 mm. Descoperire întîmplătoare, înainte de 1974. Colecţia l\IJB, inventar nr. 1814. Publicat ~umar, fără ilustraţie, în RAJB, i, 1976, p. 278. 25. VlRFU CiMPULUI, loc neprecizat. CEL T (fig. 8/4) Tipul : transilvănean, varianta răsăriteană. Descriere : Formă, zveltă, gura dreaptă, marginea îngroşată, acoperit cu patină de culoare verde. Lungimea: 93 mm lăţimea: 45mm. Tortiţa lipsă, ruptă din vechime. Colecţia l\IJB, inventar nr. 920, provenind din colecţia Şcolii generale Vîrfu Cîmpului. 26. VLĂDENI, locul "Gropană". CELT Tipul: transilvănean, varianta răsăriteană. Descriere: Forma zveltă, marginea concavă, tăişul curb, lăţit. Descoperire întîmplătoare, HJ5 2. M. Petrescu-Dimboviţa, în SCIV, IV, 1953, p. 467 ; idem, Arh. Mold., II-III, 1964, p. 259, RAJB, I, 1976, p. 293. 27. VORONA MARE, comuna Vorona, locul "Dealul Cireşului". CELT (fig. 8j5) Tipul: transilvănean Descriere: Piesă zveltă, cu o singură tortiţă, gura dreaptă, marginea îngroşată, tăişul rotunjit, lăţit. Acoperită pe întreaga suprafaţă cu patină verde. Lungimea : 87 mm ; lăţimea : 42 mm. www.cimec.ro PIESE MET.c-\LICE DIN EPOCA BRONZULUI 173 În colecţia Şcolii generale Vorona Nouă. Piesă inedită. Informaţii prof. Yioleta Cotoc şi D. Doroftei, 1985. 28. \"OR0!\""1 1\"0UĂ, comuna Vorona, locul: ,.Teiş". CEL T (fig. 8jG) Tipul : răsăritean Descriere: Gura dre. ptă, două tortiţe, ornament in relief, sub forma unor "pliseuri", realizat prin turnare. Descoperire întîmplătoare, 1975. Pirsa se păstrrază în Colecţia şcolii grnerale Icuşeni. P. Şaclurschi, Ili·e Cerneleanu p. 26, fig. 2. şi C. Rusu, în HIERASUS, VI, 1986, 29. DIX IjOCURI l\"EIDESTIFICATr.', de pe cuprinsul şani, mai provin următoarele piese: a) CELT (fig. 8/7) Tipul : transilvănean Drscriere: Gura dreaptă, marginea îngroşată, formă Lungimea : 118 mm; lăţimea : 54 mm. Colecţia l\IJB, inventar nr. 917 judeţului puţin Boto- evoluată, Piesă inedită. b) CELT (fig. 8/7) tipul : transilvănean, varianta Descriere: răsăriteană. Formă zveltă, fără tortiţă, pe adîncitură, de la fixarea lăţimea: 38 mm. Colecţia l\'IJB, inventar nr. 2H23 o una din feţele largi, prezintă cozii. Lungimea : 82 mm·; Piesă inedită. c) REST DE BRONZ DE LA TURNARE (fig. 8/11) Obiectul are forma unei picături mari, cu lungimea de 22 mm, lăţimea de 21 mm şi grosimea de 17 mm. La suprafaţă prezintă pati~ă de culoare verde. Colecţia MJB, inventar nr. 897. d) TABLA FRAGMENT (fig. 8/10) Deşeu de Ia o foaie de tablă păstrînd urmele unor tăieturi sau dccupări. Notă: Includem aici şi pantlantivul din bronz, ele tipul Ulmi-Liteni, provenind de la Ghireni-Răcărie, aflat în colecţia _Temistocle Mal~c. in 1974 (RAJB, I, 1976, p. 93), care ne-a scăpat la redactarea catalogului. www.cimec.ro Fig. 1 ~ily:'\ne:m JJepo:ilu/ de bronzuri d~ la 1/işcni, rom. S:mtu :llarl': 1-:i !'l'lluri dt• tip troln: ·l-7: sec!'ri eu bulnn; 1-:: S!'l't'ră l'll limb:'\ Ia minl'r; !l-11 Sl'l't•ri !'LI l'irlig (D<<p:'i Gr. Foi! ~i '.!. l'l'lrl'scu-l>imboYi(a). www.cimec.ro 17.) PIESE t.IETALICE DIN EPOCA BHONZULUI Fi~. 2 - Drrn:ilu[ de hronzuri de la l\I. l[işcni: 1 - 10 Sl'crri Pclrrscu-DimboYi~a). www.cimec.ro l'll cirlig (Dup:i (;r. Foil şi P. 1 i6 ŞADUitSCHI .... · , ~ .. f~ . Flg. 3 - Depo:i/ll/ de bronzuri de la l/işeni: 1-G seceri cu cirlig; 7 sabie cu limba la r;;iner; 8 : sabie eu limba la mina, ruptă in patru fragmente ; 9 : virf de lam·,• (Dup:i Gr. Foit ~i ::\!. Petr,•sl'u-Dlmbo\·i!a). www.cimec.ro _PIESE METALI9E DIN EPOCA BRONZULUI intreg lrr Fig, 4 :._' Piese din depozitu/de l~ .Jijla, ~omuna· .tlbeŞif d ~ c~lt de ti~ .transilvă~ean 2 - fragmentar ; 3 - celt de tip transilvănean, varianta răsăriteanii ; 1 - fierăstrău (rupt in două fragmente ; 5 - pumnal fragmentar, cu limbă la miner. şi 12 - HIERASUS www.cimec.ro P. 178 ŞADURSCHI 5 o 10 Fig. 5 - 1- Brosclluţl Piese de brom descoperite prin săpCfturi sistematice şi accidental (1 - 10) ; 2 - 10 Truşeşti-Movllo .,şcsul Jljlei• (DupA M. Pctrescu-Dimbovlţo). www.cimec.ro 179 PIESE METALICE DIN EPOCA BRONZULUI ~ ". ·o -0 8· j 1 Fig. 6 - Piese de bronr; izolate, descoperite accidental, fn judeţul Botoşani; 1 ; 4- 6 > 9 - 1l ; celturl. 2; 7 - 8: ace. 3: secerA fragmentară. De la: Stăuceni- VIctoria (1), Baisa (2) Stlnceşti (3), Crislintşti (4}, Dorohoi (5), lb/J.neşti (6, 9 - 10), Ghireni (7) Hlipiceni (8), Ştefilneşti (11) www.cimec.ro P. 180 ŞADURSCHI ' . 1 ' 1 ... ~ l t j 1 \ 'i ,.ti • .i l ·.~ '• •• \ ; .r; t , ' 1 1 .... \~ 1 1 .·-·. \ ~~ _ _;,_- ___ .. -·-. -··- :...~ 1 .,~ \ 6 \ 4 ' \ \ 9 Fig. 7 - Piese de bronz, izolate, descoperite _accidental pc cuprinsul ·judeţului Botoşani ; 1, 3, 5-7 celturi. 2: topor, 4, 9 : virfuri de la·nce 8 : dăltiţă, 10: ac cu capătul inelar. Oroftiana de Jos (1). Oro(liana de Sus (2); Păltiniş (3- 4); Sulita (5); Socrujeni (6); Sfroieşli (7); Stinceşli (8) ; S/raholin (9) Copălău (10) www.cimec.ro PIESE METALICE DIN EPOCA BRONZULUI 181 ,- i -1 ·' Fig. 8 - Piese de bronz izolate, descoperite accidental, in judeţul Botoşani : 1 - virf de lance; 2-9- cclturi; ac - 12 ; fragment de tablă -10 ; rest de la turnare - 11 ; Şoldăneşli (1), Lozna (2), Tudora (3); Vir(u Cîmpului (4), l'orona Mare (5), \'orona Nouă (6), Nicşeni (9), Strahotin (12), Locuri neidenlificate (7 - 8 ; 10 - 11). www.cimec.ro P. 182 JUDETUL A/EPOirHIE' ŞADURSCHI BOTOŞANI e P'IESIE ,IN !St#Mnllfl ' 3ST~,.,_,n~ e DESCOI'ERIA/ .tc-cf~# r4• € O ___________ ,.___ 1. Stăuceni brăviţa, 7. \ 1 ·--~-------· A Broscăuţi, 4. Cristineşti, 5. Dorohoi, 6. Dum!băneşti, 10. Lozna, 11. Miorcani, 12. Nicşeni, 13. Oroftiana de Jos, 14. Oroftiana de Sus, 15. Păltiniş, 16. Sarafineşti, 17. Socrujeni, 18. Suliţa, 19. Stînceşti-Coasta Sitnei, 19 b. Stinceşti-Bobeucă, 20. Strahotin-Ponoare, 21. Stroieşti, 22. Şoldăneşti, 23. Ştefăneşti, 24. Tudora, 25. Vîrfu Cîmpului, 26, Vlădeni, 27, Vorona Mare, 28. Vorona Nouă. Victoria, 2. Baisa, 3. Ghireni, 8. Hlipiceni, 9. www.cimec.ro .. O NOUA CETATE GETICA APARŢININD ASPECTULUI CULTURAL CANLIA LA IBANEŞTI (JUDEŢUL BOTOŞANI) PAUL ŞADURSCHI, EMIL MOSCALU Pe unul din principalele mash·e deluroase din nord estul României, pe platoul înalt al l\lăgurii lbăneştilor, marcat de cota 385 m deasupra nivelului mării 1 , se află vestigiile unei cetăţi, menţionată în scrieri mai vechi•, fără a se încerca şi o încadrare cronologică a monumentului. În scrieri recente, fort.ificaţia este încadrată destul de larg. in Hallstatt final -eventual la Tene IP sau în Hallstatt final -La Tcne timpuriu 4 , datorită puţinătăţii materialului arheologic, descoperit exclusiv prin recunoaşteri de suprafaţă. Victor Tufescu, Judeţul Botoşani (colecţia JUDEŢELE PATHIEI), Edit. Academiei Bucureşti, 1977, p. 27. Biblioteca Academiei H..S.R., Fond Manuscrise, Răspunsuri date de învăţători la chestionarul trimis de 1\'iinisterul Cultelor şi Instrucţiunii Publice in anii 1871 - 1873 (Chestionarul Al. Odobescu), ms. 225, fila 420: !băneşti. " ... in partea de nord se află o măgură veche şi mare care face a se inţelege că in vechime ar fi servit ca bază unei fortăreţe ... De pc virful el pc vremurilc senine se vede oraşul Cernăuţi capitala ducatului Bucovina ce se află la distanţă de peste două poştc. După spusele bătrlnilor se zice că pe virful acestei măgurc care este In formă triunchiulară in vechime ar fi existat o mănăstire de monahi şi că proba despre aceasta se află şi In prezent pc muchca sa, o circumferinţă de şanţuri despre a cărui inceput după toate consultările făcute nu s-a putut căpăta altă lămurire decit că aşa s-a apucat din vechime. Această circumferinţă arc suprafaţa plană şi In mărime de 45 stinjeni pătraţi ... "; Vezi şi Gr. Toeileseu, Dacia (nainte de Romani, Bucureşti, 1880, p. 542; idcm, In manuscrisele 5141/61 şi 238, aflate in fondul 1\lanuscrisc, al Academiei R.S.R. ; Nicu Filipescu-Dubău, Dicţionar geografic al judetului Dorolroi, Iaşi, 1891, p. 213: .Aici se văd urmele bine cunoscute ale unei cetăţuie, in formă rondoYală, ca de ţ~O metri, In lung, Iar şanţul dinprejur arc tncă o adincime de 3 metri, numai in partea Sud-Ostică, fiindcă In cea Nord- Vestică c malul surpat. Intrarea in cetăţuie se presupune a fi fost despre Sud-Ost, pe unde se cunoaşte că Incepe urma de drum la vale cătră sat".; MARELE DICŢIONAR GEOGRAFIC AL ROMANIEI, voi. IV, 1901, p. 31 ; Alexandru Odobeseu, In Opere complecte, III, 1908, p. 128- 129; Paul Verona, Memoriu relativ la dc.~coperirile arheologice şi istorice făcute In regiunea Herţei din judetul Dorolroi, in HEVISTA ISTORicA ROMANA, V- VII, (1935- 1936), p. 633: "Prima întăritură, dominind celelalte, se află pe dealul Măgurci de Ia !băneşti la 385 m deasupra mării... avind o formă pătrată înconjurată eu valuri şi dlmburi de pămînt, dealul fiind pietros se zăreau pc alocuri şi urme de zidărie şi cărămidă. Legenda spune că ar fi avut şi galerii subterane care nu se mai observă"; C. Ambrojevici, R. Popovlei, în DACIA, IX- X (19tl- 19U), p. 118: " ... O fortificaţie eu vai se află pe dealul Măgura (Zarnea) de la !băneşti". 3 N. Zaharia, M. Petreseu-Dimboviţa şi Em. Zaharia, Aşezl1ri din Moldova de la paleolilie pînă in secolul al XVIII-lea, Bucureşti, 1970, p. 289; Foarte recent I.T. Nieuliţă, Severnie frakiitî v. V 1-1 1111. do n.e., Chişinău, 1987, p. 86, Harta 3. 4 A. Păunescu, P. Şadurschi, V. Chiriea, Repertoriul arheologic al judetului Botoşani, Ducureşti, 1976, I, p. 153; Referirile care se fac de către D. Gh. Teodor in Din trecutul judetului Botoşani, p. 101, fig. 1 şi de către O. Gh. Teodor şi M. Petreseu-Dimboviţa, in recenta lucrare Sisteme de fortifica/ii medievale timpurii la est de Carpaji. Aşezarea de la Fundu llerţii (jud. Botoşani), Ed .•Jnnimrn, Taşi, 1087, p. ll2, fig. 1 nu privesc fortifica tia de pe platoul 1\Iăgurii Ibăneştllor, ci descoperirile făcute In zona şcolii generale nr. 3, punct numit şi "<.;urtea Ycche(Yezi N. Zaharia, l\1. Petrescu-Dîmboviţa şi Em. Zaharia, Op. cit. p. 289. 1 H.S.R., 2 www.cimec.ro 184 P. ŞADURSCHI- E. MOSC.-\LU Locul benificiază de o bună poziţie stategică, fiind cel mai înalt platou din zonă, cu vizibilitate deschisă jur-împrejur, la zeci de kilometri. Pantrle. spre nord-est, nord, nord-vest, vest şi sud-vest sînt abrupte- deci apă rate natural- iar cele sudice şi sud-estice, în pantă mai lină, au putut fi fortificate prin intervenţia omului. În timpul ultimului război mondial, aici era instalat un punct de observaţie pentru zborurile aeriene. Extragerea artizanală a pietrei de construcţie, practicată aici de secole. a dus la puternice denivelări şi a creat abrupturi, ravine, toren1 i, care au degradat sute de hectare de teren arabil şi păşune. SJndajele din anii 1986 - 1987, impuse de elaborarea unor proiecte vaste de combatere a eroziunii si mărirea fertilitătii solului, eleborate de I.E.E.L.I.F. -Botoşani, s-au în~heiat cu însemnate' descoperiri arheologice. Pînă la întreprinderea săpăturilor. nimeni nu a pus descoperirea întîmplătoare a unei monede de aur, de la Filip al II-lea al Macedcniei 5 în legătură cu fortificaţ.ia de pe platoul înalt al 1\făgurii. Intervenţia noastră a permis deci, salvarea puţinelor mărturii arheologice rămase aici 6 , după ce, prin săpături particulare, au fost aproape complrt distruse elementele artificiale de fortificare (şanţul, dar mai ales valul de apftrare) ale cetăpi. Doar legendele, încărcate de farmec şi fabulos, au consen·at pînă în zilele noastre unele plăsmuiri despre o fostă mănăstire 7 cu clopote şi odoare de aur, pe platoul Măgurii, numit şi Dealu Măntislirii, sau, uneori, cu inconsecvenţă, Dealu Ceh/ţii. În 1986, cînd s-a efectuat primul sondaj arheologic pe platoul ::\Iăgurii, din fosta cetate se mai păstra o mică porţiune de val, care n-a fost complet nivelat, în zona caselor locuitorilor Vasile Lupaşcu şi Dumitru Tărniceru, pe laturile cărora se mai cunosc urme de val. Şantul de apărare complet astupat cu pămînt scurs de pe val, dar şi .de pe versantul opus, putea fi doar b;lnuit (fig, 1). Deoarece la 27 a~1gust, data începerii lucrărilor, terenurile in cau~ă erau culth·ate, s-au practicat două sec!iuni(S I şi SII) în afara terenului arabil, acolo unde _la suprafaţ.ă părea că se co11:turează urma valului. Prima secţiune trasată (S 1) s-a dovedit a fi iri afara cetăţii, iar cea de a doua (S Il) a secţionat restul de val numai pînă la gardul locuitorului Vasile Lupaşcu, ga1d construit pe culmea valului. Chiar de la prima pană de hirleţ a Secţiunii Il, lungă de numai 6,5 m şi l~tă de 2 m, au apărut pietre calcinate, pămî_nt ars, cărbuni şi cenuşă (fig. 4), dezvelind resturjle unei construcţii de piatră, distrusă cu prilejul unui incendiu puternic (vezi fig. 5), dar şi urmele 5 Octavian Iliescu, Creşterea colecfiilor, CAIET SELECTIV DE INFORMARE, nr. 13- 14, p. 4; .1;3ucur l\litrea, In SCIV, 19, 1968,1, p. 172 (nr. 9); A. Păunescu, P. Şadurschi, V, Chirica, Op. cit., p. 155. Piesa se află in Colecţia Cabinetului numismatic al Bibliotecii Academiei R.S.R.; Silvia Teodor, In A:\ll\1 V-VI (1983,-1984), p. 163- nr. 63. 6 Mulţumim şi pe această calc inginerului Constantin Purice, directorul I.E.E.L.I.F.Botoşani, inginerului Dimitrie C::mtcmir, şef al Serviciului Investiţii, cit şi celorlalţi spl'cialiştl din cadrul aceleiaşi Intreprinderi, care ne-au inf01·mat la timp şi ne-au pus la dispozipc docu- mentaţia întocmită. 7 ~Iaria Guţic, Octav Guţic, Din legendele Dorolloiu/ui, Editura Sport-Turism, Bucureşti. 1987, p. 181- 187. www.cimec.ro AS.F'ECTUL CULTURAL CAl~LIA 185 une.i gropi recente pentru extragerea pietrei 8 , groapă umplută apoi cu resturi menajere. Pintre puţinele fragmente ceramice descoperite, unul tipic provenea de la marginea unui vas in formă de clopot, ornamentat cu o proeminenţă şi păstrînd un fragment de briu cu alveole (fig. 6tl). * * Reluind săpătura in 1987, fără a fi obtinut modificări în reparti7area loturilor, a trehuit să ocolim iarăşi terenurile cultivate. S-a efectuat o nouă secţionare a restului din valul de apărare al cetăţii fS III), dat tot numai pînă la gard, constatînd noi deranjamente, produse prin decopertarea solului arabil, în vederea extragerii pietrei. Alături deS III, lungă de 13 m şi lată de 2 m. s-a deschis o casetă (Cas. 1) lungă de 6 m- pînă la drum -şi lată de 4 m. pentru a cerceta resturile valului de apărare, pînă în porţiunea distrusă de un drum mai vechi, pe eare în prc·zent circulă maşini cu care se transportă materialele din alte puncte de exploatarea pietrei (vezi fig. 1). Obserdnd în taluzul malului produs prin lucrări în carieră urme de arsură, la distanţa de 25,20 m est de punctul în care prretele estic al S III intersectează valul, am trasat încă o secţiune (S IV), cu care am reuşit să prindem o porţiune din şanţul de apărare al cetăţii. S-a putut reconstitui doar panta sudică a şanţului de apărare surprins aici, în rest terenul fiind afectat de o altă groapă uriaşă săpată tot pentru extragerea pietrei de construcţie. Atît în secţiunile III şi IV, cît şi în Caseta 1, fiU fost descoperite fragmente ceramice apartinind unor diferite tipuri de vase-borcan, străchini şi căni, dowdindu-se astfel că atît valul, cît şi şanţul de apărare, descoperite h1 ciusul cNcetării, aparţin aceleiaşi lucrări defensh·t'. Partra nordică a şan­ tului de apărare, aşa cum se constată din s~ctiunea IV, a fost pavată cu piatră, pentru a împiedica distrugrrea rlrmrntelor artifieiale de fortificare, situate pe un teren nisipos, lipsit de sta hilitate, care ar fi fost puternic afrctat de şiroiri. în cazul lipsei unor alte amenajări. Puternicele deranjamente pro~ d"use 'de lucrările pentru extragerea p·irtrei, practicată de multe generaţii de locuitori, ne-au împiedicat să constatăm pînă în momentul de faţă, dimensiunile reale ale elementelor de·fortifieaţ.ie. Ştim doar -că cetatea avea un şanţ. de apărare, un val de pămînt şi o palisadă· puternică, d·in lemn, ale cărei urme de incendiere le-am putut constata. Valul era lipsit de hermă. ' ', Adincimea şanţului de apărare era de aproximativ 2,80 m. Pc fundul şariţului, s-agăsit "in situ" o piatră de mari dimcnsi4ni (1,40 X 0,00 care acoperea 3/4 d.'ih lăţimea Şanţului nostru şi care a fost pusă pentru a susţine plac:nea cu 8 Din documentaţia ce ~e-a fost pusă la dispoziţie de inginerul geolog Constantin. Zaharia de la Atelierul de prolectări al Consiliului popular judeţean Botoşani, rezultă (ca şi din forajele 1 şi 2 rfl'ctuatc de 1ntrl'prindeua minieră Cimpulung pe plntoul 2\lăgurii Inbănl'ştilor in ,:ara anului 19.87), că sub un strat subţire de sol vegetall>run-ncgricios -de0,25 -0,30m- urmează un slrat de loes galben CII concreţiuni calcaroasc, gros de 1, 70 m, sub care se afhi un strat gros de aproape 2 m cie nisip gro~icr t•u elemente de prundiş apoi de la drea 3,65 m pină la 5,50 m, strntc de gresie fină, dură, intercalnte cu strate de gresie oolitică, friahilă şi terminindu-sc cu un strat de nisip galben cu ell'mcnte de pietriş, gros de aproape 0,5 m Sub - 5,50 m se intercnlează s-trate de maruă argiloasă cenuşie, c11 stratc de nisip. (Zona da fost studiată ln 1950 de I. Atanasiu şi K 2\JncnrnYici, iar in 1 ()(]6 de Emilia Sau lea şi Ileana Popescu). www.cimec.ro P. 186 ŞADURSCHI- E. MOSCALU piatră a pantei dinspre val a şanţului de apărare. Acest înveliş de piatră pornea probabil de pe culmra valului, continuînd pînă la fundul şanţului (fig. 3). în secţiunile II (1986) şi III (1987) s-a putut observa următoarea stratigrafie : Peste solul galben - viu (Joes) se află un nivel brun-negru, :~flat la baza valului păstrat. Sub val se :~flă un masiv de p(tmlnl ars, amestecat cu pietre, cărbuni, oasr, fragrnrnte ceramice (fig. 4), cu grosimea de 0,3;) - 0,40 rn. Drasupra acestui nivel s-a depus un :;frat de pămÎnt galben -brun, care fotrna valul. Înălţ.imra maximă păstrată a restului de val este de 0.75 m. Această situaţie stratigrafică ne permite să distingem existenţa, în cetatea de la !bă­ neşti. a două faze de funcţionare: l. Prima fa=lt, formată de şanlul de apărare, pe a cărui margine interioară s-a construit o palisadă din lemn, pămînt şi pietre. Prin incendierea acesteia, pămîntul a fost ars pînă la calcinare. 2. A d. ua fază, materializată prin refacerPa valului peste rrsturile paJisadei initiale şi construirea unei palisade noi. Se ştie că nu există valuri de pămînt carP să nu fi avut şi palisadă. În cetatea de la Cotnari, în componenţa valului, se află o structură de piatrău. Celelalte cetăţi, care astăzi ne apar fortifieare numai cu val de pămînt. au avut iniţ.ial o palisadă din lemn şi pămînt. O cetate cu val ars Sl' mai află în nordul Moldovei la Mereşti 10 , jud. Suceava,, iar in sudul Modovei, la Brăhăşeşti, jud. Galaţi 11 • În Muntenia şi Oltenia cetăti care au avut palisadă de lemn cu pămînt ars pînă la calcinare se găsesc la Popeşti, jud. Giurgiu, Albeşti, Orbeasca de Sus şi Trivalc - l\Ioştem, jud. Telrorman, Bucovăţ şi Coţofenii din Dos, jud. Dolj 12 • Iată aşadar că şi în i\Ioldova de nord nu existat cetăţi fortificate similar, care se păstrează astăzi sub forma unor cetăţi cu valurile arse pînă la calcinare. :\şa cum s-a mai spus, concluzia cercetărilor din cele două campanii de la !băneşti - l\Iăgura este că aici s-a locuit în două etape (fig. 4). Ccramica descoperită în primul nivel rrprezintă o gamă diversificată de forme, ceea ce ne permite o bună cronologic relativă şi atribuire etnică a monumentului cercetat. Trebuie să menţionăm că ceramica getică a fost găsită in umplutura şan­ ţ,ului de apărare, umplutură formată din pămînt negru-nisipos. fapt care ne asigură contemporaneitatea sa cu etapa de locuire getică rezultată din săpă­ turi!e făcutr. Astfel, la adîncimea de -2,05 m, in S IV, s-a găsit rn fragment de vas (fig. 6!2) care aparpne tipului IV al cer:~micii getice, din sec. VI-III î.e.n. In aceeaşi zonă, la adincimea de 2,10 m, s.. au găsit fragmentele unui vas grtic, lucrat cu mîna, care este şi el în măsură să confirme faptul că geţii au săpat şantul de apărare care aparţine sistemului de fortificaţie al cctătii. Ceramică getică lucrată cu mîna a fost găsită în toate sectiunile săpate, nu numai în umplutura şanlului de apărare. Multă cernmică ~etică s-a aflat în nh:elul de locuire care man:hcază baza valului şi in pămintul ars, amestecat cu pietre, de aici. Menţionăm că nu sa descoperit nici un alt fel de ('eramieă 9 Adrian C. Florescu. Unele considera/ii asupra celăfilor lraco-gctice (hallslatticnc) de mi/. 1. i.e.n. de pe teritoriul Moldovei, în CERCETĂRI ISTORICE, Il, 1971, Iaşi, p. 110, fig. 8-10. 10 Dragomir Popovici, Mircea Ignat, Cercetările arheologice din "cetăţiuia~ de la Mereşti (cam. l!u/lureşti, jud. Suceava) in Sueeavn, VIII, 1981, p. 545. 11 M. Brudiu şi P. Păltănca, in Arh Mold. VII. 1972, p. 228 şi urm., fig. 2 1 .2 Emil Moscalu, l'robleme ale celăfilor cu "val vilrifical"', in CERCETAHI AHHEOLOGICE, II J, Bucureşti (1979), p. 339 - 346. www.cimec.ro ASPECTUL CULTURAL CANLIA ------------------- 187 în :-ăpături!e recente 1 " cepţia unor fmgmente fH'ntru t'xtragerea pit'trPi şi nici la suprafaţă, cu exde străchini şi oale mo:lerne. Cel m::~i bine reprezentate sînt vasele ornamentale cu briu ah·eolar (care :1par!in tipului III c, din clasificarra cer:unicii getic ctimpurii. respectiv srcoldr,t· VI--III î. r. n. 14 .', formă ră-;pîndită în toată aria getică timpurie d ·la sud dt• Dunărr, zona Dunării de Jos şi în zonrle intra şi extracarpaticc (fig. 5·2-3). Tn :'IIoldova arraslă formă de vas este reprezentată la Paoiana (sre. IV i.f'.n.), c:1 ~i la Vaslui. Hăbăşeşti, Poieneşti. Rărătău. Forma este prezentă şi in nrcrc•pola săpată in ultimii ani Ia Strahotin (sec. V -VI î.e.n.) 15 • Această formă dl' vas. cunoscută şi în nreropolele tracice din zonele tiso-slovacc de la Chotin. :.\Iuhi şi Nyr<>gyhitza din sec. VI -V i.c.n., faee parte din forml'lr de hază !:'i dl'finitorii ale ceramicii traco-grticr. Vn fragnwnt de vas de acrlaşi tip s-a g[i~it la Jbănrşti şi în cadrul reeunoaşterilor dr suprafală antrrioare 1 ". Varianta III da tipului respectiv este rrprezrntată printr-un singur exPmplar (fig. 5/1) cart' are drl'pt caracteristică brîul alveolar, dispus orizontal, sub marginea su p!'l'ioa ră şi intrerupt de butoni, de la care pornesc brînri al ve o Iare dispuse sub formft de srmicerc, p~ corpul vasului. Această formă este documentată şi in cetatea g<'tieă d<' Ia Cotu, corn. Copălău 17 • În Moldova, yarianta este cun~o:<cută şi in nt>cropola getică de la Slobozia --Bacău, care dat<·ază din a doua _inmfitate a sec. al V-lea şi în sec. al IV-Ira î.e.n., la Frumuşiţa --(~alaţi, din al doilea sfert al sec. V î.e.n., Ia Curt"ni- Vaslui, în s<·c. VI -V î.r.n. şi la Brăili\a, unde datează de Ia sfirşitul src. IV şi începutul sre. III i.e.n. Forma este prr· 7,t•nHt şi la Poiana, jud. Galaţi, unde datt>ază din al doilra sfert al se<·. IV i.r.n. :\cN•aşi formă c<~ramică descoperită la :\lăluşteni- Yaslui, Băicrni -Iaşi, Hă­ eătitu --Bacău, Ia Vîhvatinţi, precum şi în necropola geto-scitieă de la NikolarYka s<· încadrează în aceeaşi perioadă. Această variantă dispare din rcp<·rtoriul ceramicii gelict•, la sfirşitul secolului III î.t•.n.n. O altă formă de vas reprezentată in cetatea de la !băneşti este cea de tip IX, care este o formă fundamentală şi definitorie traco-getică . .\m găsit ait-i o prnrminenţă - apucătoan~ care ne îndrt>ptăţeşte să afirmăm că a aparţinut unui vas de lip IX cu. Fragm~·ntul a apartinut unui vas lucrat cu mîna, 13 pin relatările mai multor persoane aflăm că in urm:l cu aproximativ 20 de ani, locuitorul V. Lupaşcu, săpin1 o groapă de utilitate gospoiărească, In zona valului, a găsit o ulcică d'· lut lntreagă, pe care a predat-o prin fiul său, pe atunci elev şcolii. V cri[iclnd colecţia ş<:olară, n-am aflat un asemerea vas. Desigur s-a pierdut. H Emil l\loscalu, Ceramica traco-gelică, Bucureşti, 198:3, p. 46, pl. XVI; I..H. Crişan a numit acest tip ceramic vas in (orm<i de clopot. Potrivit cronologiei sale, tipul se lncadrează în &<.·<·olclc V- n· i.c.n. (.Ceramica daco-gellcă, Bucureşti, 1969, p. 70, Pl. XVIj:l; Pl. CX:X:XIV/2. Acl•laşi tip il intilnim insă şi in categoria de vase cu profil aproape drept, ibidem, p. 1'2- 77, fig. 23 - 21, 2ofi, ;!.tifJ, liJ 15 Săpături Paul Şadurschi, 1981 - 1986, Hapoartc prezentate la sesiunile anuale organiz.nle sub auspiciile Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste ; idcm, O necropolă gelică de incimrafie din norde-stlll 1Ho/dovei, comunicare prezentată la cel de al '.-111-lea Sympoziou naţional de lracologic, Constanţa, 1985 (Hczumatul In Symposia Thracologica, II[, 19.'15) 1 CCXXV lfl t. " N. Zaharia, ~I. Pctrescu-Dimboviţa şi Em. Zaharia, Op. cit., p. 289, pl. 17 P. Şudurschi şi O. Şovan, Cetatea gelicli de la Cotu-Copălău, In HIEH..\SUS, VI, 1 9~~. p. 33 - 39. i\latcrial mai bogat s-a descoperit In săpătura de aici efectuată in 1985 şi 19 88 18 Emil Moscalu, op. cit., p. 47, pl. XVIII. In Transilvania acest tip ccramic nu este definit ca atare, briul in relief fiind prezentat doar ca omament. Vezi 1. I-1. Crişan, Ceramica dwv-yelicli, Bucureşti, 1969, p. U2, Pl. XLII- XLIV 19 Ibidem, p. 63 şi urm. pl. XXXIII - XXXV www.cimec.ro P. ·188 ŞADURSCHI- E. MOSCALU din pastă neagră -brună, poroasă, avînd ca degresant nisip (fig. 6/4). Trebuie să menţionăm că toată ceramica descoperită în săpăturile de la !băneşti este lucrată cu mîna. În Moldova, această variantă este cunoscută la Poiana şi Brăhăşeşti, jud. Galaţi, la Răcătău şi Slobozia, jud. Bacău. Varhmta de vas tip IX c, apare de asemenea şi la Strahotin, jud. Botoşani 20 în necropola getică din secolele V -IV î.e.n. Această variantă este specifică şi definitorie marelui aspect cultural getic de tip Canlia, care apare la ± 500 şi dispare în perioada 250-150 î.e.n. Se demonstrează astfel că şi zona de nord a Moldovei a fost cuprinsă în aria aspectului cultural Canlia. Încă două fragmente de vase descoperite în cetatea care ne reţine atenţia, aparţin aceluiaşi tip. Unul este lucrat din pastă poroasă de culoare cărămizie, lustruit la exterior (fig. 6/6), iar celălalt, lucrat din aceeaşi pastă, dar nelustruit (fig. 5/4). Am mai găsit două fragmente ceramicc cu buton, lucrate cu mîna, din pastă poroasă, cu nisip ca degresant, care apnrtin unui vas de tip IX d 1 21 • Acestea sînt vase în formă de sac, care au pc partea lor mijlocie patru proeminente -apucă­ tari, iar la partea superioară, patru butoni ca rac te ris tiei. Şi a.ceastă variantă este dcfinitoarie pentru aspl'dul cultural de tip Canlia. S-a găsit şi un fragment de vas lucrat cu mina, din pastă hrună-poroasă, cu nisip ca dcgresant şi ornament sub marginea superioară cu alveole, aparţinînd tipului IV de vase geticc 22 • Un alt fragment, lucrat cu mina, din pastă cărămizie -deschisă, cu nisip, poate aparpne tipului I b sau 1 c (fig. 7 /4). Scria ceramicii getice de la !băneşti este completată de două fragmente de străchini cu marginea wrticală. Unul dintre ele este lucrat din pastă neagră-brună, fină, lustruită la exterior, (fig. 7/2), iar celălalt lucrat cu mina din pastă brun-neagră, poproasă, nelustruită, cu nisip ca dregresant (fig. 7;3) 23 • Starea fragmentară ne permite să credem că acestea puteau aparţine şi unor străchini de tip X d sau XI c. În Moldova, astfel de exemplare sînt cunoscute la Vashd, Cotnari, Slobozia, Stînceşti, iar în Moldova sovietică la Han.<.ka, toate datele în secolele V-:- III î.e.n. Forma este prezentă şi în cetatea getică contemporană de Ia Cotu-Copălău 24 • Tot in cetatea de la !băneşti, am găsit un fragment de strachină cu marginea răsfrîntă spre extedor, lucrată cu mîna, din pastă fină, brun-cărămizie, dar nelustruită (fig. 7/1). Strachina are analogii în cetatea getică de la Albeşti .,..- Teleorman, dat.ată în perioada 400 ~350 i.c.n., aparţinînd tipului X f din clasificarea ceramicii traco-getice 26 • În Moldova această strachină se cunoaşte la Cucorăni - Botoşani 26 • S-a mai găsit partea superioară a unei căni lucrată cu mîna, din pastă cărămizie, fină, dar nelustruită, cu o toartă supraînălţată la exterior cu două caneluri dispuse longitudinal (fig. 8/4). Ea apartine unei căni bitronconice. Un exemplu asemănător, ca profil, se cunoaşte în cetatea getică de Ia StîriceşW~. aparţinînd fazei T a cetăţii. Cana de la Stînceşti are o toartă supra20 V ezi ·supra 15. Emil 1\Ioscalu, op. cit., p. 65, pl. XXXVII - XXXIX 22 Ibidem, p. 51, pl. XXIII/1, 5 - 9 3 " lbi(/em, p. 22, pl. IX/2-3 şi p. 27, pl. XIII/6- 7; p. 7'1, pl. LIV 24 P. Şadurschi şi O. Şoyan, Op. cit., p. 35, fig. 4/2; 4. 25 Emil Moscalu, Op. cit., p. 72, pl. L/'1 26 Silvia Tcodor, i1i. .-\rh~fold., VIII, 1975, p. 13!, pl. XXII/5; 10 "' ,\. C. Florcscu, Simion Raţă, in SUCEAVA, I, 1969, p.12, fig. 3/4 21 · www.cimec.ro ASPECTUL CULTURAL CANLIA 189 înălţată, ornamPnta.tă cu pastă brun~cenuşie, fină, incizii liniare şi an·uite (fig. 8/1) şi este lucl'ată din dar nelustruită. Faza 1-a a cetăţii getice de la Stiuceşti este hine dhtlată pe baza amforci de Chios, din primul sfert al secolului al Y -!l'a i.e.n.""· O amforă de acelaşi tip, descoperită în turnului L) de la Elisabetsk a fost datată pc baza unui kilix attie din perioada 480 - 470 î.e.n."J. În acPeaşi săpătură, la !băneşti, s-a mai găsit un fragment dintr-un capac de vas, din lut, de culoare brun-neagră, poroasă cu nisip ca degresant (fig. 6/3). Şi aceasta este un tip specific getic cunoscut in aspectul cultural Canlia. El aparţine variantei XXIII b 30 • În Moldova, această formă mni este cunoscută la Curteni, unde datează din secolele VI-V î.e.nY, iar in cetatea de la Stînceşti (fig. 8/2), în lipsa unei atribuiri stratigrafice 32 , trebuie încadrat în secolele V -III î.e.n. Este lucrat din pastă brun-cărămizie, poroasă, şi are marginile, pe ambele feţe, uşor ridicate. Acest tip ceramic mai este cu~ noscut in l\Ioldova la Băiceni -Iaşi şi Cotu-Copălău în .iud. Botoşani, iar în 1\luntPnia, in cetatea getică din perioada 423-300 i.e.n. de la Orbeasca de .Susaa. Trl'buie să mai menţionăm şi existenţa cîtorva lupe de fier găsite în nh·elul de arsură cu pietre, ceea ce indică faptul că în cetatea getică de Ia !băneşti se prelucra şi fierul. . O lamă trunchiată, din silex negru, patinat, descoperită în aceeaşi să­ pătură, indică posibilitatea existenţei pe acest platou, în perioada anterioară cetăţii, a unPi aşezări eneolitice (fig. 8.'3p•. * * * În ceea ce priveşte datarea acestei cetăţi, ceramica nu ne permite o datare mai restrînsă în limitele secolelelor Y -III î.e.n., dar, aşa cum s-a arătaV 5 • a fost publicat un stater de aur de la Filip al II-lea al Macedoniei, descoperit la !băneşti. Dacă această monedă provine din cetate, atunci aceasta se poate data pe la mijlocul secolului al IV-lea î.e.n. În acest fel, putem înscrie in rîndul cetăţilor getice din Moldova şi cetatea de pe platoul l\lăgurii de la !bă­ neşti. Ea face parte din seria cetăţilor getice de la c:itînceşti şi Cotu-Copălău, judeţul Botoşani, Cotnari şi l\Ioşna 36 , din jud. Iaşi, Arsura Şi Buneşti Avereşti judeţul Vaslui 3 ' ca şi Brăhăşeşti, judeţul Galaţi 38 • 23 Ibidem. p. 9- 20, fig. 3/6; A.C. Florescu, In CERCETARI ISTORICE, 1971, Il, urm. 2 ' Emil Moscalu, Op. cit., nota 142. ~o Ibidem, p. 87, pl. LIY/1-3; 5. 31 C. Icopomu, in DACIA, S. N. XXIII, 1979, fig. 3 32 Piesa se află in expoziţia de bază a ~Iuzeului judeţean de istorie din Botoşani, fiind tnscrisă in Registrul inventar suh nr. 957 . 33 A. Lasz16, in Arh:\Iold., VI, "1969, p; 78- 8!, fig. 19/5-G; Emil :Moscalu, Op. ci/., p. 87 pl. LXIV at ln colecţia şcolii generale Ibăneştl, se 'află fragmente eeramicc eneolitice şi piese de sllf..'"{, aparţinind atit culturii Cucutenl cit şi perioadei de tranziţie de Ia neolitic la epoca bronziJ lui 1 35 Vezi Supl'a, 5 . . . 38 A. C. Florcscu, in CERCETARI ISTORICE, 1971. Il, Iaşi, p.106, fig. 3 37 Ycturia Violeta Bazarciuc, in :ACTA 1\IOLDAVIAE l\IER IDION.\.LIS II, 1989, Yaslui, p. 61--79 .:... · 38 l\llhai Brudiu şi P. Păltănea, op. cit., p. ~28 şi urm. p. 109 şi www.cimec.ro P. 190 ŞADURSCHI- E. MOSCALU In secolele VI -III î.e.n. graniţa dintre geţi şi sciţi era Nistru!. Tn spa!iul priuto-nistrian se cunosc pînă acum 29 cetăţi şi 112 aşezări şi necropole din secolele IV -III i.e.n. Unii :>utori socotesc d\ aici trebuie localizate Rrgatul lui Dromicbaites şi luptele sale cu regele Traciei Lysimach"'. UNE !\'OUVELLE CITE GETJQUE APPARTENANT A L'ASPECT CULTUHEL DE CANLIA A IBANEŞTI (DEP. DE BOTOŞANI) Resume L'existence d'une cite getlque sur la colllne .. ~1iigura" de Ibăneştl a ete signaMe dcpuis longtemps dans la litterature archt\ologique. La cite a etc bâtie sur la plus hau te colii ne de la zone a 385 m au-dcssus du niveau de la mcr. La plupart de la cite a cte detruite â cause de l'extraction des plerres ponr les constructlons. Dans laii• section on a trouve des vestlges provenant de la fortlficatlon de dHense de la cite et dans la IV" ~ectlon a etc coupee la tranchee de defcnse de la cite. Le versant nord de la tranchCe de dCfense etait plaquc en pierrc (fig. 3) parce que la tronchee de defense a ete creusee dans une couche de sabie. Dans la Il" section (1986) et la III" (1987) on a remarque l'cxistence a la base de la fortificatlon d'un nivrau de terre cuite de 0,35 - 0,40 m d'epaisseur melangee avec des picrres, du charbon des os d'animaux et des fragmcnts ccramiques travailles a la maln. Au-dessus de ee niveau il y a une couche de terre jaune - brun qui formait la fortlfication. La fortlflcation de detense dans l'Ctat actuel est hau te de O, 75 m (fig. 4). Cette situatlon stratigraphique de Ia fortlfication gctlque de lbăneşti nous autorlse â distinguer l'existence de deux phases de fonetionnement. La premiere etalt formee par la tranchce de detense sur le bord inferieur de laquelle on a construit une pallssade en bois, terre et pierrcs. Par sa mise a feu, la terre a ete calcinee jusqu'a la vitrificatlon. Dans la deuxieme phase, aprcs la destructlon de la p:~lissade par incendie, au-dessus de ses traces on a eleve une nouvelle fortlficatlon de terre avec palissade en bois. Les autres cltes qui nous apparalssent aujourd 'hul comme etant fortlfh!es seulement avec de la terre ont eu au debut une pallssade en bols et terre. Par la putrefactlon le bois ne s'est pas conserve etIl nous reste seulement une fortlflcatlon de terrc. Une cite ayant une fortlficntlon en terre culte jusqu'a la vitrlficatlon se trouve au nord de la 1\Ioldavie a Mereştl (dep. de Suceava)10 et au sud de la 1\loldavle a Brăhi!şeştl (dep. de Galaţl)11 • Dans la Valachle et l'Oltenle Il y a des citcs qul ont eu des palissadcs cn bois et qui ont la terre vitrifice par calcinatlon a Popeşll, Albeşti, Orbcasca de Sus, Trivalca Moşteni, Bucovăţ, Coţofeni din Dos et Bizdina11 • La ccramique getique a ete trouvt!e tant dans la trancht\e de dt!fense de la cite getique d'lbăneşti que dans la terrc culte de la pallssade. Les mleux representt!s sont les pots de typo III" (fig. 5/2 - 3) et ceux de type III d (fig. 5/1) 14 17 18 • On a trouve aussl des pots de type IX/c (fig. 6/4, 6 et 5/4) 18 20 et de type IX d 31 • Ce sont des formes speciflqucs pour la ceramique de !'aspect culturcl gHique de type Canlla . A Ibăneştl sont reprcsentes aussl les pots de type IV 22 , tout comme les pots de type I B ou I C (flg.7f4). Les ecuelles sont representees par des fragments qui ont appartenu a des exemplalres de type X/d ou XI/C. On a trouve aussi un fragment de cruche bltronc6nique (flg 8/4) et qul fait partie de la m~me categorie que celle trouvce dans la cite gHique de Stlnceşti (fig. 8/1). La premiere phase de la cite de Stlnceştl determinee grAce a une amphore de Kios est datee cn 480 - 470 av. n. e. On a trouve aussl un couvercle type XXIII/b (fig. 6/3)30 :~:~. Dans le nlveau lncendie de la fortlflcation on a trouve aussl des Joupes en fer. La cite de !bă­ neşti appartknt a !'aspect culturel de typc Canlla et date de les siecles V"- III" av. n. e. Ante. :Ja D. Berciu, Zorile istoriei tn Carpati şi la Dumlre, Buc. 1966, p. 261, A. I. Mellucova, In lllA TERIALI ISLEDOVANIA ARHEOLOG II, Moscova, 1958, 64, p. 91; ldem In DREVNIE FRAKIIŢl V SEVERNOl\I PRICERNOMORIE, Moscova, 1969, p. 61; T. D. Zlatkovskaia, L. L. Polevol, In DREVNIE FRAKIIŢL. p. 35 - 53, V. L. Lăpuşnean, 1. T. Nicullţă, M.A. Bomanovscaia, Pamialki ranevo Jeleaznova veka, Chişinău, 1974, p. 33-74 ; 1. T. Nlcullţă, Geti IV -III l'V. do n. e. 11. Dnestrovsko-Karpo.tsklh :umllall, Chişinău, 1977; I. T. Nlcullţă, Se. vernle frakii/1 v VI- 1 ""·do n.e., Chişinău, 1987. www.cimec.ro ASPECTUL CULTURAL CANLIA 191 ricuremcnt a nos foullles de !băneşti on a retrouv~ un stater cn or de Philippe II Roi de la l\facMoine qui pouvait justlfier la datation de la cite getique de !băneşti dans la periode 375 - 325 av. n. e. On n'a pas retrouve dans la cite le moindre fragment de roue grâcc aux fouillcs asscz rMuites effcctuees. La ceramique travalllee â la main ne falt pas possiblc une datatlon plus rcstreinte dans les limites des siecles V" - III" av. n. e. Legende des figures Fig. 1 - lbAneşti- Măgura. La plan de situation de la cite getique. Fig. 2 - Ibăneşti - Măgura. a) L'image du masslf collinaire pris de loin (du c6te sudest) ; b -c) Aspects pendant les fouilles (1987). Fig. 3 - !băneşti- Măgura 1987. Profil et plan de la tranchee de dHense. Fig. 4 - lbăneştl- Măgura. a) Profil de la section II (1986). b) Profil de la scctlon III (1987) avec fragment de fortlflcation c) Plan de la partie incendh!e de la fortification (s. 11/1986) Fig. 5 - lbăneşti - Măgura (1987) Ccramlque getique. Fig. 6. - !băneşti- Măgura (1986- 1987). Ceramique getique. Fig. 7 - lbăneşti- Măgura (1987), Bols (1 - 3) et fragment ct!ramique (4) gctiques. Fig. 8 - lbăneşti- Măgura 1987 (silex eneollthique (3), fragment de cruche gctique (4) Stinccşti- "Bobcuclia- La cite 1. Cruche et couvercle getlques (1 - 2). www.cimec.ro platoul .,Migura"- IBĂN&fi~TI 1~ · .. DEALUL MĂ NĂSTI Rll " P 1 an de eit:ao~aţ:le ..... \~ 1 ..• ' ll'~măşitel 1 - -,.- - -'- - - . _v~luki nivelat lrca 250mp·,na--1------a st 1Jn. 1 1.. : ---·-. _ .. ... ~ 'Ole' el@ctr,c e - -O-- 1 lotuinta l O. TĂRNiCERU !l i l i l z i ~ ~ 1 !l i i i . , ·--.--. ~ cons~rvată i !tltuill l uuLJ •u L' hiJ t.IJ L/J LJ u ~ 1 ; · - ... ____ LIJI.JI...Jr.J..L..IJ.._ -----. - -- . - i i i i i i i i i i - -- i ------------------------~E~·~z~~"''~e~a•-'''~'...DM'Ifl-1'117www.cimec.ro . .11..1111111111111111111111111111111111111111111 .' ' Fig. 2 - . lbăncşli - "Măgura" a) Imagim·a maslvului dcluros privit din zona satului Dragalina Aspecte dinwww.cimec.ro timpul săpăturilor (1987). (dinspre sud-est). b)- c) PLANUL Bl PRDFLUL B 1 Bpai"Brtl J 1,an,ul d• rmrn g;o~~~p \;'"·.~· ~ t-I(:,ĂPAT ··:·1 ,. t' ..... .~:.:~ Fig. 3 - Jbăneşti-"l\lăgura" 1987. Profilul şi ____ planul şantului de www.cimec.ro "E E3 SANT ADAilAiii!.( r.~.:j ,.,.;~tP apărare al C:U MOLOZ. CI:::) PiATRĂ Plli'U~~Ci!! cetăţii gctlcc. f:" AAGH i:[Jii:ANICt ASPECTUL CULTURAL CANLIA PLANUL 8~ 195 11 C1a811J ' a PADFLUL B 11 - ...,..Cele veet:la oO piolrci ~c.6rbu01 PROFILUL B IIIC1118'7J fZZZJ po.n;nl • .,. t::=::) ~~ pominl "'"" j., voi ~ rOmint ~jo'btn O!' Fig. 4 - OO!It' @::::3 pOmint ne"-Y-iw~ piotră lbcineşli "Măgura" a-b) Planul şi profilul porţiunii din val cu arsură (S. 1I.- l981i) c) Profilul sccpunii III (1987), cu porpunc din val. www.cimec.ro . '" 196 , ........ t;;:>i~";;.-.:.....:.;;" ' , ... ~~Q.u.-~ \ ' \ ', ,, 11 '' ' '------- __ __, / / t (-----------Fig. 5 - lbâncş/i- ":\lăgura" (1987) Ceramică getică www.cimec.ro _:, p • • :: ••••• , l97 ' '· 1 1 '' ' ' ' '--- ____ / , , 2 1 1 1 , ,. --, , Î - - - - - - - - - -.- - - - - 1 1 1 1 1 • 1 '' ', ,, ' '--, '\ 1 1 , 1 '' 2. ' ' 1 '' 1 1 1 1 1 1 \ 1 '' /& ' ' ... ,, ~ ------ 1 1 \ 1 ' It cm ' ' 1 1 1 1 4 L - - - - - - - _.J 5 o Fig. 6 - !băneşti - "Măgura" (1986- 1!!87) www.cimec.ro ' ,, " ~; 1 '' 1 ' \ \ 1 1 --1 \ o ~ ~·· 1 ," " Ceramică gctică • • 198 ŞADURSCHI P. - E. MOSCALU ~~~-------~--------~ ' ..... '' ' - ' '--- ____ ---_, / / ~ / 1 ( ----;; ~----- ' ... " ' ... ... .... ..... ...... ... ' .... z /" / ~- / .... ...... Fig. 7 - / ....... / ....... '- _r ..,... / j "' .. ..... ..... / / .... o 2 ,. 6 c.m 1 --------------------- !băneşti- .,Măgura" (1987) Castroane (1 - 3) www.cimec.ro şi 4 fragment ceramic (4) gelice 199 ASPECTUL CULTURAL CANLIA ;, l 1 11 ~:~;;;;..-!11111 1 '. 11 - ·1 ...' ~~~! ", it:tZLLL.f.1.J) >' ~ ..• '-. ~ - o 1 . 1 1:111- • ,.- .\ }. ~·· ·' .. 4 ~·. ~'~ ·" ' L L· f"" .... - _,~ Fig. 8- Ibăneşli- "Măgura" (1987) Silex cneolitic (3): fragment de cană gctică (4). Ibă· loc neprecizat (inainte de 1965) passim. Stater de la Filip al Il-lea (5) Stinceşli­ ..,Bobcucă" - Cetatea I Cană şi capac de oală, gctice (1 - 2). neşli- www.cimec.ro www.cimec.ro . ·• VECHIMEA TEZAURULUI GETO-DACILOR LUAT DE ROMANI LA 106-E.N. IN TIMPUL REGELUI DECEBAL EMIL MOSCALU ' l . În anul Hl87 s-ou împlinit 1900 de ani de la urcarea regelui Decebal pe h'onul Dacit'i şi Columna lui Traian care a transmis timp de 19 secole pînă la noi mesajul încleştării dintre daci şi romani continuă să ne aducă noi mărtu~ rii asupra istoriei politice şi economice a geto-dacilor. Tn legătură cu tezaurul regerui Dt'cebal awm mai multe izvoare scrise de istorici antiCi care ni ·s-:-jti păstrat şi pe care socotim că este util să le readucem în p~;ezenţa discuţie: Dio Cassius in Istoria romană, LXVIII.. 14, 1, 5 spune: "fură descoperite şi comorile lui Decebal, deşi s~ aflau ascu11se sub rîul S·ugeţia din apropierea capitalei sale. Căci (Decebal) abătuse rîul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase neolo o groapă. Puse în ea o mulţime de ?rgint şi de aur precum şi alte lucruri foarte preţioase mai ales din cele.care suportau umezeala, aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pămînt, iar după aceea aduse riul din nou în albia lui. Tot ('Il oamenii aceia (Decebal) puse în nişte peşteri veşminte şi alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea îi măcelări ca să nu dea nimic pe faţă. Dar Bicilis, un tovarăş al său care cunoaştea cele întîmplate fu luat prizonier şi· dădu în vileag toate acestea". . Ioannes Lydus în lucrarea De magistratibus, 12, 28-(care este un istoric bizantin din secolul VI e.n.) spune: "după ce 1-a învins pe Decebal conducă­ torul geţilor. puternicul Traian a adus romanilor 5.000.000 Iivre de aur, o cantitate dublă de argint, in afară de rupe şi lucruri scumpe depăşind oriee preţuire, apoi turme şi arme şi peste 500.000 bărbaţi cit se poate de potrh·iţ.i pentru luptă împreună cu armele lor, aşa cum a afirmat Criton care a luat parte Ia război". · Îll\·ăţatul francez Jerome Carcopino reduce cantitatea de aur şi argint luat de ro ma ni din Dacia îri anul106 e.n. Ia a 10 parte, dar şi aşa rămîn 165.500 kg de aur şi 331000 kg argint şi 50.000 de prizonierii. Tezaurul regelui Decebal a permis împăratului Traian să facă cheltuieli importante. Astfel, Dio Cassius, LXVIII, 15,1 ne spune "după intoarcerea Ia Roma veniră la Traian nenumărate solii din partea altor barbari şi de la inzi.Eidădu&peCtacoletimp de 123 de zile în cursul cărora au fost ucise cam 11.000 de animale sălbatice şi domestice. Au luptat 10.000 ·gladiatori. Finanţele imperiului roman se re.:; dresează dupf1 lOG e.n., prăzile luate din Dacia permiţî'nd impăratului Traian 1 J. Carcopino, Dacia, 1, 1924, p. 28- 34 ; idem, Points de vue sur l'impiria/isme Rcr ma in, Paris, 1934, p. 73 - 86 ; V. Pirvan, Geti ca, Bucure şti, 1926, p. 596 ; Dorin .Popescu, .llateriale, 2, 1956, p. 5!16; Istoria României, 1 (C. Daicoviciu), Bucureşti, 1960, p. 312. Izvoare privind istoria RQmâniei, 1, Bucureşti, 1964, p. 507 şi 695. www.cimec.ro 202 E. MOSCALU să acorde importante sume de bani, scutiri de impozite, pregătirea armatei pentru războiul cu Parţii. S-a construit Forul lui Traian cu statuile aurite, Basilica Ulpia inaugurată in 112 e.n., Columna luLTraian inaugurată in anul 113 e.n. şi se face canalul Nil -Marea Roşie 2 • Oricît de exagerate ar părea cifrele asupra tezaurului regal dacic date de loannes Lydus după medicul Criton, aceste cheltuieli ale lui Traian ne permit să credem că era uriaş. Ni s-au păstrat date şi despre alte tezaure din vremuri mai vechi. Regele Sudur al regatului Urartu (în Armenia de astăzi, fiul regelui Arghişti) care a domnit între anii 750- 753 e.n. in războiul său din Commagene a luat ca pradă 40 de mine de aur (20 kg), 800 de mine de argint şi 3 000 mine de plumb 3 • O inscripţie asiriană ne aduce ştiri despre prada de război luată de armatele asirienc conduse de regele Sargon împotriva regatului Urartu din anul 714 î.e.n. În drum a atacat ţara Musasirului al cărui rege Urzana era aliat cu regatul Urartu de unde a luat ca pradă de război 1040 kg de aur (34 talanţi şi 8 mine), 5 060 kg argint (167 talanţi şi 1/2 mine), 400 kg de pietre preţioase, 6 săbii de aur, pumnale de aur, 11 v.ase de argint cu capac şi lănei de argint. În oraşul Haldi a luat ca pradă aur (cifra nu s-a păstrat) 5 000 kg argint, 109 t de bronz în lingouri. Textul vorbeşte de 335,500 de obiecte preţioase : 6 scuturi de aur, o sabie mare de aur, 96 de topoare de argint, arcuri de argint, lănci de argint, 12 scuturi de argint ornamentate cu lei şi tauri, 33 care de argint, săbii de argint, tolbe de argint, 393 de ceşti de argint uşoare şi grele, 1 514 topoare grele şi uşoare, 25.212 scuturi de bronz grele şi uşoare, lănri de aramă, suporturi de aramă, 305.412 săbii de aramă grele şi uşoare, 3 cazane de ara.mă, şi un cazan uriaş de aramă 4 • Un alt exemplu de tezaur uriaş ni-l oferă tezaurul st~tului atenhn in anul 431 i.e.n. în ajunul războiului Peloponeziac, care dispunea de un tezaur de aur şi argint de 9.700 de talanţi. (2.)2.200 kg de metale preţioase) 5 • Tezaurul Athenei se formase treptat din obiectele de preţ luate ca pradă de război (tronul de aur al regelui persan Xerses cuirasa şi sabh de aur a lui Mardonius) la care s-au adăugat ofrandele de valoare făcute de pelerini. Tezaurul zeiţei Atena în anul 454 î.e.n. dispunea de 100 de talanţi (2.600 kg). dar veniturile au crescut atunci cînd i s-au acordat oficial 1/60 din tributul aliaţilor din Liga Delio-Atică; 1/10 din prăzile de război; 1/10 din amenzi şi confiscări şi veniturile din recoltele pămînturilor sacre pc care le poseda. Tributul aliaţilor din Liga de Ia Delos se ridica la 360 - 540 de talanţi anual. În anul 454 î.e.n. tezaurul Ligii de la Delos a fost adus Ia Atena în Parthenon templul zeiţei Atena, cu o rezervă de 3000 de talanţi (78.000 kg aur şi argint). Din tributul furnizat de aliaţi cu ocazia marilor sărbători dionisiace se repartizau 1/60 (adică o mină din fiecare talant pentru tezaurul personal al zei~ ţei Atena). În pronaosul Parthenonului se păstrau obiectele de argint, în hecatompcdon coroane şi alte obiecte de aur, în Parthenonul propriu-zis se păstra statuia cryselefantină a zeiţei Atena şi Victoriile de aur, iar în opis~ 2 3 4 6 Istoria României, 1, p. 313. B. B. Piotrovski, Urartu,Drermeişie gosudarstvoZakavkazie, Leningrad, 1939, p. 17. ldcm, lskuslvo Urartu 8- 6 o. do n. e., Leningrad 1951, p. 35 D. Tudor, Pericle, Bucureşti 1970, p. 245. www.cimec.ro VECHIMEA TEZAURULUI GETO-DACILOR 203 todom erau ofrandele valoroase care aparţinea~,~ altor zei. Aici se păstrau de asemenea depozitele monetare. Pentru ca obie~· mărunte- de-:.met!H pre~ pos să nu se risipească Pericle a dispus aă fie transformate ht. statuiete <Şi coroane· de o: anumită greutate. Păstrarea acestuj tezaur era încredinţată unui <'olegiu de 10 membri aleşi dintre oamenii bogaţi ai cetăţii şi controlaţi de stat (apodectai). El îl primeau şi îl predau cu inventar în fiecare an la sărbătorile Micilor Panathenee. Aceiaşi .bărbaţi administrau şi tezaurul statului atenian. Din 4 în 4 ani în timpul sărăbătorilor Marilor Panathenae se făceau inventare minuţioase pentru fiecare sector cu tezaure din Parthenon şi listele lor se păs­ trau gravate pe marmură 0 • În anul 434 î.e.n. tezaurele celorlalţi zei care existau mai de mult au fost grupate într-unul singur şi puse sub controlul unei comisii de 10 membri dintre oamenii bogaţi cu aceleaşi atribuţii ca şi trezorierii zeiţei Atena. Acest tezaur dispunea de 700-800 talanţi (18.200 -20.800 kg), cu un venit anual de 1213 talanţi. (312 -338 kg). Tezaurul zeiţei Atena ca şi a celorlalţi zei nu era o proprietate publică a statului athenian ci una sacră a zeilor. El se putea pune la dispoziţia statului pentru nevoile urgente ale Atenei, numai prin împrumuturi. în anul 431 î.e.n. Pericle fondează un tezaur de rezervă de 1.000 de talanţi (26.000 kg aur şi argint), care se putea folosi numai în caz de război pentru nevoii(' d~ npănr:--, orir(' n.ltă întrehuinţn.n fiind pedepsită cu moartea 7 ). Cheltuielile mi!il.lf~ erau mari la Atena. Personalul angajat pe flota de război avea o soldă înscrisă constant în buget. În timpul lui Pericle întreţ.inerea unei corăbii cu un echipaj d{' 2)0 de marinari costa lunar 2000 de drahme. La un efectiv de 200 de corăbii de război care făceau zilnic serviciul pe apă era necesar anual numai pentru plata soldelor o sumă în jurul a 480 talanţi (12.480 kg aur şi argint). Construcţia de noi corăbii şi arsenalele de reparaţii consumau alte fonduri. Se apreciază că numai cheltuielile pentru flota de război erau de cea 600 de talan1i (15.600 kg aur şi argint). Armata de uscat consuma alte fonduri. Tot statul întreţinea şcolile, orfanii de război, invalizii, unii cetăţeni merituoşi, distribuirea gratuită sau la un preţ redus a unor alimente pentru cetăţenii săraci, plata celor ce participau la sfatul celor 500, a judecătorilor şi a altor magistraturi, ambasadelor, construcţiile publice oaspeţii străini, cheltuielile necesare cultului şi organizării marilor sărbători religioase. În proprietatea statului se găseau salinele, carierele de marmură. iar concesionarii minelor de argint de la Laurion erau obligaţie să predea statului 8% din metalul extras, care era transformată în monedă. Veniturile statului se mai realizau din plata cheltueililor de judecată, amenzile, confiscările, impozitele directe aplicate străinilor ce trăiau la Atena. vămile şi contribuţiile aplicate celor bogaţi. Acestea aduceau un venit de 540 de talanţi în 2nul 431 î.e.n. (14.960 kg aur şi argint). În ajunul războiului peloponeziac tezaurul atenian avea un venit de aproximativ 1000 de talanţi, din care 600 de talanţi proveneau de pe urma veniturilor din afară. Numai operaţiile militare din Potidea au costat statul atenian în trei ani 2.400 de talanţi (62.400 kg aur şi argint)d. 8 7 8 Ibidem, p. 244. Ibidem, p. 245 Ibidem, p. 240. www.cimec.ro E. MOSI:ALU 204 Ni s-au păstrat !}i date privind tezaurul regelui persan · Darius capturaţ de Alexandru cel Mare după 334 î.e.n. Plutarch spune : "Alexandru punînd stăpînire şi .pe..Susa. a găsit în palat 40.000 de talanţi monedă, ·iar mobilă şi lucruri de lux fără număr. s~ spune că s-a găsit şi porfiră .de Hermiona ca la 5.000 de talanţi stdnsă acoto de 190 de ani... iar Deinon spune că regit persani puneau în tezaur laolaltă cu alte lucruri şi apa adusă din Nil Şi Dunăre; ca să întărească parcă măt'eţ.ia stăpînirii şi stăpînirea lor peste toţi&. Tot Plu~ tarch spune: ".:.unul din mulţii macedoneni care erau cu el mînau un catîr încărcat cu o povară de aur pentru visteria rrgelui, dar cum vita obosise macedoneanul a luat sarcina pc umerii săi şi o ducea el. Ei bine, regele (Alexan~ drU cel Mar~) ·vă.zîndu-1 cu totul·copleşit de greutate l-a întrebat şi a aflat ce este acolo. Macedoneanul tocmai era gata s-o pună 'jos, dar regele i-a zis: ;,să nu te laşi pradă oboselii. ci mai du-o încă restul drumului pînă la cort la tinţ !"lo. . ' . . Diu aceste date reiese că macedonenii au lilat din Persia ~a pradă de război 1.040.000 kg de aur şi argint in riwnt>dă. Chiar dacă cifra este exage~ rată prada rămî.ne imensă şi .ea este pc măsura imperiuluipersan .. Dar dispunem şi de ~ltc date privind inărimea unor tezaure regale şi imperiale. Impăratul Bizantului Teodosiu II a plătit în anul ·443 i.e.n. re.: gelui hunilor Atila 432.000 bani de aur pentru a nu fi atacat. Împăratul bi-:Z::J,ntin Anastasius a lăsat la monrtea sa, în anul 518 un tezaur de aur care cintărra 128.000 kg d~ aur. Romanii îşi răsrumpărau soldaţii căzuţi prizonieri cu preţul relittiv scăzut de 8 galbeni de om. .. Englezii au fost IH~voiţi să plătească vildngilor stabiliţi cii forţa .pc.teritoriul lor 10.000 pfunzi. in anul 966 c.n. au plătit 1G.OOO ·pfunzi, in anul 1002 un total de 24.000 pfunzi, în 1007 un total de 36.000 pfunzi, itlr în 1012 au plătit 48.000 pfunzi (20.000 kg argint). i u total au plătit cea 60.000 kg de argint. Şeful statului Chorasan a plătit califului arab în ·secolul IX e.n. 40-50 de drachme anual, adică cc.a 120-150 tone de argint. Şi se consideră că totalul tezaurului califului în jurul anului 800 ar fi ajuns la 1200 tone de argint. În cele peste 700 de tezaure de argint suedeze se află mai multe monede 'de argint germane şi engleze decît s-a păstrat în însăşi ţările in care au fost bă­ tute şi situaţia este aceeaşi cu monedele arabe 11 • Acum avem posibilitatea să aducem date noi, privind vechimea tezaurului regelui Decebal. date care pînă acum nu au mai fost aduse în discuţie. Ele sînt prilejuite de examinarea atentă a Columnei împăratului Traian inaugurată la Roma la 12 mai 113 e.n. care povesteşte în marmură istoria celor două răz­ boaie pentru cucerirea Daciei dintre anii 104-102 şi 105-106 e.n. Pe una din ultimele scene ale Columnei sînt fuguraţi 3 cai care transportă la Roma tezaurul regelui Decebal capturat în urma războiului. În încărcătura primul cal distingem trei vase de aur sau argint care sînt determinabile devenind astfel foarte preţioase pentru cronologia şi etapele formării tezaurului regal geto-dacic (fig. 1). Primul vas de metal preţios-determinabil este o cupă care Plutarh, Vieţi paralele, Alexandru şi Cezar, 9, Bucureşti, 1957, 36. ldem, 39. 11 Wilhelm Holmquist, Aurul Vikingilor, catalogul expozitiei, Bucureşti, 1 970, p. 48. 9 10 www.cimec.ro :VECHil\fEA TEZAUHULUI GETO-DACILOR 205 L't Atena se produce în·perio,ada 520 -'- 490 î.e.n; şi in lut cu firnis negiu. (fig. 2/1) 12 • Aceasta este o cupă cu piciot'înalt şi pe Columna lui Traian nu se polite vedea forma_ piciorului. De aceea vasul de metal pre! i.Os reprezentat pe· pri;. mul dintre caii care transportau la Roma tezaurul geto-dncilor, poate,Ti şi ·9 c.upă de metal preţios de acelaşi tip dar cu piciorul mni scurt care la Atena se p11oduce în perioada 450 -'-'12:1 i.e.n. 13 (fig. 2i2). Tipul acesta de cupă există_ la Histria 14 • Al doilea tip de vas figurat pe Columnă este un crater care l:t Atena se produce şi în lut ars cu firnis în perioada 330-305 i.e.n: (fig. 2/3)1 5 , Cel de al- treilea vas grecesc reprezentat pe Columnă esle un cantharos Atic care se produce în perioada 375-320-310 i.e.n. (fig. 2/4)1 6 • Acest tip decan:. tharos atic este bine difnznt in cetliţilc greceşti din ~mc>diul scitic şi traco:.. getic de la Tyrâs. Olbia Panticapaion şi Callntis 17 iar în aspectul cultural' de tip Canlia forma există la Cernavodă şi în necropolele getice de la S1tu Nou şi Zimnicea şi desigur şi în multe centre ale culturii getice. Există şi o variantă lucrată la roată din pastă cenuşie in mediul culturii getice în necropolele de la Braniccvo şi Chişcani (jud. Brăila) 1 ~. · Această formă este clară pc> fotografia făcută de Oscar Savio din Italia şi publicată de C. Daicoviciu şi l-1. Daicoviciu şi pe replica Columnei lui Traian donată de statul italian statului rumân în anul 19137 şi păstrată la Mitzeul de Istorie al R.S. România diu' f!ucureşti şi pe fotografia publicată de F. B. Florcscti 19 .'dar pc foto'grafia publicată de K. Cihoi·:ius imaginea acestui can.:. tharos nu este clară 20 • Din prezrntarea acrstor date se vede că in tezaurul regelui Decebal luat de romani in anul lOG î.e.n .. existau vase de 'aur şi argint produse la Atena între 520 - 310 i.e.n. rc>ea ce ne ohhgă să punem în discuţie ideea că tezauritl geto-dacilor in timpul rrgelui Decebal nu era formnt în cîteva decenii, ci s-a format prin acumulări succc>sivc prin moştenire şi adăugiri de' către mai multe generaţii eşalonate pe o perioadă' de ~proapc> de 500 de ani. Plutarch ne spune că în tezaurul regilor persani porfirul fusese strîns timp de 190 de ani. Aceste determinări ne confirmă încă odată valoar<'a de izvor istoric al Columnei împăratului Traian. Realismul reprezentărilor de pc Columna Traiană a fost demonstrat şi de proft'sorul Dumitru Berciu care a arătat că o cană figurată în scenn 'împărţirii ultimelor rc>zerve de apă la S'lrmisegetuza reproditcc forma unei căni geto-dacice lucrate la roată din pastă cenuşie 21 • Acest tip de cană imită forma cănilor geticc din secolell' VI -IT Î.l'.n. lucrate la roată din pastă cenuşie după modele greccşti 22 • 12 B. A: Sparkcs, L. Talcott, The Atenian Agora, 1970, 12, cat. 414, 115, 420, p. 397. Idcm, p. 398, cat. 485, 187, 476. u P. Alexandrescu, Ilislria, 4, Bucureşti-Paris, 1978, p. 82, cat. 520, 52. 15 B .•'\.. Sparkcs, L. Talcott, op. cit., cat. 60, 61, p. :l88. 1 " Inidcm, cat. 698, 700, 706, 71-1, p. :~RG. 17 Emil.l\loscalu, Ceramica lraco-ge/ică, Bucureşti, 198:3, p. 125. 18 D. :\I. Pippidi, D. Bcrciu, Din istoria Dobrogei, I, Bucureşti, 1965 p. 98, fig. 20/1; Al. D._ Alexandrescu, Tracica, 3, Sofia, 1974, p. 59, fig. 2; B.lllitrca şi colab.l\Iaterialc, 7,1961, p. 285, fig. 8. . 19 C. Daicoviciu H. Daicoviciu, Columna lui Traian, Bucureşti, 1966, p. 31, fig. 65; F. B. Florescu, Die Trajanssău/e, Bucureşti, 1969, taf. 112. 2 K- Cihorius, Die Re/ie[s der Trajanssiiule, B~rlin, 1895, taf. 138. 21 D. Bcrciu, SCIV, 19TI, 3, p. :l8G, fig. 5; C. Daicoviciu, H. Daicovieiu, op. cit., fig. 60. 22 Emil :\loscalu, op. cit. tip 6/a. · · 13 ° www.cimec.ro E. MOSCALU 206 Aceste determinări de vase gcto-daricc şi greceşti de aur şi argint ne arată încă odată faptul că pc Columna Traiană nimic nu t'stc intimplătm· şi în afara realităţii. La aceste constatări se adaugă realismul figurii împăra­ tului Traian Şi a regelui Decebal cunoscuţi şi din alte statui. În această situatrebuie să credtm că şi ofiterii din comandamentul dacic şi roman sînt personaje reale şi au fost reprezentati aşa cum erau în realitate. Realizarea Columnei Traiane a durat şase ani şi este evident că sculptorii care au lucrat au participat la războaiele dacice şi au văzut piesele care compunrau tezaurul geto-dacic. Lrgat de aceste determinări trrbuie să ne punem o intrebare: de: ce sculptorii au figurat pe încărcătura primului cal care trnn!'porta tezaurul gc'o-dacic la Roma crle mai vrc·hi vase dr· aur şi argint pe carr le conţinea şi care sint produse la Atena în secolele V şi IV î.r.n. ? Un răspuns se poate da la acrastă intrebare şi el nu poate fi altul decit acela că sculptorii au văzut tezaurul geto-dncic la Roma şi că v~se Atict• dr aur şi argint de acl'laşi tip existau şi in tezaurul imprriului Roman. În acea!'tă situa!ir tn•lmie să credem l"ă şi în tezaurul gPLo-d:~eic ca şi în trzaurul Homei imprriale pirsele se păstrau în ordinra wchimiii şi se ştia vrrhimr~a şi originea fiecărui lot aşa cum ne convingr stricta t'ontabilitale :t trzaurului statului Atenian iu secolul V î.e.n. Asupra valorii doeumrntnn• a Columnri Traiane şi-au expus opinia mulţi învăţaţi (1. H. Crişan, Spiritualitah•a gl'to-dacilor, Bucureşti, 1986, p. 73). DetPrminnrea de vase ateniene din mrtal preţios ne permite să ne punem intrebarea în ce măsură t'le pot constitui un argument pentru constituirea it1 Dacia în perioada 520-42;) i.e.n. a unui tezaur regal central. Acest ewniniment are semnificaţii economice şi rolitict' şi nu este singular pentru că după atacul Persan împotriva sciţilor din timpul regelui Darius la 514-512 i.e.n. Ia sud de l\Iunţii Balcani se formeazl"t regatul tracilor Odri1i pe la 480 î.e.u. sub conducerea regelui Tl'fes J. ('fucidide, II. 29). H.egele TNes Ia trăit <J2 dP. <~ni şi a murit in anul431 î.r.n. 3 • S·n afirmat că regatul Odrid era primul stat de origine negrt>aci'i din Europn 24 • fn timpul marşului armatelor persane in Dobrogea geţii sînt singurii dintre traci care au opus rezisten~a agresorilor fiind organizaţi îutr-o uniune de triburi sau a unei confederaţii de acest fel"':·. Crn mai veche piesă de metaf preţios din tezaurul rt'gelui Decebal rste cupa Atieă rnrr datrază din prrioada 520-425 î.e.n. Nu putem oh!ine o datare mai restrînsă fiindcă pe Columna Trainnă nu este vizibil piciorul cupei a cărui formă Jll'-ar fi permis prreizări mai mari. În lipsa altor date trebuie să ne gindim în cl' măl'ură este po~ibil ca în această pt'rioadă să existl' un trzaur rrgal central la gPto-dnei care s-a transmis moştenire din generaţie în grncraţie pînă In regele Decebal timp de circa 1300 ani. Este în~ă evidentă acum wchimra acumulării de mrtal preţios ţie 2 ~ H. VulpC', Studia Trat·o[ogica, Bucureşti, 1976, p. 27; T. \"cncdkov, Dccouvcrtc de l'art ThracC', Paris, 1974, p. 10. 21 D. P. Dimilrov, Bulgaria Ticrra des civilisurlone,ţ antiquas, Sofia, 1961, p. 1:1 ; IIris!o 1\1. Danov, Tracia antică, Buntrcşli, 1976, p. 3:15. 2 ,; J.J i.e.11. " Dumitru Brrciu, Adina Bcrciu Drăghict•st·u, JM;l>oiu/ tiin/re gefi şi perşi. Bucureşti, 1 !JR6, p. 65 ; Istoria militară a poporului rom:în, Bucureşti, 1984, p. 51 : K. lordano\· fn Actcs du 2' Congres Internaponal dt• Trat·ologic (Bucarest, i - 10 septembrie 1976), 1, Bucureşti, 1980, p. 332. www.cimec.ro VECHIMEA TEZAURULUI GETO-DACILOR 207 În tezaurul regal geto-dacic. Nu putem preciza momentul cind în Dada apare un tezaur regal central. Dar acesta a înglobat la o anumită dată alte tt'zaurr ale unor formaţiuni politice cu o întindere teritorială mai redusă. In acest fel fenomenul tczaurizării în tezaurul rrgal geto-dacic se sittwază cu cel puţin un srcol inaintea seriei de tezaurc, getice de la Agighiol, Perrlu, Craiova, Poroina, Cucuteni-Băiceni, S":înceşti şi Buneşti-Aveieşti ca e da~ea­ ză din perioada 3~3 -340 î.e.n. Situaţia se poate datora şi faptului că pînă acum arheologia nu ne-a pus la dispoziţie in Dacia mari tezaure din sc~olt-lc VI -V î.e.n .• dar ele există undeva pt'ntru că în sudul Dobrogei avt'm ştan\t•lc de 1:1. Garcinovo şi Pîrjoaia (Izvoarele) care ne indică că se lucrau pe lcc pkst• de artă din metal prePos. Acum se poate vedea faptul că scria de tczaure gctice mentionate au o compoziţie specializată şi selcctivă şi nu cuprind tot a litate a vnselor şi obiectelor de n1t'tal preţios care se produceau şi erau în vz in epocii. În seria de tez~ure traco-getice de tip Agighioi-Varţa cn şi in tf'zain·ele sciticr nu există pînă acum eraterr, cupe şi cantharosuri de tipul celor ctrterminate pe Columna Traiană în timpul regelui Decebal. Pînă acum se ştia că formele de vase Atice de tip cupă, crater şi can'haros l'C lucrau numai din lut ars pklatr eu firnis negru dar exemplarele figurate pe Columna T1aian~1 şi care provin din teza urui geto ·dacilor din timpul rrgelui DPcebal ne asigură că ele rrau lucrate şi din nwtal preţios. Tezaurele tracice şi getice se ccmJ,Un din coifuri de aur şi de argint, cn<-mide, aplice pentru harnaşamentul t·alului, fialr, rhytoni şi căni. Coiful, enPmidele, rhytonul şi phialcle sint insf'mnc ale puterii politice, economice militare şi sacl.'rdotalr. Ele erau primite la in,-rstirea in fune1 ie şi constituie un clement de distinctie socială. O altă concluzie care se impune este acel.'a că fiecare formă de vas avra o anumilă fune1ionalitate în cadrul cerrmoniilor de cult şi de curte rrsprctat.e eu stridrte. Dar !.'le aveau si anumite functionnlităi si în cadrul crremoniilor de la curt~a dinaştilor. În or:ice caz phiala Şi rhytonu'I erau pirse complrmPnl.are la oficit:'rea eulturii unor divinităli aşa cum ne convinge scena figurată pe rhytonul de la Poroina. pe coihll de aur de la Cueuteni-Biiiceni şi pP o cană din tezaurul rl.'cent descopt'rit la Hogozen la sud de Dunăre unde un prrsonaj feminin aşezat pe un scaun ţine în miini o phială şi un rhyton într-o poză identică cu cea figurată pe rhytonul de la Poroina. Un relil.'( a<>ii·ian reproduce figura rl'gelui Asurnazirpal vărsind un lirhid dintr-o phială pe trupul unui h·u vînat. Act'stea erau tezaure personale ale dinastului rrspecth· şi de act·cn ··le ttu fost drpuse în mormînt odată cu decesul posesorului lor. O altă parlt' din tezaurele personale ale dinaşl.ilor traci, geţi. scili sau iliri n-au fost depHsl' in mormîntul posesorului ci s-au îngropat în cetate ca la Stînceşti şi Bunt·~ti­ Av ~n·şti sau in afara crtăţii prntru a fi ferite de jduitori în momente crilice. Dar pe lîngă tezaurul personal din::tştii aveau în administrar~ şi tezaurul public, al comunităţii. care n-::t fost depus în mormînt snu ingropat ei se tnn~­ mitca prin moştrnire g(•nera1iilor urmăloarl'. Phialele sînt produse mesopotaniene şi persanc care apar în ţara lor de origine încă înaintea secolului X î.e.n. şi sînt preluate şi de greci care le produc şi le difuzrază la sciţi, traco-geţi, iliri şi italiei. D::tcii în trza11rele scitic!' şi 1 raco-getice din secolrle VI-IIT î.e.n. nu există pînă în prezent cupe, cratne www.cimec.ro ... :-- - 208 şi . . .•.•• !. _. . _E, . • • : . • . . . · ; - - . · · · ..~~ .. , . .M.Q!i~l\.J..U. .,t' cantharosuri de metal preţios in schimb în mediul culturii scitice şi tr;:tctig~tice în mormi~tele princiare există o nltă for.niă de vas grecesc (ucraf din metal preţios·s~u lut ars - arybaio~iul 26 • Un singur vas de ?rg!nt lucrafdupă fl"SChemă de cantharos, ·exi-;tă î-n mormintul trâci~ de la Goliamata' Moghila (Duvanli) care cîntiireşte 1073 g şi datrază de la mijlocul srcolului Y î.c.ri.2.7 • - ; ·Si arvbalesuri1e de at~i. argint, hl'8nz sau lirt ars sint tot forme de vase· greceşti difuzate în mediul culturilor traco-getice şi sCitiCe avind o antimită fnnctionalitatc. Toate.aeestc-"\:ase·r":eau rolul de a oferi dh'inităt.ilor'iiJiti--mite dr;1~de lichide dar ·rhvtonnl era utilizat si la banchete. Marele tezatîr'tradc de argint deseoperit la "5 ianuarir 1985 la R.ogozen (Vraca) la 45 km stld ·de bt!J dm· şi care conţine 165 de vase cîntfirind 20 kg este-form1.t exrlush· din phiale şi că1i.i 2 '. l\lai multe preeizărî ·ne va adure plublicarea inv~ntarului marelui r;;;, rmlnt a 1 regelui l\larl'do ni ei Filip Il descoperit l'erent la V Ngina. Aici. ::>fl::t o casetă de am· de 8 kg 'continind oasele arst:' ale reginei, o cast>tă de-H kg ::>ur continind oasele arse ;Jle rt>gelui ·şi zed de vase de metal preţios şi hronz 2 ' . Posibilitatea situării m~~entului for~ării unui tezaur regal central b geto-d~.ei în secolul\' i.e.h. coincide ·;eu· aparitia p~ l::t 500~-150. î.e:.11: h a~pert1.IIui _cultu\·al de· tip Cnnlia care imifică din punct de vedere n:!tural spaţiul cuprins· între 1'Udul.l\Iimţilor Balrani, zonrle sud-rluriăreiie znna ~·xtrararpatică. Transilv~ nia ·şi Banalul. El evoluează şi clispan·· prin transformare? ceramicii în perioada rupiin~ă intre.2:i0-î50 î.e.n.•D. El mar-; rheaza tinitatea culturii getice. . · l\Jormintele princiare cu tczaurele de la Agighiol şi Perrtu ea şi teza~rele rlf: la Cucutt>ni-Băiceni, Buneşti-Awreşti, Stiuceşti, Craiova. Poroina şi Porţile ck Fier aparţin aristoeraţiri militare teritoriale a geţilor portători .şi t're:Jtoti ~i aspt>ctului cultural (le tip c~·nlia care evoluează timp de 3QO de ani. Aceste tezaure dispar din cultura geto-darică cu puţin înaintea ~ecolului II î.e.n. În perioada 250-150 î.e.n. are loc o nouă modificare. in cultura materială geto darieă prin ah::1ndonarea ct>lei mai mari părţi a eeramirii lucrate cu mîna şi cu roata specifict~ aspectului cultural de tip Canlia şi adoptarea unor noi forme de ceramică cum sînt vasul borcan ornamc·ntat eu brîu ah·eolar. căţuia ~i fruetiera care sînt tipice şi definitoi·ii pentru cultura geto-daciră de tip S1rmise~etuza. A.:easta apare pe !a 200 i.e.n. şi evoluează pînă la 106 e.n. Cultura ~wmisegetuz~ are acee<tşi arie de răspîndire cu aspectul cultural Canli::~ dar spre vest se extinde pînă in zonele Tiso-Slovare şi la Dunărea mijloCie în fosta arie a aspectului cultural Szentes- Vekerzug-Chotin. 31 se 26 A. 1. Meliucova, Ski{ia i fral.-iischii mir, Moscova 1979. p. 190, fig. 43; E. Moscalu, .'l.[c,rmintilt princiar gefic ,din sec. IV. i.e.n. de la Perelu (manuscris). 21 B. Filov. V. l\lico\-, I. Velko\·, IJie Grabhii_qel 1'\ecropole bei Duvanli in Siid·Bulgarien, Sofia. 1934, lOG, nr. 104; 1. Venedico\· T. Ghcrasimov,_Trakiiskofo iscu.~fvo, Sofia,1973, nr.163 • 28 . Bugdan Nicolov, Spas. Maşov, Plamcn Ivanov, The discoveru of file Traci an Treas!lre {ren nof!n:cn, Iskustvo, 6, Sofia, 1986 ; Idem, in Isveslia na muzeifc v Sc11ero:apadna lJtilgarirt; Sofi~, 1987, p. 11 - 13-l . 2 •, ' :\lanolis .~ndronicos, ~lagazin Istoric, 13, 2 (143), februarie-, 1979, p. 12; Id,•m, Tile Eoyal Tomb at Aigai (\'ergina), in Philip of :\lacedon, S. A. Athena, 19811. p. 199. 30 E. l\Ioscalu Ceramica traco-gelică, Bucureşti, 1983, p. 187. 31 ldem, loc. cit. 31 D. Berciu, Buridcwa Dacică, Bucureşti, 1981, p. 82. www.cimec.ro VECHll\iEA TEZAURULUI GETO-DACILOR 209 Cert este faptul că geto-dacii în·· cadrul culturii de tip Sarmis~;>getuza. nu mai 11tilizează phialcle, arybalosurile. rănile şi aplice le de metal preţios din Ptapa preerdentă ci adopHl noi tipuri de piesP qe IŢICtal preţios cum sînt brăţ[u·ile, fibulrle şi falercle care nu erau cunoscute la geţii purtători ai aspectului cultural de tip Canlia. În explicarea cauzelor apariţiei marelui aspect cultural de tip Canlia a dispariţiei sale în perioada 250-150 î.e.n. şi înlocuirea · sa cu noile forme ceramice specifice şCdifinitorii pentru cultura S'irmisegetuza nu putem exclude existenţa unei iniţiath-e centralizate. Profesorul D. Berciu a arătat recent că atelierele de ceramică erau prOprietatea regelui. Această concluzie se sprijină pe drscoperirea în cetatra grto-dacică de la Ocnita a vasului cu inscripţia "Basileus Tiamarcos Epoie" 32 , şi a marelui vas de la Sarmisegetuza Regia cu inscripţia cu litere latine "Decebalus per Scorilo". Această nouă determinare poate explica în mare măsură unitatea culturii geto-dacice reflectată de ceramică. Aria de difuziune a aspectului cultural Canlia şi a culturii Sarmisegetuza poate fi reflexul şi poate reflecta unificarea culturală a geto-dacilor rezultată dintr-o unificare politicoeconomică rornită dintr-o ini~iath-ă centralizată, care după unele date de care dispunem astăzi şi care mai trebuie confirmată de descoperirile viitoare îşi are originea in zona Dunării de Jos. În acest fel, unificarea geto-da:cilor n'ti mai· rste de atribuit exclush· epocii regelui Burebista. pentru că cultura S3.rmisegetuza apare cu cea 100 de ani inaintea domniei regrlui Burebista cunoscut ca un unificator al grto-dacilor. Regele Burebista este cunoscut ca unific'ator al gelo-dacilor din izvoare scrise şi din inscripţii·' 3 , dar arheologia a adus la lumină fenomene culturale economice şi politice care n·au fost menţionate de izvoarele scrise. Pentru perioada cuprinsă intre domnia regelui Burebista şi Decebal dispunem de 112 tezaure formnte exclush· din piese de podoabă de argintot. Pe această realitate s-a bazat Dorin Popescu cînd a afirmat că în perioada menţionată aurul devine monopol regaP•, fiind depozitat în tezaurul central de la Sarmiscgetuza Regia. El era păstrat poate în sanctuarcle diferiţilor zei de la Sarmisegetuza sau Costeşti. idee care porneşte de la exemplul statului Atenian unde după ct\m am văzut tezaurul era păstrat în tempul zeiţei Atena Parthenos Parthenonul. Şi la Sumisegetuza trebuie să fi existat un grup de funcţionari special însărcinaţi cu administrarea sa. Din tezaurul regal se întreţinea armata, se finanţau companiile militare, construcţia cetăţilor, se plăteau judecătorii, funcţionarii însărcinaţi cu strîngerea impozitelor şi şcolarizarra cadrelor de militari, meşteşugari. preoţi în Gr.ecia şi Egipt aşa cu ne convinge exemplul lui Z1lmoxis':". Veniturile tezaurului se constituiau din impozite, din recoltele pămîntu­ rilor santuarelor şi ale regalităţii, din saline, mine de aur şi argint şi alte metale. Prada de război se depune tot în tezaurul regal centra~ după cum ne asigură 33 C. Daicoviciu, SCS Cluj, 1, 1950, p. 24; H. Daicoviciu, Dacia de la Burebisla la cucerirea romană, Cluj 1972, p. 90; 1. Glodariu, Acta MN., 6, 1969, p. 459- 163; lan Trynkowski, in In Memoriam Constantin Daicoviciu, Cluj, 1974, .p. 382. 31 K. Horedt, Dacia, 17, 1973, p. 127- 168. 33 Dorin Popescu, op. cit. p. 246. 31 E. Moscalu, Traco-Dacica, 7, 1986, p. 67. H - HIERASUS www.cimec.ro E. MOSCALU 210 exemplul atenian şi aşa cum s-a întîmplat cu tezaurul Imperiului pcrsan din timpul regelui Darius cucerit de macedonenii regelui Alexandru cel Mare. t n epoca romană mine le de aur şi argint din Dacia erau proprietatea impăratului după cum înainte de cucerirea Daciei erau în proprietatea regelui 97 • Tucidide, Il, 97 ne spune despre veniturile regatului odrid pe la 424 i.e.n. următoarele : "Impozitul din intreaga ţară barbară şi de la oraşele greceşti supuse lor, era pe vremea lui Scutes urmaşul lui Sitalkes, care l-a îngreunat cel mai tare de 400 de talanţi, plătiţi în monede de aur şi argint. La acestea se adăugau daruri în aur şi argint de valoare egală fără a mai socoti pînzeturile brodate sau nu şi alte daruri care se aduceau nu numai regelui ci şi marilor drăgători". De aici reiese că veniturile regilor odrizi erau de 10 400·kg de aur şi argint. Regatul odrid cuprinde teritoriile dintre rîul Marita şi Marea Neagră, iar la nord se întindea pînă la gurile Dunării stăpînind şi pe geţii de la sud de Dunăre. Dar nu toate treburile tracice erau unificate şi supuse autorităţii regilor odrizi C'xistînd şi multe triburi libere. Tezaurile princiare getice sînt mici. Tezaurul de la Peretu cîntărea 2650 g şi valora 607 drahme. Cu această sumă se puteau întreţine 60 de marinari din flota de război a Atenei timp de o lună. O drahmă cîntărea 4,36 g, iar un talant avea 26, 196 kg de argint 3 A. Coiful de aur de la Poiana Coţofăneşti cîntă­ reşte 770 g valorînd Q1 ,flo stateri, iar tezaurul de la Cucuteni - Băiceni cîntăreşte 2063 g greutate la care se adaugă fragmentul de brăţară de aur care cîntăreşte 15,463 g. În accest fel acest tezaur cîntăreşte 2078, 463 g valorînd 2-17 stateri. Staterul persan cîntărea 8.40 g de aur 38 • J. Carcopino a arătat că tezaurul luat de romani din Dacia la 106 e.n. reprezintă un sfert din producţia de aur mondială în 1912 şi a 20 a parte din producţia mondială de argint a acC'Iuiaşi an. Acelaşi autor arată că tezaurul geto-dacic reprezintă producţia minclor de aur şi argint din Dacia pe o perioadă de cea 30 de ani 4 B. Producţia auriferă a României era în anul 1934 de 5 465 kg. 41 • Tezaurul Daciei luat în timpul regelui Decebal de romani la 106 e.n. era desigur format în cea mai mare parte din metal preţios extras din minele locale dar cupa, cantharosul şi craterul figurat pc Columna Traiană ne asigură că el conţinea şi multe piese din import de la Atena şi din alte centre ale Greciei şi desigur începînd din sceolrle II -1 î.e.n. şi de Ia Roma sau din alte părţi ale Europei. Vasele de metal preţios ateniene determinate acum pe Columna Traiană au fost oferite în dar unuia din regii geto-daci de negustorii greci, poate şi pentru a obţine protec1 ia şi dreptul de a ?ace comerţ nestingheriţi în Dacia. Dar aceste vase puteau fi şi cumpărate de către regii getodaci de la greci, ambele ipoteze a vînd o va !oare egală. 37 V. Cristescu, Viaţa economicil a Daciei Romane, Piteşti, 192!), p. 23; C. Daicovlciu, AISC, 3, p. 213. 38 Albert Malet, L'antiquite. La Grece, Paris, 1903, p. 260. 119 l\1. Petrescu-Dimboviţa, Dinu Marin, Dacia, 19, 1975, p. 105 - 123 ; Dan Drăguş, CA, 3, 1979, p. 335 ; Ştefan Burda, Tezaure de aur in Romania, Bucureşti, 1979, p. 67; 40 Ivan Venedicov, Le tresor de Panagurişte, Sofia, 1961, p. 21. 40 J. Carcoplno, Dacia, 1, 1924, p. 33. 41 I. Haiduc, Industria aurului in Romdnia, Bucureşti, 1940, p. 7; Apud Dorin Popescu, op. cit. 196 www.cimec.ro VECHIUEA .TEZAURULUI GETO-DACILOR 211 DetermiRarea de yasc ateniene în tezaurul regal dacic ne oferă posibilitatea să punem în discuţie două ipoteze. Prima dintre ele <'ste aceea de a şti în ce măsură această situa pe se datoreşte formării in perioada 52() -425 i.e.n. a unui tezaur central regal la geto-daci. Cea de a doua posibilitate este aceea că piesele ateniene în discupc au intrat în proprietatea conducerii unei formaţiuni politice geto-dacice cu o întindere teritorială mai mică care la o anumită dată din perioada secolelor V -II î.P.n. au intrat în compozitia tezaurului regal . central al geto-dacilor. In orice caz cele trei vase ateuiene determinate pe Columna Traiană ne indică un aflux continuu de vase de metal preţios in Dacia în perioada cuprinsă între 520-310 î.e.n. de la Atena. Cînd s-a format un tezaur regal central care ne poate asigura apariţia unei autorităţi politico-economice de stat la geto·daci este încă dificil de precizat acum. Determinarea existenţei vaselor din metal preţios din secolele V şi IV în tezaurul dacic din vremea regelui Decebal nu contrazice teza existenţei formaţiunilor politice prestatale de tipul uniunilor de triburi, din secolele VI -II î.e.n. Orice astfel de form:1ţiune politică care avea o întindere variabilă teritorială era condusă de un dinast care poseda un tezaur personal şi administra şi tezaurul public, al comunităţii. Din acest din urmă tezaur s-au păstrat vasele ateniene din secolele V şi IV î.e.n. pînă în vremea regelui Decebal. Exploatarea aurului în Munţii Balcani şi Carpaţi începe în epoca eneolitică în vremea culturilor Gumelniţa şi Cucuteni 43 • Ea se intensifică în epoca bronzului şi în prima epocă a fierului 43 • Tezaurul recent descoperit la Hinova (jud. Mehedinţi) datează din secolele XIII -XII î.e.n. şi este format din măr­ gele, brăţări şi coliere de aur care cîntăresc 4919,95 g 44 , iar tezaurul de vase de aur de la Rădeni (jud. Neamţ) cîntăreşte 1261.97 g şi datează din secolele XII -XI î.e.n. 45 • Oricum Columna Traiană ne oferă după 1900 de ani şansa unică de a restitui urmaşilor geto-dacilor ceea ce se mai poate restitui - cîteva date noi despre istoria economică şi politică a strămoşilor lor. Tezaurul geto-dacic de la 106 e.n. este rezultatul unor acumulări transmise din generaţie în generaţie timp de cea 600 de ani. L'ANCIENNETE DU TRESOR DES GETO-DACES PRIS PAR LES ROl\IAINS EN 106 N. E. PENDANT LS REGNE DE DECEBAL 1 En 1987 on celebre justement miile neuf cent annees dcpuls l'accession au tronc de la Dacie du roi-Mros Decebal et la Colonne de Trajan, qul penclant 19 siecles a laisse percer jusqu'a nous le message de la luttc entre Ies Daces et les Romalns, continue a nous apporter de nouveaux temoignages concernant l'hlstoire politlque et economlque des Geto-Daces. L'historlen rom ain Dio Casslus dans son llvre "L'Histoire Romaine LXVIII,14, 1, 5, nous dil que l'empereur Trajan a trouve aussi le tresor du roi Decebal que celui-ci avalt cache sous les 42 43 44 41> E. Comşa, SCIV, 25, 1974, 2, p. 181 - 190. Dorin Popescu, op. cit., Ştefan Burda, op. cit. M. Davldescu, Thraco-Daclca, 2, 1981, p. 7- 22. A. Vulpe, VIrgil Mihăllescu Birliba, PZ, 60, 1985, 1, p. 4 7 - 69. www.cimec.ro E. MOSCALU 212 eaux de la rid~ re Sargctia qu'il avait dhiee. Bicilis, un camara de du roi Decebal et qui etait de venu prisonnier a dcvQilc au Romains ce secret. Joannes Lydus,. un ccrivain by:j:antin du VI;• ~· de n. c., dans s_on ouYragc ,.De magistratibţts, Il, ;28~ dit d'apres le mcd:cin Criton qui avait .. participe aux gucrres daciqucs de 101 - 102 ct 105 - 106 de iL c que l'cmpcrcur Trajan avait. apportc de Dacic 5·ooo 000 livres d'or, une quantite doublc d'argent, des troupcaux d'animaux domestiques et · 500 000 prisonniers. Le savant franc;ais J. Carcopino reduit ccs chiffres it la dixicme partic, mais il reste tou-' jours 165 500 Kgs d'or, ct 331 000 Kgs d'argcnt et 50 000 prisonnie~.. . _ . La capture du trcsor des Gcto-Daces a permis â l'cmpereur Trajan de fairc des dcpenscs importantes. Il fit donner a Home des spcctacles publiques pendant 123 jours au cotlrs dcsqucls ont etc tucs 11 000 animaux sauvages et ont luttc 10 000 gladiateurs. Il fit affectcr d'importantes · son1mes d'argent au peuple de R'ome,ltccorde des exemptions d'impots, prepara l'armce a Ia. guerre contre Ies Partes, il fit construire le Forum de Trajan avcc les statues dorces des chefs de Rome et deux grandes bibliothcques, la Colonne de Trajan et le canal de Nil - l\ler Rouge. Tout exagcrt'es qu'elles semblent, les chiffres sur la grandeur du tresor des Geto-Daces pris par Ies Romains, les depcnses faiteş nous permettent de eroire_qu'il etait immense. On connait encore d'autres donnces sur la grandeur d'autrcs trcsors d'Etat des tcmps ancien. Unc inscription nous parle des pillages de guerre du roi assirien Sargon en 711 av. n. e dans le royaume Urartu de l'Armcnie d'aujourd'hui: 1 0-10 kg or, 400 Kg pierres prccieuses, 5 000 kg argent ct 109 tonnes de bronzc en lingots. Le texte de l'inscription parle de 335.500 objets precicux : 6 epces en or, 6 boucliers en or, 96 haches en argent, des arcs en argent, des !ances cn argent, 12 bouclirrs en argent ornementcs avcc des lions ct taureaux, 33 chars d'argent Iourds et Icgcrs, 393 tasses en argcnt Iourdes et lcgcres, 1 514 haches lourdes ct Iegcrcs, 25 212 bouclicrs cn bronzc lourds et lcgcrs, 305 412 epces en cuiHc lourdcs ct 11\gcres. Un autrc exemple de tresor impJense est celui de l'Etat d'Athcncs du temps de Pericle en 431 av. n. e., peu de temps avant la gucrrc de Peloponese, qui disposait de 9 700 talants c'cst il dire 252 200 Kg or et argent. Le tresor Ctait garde dans le temple de la dcesse Athena, Parhenon et ctait administrc par un college de 10 hommes choisis parmi les hommes riches de la cite. On faisait des inventalres minutieux de ce trcsor chaque annee qui Ctaient gravcs en marbrc et se sont conservcs. On entretenait â l'aide de ce tresor la flotte de guerre qui comptait annuellement 600 talants, qui representaicnt 15 600 kg or et argent, l'armce de tcrre, Ies ccoles, les orphclins de guerre, les invalides, les citoyens meritants, 011 distribuait gratuitemcnt ou a un prix rrduit nourriture pour citoycns pauvres, on payait les 500 membres du Conscil des \'ieux, Ies juges et les autres magistratures, ambassades, hotcs etrangers, les constructions publiques ct les frais nccessaires pour organiser les grandcs fetes rcligieuscs. Il existe encore des renseignements concernant le trcsor de l'Empire des Pcrscs du temps du roi Darius capture par le roi de Ia 1\laccdoine Alexandrc le Grand a la suite de la guerre de 334 av. n. c. Plutarch nous dit que les 1\lacedoniens ont pris de Susa, la capitale de l'Empire Persicn 40 000 talants cn monnaies or ct argcnt, c'cst a dire 1040 000 Kg. L'cmpereur de Byzance Theodosius Il, a paye en !'an 443 de n. c. au roi des Huns, Attila, 432 000 monnaies d'or pour que l'empire ne soit pas attaquc ct saccage. L'empereur de Byzance Anastasius a laisse â sa mort en 518 de n. e un trcsor qui pese 128 000 kg or. Les Anglais ont ete obligcs â payer aux Vikings Ctablis de force sur Ieur territoire 10 000 pounds. En !'an 966 de n. e. ils ont payc 16 000 pounds et en !'an 1 002 un total de 24 000 pounds, cn 1 007 un total de 36 000 pounds ct en 1 012 ils ont paye 48 000 pounds (20 000 kg argent) au total ils ont paye approximativemcnt 60 000 Kg argent. Le chef de l'Etat chorasan a paye au calife arabe au IX• s. den. e. 40-50 drachmes annuellement, c'est a-dire approximativement 120 - 150 tonnes d'argent. On considere que le total du tresor du calife arabe vers !'an 800 etait de 1 200 tonncs argent 21 • A present il devient possible d'apporter des dates nouvclles concernant l'ancicnnete du tresor des Geto-Daces pendant le roi Decebal. Sur la Colonne de l'empereur Trajan lnauguree a Rome le 12 mai 113 n. e. qui relate cn mrrrbre l'histoire des deux g•1erres pour la conquete "de la Dacie en 101 - 102 ct 105 - 106 de n. c. sur l'une de dernieres scenes de la Colon ne de Trajan sont figures les 3 chevaux qui tran~portent â Rome le tresor des Daces. Dans la charge du premier chcval il y a trois vases cn or ou argent qui p~uvent Ctre determines (fig. 1). Le premier est un~ coup~ qui s~ fabriquait â Ath~n~~ d1ni la p~riocl~ 520 490 av. n. e., en argile cuite â vernis noir (fig. 2/2) 12• C'est une coupe â pied haut mais on ne voit pas sa forme sur Ia Colonnc. C'est pourquoi elle peut aus~i etre une coupe â pied haut, mais o n ne voit pas s1 forme sur Ia C'llon:te. C'e>t CfJUr.:{uoi elle peut au,~i etre une coupe â picd plus court qui â Athenes se fabriquait en 450 - 425. v. n. e. (fig. 2/2) 13 • www.cimec.ro VECHIMEA TEZAURULUI GETO-DACILOR 213 Le deuxieme typc de vase est un cratere qui â Athenes Hait produit cn 330 - 305 av. ·n. e (fig. 2/4)15 • Le troisicme type de vase est un Kantharos qui se realisait en 375- 320 - 310 av. n. e. (fig. 2/3)16 • Ce type de vase est bien diffuse dans les villcs grecqucs sur le littoral getique et scytiquc de la Mer Noirc, tout comme dans Ies necropolcs getes. Cette derniere forme de vase attique est bien distincte sur les photos faites par Oscar Savio de !'Italie et publices par C. Daicoviciu et H.· Daicoviciu et sur les photos_ publiees par F. B. Florescil, tout comme sur Ia rcplique de la Colon ne de Trajan donncc par l'Etat de 1' Italie a l'Etat Roumain, en 1967 et conservee dans le :;\lusec d'Histoire de la R. S. de Roumanie de Bucarcst. Sur la photo publice par K. Cichorius l'imagc du Kantharos n'est pas nette 20 • C'est la preuve que dans le trcsor des Geto-Daces pris par Ies Romains cn 106 de n .e. pendant le rcgne du roi Decebal il y avait des vases en metal prccicux fabriques a Athenes entre 520 - 310 av. n.c. C'est ce qui nous permct d'affirmcr que le tresor gCto-daeiques du temps du roi heros Decebal n'avait pas etc constituc cn quelqucs dCccnnies mais il s'est forme par des accumulations successives hcritecs de gcncration en gcncration pendant approximativement 600 annces. Cette dctcrmination confirme encore une fois la valeur de source historique de Ia Co Ionne de Trajan. Le profcsseur D. Bcrcit1 a prouvc que sur I'une des sccnes de Ia Colon ne est f igure un broe bitronconique que nous rctrouvons dans Ies citcs des Gcto-Daccs travaillcs [\ Ia roue en pâte grise21 • Ce typc de broc imite la forme des brocs getes des VI - II ss. av. n. e. exccutcs d'apres Ies mode les grers 22 • On peut dire que dans les scenes figurees sur la Colonne de Trajan rien n'est pas accidcntel ou non reci. li rcste â ajoutcr aussi le realisme de Ia reprcsentation de l'empereur Trajan et dn roi Decebal et celui des officiers supcrieurs de leur cntourage. Dans ces conditions il reste un point d'intcrrogation pourquoi Ies sculpteurs out bien figure sur Ia chargc du premier cheval qui transportait a Romc le tresor dacique, Ies plus anciens vascs qu'il contenait et qui etaient produits it "\thcncs pcndant 520- 310 av. n. e. 2 La reponse ne peut etrc autrc que Ies sculptcurs ont \'u a H.omc le trcsor daciqne ct dans le trcsor de Rome il y avait des vases attiques du meme type. Il est plausible quc tant dans le tresor dacique qne dans celui de Rome les pieees etaknt conscrvees dans l'ordre de Ieur ancicnncte et quc l'on connaissait l'origine et l'âge de 'd1aque picee, comme nous Iaissc supposer Ia stricte comptabilite du trcsor d'.-\thimcs pcndant le· temp du Pericle au v• s. av. 11. c. La dctcrmination des yascs athenicns dans le tresor des Gcto-Daccs en lOG de n. c. nous faft' poscr Ia qucstion dans quelle mcsure ccttc situation pcut rcprcsenter un argi1ment pour la constitution cn Dacie pcndant 520 - 425 av. n. c. d'un trcsor royal central. Cct evenem~nt a des sens economiqucs ct politiqucs qui pcuvent indiquer Ia formation dims cctte cpoque d'une autqritc politique d'Etat. Il n'est pas d'ailleurs singulier parce qu'aprcs l'attaque du roi perse Darius contre Ies Scythes en 51-1 -512 av. 11. e. au sud des Balkans se constitue le royaume des Thraces- Odridcs pendant le roi Tcres en 480 av. n. c. et qui englobe Ies Thraces habltant entre Ia'riviere de l\Iariţa ct la mcr ~oire, qt aussi Ies Getes du nord des Balkans jusqu'aux bords du Danube (Tucidide, II, 29) 2"1• Pendant Ia marche, des armees pcrses cn Dobroudja les Getes furent Ies ~ţuls parmi les Thraces qui resisterent Ctant organisees dans um· union de tribcs ou bien une sorte de confederation de ce genre 25 • . La phenomene de thesaurisation dans le tresor des Gcto-Daccs commence aYcc approximativcment 150 ans avant Ia serie de trcsors princiers de ,\gighiol, Pl'retu, Craiova, Poroina, .Cucuteni-Băiceni, Stănceşti et Buneşti- Avereşti qui datent de Ia pcriode 383 - 340 av. n. e. et sont contcrnporaines avce le regne du roi Kotyos I dans le rnyaume odride ct Philippc Il et .,A.Icxandre le Grand dans la Macedoine. La scrie de tresor5 gctiqucs dont il a etc question ont une composition spccialisce et sclective et ne comprennent pas des coupes, cratcres et Kantharos du meme type que ceux figurcs sur Ia Colonne Trajane et que l'on ne rencontre d'ailleurs pas dans les tresors des Scythes au nord de Ia mer Noire de Ia mcme periode. Les phyales et les rythons sopt des vases en metal precieux d'origine perse qui apparaisscnt avant le X" s~ av. n. e. et sont empruntes par les Grecs qui cn fabriquent ct Ies font diffuser ;mx: Scythcs, Gcto-Daccs Illirs et Italiqucs. Les phyalcs et Ies rythons sont des cnscigncs du pouvoir politiquc, economique, eţ,militaire, mais ils etaient aussi des picces pour l'offke du culte. Jusqu'â present il ela it eonim que, le.s vases. attiques, .dont il a ete question etaient produits seulemcnt ..cn tcrrc glaise culte .et peints vernis, noir•. mais Ies exemplaircs figures sur la Colonrie nous. assurent qu etaient e.xecutcs aussi en metal prcch~ux. .a 'ils www.cimec.ro 214 E. MOSCALU Les trcsors getcs mcntionnes conticnnent des casques en or ct arg~nt, cncmidcs, appliques, pour l'harnachement du cheval ct aussi des vases type phyale, rhyton ct broes. Ils Ctaicnt rcc;us al'investiture en fonction et rcprcscntaient des enseignes de dlstinction sociale ct. politiquc. Les tresors gctes mcntionnes appartenaient il !'aristocratic militaire du tcrrHoire getc. lis Ctaicnt Ies tresors pcrsonncls des chcfs des unions des trilms respectivcs ct a cause de cela ils ont etc dcposfs dans la tombe ala mort de !cur maitre. Une autre partie des tresors personncls de ces chefs d'unions de tribus gctcs qui n'a pas etc misc dans Ia tombe du posscsscur a etc enfouie dans Ia cite de Stînccşti ct Buneşti-Avcreştl cn Moldavic ou en dchors de la cite pour etrc protcgec conl re les pillcurs dans les momcnts critiqucs. Mais cn plus des tresors personncls, ccs chefs gCto-daccs administraicnt aussi le trcsor public, de la communitC qui n'a pas etc drpose dans la tombe ou cachc sous la terre mais qui Ctait transmis hercditairement aux gcncrations futurcs. C'est de ce trcsor que l'on a conserve les vases athcniPns jusqu'aux jours du roi Decebal. La possibililc de situer la formation d'un tresor central chez les Gcto- Daccs pendant Ia pcriode 520 - 425 av. n. e. dans 1111 temps qui peut etre contemporain avcc l'attaque des Pcrscs du roi Darius contre les Scythes cn Dobroudja a 514 - 512 av. n. c. ct qui implique l'apparition d'une autorite politique ct cconomique puissante coincide avec le debut, cn 500 - 450 av. n. c. du grand aspect culturcl Canlia. Ce fait reunit du point de vue culturel l'cspace compris (•ntrc les zoncs sud-danubicnncs, la l\loldavic, la Valachie- Oltcnic, le Banat ct la Transylvanie. Il se dcvcloppe pcndant approximativemcnt 300 ans ct disparaît par la transformation de la ccramique cn 250- 150 av. n. c. 30 . Les tombes a tresors de Agighiol ct Pcrctu tout comme ccux de Cucutcni-B~'iiceni, Bunrşti- Avcrrşti, Stlnccşti, Craiova, Poroina, Porţile de Fier, appartienncnt a !'aristocratic militairc territoriale des Geto-Daccs createurs ct porleurs de !'aspect cultnrel de type Canlia. Pcndant 250- 150 av. n. e. se prodnit une nouvclle transformation dans la cnlture matcriclle gcto-dacique par !'abandon de la plus grande partie de la ceramiqne travaillcc a la main el a Ia roue spccifiquc au grand aspect culturcl de type Canlia et par l'adoplion de nouvellcs formes de vases qui sont specifiqucs et dcfinitoires pour la eul ture geto-daciqnc de type Sarm isegctuza. Elle apparait vers 200 av. n. e. et cvolne jusqu'a la conqui!te de la Dacie par les Romains eu 106 de n.c., mais continue aussi pendant l'existcnce de la provincc romaine de Dacic. An conrs de l'cvolution de la cnlturc de Sarmiscgetuza disparaissent les pieccs cn metal prccicux de mcmc type que celles d'Agighiol-Pcrctu et apparaissent d'antrcs, nouvdlcs. L"l culture geto-daciquc de type Sarmiscgetnza a la meme aire de diffusion quc !'aspect culturel typc Canlia; mais dans ces zoncs de l'oucst clic se rcpand aussi pendant le regnc du roi nurcbista cntre 8:> - 41 av. n. c. dans Ies zoncs de la Tise et Slovacic jusqu'au D:mnb~ :\loycn dans l'anciennc airc de I'aspcct culturcl de typc Szcntcs- Vrkerzug-Chotin des VI"- IV" s. av. n. e. qui est toujour3 nne cnltnrc thraciquc31 . Prof. D. Bcrciu a dcmontre grâcc a la dccouvcrte dans la cite de (kniţa d'nn vase a inscription cn grec .,Le roi Tiamarchos a fait faire (ce vase)" ct du grand vase a inscription en !o lin .,Decebalus per Scorilo" quc les ateliers de ccramique appartcnaient au roi32 . Ce c'est qui pcut expliquer !'unite de la culture matcrielle geto-dacique reflctce par la ceramique et devoile que ces atclicrs fabriquaicnt des vascs indentiques en form~ a ccnx qni ont etc diffuscs partout sur le territoire gcto-dacique. L'aire de diffusion de !'aspect cult urei gcto-daciqnc de Can !ia ct de la cu !ture gCto-dacique de Sarmiscgctuza peut ctrc le reflet et pcut rcfleter !'unite culturelle des Gcto-Daccs crce par unc initiative ccntraliscc qni, d'apres les dounees dont nous disposons jusqu'a prescnt trouve son origine dans l'aire dannbienne. Ainsi, !'unite des Geto-Daces ne doit plus Circ attribuec cxclusivcment au roi Burcbista bicn con nu en tant que unificateur dans les sourcc s ccrites et inscriptions33, mais l'archeologie a fait relcver des phcnomcncs economiqucs, politlqucs ct culturcls quc Ies sources ccritcs qul nous sont parvenues n'ont pas signales. Pour la p~riodc comprisc entre le regne du roi Burebista et Decebal nous disposons de 112 trcsors formes de picccs de parurc travaillccs exclusivcment en argent 34 . A cause deces tresors cn argcnt on a pu dcmontrer le fait que I'o1· ctait dcYenu monopole royala;; ctant stocke a Sarmiscgctuzn. Tucidide II, 97 dit que les revcnus du royaumc Odride ctaient, au tcmps du roi Seuthes vers 424 av. n. c. de 400 talants payes en or ct argent (10 400 Kg). Les tresors princiers, gctiqucs sont petits. Le trcsor de Pcrctn pese 2 650 g. el valait 607 drachmes. Avcc cettc somme on pouvait cntretenir prndant un mois 60 marins de la flotte de guerrc d' Athcnes. Le casquc d'or de.Pniana Coţofencşti pese 970 g. et valait 91,66 statcrs, ct le trcsor de Cucuteni Bi\iceni pese 2 078, 463 g. ct valait 217 statcrs. Avrc 50 staters on pouvalt paycr 50 guerricrs pendant un mois ou un general pcndant 1 an rt 1 mois. www.cimec.ro VECHIMEA TEZAURULUI GETO-DACILOR 215 Le savant franc;ais JerOme Carcopino a montre cn 1 !124 que le tresor pris par les Romains cn Dacie cn 106 de n. ~- rcpresente un quart de Ia production mondiale en or de !'an 1912 ct Ia vingticme partie de la production mondiale de la mcme annee en argent. II croit que le tresor gcto-dacique de 106 n. ~- rcprcsentc la production des mlnes d'or ct argent de Ia Dacie pour un intervalle d'approximativement 30 ans40 • En l'cpoquc romaine Ies mines de metal predcux de Dacic ctaicnt la proprictc de I'cmpereur commc elles ctaicnt Ia propricte du roi getodace avant la eonquete romainc 37 • La production cn or de Ia Roumanie ctait cn 19!0 de 5 465 Kg42 • Sans aucun doute, le tresor de Dacie Ctait forme pour Ia plupart de metal prccieux {'xtrait des mincs locales, mais Ies coupcs, le cratere et le cantharos reprcsentes sur Ia Colonne Trajane nous assurcnt qu'll contenait beaucoup de pieccs atheniennes datant de 520- 305 av. n. 1:. ct en commcnc;ant par les II - Jcr ss. av. n. c. de Rome ct d'autrcs rcgions de !'Europe. Les vasrs du tresor des Gcto-Daces peuvent avoirete offerts par l'Etat athenicn â unc autorite politique geto-dacique peut-etre pour obtenir Ia protection du commerce athenien d'une ampleur cxceptionncllc cn Dacic. Mais les vascs pouvaicnt etre tout aussi bicn achetes par unc autorite politique des GCto-Daccs ou des Grccs. La detcrmination des vascs en metal precicux athenicns dans le trcsor central geto-daciquc nous fait uous demander dans quellc mcsnrc cette situation est due â Ia formation dans l'intcrvallc 520 - 305 av. n. ~. d'un tresor central getodacique qui supposc la formation d'une autorite economiquc-politlque centrale de type d'Etat. Dans cctte maniere a ete interpreetc le dcrnicr message de Rome pour Ia posterite, flgure sur Ia Colonnc de L'Empereur Trajan qui a restc jusqu'a present inconu. Legende des figures Fig. 1. - La scene no. 65 de la Colonnc Trajane avce le transport du tresor des GctoDaccs it Romc. Fig. 2 - Vases athenicns en or et urgent figures sur Ia Colonne Trajanc : 1. coupc (5204!10 av. n. c.); 2. coupe (450 - 425 av. n. e.); 3. Kantharos (375 - 310 av. n. e.); 4. crat~re (330 - 305 av. n. ~.) www.cimec.ro 216 E. I\IOSCALU Fig. 1 - Scena nr. 65 de pc Columna Traiană cu transportarea tezaurului Gcto-Dacilor la Roma. Fig. 2 - Yasc Atenicne din aur şi argint figurate pc Columna Traiană ; 1, cupă (520490 î.c.n.) ; 2, cupă ( 450 - 425 î.c.n.) ; 3, kantharos (375 - 310 l.c.n.) ; ·1, crater (330- 305 l.c.n. www.cimec.ro NOI DESCOPERIRI MONETARE IN JUDEŢUL BOTOŞANI YIRGIL :mH.ULESCC-BÎRLIBA, OCTAVL-\;-.:-LIYIU ŞOVAN Pentru o evaluare cit mai rxactă a informaţiilor numismaticr şi istori~e pe care le ofrrii. studierea circulaţiei monetare într-un spaţiu grografic dat şi dintr-o anumită secvenţă cronologică devine imperios necesară, dupft cum se poate presupune, în primul rind, publicarea intrgrală şi cu date rit mai complete a fiecărei descoperiri monetarr. Nu am fi început prirt a rr1wtn acest nclevăr ax.iomatic dacă în ultimul timp nu s-ar fi inmultit tipărirea unor "sinteze", tratind circulaţia monetară dintr-un trritoriu geografic corrspunzind unei unităţi administrath·e actuale -judeţul -şi earr, drşi intreprind o muncă utilă ele adunare şi punere in circuitul ştiinţific a unor descoprri:·i, suferă de cel puţin două mari carrnţe, ambele de ordin metod0logic. O primă deficienţă ar fi aceea că, înaintea oricărui studiu privitor In circu!apa nHlne·tat·ă ·se impune cercetarea amănunţită şi publicarea conform cu cerinţele ştiinţifice actuale a fiecărei descoperiri, chiar dintre cele anterioarr. Cea de-a do tia lipsft porneşte de Ia transpunrrea tiparului administrativ actual in judecan'a unl"i situaţii de acum -să zicrm, aproximath· două milenii - , rupînd în acest chip descoperirea monrtară de conjuctura ei reală etno-culturală şi istorică. De aceea, credem că, departe de a fi nejustificate in totalitatr, asemenea "sinteze" ar trebui să se rezume numai Ia repertorizarea descoperirilor, orice concluzie de natură economică, socială şi politică fiind mai mult ~~u mai puţin superfluă. Iată ele ce, după expunerea acestor considerente de ordin general şi uHe explică atitudinea noastră privind ccrcetarra c.irculaţiei monetarr, socotim mult mai folositor să prezentăm citeya descoperiri, ajunse de curind la ştiinţa n~::1stră; rlc sint însoţite de cit mai multe dintre elementele lor caracteristice şi pot furniza, ulterior, alături de altele, informaţiile trebuincioase alcătuirii vi1tti reprrtoriu complet al desc-operirilor monetare din judeţ şi, care, la rîndul său, în continuare. să fie utilizat la întocmirra unei adevărate sinteze prh·ind circulaţia monetară diritr-u n spaţiu şi () perioadă de timp co rrspunzind \! l<lr ariume etape istorice sau sL'tdii cuituralr, cum ar fi, de exemplu, circula-ţii-! monetară la dacii de la r:'isărit de Carpaţi, înninte de existenţn Darici romane, 'in' timpul acesteia sau după retragerea din 275. www.cimec.ro V. MIHAILESCU-BlRLIBA - 218 - - - - - - ---------· 0.-L. ŞOVAN Descoperirile de faţă provin din localităţile Botoşani, Bucecea, Dingeni, Dorohoi, Horia, l\fitoc şi dintr-o colecţie, care îşi arc originea probabilă în jHdeţul Suceava. Le vom prezenta în ordine alfabetică 1 • I. BOTOŞANI. Conslanlius II. Au. [D N CONST]AN-[TIVS PF AVG]. Capul împăratului spre drl'apta, cu diademă de perle şi paludammtum. R11. [FEL TE]MP RE-PARATIO. 1'irllls spre stinga, cu sulita în mîna stingă împunge un capth· călare, care ridică braţul în spate. În cxergă: S::'IIHB. AE 2 • G : 4,59 g. D : 20 X 19 mm. Ax : l . C : puternic uzată şi corodatii. LRBC, II, p.83, nr. 1896 (FH 3 ), Heraclea Thracica, anii 351 -354 e.n.; RIC, VIII, p. 436, nr. 86 (fără literă în cîmp), Heraclea Thrarica, officiua a doua, anii 351 -355 e.n. Are litera d pe avers, în spatele bustului împăratu­ lui. ceea cr indică un AE~ redus, datat la mijlocul anului 352. N. Inv. 14175. Il. BUCECEA, com. Bucecea, jud. Botoşani. Commodus. A11. COMM ANT AVG P BRIT. Capul laureat al lmpăratului spre dreapta. Rll. P M TR[P X IMP VII) COS IIII P P. Annona stă în picioare spre stinga, cu o statuetă în mîna dreaptă şi un corn al abundenţei în mîna stîngă. An. G: 2,79 g. D : 17 mm. Ax: j. C: argint de proastă calitate; ur.ată pr1rtial şi acoperită cu o patină de culoare neagră. RIC, III, p. 377, nr. 106 C (a). anii 184 -185. Găsită întîmplător pe teritoriul comunei, într-un loc neprecizat, această monedă a fost adusă la Şcoala Generală a comunei Bucecea de către prof. Dumitru Părăscuţă, ulterior intrînd în colrcţia .MuzeHlui Judeţean de Istoric Bo loşa ni 2 • N. Inv. }!!.176. III. DÎNGENI. com. Dîngeni, jHd. Botoşani. 1. JI:Jarcus Antnnius. A11. [A ]NT AVG sus; jos, III VIR · P · C Corabie antică cu un set•ptru legat cu o panglică de proră; în jur, cerc periat. R11. Aqllila între două stindarde; în jur, [CHORTIVM PRAETORL\RV.l\1); jos, L[E]G XVI şi, în jur, cerc periat. 1 Pl'<'scurtărilc folosite : AE - bronz ; AR - argint ; A V - aur ; G - greu late ; D diam,.tru ; C - conservare ; MI Botoşani - Muzeul Judeţean de Istoric Botoşani ; N Inv. numiir de lnvl'ntar ; Babclon - E. Babelon, Description hislorique el chronologique des monnaies de la Rt!publique Romaine vulgairemenl appetees monnaies consulaires, 2 voi., Paris, 18H5- 1886; RRC- Michael H. Crawford, Roman Republican Coinage, Cambridge, HJ74; LRUC,- Late Roman Bronze Coinage A.D. 324- 498, Pari 1: Ph. V. Hill, J. P. C. Ke, Tht Bron:e Coinage of Ilie House of Conslanline A.D. 321 - 346 ; Pari Il : R. A. G. Carson, .J. P. C. Kcnt, Bronze Roman Imperial Coinage of the Laler Empire A. D. 316- 498, Londra, 1965 ; Hill - Ph. V. Hill, The Dating and Arrangemenl of lhe Undaled Coins of Romc, A.D. 98- 148, London, 1970; niC- Roman Imperial Coinage, 9 voi., Londra, 192·1- 1982. 2 Predată muzeului din Botoşani de către Costieă Manta, de la Inspectoratul de Interne ni judeţului Botoşani, prin proccsul-wrbal nr. 179 din 4 aprilie 1985. www.cimec.ro NOI DESCOPERIRI MONETARE 219 AR. G: 3,39 g. D: 16 mm. Ax :!. C : satisfăcătoare, uzată. Babelon, 126; BMC, Est, 212; RRC, 514/31, anii 32-31 î.e.n. N. Inv. 14177. 2. Vespasianu.~. Av. (IMP CA]ES VESP AVG (P M] COS 1111 [CEN]. Capul laureat al împăratului spr~ dreapta. Rv. FIDES PVBL. Două mîini strînse ţin un caduceus, maci şi spice. AR. G : 2,91 g. D : 18 x 17 mm. Ax : ! . C : foarte uzată, parţial ilizibilă. RIC, II, p. 21, nr. 55, anul 73 e.n. N. Inv. 14.178. 3. Hadrianus. Au. HADRIANVS AVGVSTVS. Capul laureat al împăratului spre dreapta. Ru. COS III. Simpulwn, aspergillum, lifuus şi cană. AR. G: 2,92 g. D: 19 X 17 mm. Ax:\,.. C: bine conservată, 11şor uzată. RIC, II, p. 161, nr. 198 (c), anii 125 (sfîrşit) - 128 (început); Hill, p. 362, nr. 331, anul 127, emisiunea a 14-a. N. Inv. 14.179. 4. Hadrianus. Av. HADRIANVS AVG CO[S III P P]. Capul laureat al împă­ ratului spre dr~apta. R11. V[E]NE(R]IS FELICIS. Venus aşezată spre stînga, avînd un Cupidon în mîna dreaptă şi lancea cu vîrful în jos în mîna stîngă. AR. G: 3,16 g. D: 18 x 17 mm. Ax: /. C: satisfăcătoare, rulată. RIC, Il, p. 372, nr. 280 (d) 3, anii 131-138 e.n.; llill, p. 176, nr. 933, .anul 138 e.n., emisiunea a 27-a. N. Inv. 14.180. Cele 4 monede de argint de la Dîngeni constituie un mic depozita, poate <'hiar resturile unui tezaur pierdut; piesele respective au fost găsite de către Elena Gorbăn~scu în anul 1971, în via din grădina casei sale din Dîngeni, după care au ajuns Ia Dorin Cîşlaru din Botoşani şi, abia apoi, Ia Muzeul Ju<leţean de Istorie Br>Loşani 1 • Cei patru denari menţionaţi mai sus dezvăluie <:aracteristicile specifice unui tezaur pierdut sau care urmează a fi găsit, de tipul denari romani republicani/Marcus AntoniusfNero - Antoninus Piusjl\Iarcus AureliusjCommodusfS~ptimius Severus. IV. DOROHOI, jud. Botoşani. Domilianus. AR. G: 3,44 g. D: 19 mm. Ax:!- C: foarte bună. RIC, II, p. 171, nr. 117, anul 90 e.n. MI Botoşani, N. Inv. 13745. Găsită în oraş, în septembrie 1987, de către Yasile Ioan. V. HORIA, com. Mitoc. jud. Bl)toşani. Crispus. AV. G: 8,5 g (multiplu de 2 solidi). D: 23 mm. C: bună. FL IVL CRISPVS NOB CAES,'PRINCIPI I-VVENTVTIS. În exergă PTR. Trier. RIC, VII, p. 178, nr. 186 var. (Au. B 5 1; Rv. PRINCIPI I-VVENTVTIS), anul 317. 3 Socotim c:i sint necesare cercetări arheologice în punctul resp<'ctiv, descoprrirea de putînd semnala existenţa incii, in acl'lloc, a unui tezaur împrăştiat în sol. 4 Prin acelaşi proces-verbal de mai sus (wzi nota 2). www.cimec.ro faţă 220 V. MIHAILESCU-BlRLIBA - 0.-L. ŞOVAN A fost găsită într-o groapă de gunoi din curtea săteanului Constantin la adîncimea de 1 m. Colecţia şcolii din Mitoc. VI. MITOC, corn. Mitoc, jud. Botoşani. 1. Hadrianus: Sabina. AR. G: 3,02 g. D: 18x17 mm. Ax:!- C: bună. RIC, II, p. 387, nr. 398. începutul lui 138 e.n. (postume). Descoperită în anul 1958, în grădina lui l\Iihai Chiroşcă din Yatra satului Mitoc. Colecţia şcolii din Mitoc. 2. Antoninus Fius: Faustina 1. Av. DIVA FAV-STSTINA (sic!). Capul împărătesei redat cu stîngăcie, iar literele legendei sînt mult îngroşate. Ru. AETER-NITAS. Aelernitas sau Venus (?) spre stînga, cu un măr în mîna stîngă şi sceptru. Aceeaşi stîngăcie în realizarea imaginii şi aceleaşi litere ale legendei mult îngroşat<'. AH. G: 2,62 g. D: 18 mm. Ax: /. C: slabă. IUC, III, p. 69-70 (rt"Yersul nu există, rt'ea ce ne face ~ă presupunem că (osie un tip hibrid) după 141 r.n. Observăm că toatv c:1r:1cteristicile amintite mai sus pqt indica, că această monrdă rste un fals, posibil chiar din Imperiu. A apărut în yatra satului }Iitoc, în punctul numit "La izyoarelc morii", aproape de intrarea in "Cotull\Iorii", în :1nul1954; descoperitorul, Ilie Pascal, a ma.i găsit o toartă de sticlă şi un gît de amforă romană, care au fost luate de către N. Z1haria şi duse la Iaşi. Colecţia şcolii din Mitoc. 3. Ioan II Cazimir (1648-1668). AH. G : 1,O g (şi ling). D : 15 mm. Ax : !- C : slabă. Este o piesa fourrce (aramă argintată), bătută pentru Lituania, cu sigla HKPL. Colecţia şcolii din }litoc. Descoperită d<' ditr'~ IliP P:!scrtl din }li toc, la 8 m1gust 1987, în punctul cunoscut sub numele de ,,}l(J\"i[clc .:\litocului". VII. SUCEAVA, judeţ (?). 1. Dioclelianus. Au. [IMP C C] VAL DIOCLETIANVS PF AVG. Capul împăra­ tului spre dreapta, radiat, cu bustul drapat şi cuirasat. Ru. CONCORDIA l\IILI - TVl\L Il B. Împăratul primind Victoriola de la Jupiter, care arc o suliţă. Antoninian. G: 2,25 g. D : 20 mm. Ax: !. C: bună. Exemplarul de faţă este foarte interesant, deoarece, după cum afirmă O. Voetter (Die Kupferprăgungen cler Dioclelianischcn Tetrarchie, în Numismatische Zeitschrift, 1899), în monetăria din Hcraclea suliţa lui Jupiter desparte legenda reversului, sub forma MILI-TVM. Pe de altă parte, deşi astfel tipul respectiv se datează ·in 285 e.n., se socoate că emisiunile din Heraclea nu încep înainte de 291 (Cf. RIC, V, 2, p. 215). Totodată, o a doua officină, marcată pe monede cu litera B, apare la Roma în timpul lui Diocletian. In ceea ce ne priwşte, credem că această monedă poate fi un tip hibrid, bătut la Heraclea, dar fără XXI. 2. Licini us . .-\E (folles). G : 3,42 g. D : 24 x 23 mm. Ax : Jf. C : bună. În exergă T·S·I" RIC, VI, p. 519, nr. 53, Thessalonica, aproximativ 312-313. 1. Cătărău, www.cimec.ro 221 NOI DESCOPERIRI MONETARE 3. Licinills. AE (folles). G: 2,44 g. D : 19 mm. ;\x : j . C : bună. În exergă X I Si\I:-;B ~. HIC, VII, p. 607, nr. 41, Nicomrdia, 321 -321. 4. Licini liS. AE (folles). G: 2,39 g. D: 19 mm. Ax: j . C : bună. În cxcrgă X \III" ShlHA X ~ \ RIC, V Il, p. 548, nr. 52, Heraclea Thracica, 321-324. 5. Licini lis. AE (folles). G: 3,60 g. D: 19 mm. Ax: j. C: RIC, II, p. 548, nr. 54 var. (Hz), Heraclea bună. Thracica, În cxergă 321 -324. SMHB gă 6. Constantin m 1. AE (folles). G : 2,44 g. D : 19 >< 18 mm. Ax: !· C. slabă. În excrSMHB" LRBC, 1, p. 22, nr. 900, per. a 11-a, 330-335; RIC, VII, p. 557, nr. 111 var. (Au. tip E 9, cu diademă de perle, bustul drapat, cuirasat), Heracfea Thracica, 330 -333. 7. Constan 1inus II. AE ({olles). G: 2,13 g. D : 18 mm. Ax : !- C : slabă. ln excrgă . SMKA · LRBC, 1, p. 28 var., Cyziclls, 330-333; RIC, VII, p. 656, nr. 91, 331, 333-334 sau p. 657, nr. 106, 332-333, 333. 8. Conslantiu.~ 1 I. AE,. G: 1,!)9 g. D: 16 mm. Ax: ? C: slrbă, eu monetăria neidentificabilă. Tip Gloria Exercitus. Monedele prezentate au făcut parte din colecţia Theodor Brădescu (Botoşani), iar acum sînt in colecţia Muzeului Judeţean de Istorie Botoşani (N. lnY. 14.181 - 14.188). După cum a declarat primul posesor, aceste piese au fost obţinute prin achiziţii de Ia alţi colecţionari din jud. SuceaYa. Însă, după cum credem, exemplarele de mai sus constituie un lot dobrogean omogen, atit după perioada destul de restrînsă de care aparţin, cît şi după monetării, care sînt numai din zona orientală a Imperiului. NEW l\IONETARY DISCOVERIES FR0:\1 BOTQ~,\:\'1 COUNTY summary More monetary discoveries older or ncwer from Botoşani county or Dobrogea are presented in ordcr: Botoşani, 1 AE 2 Constantius II, Heraclea Thracica (1) ; Bucecea, 1 AR Commodus (Il); Dingeni, 1 AR Marcus Antonius, 1 AR Vespasian and 2 AR Hadrian (111/1 - 4) ; Dorohoi, 1 AR Domitian (IV) ; Horia, 1 AV Crispus (V) ; 1\Iiloc, 1 AR Hadrian (Sabina),1 AR Antoninus Pius (Diva Faustina 1), 1 AR Ioan II Cazimir. Lythuania (\'1/1 - :3) ; Suceava or Dobrogea, 1 anloninianus Diocletian, Hcraclea Thracica (?), 4 AE Licinius (2 Heraclea Thracica, 1, Thessalonica, 1 Nicomedia), 1 AE Constantine 1, Heraclea Thracica, 1 AE Constantine 11, Cyzicus and 1 AE Constantius II (VII/1 - 8). www.cimec.ro www.cimec.ro CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DE LA HUŢANI (JUDEŢUL BOTOŞANI) MARIANA MARCU, NAPOLION UNGUREANU ln toamna anului 1986 am început cercetări arheologice în satul Hu- ţani, com. Vlădeni, jud. Botoşani. În raza acestei localităţi a fost descoperită o aşezare datînd din sec. III -IV e.n., în punctul numit "Selişte" sau "Mori de Piatră". La scurtă vreme de la începerea săpăturilor, la cîteva sute de metri de această aşezare am mai identificat un al doilea punct de interes arheologic cu bogate urme datînd tot din sec. III-IV e.n., în punctul "Saivan". Ca urmare, staţiunea din punctul "Selişte" sau "Mori de Piatră" o vom numi Jlu{ani 1, pe cea din punctul "Saivan"- Hu!ani 2. 1. A~ezarw Hutani 1. În vederea cercetării acestei staţiuni am deschis pe terasa flancată de pîrîul "Girla" o secţiune lungă de 100 m şi lată de 1 m. Pe traseul său au fost identificate patru locuinţe adîncite şi una de suprafaţă. Dintre acestea, au fost dezvelite pentru inceput cele adîncite, urmînd ca cea de suprafaţă să fie cercetată ulterior. Locuinţele adîncite sînt de formă dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite. Nici una nu are duşumea amenajată. În interiorul lor s-au găsit una, două şi chiar trei urme de vetre circulare. Ele nu au fost folosite concomitent, ci, pe măsura degradării uneia era amenajată o altă vatră alături. De altfel, în locuinţele in care s-au remarcat două şi trei vetre, între adînci mile lor s-au constatat mici diferenţe, ca dovadă a faptului că înainte de a se trece la reamenajarea vetrei, avea loc o nivelare prealabilă a duşumelei. În apropierea locuinţei nr. 1, în afara ei, s-a constatat existenţa unei vetre în aer liber, amenajată la nivelul antic de călcare {0,40 m). Diametru) său era de 1,70 m, crusta avea o grosime de 0,03 m, iar sub ea lutul era înroşit pe o grosime de 0,10-0,12 m. În complexele arheologice cercetate au fost găsite mai multe unelte, obiecte de uz casnic, oase de animale, zgură rezultată de la procesele de reducere a minereului de fier şi mai ales ceramică. Ceramica este de două feluri: lucrată cu mîna şi la roată. În cadrul ceramicii lucrate cu mîna predomină oalele-borcan de diferite dimensiuni şi cu decoruri specifice: brîuri alveolare butoni, linii incizate în val, alveole pe buzele vaselor. s-au găsit şi cîteva fragmente de ceşti dacice cu toartă. Ceramica lucrată la roată cuprinde două subcategorii: cea din pastă fină şi cea din pastă zgrunţuroasă. În cadrul vaselor din pastă zgrunţuroasă de tradiţie roma·nă se remarcă oale-borcan, căni, străchini şi fragmente de vase www.cimec.ro 22tJ M. MARCU-N. ~~GCR~ANU ---------------------------------------------------------- de provizii de tip Krausengrfă~s. Între vasele din rastă fină Sl' disting forme de o a le cu marginea la lă. căni de diferite forme, străeh ini. ca st ro a ne, pa ha re t>tc. În (·,adrul ceramicii, pe lîngă elemenlc'le mai sus mPn\ionale dalabile în sec. IY e.n. se ohseivă şi elemente mai v~'chi e;)n• ne atrag atenţia rxistcnţei aici şi a unri faze dP locuire din sec. III t'.n ..\ersl fapt ar mai fi sprijinit si de constatarea în unele locuinte a două sau tn·i vetrr, ca doYadă a unor ~daccri a locuinţelor. de vizibile!~ urme de arsttrft ~i cărbuni aflat in preajma locuinţelor, şi în umplutura lor,- precum şi drscopcrirca unei moncdt• -den3r roman de argint foarte hine· păshat de h :\Iarl· .\urelius şi A.ntoninus Pius datind din anul 1131 (?) găsit în locuinta nr. "1, l; o adincime de 0,30 m de la nh·elul actual dr călcare; probabil că în viaţa acestei staţiuni ~u existat unele evenimente dramatice care să provoacr distrugerea unor locuinţe, urm.alc apoi de refacere. · Dat fiind însă stadiul foarte incipient al săpăturilor de faţă, problema· aceasta nu se poate încă rezolva, decît ·pe măsura rxtinderii cercetărilor şi studierea cxhausth·ă a ceramicii şi a materialelor arheologice obţinute. Il. Slaţiunw Jh!w i :~. La citeva sute de metri de aşezarea nr. 1, pe o ternsă mai joasă, flan'cal[t tot de acelaşi pîrîu s-ru observl)t bogate urme arheologice, aparţinînd celri de a doua statiuni de la Hu!ani. Terasa pe care aceasta este situată este orientată NE·- SV. În zona sa de 1\V, foarte aproape de valea ce o desparte ele aşezarea nr. 1 am trasat pentru început dpuă secţiuni paralele: S I şi S Il, lungi de cite 30 m şi late de 1 m, la o distanţă de 4 m una de cealaltă. Secţiu­ r.ea nr. 1 a trawrsat groapa de acces la un cuptor de ars oale (cuptorul nr. 1). Groapa sa de acces este ovală, avind axul lung de 5 m şi cel scurt de 3,50m. Are pcre~ii oblici şi in p:Hlea de wst este prevăzută cu trepte de acces. Adîncimea maximă a gropii !'ste de 1,05 m de la nivelul actual de călcare. L~tura lungă dinspre wst a acestei gropi a tăiat un complex arheologic de formă drcptunghiulară cu colţurile rotunjite şi cu pereţii wrticali. În acest complex s-au găsit multe oase de animale şi o ceramică ceva mai timpurie drcit cea din groapa de acces la cuptor. Acest fapt ne-a atras atenţia asupra existenţei la Hu!ani 2 a două faze de locuire. Această constatare s-a dowdit valabilă pe măsura dezvelirii complexelor următoare. Pe latura lungă dinspre est a gropii de acces se afla gura cuptorului nr. 1. Cuptorul este compus dintr-un praefurnium şi două camere suprapuse, despărtite printr-un grătar perforat. Praefurnium-ul este lung de O,Î.J m, lat de 0,55 m şi înalt de 0,26 m· Diametru! grătnului este de 1,38 x 1,30 m. În camera de foc, într-o poziţie laterală faţă de traiectul focarului se află un pilon de susţinere a grătarului, făeut din lut bătut, în'llt de 0,40 m şi uşor eva! în secţiune orizontală (0,46 X 0,;10 m). Grătarul cuptorului cra distrus aproape în întregime. Diametru! perforaţiilor grătarului era de 0,03 - O,O'l m. Pereţii camerei de ardere nu s-au mai păstrat. Grosimea pereţilor cuptorului este de 0,03 m; aceştia sint făcuţi din straturi succesive de lut care în urma arderii şi a folosirii cuptorului au că­ pătat o culoare cenuşie-verzuie, ca şi grătarul. Sub vatră şi împrejurul cuptorului lutul s-a înroşit pe o grosime de 0,10-1,12 mm. www.cimec.ro CERCETĂRILE 'ARHEOLOGICE DE LA HUŢANI 225 In apropierea gropii de acces a cuptorului, in caseta deschisă spre a-1 dezveli, au fost observate două gropi circulare cu adincimea aproape la fel cu aceea la care se găsea vatra cuptorului. Ele vor fi fo!!t săpate pentru extragerea lt'1tului. · t n cuptor şi în groapa sa de acces s-a găsit ceramică, o pensetă de bronz şi o fusaiolă. Ceramica cuprinde două categorii: lucrată cu mîna şi la roată. Ceramica lucrată cu mîna cuprinde oale-borcan ·zvelte, cu buze uşor evazate şi drepte, uneori uşor profilate. Un fragment de oală-borcan este decorat cu brîu alveolar. Ceramica lucrată la roată este la rindul ~ău din pastă zgrun! uroasă şi din pastă fină. Ceramica din pastă fină este de culoare cenuşie, rar cărămizie şi gălbuie. Majoritatea fragmentelor provin de la străchini, 0ale şi căni, de la care s-a păstrat în special partea lor infedo~ră. unele au rund inelar, altele drept diseoidal, iar altele, uşor profitat. Mai menţionăm un fragment de gît de cană cu decor lustruit "în plasă". Subcategoria ceramicii zgrunţur<~ase este eea mai bine reprezentată şi cuprinde oale-borcan şi cîteva fragmente de străchini. Oalele-borcan au buzele uşor îngroşate ·.şi răsfrînte, umeri proeminenţi şi funduri drepte. Altele au buze doar uşor evazate şi corp mai zvelt. Oalele-l)orcan sînt rar decorate cu cîte o linie incizată pe umeri, s:Ju cu o incizie mai ~dincă formînd un prag. Străchinile sint cu buz.e drepte, uşor evazatc şi co1p bitronconic. La acestea se mai adaugă cîteva f!"agmente de vase de. provizii de tip Krausengefass, găsite în interiorul cuptorului nr. 1. P<>nseta de bronz găsită în groapa de acces a cuptorului este de un tip bine cunoscut staţiunile din sec. IV e.n. de la Botoşani -Dealul Cără midăriei, Jz,·oarc etc. Pc baza ceramicii, cuptorul nr. 1 de la Huţani 2 se datează în sec. IV e.n. În continuare, perpendicular pe secţiun<>a nr. I, secţionind şi groapa de acces a cuptorului 1, am deschis secţiunea VIII. În imediata apropiere a primului cuptor~ fost identificat un alt cuptor de ars oale (cuptorul nr. 2). · Cuptorul nr. 2 este format dintr-un praefurnium, dintr-o cameră de arderP conică şi un grătar circular plasate aproximativ deasupra jumătăţii posterioare a unei camere de foc de formă ovală. Lungimea praefurniumului este de 1,05 m, lăţimea 0,75 m şi înălţ.imea de 0,25 m. :\xullung al camerei de foc este de 2,05 m, iar axul scurt de 1,50 m. Pe axul lung în camera de foc se găseşte un zid din lut bătut, care începe la 1,35 m de intrarea in praefurnium şi se termină la 0,40 m distanţă de peretele posterior al cuptorului. Lungimea sa este de 1,25 m, înălţ.imea de 0,45, iar lăţ.imea în partea sa anterioară, de 0,16 m, iar în partea posterioară de 0,40 m. Camera de foc a cuptorului este parţial acoperită cu o boltă pînă aproape de .iumătatea zidului median. Din acest punct. zidul median susţine parţial grătarul circular, care se mai sprijină Ia <'xterio pe per~ţii Jaterali ai camerei de foc. Diam<>trul grăta­ nilu i este de 1,38 x 1,20 m. Grătarul cuptorului a fost făcut dintr-o lea să de nuiele şi crengi bine fixată în pereţii gropii practicate în vederea amenajării camerei de ardere. Leasa a fost bine lipită şi consolidată cu straturi succesive de lut atingind grosimea de 0,12-0,15 m. Apoi, grătarul a fost perforat cu Ij - HIERAS lJS www.cimec.ro 226 ---- ~ 1\1. MARCU - N. UNGUREANU 39 de găuri. Pereţii camerei de ardere ai cuptorului s-au păstrat pînă la înăl­ de 0 150 m. lnăltimea cuptorului este de aproximativ 1,15 m. Cupola de formă conică depăşea nivelul antic de călcare. Aceaslă construcţie a fost găsită intactă. Atît in camera de foc ş~ în camera de ardere s-au găsit numeroase fragmente ceramice, în special de vase de provizii, de tip Krausengefass. În faţa cuptorului se afla o groapă de acces de formă aproximativ rectangulară cu colţurile rotunjite, avind laturile de 2,10 X 2,20 m şi adîncimea maximă de 1,38 m., de Ia nivelul actual de călcare. În groapa de acces se coboară pe două trepte aflate în parte opusă praefurnium-ului. Groapa de acces a tăiat o groapă de formă ovală cu diametru) de 2,45 m şi adîncă de 2,09 m. de Ia nivelul actual. În umplutura t'i a fost descoperită multă ceramică lucrată la roată şi cu mina, precum şi un fragment de oglindă de argint cu tamga. După aspect, ceramica rezultată din această groapă t'ste mai timpurie decît cea aflată în cuptor. Ea se încadrează mai curînd în sec. III e.n. În continuarf', prelungind st'cţiunea VIII, între metrii 14 şi 22 au fost identificate alte două complexe arht'ologice, care, după toate probabilităţ.ile se întretăiau. Este vorba de un al trrilt>a cuptor de ars oale de formă circulară. Datorită faptului că el a fost adîncit foarte puţin în pămint, camera superioară, df' ardere, era complet distrusă. Din el se mai păstra o parte din grătar, camera de foc şi praefurnium-ul. Camf'ra de foc şi praefurnium-ul erau împăr­ ţite în două şi traversate de un perete median. La cota 0,78 aceasta se frîngea uşor sub un unghi de 170°, şi continua pină la intrarea în praefurnium, lnăl­ ţimea peretului mt>dian şi totodată a camerei de foc este de 0,40 m, iar grosimea pt'retelui median de 0,27 m în partea posterioară şi de 0,20 m la gură. Cuptorul are deci două guri; una Iată de 0,30 m şi înaltă de 0,40 m, iar ct'alaltă lată de 0,45 m şi înaltă de 0,22 m. Dia metrul cuptorului este de 1 X 0,90m, iar lungimea praefurnium-ului de 0.70 m. Adîncimea cuptoiUiui de la nivelul actual de călcare este de 0,63 m, iar de la nivelul antic, de 0,40 m. În faţa cuptorului se afla o groapă de acces de formă rectangulară, adîncă de 0,65 m de la nivelul actual de călcare, care taie o locuinţă (B 6) a cărei duşumea se află la adîncimea de 1,22 m faţă de nivelul actual de călcare. Una din laturile gropii de acces este de 2,55 m. În cuptor şi în groapa sa de acces s-a găsit foarte puţină ceramică, totodată şi puţin concludentă. în schimb în locuinţa nr. 6 a fost găsită foarte multă ceramică lucrată cu mîna şi la roată, în cadrul căreia se remarcă gîturi şi mînere de amfore şi ceramică fină cărămizie cu firnis roşu la exterior; locuinţa parc a fi contemporană cu groapa mare tăiată de groapa de acces a cuptorului ur. 2; ambele se încadrează în sec. 111 e.n., faţă de orizontul cuptoarelor, care, avem suficiente dovezi pentru a le data în sec. IV e.n. De orizontul cuptoarelor de ars oale se mai leagă şi alte complexe arheologice descoperite in acest punct. De asemenea au mai fost identificate complexe arheologice care se încadrează în niwlul de locuire din sec. III e.n. Asupra prezentării tutmor acestor de~coperiri vom reyeni într-un studiu detaliat. Pînă atunci, în încheierea raportului de faţă subliniem deosebita importanţă a descopt'ririlor arheologice de Ia Huţani. în cadrul lor au fost descoperite două staţiuni datînd din sec. III-IV e.n. cu evidente trăsături autohtone. ţimea www.cimec.ro C.li:R.CETARILE ·ARHEOLOGICE DE LA HUŢ ANI 227 ~==~~~~~------~--~ ln cadr~Î lor se rl'fnarră cele trl'i cuptoare de ars oale d.e la Hufa•~i· 2, fiecare dl' uD. ~llt\tip, şi a·vînd fiecare atît elemente obişnuite acl'stui fel de construcţie, dar şi\ţrăsături 'proprii şi originale, care aduc un plus de informaţie in acest domeni\r. . · ca urmart', ronsiderăm de o deosebită importanţă continuarea cercetă­ rilor ar-heologice de la l-IuţanJ, care oferă deja dintr-un stadiu incipient rezultate re,marcabil.e în privinţa studierii aşezărilor daca-romane autohtone din ~re. III -IV r.n. de pe teritoriul ţărji noastre. www.cimec.ro 228 M. MARCU~ N.'UNGURE'ANU 5 8 Fig. 1 - Hutani 2. Groapa de acces la cuptorul 1 : 1 - 9, www.cimec.ro ceramică lucrată cu mina. CERCETARILE· ARHEOLOGICE DE LA HUŢ AKI 229 2 4 5 6 8 Fig. 2 - Huţani 2. Ceramică lucrată la roată 9 din pastă fină : 1 - 8, groapa de acces la cuptorul 1 ; 9, cuptorul 1. www.cimec.ro ______ M.' 230 MARCU-~· .... ,._,. N. UNGUREANU ~ , 5 8 Fig. 3 - Huţani 2. Groapa de acces la cuptorul 1 : 1 - 8, ccran11c a din pastă zgrunţuroasă. www.cimec.ro lucrată la roată CERCETARILE ARHEOLOGICE DE LA HUŢANI c: J ___ _____ ---~ < J " 231 -(2 --~ 6 8 Fig. 4. - HuţanJ 2. Groapa de acces la cuptorul 1 lucrată la roată din pastă zgrunţuroasă. www.cimec.ro : 1 - 8,- ceramlci. 232 M. MARCU - N. UNGUREANl.J 1 2 5 8 Fig. 5 - Iluţani 2. Groapa de acces la cuptorul 1 : 1 - 9, din pastă zgrunţuroasă. www.cimec.ro ceramică lucrată la roată CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DE LA HUŢ ANI 233 --------------------------- ' 2 1 5 1 1 1 (J (j Fig. G - IIuţani din pastă zgrunţ uroasii ; 5, pensetă www.cimec.ro 6 4, ceramică lucrată Ia de bronz ; G, fusaiolă. 2. Groapa de acces la cuptorul 1 : 1 - roată www.cimec.ro STUDIUL MATERIALULUI PALEOFAUNISTIC DEPUS CA OFRANDE IN MORMINTELE DIN NECROPOLA BIRITUALA DE LA MIHALAŞENI (JUD. BOTOŞANI) APARŢINÎND CULTURII SINTANA DE MUREŞ (SEC. IV e.n.) SERGIU HAIMOVICI 1 Arheologul Octavian-Liviu Şovan de la Muzeul de Istorie din Botoşani a descoperit pe raza actualului sat Mihălăşeni o necropolă care după cercetările întreprinsf' densa, aparţine culturii Sintana de Mureş din sec. IV e.n. Au fost găsitr~ atit morminte de lnhumn!ie cît şi de incineraţie din care, pe lîngă resturile scheletice umane şi inventarul arheologic, au mai fost recupe- rate resturi de faună considt'rate ca fiind ofrande. Yn patru campanii de săpă­ turi 1983, 1984 1985 şi 1986 au fost scoase la iveală un număr de 279 morminte, in 74 dintre ele existînd şi resturi osoase de animale 1 • Menţionăm că noi am m~i studiat material faunistic depus ca ofrande în cimitirul de la Leţcani (jud. laşi) aparţinînd de asemenea culturii Sîntana de Mureş; numărul mormintelor, toate de înhumaţie, în care s-au găsit acolo resturi animaliere se ridică doar la 10 2 , suficient însă pentru a putea evidenţia unele analogii şi a face comparaţii. În cele ce urmează vom enumera pentru fiecare mormînt, unde s-a gă­ sit material faunistic, tipul acestuia, sexul şi virsta individului depuş acolo (conform rezultatelor reieşite din studiul scheletelor umane") şi vom caracteriza pe larg (descrierea resturilor şi prelucrarea biometrică pentl u fiecare specie) fauna descoperită. Vom sintetiza apoi datele rezultate din studiul resturilor animaliere, coroborîndu-le cu cele arheologice şi antropologice, pentru a evidenţia o serie de caracteristici arbcozoologice cît şi cu privire la ritual. 1 • Mulţumim colegului O. L. Şovan pentru că a avut amabllitatea de a ne ofer! pentru studiu materialul faunlstic găsit în nccropolă şl pentru că ne-a dat unele date privitoare la mormintele descoperite de D-sa. 2 S. Haimovlcf, Studiul materialului (azmistic depus ca ofrandă In cimitirul de la Lefcani (jud. Iaşi), In Arh. Mold., VIII, 19 75, p. 287- 291. 1 Studiul antropologie a fost efectuat de un colectiv condus de Olga Necrasov, care a avut amabilitatea de a ne pune la dispoziţie datele referitoare la sexul şi virsta Indivizilor inhumaţj sau incineraţi ; aducem şi pe această cale mulţumirile noastre. www.cimec.ro 236 S. HAIMOVICI II Descrierea pe morminte a resturilor faunislice descoperite în acesf2a Mormîntul 8 In acţst mormînt_ a fost înhţu;nată o femeie de vîrstă matură avînd cam 40 ani. Componenţa ofrandelor este_ următoa1ea : . Ovicaprin -Resturi de craniu cu mnxilare şi mandibulă. De ·asemenea un mem.bru anterior sting existînd omoplatul, humerusul şi radim.ul. Totodată şi extremităţile membrelor posterioare reprezentate prin metatarse. Individul respectiv este un Ovis de sex măscul de vîrstă foarte fragedă - l\-1 1 nefiind încă ieşit, observîndu-:,.e doar în ah·eolă - deci aproximativ de 3 luni. Dat fiind faptul că indh·idul este foarte tînăr nu s-a executat nici o măsură­ toare. Înmormîntarea s-a făcut la sfirşitul primăverii sau începutul verii. 1\-formîntul 9 Este un mormînt de incineraţie în care s-au pus în evidenţă resturi de la o femeie încă juvenilă. Alături de resturile umane s-au găsit ca ofrande următoarele: · 0\'icaprin - Frrgment mic din diafiza radiusului şi fragment mic din diafiza tibiei. Mormîntul 1!j În acest mormînt de incineraţie nu s-a putut determina precis nici un rest, liman ci doar resturile animaliere mai jos specificate : Ovicaprin -Vertebră lombară fragmentară, adnd corpul wl'tebrei şi o parte din apofiza spinonsă. ~1orm(ntuf 17 Reprezintă un mormînt de înhumaţie în care s· a cvidrnţiat o femeie matură de 35-40 ani. Alături de oasl"k um:~nc s-au găsit şi resturi dr. faună: Ecvid - Falanga I fragmentară, rxistind do:~r t>pifiza prcximală a acrsteia; e.a este puternic erodată încît nu ~m executat măsurători. Mormîntul 20 Este un mormînt de înhumatie unde s-~u evidentiat resturi de la doi indivizi : pe deoparte un mascul ~a tur cam de 30 -4o' ani, iar pe de altă parte un copil mic (infans J) de 10 -12luni. Ofranda este foarte săracă : TaUI·in -Fragment de craniu cu arcada orbitară. Mormîntul 21 Reprezintă un mormînt de înhumaţie în care s-a găsit o fcm~ie de circa 55-60 ani, deci matur avansată. Ofrandele sînt cele specificate mai jos : Ovicaprin - Resturi de craniu cu maxilare şi mandibulă, cît şi patru vertebre dorsale şi patru lombare. De asemenea un humerus stîng, cît şi membrul posterior stîng la care se distinge o portiune de coxa!, un femur, o tibie şi un metatars; toate resturile oaselor lungi au epifizele desprinse şi lipsă. Individul respectiv este un Oois cu probabilitate de sex mascul avînd o vîrstă de aproximativ 7-8 luni, datfiind faptul că l\1 1 este ieşit dar neajuns la nivel. Întrucît individul este tinăr nu s-au executat măsurători. Înhumarea a avut loc la mijlocul toamnei. Mormintul 24 Mormînt de înhumaţie în care a fost depusă o femeie matură de 30-35 ani la care s-au găsit ca ofrandă resturile următoare : Porcin -Fragment de maxilar superior cu P 2 - P' "in situ" iar l\P rupt existînd numai rădăcinile; premolarii neerodaţi arată prezenţa unui indLvid pe care-I considerăm abia adult. Mărimea dinţilor pare a arăta că sîntem www.cimec.ro STUDIUL MATERIALULUI PALEOFAUNISTIC 237 În faţa unui mistreţ şi nu a unui porc domestic, deci este posibil că se puneau drept ofrande şi specii sălbatice. · · · Mormintul 26 Reprezintă un mormint de Înhumaţie În care există o femeie matură de circa 40-45 ani avind drept ofrandă resturile specificate mai .ios: Taurin - l\11 sau 1\P mijlociu erodat şi M3 mai puternic e10dat; este clar că ct>i doi dinţi provin de la doi indivizi diferiţi ajunşi ambii la maturitate. l\Iărimt>a dinţilor arată că ei aparţineau unor vite de mărime mijlocie. · Mormintul 27 Mormint de înhumaţie în care s-a găsit o femeie adultă avînd aproximativ 20 ani, ce prezintă următoarele resturi animaliere: · Ovicaprin -Resturi rt>prezentate printr-un fragment mic de craniu, o vertebră lombară şi o aşchie de omoplat; materialul provine de la un indidd abia adult. · Jl.forminflll 28 În acest mormînt a fost Înhumată o femeie matură de circa 40-58 ani, căreia i s-a depus următoarea ofrandă : · Ovicaprin -Omoplat şi fragment· cu epifiza distală a humt>rusului. Oasele apar!in unui individ încă destul de tînăr, credem că nu mri în vîrstă de G luni ; dacă aprecierea vîrstei este exactă înseamnă că înmormîntarea· a an1t loc la sfîrşitul verii sau începutul toamnei. .. · · 1\1orminllll 36 Reprezintă un mormînt de inhumaţie al unui mascul matur de 40-45 ani avînd următoarele ofrande: Ovicaprin - Resturi de craniu cît şi un mrlacarp cu epifiza inferioară lipsă, dar şi epifiza inferioară a unui femur. Ovin de sex mascul pe care-I considerăm aproap~ matur avind în vedere lungimea metacarpului, dar evident nea.iuns 1~ maturitate completă intrucit epifizele oaselor lungi sînt desprinse de diafize. Jl.forminlul 38 Este un mormînt de înhumaţie în care s-a găsit un indh·id mascul, matur de aproximativ 40-45 ani, căruia i s-au dtpus în groapă următoarele animale : Ovicaprine- Există doi indivizi după două f.I:~gmente de craniu cornute, coarnele arătînd că ele aparţin unor masculi încă tineri de 011is. Pe lingă aceste două fragmente de cranii mai apare un număr de 11 resturi de coaste, 3 resturi de vertebre, un omoplat, un fragment de humerus, un fragment de radius şi altul de cubitus, unul de femur, unul de tibie, două metatarsc, cît şi un astragal. Întrucît resturile re~pective ale oaselor lungi au epifizele desprinse, nu s-au putut executa măsurători şi nici nu se poate preciza ex.act care resturi aparţin unui individ şi care celuilalt. Este însă evident faptul că pe lingă resturi neîmbrăcate în multă carne, aşa cum sint fragmentele de craniu şi metatarsele au fost depuse în mormînt porţiuni ale trunchiului şi cel puţin un membru anterior şi altul posterior. .uorminlul 40 Mormînt de înhumaţie în care s-a depus o femeie matură cam de 35 ani ce prezintă şi următoarea ofrandă: Porcin-Resturi reprezentate printr-un omoplat, humurus, fragment de coxal, femur şi tibie aparţinînd unui individ foarte tînăr de cel mult' o lună, deci un purcel de lapte. Mormintul 41 Reprezintă un mormînt de înhumaţie în care există un mascul matur de aproximativ 35 ani, căruia i s-a depus ca ofrandă lll'mătoarele: ' www.cimec.ro 238 S. HAIMOVIC-I Taurin, -Fragment de epifiză superi.oa-ră a unui metatars· care ·este transformată în unealtă, probabil îrripuugător. Mormintul 44: Mormintul unui copil mic (infans J} de 2 "--3 ani.· incinerat; alături de el s-au incinerat şi ovicaprinr, de la care am edden!iat urmă­ toarele: · OvicapTin - Se pot distinge doar resturi foarte mid reprrzentînd o por1iune din a:miu cu marginea orbitti, un J<'st de yertebră, un f1agment de condil femural, un f1agment de falanga II Mormintul 49 Reprezintă un mcrmint de înhumaţir în care s-a d-epus o femei{' matură de circa 50-55 ani; s-au găsit şi rrsturi de faună : · Taurin,.- Un fragment dinlr·un ralcanru cu tubrrul desprins, aparţinînd deci unui indidd încă tînăr. · :Mormintul 50 Este un mormint de inllllmaţie al unui individ mascul de vîrstă matură avansată adică ram 60 ani, la carr s-au găsit şi următoarele ofrandc : Tourin- Resturi foarte fragmrntare dr cmniu de mandihută şi roast{', probabil aparţ.inînd aceluiaşi indh·id pentru care nu se poate race nici o precizare în c{'ea ce privl'şte mărimea. virsta şi S{'xtrl . .Mormîntul 55 Mormînt dt' înhumatie în care s-a drpus un bărbat adult de 25-30 ani căruia i s-au alăturat şi următoarrle resturi animalirre: Găină donwstică - Frmur apar! inînd unui individ cu prerizi(' matur, neputîndu-se preciza sexul. Măsurători la Gallus domcstim s (in mm) şlefuită şi Frmur Lungimt'a Lărgimea maximă rpifizl'i infl·rioare 6i 12 :Mormîntul 5S Reprezintă un mormint dt' i11humaţie probabil cu o femeie adultă cam de 20--30 ani. mormint in care s-au găsit şi următoarele r{'sturi animaliere: Taurin -Două fragmrnte de coaste probabil ambrl{' prownind de la ac{'laşi individ. Mormfntul 64 Este mormintul de înhumatic al unui individ mascul de vîrstă juvenilă (18 -20 ani) unde s-au evide~ţiat şi resturi de animale: Ovicaprin - l\Jolar superior foarte llŞOr erodat, apartinind unui indh·id de 2-3 ani. Taurin - Fragment dl' coastă 1\.formîntul 69 Reprezintă un mormint de înhumatie în care s-a găsit un bărbat matur de 40-45 ani căruia i s-au drpus următoarrle ofrandc: Ovicaprin - Rrsturi de craniu şi mapdibulă, de coaste, un humerus două metacarpe şi două metatarse. Jndh·id ftmel cor-nut, de Ollis, încă tînăr, căci M 1 rste ieşit dar neajuns la nivel, deci o vîrstă de 6 -i luni, iar toate oaS{')e lungi au epifizelc desprinse astfel încît nu s-a putut executa nici o măsu­ rătoare. Cornul apare relativ bine denoltat arc o lungime de 45 mm şi prezintă caractere tipice de Ovis ft'mel. Punerea rrsturilor în mormînt s-a făcut la sfîrşitul verii sau mai degrabă la începutul toamnt::i. 1\Jormintul 7'2 Mormînt de înhumaţie cu mascul matur cam de 55 ani in· care s-au găsit animale de ofrandă: www.cimec.ro STUD"IUL MATERIALULUI PALEOFAUNISTIC . : Ovicaprin -Resturi de craniu, maxilar superior, mandibulă, o vertebră un humerus, trei mt'tacarpe, un metatars. Sînt prezenţi 2 indivizi: Unul de talie mai mare; probabil mascul de Ovis căruia îi aparţine un fragment de craniu şi 2 metacarpc," la acesta din urmă epifizele inferioare fiind lipsă încît individul nu era încă matur. Cel de al doilea individ pare a fi o fnndă de Ovis care după resturile de mandihnlă unde 1\fa abi2 străpunge osul ar avea o vîrstă de circa 1O luni ; acestuia îi aparţine rei de a 1 tn·ilra metacm p, ml'tatarsul cît şi humerusul, unde a fost posibilă măsurarea cpifizei infe-rioare carr are o lungnnc de 28 mm. Înmormîntarea s-a făcut probabil la sfîrşitultoamnei sau chiar începutul iernii. ·Mormintul 73 Reprt'zintă un mormînt de inhumaţ.ic al unei femei mature cam de 35 ani; s-a evidt'nţi'at şi un rest de animal: Tnurin ? - Aşchie osoasă ::>parţinînd cu mare probabilitate unui humerus. 11-forminful 84 Este un mormînt de fnhumatic in care s-a găsit o ft'meie matură de 45 -50 ani căreia i s-au depus şi ofrande : Ovicaprin -Resturi de craniu, maxilar superior, mandibulă, omoplat. humerus, radius şi epifize ale metapodale.lor. Este un individ femel de Ovis acornut, a vînd o virstă dt' aproximativ 6 luni întrucît l\1 1 este pe calt' de a ieşi. Epifizelc sint desprinse dar s-au putut executa următoarele măsu~ăto:-i (în mm): Humerus Lărgimt'a t'pifizei inferioar~ 26 Radius Lărgimea t'pifizei supuioare 26 lombară, inhumarea a avut loc la inct'putul toamnei. l\1ormmlul 90 Reprezintă un mormînt de înhumaţie cu o femt'ic adultă (20 -30 ani) ce arc şi un animal de ofrandă: Ovicaprin -Resturi de craniu, maxilar supt'rior, mandibulă, alias. !"oaste, omoplat şi cubitus. Individ probabil de Ovis ft'mel, avind vîrsta de 10Il luni înt1 ucît )1 2 abia încPpe să iasă din alvrolă. Resturile s-au depus în mormînt probabil iarna. Morm,nlul 99 Mormînt de înhuma1ie avînd o femeie adultă cam dl' 25 ani, alături de care s-a găsit şi un rest de animal. Tam·in - Calcant'u, uşor deteriorat, Ia care s-au putut f'xceuta n~ăsu­ rători (In mm) : Dos taurus 128 Lungim~a maximă Calcaneu Lărgimea maximă H ·Mormîntul 102 În acest mormînt lipsesc cu totul resturilt>: umanP dar neincinerată : Ovicaprin - Fragment de mandibulă la eare ::\1 2 rstt' if'şit dar încă neajuns la nivel. deci are o vîrstă de circa 10 luni arătînd că depunerea s-a făc11t probabil Ia sfîrşitul toamnei sau începutul iernii. Mormintul 105 Mormînt de înhumape a unui bărbat matur de 3:) -40 ani, alături de care s-a găsit şi un rest de faună : Taurin - Fr:~gmf'nt de maxilar supt'rior cu alveolele lui 1\.P şi ~P. s-a găsit faună www.cimec.ro 240 . ' S. HAIMOVICI Mormintul 1U: .Mormint de inhumaţie cu o femeie încă juvenilă (1820 ani) în care s-au ·depus şi ofrande: Ovicaprin -Resturi de coaste, omoplat, humerus, radius, pro}.-eujnd de W. un.individ prob,abil de 011is încă tinăr, cam de 9 luni. S-an exe(.'~ţat următoarele măsurători (in rom) Humerus Radius, Lărgimea Lărgimea epifizei inferioare epifizei superioare 27 27 Inmormintarea a avut loc probabil în plină toamnă. 11forminful 116 Mormînt de incineraţie la eate nu s-a putut stabili pentm resturile umane sexul sau vîrsta ; in ceea ce priveşte materialul fal)nistic se pot da unele detalii : Ovicaprin - Resturi foarte mici de mandibulă, vertebră dorsală şi metapod. lllorminlul 117 Reprezintă un mormînt de înhumaţie în. care s-a găsit un mascul de aproximativ 40-45 ani, .cît şi o ofrandă relativ bogată: . Au fost găsite resturi de găină domestică şi de ovicaprin. De la, păsări provin p~rţi osoase de la doi indivizi de găină domestică, existînd o femelă şi un mascul; acest lucru apare clar întrucît se găsesc aceleaşi segtnente osoase ,de mărimi diferite şi totodată este reprezentat Utl tarsometatar.s, asîud pinten.·· · . . Odcaprinele sînt reprezentate prin .resturi de maxilar superior şi mandibu!ă cit şi un fragment de atlas şi 4 fragmente de coaste. După dentiţie putem constata că avem de-a face cu un singur individ avînd virsta de aproximativ 10 luni întrucît l\1 1 şi-a început eroziunea iar l\1 2 abia străbate osul, Dacă de la ovicaprin a fost depus ·În mormînt doar capul şi poate o porţ.iuv.e din cuşca toracică, de la păsări se pare că s-au pus doi indivizi intregi sau ~proape lntregi întrucît sînt prezente resturi de craniu, sinsacrum 1 stern, claviculă, scapular, coracoid, humerus, cubitus, tibiotars. tarsometatars; menţionăm. că ,există de asemenea co~jă de ouă. Ap~re evident că înmormînt~rea s-a făcut toamna tirziu sau chiar la începutul iernii. l\Iăsurători la Gallus doml'slicus (în mm) Coracoid Humerus Lungime Lungime maximă maximă Lărgimea Cubitus Tibiotars Ta rso metatars (ind. mascul) epifizei inferioare Lungimea maximă Lungime maximă Lărgimea epifizei inferioare Lungimea maximă 52,;)2 62,62 13,13 60 ; 69 92. - ; 111 '111 8, 8 ; 11' 11 77 ~Uorminlul 118 Este un moi mint de incineraţie,, cuprinzind cu o mare de probabilitate o femeie matură; am putut constata că există şi ofrande: Ovicaprin - Fragment de epifiză inferioară a un11Î mrtapod. 1\lormînful 1.'20 Reprezintă un mormînt de înhumatie :1! unui .l).ărbat matur de circa 40 ani. S-a găsit şi un rest de faună : doză www.cimec.ro STCDIVL MATERIALULUI PALEOFAUNISTIC .. 241 Ecvid - Astragal, la care s-au putut executa măsurători (în mm) •. Eqzws cabalzts Astragal Înăl[imea (lungimea maximă) Lărgimea maximă Mormîntul 1?1 În acest mormînt de înhumaţie ~parţinînd unei femei mature cam de 40 -4!} aui există şi ofrande: · Taurin - Resturi fragmentare de coaste şi tihic . Ovicaprin ___:_ Resturile unei vertebre dorsale, radius, femur, două tibii, un metacarp şi un metatars. Toate provin de la. acelaşi individ cu epifizele ·oaselor lungi desprime, deci un exemplar încă nematur. Mormintul 12-1 Mormint de înhumaţie conţinînd un copil (infans Il de circa 7 ani; au fost depuse ofrande : Ovicaprin -Două metacarpe şi două metatarse apartinind unui individ nematur, epifizele inferioare fiind desprinse. Cu probabilitate este Ollis. Aşadar s-au pus în mormînt numai extremităţile membrelor. Găină domcstică -Fragment de claviculă provenind de la un individ tînăr (pui) cît şi coajă de· ouă. 1\formintul 128 Reprezintă mormîntul de înhumaţie al unui bărbat matur cam de 45 -50 ani. Apar şi resturi de faună de la mai multe specii : Taurin Fragment de humerus cu epifiza inferioară deteriorată. Ecvid Fragment de humerus cu cpifiza inferioară. Porcin Fragment de coxa! cu cavitatea acetabulară l\Iăwrători (în mm) Equas cabalfw; Humerus Lărgimea epifizei inferioare Lărgimea suprafeţei articulare 73 inferioare 73 Sus scrofa domesticus Coxa! Diametru! acetabular 38 Mormintul 131 Este un mormînt de înhumaţie dublu continind un băr­ bat şi o femeie. Masculul este un adult de circa 25 ani. iar femeia este tot adultă de aproximativ 20 ani. Ofrandele depuse sînt relativ bogate : Sint resturi de taurin, de ovicaprin şi de găină domestică. Taurin -Resturi de mandibulă şi un astragal cu urme de arsură. După mandibulă se poate aproxima un individ avînd o vîrstă cam de 2 ani întrucît l\1 3 este pe cale de a ieşi din alveolă; nu putem însă preciza dacă astragalul aparţine aceluiaşi individ de la care provine mandibula. Este foarte posibil ca resturile de taurin să fi fost depuse ca ofrandă la indiYidul mascul. Ovicaprin - Resturi de craniu, maxilar superior ŞI mandibulă, omoplat, humerus, radius, cubitus, metacarp şi două metatarse. Individul este .femel cornut de Ollis, avînd vîrsta cam de 10 luni întrucît l\1 2 abia începe să iasă din alveolă ; deşi epifizele oaselor lungi sînt desprinse, s-au executat mă­ surători. Se constată că a fost pus în mormînt capul, un membru anterior şi extremităţile părţilor posterioare. 16- HIERASUS www.cimec.ro 242 S. HAIMOVICI După această oaie se poate conchide tirziu sau chiar la fnceputul iernii. Măsurători la Ovis (în mm) : Omoplat Humerus Radius că înmormîntarea a avut loc toamna Lungimea capului articular Lungimea cavităţii articulare Lărgimea epifizei inferioare Lărgimea epifizei superioare Găină domestică - Resturi de craniu, de stern. de femur şi urmă aparţinînd cu mare probabilitate unui mascul. Măsurători la Gallus domesticus (în mm) 32 26 32 31 un tibiotars, acesta din Tibiotars Lungimea Lărgimt>a maximă epifizei inferioare 110 10 Mormintul 132 Reprezintă un mormînt de înbumaţie în care a fost deo ft>meie adultă cam de 20-25 ani ; prezintă ofrande : Ovicaprin - Resturi de humerus, radius, metacarp, şi metatars : există deci un membru anterior şi extremităţile unui membru posterior. Individul trebuie socotit un 011is încă nematur întrucît epifizele sînt desprinse. S-au executat măsurători (în mm) Ia următoarele oase. pusă Humerus Lărgimea R~dius Lărgimea Găină domestică -coajă rpifizei inferioare epifizei superioare 28 27 de ou incineraţie probabil a unei femei adulte, putîndu-se evidenţia şi resturi de la ofrandă : Ovicaprin - Şase resturi nesemnificative de oase lungi. Nlormlntul 147 Mormînt de înhumaţie in care a fost der us un copil probabil fetiţă, de 12-13 ani. Există şi un rest de faună: Porcin - Fragment de maxilar inferior cu o porţiune a simfizei. 1'11ormînlul 151 Este mormîntul de înhumaţie al unui copil sub un an la care s-a găsit şi un rest de faună : Taurin - os al carpului. Mormîntul 157 Reprezintă un mormînt de inhumaţie în eate a fost depusă o femeie juvenilă de 13-14 ani; există şi un rest de faună: Ovicaprin -Vertebră ceryicală, aparţinînd unui individ nematur. 1\1ormîntzzl 161 Mormînt deincineraţ.ie al unui copil (infans I) de 3-5 ani. S-a precizat existenţ.a ofrandei : Găină domestică - Resturi mici putîndu-se evidenţia cu precizie o coastă şi un fragment din epifiza inferioară a unui tibiotars . .Mormîntul 17 5 Este mormîntul de înhumaţie al unei femei de vîrstă adultă (23 -30 ani) de talie înaltă. Ofrandele sînt foarte bogate : · Ovicaprinr - Doi indivizi, dintre care nnul, după resturile de craniu,. este cu precizie un mascul tînăr de Ovis; al doilea individ este de asemenea tînăr, .mai mic ca talie, fără a se putea preciza genul, el fiind mai puţin reprezentat prin resturi osoase decît primul. S-au găsit resturi fragmentare de craniu prntru primul individ el purtînd coarne, după care s-a precizat genul Mormîntul 134 Este un mormint de www.cimec.ro STUDIUL MATERIALULUI PALEOFAUNISTIC 243 şi sexul, iar p<>ntru al doilea nu s-a putut stabili după resturile de craniu nici genul şi nici sexul. Resturile de maxilare cu dinţi sînt reprezentate în felul următor: două fragmente de maxilar superior cu dinţi la care l\P abia îşi face apariţia şi două fragmente de mandibulă cu o situatie asemănătoare, deci individul avea circa 10 luni; există de asemenea un fragment de mandibulă care partine probabil individului mai tînăr. Sint de asemenea patru vertebre printre care şi un fragment de axis pentru care nu se poate preciza exact cărui individ îi aparţine. Dintre oasele extremităţilor se disting mai întîi două fragmente de omoplat la care s-au putut executa măsurători care arată clar că ele aparţin unui individ de talie mai mare şi altuia de talie mai mică. Au mai fost evidenţiate un fragment de humerus care a fost măsurat un radius care a putut fi rrconstituit fiind astfel întreg, el prezentînd discul de creştere din dreptul epifizei inferioare. Există de asemenea un rest de cubitus patru metapode (un metacarp şi trei metatarse) cu rpifizele inferioare absente ; prezenţa a trei metatarse dintre care· unul mai scurt arată şi el existenţa a doi indivizi. Se mai pot evidenţia o falangă I şi o falangă III. Din întreaga enumerare de mai sus reiese clar că au fost depuşi în mormînt doi indivizi de ovicaprine încă tineri de la care s-au păstrat nu nurriai port.iuni care nu sînt importante din punct de vedere alimentar (craniul şi extremităţile membrelor) ci şi porţiuni dhi corp îmbrăcate în carne, încît este probabil că exemplarele erau întregi. Înhumarea s-a făcut la sfîrşitul toamnei sau inceputul iernii. Măsurători (În mm) pe resturi de Ovis 2 30 26 18 1 Omoplat Humerus Radius Mctacarp Metatars Lungime cap articular Lungimea suprafeţei articulare Lărgimea minimă· gît Lărgimea epifizei inferioare Lărgimea suprafe1 ei articulare infrr. Lungimra totală Lărgimea epifizei superioare Lărgimea epifizei inferioare Înălţimea la greabăn Lărgimea epifizei superioare Lărgimea epifizei superioare 32 27 18 32 30 147 30 30 590,94 27 lA 21 lB 21 2 20 Găină domcstică -Doi indivizi dintre care unul de talie mai mare reprezentînd un masrul la care, la tarsometars este evident un pinten foarte puternic ; individul de talie mai mică este probabil o femelă. Au fost găsite următoarele fragmente :un rest de craniu, un rest de stern, patru resturi aparţinînd unor sinsacrumuri şi centurilor pelviene arătînd din nou prezenţa a doi indivizi; o claviculă. o pereche de sapulare; o pereche de coracoide ; trei humerusuri (două mai mari şi altul mai mic) ; două radiusuri; două cubitmuri (dintre e.are unul fragmentar); un autopod al membrului anterior; trei femure (dintre care două mai mari şi altul mai mic) ; două tibiota:rse; două tarsometatarse. · www.cimec.ro 244 S. HAIMOVICI Măstirători Coracoid Humerus (in mm) pe resturi de Gallu·s domesticus Lungimea Lungimea Lărgimea Radius Cubitus Femur Lungimea Lungimea Lungimea Lărgimea Tibiotars Lungimea Lărgimea Tarso metatars Lungimea Lărgimea Sex maximă maximă epifizei inferioare maximă maximă maximă epifizei inferioare maximă epifizei inferioare IA 54 71 20 65 72 . 78 15 2 71 20 66 62 13 79 69 12 15 114 114 Il 78 epifizei inferioare 12 mascul maximă IB 51 11 78 12 mascul În concluzie în acest mormînt s-au depus ca ofrandă o cantitate mare de resturi : 2 exemplare de o\"icaprine şi 2 de găină domestică . .Mormintul 1'18 Reprezintă mormîntul de înhumaţie al unei femei adulte cam de 25-30 ani. Prezintă ofra ude: Ovicaprin -Un fragment de craniu după care se constată că individul aparţinea unui Ovis femel, dar totodată că era încă tînăr. Resturile de maxilare cu dinţi şi de mandibulă arată că individul respectiv avea o vîrstă de circa 9-10 luni întrucît l\f2 şi l\1 2 abia încep să-şi facă apariţia. S-au mai gă­ sit şi oase ale extremită!ilor şi anume un fragment de omoplat, de humerus şi de radius (acesta din urmă cu epifiza inferioară desprinsă) cît şi trei metapodale (două metacarpe şi un metatars, la care epifizele inferioare, deşi sînt desprinse, au fost găsite şi au putut fi a lipite oaselor respectiw); de asemenea un astragal întreg. Înhumarea s-a făcut toamna tîrziu sau poate ·chiar la începutul iernii. Măsurători (in mm) Omoplat Humerus l\:letacarp Metatars Astragal Lungime cap articulat" Lungimea suprafeţei articulare Lărgimea minimă gît Lărgimea epifizei inferioare Lărgimea suprafeţei articulare inferioare Lungimea maximă Lărgimea epifizei superioare Lărgimea epifizei inferioare Înălţimea la greabăn Lungimea maximă Lărgimea epifizei superioare Lărgimea epifizei inferioare Înălţimea la greabăn Lungimea maximă Lărgimea troclei inferioare www.cimec.ro 28 24 14 26 24 111 21 22 542,79 120 19 544,80 30 18 STl]DIUL MATERL-\LULUI PALEOFAUNISTIC ~45 lvlormintul li9 Mormint de înhumaţie al unui copil (infans 1) de .) -6 ani in care s-au. găsit şi ofrande : Ovicaprin -După resturile de craniu se poate constata că individul respectiv este un Ovis mascul încă neadult avînd. însă coarnele destul de bine dezvoltate (cutia craniană a fost tăiată pe linia sagitală pentru a se scoate encefalul). Pe lîngă resturi de craniu se mai găsesc maxilare şi mandibulă cu dinţi arătînd o virstă de 10-12 luni întrucît :YP şi M2 sînt foarte uşor erodaţi şi l\P şi )1 3 nu şi-au făcut încă apariţia. Pe lîngă iestnrile sus mrnţio­ nate mai există o vertebră cervicală, un radius, un metacarp şi dDuă metatarse toate fiind foarte inasive dar cu epifizele infrrioare desprinse. După resturile de berbecuţ estimăm că înhumarea s-a făcut spre sfirşitul iernii. Măsurători (in mm) Radius Lărgimea epifizei superioare 33 Uirgimra suprafeţei articulare superioare 31 )Ietacarp Lărgimea epifizei superioare . 26. lVIetatars Lărgimea epifizei superioare 23, 23. Sus scrofa -'- Astragal erodat care are lungimea de 48 mm aparţinînd cu o doză de probabilitate unui mistreţ ((Sus srrofa ferus) . . · ~Mormlnlul 18? Este un mormînt de inCineraţ.ie de la o femeie adultă, unde am putut evidenţia că s-au depus şi ofrande: Fragmente mici aparţinînd unui ovicaprin şi unei găini domestice. Pentru uvicaprin s-.:w putut evidenţia cu precizie un dinte un rest de radius şi altul de metapod, iar pentru găina domestică un rest de radius altul de tibiotars cit şi altul de tarsometatars. 1\1nrmînlul 188 Mormînt de înhumaţie în care a fost depus un bărbat adult de 25 -30 ani. Există şi ofrande relativ lJOgate : . , Ovicaprin - Individ de 01Jis femel la care pe craniu se observă la nh·elul frontalului doar o mică ridică tură încît· putem considera că exemplarul este acornut. Pe lingă aceste resturi de· cra1iiu mai găsim maxilare cu dinţ.i şi mandibulă după care. se poate constata că I~espectiviii individ era tînăr, avînd circa 9 Juni întrucît ::\P şi ::\1 2 ahia încep să apară. Ca alte resturi enumelirm un omoplat, un humerus, un radius şi un metatars care se· constată că nu provin de Ia un adult ci aparţin desigur aceluiaşi indiYid de la care avem şi porţiunile de craniu. :Măsurători (in mm) la Ovis Omoplat ·Lungimea capului articular 33 Lungimea suprafeţei articulare 28 Lărgimea minimă a gîtului 17 · Humerus Lărgimea epifizei inferioare 32 Lărgimea suprafeţei articulare inferioare 30 Radius Lărgimea epifizei superioare 32 Lărgimea suprafeţei articulare . superioare 30 Metatars Lărgimea epifizei superioare. 21. www.cimec.ro S. HAIMOVICI 246 Înhumarca, avind în vedere resturile de oaie, s-a făcut toamna tîrziu. Găină domestică -Fragmente de craniu, stern, sinsacrum, scapular, două coracoide, un humerus, un radius, un cubitus, un autopod al membrului anterior, două femure, un tibiotars, toate aparţinînd aceluiaşi individ cu mare prollabilitatc mascul. Măsurători (în mm) la Gallus domeslicus Coracoid Humerus Lungimea Lungimea maximă maximă Lărgimea epifizei Radius Cubitus Femur Lungimea Lungimea Lungimea Lărgimea inferioar~ maximă maximă maximă epifizei inferioare 55, 55 75 16 66 72 79, 80 IG; 1!) 111onnintul .206 Reprezintă un mormînt de înhumaţie al unei femei din categoria matur avansată (55 -60 ani). S-au evidenţiat ofrande: Găina domestică -S-au păstrat porţiuni din notarium, sinsacrum şi centura membrelor posterioare, clavicula, un scapular, un coracoid o pereche de humerusuri, o pereehe de radiusuri, o pereche de cubitusuri, o pereche de femure, o pereche de tibiotarse şi un fragment de tarsomctatars care cu mare probabilitate arată că sîntem în faţa unui individ mascul : probabil că s-a depus în mormînt un individ întreg, poate fără cap. Măsurători (în mm) la Gallus domesticus Coracoid Humerus Cubitus Radius Femur Lungimea Lungimea maximă maximă Lărgimea epifizci supcrio arc Lungimea Lungimea Lungimea Lărgimea Tibiotars Lungimea Lărgimea maximă maximă m:-tximă epifizei inferioare maximă epifizei inferioare 53 69, 14, 66, 61, 75, 14, 108, 10, 69 14 67 61 75 14 107 10 111ormintul .2J!j Este un mormînt de înhumaţie al unei fetiţe (infans II) în vîrstă de 10-11 ani, existînd şi resturi de ofrandă : Taurin -Falanga II prezentînd lateral pe diafiză un orificiu executat intenţ.ionat. Găină domcstică - Au fost găsite resturi de craniu, de stern, oase alt.~ extremităţilor care provin de la trei indivizi încă tineri (pui) neputîndu-se de aceea să se execute măsurători; nu a fost posibilă stabilirea sexului, la nici unul dintre indivizi. Mormîntul 2.'22 Mormînt de înhumaţie cu un copil mic (infans 1) în vîrstă de 2 '---3 ani; s-a găsit şi un rest de ofrandă : Taurin --Porţiune de mandibulă fragmentară prezentînd M2 şi M, puternic erodaţi; M~ este excesiv de marf' avind o lungime de 39 mm, incit s-ar putea să reprezintc un individ de Bos primigwius (bour) de sex femel, sau poate un taur domestic foarte masiv. www.cimec.ro 247 STUDIUL MATERIALULUI PALEOFAUNISTIC Mormîntul 226 Reprezintă un mormînt de incineraţie pentru un copil (infans II) de 12-14 ani ; s-a pus în evidenţ.ă şi un rest de faună : Tam·in -Un rest foarte mic de femur şi anume o parte a diafizci la care se observă gaura nutritivă . .Mormîntul 239 Mormîntul de înhumaţie în care s-a depus o femeie matură ; există şi ofrande: Ovicaprin -Un molar superior, un fragmrnt de mandibulă, un fragment de vertebră şi un rrst de metacarp după care se poate preciza că rrsturik provin de la un individ încă uematur, probabil de Ovis. 1\Jormîniul 241 Este un mormînt de înhumaţie în care s-a găsit un individ de 30-35 aui, probabil o femeie matură, care a fost înhumată cu ofraude: Ovicapriu -Resturi rcprczrutate printr-o porţiune de craniu care aparjiue unui individ de Ovis mascul, tînăr. De asemenea de maxilare cu dinţi şi mandibulă, după care se poate stabili o vîrstă de 9-10 luni într-cît M! şi l\f 2 este pc cale de a ieşi. Se adaugă unele vertebrc, dintre care menţionăm un atlas şi un axis. Există şi oase ale extremităţilor şi anume : resturi ale membrelor anterioare reprezentate prin metacarpe şi fragmente ale membrelor postrrioare reprezentate atît prin porţiunea proximală (femur, tibie cît şi prin partea distală (calcaueu, astragal, metatarse, falange). Este destul de probabil că a fost pus în mormînt un individ întreg sau o mare parte a acestuia. Înhumarea s-a făcut la sfirşitul toamnei sau începutul iernii. lHăsurători la 011i.~ (în mm) Femur Tibia Metacarp Metatars Lărgimea Lărgimea Lărgimea Lărgimea epifizei epifizei epifizei epifizei inferioare inferioare superioare superioare 5 23 20 18,18 Găina domeslică -Există două humerusuri, două fragmente ale cuhitusurilor, două autopode ale membrelor anterioare, un fragment de femur. Se pare că au fost puse drrpt ofrandă membrele anterioare şi cele posterioare de la un individ care este încă tînăr (pui) şi la care nu putem preciza sexul sau i'xecuta măsurători. Mormîntul 248. Reprezintă un mormînt de înhumaţie aparţinînd unei femei mature de 55 -60 ani. Există şi ofrande. Porcin - Resturi de craniu, coaste, vertebre, humerus, femur, tibie, aparţinînd unui purcel de lapte de circa 1 -2 luni ; se pare că a fost pus drept ofrandă întregul animal. Mormîntul .?50. Este un mormînt de inhumaţie în care s-a depus un băr­ bat matur de 35 -40 ani. Ca ofrandă am găsit următoarele : Ovicaprin ·-Două vertebre şi anume un atlas fragmentar şi un axis complet provenind precis de la 01'is; individul nu era complet matur căci discul epifizar este desprins. MormÎntul 25.?. Mormînt de înhumatie al unei femei mature de 40-50 ani, căreia i s-au depus ofrande. ' Ovicapdn - Individ depus în întregime. Reprezintă un Oois femel cornut, care arc o vîrstă de circa 10-11 luni întrucît M 2 este pe cale de a ajun- www.cimec.ro 248 S. }-IAIMOVICI ge la nivel. S-au găsit resturi de la aproape toate părtile scheletului; unele dintre ele bine păstrate, dar o parte ~ epifizelor oaselor lungi sînt desprinse şi lipsă ; ll!i:ele dintre acestea s-au putut·. întregi, executindu-se măsurători relativ satisfăcătoare. ... . . Considerînd aceste resturi de oaie; înhumarea a avut loc probabil la începutul iernii. Măst1rători (in mm) pentru Ouis Omoplat Humerus Radius Coxa! ·Femur 'r'ibia ~ · l\Ietacarp l\Ietatars Lungimea capul'ui articuJar Lărgimea minip!ă a gîtului Lărgimea epifizei inferioare Lungimea Lărgimea epifizei superioare Lărgimea epifizei inferioare, înălţimea la greabăn Diametru! acetabular Lărgimea epifizei inferioare Lărgimea epifizei inferioare Lungimea Lărgimea epifizei superioare ÎnăHimea la greabăn Lungimea Lărgimea epifizei superioare Lărgimea epifizei inferioarl~ Înălţ.imea la greabăn Înălţimea medie la grebăn 34 21 29, 29 145 30, 30 29 . 582, 90 29 :38 28 123 24, .24 001,:17 13;) 22, 22 24 G12,90 599,09 Mormlntul .25.1. Rrprezintă un mormînt de înhumaţie al unei femei mature de 30-35 ani, C'xistînd şi ofrande şi anume un ovicap1:in cit şi un singur rest de la găina donwstică. Ovicaprin - Resturi de craniu şi de mandibulă vertebre din toate rt>giunile, centurile membrelor cît şi un humerus, arăthid că S"a depus în mormint capul; .triunchiul şi o parte a unui membru anterior.· Individul este o Capra {determinată precis după forma suturii parieto-occipitale), cam de 9 luni (:\Il fiind ieşit dar deloc erodat, iar ?II 2 nu a apărutîneă deloc) deci înhlllnarea s-a făcut la sfirşitul toamnei sau începntul·iernii. Măsurători la Caprit (in mm) Humerus lărgimea epifizei inferioare 2G Găina domestică -Există doar un tibiotars de la aceasta specie. Măsurători la Gallus domeslicus (in mi:n:) Tibiotars Lungimea Lărgimea epifizei inferioare 92 8 Nlonnlnlul 2:;4. Este un mormînt de înhumaţie aparţinînd unui 'bărbat adult de 20 _:_23 ani. Ca ofrande s-a găsit coajă de Quă şi resturi de oase foarte sfărîmate, în cantitate foarte mică, provenind cu probabilitate de la un oyicaprin. www.cimec.ro STUDIUL 1\-IATERIALULUI PALEOFAUNISTIC 249 1\Jormlnlul 256. Reprezintă un mormînt de incineraţie al unui bărbat probabil matur. Există şi oase arse de animale; ele aparţin unui ovicaprin, putîndu-se determina fragmente din epifiza inferioară desprinsă a unui metapod, cît ~i cel puţin două falange, oasele acestea provenind de la un individ precis uematur. · J\1ormintul 258. În acest mormînt nu există schelet uman. Resturile fa'unistice sînt foarte puţine şi anume un fragment de atlas de la un tam·in şi o coastă probabil de la aceeaşi specie. 1\Jormintul .260. Este un mormînt de înhumaţie al unei femei mature de circa 30 ani. Sînt resturi faunistice provenind de la la mai multe ~pecii, d11pă cum urmează : . Taurine -reprezentate printr-un fragment de mandibulă prownită de la un tinăr de circa 6-7 luni. întru-cît l\1 1 este pe cale a ieşi ; de asrmenea două fragmrnte de -;oxal, aparţinînd însă altui individ, marr, matur. , Porcin -Un rest de mandibulă cu rrgiuuea simfizară, avînd lungimea de 39 mm şi provenind de la un indh·id femei, care credem că este de vîrstă mai mare de un an. Odcaprin -Prezintă mai multe resturi şi annme un fragment ele maxilar superior, un atlas şi alte trei vertebre, nn omoplat, un radius şi lin metararp. Ele provin de la un Ouis tinăr, nedepăşiud vîrsta de 10-12 luni. A fost depus probabil o parte din cap şi trunchi, cît şi un membru anterior. Măsurători la Ouis (fn mm) Raclius l\Ietacarp Lărgimea Lărgimea epifizei superioare epiz.iei superioare 27 20 Găina domestică - reprrzcntată prin două resturi, un humerus, dt şi nu tihiotars fragmentar, primul arătînd că individul respecth· nu ati~;sese întfl. maturitatea. · .. · ;\Iăst:rători la GallLis domeslicu~ (in mm) Humerus Lungimea Lărgimea 'r '· Tibiotars Lărgimea maximă epi[izei inferioare cpifizei inferioare G7 13 7 iU'Jrminful 261. Mormînt de înhumaţie cu un bărbat matur clr 3035 nni . Au fo~t depuse ca ofrande resturi provenind de la un oYicaprin dar s-a gftsit şi un rest provenit de la găina domestică. Qyiraprin -Fragmente de mandibulă, vertebre din toate regiunile, dteva coaste, un omoplat, un hurrirrus, un radhrs, metacarpe, o tibie, metatarse; este posibil să se fi depus un 'individ întreg, fie poate s-au îndepărtat înainte de punerea în groapă, porţiunile proximale ale unui membru anterior, cîf.'şi ale celor două posterioare. Individul pare să fie un Ouis, care datorită faptului că. :\I 2 este complet ieşit dar ncf•rod~t ar avea o yîrstă de aproximativ 1 an şi deci înhumarea s-a fftcut la sfirşilul iernii. MăsHdttori la oviutprin (in mm) Humerus . Radius Lă rgimra epifizci inferioare Lărgimea .epifizei superio;:tre www.cimec.ro 28 28' S. HAIMOVICI 250 l\letacarp l\Ictatars Lărgimea Lărgimea epifizei superioare epifizei superioare 21,21 Hl,19 Găina domestidt-Există un cubitus de la aceast{t specie cu o lungime de G2 mm. Mormintul 26.2 Reprezintă un mormînt de înhumaţic al unui bărbat adult (20 -25 ani). Ca ofrandă s-a depus un porcin de vîrstă foarte fragedă, credem că ahia născut; se găsesc fragment{' de la toate segmentele osoase, dar in stare de păstrare foarte proastă, dată fiind fragilitatea maximă a scheletului, datorată tocmai vîrstei individului. 1\1ormînful 263. Este un mormînt de înhumaţic cu o femeie matură de 35- 10 ani. Ca ofr ndă s-a găsit : Găina domestică -Resturi de craniu, o vertcbr·ă cervicală, resturi de sinsacrum şi centură pelviană, cît şi un humerus, un cubitus, un femur şi un tibiotars. Este posibil ca ofranda să fi fost contituită dintr-un individ complet, posibil un mascul, poate încă nematur. Măsurători la Gallus dom·~sficus (în mm) Humerus Lungimea Lărgimea Cubitus Femur Tibiotars maximă cpifizei inferioare Lungimea maximă Lungimea maximă Lftrgimea epifizei inferioare Lungimea maximă Lărgimea epifizei inferioare 73 15 68 80 11 107 6 Mormintul 26-l. Este un mormînt de înhumaţie aparţinînd unei femt'i adulte de 2:-i -30 ani. Ca ofrandc s-au găsit următoarele resturi: Găina domestică -Resturi de craniu, vertebre libere, sinsacrum, stern, ce•tură scapulară şi pclviană, oasele membrelor propriu zise, aparţinînd unui individ femel matur; de la un alt individ, ceva mai puţin masiv, au fost depuse doar unele părţi ale membrelor posterioare şi anume probabil doar o roapsă şi două pulpe (existînd un femur şi două tibiotarse). l\lă:;ură tori la Gallus domesticus (in mm) iud.1 ind. 2 Lungimea maximă Coracoid 47 47 Cubitus 62 62 Lungimea maximă Metacarp Lungimea maximii 33 Femur Lungimea maxima G8 GR 66 Lărgimea epifizei infcrioa1e 12 12 12 Tibiotars Lungimea maximă 96 96 91 91 Lărgimea t'pifizei inferioare 7 7 8 8 Tarwmctatars Lungimea maximă 63 63 Lărgimea epifizei inferioare 10 10 femel femel sex 1\Jurmintul 288. Este reprezentat printr-un mormînt de înhumaţie in car(" a fost ckpusă o femeie matură, de 35 ani. www.cimec.ro STUDIUL MATERIALULUI PALEOFAUNISTIC 251 Ofrandele au constat din c.uă dr la care sau păstrat resturi de coaJa; de asPmrnra trPi fragmente de coas•e provenite dl' la taurinc şi două metapodale de porcin tînăr, acestea din urmă gilurile şi uşor şlefuite. Mormintul 269. l\iormîrtul de inhumaţic al unui copil de o--7 ani, după datele arheologuhti. individ de SPX femel; există ofrandă. Porc in -omoplat provenind de la un exemplar încă tînăr, tuberculul <'orac(}idian nefiind complet alipit de capul ~capulumului. Măsurători la Sus scrofa dom~sticus (in mm) e~.istă Omoplat 2i Lungimra cap articular git Lărgimea minimă 19 1\Jormin!ul .?'71. Reprezintă un mormînt de înhumaţic cu o femeie made 33 -'10 ani; s-a găsit un singur rest de animal. Taurin -Un axis fragmentar la care discul vertebra) epifizar lipseşte, deci indh-idul nu era încă complet matur. 1\formîntzzl :274. EsV~ un mormînt de înhumaţie in care a fost pus un copil mie cam de 2 a ni (infans T). Există ofra nde. Ovicaprin -Resturi abundente provenind de la craniu, maxilar inferior, unele verlebre, omoplat, radiusuri, tibii şi metapodale. Este posibil ca fJfranda să fi repn·zentat un individ intreg, d~lr lipsind porţiunile proximale ale membrelor propriu-zise (humerusurile şi fl'murelc) s-ar putea ea o parte -a acestora (braţele şi coapsele) să nu fi fost puse în mormînt. Individul este tin Ouis cu o vîrstă cam de 10 luni, M, nhia fădndn-şi aparitia; <h'puncrea in gro:1pă s-a făcut deci chiar h Inceputul iernii. Măsurători la Oois (în mm) tură Omoplat Radius Metacarp Metatars Lungi mc a capului arlintlnr Lărgimea minimă a gitului Lărgimea epifiz<·i superioan' Lungimea Lărgimea epifizei suprrioarc Lftrgimea f'pifizei inft•rioarc Înăl[im~'a la greabăn Lărgimea epifizei "uperioare 20 17 28 28 1 1;) 21 2<1 21 552 3:5 19 19 1\Jr,rmlnlul .'t/5. Mormînt de înhumatie, cu un copil foarte mie sub un an (infans 1). S-au găsit în mormînt resturi d~ la trei specii diferite, după cum urmează : T;turin -Un metatars provenit de la un viţel de cîteva luni, avînd epifiza superioară erodată şi cea inferioară lipsă (discul de creştere deschis). Porcin Reprezentat prin patru resturi osoase, provenite de la partea distaF\ a unHi membru posterior: un fragment dr p!~roncu, altul eu epifiza inferioară n tibiei, un astragal şi un ealcan•.·u cu tubt•rcul desprins (deci un individ nematur). Năsurători la Sas scrofa domi'Sliru.~ (în mm). Tibia Astragal Lărgimea Lungimea epifizf'i inferioare maximă www.cimec.ro 28 3i S. HAIMOVICI 252 Ec.Yid . . .,. P 1 de cal, mi_jlociu erodată; protoconul este relativ scurt, iar plisarea smalţului slabă . .Z\;formînlul .216. Reprezintă un mormint de înhumaţie cu un bărbat de 23 -30 ani avind următoarea ofrandă : Ovicarprin -Prezente două resturi : un fragment de mandibulă la care l\1 1 este aproape ieşit, cît şi o bucată de humerus cu epifiza inferioară, aparţinînd aceluiaşi indh·id, căci se mai obsen·ă bine discul de creştere. Sintem deci în faţa unui O/lis de circa 8 luni, aşa dar depunerea în mormînt s-a făcut probabil în plină toamnă. :Măsurători la ()vis (în mm) Humerus Lărgimea epifizei inferioare 24 Mormintul .217. Mormint dt' înhumaţic cu o femeie niatură de 35-40 ani. S-au găsit coji de ouă ce alcătuiau ofrandt'. l\1orminiul .?'1'8. Este mormint de înhumaţ.ie apart-inînd unri fcmri adulte de 20-25 ani. Singurul rest osos de animal găsit în groapă este rrprrzentat de un tarsonwtatars de găinlt domcslică. ::\Iăsurători l'xccuiatc· la Gallus domrslirus (In mm) Tarsomriaiars Lungim'' Lărgimea 61 rpifizei inferioare srx ]() femel i'\lorminiul 2i9. Reprezintă un mormint de înhumaţ.ic cu un indi\·id, probabil femel, de 16-18 ani (juvrnis). Există următoarele resturi de faună: Taurin -un prrmolar inferior, mijlociu erodat cît şi epifiza superioară a unui radius pron'nind posibil de la un alt individ ce este mai tînăr. ::\Iăsurători la Hos taurus (in mm) Lărgimea Hadius q,ifizri inferioare articulare Lărgimea suprafeţei Ovicaprin Iwmatur) cît şi o Yerlebră eoa<;tă, dorsală poate a Cll 6;) 61 discul· epifizei deschis (deci indh·id exemplar. aceluiaşi III Discuţii şi concluzii Trebuie să arătăm de la inceput că din cele 279 morminte, doar în 74 dintre ele (25,52%) a fost găsit material faunistic, deci se vede clar faptul că nu întotdrauna deccdatul îngropat era însoţit de resturi animaliere. De asemenea că acestea apar atît în morminte de înhumaţie cît şi în cele de incineraţie, deci depunerea de ofrande nu era legată de un anumit rit de înmormîntare. Remarcăm că frecvenţa sus arătată este una asemănătoare cu aceea găsită în necropolelc din sec. IV din Cîmpia Dunării •. 4 YPZi frccvcnjl•le in lucrarea: ,\lexanrlra Bolomcy, O{rande animale în necropole din secolul al n·-lea e.n., in SCA., -!, 1, l!JG7, p. 32. Sludiul cercctătoarei A. Bolomey se referă la cucctarca ofrandclor din trei necropole şi anume : Spanţov la vest de oraşul port Călăraşi, în plină eimpic, Tirgşor, la vest de Ploieşti, in zona subdcluroasă din judeţul Prahova şi Lunea, la NY de oraşul Tg. Bujor (jud. Galaţi), in regiunea relativ mai inaltă, a Colinclor Covurluiului. Pc parcurs vom mai reveni asupra datelor din această lucrare. www.cimec.ro STUDIUL fvL'\'{ERIALULUI PALEOFAUNISTIC . : ... . . . . ·-··· .. . . '. -' . _,. --~ ~ toate resttirile de faună, 5 • În unele dintre acestea resturile animaliere .se reduc doar la o aşchie osoasă, la un singur sau doar două resturi mici, la o unică piesă ceva mai mare (de obicei dintre acele părti ale animalului aproape fără valoare comestibilă), Ia resturi provenite de la mai multe specii (trei), dar fiecare dintre ele fiind reprezentată doar printr-un mic fragment (lVI. 128); o asemenea situaţie o găsim cam la un număr de 20 de morminte, (adică la peste un sfert dintre acelea în care există resturi faunistice) 6 • Poate sîntem în aceste cazuri în faţa unei depuneri pur simbolice pentru a face fat.ă unui ritual, dar estr totodată posibil ca materialul osos respectiv să nu aparţină unei ofra nde propriu zise, pusii drci intcntio na t, ci el să fi aj In~ în groapă fie prin aruncare, fie mai degrabă odată cu pămîntul de umplutură al mormîntului; rl ar putea astfel provcni de la ospăţul funerar· o:ganizat cu ocazia înmormîntării indiddului. de la o altă masă anterioară, de~făşurată pc teritoriul necropolei, •au chiar de la animale moarte în cadrul perimetrului cimitirului (în mormintul 15, care este de incineraţ.ic, singurul rest animalier găsit reprezintă o vertebră lombară de ovicaprin, cr nu are însă nici o urmă de ardere). Dacă cea de a doua ipostază este era adevărată, înseamnă că frecyenţa de 26,52% de depunere a ofrandelor trebuie diminuată. Mai menţionăm că în M. 41 singurul rest osos este reprezentat de o porţiune dintr-o piesă lucrată (probabil un impungător) provenită de la un taurin, că în l\1. 215, alături de material tipic de ofrandă s-a găsit şi o falangă II de taurin găurită, iar în M. 268, tot pc llngă ofrande obişnuite şi două metapodale de porcin tînăr, găurite şi uşor şlefuite. Desigur toate aceste resturi osoase nu fac parte din ofrandele de carne, ci ele au tost puse în morminte chiar sub forma de piese osoase, cu un alt scop, dar tot de natură magico-religioasă. Mormintele în care s-au găsit cu precizie ofrande propriu-zise (ofrande de carne) sînt în număr de circa 55. Aceste o.rande aveau desigur scopul de a serd drept hrană defunctului .,dincolo de viaţă". La unii indivizi s-au depus anim:de întregi, sau, cu precădere, porţiuni ale corpului lor ce sînt cărnoase. La alpi insă s-au pus mortului doar regiunile necomestibile ale corpului animalului (c~pnl şi extremităţile membrelor), părţile apreciate din punct de vedere culinar, fiind posibil consumate, poate chiar la ospăţul f11nerar, de către cei apropiaţi defunctului, ei fiind mulţumiţi astfel că ritualul a fost totuşi respectat 7 • Asemenea practică, plină de ipocrizie, a fost evidenţiată şi in studiul executat de Alexandra Bolomey. dar mai cu seamă în cel făcut de noi pentru necropola de la Leţcani ;'. Ofrandele erau mai sărace sau mai bogate depunindu-se astrel de la părţi ale unui singur individ, pînă la unul întreg, sau de la doi, foarte rar trei indivizi, dar mergînd chiar pînă Ia patru exemplare, probabil complete, aparţinînd la O altă problemă 233 . ~ care se pune este aceea dacă găsite în morminte, reprezintă intr-adeyăr oftande de carne 5 Menţionăm că în unele morminte resturile de faună se găseau foarte dispersate printre piesele scheletice umane, incit, la degajarea acestora nu au putut fi puse in evidenţă ; abia prin colaborare strinsă dintre antropolog şi paleofaunist a fost posibilă departajarea completă a celor două tipuri de fragmente osoase. 6 A se vedea acest lucru, pareurgind la cap. II, enumerarea resturilor de faună din morminte. 7 Yczi nota supra 8 op. cit. 4, la p. 32 şi op. cit. 2, la p. 289 www.cimec.ro S. HAIMOVICI 254 două specii diferite, cum este cazul pentru mormintul 175. Nu putem preciza dacă aceasta reprezintă o situaţie de conjunctură sau este consecinţa, ma~ degrabă, a unei stratificări sociale ale populaţiei umane ce folosea necropola. ~-a constatat însă că ofrandele au o frecwnţă mai înaltă la adulţi şi maturi. faţă de copiii inmormîntaţi în cimitirul de la Mihălăşeni (se pare că la femei chiar mai mare decît la bărbaţi). Totodată că la copii resturile depuse sînt mai dar în ceeace priveşte adulţii şi maturii nu se poate stabili nici o legătură între vîrsta şi sexul defunctului şi abundenţa resturilor animaliere. Deobicei, într-un mormînt, se găsesc depuse resturile unei singure specii, în general, un ovicaprin (chiar şi doi indh·izi), dar şi, la mare depărtare. în ordinea frecvenţei lor descrescînde, găină (uneori deasemenea rhiar doi indivizi, alteori doar coajă de ouă), porcin, taurin. Mai rar există ofrande duble, adică asocierea a două specii, mai ales ovicaprin, însojit de găină, dat' şi de taurin, triple, cu trei specii: porcin, taurin, cal (M. 275), sau chiar cu cinci specii: ovicaprin, găină, taurin, porcin, cal (M. 265). Credem că nu este vorba la mormintele cu mai multe specii de îndeplinirea unui ritual oarecare ci mai degrabă de o situaţie dţ conjuctură. Ofrandele duble au fost constatate de asemenea la Leţcani 9 cît şi în necropolele studiate de A. Bolomey (la Spanţov există şi o ofrandă triplă, important fiind faptul că cea de a treia specie este ~P~Eele deci o specie sălbatecă)n. Ovic~prinele şi dintre acestea Ovis (doar într-un singur mormînt - M. 253, s-au determinat resturi provenind de la Capra, iar materialul de cornute mici, pentru care diagnoza generică a fost imposibilă, aparţine aproape cu siguranţă tot ovinelor), este bine reprezentată, întrucît a fost găsită aproape în 2;3 dintre mormintele cu ofrande de carne. Ea are o frecvenţă înaltă atît la Leţcani, cît şi în necropolele studiate de A. Bolomey 11 , Considerînd abundenta oviUelor printre ofn• ndele din acele necropole, autoarea argumentează că populaţiile umane ce le foloseau, aveau drept ocupaţie de bază păstorituJ1 2 • Noi cffdem că numărul mare de ovine folosile pentru ofrande, are de fapt o explicaţie plauzibil economică, nereflectînd fosta ocupaţie a O?menilor pe care-i insoteau în mormînt. Ele reprezintă o specie de talie relativ mică {mai ales cînd nu sînt încă adulte) mai accesibilă din punct de vedere pecuniar (ca dealtfel şi găina sau purceii foarte tineri), decît de exemplu cornutele mari sau porcinele adulte; de cele mai multe ori o parte a individului sacrificat era folosită concomitent şi pentru masa funerară şi astfel, fără un cost prea ridicat, se satisfăcea ritualul. -~'. x. Considerînd data înhumării (stabilită pe baza- vîrstei ti~erei-ului -de o~~ ne) A. Bolomey nr ajunge la cGncluzia că populaţia ce folosea cimitirul de la Tîrgşor ar avea un caracter pendulant, transhumanti 8 • După cele 19 ofrande de ovicaprine de la Mihălăşeni, la care stabilirea vîrstei a putut fi precizată. se poate c0nstata că perio?dele din an în care s-a făcut înmormîntarea indivizilor, pe care aceste ufmnde îi însoţeau, sînt în maJoritater cnurilor de sărace, 9 10 11 12 13 op. cit. 2, p. 2 87 op. cit. 4, p. 27 - 28 op. cit. 2, şi op. cit. 4 op. cit., 4, p. 34 - 35 op. cit. 4, p. 32 www.cimec.ro STUDIUL MATERIALULUI PALEOFAUNISTIC 255 toamnă şi iarnă. Noi nu credem însă că populaţia de la Mihălăşeni să fi avut în afara aşezării de bază· şi sălaşe de vară, indivizii care mureau în aceste locuinţe provizorii, fiind Îngropaţi in alt cimitir. Este mai plauzibil faptul că nu se foloseau deobicei drept ofrande ovicaprine de vîrstă foarte fragedă (rnieJuţii), acestea fiind înlocuite în perioadele de primăvară şi vmă de către găini şi purcci. S-a constatat la Mihălăşeni, dar şi la Leţcani cît şi în necropolele a că­ Jor ofrande au fost studiate de A. Bolomey 14 că ovicaprinele folosite erau reprezentate de indivizi tineri, pînă la un an. Noi am arătat că la Mihălăşeni, acelaşi lucru este valabil pentru găină (se ştie că această specie ajunge draltfel la maturitate foarte repede, chiar pentru rasele tardive, doar în citeva Juni), dar şi pentru porcine(materialul este reprezentat prin indivizi subadulţi şi cu precădere de purcei foarte tineri, între O-2 sau 3 luni) şi chiar prntru taurine. Ar reprezenta acest f~pt un fenomen legat de ritual, sau este el oarecum tot de esenţă economico-gastronomică, ştiut fiind fap+uJ că indivizii tineri sînt mai apreciaţi din punct de vedere culinar şi că, dacă o parte din animal se depunea alături de defunct, de cele mai multe ori, o altă porţiune a sa, cea mai apetisantă de obicei, era folosită pentru masa funerară, de către cei rămaşi în via1ă, care în definitiv sînt aceia care constribuie la îndeplinirea ritualului. Ceea ce este sigur e faptul că nu ~xis+ă nici un raport de legătură între sexul şi vîrsta animalului de ofrandă şi sexul şi vîrsta individului la care el era depus, totul depinzînd prob~ bil de conjunctură. Resturile faunistice găsite în necropolă aparţin la următoarele specii drmestice: Gallus domesticus -găina domeEtică, Ovit. aries - ovine Capra hircus - caprine, Bos taurut. - taurine, Sus scrofa domesticus - porcine, E(1uus caballus - ecvide ; s-ar putea să existe, dar cu o mare doză de probabilitate şi două specii sălbatice : Sus scrofa ferus - mistreţ şi Bos primigenius bour (cme dimensional s-ar deosebi de porcine şi t: urine, deşi ar fi posibil ca resturile respective, fcarte puţine la număr, să aparţină de fapt unor vieri sau tauri foarte masivi). Aceste specii pot fi caracterizate morfoscopic şi biometric. Dat fiind însă faptul că Ia unele dintre ele cantitatea de material osos ~vută Ia dispoziţie este rrdusă nu putem face decît unele aprecieri cu totul generale. Astfel putem spune că probabil porcinele, taurinele, chiar calul, erau de talie mică sau medie; capra era, aproape sigur, tot de talie mică. Date mai certe le avem cu privite la găină şi ovine. Astfel Gallus domestiws, aparţinea unui tip de talie mică, cu un dimorfism sexual destul de şters, dar totuşi încă evident. Oviarifs era reprezentată de lln tip la care masculii prezent~u coarne nu prea masive şi nici puternic răsucite, avînd secţiunea bazei triunghiulară (adică remarcîndu-se bine trei laturi şi trei muchii, dintre care două destul de rotunjite); existau femeie cornute, unele cu cornul destul de mare, de aspect caprin, d~r şi ex<'mplare cu totul acornute. În ceea ce priveş-te talia, ea era în medie cam de 56-57 cm. ~ocotind că exemplarele în cauză erau încă nu complet mature, ar mai bebui adăugaţi cîţiva centimetrii pentru a avea talia reală, ce ar ajunge deci în medie cam la 60 cm. Asemenea ovine au fost găsite şi în nccropola de la Leţcani 15 • 14 15 op. cit. 2 şi op. cit. 4 op. cit. 2 p. 289 - 290 www.cimec.ro S. HAIMOVICI 256 L'ETUDE DU MATEHIEL -PALEOFAUNIQCE Dl~POSf: COJI\IE OFFH.\C\'DES: DANS LES TOiVIBES· DE LA NECROPOLE BIRITliELI.E. DE Jlfl-1.\.LASE~l (DEP. DE BOTOSA:\'1), APPARTENANT A LA CIVILIS.\TIO~ S(:"\TAN.~ Di": JICHES , .. (IP SIECLE de n.i·.) .. Des 279 tornbcs trouvecs, cn 74 d'entrc. elles on a mis en cYidencc aussi des rcstcs animaJicrs qui sont rcprcscntcs cn grandc partie par des offrandcs. On fait pour chaque tombc unc enumeration des especes ct des rcstes trouves ct aussi des mcsuriltions sur les Iragments osscux. Finaiement on discute quclques problemes en relation awc h-s rites, la frcquence et ks caraetcristiqttes des cspeces des animaux trouvcs. · www.cimec.ro STUDIUL MATERIALULUI PALEOFAUNISTIC 1< - HIER,'\.SUS www.cimec.ro 257 S. HAIMOVICI 258 J; ig. 1. Dos taurus (mormîntul 41), fragment de metatars transformat în unealtă; 2 - Ovis aries (mormîntul 188), fragment de craniu al unei femeie acornute; 3 - Ovis aries (mormîntul 69), fragment de craniu al unei femele cornute; 4 Uvis aries (mormîntul 179), fragment de craniu al unui mascul; 5 - Capra hircus: (mormîntul 253), fragment de craniu neural ; 6 - Sus scrofa dornesticus (mormîntul 262), tibia unui individ abia născut ; 7 StLs scrofa dornesticus (mormîntul 248). fragment de mandibulă de la un indiviei foarte tlnăr; 8 - Gallus dornestictts (mormintul 264), tarsometatars ele femelă. www.cimec.ro ROLUL MEDIULUI NATURAL (MUNŢI, PADURI, BĂLŢI) lN MENŢINEREA ELEMENTULUI AUTOHTON LA NORD DE DUNARE IN SECOLELE III-VII MARIA COl\IŞA În studiul t·omplic~tului proces de etnogeneză a poporului român, factorul privind mediul natural a fost puţin luat în seamă de către diferiţi specialişti. Astf('l se explică unele greşeli care se întîlnesc, mai ales la unii specialişti străini, care aşează diferite populaţii venite pe teritoriul ţării noastre în epoca migraţiilor în zone gegraficc cu o climă şi o vegetaţie în care acestea niciodată nu ar fi putut trăi, sau sînt fixate treceri peste Carpaţi prin locuri care cu greu pot fi străbătute chiar în zilele noastre. Din această cauză se impune, ca, pe viitor, specialiştii să acorde o atenţie mai mare raportului cm -natură, care după părerea noastră poate să dea un răspuns ştiinţific. unor probleme fundamentale din istoria poporului român considPrate de către unii drrpt "o rnigmă şi un miracol isloric". În cele ce urmează vom incerca să explicăm rolul pe care 1-a avut relieful şi legat de l'l v('grtaţia în stăvilirea pătrunderii pc teritoriul ţării noastre a anumitor populaţii în migraţie pe de o parte şi în menţinerea elementului autohton pe de altă parte. După eum se ştie, teritoriul ţării noastre este foarte armonios alcătuit. În zona extraearpatică el coboară dinspre Carpaţii Orientali spre Prut şi Marea Neagră, dinspre Munţii Apuseni spre Cîmpia Tisei. Aceeaşi situaţie se remarcă şi în Transilvania, unde dinspre "coroana" Munţilor Carpaţi şi a ~Iunţilor Apuseni relieful coboară spre cursul mijlociu al l\1ureşului. î ntrcg acest spaţiu (cu unele depăşiri ale graniţelor politice actuale) în secolele 1 î.e.n. -1. e.n., a fost locuit de daci şi geţi 1 • După datele transmise de izvoarele literare antice, dacii ocupau mai ales zonele de munte şi piemontane ~. in timp ce geţii, de acelaşi neam cu dacii 3 erau răspîndiţi în Moldova pînă la Marca Neagră, iar în Muntenia ei locuiau în zona de dealuri mai joase şi in cîmpie, ocupînd mai ales silvo stepa, ca şi terenurile din preajma bălţilor, tare pînă nu demult erau 1. Pentru teritoriul locuit de gcto-daci cf. C. Daicoviciu in Istoria României, 1, Bucureşt 1960, p. 225 - 266 şi izvoarele scrise menţionate acolo: C. C. Giurescu şi Dinu Giurescu, Is· toria Românilor, I, Bucureşti, 1974, p. 28- 57. 2 C. Plinius Secundus, Natura lis Il istoria, IV, 12 (25), 80, Izvoarele privind istoria României (in continuare = Izvoare), I, Bucureşti 1964, p. 403; Dio Cassius, Historia Romanorum, LXVII, 6, 2, Izvoare, I, p. 683; Florus, npilomes, Bellum Dacicum, Il, 28 (IV, 18) afirmă că dacii trăiesc nedeslipiti de munţi (Daci montibus inhaerent) După noi izvorul se referă la dacii din Munţii Banatului, cf. Izvoare, I, p. 525. 3 Strabon, Geographia, VII, 3, 12 - 13 (C. 304), ln Izvoare, I, p. 239 ; Dio Cassius, Ilisioria Romanorum, LI, 22, 6, Izvoare, I, p. 671 ; Justinus Trogus, XXXII, 3, 16, nDacii quoque suboles Getarum sunt" ( = Dacii de asemenea sint inrudiţl cu geţii). 1 www.cimec.ro M. 260 COMŞi\ înşirate de-a lungul malului stîng al Dunării. Teritoriul de azi al Dobrogei fusese locuit pînă la "Venirea romanilor, de asemenea, de geţi, pînă in preajma litoralului M.ării Negre •, care, după cum se ştie, lusese colonizat de ~treci. Unitatea teritorială a populaţiei daco-getice a fost întreruptă de cucerirea ro:ma~~··-. ; . . :. : . · ·,: ~ .După cucerirea de către romani a Dobrogei era dictată, in primul~în!f.,.de ratiririi sirategice, la fixarea graniţelor provinciei DaCia corishM:ăm că. Imperiul Roman a avut in vedere nu numai probleme de ordin·.ecoh()mic şi politic (slă­ birea puterii politice a dacilor, cucerirea .zăcămintelor de fier, cupru, sare şi mai ales de aur), ci şi factorii de ordin climatic "· După fixarea graniţelor Daciei romane şi părăsirea castrelor romane, din zona subcarpatică a Munteniei şi Moldovei, în estul Cîmpiei Române în timpul împăratului Hadrian (aproximativ in anii 117 -118); îşi fac apariţia sarmaţii. În părţile de vest ale ţării noastre, în cimpia Crişului şi Banatului, pe la inceputul secolului al III-lea vin sarmaţii iazigi. Diferitele grupuri de sarmaţi, ajunşi în zona extracarpatică a României, au ocupat, în principal, regiunea de stepă din estul şi sud-estul Munteniei, din sudul Moldovei şi yalea Jijiei şi regiunea de stepă de la est şi nord-est de Siret, pătrunzînd în silvo-stepă doar in zonele cele mai accesibile, în special, de~a lungul rîurilor. În l\Iuntenia, pe valea Buzăului şi a Teleajenului, au ajuns pînă în zona de contact dintre elmpie şi dealuri. Pătrnndrrca sarmatilor in lunci şi zăvoaie este limitată. În siJyosteprt şi în lunci, sarmaţii au convieţuit cu populaţia locală gctică ". Preferinta lor pentru zonele flr stPpă se explică prin faptul că ei veneau pe teritoriul ţării noastre din stepele din nordul Mării Negre. S1rmaţii nomazi şi seminomnzi, mnri crescători de Yite, în noile teritorii căutau locuri similare, potrh·ite cu rconomia lor şi cn modul lor de trai. Spre deosebire dr sarmaţi, populaţia locală, carpiCa şi daco-getică ocupa cu precădere zonele de silYo-stepă, bălţi, podiş, dealuri şi munţi 7 • Se In legăturii cu gl'jii din Dobrogea prc[ioase date ne-au rămas de la poetul Ovidiu, aflat in exil la Tomis·(= Constanţn), cf. Trist ia, I, 10, 1-1; II, 191; III, 3, 6; III, 9, 3 - 4; III, H. 43; 1\', 10, 110; \', 1, -16; Y, 2, 65-70; V, 5, 28; V, 7, 9,-20; V, 7, 45 - 60 ; \', 1.0, 15 -- 50; V. 10, 5B. Y, 12, 58; V, 13, 1 ; Iclem, Episto/ae ex Ponlo, I, 2, 94; I, 5. 12 ; J. 5, 61 - 6x ; I,, 5, 7-1; I, 7, 12; I, 8, 6 ; III, 2, 40; III, 5, 6; IV, 2, 1, 2 ; IV, 8, 81; IY, 13, 17; IY, 1, 2; n-, 8, 8-1; Ibidem, 637- 638; Sclw/ia in I/Jis, 637 ş.a. Cf. pasajele respective In Izvoare, I, p. 273 - 343. · Q Credem că romanii care se stabiliseră temporar în :\Iuntenia şi în vestul :\Ioldovei în timpul cuccririi Daciei de către impăratul Traian în anii 105 - 106 .şi după aceea, in anul 117 in timpul îi-npărafului !'!adrian au părăsit aceste teritorii pînă la Olt nu numai datorită presiunii exercitate de sarmaţi, ci şi datorită climei mai aspre, mai ales din cauza Crivăţului (vîntul rece din timpul ici·nii) care făcea ca aici anotimpul rece sii fie foarte gr~u de suportat pentru o populaţie Yenită dintr-o zonă cu climă mediteraneană. · 0 Pentru aria de răspîndire a sarmaţilor pc teritoriul ţării noastre in secolele II - III e. n., cf. Gh. Bichir, Les Sarmales sur /e.lerriloire de la Roumahie, Actcs du VIII• Congres International des Scienccs Prehistoriques et Protohistoriques, Beograd 9 - 15 septembre 1971, Beograd, 1971, p. 275 ~ 285 şi harta de răspîndire fig. 1 ; Idcm; l.'es Sarmales au Bas-Da/mbe, Dacia, 1'\S, XXI, 1977 pl. 1, p. 168 et pp. 170- 172, 196- 197. 7 Pentru arcalul de răspîndire al carpilor şi al daco-geţilm' din Muntenia, d .. Gh. ·Bichir, Cu/lura carpică, Bucureşti,. 1973, p. 17 ·~ 18 şi pl. I - III; Idcm, Gelo-dacii diri Mz-mlenia în epaca romană, Bucureşti, 1984, pl. I/2. La descoperirile date de autor se niai pot adăuga şi altele mai ales in zona dintre Oit-·.şi Arg.eş. www.cimec.ro 261 HOLUL MEDIULUI NATURAL ştie însă că intre noii veniţi"şi autohtoni s-a stabilit. un schimb ·de produse 8 , fapt. care a dus treptat la sedentalizarea şi apoi la asimilarea sarmaţilo.r. Aceeaşi situatie se constată şi în pă1jile de vest ale ţării, unde sarmaţii au ocupat mai ales regiunea de stepă, · pătrunzînd doar in chip excepţional în· ~>ilvostepă, unde au convieţuit cu populaţia autohtonă daCică şi mai• tirziu daco-romană 9• •. Aproximativ în anul 320, în Moldova şi Muntenia, au apărut·. numeroase cimitire aparţinînd purtătorilor culturii Sîntana de l\Iureş-Cernea'­ hov, conduşi de goţi 1 ". -În urma cercetărilor efect.uate în ultimii ani, rezultă că la început purtă­ torii cullurii Sîntana de l\Iureş-Cerneahov, au ocupat în principal, o zonă de silv<H>tepă cuprinsă între Nistru} mijlociu şi pînă în regiunea aflată spre nord;.. est; de. cotul Niprului. Ulterior comunităţjle culturii s-au extins în toate direcţiile, spre sud ocupînd şi stepa dintre Nistru' Şi Nipru (locuită mai înainte de· diferite triburi snrmatice), pînă în apropierea ţărumului Mării Negreu. .. Aşadar, în piimele drccnii ale secolului al IV-lea, cînd purtătorii culturii pătrund în număr mai mare pe teritoriul României, ci ocupau deopotrh·ă atît regiuni de sih·ocstE'pă, cît şi de stepă propriu zisă. Astfel se explică faptul că şi în Moldova, l\funtenia şi sud-estul Transilvaniei ei preferă teritori:i similare. În Muntenia şi Moldova ei s-au aşezat atît în zona de stepă cît' şi în cea de silvo-stepă, ajungînd treptat, de-a lungul văilor rîurilor, pînă în apropierea dealurilor. În Transilvania, într-o primă etapă. ci a11 ocupat depresiunea cuprinsă între cotul Carpaţilor şi munţii Perş8ni. iar in timpul domniei împăratului Constantius II (337 -361) au ajuns pînă la ~Iureşul mijloCiu şi pînă·la linia celor două Someşe. Goţii (populaţie ge1manieă de pădure), urmaţi de. -diferite g1upuri de sarmaţi (populaţii cu precădere de stepă, dar şi unii aclimatizaţi în silvo-stepă !) şi de alte seminţii, in Moldova au wnit în contact cu carpii, în ?\funtenia cu geto-dacii in curs de romanizare, precum şi cu un anumit procent de populaţie romanft. iar în sud-estul şi estul :\Iunteniei cu geto-daci alături de care persistau şi diferite grupuri de sarmal,i. În sud-estul Transilvanie.i (teritoriu care făcuse parte din Dacia romană, care după anul 2:)0 (fusese ocupat de carpi), desigur au întîlnit atît daca-romani, cît şi un anumit număr de carpi, care se amestecaEeră cu ei, în a doua jumfttate a secolului al III-lea 12 • aşezări şi ----·--8 In mormintele sarmatice apare frecvent ceramică autohtonă. De asemenea ln unei e ale dacilor din l\Iuntcnia au fost descoperite oglinzi de metal de tip sarmatic, iar ln aşe­ zarea de la Bucurcşti-l\lilitari s-a descoperit chiar un tipar pentru confecţionarea unor astfel de oglinzi, Idem, Les Sarmates au Bas Danubc, pl. 2 şi pl. 3, p. 16!); Idcm, Gefo-dacii ... , pl. 51-52 şi pl. LIV/1, p. 16!). 9 Idem, Les Sarmates sur le terriloire de la Ro uman ie, pl. I ; Idem, Pătrunderea sarmafilor la Dunărea de mijloc şi de jos şi relaţiile lor cu gelo-dacii. în: l\Iuzeul Naţional, III, 1976, p. 115- 124; Egon Diirner, Dacii şi sarmafii din sec. II- III e. n. în vestul României, Apulum, IX, Alba Iulia, 1971, p. G81 - 6!)2; l\laria Comşa, Dacia în epoca lui Constantin cel Mare şi a urmaşilor săi, Pontica, X, 1977, p. 217 şi fig. 1. 10 In legătură cu etapele de pătrundere a purtătorilor acestei culturi pe teritoriul Români ei, cf. Maria Comşa, Dacia în epoca lui Constantin cel .lltlare, p. 217- 219. 11 I. S. Vinokur, Istoria ta J..:u/tura cerniakivskih plemen, Kiev, 1972, p. 32 şi urm. şi fig. '1, p. 28. 12 1\Iaria Comşa, Dacia în epoca lui Constantin cel .'1/are şi a urmaşilor săi, Pontica, X Constanta, 1977, p. 218 şi fig. 2. aşezări www.cimec.ro 262 Cauzele pentru care purtătorii culturii Slntana de l\fureş - Cerneahov nu au pătruns pe teritoriul Olteniei în prima jumătate a secolului al· IV-lea s-ar putea explica de>igur şi prin evenimentele politice (recucerirea unei părp a Daciei de catre împăratul Constantin cel Ma1e şi refolosirea limes-ului transalutan în sec. al IV-lea 1 ), dar o anumită influenţă a avut credem noi, şi deosebirea pe care o prezintă stepa şi silvo-stcpa olteană, faţă de cea a Munteniei, ea şi deosebirile ce se rem1rcă în relieful. clima şi vegetaţia platformei getice fală de cîmpia înaltă a Munteniei. Ahia în ultimul sfert al secolului al IV-lea, după un secol şi jumătate de aclim'l.tizarc, dar m1i ales pre:.aţi de huni, purtătorii culturii Slntana de Murcş -CernahoY (avîndu-i în fruni:e pe goţi), vor în1.inta şi în zona de dealuri, fiind :mrpriuşi în Moldova, la Izvoare şi Bagdăneşti 'jud. Neamţ), Moara Nica (jud. Suceava) etc., în Muntenia la Aldeni şi Pietroasele (jud. Buzău), Bucşani 'jud. Dîmboviţa), Mogoşani (jud. Argeş), etc. şi doar izolat în Oltenia, de-a lungul Dunării, pe Olt şi Olteţ., În Transilvania se vor extinde în zona de podiş şi de cîmpie pînă în Ppropriere de S')meşul Mare şi Sameşul Mic şi pînă la Murcşul mijlodu. Pe teritoriul fostei Dacii rom'Olne, purtătorii culturii Sint1.na di) Mureş-Cerneahov, în numeroase cazuri au venit în coniad cu populaţia locală daco-rom1nă, care într-un timp relativ scurt i-a asimilat14. O altă parte a purtătorilor culturii Slntana de l\lureş -Cerneahov, avîndu-i în frunte pe vizigoţi sau ostrogoţi, presaţi de huni, după cum precizează izvo'\relc scrise, au trecut fie în Imperiuu, fie în cîmpia Pannonică 1 a, în felul acesta situaţia devenind favorabilă nu num~d pentru menţinerea, dar şi pentru exp1nsiunea populaţiei locale în teritoriile stăpînite de cei plecaţi 17 • Invazia hunilor din anul 375, cu +oate că a provocat serioase tulburări, nu a pus capăt d~finitiv culturii Slntana d~ Murcş-Cerueahov, pe teritoriul tării no1stre. as1 cum s-a crezut. · O serie întreagă de aşezări şi necropole din Muntenia şi Moldova, în componenţa cărora credem c<i. au intrat şi ostrogoţi, asociaţi cu alani, veniţi, din zona nord pontică, vor continua să pe~iste pînă in pre'\jm'l anului 420poate chiar şi m1i tîrziu, după cum o dovedesc fibulele cu scmidisc de diferite tipuri şi alte obiecteH. În ciuda dezastrului pe care I-au provo~at, zguduind întreaga Europă, pentru teritoriul R')m]niei, bunii nu au avut o acţitcne catastrofală, fapt care se poate explica prin două situ1ţii în prim1l rînd atacurile şi raidurile lor de pradă erau îndreptate împotriva imperiului rom1n. iar în al doilea rînd pămîn­ tul ţării noastre, în cea m1i mue parte împădurit în epoca r~spectivă, nu le ----~--------- 13 D. Tudor, La domina/ion romaine au nord du Da.nube apres Aure/ien Dacoromania, 1, 1973, p. 149- 162; Tadcusz Zawadzki L'idee de la reconquete de la Dacie, ibidem, p. 65 - 68 ; Octavian Toropu, Romanitatea. tirzie şi străromânii in D:zcia traiană sudcarpatică (secolele III- XI), Craiova, 1976, p. 115 pune problema unui control al imperiului asupra Olteniei. In realitate acest control s-a extins sub diferite forme asupra întregului teritoriu al Dacici preromanc, cf. Maria Camşa, op. cit., p. 220 - 221. 14 Ibidem, p. 219. 15 Ibidem, p. 224. 16 Ibidem, p. 225- 227. 17 Ibidem, p. 227. 18 Ibidem, p. 227; Ion Nestor în Istoria României, I, Bucureşti, 1960, p. 704. Frciburg-1\Iiinch~n, www.cimec.ro ROLUL MEDIULUI NATURAL 263 era accesibil. Desigur că unele tulburări au avut loc şi pe teritoriul ţării noastre. mai ales în zona de stepă din Moldova şi nord-estul Munteniei. dar în urma acestor evenimente, populaţia autohtonă nu num'li că nu a fost distrusă, ci din contră, evenimentele petrecute în anii 375 -376 au slăbit puterea politică a goţilor, obligîndu-i pe aceştia, fie să treacă în imperiu, fie să meargă pe linia Olt-Mureş sau Bistriţa Transilvană -S)meş în Cîmpia Tisei şi apoi în Pannonia 19 • Între anii 376-454 în fo<>ta provincie Dacia, populaţia daco-romană. ferită de primul şoc provocat d(' huni, şi-a continuat viaţa fără tulburări pînă aproxim1.tiv în preajma anului 453, anul morţii lui Attila şi începutul destrămării puterii politice a hunilol' în Centrul Europei în anul 454. La sfirşitul secolului al IV-lea şi în prima jumătate a secolului următor continuă însă să mai persiste unele oraşe romane, ca : Apulum, Pofaissa, Napoca, Porolissum, Tibiscum ş.a., centrul de olărie de la Cristcşti pe Mureş 20 0 ecropola nr. 1 de la Bratei pe Tlruava Mare şi altcle • Populaţia bunică de origine asiatică era puţină. Diademelc cu pietre incastrate (Buhăieni, Gherăseni. Dulceanca etc.) specifice epocii hunice se întîlnesc doar în zona de stepă din Muntenia şi Moldova, iar tipice le cazane de cult au apărut, în principal, pc linia Dunării (Hotărani, Desa, SucidavaCelei, Boşneagu) şi doar ca excepţie în interior, datorită unor raiduri de pradă. Tot hunilor trebuie atribuit, se pare şi "tezaurul" de la Tăuteni-Bihor. În locurile inaccesibile lor bunii percepeau tribut (in produse şi oameni care să servească la oaste). de la populaţia locală romanică prin şefi militari aflaţi în solda lor (ostrogoţi sau alani, aclimatizaţi în zone împădurite sau accidentate, cum era şi teiitoriul ţării noastre), care aveau la dispoziţia lor şi un număr anumit de oşteni. Acestor conducători "rcgionali" şi celor din preajma lor le aparţin obiectele de aur şi de argint. descoperite la Cîlnău (jud. Buzău), Chiojd (Jud. Prahova), Braşov, Cepari (jud. Bistriţa-Năsăud), Rotompăneşti ? (jud. Suceava), Dumbrăvioara (jud. Mureş), primul "Tezaur" ( = mormînt princiar) de la Coşovcnii de Jos (Jud. Dol.i), al doilea tezaur de la Şimleul Silvaniei (jud. Bihor), fi!Julele de la Laz, Bratei, Arad, mormintele de la: Valea lui Mihai, Roman, Chiojd, Periam, Pecica etc. Recent tot în perioada hunică a fost datat şi celebrul tezaur de la Pietroasa. În afara obiectelor de aur şi de argint, aparţinînd unor căpetenii mai mari sau mai puţin importante (argint) există şi descoperiri mai modeste, ca de exemplu necropola <Jstrogoto-alanică de la Botoşani "Dealul Cărămidăriei" sau grupmile de morminte de la Oradea, Oradea--S~re şi Biharea, care, de asemenea, aparţin unor populaţii venite în trena hunilor şi aflate în solda lor 21 • 19 Ibidem, p. 704. Maria Comşa, Consideraţii cu privire la obştea sătească locală de pe teritoriul Romdniei tn sec. III- IV e. n., în Muzeul Naţional, III, Bucureşti, 1976, p. 219- 220 şi bibliografia indicată acolo. 21 Pentru descoperirile din secolul al V-lea (inclusiv cele de după anul 454) cf. Radu Harhoiu, Das norddonaulăndische Gebiet im 5. Jahrhundert und seine Beziehungen zum spătromischen Kaiserreich, in Die Vl!lker an der mittleren und unteren Donau im fiinften und sechsten Jahrlmndert, Wien, 1980, p. 101 - 115; Idem, The fifth century a. d. Treasure from Pietroasa, Romania, in the light of recent research, Britisb Archaeological Reports, Slipplementary Series, 24, Oxford. 1977. 20 www.cimec.ro 2134 După zdrobirea puterii politice a hunilor în anul 45.4 şi rt'stabilirea de imperiul bizantin a limesului de la Dunătea de Jos, se~ resimte o reînvioarare a romanitătii din nordul Dunării. în acest timp populaţia autohtonă se dezvoltă sub o puternică influen- către ţă bizantină. Judecînd după ultimele date arheologice," credem că în a doua jumătate a secolului al V-lea şi în prima jumătate a secolului al VI-lea, Oltenia, estul Banatului, sudul Transilvaniei, zona sudică a Munţilor Apuseni pină la rîul ArieŞ, respectiv o bună parte din fosta provincie Dacia, se afla (c!l şi mri înainte în yremea împăratului Constantin cel Mare), chiar sub un fel de control al imperiului bizantin 22 • În a doua jumătate a secolului al V-lea în părţ.ile din vestttl ţării se mai menţin îneă grupuri de ostrogoţi în zona Timişoara -Arad, Oradea şi Valea lui .Milu i, Carei. Tot atunci o nouă populaţie germanică, gepizii, eliberaţ.i de sub dominaţia hunică, îşi întinseseră dominaţia asupra cîmpiei din vestul şi nord-vestul Romiiniei, în preajma anilor 470---:-480 şi curînd după această dată au intrat şi in centrul Transilvaniei, în timp ce imperiul bizantin şi-a exer_citat în continuare influenţa sa în zona extracarpatică în Banatul de est şi în sud-vestul Transilvaniei. Datorită contactului cu populaţia autohtonă din Dacia şi din vestul ţării, în mediul gepidic apare ceramica cenuşie, lucrată din pastă cu nisip, ornamentată cu cîteva linii orizontale sau linţi orizontale şi în val. De asemenea, ceramica cu decor ştampilat reflectă cel puţin în parte, dacă nu în totalitate, o tradiţie romană provincială. După cucerirra oraşului Sirmium în anul 471, elementelor de origine dacică şi celor de tradiţie romană, originare din fosta provincie Dacia, li se adaugă şi elemente romane provinciale de origine pannonică 2 J. Considerăm că în afară de gepizi în a doua jumătate a secolului al V-lea şi în secolul al VI-lea au avut loc migraţii în Transilvania şi apoi prin valea Tisei în Peninsula Balcanică a unor populaţii germanice (probabil ostrogoţi), veniţi din zona nord pontică şi din Crimeen, aducînd cu ei din Crimeea fibulele digitatc cu trei "degete" şi pdtalele cu cnp de vultur. Cete de goţi tirzii şi alani au trecut în secolele VI-YII şi prin l\IoldO\'a şi Dobrogea njungînd pînă în Peninsula Balcanică 21 • După cum se ştie în anul 5G8 puterea politică a gcpizilor a fost zdrobită de avnri. Noua situaţie se reflectă prin prezenţa în zona de cîmpie din wstul ţării (mai ales în secolul al VII-lea) a unor morminte de înhumnţie aparţinînd perioadei primului kaganant 3Y21'. Avarilor îm.ă, populatie de călărej.i nomazi, nu le era accesibil terenul accidentat şi împădurit al ·r. arrsih-a niei, teritoriu stăpînit mai înainte de gepizi, ce urma fă fiP dominat de ei, după învingerea acestora. Pentru a putea face faţă situa! if"i a varii au mutat aici 22 ::\!aria Corn şa, Romans, Gcrmains el S/avcs dans le territoire de la Roumanie cm.c l'1 VII siec/es, Zbornik Karodnog ::\Iuzeja, IX- X, Bcograd, 1979, p. 103- 104 şi harta ur. 1 (în afară de text). 23 Ibidem, p. 104 - 105. 24 Intrucit această problemă este deosebit de complicată, iar rezolvarea ei implică cercetări pe un spaţiu foarte mare, care depăşeşte mult graniţele ţării noastre, considerăm că asupra ei va trebui să revenim in chip special, cu alt prilej. www.cimec.ro • HOLUL :MEDIULUI NATURAL 265 poptd3ţîi ge1 manice supuse lor, originare din zona est merovingiană a'lamano-francă şi Iongobardă. Coexistenţa între germaniei şi popula,ţia autoh- dife.ritc tonă este dovedită prin prezenţa acelor dP. păr în formă de slilus descopenerropola de Ia Band şi în aşezarea de Ia 1\'Ioreşti. Tot de populaţia locală 'legăm catarama în formă de cruce ·de la Bratei. De asemenea, unele din mormintele creştine de la Bratei, judecînd după forma cruciuliţelor descoperite în cadrul inventarului lor, înclinăm a le atribui autohtonilor 2 "; Gerrnanicii, noi veniţi, cărora sporadic li s-au alăturat eh'mente turanice (cutroguri) şi slave, <u trăit alături de populaţia locală şi de rămăşiţ.ele populaţiei gepidicc, ajungîndu-se în cele din urmă Ia o fuziune între elemente etnice de origini deosebite şi Ia unificarea trăsăturilor generale ale culturii materiale . . in timp ce în zona intracarpatică a României, în secolele VI-VII, au apărut sau au fost aşezate diferite populaţii germanice, în zona extracarpatică în jurul anului 527, au ajuns la Dunărea inferioară primii slavi, după care yor urma alte grupuri, Yenite independent sau snh presiunea avarilor (atît în 5G7, cît şi anii 670 -G80)2 6 • · biferite grupuri de slavi vor coexista în cadrul aceloraşi aşezări alătuti de populaţia locală romanică. Această situaţie se reflectă din punct de wdere arheolo'gic printr-o cultură mixtă în care elementele de tradiţie dacică ~i romană provincială coexistă cu cele de tip slav, constante atît în ceea ce priveşte anumite detalii ale locuinţelor, a instalaţiilor de foc, cît mai ales in ceramică şi în riturile şi în ritualurile funerare. În cadrul acestei culturi se resimte şi influenţ.a bizantină timpurie de Ia Dunărea de Jos, sesizabilă mai ales în ceramică şi în anumite tipuri de podoabe. Populaţia autohtonă a folosit amforele de tip bizantin (sec. VI), monedcle bizantine de hronz şi mai ales obiectele cr<'~tine, cum sînt crucea de Ia Davideni (iud. Bacău), opaiţul creş­ tin de la Luciu (jud. Ialomita), tiparele de cruci de la Olteni (jud. Teleorman), Bucure~ti-Străuleşti, Budureasca (jud. Prahova), Botoşana (jud. Suceava).şa. Trebuie să menţionăm că slavii, carP în teritoriul lor de 1Htştină ocupau zone de silyo-stepă, de podiş şi de bălţi, ajunşi pe teritoriul ţării noastre, au căutat să se aşeze tot în sih·o-stepă, podiş şi în preajma băl1ilor. În zona împădurită, mai accidentată ci nu ::u intrat decît în cazuri speciale, penhu obţinere sării ~.i ewntual forţaţi de împrejurări (dislocaţi de alte populaţii în migratie). Odată cu n·enimcntele din anii G70- G80 în urma cărora ia fiinţă, în Cîmpia pannonică cel ele al doilea kaganat avar, ultimele elemente germanice din centrul TrDnsilYaniei dispar, în locul lor între Mureş şi Tirnava ::\Iică, în zona cimpici Turzii, Teiuş şi izolat lingă Tirgu Secuiesc, apar grupuri de populaţii de stepă, iar în restul teritoriului Transilvaniei alături de autohtoni sînt documentaţi slavi din preajma cotului Dunării :Mijlocii sau de la nordest de Carpaţi2 7 • rite în 25 ~!aria Comşa, Romans, Germains el S/avcs ... , p. 106 - 107, 109 - 114. Pentru direcţiile de deplasare ale diferitelor grupuri de slavi cf. l\Iaria Comşa, Die Slawen im karpatisch-donau/ăndischen Raum îm a - 7 Jallrhundert, în Zeitschrift fiir Archăologie, 7, Berlin, 1973, 2, p. 197- 228. 26 ldem, Roman.s ... , p. 113 - 115. 27 Ibidem, p. 114. www.cimec.ro M. COMŞ'A 266 Continuitatea elementului romanic din complexele mai vechi de tip la acestea mai noi este dovedită prin mentinerea unor tipuri ceramice de caracter autohton lucrate la roată rapidă (Culciu Mare, Gîmbaş, Aiud, Teiuş, Ţaga, Bezid, Sălaşuri, Filiaşi, Cipău-Sf. Gheorghe şi altele 88 • Spre deosebire de epoca precedentă, după anul 6~0. contactul dintre autohtoni şi slavi a avut loc pe o arie mai largă. Între cele două elemente etnice a început (iar în regiunile în care slavii ajunseseră încă în secolul al VI-lea, a continuat) o fuziune, care in cele din urmă s-a ~tîrşit prin asimilarea slavilor de către populaţia de limbă rom1nică. Faptul că s-a petrecut aproximativ uniform pe întreg teritoriul ţării acest proces a avut o însemnătate deosebită pentru unitatea etnică şi de limbă· a poporului român 2 s. în urma studierii direcţiilor de deplasare a populaţiilor în migraţie, a teritoriilor în care apar urmele culturii lor materiale şi a raporturilor avute cu autohtonii se desprind o serie de concluzii deosebit de importante 3 ". În general, constatăm că populaţiile noroade ajunse in diferite perioade pe teritoriul ţării noastre l.>armaţi, huni, avari etc.) pot fi identificate pe baza culturii materiale specifice lor numai în zona de stepă, rar la limih dintre stepă şi silvostepă. Populaţiile sedentare (goţi, slavi etc.) s-au aşezat în r('giunile de silvostepă şi de podiş alături de localnici, conlocuind cu ei. Datorită modului de trai apropriat s-au ~tabilit legături mai strînse, care în celr din urmă :w dus la asimilarea noilor veniţi::t. Nu lipseau nici legăturile autohntonilor cu populaţiile nom1de, d:1r cu aceştia localnicii întreţineau relaţii mai ales economice 3 ~. Asimilarea rămă­ şiţelor acestor populaţii a fost posibilă abia după cr ei s-au sedPnt~rizatn, proces care a început la limita dintre silvostepă şi st('pă. Pe baza arealului de răspîndire a culturii materiale sprcifice pentru fircare din populaţiile în migraţie, amintite mai sus, constatăm că nici una din ele, ajunsă în zona carpato-danubiană, fie cu mod de trai nomad, fie semisc dentar sau sedentar, nu a ocupat efectiv întrrgul teritoriu actual al României. Acest lucru se explică, dup[t părerea noastră, prin faptul că noilor veniţi nu le era accesibil terenul accidrntat (platformă înaltă dealuri. rrgiuni B1nd-Noşlac, 28 20 Ibidem, p. 114 - 115. Mărturisim că ideea raportului om-natură şi rolul pe care l-a jucat mediul înconjurător în diferitele perioade istorice In formarea relaţiilor sociale ne-a preocupat încă din anul 1973. Cu acel prilej şi apoi in anii 1981 şi 1982 în două comunicări susţinute la Piteşti in cadrul Societăţii "Ecosinteze şi etnosinteze carpatine", au fost formulate principalele concluzii pc care le-am expus şi in această lucrare. 30 Maria Comşa, Sur le caractere de l'organisation sociale-economique ei politique sur le tcrritoire de la Roumanie durant la periode de passage a la feoda/ite. Nouvellcs etudcs d'histoire 4, Bucureşti, 1970, p. 334- 335. 31 Ibidem, p. 37- 38. 32 Ibidem, p. 37. 33 Văile impădurite ale rîurilor Argeş şi Ialomiţa au constituit încă din vremea geto-dacilor adevărate căi de comunicaţie şi drumuri comerciale intre Carpaţi şi Dunăre. Ele brăzuau stepa nelocuită sau locuită vremelnic de populaţii nomade scite şl apoi sclto-sarmate (cf. Vasile Pârvan, Getica, o protoistorie a Daciei, Bucureşti, 1926, p. 175 - 177 şi p. 217 - 219), iar in secolele II - III sarmate. www.cimec.ro ROLUL MEDIULUI NATURAL 267 piemontane şi montane) acoperit cu păduri dese. Populaţia autohtonă din contră era formată din oameni care trăiau în locuri împădurite (codri), fie că acestea se aflau în zona de şes în zonă de dealuri, piemontană sau de munte, precum şi în zonele împăduri te (zăvoaie, lungi) din preajma rîurilor mai mari şi a bălţilor în special a bălţilor Dunării. Populaţia autohtonă în mileniul 1 al e.n. nu a locuit în stepă, dar avea anumite drumuri de legătură, pe văi . mai împădurite cum au fost valea Vedei a Argeşului sau valea Ialomiţei3', prin care trecea în mod curent pînă la Dunăre şi chiar pînă la Marea Neagră. Dacă pentru români, nici în vechime şi nici în timpurile mai noi, nu constituia o problemă trecerea Carpaţilor dintr-o parte pe versantul celăhdt, dintre populaţiile migratoare numai gopi şi alte populaţii aflate în trena lor şi mai tîrziu slavii au trecut în Transilvania prin cîteva pasuri mai accesibile din Carpaţii de curbură şi din Carpa1.ii Orientali. Aceste treceri însă au fost forţate din cauza presiunii pc care au exercitat-o bunii asupra cetelor de goţi şi mai tîrziu avarii asupra slavilor. În ceea ce priveşte populaţiile nomade (sarmaţi, huni, avari etc.) acestea au trecut Carpaţii în Cîmpia Pannonică, pe un drum mult mai accesibil, prin nord, prin pasul Laborccke (Vereczke) sau pe valea Vistulei superioare şi a rîurilor B'cva-Morava. Datorită configuraţiei terenului partea cea mai puternic romanizată a populaţiei autohtone (respectiv B1natul de est, Transilvania de sud şi vest, Oltenia şi vestul Munteniei) au fost cele mai ferite de loviturile populaţiilor migratoare. Populaţia intens romanizată din regiunile amintite mai sus menţinîndu-se, în bună parte datorită condiţiilor naturale, a determinat romanizarea treptată a dacilor şi carpilor din zonele învecinate, elementul autohton devenind astfel capabil să asimileze populaţiile nou venite, care în urma invaziilor succesive au mai rămas pe teritoriul ţării noastre. La această situaţie se adaugă şi interesul pe care-I manifesta Imperiul Roman şi apoi bizantin timpuriu faţă de fosta provincie Dacia, reuşind in vremea lui Constantin cel Mare, să recucerească o parte a acestei provincii şi să supravegheze in vremea împăraţilor Constantin cel Mare şi Justinian întregul teritoriu de la nord de Dunăre al fostei Dacii preromane, Trebuie să mai atragem încă atenţia asupra faptului că in afara zonelor de stepă şi silvostepă, prezentate mai sus, în care avem de-a face în general cu o populaţie amestecată şi în care evenimentele politice au provocat în diferite perioade tulburări, uneori chiar dislocări de populaţii de o mai mică sau mai mare amploare, în zonele împădurite de deal, piemontane şi mai ales în numeroasele depresiuni intracarpatice populaţia locală daco-romană, devenită romanică şi apoi românească, şi-a continuat traiul aproape nestingherită. Datele lingvistice, antropologice şi etnografice dovedesc din plin vechimea acestei populaţii autohtone în zonele de deal şi de munte, zone inaccesibile populaţiilor în migraţie. Considerăm că populaţia romanică şi apoi românească care a reuşit să se menţină, în depresiunile intracarpatice, în zonele de deal şi în platforma 34 Cf. mai sus notele 13 şi 22. www.cimec.ro 268 1\l. COlviŞA getică (Cîmpia înaltă a Olteniei şi în vestul Munteniei) ŞI In bălţile şi Delta Dunării a constituit un permanent rezervor de repopulare şi în acelaşi timp de rc::imanizare a populaţiei amestecate din cîmpie, rărită în urma distrugerilor repetate provocate de im·aziile migratorilor. În felul acesta se poate explica de ce populaţia autohtonă latino fonă a reuşit nu numai să se menţină în spaţiul carpato-dunărcano-pontic, dar a· găsit şi rezervele necesare, ca în condiţii deosebit de grele şi complicate, să-i asimileze pc cei cu care a convieţuit în anumite regiuni în diferitele perioade ale mileniului I e.n. LE R<jLE DU l\IILIEU ~ATUREL (\IO~TAGXES, FORETS, LACS) POUR LA MENTIO~ DE LA POPULA.TIOK AUTOCHTONE AU NORD DU DA!'\UBE AUX III•- VII" S. DE ~. E. Resume L'auteur est arr1vce a la conclusion qu'entrc la continuite de !'clement autochtonc au nord du Danubc et le milieu naturel il y a une etroilc correlation. Tenant compte de la culturc matcriellc clic constate que In population qui a subi unc romanisation plus intense (le Banat de l'Est, la Transylvanie du Sud et de I'Oucst, I'Oltcnir. et la Valachie de l'Oucst) a ete a l'abri des attaques et chocs plus forts des migrateures. Dans Ia sylvo-strppc ct dans Ies rrgions marecageuscs Ia population autochtone au IV• s. a etc mclangcc awc des Gots ct des autres populalions wnues dans !cur tralnc. Au YI- YII s. ils ont coexiste avec des Gcpiclcs cn Transylvanic centrale ct di! Nord, ainsi qu':i I'Oucst des 1\Ionts Apuseni. Dans les autrcs regions du pays i!s ont vecu enscmble avce les prcmicrcs groupcs des Sl:wt•s qui se sont clcplaecs wrs le Danube Inferieurc. Les Geto-Daces et plus tanl Ies Protoroumains n'ont pr1s hnhil0 la strppr, mais par les vallecs boisees clcs riviercs Ycdca, Argeş, Iulomitza, Siret et Prut, ils onlm:1rche cour.mt wrs le Danube et meme jusqu'a la :llcr Noire. Ainsi il y avait une liaison permanente enli'e la rumanite carpathique nvec la romanitc danubienne. Les zones boisees de la plate forme getique cn Oltcnie, ainsi que toute la zone collinaire et montagneuse de In Roumanie n'ont etc accesibles a aucun peuple migrateur. Seulement Ies pcuples germaniques (Gots, Gepidcs) ct puis les Slaves out penetrc dans la zone des bas collincs dans des cas cxccptioncls (pour procurer du sel, ou disloqucs par cl'autres migrateurs), mais sculement apres unc periode d'acclimatisation, parfois assez longuc. Les Daco-romains, devenus cnsuite Protoroumains, qui ont reussi se maintenir dans les deprcssions intracarpathiques ainsi quc dans les regions collinaircs et montagneuses a l'abri des attaques des peuples migrateurs, out etc un facteur important pour la romanisation de la population heterogene ele la syiYo-steppc, ainsi qu'un rcseryoir permanent d'ou cettc rcgion, periodiquemcnt deYastce par les peuples migrateurs venus des steppcs nord-pontiques, a ele rcpeuplec. www.cimec.ro CERCETARILE. ARHEOLOGICE DIN AŞEZAREA .DE PE DEALUL BOTOŞANCA · ..-' · (COMUNA ~OMA, JUOEŢUL BOTOŞANI)* COSTICA BUZDUGAN, DRAGOMIR POPOVICI, 101\ ALEXOAIE Intensificari:'a în tiltima vreme a cercetărilor arheologice pe cuprinsul judeţului Botoşani a făcut 'posibilă wrificarea unor obiective amplasate în zone afectate de lucrări de îmbunătătiri funciare. Desfăşurarea unor astfel de lucrări de ameliorare a solurilor supuse degradării a determinat şi cercetarea 11nor staţiuni arheologice de pc teritoriul comunei Roma. Printre acestea se 11t1mără şi aşezarea din punctul denumit de localnici ,.Botoşanca" cunoscută Trlativ recenti. Punctul "Botoşanca" se află pe versantul sting al văii cu acelaşi nume la circa GOO m de marginea sud-estică a satului Roma. în stînga şoselei ce duce spre Botoşani (fig. 1). Terenul arc forma unui platou înalt de 175 m, ce înclină uşor dinspre nord-vest spre sud-est. Înspre sud-est el se îngustează căpătînd forma unui pinten care înaintează spre pîrîul Morişca, unde se termină abrupt. Platoul, îndeosebi partea înclinată a acestuia, a constituit vatra unei vechi şi întinse aşezări, al cărei perimetru închide o suprafaţă de aproximativ 50 ha. Cercetările arheologice efertuate în 1985 de Muzeul de istorie al R.S.R., împreună cu Muzeul judeţean Botoşani au avut drept scop stabilirra ariri de răspîndire a vrstigiilor arheologice, perioadele istorice pc care acestea le reprezintă şi intrnsitatea de locuirc. Cercetările, ('are nil depăşesc limitele unui sondaj de informarr, s-au desfăşiu·at pe patru secţiuni (1, Il, III şi IV) paralele şi inegale ca lungime, orientate sud-nord"sud. Ele au fost deschise spre marginea de sud a platoului, deoarece în partea opusă arăturile efectuate pînă la o ·adincime foarte mare distruseseră stratul arheologic pe toată grosimea lui. Pentru a obţ-ine o imagine de ansamblu asupra i ntensităţ.ii de locuire, cele patru secţiuni au ·fost trasate Ia distante relatiy mari una de alta. Săparea lor a dovedit o locuire de lungă durată, începînd din epoca neolitică şi pînă în secolrle III -IV e.n., dar de o intensitate redusă. Stratul arheologic, destul de subţire şi discontinuu a fost distrus pe alocuri în întregime de lucrările agricole şi de agenţii naturali. Numeroase resturi de Iocuire, di!'locate de diferite lucrări agricole, an fost' apoi antrenate şi mişcate spre piciorul pantei de şuyoaielc de ape pluviale sau rezultate din topirra zăpezilor. Acrste cauze, arhcolrgice _pe terilorilll comunei Roma, judeţul Botoşani, 1 1. Alcxoaie, Ccrcelilri Comunicare susţinută la sesiunea ştiinţifică a :\luzeului· de istorie Botoşani; Botoşani 25 - 26 octon1brie 1985. · · · · www.cimec.ro 270 C. BUZDUGAN - D. POPOVICI - I. ALEXOAIE ca şi agenţii chimiei explică starea de conservare precară a matHialului arheologic în marca lui majoritate. Stratigrafia aşezării, destul de simplă şi llni1ară in cele patru secţiuni săpate, prt'zintă următoarea succesiune: Consemnăm în primul rînd, un strat de pămînt negru nisipos, a cărui grosime drpăşrşte doar pe alocuri 0,20 m, reprezentind solul wgetal acll!al, în care apar rrsturi arheologice răvăşite de lucrările agricole. Sub el se află un strat de pămînt brun-cenuşiu, gros de 0,20-0,60 m, în cuprin~ul căruia apare ceramică fragmentară, bucăţi de chirpic, oase de animale şi cărbune. Ac< stuia îi urmează un strat maroniu, cu pigmrntaţii gălbui, avînd o grosime cuprinsă între 0,60-0,~0 m. În interiorul lui sînt pigmenţi de chirpic r,rs. Acest strat suprapune solul galben, steril din punct de vedere arheologic. În cele ce urmează vom prezenta conţinutul drscopPririlor pc src!iur.i. S.1. Printre vrstigiile de locuire dcHopnitr în ncc:>.5tă ~crţin1e s• mnalăm pnz{nţa unui topor, Junat din gnsie fir.ă, de cul<,arr gălbtrit', aparţinînd nt'oliticului (fig. 2;2), ca şi UJ:fle fragmrntt' uramict' pnYăZl 1 1P <U duor pictat caracteristic fazei B a {Ulturii Cucuteni. ::\hntior.~m apei eîl{Ya fragmrntc de vafe hall~tattic ne tirzii, lucrate din pastă grosicr[t, cu nisip şi ciob uri piwte în comy:oziţic (fig. 2."4). pridrc carr- şi o toartă de cană pnvăzută pe suprafaţa cdrrioară cu o qoară albine loDgitrdinală (fig. 2/1). Dar, multe vestigii arhcolflgice, cupriJ;zir.d fr~'fn.ntr de ,;:~c de diferite forme şi dimensiuni, lucrate la roată, din p?stă fir 5, c'e <1iloare c:< J.Vşic sau crr,vşiu-gă!l!lJie, orr.3mnJate 11r.rori cu lniu in r<>li< f, a1~arţin ~(colelor III --IV. S. II. Pe lingă un tqor frc,tn~<r.tr.r din sihx dnăt, în acra~tă secţiu­ ne au fost identificate frRfllJrr,te de vnsc h:crate din pastă fină ori zgrunţu­ roasă, de <Uloar<> crr.usie sau Lăltuie, d?.ta})ile în sr<ol<>le III-lV. Unele dintre ele sînt pn,ăzute ~u orna.~cnte constind din linii orizontale, brîu s1mplu sau chiar faţete (f1g. 3!1, 8-10). l.:nl'!e t01ţi sînt OJnamentatc pc suprafaţa o;tt'rioară cu <:anrluri largi longitudinale (fig. 3J6). S. 1 II. În cuprinslil d nu au apărut decît doar mici fragmente de vase din diferite perioade istorkr, răvi;şite de lucrările ngri{ole. S. 1 V. Care este şi era mai mare ca Iungimt', a dat la iwală cele mai multe materiale arheologice. Din cauza tPrrnului înclinat materialele apar însă a mesteca te şi masa te spre picio1 ul pantei, astre 1 încît atribuirea lor diferitor perioade istorice nu se roate decît pc baze tipologice, cele mai vechi resturi de locuire, identificate indeosebi spre piciorul pantei, datează din epoca neolitică, fiind r<>prezentatc prin fragmente ceramice cu pictură specifică culturii Cucuteni B. l\Iai bine doeumrntată, mai ales prin ceramică fragmrntară, este perioada tîrzie a epocii bronzului. Fragmente prov<>nind de la vase de dimensiuni mijlocii, în formă de borcan, confecţ.i<-nate din pastă cu ingrediente în cl'mpcziţ_ie, de culoare brun-gălbuie apar frecvent . .!\Jultc sînt prevăzute cu brîu simplu în rclirf (fig. 4,'G) ~au alvrolar, dispus imediat sub buză (fig. 3/4).-elemente decorative ce caracterizează productia ceramică a culturii Noua. Unele fragmente de yase au deasupra brîului reliefat găuri rotunde, a căror semnificaţie rămîne încă necunoscută (fig. 5/1), iar altele sînt prevă­ zute pc buză cu crescături oblică (fig. 3/3). Printre ele se întîlnesc şi torji de ceşti (fig. 5/7). Prima epocă a ficrului t'ste atestată doar prin cîteva fragmente www.cimec.ro CERCETARILE ARHEOLOGICE DE PE DEALUL BOTOŞANCA 271 de vase mari, de culoare brun-gălbuie, caracteristice perioadei tirzii (Ha D). fn schimb. perioada secolelor III -IV este bogat reprezentată, în special prin fragmente de vase lucrate la roată, din pastă fină, uneori zgrunţuroasă, de culoare cenuşie sau gălbuie. Deseori ele !>Înt ornamentate cu linii incizat<', în relief sau faţetate (fig. 2/6-8; 4/1-3,5; 5/2-5; 6/1-4,7; 7/6-10; 8Ţ4 -5). Uneori liniile orizontale sînt asociate cu linii în zig-zag (fig. 4/7). Alteori brîul orizont~ 1 reliefat este traversat de linii oblice punctate (fig. 4/8). Cănile sînt reprezentate prin exemplare din pastă fină, de culoare cenuşie, cu toartă din bandă (fig. 3/3, 5 ; şi 5/6). Cîteva fragmente de străchini reconstituie fo1mc tronconicr cu pro· filul scund, Oinamentate cu linii simple dispuse orizontal, sub buză sau gît (fig. 7/1 -3; 4 -5). Amfore fragmentare (fig. 6,6) şi vase mari de provizii vin să întregească repertoriul ccramicii din această perioadă. În categoria celor din urmă produse se înscrie un vas de mari dimensiuni, lucrat la roală din pastă zgrunturoasă, de culoare cenuşie-gălbuie 2 • Vasul ars secundar, are corpul ovoidal, cu partea superioară mult bombată, cu gura strîmtă. Sub buză arc două benzi de cîte patru linii simplt>, dispuse orizontal. Dcdesuht se află trei benzi vălurite, iar sub ele o altă bandă de patru linii simple. Pc umărul vasului sînt două linii orizontale, fin incizate (fig. 811). CcrceUtrilc practicate, deşi modeste ca întinderl' precizează că crle mai Yechi resturi de locuire descoperite în aşezarea de pc drslul Botoşanca datează din nroliticul tîrziu. La rindul lor, acestea sînt suprapusF de wstigii caracteristice epocii bronzului, cărora le urmează unele dovezi hallstaltiPnc tîrzii. Cel mai bine documentată însă estr prrioada secolelor III -IV. Ele rdledă o locuire de mare extindere şi de lungă durată, dar de o intensitate redusă. LES HECHEHCHES ARCHEOLOG1QUES DE L'ETA13L1SSEMENT S1TU1~ SUR LA COLL1NE BOTOŞANI, COl\1. DE HOMA, DEP. DE BOTOŞA!'\1 Resume Les rccherchcs archcologiqucs cffcctuccs cn 1985 sur le territoirc de la communc de Rom a ont etc dcterminees, entre autres, par des travaux d'amelioration fonci~re. L'endroit "Botoşanca" se trouve sur la rive gauche de la vallee au memc nom, â environ 600 m sud-est de Homa. Les fouillcs archcologiques cffcctuccs sur ic bord meridional du plateau ont relcvc l'existancc d'un etablissement a plusieurs niveaux d'habitation. Le plus ancien date de l'cpoquc neoliliquc ct conticnt des fragments de ccramiqucs pointes, spccifiques pour la phase B de la civilisation de Cucutenl. Dans le nivcau suivant, appartenant a la periodc tardive de l'âge du bronzc, ont a trom·c plusieurs tessons avec des ornements earaetcristiqucs pour la civilisation J\"oua. On a constate l'existcncc aussi d'un nivcau Hallstatt D. Le dcrnnicr niveau d'habitation contient un grand nombre de fragmcnts de vascs travaillcs ă la tour du poticr, ornemente souvcnt avec des incisions horizontales simples ou avcc des ligncs ondulees, appartcnant 111-c- IY-e siecles de n. e. 2 Vasul, aflat in colecţiile Muzeului judeţean Botoşani, a fost descoperit In mod intimp!ă• tor de Pavel Mihai din satul Roma. * Săpăturile de la Roma, punctul "Botoşancag, au avut un caracter de salvare şi au fost. ext•cutate cu sprijinul I.E.E.L.I.F. Botoşani. Mulţumim şi pc această cale ing. C. Purice, director şi ing. D. Cantemir pentru sprijinul acordat. www.cimec.ro 272 C. BUZDUGAN -'- D. POPOVICI - I. ALEXQA:rE Legende de!; figiltcs Fig. 1 - ta carte de la coriitnuh~c.dc Roma a~·ec la collinc Boto~and. · Fig. 2 ~· Ccrainiquc et objets dccouverts dans· l'etablissenient : 2, hache en. pierre de l'c.poque ncolithiquc: 1, 4 fragments :ecramiqucs hallstattiens (SI); 3, 5, 6 ~ 9, fragments ccra.miques du III• - Iv• sieclcs (SIV), . . · . Fig. 3 - Ceramiquc dccom;erte dans l'etablisscment : 3, 4, la pcriodc tardive de l'âge du hronze (S. I\'); 1, 6, 8 - 10, III•- IV• siecles (S. II). '"· Fig. 4 - Ccramiquc decouverte · dans l'etablissement : 6, la periode tardive de ·râgc du hronze ; 1 ~ 3 5, 7 - 8, III• - IV" siccles (S. IV). . Fig. 5 - Ceramique dccouvertc dans l'ctabllssement: 1, 7, Ia pcriodc tardive de l'âgc du bronze ; 2 - 6, III• - Iv• siecles (S. IV). . Fig. 6 - Ceramiquc dccouvertc dans l'etablissement: 1, 4. 6 - 7, III'- lv• sieclcs. Fiţ(. 7 Ceramiquc decouvctte dansTCtabllssement: 1 - 10, III• - JV• sit'cles (S; IV) Fig. 8 - Cetamique dctou\·crtc dans Fetablissement: 1 - 8, ·.ru• - IY" siecles (S. IV), www.cimec.ro ~-'CETAHILE . BOTOŞANCA -AHHEOLOGICE DE PE DEALlJL o L[(}ENDA ~ t:::) f azur> ..........,Qrumun r- -, Ltmit,; "" lr>colifti(l \.- ~ . '( Q tie COI17lll10 ---Lmv ·:llf Cot" n e ' c ;; Fig. 1 - 18- H IERASUS Roma cu Punctul " Botosanca" . www.cimec.ro u 273' 274 C. BUZDUGAN - D. POPOVICI - 1. ALEXOAIE Fig. 2 Ceramică şi obiecte descoperite în aşezare : 2, topor de piatră din epoca neolitlcll. ; l, 4, fragmente ccramice llallstnttlene tirzii (S I); 3, 5, 6- 9, fragmente ceramicc din sec. III - IV (S. IV). www.cimec.ro CERCETARILE ARHEOLOGICE DE PE DEALUL BOTOŞANCA 275 3 1 ·' ··~·: : 1 5 ~ 6 __ ......... --~· .. ·. .... ·. ---1"' _.' ----_:. -9-Fig. 3 Ceramică descoperită in ~ ~ B ~--~, . _:; . .,. ..... ..... . . ...... ','."'l';•:":"t.'".: .. -.:.•:·,../~~u ·:~~::=-.:~- -- ~-_; •t.o-..., - -- ~-: lO ; 3, 4, perioada tirzie a epocii bronzului (S IV) 10, sec. III - IV (S. II). aşezare 1, 6, 8 - ....... '------------ _:·;~''?·i_~J~:;~,::.y:,;,'~'.::·.~ :. - ~"""""'....-.. -~~ www.cimec.ro C. BUZDUGAN - 276 D. POPOVICI - I. ALEXOAIE 5 Fig. 4 Ceramică descoperită in aşezarea : 6, perioada tîrzie a epocii bronzului ; 1, 3, 5, 7, 8, ser. III- IV (S. 1\"). www.cimec.ro CERCETARILE _\HHEOLOGICE DE PE DEALUL 277 BOTOŞANC.A ; 1 ______..., 1 c::::::::>-·?- ' _t:.::,~.;; ~· Fig. 5 - Ceramică drsco'peritii· 'în· aşrzai-e.: ·1, 7, perioada· Urzit; a epocii 'bronzului ; www.cimec.ro 2, G, sec., III- IV (S. IV). C. BUZDUGAN - 278 D. POPOVICI - I. ALEXOAIE --~ . . -----·~ ~1 2 Fig. G - Cl•ramică descoperită In aşezare : 1, 4, 6, 7, sec. III - www.cimec.ro IV (S. IV). CERCETARILE ARHEOLOGICE DE PE DEALU.C BOTOŞANCA .. · .· -... ,·· 279 ...... ..,_ ...... .... ....... ~~· _ ~-7? _L3_U / --------·----..-- "' 9 Fig. 7 - Ceramică descoperită In aşezare : 1 - 10, sec. III - IY (S. IV). www.cimec.ro <:;. :Bl.JZDUGAN -:--""' P, PQf'OVICI ....,.., J, ALEXO-:\IE Fig. 8 - in aşezare : 1 www.cimec.ro Caamică descoperită - 8, sec. 1 II - IV (S. IV) DATE ISTORICO-ARHEOLOGICE PRIVIND DINAMICA LOCUIRII IN BAZINUL MILETINULUI (ZONA COMUNEI PRĂJENI, JUD. BOTOŞANI) PAU. ŞADl'RSCHI, '\ICOL\E l'I~St'LESCT Ari;1.lă in nordul judr!ului Botoşani, la grani!a ('li jude! tii Iaşi. ('Oil111na se întinde, pe eirea 7 km, de o parte şi alla a riului .:\Iilrlin. I:ogalele resurse de apă, reprezentate prin numeroasrle piraie şi izyoare ce af111ează spre riu, ca şi terenul Yrdurit, can~ oferă bune cOildi!ii jH'ntru adăpostirl'a aşrzărilor, au constituit factori fayorizanţi pentru o intensă şi neint:rrruptă lnnrire in teritoriu. în romponrnţa comunei intră localită1 ile Prăjrni, Cirnpeni (fost Lălăi), Lupăria (fost Trăisteni) şi .:\Iilrtin . . · Pe actualul teritoriu al comunei .au fost inlreprinse pentru prima dată c.ercctări perieghetice în anii 1955-Hl50. de căln· 11n coleeth· de cercetători i(,şeni. datele fiind prezentate apoi in corpusul descoperirilor arlH'ologiee din :Jlo]clrl\·a 1 • ulterior, S-au intreprins Unele Yerifieări Jl<' lercn. de călH• co!PctiYlli de redactare al rcpertoriului arheologic alj11dejul11i Botoşani". ·· Intr nscle cercetări arhco logice, pra d.ieate in anii HJ85 -1 !187 in co 11111 niP, (cu ocazia lucriirilor intrepriuse de I.E.E.L.I.F. Botoşani şi eu sprijinul :VIuzrului .Tude!·ean), ne-au. prilejuit totodată şi posibilitatea ele a ('llnoaşte mai îndeaproape istoria acestor locuri. Adunînd o scrie de noi date arhcologiet>, ili·in (·en·Plări de suprafaţă şi corohorîndu-le cu datele deja rxistrnte şi cu ePie oferile de chcumentele serise, ni s-a reJeyat o interesantă secYen!ft el<' ('Ontinuitate a locuirii într-o mierozonă din hazinul }filetinului, eera ce> ne-a permis totodată să înţelegem unele aspecte prh·ind dintr mica aşezărilor. in f!Jnctit> de anumitr conditii istoi'ice conerete. . În momentul pt;blicaării Reperloriului arheologic al jwle(ufui Botosani erau semnabte pe teritoriul comunei 1 () puncte de interes arheologic, dintre care 7 erau cartate. Actualmente, numărul lor e mai mult clceit cluhlu. deşi nu ewm pretrnţia că am reuşit o cercetare exhaustiYă a teritoriului. l nainte Prăjeni 1 1'\. Znharia; M. Petrcscu-Dlmbovi~a, Em. Zahnria, .4.~e:ări din .1/oldova. JJe la pa/wlilic in secolul al X'' III-lea, Bucureşti, 1971, p. 250- 251, 258- 259 (in continuare: .1şe:âri). ~ Al. Păuncscu, P. Şndurschi, \'. Chirka, lleperloriul ar!leo/ogic a/judeţului /.ioloşani (în continuan· : /L·l.JJJ), Bucurl'şti, 1976, voi. J, p. 205 - 208 ; voi. II, p: :320 (nr. 109), :J42 (nr. 294), :-145 (nr. :n9); :!48 (nr. :H2, :J4:l), :JM (nr. :!98). 3 1'\. Ursulescu, P. Şadurschi, Ilierasu.~, YI. 1986. p.15- 2:1 :iclPln, SC/LI. :!9, 1. 1988, p. ·l.'i - 52 ; idetn, Descoperiri funerare di.n epoca ./iron:u/ni la /'răjl'lli. <·onnrnienrl' la rt•a <Il- a XXI-a S<'siun<' de rapoarte arlwologke. Tim isoar:r. 1!187 : idt·m şi \!. Tomozl'i. (.'crcl'lciri/c arlreologice de sa/11are in aşe:cirilc lraeo-gcliJ-dac.i<'l' de.la Prâjcni-.\'l'/ifJeşli, <·enHmil':m• la l'ea d,· '~ XX-a sesiune de rapoart<'-'-'m'ht•olo~k<'; ·:J)eya;: 1986 : idem '(ic'rcelărilc arlreoloy.icc din JiecroJ;o[a tumulară de la Prăjeni- Ţarnâ, comunicare-la n·a de a XXII-a sesiune de i·;tpoartc ..arhcologicc, Pit<'şti, 191!8. pină www.cimec.ro 282 P. ŞADURSCHI - N. URSULESCU de a încerca unele consideraţii de ordin istoric, vom prezenta punctele de intrrcs arheologic, iar acolo unde va fi cazul vom aduce în discuţie şi informaţiile furnizate de documentele scrise. Prezentarea punctelor o vom face urmînd cursul Milrtinului, întîi pe partea dreaptă, apoi pe cea stîngă a rîului; acelaşi principiu îl vom aplica şi în cazul afluenţilor Miletinului. 1. Dralu Ciurari (l\lovile). Pe teritoriul comunei Flămînzi, în stinga D. J. 282 B (Fiămînzi-Prăjeni), 1~ 4,>~00 şi 4,100 km de Prăjeni, pc cuesta înriltă de deasupra Miletinului, se află două movile. Prima dintre ele este mai aplatizată şi de dimensiuni mai mici, iar a doua, numită de localnici ,.:\Jovila Ciurari", este de mari dimensiuni (inaltă de circa 3 rn). Ultima ~ f0st vizibil afrdată de lucrările agricole şi de cele prilejuite de instalarea unei linii de înaltă tPnsiune. 2. Dra!u Ciurari (panta estică). Pe panta lină a dealului, cuprinsă între şosea şi albia majoră a rîului Miletin, în zona barajalui marii ~cumulăr·i el<' apă, s-au descoperit numeroase fragmente ccr~rnicc, aparţinînd culturii Cucuteni (material corodat, amorf, dintr-o fază neprecizată), culturii Noua (fig. 2:2 -3), poate şi 1-Iallstatt-ului timpuriu, în fine, pt'rioadei medin·ale secolul al XVII-lea (fig. 2/l). 3. Cîmpeni - Dcalu 1\'aw. Aici s-a descoperit anterior un topor de piatrft şlt'fuită, cu perforaţie pentru coadă 4 • În timpul cercetărilor noastre am gă­ sit fragmente ceramice cenuşii, lucrate la roată, dht pastă fină şi zgrun! uroasă, caracteristice culturii Slntana de Mureş (fig. 2/4 -8); printre ele există şi un fund ascuţit de amforă romană, de culoare cărămizie. 4. Cîrnpeni -La Slandoalil. Punctul se află pe un interfluviu (DI. Bosia) format de pîrîul Lrahu şi o ravină. Aici s-au descoperit: o Iarnă de silex, atribuită cu probabilitate paleoliticului final, precum şi fragm('nte ceramicc din Jlallstall, din secolul III e.n. şi din secolul al XVIII-lea';. 5. Cîmpeni -'Marginea /leslică a satului. Pe platoul cuestei din dreapta i\lilt-tinului, care formează un interfluviu înalt spre pîrîul Leahu, s-au descopt•rit, în porţiunra dr teren delimitată de şosea, fragmente ceramice corodatc, aparţinînd unei faze neprecizate a culturii Cucuteni şi perioadei medievale tîrzii (secolul al XVIII-lea) 6 • În imediata apropiere se află şi cimitirul satului, undt' s-au găsit urmele unei necropole de inhurnaţie din secolul al IV-lea e.n.' 6. Chnpeni -La Han. Pe aceeaşi frunte de cuestă, în vatra satului. unde. după tradiţie, ar fi existat un han, au fost descoperite fragmente ceramirr dintr-o aşezare Cucutrni A -B şi din secolul al XVIII-lea 8 • 4 RAJ B, 1, p. 207, punct XLVI 2. L. 1\lenponăm că zona Nacu se intinde deopotrivă teritoriul comunei Deleni (V. Chirica, l\1. Tanasache, Repertoriul arheologic a/ jrrdefrr/ui I, Iaşi, 1984, p 124, punct XXII. 9. E .. şi harta de la p. 130). 5 Aşezări, p. 251, punct 147 j ; RAJB, I, p. 207, punct XLVI. 2. K. 0 Probabil acest punct a fost sesizat şi de N. Zaharia (In 1956), care semnalează insă nunHii urmele feudale (Aşezări, p. 250, punct 147 d). RAJ B, p. 206, punct XLVI. 2. E., îl mcnţiotwază, dar illo<'alizeaui şi il cartează in mod eronat in stinga l\Iilctinului (corect: stinga piriu lui Lrahu). 7 A..,ezări, p. 250, punct 147 c ; RAJ B, I, p. 206, punct XLVI. 2. F. 8 Aşezări, p. 250, punct 147 a; R.4.JB, 1, p. 205, punct XLVI, 2, B; N. Stoiccscu, Rq;~:t.oriul /Jib/iografic al localil!lfilor şi monumentelor medievale din l'>foldooa, Bucureşti, 1974, Jl· D.f.l. şi pc laşi, www.cimec.ro DATE ISTORICO-ARHEOLOG ICE 283 7. Cimpeni - Dealu Struna. Cu ocazia săpării unui tranşru, a fost distrus un mormînt de inhumaţie, aparţinînd culturii Sintann de .Mures•. 8. Cimpeni -La Iezătura Veche (=Sub C11fmea Dealului). Punctul, cunoscut de mrl.Î multă vreme 1 ". a făcut în 198;) obiectul unei noi cercetări sistrmatiee 11 , penlru elucidarea prohlem0i nrohişnuitelor morminll' in dolium .)1 cu capacr dr piatră, descoperite în albia pirîului Leahu. Dacă cu ocazia prinwi eereeUiri, din 1958, materialele descoperiti' au fost eonsidcralr• cn proveniml din 1l1wrioade (sreolelr II-III; IV; IX-XII; XVI-XVII), ccrcrtarea mai n•ecntă consideră eă m'lterialele datate initial în secolele II -'-III ar apartinr dr f'1pt nivrlului dr Jocuire din SPcoJuJ al fV-leau, iar YPStigii din Sl'colrlr IX -XII nu s-au mai găsit. urmele mrdirv'1le fiind do~H din secoll'le XVI ·-XVIP". 9. Cimpeni -Confluenţa ptriufui Lea/w cu Jlilctinul. Pe interfluviul din stînga acestri confltH'nt~' s-au drscoprrit fragmente aparţinînd culturii S1'nlana de l\lureş (făcînd parle probabil din aceeaşi întinsă aşezare ca şi urmele semnalate la punctul prrccdent) şi secolelor XV II -XVIII 14 • 10. Lupăria -Piriu Luptlria. În rîpele de pe cursul superior al acestui p~rw s-au găsit cîteva fragmente ceramiee corodatc, apar!iuind unei faze neprecizate a culturii Cucutrni 1 ;;. 11. Lupăria - \'atra Satul11i. În Lupăria Vt•che, pc teras:1 l\Iiletinului, în dreptul şcolii yeehi şi a bisericii, se găsesc fragmente ceramice din f:lza B a c11llnrii Cueuteni, din Ihllstatt-ul tirzi11 şi din secolul al XVIII-leaH. Tot aiei, lingă biserică, localnicii plasează şi existenţa unri foste cur[i boiereşti. In prezent, locul e puternic afect'1t df.' alunecări de tcrrn. 12. Lupăria - Dndolra. Pt• un platou situat la sud de sat 17 s-au drscopcrit fragmrnte ceramice din secolele IV, VII -IX, X IV -XV şi XVIIXVIII, precum şi resturile unei construcţii, cu zidărie de pialdt, pt' care tra• "1.~e;ciri, p. 250. pund 1-17 f; RA..J B, I, p. 20G, punct XLVI. 2. G. p. 250, punct 1-17 b ; JU.J R, I, p. 206, punct XLV l. 2. C. 11 O. L. Şovan, l\1. Ignat, :\'. L:'ngurcanu, llierasus, VI, 1986, p. 61 - 71. 12 Ibidem, p. G2. Probabil elt în legătură cu intensa locuirc din secolul al IV-lea trebuie pus şi unul din cele două tezaurc descoperite pt• teritoriul satului in 190:1, conţinînd obiecte de podoabă şi :{2 dcnari romani (Aşezări, p. 250, nota 150; R.1..JB, 1, p. 205, punct XLVI. 2. A), dt·şi O. L. ŞoYan, M. Ignat, N. Ungureanu (op. cit., p. lH, nota 11) consideră că citarea acestui tezaur la Cimpcui ar fi o confuzie (făr;' să se aducă îns;i argumentaţia necesară pentru această afirmaţie). Cilarca descoperirii la Flăminzi-Lălăi (C . .:\Joisil, BSXR, 41 - '!2, 1922, p. 58, nr. 93 ; sursă după care informnţia a fost preluată in toate crlclaltc studii: vezi V. l\Jihăilcscu­ Birliba, /.a monnaie romaine circ: les Daces orientaux, Bucureşti, 1980, p. 293, nr. 1:1) se datorează faptului că atund satul Lătăi (actualmente Clmpcni) f:kea parte din moşia Flăminzilor. 1 ~ In legătură cu ac!'aslă locuirc medievală se află, desigur, celălalt tezaur descoperit in 190:1, compus din moncdc poloneze de la Sigisrnund III (emisiuni dintre 158.'i- 1601): C. l\loisil, RSN R, X, 20, 191:1, p. 61, nr. 27 ; Aşezări, p. 250, nota 150 ; RJ.. .J B, p. 205, punct XLVI. 2. A. u .1.şwiri, p. 250, punct 1-17 c.; RA.JB, I, p. 20G, puw:t XLVI. 2. D. 15 Aşe:tiri, p. 251, punct 1-17 i ; RA..J B, I, p. 207, punct XL VI. 2. J. Dt'"Şi In cele două rcpertorii punctul a fost trecut pc teritoriul satului Clmpeni, considerăm eii aparţine mai (l!·grabă satului Lupăria. 18 Aşezări, p. 251, punct 150 ; RA.J B, I, p. 207, punct XL VI. 3. A. 17 Zona Dodolea se continuă şi pe teritoriul Invecinat al comunei Dclcni (V. Cbirica, M. Tanasochc, op. cit, harta de la p. 1:10). 10 Aşezări, www.cimec.ro 284 P. diţia locală ŞADURSCHI - N. URSULESC1.' le pune pe seama tlnui fost han, ridicat lingă yrchiul drum alllir- lăului1'. 13. Lupăria - Dealu JJodru:. La circa 300 m sucl·esL ele iazul YE'chi ele pe pîrîull\lodruz se află o spinare ingustă ele deal, de circa 20-30 m lă!imr, cu pante abrupte pc trei laturi, orientată NV -SE. Abrupturile sint delimitatr spre I\'V şi SV de pîriul J\Jodruz (Iazul Vrehi şi Iazul Hădenilor), iar spre :\"E de un izyor. Legătura cu podişul se realizează spre SE, după circa 200 m. Pe această "eetătuie" se află o bogată aşezare Cucuteni A, (probabil etapa finală), cu plalforme masive de lut. Ccramica, acoperită {'U o crustă de calcar. a păstrat foarte hine pictura (fig. ;) -G). 14. Lupăria - ])ealu Robu. Pc yastul platou cuprins între pîriul :\Iodruz şi Valea Budăilor s-au găsit dteva fragmente ceramice apartinind culturii carpice şi perioadei nwdin·ale (sccolul.al XVI-lea). ];). Lupăria - Valea Bzdliilor. In dreapta Yăii. în aval de bazinul de apă care apnl\·izioncal[t sa 1 ul, pc panl:t lină, s-au găsit fragmente crramicl' lucraLP el! minn, alipicl:' (pastă ncgricioasft, arsă incomplet. c·u amesL,•c dP eiohnri şi nisip) şi piese de silex. ap·nţiuind probabil perioadei ci(' tranziţie spl'l' Ppoea bronzului. S ·au găsit. dc asemenea, frrgnwntr cPrami'"e din frudalismul drzvollal. Hi. Lupăria - JJcalu (;iol·llnira. L1. e<tpălul unui plalou. cuprins intre pîrîul Modruz la wst şi \'alea Budăilor spre sud, la eirea l km E -SE dP Lupftria Nouă, se gfisese la suprafa\ă rxtrem de numrroas<• fregmente erramice. smălţ.uite şi n<'smăl!uite, din secolrle XVIII-XIX, (fig. 2 \l - H), precum şi bueă! i de lipit ură de lut de la locuin! e, dowdind rxislPnţa i'n acest lor a unui sat dispărut. Probabil e \'orba chiar de satul l\Iodrus, mrnţ ionat ca existind ineă la 18:{5, cînd awa sub 5 easet.•. Amintirea acestui saL s-a păstrat într-e srrie de lopomirn<' loc:->il' (pirî11, deal. lCJrla). Tot pe aerst platou s-a găsit şi un fragment cnami(" atipic, lucr;\l <'li mîna, eu suprafejele gălhui şi miez negricios, eu ardere ineompll'Et şi cioiJuri pisate în eompoziţie. aparţinînd unei perioade neprccizate din comuJw primith·ă. 17. Lupăria - JJealll PurcliriPi. Zona din stînga eonfluen!ei Văii Budăi­ lor cu pîrîul l\Iodruz este dominată de un deal eu pante abrupte spre cele două ntrsuri de apă; în dreptul d(~alului, Valra Buclăilor se arcuieşle, cuprinzîndu-i laturile estică şi nordică, iar :\Iodruzul îl drlimitează spre \'CSt. Pc această poziţie dominantă, tip "rrtăţuil'", eu la.r.gă vizibilitate, s-au găsit silexuri patinate (grattoir, lamă, aşchii) elin palrolitieul superior, preemn şi fragmente crramicc din faza Cuculeni A (fig. 2!15 -16). Pe panta nordică a dealului s-a gă~it un fmgmcnt de Ia un capac cenuşiu-negricios din perioada mrdieva.lă tîrzie (secolele XVIII-XIX). care poate să provină insă de pe dealul Ciobă­ niea, aflat rtiiar vis-a-Yis. pestr Valea Budăilor. 18. Lupăria - DPalll Ifl'rlo/J. În marginea sudică a comunri se află un vast platou (lip "cPtăţ.uie"), limitat spre wst şi sud de valea llirlop, iar de la s Aşe:âri, p. :150- :151, pm;d M7 g; JLlJH, l, p. 206- 207, punct XLVI. 2. H. ca la nota 15). Un han (sau clrciumă) eu numele "Duduie" este mcnţi011at pc harta rusă din 1835 (C. G. Giurcscu, Principatele Române la începu/u/ secolului al Xl X-lea, Buctţreşti, 1957, p. 235). 19 C. C. Giurcscu, op. fi/., p. 2:l6. · : 1 (accenşi obser\'nţie www.cimec.ro 285 D.\ TF: ISTOHICO-AHHEOLOG !CE confluenţ.a acesteia -de piriu! Modruz, spre est. Pc acest platou se află o cu urme de platformă, fragmente ceramice corodat,•, probabil din faza B (fig. 2jl7) !;-i unelte de piatră; se remarci\ fragrr.ent ni unui topor perforat, rupt în drrptul orifieiului. care e paralel cu tăişul (fig. 2 1R). Hl. Lupăria - 1(tzld V rrhi. În stinga ro nflue ntei vii ii Hirtop eu piriu! l\Iodruz, la co;;t şi nord de coada Iazului Vevhi, pc pa ntele joase şi line, sudw~tir·e ale dealului Ilîrtop au apărut numcro<Jsr fragmentr crra micc apar[ in ind fazei evoluate a culturii Ko ua (fig. 2/1 a-2D). Ca forme, se intilnesc : vase-sac, vase-borcan cu bura uşor răsfrintă. străchini cu prcfil in S; printre decoruri, se remmcă brîiele ascuţite şi brîile alwolare, dispuse ~ub buză, procminenţe-apucători, cu capătul rotunjit. S-a găsit şi un omcplat. cu urme de crestături. Cu totul sporadic se intilnesc şi fragmente ceramice cth·uteniene. probabil răspîndiri din aşezarea inwcinată de pe deahd Hirtop. 20. Lupăria -- Ia:wl Nou (=,o Tarlaua Jfodru::). Pe panta lină, estici\, a dralului Hîrtop, din stinga pîriului Modruz, în dreptul iazului nou, s-au cules fragmrnte ceramice fine şi zgrunţuroase, aparţinînd culturii Sintana de Mureş {fig. 2/31 -32). S-a găsit şi un fragm('nt de toartă de amforă, din pastă găl­ bui-albicioasă, cu mult nisip (fig. 2/30). 21. Lupăria - Afooila Socoldl'a (=Catarccl). Pc culmea dealului Ţi­ clău, la circa 1 km de marginea nord-vestieă a satului 1\liletin, lingă marginea nordică a viei intercooperatiste, se află o movilă. înaltă de circa 1.5 m şi cu diametru! de aproximativ 30 m. 22. Miletin - Cap Ta::. La circa 1 km de marginea de sud-('st a loca lităţii, pe panta dealului care dă spr~ o veche iezătură a pîrîului Puturosu. s-au descoperit fragmente ceramice apartinind culturilor Noua şi Sintana de l\Iur,'~. precum şi feudalismului dezvoltat (secolek XV -XVI). Pc culmea dealului se obsen·ă o movilă de dimensiuni foarte mari. 23. Miletin - (;entlul Satului. După informatiile primite de la localnici, cu ocazia săpării unor gropi, îndeosebi în curtea lui Gh. l\Imaru, dar şi in gosopdăriile vecine, s-au descoperit mereu morminte, probvbil cu rit creştin. Într-un caz a fost observată prezenţa unui cercei, despre care nu nm aflat alte detalii. Aceste semnalări ne determină să presupunem că aici a existat dmitirul unui sat dispărut, înttucît actualul'sat a fost înfitnţat doar după reforma agrară din 1921. 24. l\liletin - J.lfarginea de NE a satului. În ripa din dreapta drumului care leagă satul de D.J. 2S2 B, în dreapta rîului Miletin, vis-a-vis de Cotn Beicului, în dreptul confluenţei Miletinului cu pîrîul Puturosu, drastlpra unor izyoare care ţîşnesc din cuestă, s-au găsit sporadice fragmente ceramice corodate, eucuteniene şi lipituri de lut. Peste drum se află casele locuitorilor Ilie A:dntr şi Gh. Baciu. 2:J. Miletin -Confluenţa Miletinului Puturosu. Pe o zoni\ întinsă şi relativ joasă din dreapta rîului 1\Iiletin, la poalele nordice ale dealurilor îi1tin~ă aşezare cucuteniană, cu www.cimec.ro 286 P. ŞADURSCHI - N. URSULESCU Boro.soaia (punctul "La Darahă") şi Ţiganca 2 ", precum şi la marginea rstică a satului Milrtin, apar numeroase· lipituri de lut şi fragmente ceramice, care se datează îndeosebi în a doua jumătate a srcolului al XV-lea (fig. 2/33-38). sugerînd existenţa în acest loc a unui sat dispărut. Un document din 1 aprilie 1576 menţionează tocmai prin această zonă satul Boureni (sau Buoreni), pe Miletin 21 ; familia lui Ioan Vorontar, care stăpînea 1/3 din sat, awa urice de proprietate de la Ştefan cell\Iarc şi urmaşii lui, deci satul era mult mai vechi. Un indiciu pentru localizarea propusă îl poate constitui faptul că şi astăzi locuitorii din celelalte sate mai vechi numesc .MilrtintJI "Cap de Bou", probabil datorită vreunui vechi semn domnrsc de hotar, dispărut de mult, dar păstrat în toponimia locală. Aceste realităţi locale, ca şi datele oferite de documente, ne determină să presupunem că fostul sat Boureni s-a aflat tocmai în zona actualului sat l\Iiletin, infiintat după 1921. În afară de urmele medievale, menţionăm că sub poala dealului Ţigan­ ca s-a găsit şi un grattoir de silex calcinat, unguiform, de factură pa leolitică (fig. 2/39), scurs probabil de pe vîrful dealului, care, prin poziţ.ia sa dominantă, oferă o largă vizibilitate asupra văii Miletinului. 26. Flămînzi - Dîmbul Ciorogani. Pe panta lină, sudică, a dîmbului (un pinten care înaintează pînă-n albia minoră a Miletinului, în stînga rîului), în grădina din spatele sediului barajului marii acumulări de pe Miletin, s-au găsit fragmente ceramice aparţinînd culturii Precucuteni {faza a III-a), culturii Horodiştea, Hallstatt-ului tîrziu, culturii Sintana de Mureş (fig. 3/1-2) şi secolelor XVII -XVIII 22 . Ultimele materiale pot fi legate de vatra satului displirut Ciorogani (sau Piciorogani) ; după tradiţie, aici s-ar fi aflat şi o biserică, ale cărei clopote au fost mutate peste apă, la biserica din Cîmpeni 23 • Coasta Cioroganilor se întinde în continuare, de la dîmb, pînă deasupra satului Prăjeni, dominînd partea stîngă a văii Mileiinuîui. Satul Ciorogani (sau Piciorogani) e menţionat prima oară în a doua jumătate a secolului al XVIlea24, iar dispariţia sa se plasează pe la mijlocul secolului al XIX-lea, după ce, în 1834, a intrat în posesia domnitorului Mihail Sturza 25 • 27. Flămînzi -Platoul de deas11pra G11rii Hîrlopt lui. Pe narginea podişului, care domină un uriaş amfitreatru, rezultat prin alunecări de teren, chiar la limita ·dintre comunele Flămînzi şi Prăjeni, s-au găsit lipituri de lut, 2° Zona se intinde şi pe teritoriul comunei Plugari (vezi V. Chirica, l\1. Tanasache, op. cit., II, p. 306). 21 DIR-A, XVI, voi. III, p. 62, doc. nr. 82. Vezi şi p. 128, doc. 160. , 22 Aşezări, p. 251, punct 147 h ; RAJ B, I, p. 207, punct XLVI. 2. I. Deşi Coasta Cioroganilor, la poalele căreia se află punctul menţionat, se intinde şi pe teritoriul Prăjenilor, totuşi Dimbul Cioroganilor se găseşte pc teritoriul comunei Flămînzi, nu a satului Cimpeni, cum e menţ lonat in cele două rcpcrtorii. 23 Materialul fostei biserici ar fi servit pentru ridicarea bisericii din Bosîncenl (com. Nicolae Bălcescu), In 1842 : !Ylarele dicţionar geografic al României, voi. I. p. 54.6 ; N. Stoicescu op. cit. p. 643. 24 Dl R - A., XVI, voi. III, p. 128, doc. 160 ; p. 161 - 162, doc. 212. 25 Gh. Georgescu-Buzău, St. şi mat. de ist. modernă, I, 1957, p. 13 - 14. In momentul preluării de către Mihail Sturza era incă un sat mare, după cum arată harta rusă din 1835, avind 55 de case (C. C. Giurcscu, op. cit., p. 235) www.cimec.ro DATE ISTORICO-ARHEOLOGICE 287 piese de silex şi fragmente ceramice corodate, aparpnînd culturii Cucuteni (probabil faza B) şi perioadei de trecere spre epoca bronzului. 28. Prăjeni - LU'l1rie. În marginea nord-vestică .a satului, pe o proeminenţă a primei terase neinundabile din stînga l\Iiletinului (înaltă de circa 5 m faţă de albia majoră) şi la aproximativ 1 km sud-est de bara.iul acumulării de pe l\Iiletin, în ruptura provenită din scoaterea lutului, au fost obseyate platforme de locuinţe, cu un frumos material ceramic cucutenian pictat din subfaza B 2 • La suprafaţă, s-au mai găsit fragmente ceramice canelate din Hallstatt-ul timpuriu, precum şi din culturile carpică şi Sîntana. lntreprinzîndu-se cercetări sistematice în acest punct, în lunile augustseptembrie, 1H86, au fost dezvelite vestigii din următtarele pericade 26 : a) o locuinţă Cucutcni B 2 , cu două încăperi şi două vetre; b) cinci morminte de inhumajie, dintr-o necropolă distrusă, aparţinînd culturii Costişa-Komarow din bronzul mijlociu; c) urme deranjate de locuire din Hallstatt-ul timpuriu, (fig. 4/1-5) precum şi un mormînt de inhumaţie, care ar putea să aparţină nceleiaşi perioade sau unei etape puţin anterioare, prezentînd, prin inventar, evidente legături cu Bronzul transilvănenan şi din zona Tisei superioare; d) resturi de locuinţe şi vetre cu pat de pietre, aparţinînd culturii Sintaria de Mureş, (fig. 4/6-13) deranjate puternic de lucrările agricole. Menţionăm că pe o altă proeminenţă a 2celeiaşi terase, aflată în imrdiata veeinătat<', mai apar şi materia le ca rrcteristicr culturii carpiee. 29. Prăjeni -Zona NV a satului. Pe panta lină a terasei din stînga Miletinului, sub Coasta Cioroganilor, în grădinile locuitorilor, se găsesc numeroase fragmente ceramice Pparţinînd unei locuiri din feudalismul tîrziu (secolele XVII -XIX). Documentele vorbesc despre un sat Colobanţi 2 ' (mai tîrziu Clobanţi 28 ), situat mai jos de Ciorogani şi cu loc de moară pe Milctin. Nu e deloc exclus ca satul Colobanţi să fi existat tocmai în această zonă. La fel ca şi Cioroganii, Clobanţii dispar de asemenea la scurt timp după ce moşia a fost acaparată de Mihail Sturza 29 • Tot în această zonă, în stînga drumului de ţară Prăjeni-Baraj, mai precis în dreptul locuinţei lui Munteanu l\Iilu, se observă o movilă ::~platizată, cu înălt;imea de 0,60 m şi dia metrul de circa 15 -20 m. 30. Prăjeni - Centrul Satului. Pc fruntea cuestci din stînga Miletinului, pe care c amplasată vatra centi ală a satului (consiliul popular, că minul cultural, biserica, blocurile, şcoala, postul de miliţie), au apărut, cu ocazia diferitelor lucrări de construcţie, numeroase fragmente ceramice, ::~parpnind N. Ursulcscu, P. Şadurschi, D. Botezatu, SCIVA, 39, 1, 1988, p. 45- 52; N. Ursulescu, P. Şadurschi, comunicare la cea de a XXI-a sesiune de rapoarte arheologice, Timişoara, 1987. 27 DI R- A., XVI., voi. III, p. 62 doc. 82 (1 apr. 1576): jumătate de sat aparţinuse lui Ioan Vorontar, cu urice de la Ştefan cel Mare şi urmaşii lui ; p. 128, doc. 160 (circa 1 580); p. 161, doc. 212 (22 mal 1581). 28 Gh. Georgescu-Buzău, op. cit., p. 16. 29 Ibidem. Satul aparţinuse Mitropoliei din Iaşi şi prin schimb, in 1839, a ajuns în posesia domnitorului. Probabil că era deja aproape dezafectat, pentru că harta rusă din 1835 nu-l mcn28 1ioncază. www.cimec.ro 288 P. ŞADURSCHI N. URSULESCU culturilor Cucuteni 3" (faza B -probabil ctr~pa 13 1) şi 1.'\oua, prc'rum ŞI se:'nk'!(lr XYI-XYIII (fig. 3'3-5). 31. Prăjeni - Ţal'llii. Pe şesul uşor inrlinal spre :\Iiletin. car,• inCP];C imediat după ullimelP case din marginea estică :1. lol'aliH1(ii. in drl'apl·1 ~o­ selei Pră.ieni-Piugari, pînă la rîpa Bulhac, se pot obsen·a mici lumuli, extrem de aplatizati şi dr miri dimensiuni. În 1987 a rost l'l'J"C('tat un asemenea tumul. descoperindu-se 10 morminte, dintre rare o parte np?rtineau epocii bronzului (perioada mijlocie sau tirzie), iar altă parLP snrm1ţilor=ll. :12. Prăjeni - Liilts/i. Spre sud-est de punelul anterior, chiar pt' malul 1\Iilelinului, pc o prorminenlă a primei tewse neiuundnhiiP, s-::•u găsit materiale apar(inind culturii 5intana de l\Iureş şi feuda lismului tirziu (secolele XV IIIXIX). Cltimcle pot fi puse in legăi:ură cu moşia Lăleşti. menţionată în prima jumătate a secolului al XIX-lea~". Oamenii mai in Yirslă din Prăjeni ştiu că. locul s-a numit odinioară Lăleşti (acum toată zona c cunoscută sub numele gt'neral de Tarnă). 3:J. Prăjeni -Colu Morii. La sud de sat se află o altă proeminenţ.ă a terasci inferioa.e din stînga l\liletinului, yis-â-yis de confluenţa acestuia cu piriu! :\lodruz. Aici, pc terenul ocupat de grădina de zarzavat a C.A.P.-ului, pe o mnre intindere, apar materiale medieyaJe din secolele XV -XVII, (fig. 3/G -11) înclush· fragmente de cahle. Sporadic, apar şi urme ha llstattiene şi din secolele II -IV. Se pare că aici a fost yechea silişte a satului Prăjeui, menţionat prima dată Ia 1576, ca apartinind urmaşilor lui Ioan Vorontar 33 , dar fiind eyident mai yechi, deoarece existau urice de proprietate de la Ştefan cel l\Iare şi urmaşii lui. În do cu mcnt se vorbeşte şi despre moara existentă pe 1\'Iiletin, a cărei nmiutire s-a păstrat probabil în numele actual al locului. La Hi28, Prăjenii sint menţionaţi deja ca silişte. aceasta fiind dăruită de urmaşii lui Voronlar mănăstirii Birnova~~. Aşa cum reiese din document, pustiirea satulu1 s-a datornt unei invazii tătăreşti, legată probabil de luptele din vremea l\lo,·ileştilor. Oamenii mai în vîrstă din Prăjeni îşi amintesc că locului i se spunl'a odinioară ,.L'l Curte". 31. Prăjeni - .tlimindn/'1". La est de sat, intre punctele Ţarnă şi Nelipeşti, se află un fragment din terasa l\Iiletinului, care prezintă, în genere, aceleaşi urme c'l şi ePic rezullnte in timpul săpăturilor întreprinse la ~elipeşti, 30 :H Zona e rncn\ionntii ,j de A.y:âri. p. 258, punct 170 a; JIA.J B, p. 205, punct XL\'I. 1. A. ~- l'rsulescu. \1. Tomozei, P. ~adurschi, comunicare la cea de a XXII-a sesiune de rapoarte arheologice, Piteşti, 1 ()88. 3 ~ Gh. Georgescu-Buzău, op. cit. p. 16. Moşia aparţinnse schitulni Zagavia (corn. Scobinţi. jud. laşi) şi prin schimb. ln 183(), a ajuns ln posesia domnitorului \lihail Sturza. Probabil C<1 nu mai era locuită la acea dată. dcoaren harta rusă din 1835 nu o rnrnţionează. 3'1 DI Il-.\., X.\'1, Yol. 1!1, p. 62, doc. S2. 3 ~ lJIW- .\., vol. XIX, p. 588 - 590, doc. 432. 35 Zona c menţionată şi In A.şe;ilri, p. 25\J, punct 170 c, fiind amintite descoperiri din Hallstatt şi feudalism; l?ct.JJJ. 1, p. 205, punct XL\'I. 1. C., o plasează eronat pc dreapta :\liletinului. www.cimec.ro DATE ISTORICO-ARHEOLOGICE 289 adică : Cucuteni, J-hllstatt timpuriu şi tirziu, secolele II- IV şi feudalism (secolele XV -XIX) (fig. 3/12 -15). Ultima locuire se leagă clar de fostul sat Nemîndri, atc.stat d-ocumentar de la la începutul secolului al XVII-lea"' pină pe la mi.ilocul st'colului trecut"'; amintirea ~a s-a păstrat în toponimia locală (Aiimîndra şi Valea Alimîndrci). 1n această zonă, în partea stingă a şoselei Prăjeni-Plugari, au fost cercetaţi parţial in 1986 doi tumuli, aparţinînd populaţiei mormintelor cu ocru, de la inceputul epocii bronzului; ulterior in tumuli s-au practicat m:~i multe înmormîntări sarmatice"\ 35. Prăjeni - Nelipeşti. In continuarea directă :-~ punelului nnterior, de care e despărţit doar printr-o mică văiugă (Valea Tigăncii), pt~ tt•rasa uşor inclinată din stînga Miletinului, au apărut, atît în cercetările de suprat"aţă""· cit şi în timpul sondajului întreprins aiei în Hl83, numeroas<~ yestigii, d1tind din următoarele perioadct": a ) Cucuteni. cu locuinţe şi gropi; b) bronz timpuriu, cu două mo·vile funerare, situat~ la 1 km est de celelalte două de la Alimîndra t~; c) Hallstatt timpuriu, (fig. 3/18), cu complexe aparţinînd grupului Corlăteni, în cadrul cărora apar şi influenţe din partea grupelor învecinate, Grănic<'şti şi Cozia-BradH; d) La Tt~ne geto-dacic (secolele IVIII î.e.n.); e) cultura carpică a secolelor II-III e.n.; f) secolele IV -V e.n., (fig . 3/16-17; 24), ultimele două perioade prezentind numeroase materiale de import; g) morminte sarmatice, unele cu un bogat inventar, introduse secundar în movilele din epoca bronzului; h) locuinţ.e şi materiale medievale din secolele XV -XIX (fig. 3j19 -23, 25-27). Ultimul nivel ilustrează cultura materială a fostului sat Nelipeşti~a, dispărut pe la mijlocul s<'rolului trecut, după 6 DI R - A., XVII, voi., IV, p. 56, doc. 82 (13 oct. 1616) : printre martori apare "Lupul din Ncmîndri"; DRH- A., voi. XIX, p. 142, doc. 119 (12 sept. 1626): printre martori apar Ionel şi acelaşi Lupul, ambii din Ncmindrl; p. 156, doc. 126 (25 sept. 1626): iarăşi Lupul din Ncmîndri, ca martor. 37 Gh. Georgescu-Buzău, op. cit. p. 16: in 18:lt, moşia Nemindri, alături de altele, care aparţinuseră lui Teodor Balş, au intrat in posesia domnitorului Mihail Sturza. Probabil că la acea dahl satul era aproape dezafectat, deoarece harta rusă din 1835 nu-l mai menţionează. 38 N. Ursulescu, P. Şadurschi, comunicare Ia cea de a XXI-a sesiune de rapoarte arheologice, Timişoara, 1987. 39 Aşezări, p. 258, punct 170 b şi RA.JB, I, p. 205, punct XLVI. 1. B., menţionează ndcoscbi limita estică a acestei zone, numită de localnici, ,.La Han~. 40 N. Ursulescu, P. Şadursehi, M. Tomozci, comunicare la cea de a XX-a sesiune de rapoarte arheologice, Deva, 1986. n N. Ursulescu, P. Şadursehi, Hierasus, VI, 1986, p. 15- 2:!. 42 Idcm, 1\'oi dale privind evoluţia Ila//sla/1-ului timpuriu în nordul :\Ioldoni, in Symposia /llrocologica, Oradea, 1986, p. 43 - 44. 43 lncă de la prima menţionare, la 1:1 ort. 1616, se observă că satul fusese o veche obşte Gc răzeşi, supusă acum unui intens proces de acaparare fcudală (D/ R - A., XVII, voi. IV, p. 56, doc. 1-t!). Dintr-un document din anii 1617- 1618 (idem, p. 162- 163, doc. 19!1) rezultă că numele satului provenea de la un vechi proprietar sau intemeietor, Nelipăscul, fiul Uritei şi nepotul Ccrnatei. ln acelaşi document c menţionat ,,popa Toader din Nelipeşti", deci satul era destul ele· mare. avind biscric:l proprie. De altfel, importanţa satului la acea dată e sugerată şi de faptul d aki loeuiau mai mul!i slujitori domneşti (chiar şi un diac, care redacta acte). Vechimea mai n:are a satului c sugerată de un alt document, din 1617 (idem. p. 177, doc. 218), care, stabilind sl,.ipinirea familiei Stroki asupra unei jumătăţi de sat. menţionează ,.să fie hotar de către toate pi"lr!ilc, după hotarălc sale Cl·le vechi, pc unde au umblat din vacu". " bătrînul 1J - HIERASUS www.cimec.ro 290 P. ŞADVR.SCHI .,-- N, 1}R.ŞULESC.U ce. a. intral în proprietah'a lui Mihail Sturza 44 • În marginea estică a zonei, lîngă lbpil.a . dintre P.răjeni şi Flămînzi, aproape de confluenta l\liletinului cu Yal~a. B.ca 4 ", ,,s-ar fi aflat, conform tradiţ.iei locale, un han şi biserica satului Nţljpeşti. Aici .se află. şi bogate izvoare, ce ţ.îşnesc de la baza terasei, ceea ce putc-a constitui un factor favorizant pentru o densă locuire. 3G. Prăjeni - Valea Rra. Pe cuesta înaltă din dreapta pîrîului· Valea Rea, care desparte spre nord comuna Prăjeni de romuna Flămînzi, .am descoperit două aşezări, situate cam la 500 m între ele, deasupra unor izvoare, care ţîşneau de la baza euestei. Din prima, cea vestică, am cules fragmente ceramice aparţinînd culturilor Cucuteni, Noua, Sintana de Mureş şi secolului al XVII-lea, A doua aşezare, cea estică, a furnizat materiale Cucuteni şi Sintana de l\Iureş; din ultima locuire se remarcă două fragmente ceramice decorate cu rozete imprimate (fig. 4/23). 37; Flămînzi - Cotu Beicnlui. Imediat la est de comuna Prăjeni, chiar Ia limita dintre jtHlelele Botoşani şi laşi, în proprietatea comunelor Flămînzi şi Plugari 4 ", se află un martor· de eroziune, care a format un vast grind, înconjurat la vest, sud şi est de tînl ::\1iletin; spre nord terenul e delimitat de D.J. 282 B, după care începe panta unui dt•al. Pe acest grind se găsesc, la suprafaţa solului, fragmente ceramice aparţinînd culturilor Cucuteni, Hallstatt tîrziu, S\ntana de 1\Iureş (fig. 4/15 -18) şi perioadei medievale (secolele XV-..,... XV III) (fig. 4/19 -22). Ultimei perioade ii aparţin de asemenea mai multe pietre şi cărămizi, care provin de la o fostă construcţ.ic de mari dimensiuni (actualmente complet dispărută). La circa 400 m sud de piatra kilometrică de pe D.J. 282 B, care indică 3 km pînă la s~tul Plugari, se află o movilă, cu diametru! de circa 30 m şi înăl­ ţimea de circa 1,5 m. O movillă similară se află la nord de aceeaşi piatră kilometrică, făcînd lrgătura cu alte movilr, care se înşiruie, de-a lungul şose­ lei, pe tot teritoriul comunei PlugariY · 38. Copălău - .Mol!ila P,/rului. S1)l'e nord de marginea estică a Prăje­ nilor, pe teritoriul comunei Copălău, la limita cu judeţul laşi 48 , se află un deal proeminent, cuprins între văile Între Pîraie şi Chisălău. În punctul cel mai înalt, ~pre nord, r plasaUt o movilft de mari dimensiuni, numită de localnici "Movila Părului". La sud de ca, unde s-a desfundat terenul pentru plantarea unei vii a Asociaţiei intercooperatistc Frumuşiea, au apărut materiale arheologice din mai multe prrioade: a) aşchii de silex patinate, de factură paleoli- 44 În 1834, împreună cu a11e sate, a trecut din proprietatea lui Tcodor Balş în cea a domnitorului Mihail Sturza (Gh. Georgescu-Buzău, op. cii., p. 13- 14). Harta rusii din 1835 men .. ţioncază că avea 24 de case (C. C. Giurcscu, op. cit., p. 2:36), dar după această dată nu mai c men- ţionat. 45 Cele drmă repcrtorii numesc această vale piriu! l\'elipeşti (sau Nilipeşti), probabil denum irca sa mai wchc, dar astăzi toponim ia locală păstrează amintirea vechiului sat numai fn denumirea zonei, nu şi a pîrîului (acesta se numeşte \'alea Rea). 46 \'. Chirica, :tii. Tanasache, op. cit. II, p. 305, punct LV 1. I. 47 lbidem, p. 306 - 307 şi harta L \' de la p. 304. 48 RA.J 13, I, p. 1!)5 (harta). www.cimec.ro DA.TE ISTORICO-ARHEOLOGI-CE tică; b) fragmente c.cramice d.e factură Starcevo-Criş, cu miez negru şt pica"' vă. c.a degresanţ, cu suprafeţele· ac6perite ·cu .angobă ·roşietică. ; se. re marcă un fragment cu proeminenţ.ă-apucătoare ; c) fragmente ceramice cenuşii, cu miez negricios sau roşietic, de tip Horodiştea; se remarcă o buză tipică, <;U crestă­ turi oblice; d) un ac de bronz cu ureche circulară, cu analogii în mf:'diul cult mii ·Noua 4 " (fig. 2/·il); e)·fragmcnte ceramice din p-erioada medievală tîrzie. Locuirii Noua sau Horodiştea îi apartine probabil şi un topor-ciocan de piatră, pC.rforat, cu prvfil HŞor arcuit (n:n:ifarm)"". Piesa .are lungimea de 11 cm, lă­ ţimea maximă de 4,9 em; diamf'trul orificiului- 2,4 cm; lăţimea tăişHIHi3,3 cm; mHrhia (ou laturile uşor arcuitt') He 2,8 X 2,3 cm (fig. 2/'10). *** Chiar şi in stadiul înd1 imcomplet de cercetare arheologică a acestui sector din bazinul rîului l\li!etin, considerăm că se pot desprinde totuşi unele concluzii de interes mai larg, privind dinamica locuirii, în funcţie de co ndiJiile istorice ro ncJTtc a le diferitr lor perioade. ·· Se detaşează astfel anumite etape, precum cea a culturii Cucuteni, a culturii Sintana de l\Iureş sau a fcudalismului dezvoltat şi tîrziu, cînd numă­ rul aşezărilor este ridicat, dcnotînd permanenţă de locuire şi răspîndire demografică uniformă - caractrristici valabile pentru perioade de calm istoric, care permit o de-zvoltare firească, ascendent.ă a populaţiei locale. Situaţia dovedită în acest sector al ::\liletinului corespunde cu cea constataLă pentru zone mult mai vast(''· 1 • J\'umărul destul cll' mnre al descoperirilor de la sfîrşitul epocii 1J1"onzului şi înct~putul IIallst.att-ului trebuie pus in lrgătură eu o anumită mobilitate a eo mu nităţiln r uma ne din aer astă perioadă, a vînd în vedere ră în de !etnici rea lor principală era erqtcrra vitdor, i~r în această zonă de eimpie stPpică gă­ SPau condi!ii favorabile ocupa1iei lor 52 • Acelaşi lucru se poate spune ~i despre movi!rle funerare· ce se înşiruie de-a il1ngul :\Ii!etinului şi care au fost ridicate şi folosite tocmai de asemenea populaţii pastora!e (mai ales în bronzul timpuriu, poate şi în cel mijlociu, precum şi de către triburilc sarmatice). Considerăm că o prezenţă în limitele normalului au, din punct de vedere numeric, descoperirile din paleo!itic, din perioadele timpurii ale ncoliticului, din perioacbl de trecere spre epoca bronzului şi din etapele iniţiolc ale Bronzului, ca şi din timpul culturii earpice. Cercetările viitoare ar trebui să se axeze îndeosebi pe descoperirea vestigiilor La Tene geto-dacic(', ca şi ale acdora din perioada feud'llismului timpuriu. În evolutia dinamicii aş('zărilor, constatată pc calc arheologieă, desigur că un rol important au jucat şi fac+orii sociali, fenomenul putind fi hine f:Urprins pentru perioada feudală, cind avem la dispoziţjc şi unele informaţii scrise. Numărul mare de sate atestate documentar în acest srctor (10, pc am- A. C. Florescu, Mh. Mold, II - III, p. 186, fig. 23/G (Truşcşti). Toporul a fost descoperit de elevul Mihai Trofin, care ni 1-a donat, piesa intrind in cokc!ia 1\Iuzcului Judeţean Botoşani. 4 " 50 www.cimec.ro 292 P. ŞADURSCHI - N: URSULESCU bele maluri ale l\liletinului : Lătăi, Trăisteni, Modruz, Boureni, Piciorogani, Colobanţi, Prăjani, Lăleşti, Nemîndri, Nelipeşti) corespunde desigur unei puternice grupări de obşti răzeşeşti. Este semnificati\' în acest sens că menţionarea lor documentară se face mai ales spre sfirşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea, cu ocazia unor tendinţe tot mai evidente de pătrundere, în aceste obşti, a unor feudali. Prin cumpărări, schimburi şi silnicii, feudalii puternici încearcă să-şi creeze domenii unita re (cazul familiei Stroici, care-şi formează un asemenea domeniu pe valea Miletinului). In paralel, se obsexvă şi tendinţa unor membri mai prot'minenţi ai obştii, care, deţinînd diferite slujbe în aparatul domnesc, încearcă să acapareze părţi cît mai mari din moşia acestor sate. Schimbarea stării sociale a locuitorilor, comasările de proprietate provoacă în mod fil·esc transformări şi sub raportul habitatului şi al demografiei. Este semnificath·ă astfel pei'Îoada domniei lui Mihail Sturza, cînd, în urma acaparării întregii zone de către acest proprietar, dispar cel puţin 6 sate (Ciorogani, Colobanţi, Modruz, Nemindri, Lăleşti şi Nelipeşti). Schimbări în habitat s-au produs şi datorită unor năvăliri ~u provocat pustiirea periodică sau definitivă a unor vetre siliştei Prăjenilor). care sau războaie, de sat (cazul Dinamica reţelei de dmmuri a influenţat şi ea prosperitatea sau decâderca unor loca \ităţ i, aşa cum ar fi, pentru zona respectivă, dezafectarea vechiului drum al Hirlăului (cu diferitele snlc variante), ceea ce a dus la dispariţia unor foste hnnuri (Nelipeşti. Dodnlen, Lătăi). Şi unde cauze naturale, precum alunecări masive de teren, au putut contribui la dispariţ.ia sau schimbarea unor vetre de sat, precum în cazul Cioroganilor. Colobanţilor sau Lupăriei (Yeche şi Nouă). in ceea ce prh·eştc amplasare.'\ descoperirilor, se observă, o concenti·are a lor în apropierca cursurilor de apft (!\Iilelinului şi afluenţii) şi mai ales în zonele de confluenţă sau cu izvoan• puternice (de ex., confluenţele LeahuMilctin, Gura Hirtopului-l\Iilelin. l\Iodruz-l\lilctin, Yalea Rea-Miletin, Puturosu-l\lilelin, Budăi-l\Iodruz. Ilirlop-l\Iodruz, izvorul .Modruz-pîriul Modruz). În recon!'tituirra fostelor condiţii de habitat trebuie luate în consideraţie şi unele văiugi, ravine, t>xistente în partea mai înaltă a Prăjenilor şi care documentează că odinioară pe acolo au existat cmsuri de apă, ceea ce explică şi prezenţa unor vestigii din trecut (de exemplu. zona Lufârie). 5ursele cu lut bun au putut contribui şi ele la o locuire mai intensă, precum în punctele Cap Ia:: sau Luliirie. Descoperirile efectuate pînă acum în acest sector al l\liletinului dovedesc încă o dată justeţea metodei de cercetare a continuităţii pe microzone, ceea ce permite o mai bună surprindere a dinamicii integrale a habitatului. Ne mărginim deocamdată la aceste concluzii, urmind ca, după încheierea integrală a cercetărilor. să încercăm o discutare mai amănunţită a evoluţiei locuirilor pe diferite perioade istorice. 51 Aşe;iiri, p. 30- 36, 74- 91, 143 - 52 Ibidem, p. 159. 157. www.cimec.ro ,,, 1 1 1 \ \ \ \ \ ~-- ............ \ i'·-J 1 ru \ L. Ciuror, .Z7~ o 1 ~ i 1 1 1 1 1 \ l 1 \ / \ \ 1 1 1 ' Legenda \ ' ~ 1 uA po leolitic O neolitic ® trec:~re • A Pre bronz ep. bronz.u!ui "' w ep. 1+-ierurur \ . F" \ _ 9 secolele -ii-rv - e .n o sormoti • medievo .. ! e. 1, _., 22 ..,... ·--· .) 1--<. 5 . '.-·' ...... , \ . 1 C nedeterminat '" ., e flt. l \ • 1 1 1 1 \ \ \ 1 \ 1 . 1 ZKm 1.---~-- www.cimec.ro '-' ' j ( 1 '1 0• i 1 1 TABEL SINTETIC PRIVIND STAŢIUNILE ARHEOLOGICE REPERTORIZATE IN 1 ZONA COMUNf11 PRĂJENI PERIOADA DENUMJHEA STAŢIUNII AHIIEOLOGICE Localitatea z -------· FLĂMÎNZI 1 2 HALLSTATT ---------------- ----~-----1 -..... CÎMPENI (LATAI) 5 6 - .;!!" - ~ ...... u ~ ---1 12 Ll"P.\HJ.\ (TlL\.1- 13 STE~IJ 14 15 ~­ 0 ~u u, ~­ o·;;. l 1 --~--~--~--~-·-.--:,-.._.:..-_:._~-~---,-.:._,- X~-minin-11 1._.._ l_ _1 . 16 17 18 Denlu Ilirtop A:! X 1 19 20 -------1 l\IILETIN 24 25 FLĂl\IÎNZI X 1 1 1 1 1 , i ,1 l >: 1 1 ! 1 1 1 >< i' 1 ' 1 X 1 1 1 12 1 !1 1 1' 1 1 ) Il III 2 1 ----'----- ---- - - - - - - i l:, \ <J X · 1 1 1 1 " \ l i r n i n d r a l1 36 Va ka Hen 1 K l \ i >. 1 " ,. 1 1 'i 1 1 1 Ndipeşli 1 x , . 1 l ,, __ t 1 1 .. , i !' X X 1 >; :!-:1 1 1 1 1 17-18! :1-J lmin 2lmin www.cimec.ro 1 7 -~ 1 1 ::-li ·1-G / 1 ~ n1in ::lj 5-6 li , , >: i >~ ~- ,, _;_:~_ -~-~-: ~,.-~-,Ii-=-~ -,z-{_-1 --~-t-0t-~-~-i~-~- :J-~-·_i:-~·~=~:.-,_~-:1-._.i-============----------~ -,,-,-~--"-~--- ==,_--.=~~~;,-:~~~=~~---~=~~~- ~~------~ ~~~~-- ~<_ ~~---~ __: -~~===-. -'~:- 1 staţiunilor prntru fiecare periondo.l X X 11 ~.45 Totnlul 1 1 llllllllll 1 Taru:l v •• >< 1 "/ , Zona nonl-wslieă a satului ce.,tru 1 salu lui Uileşti 1- 2 1 1 -----~---'---- -------~-----,----- -----,---,..-- -----'--- - - - - ; - - - ---~<--·----,--~-~-)( -mini~)---::-t- 1, Cotu ?\[orii 1 1 III 31 32 33 X 1 >< X i X Platou 1 de deasupra x >: \,urii Ilirlopului______________ B 1 1 1 - - - 1 - - - - - - - - -·--- - - - - ----- ----1---------- - - - _____ 1____ , - - - - - - - - ....1-----28 Lutăric 1 1 ~ . l · j ,. ~-,,-, ~<. 30 2 2 2 2-:1 1 1 1 1 1 1 1 11 X ? , 27 PRĂJENI X ,, X ~'? Iazul Y rchi Iazul 2\'ou (Tarlaua l\lodruz) :\loY il a Socold ca ( Cotarc~1J -Cap 1 az .-- -- --'-------'----------Centrul sntului Marginea de nord-est a sntului Confluenţa l\Iilctinului ("U pîriul Puturosu Dlmbul Ciorogani ~l 1 i " X~ X X .\ 29 N 1 -,1>calu Ciurari-:\lovilc Panta estkă a d<.•alului 1 Ciurari _ _1 ___ _____ >_; __ _ _ _ _ ,\ _ _ .1 _ _ _ _ _ >_; 3-1_ _ ------------------1 1 J>cnlu Nacu X 'l La Standoal:.l ~--X:1-~1 X X X :\largilwa \cslie:l a satului X X X :1 La I lan ,\-D ' >< 1 2 1 1 X Dealu Struna ' La Iez:.H ura Yel'l1c X Confluen 1a l\1 ikUnului eu p lriu 1 Le ah u 1 : X 1 2 - - - - - - - - :~-- - - - - - - - - 1 - - - - · - - - - - - - - - - - - _______ , --,.-1--- - - - -----l ___ x______ ----------~~-------------------------Plr·iu L up:.lrin \" atra snt ului >- H X 1 : >: 1 X 1 1 1>odolea Denlu ~lodruz X 31 1>ealu 1tohu Vnlca Budălior Dcalu Ciohăniea 1>cnlu Port:ărid 26 -."·-- ~ ~ : :;t :: u ------------ ----------- ·-·--------- ţ c:J ..-... . 7 8 9 21 22 23 ------- ·=o ::1 1 l\lcdicval _1 ____ \__!_x_l._?___ 3 4 10 11 BRONZ --------------- u PUNCTUL . NEOLITIC ~ ------------------------------------------0:: ISTORICĂ 15-lGI ____ ~ ">~ _: minim 2 2 X 1 1' 2 2:J >< ~ X o x '1 \_l_ -._x_l_n_11_·n_ii_~_G_ ~23-241 7 1 DATE ISTORICO-ARHEOLOGICE 203 ------------------------------------- DONNEES HISTORIQUES- ARCHEOLOGIQUES CONCERNANT LA DYNA}\UQUE DE L'HABITAT DANS LE BASSIN DE MILETIN (LA ZO~'E DE LA co:m~IUNE DE PRĂJENI, DEP. DE BOTOŞANI) Resume Les auteurs, partant des donnces des ancienncs rccherches archeologiqucs de surface. dans ce scctcur de la rivicre Miletin 1- 2 prescntcnt les resultats des nouvelles rcchercbcs (tant de surface quc systematiques, 3 ' 11 ), qu'ils y ont entreprises en 1985- 1987. Ces donnccs, avec les informations resultees des documents ecrits, offrent une image generale sur la continuitc ct l'cvolution de l'habitat dans cctte microzonc (voir le tableau synthetique). Dans les conclusions, on analyse quelques facteurs naturels, sociaux, economiqucs et politiqucş, qui ont pu influenccr ccttc evolution. eff~ctuces www.cimec.ro tifF7 ~ 012.!>45&cm Fig 2 - Fragmente ceramice, (1 - 17 ; 19 - 23 ; 25 - 38), piese de silex (24, 39), piatră (18,40), metal (41), descoperite la CÎMPENI- Dealu Ciurari: 1 - 3 ; Dealu Nacu: 4- 8; LUPĂHIA- Dealu Ciobănica: 9- 14; Dealu Porcăriei: 15- 16; Dealu Illrtop: 17- 18; Iazul Vechi: 19- 29; Iazul Nou: 30 - 32; MILET IN- La Darabă :33 - 39 ; COPĂLĂU­ Movila Părului: 40 - 41, aparţinînd: paleoliticului (39) ; eneo/iticului (15 - 18 ; 24) ; epocii bronzului (2- 3; 19- 22; 40- 41); secolelor II- IV (4- 8; 30- 32) şi epocii feudale 1 ; 9 - 14; 33 - 38). www.cimec.ro 295 DATE ISTORICO-ARHEOLOGICE . )~~~' --~-=1 o.·.· . ·..· ·.:- 1. ·.. ·; ·. • •• • : ..... :.... .~ . .. .. ·.. .. 11 ~9 .~;;:;.-· III, , •• ((11 JJ ' Cf1o Q-25 -~6 . --1 ---- O 1 Z. r i• 3 t. 5 6 ((:~ 7J cm Fig. 3 - Fragmente ceramice lucrate cu mina şi la roată (1 - 27) descoperite la PRĂJENI- Dtmbul Ciorogani: 1 - 2; Centrul satului: 3 - 5; Cotu Morii : 6 - 11; Alimlndra: 12- 15 ; Nelipeşti: 16 - 27, aparţinînd: culturii Cucuteni (3 - ceramică pictată In stil B, 4- ceramică cu scoică pisată In pastă, ornamentată cu protome de bovideu), culturii Noua (5 ), Hallsiattului timpuriu (18), secolelor II - 1 V e. n. (1 - 2 ; 12 - 17 ; 24 şi epocii feudale: 6 - 11 ; 19 - 23 ; 25 - 27). www.cimec.ro 296 P. ŞADURSCHI - N. URSULESCU ~o tP21 Fig. 4 - Fragmente ccramicc lucrate cu mîna şi la roată (1 - 23) descoperite la PRAJENI- Ciorogani- Lutărie: 1 - 14, Valea Rea: 2.3 şi FLĂMÎNZI- Cotu Beicului: 1522, aparţinînd: Hallstallului timpuriu (1 - 5), secolelor 11- IV e. n. (6- 13 ; 15- 18 ; 23) şi epocii feudale (14; 19 - 22) www.cimec.ro 297 DATE ISTORICO-ARHEOLOGICE -----------~ _______8 ----_l --J a . . . ---- Fig. 5 Fragmente ceramice lucrate cu mina, pictate (1-8), clescopcritc Ia LUPARIA-Dea/u .Hodru: : aparţinînd culturii Cucuteni, faza A3. www.cimec.ro 298 . . P. ~- ŞADURSCHI :.__ N. URSULESCU .....:~".,,.,._ '"'~;:::,:·'· B . . ,·.: ~ .·, - -~ 2 .-~·, '·~')d -----<.-'-a- \ __ ------4 1 .· _ _ _ ,_ ~--- ~ ro , - • -r>. n~ \\ ' . ~ . /! . J' / .J •• . ·:_: 1 /;1 ~~--~ Fig. G - Fragmente ceramice lucrate cu mina, pictate (1 - 6 ; 9), cu scoică pisată in pastă (7 - 8 ; 10) şi decor plastic (7 ; 10) şi un toporaş de piatră, fragmentar (11), descoperite la LUPĂRIA- Deali! Modruz, aparţinînd culturii Czzcuteni, faza A3. www.cimec.ro ALEXANDRU PĂUNESCU ŞI PAUL ŞADURSCHI REPERTORIUL ARHEOLO·GIC AL ROMÂNIEI JUDEŢUL BOTOŞANI II. COMUNA AVRAMENI www.cimec.ro www.cimec.ro CONSIDERAŢII GENERALE DE ORDIN FIZICO-GEOGRAFIC • Teritoriul comunei Avrămeni face parte din punct de wdere geomorfologic (ca şi teritoriul comunei Albe şti), din subraionul Cimpia Jijiei superioare şi a Başeului (subzona Colinele Başeuluişi Volovli{ului) 1 • El este cuprins între 26° 52' 30" şi 27° lo ngil udine estică şi între 48° şi 48° 06' 30" latitudine nordică. Este de remarcat că paralela de 48° latitudine nordică intersectează chiar localitatea Avrămeni. Acest teritoriu, care ocupă o suprafaţă de circa 130 kmp se prezintă în general ca un relief a cărui altitudine medie este cuprinsă între 175 şi 200 m. În ceea ce priveşte altitudinile maxime, acestea pot fi întîlnite prin acele forme de relief cunoscute sub toponimele de : Dealul Bodron (cu movila Bodron) aflată la 270 m, situat în marginea de nord-vest a comunei, Dealul cu movila Corb (244 m), Dealul, denumit şi Coasta Avnlmenilor, cu movila Filgădău (250 m), Dealul Baba Ileana, cu Movila Ştefan eri l\fare (215 m), Dealul Bolniţa (200 m) aflat în zona satului Tudor Vladimirrscu. Alte înăl­ ţimi, situate pe acelaşi teritoriu, poartă denumirile de: Dealul .ldiişeni, P onori, Ocoale, Bodcasa, Şcrpăric etc. În ceea ce priveşte relieful, ca şi în restul teritoriului judeţului şi pe cel al comunei Avrămeni întîlnim forme de relief cum ar fi holmurilc (forme mai proeminente, cu un contur în general rotunjit, delimitat de pante relativ abrupte), podişurile (suprafeţe întinse sub forma unor poduri iuterfluviale) şi şesurile (forme ale reliefului de acumulare realizate de rîuri în holocen). Referindu-ne Ia acestea din urmă, putem spune că pe cursul inferior al VoloYăţului (elin zona Awămeni) şesurile sînt de dimensiuni mici. Pe suprafaţa lor se observă uneori acele "ochiuri glodoase" sau sărături datorate după V. Băcăuanu, prezenţei unori orizonturi de marne puternic saliuizate, aflate Ia circa 4 m sub aluviunile şesului, precum şi existenţei unor straturi acvifere uşor ascendente. Asemenea sărături au fost identificate pe şesul Volovăţului în apropierea satului Panaitoaia. În ceea ce priveşte terasele, cunoscute dealtfel pe văile mai importante din cuprinsul judeţului (cum ar fi Prutul, .Jijia, Sitna ete), acelaşi cunoscut cereetător afirmă eă ele lipsesc pe văile secundare, cum este cazul Volovăţului. * Pentru Cap. 1 (Comuna Albeşti), vezi "Hierasus", V (198-1), p. Vezi, Vasile Băcău:lnu, Cîmpia Moldovei (studiu geomorfologic), Bucureşti, 1968, !\lihai Iclcnicz, in Encic/opedia geografică a României, Bucureşti, 1982, p. 273 - 275 ; J. Ujv:i.ri, Geografia apelor României, Bucureşti 1972, p. 5:'19, 1 www.cimec.ro 302 A. PĂUNESCU - P. ŞADURSCHI Vâile se desfăşoară, aşa cum am mai spus, pr suprafeţe destul de înguste. Cea mai importantă dintre ele este cea a Volovăţ ului. Ea străbate teritoriul comunei pe direcţia nord-vest sud-est, avînd o scurgere permanentă. La Adă­ şeni, Volovăţul generează două iazuri (unul de 1::> şi altul de 40 ha). Celelalte văi sînt mult mai înguste, unele dintre ele avînd o scurgere scmipermanentă (mai ales în timpul precipitaţiilor de primăvară), iar altele sînt complet seci. Dintre acrstea menţ.ionăm Valra Zoifani, vaka Răchi{ei (ambii afluenţi pe stînga ai Volovăţului), valra Bodeasa şi 'alfa Avrli-meni (aUuenţi pe stînga ai Başeului) şi altele. · · · · · Se poate spune deci, că rt<lil'ful din zona la care ne referim se prezintă sub forma unor interfluvii destul de largi, ru .asprel colinar şi deluros sub formă de platouri fragmentate de o rfţra hidrografică rcprr-zentată de văile amintite, a căror versanţi sînt uneori afectaţi de procesdc de alunecarr-. Cadrul fizica-geografic schiţat mai sus, privind teritoriul comunei în discuţie, ne permite, credem, o mai bună înţelegere asupra evoluţiei continuităţii şi densităţii Iocuirilor umane de aici, începînd cu cele pal('olitice (dealtfel destul de firave) şi sfîrşind eu crlc feud::~l -tirzii. Astfel, s-a putut constata că purtătorii culturii Cucuteni îşi aveau aşezările pe unele forme de rrlief mai înalte cum ar fi holnwrile, podişurile sau chiar Mrtoapele (acestea reprrzentind o formă de alunecare de teren, frecvent întîlnită la obirşiile unor ton'nţi, cu bazin dr- recepţie semicircular şi care deşi instabilă a fost folosită de om (oferind atît un ln1n adăpost contra vînturilor cît şi o sursă de aprovizionan' el! apă). Alte eom11nităţi cum sînt crle din secolul IV e.n., prefr-reau trrC'nurile joase, de obicei şl'surile sau chiar lunci)C'. COXSIDER.l TII DE ORDIX ARHEOLOGIC-ISTORIC Pe teritoriul comunei Avrămrni s-au d~'pi,tat pînă în prezent un nu măr d.e 33 puncte arheologicr, dintre care 22 cu rrsturi atribuite unei singure culturi şi altele 11 cu resturi culturale aparţinînd la două sau mai multor culturi din perioade istorice difr-ritr-. _ . Aceste puncte se pot reparl1za pc cultun astfel: A - paleolitic (fază neprecizată), 1 punct; . , . B - eneolitic, cullura Cucntmi, 13 punctr, d1ntre care mtr-unul singurs-au putut distinge fazele A-B şi B, în patru di?trc ele se po~t~ preciza faza B, iar în a ltP 8 punct; nu. se po~ te prr.c1za faza da ton ta corodării puternice a matrrialultn stnns pnn peneghPze ; C - perioada de tran::iţie de la eneolitic la epoca bronzului, cultura Horodiştea, 1 pune t : . D - pPrioada de tr<Jnziţie de la rneolitic Ia rpoca hronzuhn, fară a se putC'a prC'ciza cultura materială, ,1 puncte: E - epoca bronzului, faza tîrzie, cultura !\'oua, ;) puncte; F - prima ppocâ a fiPndui, 2 punete; G - a doua Ppocil a fierului, 3 puncte: H - epoca fierului, fără a se preciza perio?.cln., 1 pu~1ct; J - perioada corespunzllloare pro11inciei romane Dacza, sccolrle II-Ill e.n., 1 punct ; www.cimec.ro REPERTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA AVRAMENI 3-03 - mileniul 1, secolele IU ~1 V, 7 puncte;. - pentru secolele VI -X, ca 'Şi XI -XIII pînă în prezent nu s-au descoperit v~stigii pe cuprinsul comunei Avrămeni. L - pentru secolul al XIV -lea, piima jumătate, un singur punct. 11'1 - din feudalismul dezvoltat, a doua jumătate a. se.c. XIV - srcolul al XVI-lea, 2 puncte;, . N - din feudalismul tîrziu, secolele XVII-XVIII, 5 puncte; O - din epoca feudală, fără a se putea preciza perioada, 2 puncte. Heproducem informaţia despre descoperirea unui trzaur monrtar cu piese poloneze din secolul al XVI-lea şi prezentăm cîteva piese monetarr din secolele XVI -XIX provenind din descoperiri întîmplătoare, făcute mai ales în zona satului Adăşeni şi pe locul unei silişti feudale, de unde provine era mai · veche dintre piese, trei groşi polonezi de argint de la 1584. Am putut stabili cu probabilitate locul pe care s-au aflat satele dispă­ rute IACACI ((atestat doclmentar în secolul al XV-lea) şi DRESLIVE (atestat în secolul al XVI-lea). Menţionăm cele 29 movile de pe cuprinsul co mund (intre care citeva distrme oarrcum recent), situate, cele mai multr, pe culmi de deal. Distrugerea unora dintre ele, a scos la suprafaţă piese care au putut fi încadrate din punct de wdere tipologie. Cazanul scito-sarmatic de bronz, aflat în r:-;pozizitia de bază a Muzeului de istorie a Moldowi -Insi, documentează 1111 niYt:l de loruire din secolele I -IV e.n. Nu se poate pre,eiza dacă provine dintrun mormint iniţial sau unul secundar. Aceeaşi neclaritate rămîne şi prntru alte trei moyiJe distruse recent, despre care am putut culege doar infurm:1ţ.ii vagL Unrle moyile aflate în zonă (l\Ia1iolrasa - Ilăncşti) au putut fi înr<Jdrate cronologic în urma săpării unor3 dintre ele 2 (cu ani în urmă), în perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului (Slobozia -1-Iănrşti -mormint cu onu), în prima epocă a fierului (Hriţeni- :\Ianoleasa- mormînt iniţial de incineraţ.ie cu ling de piatră, precum şi morminte secundare din secolele II- III, probabil sarmatice, în mantaua unor movile mai vechi (Ilri[ euil\Ianoleasa şi Slobozia - Băneşti). Aducem şi cu .acest prilrj mulţumirile noastre arheologilor Ort<JYian Ilirscu, Gheorghe Biehir, Mircea Baheş şi Aristotel Crişmaru, care ne-au a.iutat la încadrarea cronologică a materialelor precum şi unor profesori şi înyăţători elin comuna Avrămeni, care ne-au furnizat preţioase informaţii rrferiloarr la punctrle arheologice descoperile: Y. Adăscăliţei şi 1. Nichilciuc de la şcoala Avrămeni, Marcel Pinzaru de la şcoala Panait.oaia, Ioan :\Ielniriuc de la şcoala Aurel Vlaicu, precum şi Dumitru Avasilcăi, Mihai Tatarcine şi Andrei Poh de la şcoala Adăşeni. Ca şi pentru comuna Albrşti, harta arheologică a fost rxecutată de IuJiana Barnea de la Institutul de Arheologie - Bucureşti, iar drsenelr după materiale de către Camelia Nistor, de la l\Iuzrul Judrţean Botoşani, c{mna de asemenea le mulţumim. J K 2 Hcfcritor la aceste descoperiri a se vedea: Din tr. jud. Bot., 1 97,1, p. 144 ; RctJ n, I, p. 143. 159, 167; J!ateria/e, XIV, 1980, p. 322, fig. 1:lfl. www.cimec.ro A. PAUNESCU - 304 P. ŞADURSCHI REPERTORIUL ARHEOLOGIC (PE SATE) AL PUSCTELOR Jl. 1. A V R Ă M E N J, sat, ccmună (1968)"' Duminire vrche: Avrămeni Men{iuni documentare: 1554-1555; 12 aprilie 1558; R. 1772- 177,1; 1-1. 1835 ,observatii : Potrh·it recensămintelor din anii 1772-1714, la Avrămeni existau la primul recensămint (in 1772) 71 de gospodării, iar la al doilea (in 1774). 98 gospodării. Satul era proprietatea mănăstirii Sf. Spiridon, marea majcritate a locuitorilor prestînd slu.ibă la poşta din Volovăţ 3 • Este interesant de mt•nţionat că Avrămenii nu figurează in Condica vistieriei J.lfoldo"~i c!in 1816, iar harta din 1835 menţiona la Avrămeni doar 24 gospodării (curţi)•. II. 1. .-\. Loturi le Miri = Siliştea (1) La rproximatiY 0,5 km nord de sat, pe partea stingă a drumului Avră­ meni -Panaitoaia, s-au desccperit fragmente ccramice aparţinind perioadei f,;c:dalismului tirziu (fig. 1/1-3) şi mult material care se încadrează in mileniul I, secolele III -IV, e.n. (fig. 1 '4 -13). Nu excludem posibilitatra ca aşe­ zarea feudală, jşa cum indică tradiţia şi toponimul, să rE'prezinte siliştra ye- * Dup~i impărţirea administrativ-teritorială din 1968. din 177,1 inregistra la Avrămeni 98 de gospodării, toate scutite de bir pc diferite motiYc : 4 preoţi şi dascăli, 1 chihac de poştă, 1 ruptaş, 1 slugă "a dumisale jicnicerul 1\bnoi:Jehi", 1 argat ni căpitanului de poşt:i şi un jidoY. La poşta din VoloYiiţ slujeau : 1. Ion Ţurean, 2. Petre Ţurcan. 3 ..\mlreiu Armăşan; 4. ~tefan sin Andrciu ; 5. Ion Paiu ; 6. ~tefan Cirimpeiu ; 7. Ioniţ{t, scutar ; 8. Toadcr, doJlot:lr ; 9. Grigoraş Ager ; 1O. Sandul, scutar ; 11. Grigoraş, do hotar ; 12. Iacob zct lui ; 1:;. Sandul Chelsian; H. Ursul Chclsian; 15, Toader Ţurcan; 16. Sichita; 17. Grigorie Oroşa:'.; 18. Vasile Oroşan; 19. Dănilă, bcjcnar: 20. Lupul zet lui; 21. Vasile, baciul; 22. Dumitraşco Stele; 2:1. Grigorii sin Catrinii; 21. Dumitru Brad; 25. Ursul Irincăi; 26. Todosii Mo;.;ildan ; 27. Axinti Ciocoiu ; 28. Ion zct Brandaburului ; 29. Ghcorghic Brad ; 30. Lupul si:c Pătraşeo; :ll. Ghcorghic Strirnban ; :l2. .\postul; 3J. Vasile Iacob ; :H. Ursachi I:.ll:o!J; ::15. Ion Bogdan, slab; 36. Xcculaiu Borlcu: 37. Toadcr brat lui; 38. Ghcorghiţă, zd Iacob ; 39. Lazăr sin Grigoric ; 4ll. lot·dăchiţă ; 'Il. Grigoraş Borleu ; -12. Ion sin căr:iuş ; 4:;. )tefan BcţiY, slab; H. Ion zct Susii; 45. Grigoraş, bcjcnar: 4G. Ştefan, cioban ; 47. Ghcorghii Glodan ; -18. Ioniţă Ciucian ; -19. Ştefan brat lui ; 50. :\lihaiu, rus ; 51. G:n-ril, dobotar; 52. loniţă, dohotar; 5:l. Gheorghii Robul, slab; 51. N~culai Haitur ; 55. Ion Anm'işan; 56. Andrieş dohotar; 57. Toadcr comnat Pctrii, slab : 58. Pintilie Turcan ; 59. Toadcr Bobul, nevolnic. 60. Stefan, văcar; 61. Iosip, văcar ; 62. Toadcr, yăcar ; 63. Constandin, vă car; iH. Ioniţă sin ..\postul ; 65. ,\xintii Novac ; 66. Lupul sin Macowiu ; 67. Lupul, muntean ; 68. Ion Balaur; 69. Constandin holteiu cu mamă ; 70. Ion sin Neculăcsii : 71. Vasile comnat popci, argat Ia popa : 72. Vasile sin Pătraşeo ; 73. Pavel Său, slab ; 71. Vasilt· si;t "\iehitii, rus; 75. Homan sin Brad; 76. Petre Bouren; 77. Gavril Cumpătă: 78. Prirop sin llobul; 79. Axintii, dohotar. slab ; 80. Lupul sin l\lacoveiu ; 81. Eftimic, bejenar; 82. Toflosii sin Lungul; 83. Dumitraşco bejenar ot ocolul Botoşani; 81. Ghcorghie brat lui: R~. p,"ntilic Burcel, bl'jl'nar ot ţinutul Eşului; 86. Ion sin Paraschiva; 87. Lupul Budiu, Yornic; j:;/<. Toader. niti\man ; 8!l. :\Iateiu zet Bogdan, vătăman. RufeturifPreoti, das~::ili/1. Prl'olul ~tc-Lm: 2. Preotul Grigoric ; 3. Arhip, dacăl; 4. Grigoraş, dascăl, Chihae /a po.~la/1. Nc·ruJaiu, chihac la poşta YoloYă(. Rup/aşi f l\'eculaiu, sirbul. ruptnş. S/uyi/: 1. loni\it Brad. slwn dumisalc jknicerului )Janolache. Jidovif : 1. Kopl'l, jidov. Scule/nir·if: 1. :\loisa seulldnic eăpitanului Dumitraşcu di poştii.. (Cf. Dmitril'v, M.e.f., I, p. 79; :i17) 4 C. C. Giurescu, P. R., p. 228. 3 Hccensămintul www.cimec.ro HEPEHTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA AVRAMENI 305 chiului sat Anămeni, menţionat· documentar din secolul al XVI-lea. I':Jipescu-Dubău, DGJD, siliştei); Cercetare CRA, p. 308 şi 350 (unde este 1974, 19î7 şi 1983 ; Cel. :VlJB (nr. inv. P. 261 ; 321) ; Dia. col. ; Cl. a-n. menţionată şi Valea II.l 'B La Grădinli (2) La circa '2 km est-nord-est de sat, de panta sudică a dealului Siliştea, spre iazul secat, s-au găsit Ia suprafaţă numeroase fragmente ceramice din mileniul 1, sec. III -IV e.n., între care un fragment de amforă roman~! de culoare rozir. (fig. 2/1-8). Informaţii Constanţa Munteanu, 1978, şi prof. I. Nichilciuc, 1983. Cercetare CRA, 1983; Col. MJB (nr. inv. P. 448) ; Dia. col. ; Cl. a-n. II. 1. C. Movila Borloasă (30) În marginea de vest a satului, pe partea dreaptă a şoselei Avrămeni­ Aure!Vlaicu, la circa 0,100 km nord-vest de Movila Mare (numită şi .,La Obsen·ator" sau l\lovi!a Făgădău) a existat o movilă cu diametru! de·circa 40 m şi inălţimea de ~-4 m. În primăvara anului 1974 această movilă a fost exeavată în întreegime de Direcţia judeteană de drumuri. În pămîntul cenuşiu galben din spre marginea sudică a ei, s-au găsit cîteva fragmente de case umane. Cercetări CRA, 1973-1974. capitolul Movile (în lucrarea prezentă). RAJB, I. p. 43 ; Vezi şi II. 1. D. La Pădurice (25) Cu ocazia rectificării şoselei în anul 1942, în urma unor săpături care au afectat o movilă pe teritoriul satului (situată după mărturia locuitorului Chelaru N. Constantin, chiar pe traseul actual al Drumului Naţional, la o mică distanţă de movila 26 din marginea sudică a ,.Pădurii A vrămeni") s-a descoperit un cazan de bronz, de formă conică (inalt de 0,325 m), cu un singur picior şi cu două torţi verticale. Datorită presiunii pămîntului, cazanul a fost turtit. Din punct de vedere tipologie, această piesă face parte din seria intermediară, a cazanelor în formă de clopot, ca şi cel de Ia Czony - Komâron (R. P. Ungaria) şi Calu (jud. Neamţ), apropiindu-se mai mult de seria cazanelor de tip scitic (fig. 14/17). Se consideră totuşi că această serie de cazane euroasiatice de bronz în regiunile carpato-dunărene, ar coincide culturii materiale şi exp['nsiunii sarmaţilor de la Dunărea de Jos şi l\Iijlocir, în secolele 1-IV e.n. Anton Niţu, Materiale, I, 1953, p. 9-11 ; RAJB, I, p. 43. Iaşi (inv. nr. 1258/1003) ; Cercetări CRA, 1973-1974, 1983. (Colecţia MIM- 1I. 1. E. Sectorul zootehnic al CAP (55) în incinta sectorului zootehnic al CAP - Avrămeni (vezi foto 1/1)• cu prilejul săpării unor fundaţii pentru construirea unui uscător, prin 1973, s-au descoperit citeva morminte avînd ca inventar vase ceramice. Potrivit relatărilor unor martori oculari, într-unul dintre morminte se aflau doi cercei de bronz, sub forma unor verigi. Datorită faptului că inventarea le acestor morminte nu ne-au parvenit, nu putem preciza dacă această necropolă aparţine epocii bronzului sau mii. 1, sec. III-IV e.n. 20 - HIERASUS www.cimec.ro A. PAUNF.SCU- P. ŞADURSCHI 306 Informaţii : prof. Constanţa Munteanu, 1977 şi prof. Marcel Pinzaru, 1983. II. 1. F. In preajma satului (necartat) Într-un dîmb din preajma satului, s-a descoperit un tezaur de monede poloneze de argint, între care unele ar reprezenta emisiuni din 1571. N. Zaharia, M. Petrescu-Dimboviţa şi Em. Zaharia, Aşezări... , p. 376; RAJB, I, p. 43. Cercetare CRA, 1983. Observaţie: Investigaţiile făcute de CRA pentru identificarea punctului, au rămas fără rezultat. II. 2. ADĂŞENI, sat, comuna Avrămeni Denumire veche : Adlişiani. Menţiuni documentare: 1605 (fără lună şi zi); 1 mai 1624; R, 17721774; li. 1835 5 • Recensămîntul din 1772-1774 menţionează la Adăşeni un sat de ră­ zeşi compus din 6 gospodării 8 , In 1816, Condica Vistieriei Moldovei înregistra la Adăşeni, 24 "lăcuitori birnici" 7 şi 3 "fără bir"~ II. 2. A. Iazul Nou - Adăşeni (necartat) La circa 1,5-2 km sud-sud-vest de sat, pe ambii versanţi ai văii Volovăţ, în zona iazului Adăşeni, s-au descoperit fragmente ceramice din pastă cărămizie, bucăţi mărunte de chirpic 'şi piese de silex, aparţinînd culturii Cucuteni, făză neprecizată. Informaţii 1. Melniciuc şi D. Avasilcăi. 1983; Cercetare CRA, 1983; Col. MJB (nr. inv. P. 446) ; Dia. col. ; Cl. a-n. Observaţie: Este foarte posibil ca punctul .,Valea Volovăţului I", identificat de Mircea Babeş şi A. Cr!şmaru in 1967, la cea 3-3,5 km nordest de satul Ichimeni (pe un teren dominant, aflat intre cele două braţe mlăştinoase ale unui izvor) să nu fie altul decit cel descris mai sus, pendinte de satul Adăşeni, (vezi RAJB, I, p. 44). II. 2. B. S.2\1.A. -Secţia Arlă)rni (18) În marginea de nord-nord-est a satului, pe locul unde în prezent se află Sec~ia S.M.A., mărginit la sud de Căminul -spital Adăşeni (vezi fo to 1/3), s-au descoperit cu prilejul unor lucrări edilitare, în 1977, schelete umane atribuite cu probabilitate fendalismului tîrziu. După afirmaţiile unor cetă­ ţeni care au lucrat la fundaţiile const. ucţ.iiloi secţiei, mormintele aveDu ca inventar monede şi obiecte de podoabă (mărgele). D. Avasilcui, 1977 şi Emil Buţcu, 1983. Cerceturi, CRA, 1983 ; Dia. col., Cl. a-n. Jnformaţii: 5 M. Costăchescu afirmă (Doc. mold. în Si. M., voi. 253 - 256) că satul s-a putut Infiinta chiar din secolul al XV-lea, in anii 1429- 1432. Pentru atestarea din 1605 a se vedea Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva Istorică a Statului, voi. I, p. 291. 8 ln 1774 sînt menţionate G gospodării, din care două de birnici (1. Constantib Dohot şi 2. Ghcrasim Ţnrcan) şi patru de ruptaşi (1. Dumitraşco Ciomirtan ; 2. Lupul Ciomlrtan; 3. Ioniţă Ciomirtan şi 4. Ursachi sin Pădure). Fraţii Ciomîrtan sint menţionaţi şi In recensămîntul din 1772 ca proprietari ; 7 Cond. Vist. Mold. 1810, Supl. I, p. 93. www.cimec.ro RF..PERTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA AVRAMENI 307 II. 2. C. Gutîl Lupului -Observator (19) La aproximativ 1,5 km nord-nord-est de satul Adăşeni, pe platoul în p::>ntă lină sp1e pîrîul Adăşeni (vezi foto 1/3), s-au descoperit resturi de locuire :~parţinînd culturii Cucuteni (faza B). Sfîrşitului epocii bronzului - cultura Noua (fig. 31 1 -7), resturi eera mic , aparţinînd primei (fig. 4/5 ; 14/1, 5, 8, 10-12) şi celei de a doua (fig. 4/6-7; 14/2,4, 6, 9, 13) epoci a fierului, ca şi din secolele II -III e.n. -daci liberi (fig. 14/7, 14). Inf. : Gh. Herghelegiu, 1983. 4507. Dia. col. ; CI. a-n.) Cercetări II. 3. AUREL VLAICU, sat, comuna Sat nou, înfiinţat in 1922, în urma gii rurale din 1918/1921. CRA, 1983. Col. MJB (nr. inv. Avrămeni împroprietării (1968). din 1921, pe baza Le- Il. 3. A. .,Sub Coasta Avrămenilor" (9) Pe partea stingă a pîrîului Bodeasa, la aproximativ, 0,4 km est de sat, pe panta sud-vestică a dtalului numit Coasta Avrămenilor sau descoperit frr gmentc eera mice cucuteniene, fază neprecizată şi feudal - tîrzii. Cercetare CRA, 1983, Col. MJB (nr. inv. 444); CI. a-n.; Dia. col. II. 3. B. S ..M.A. - Sec( ia A ureZ Vlaicu (8) Pe malul drept al pîrîului Bodeasa, Ia aproximativ 50 m vest de albia pîrîului şi Ia circa 0,2 ){m vest-nord-vest de podul şoselei asfaltate SăYeni­ Ripiceni, in vecinătatea Secţiei Aurel Vlaicu a S.M.A. Avrămeni, în marginea c~t-nord-estică a satului, s-au descoperit la suprafaţa solului răspîndiri de chirpici şi fragmente ceramice caracteristice mileniului I, secolele III-IV r.n. Informaţii : prof. I. Melniciuc, 1983. Cercetare CRA 1983. · Col. MJB (nr. inv. P. 480) ; Dia. col., CI. a-n. 11. 3. C. Glclvăneasa (11) La marginea sudică a sa+ului, pe plate ul de pe partea dreaptă a pîrîului Bodeasa, Ia aproximativ 1 km sud-vest de şipotul de apă numit de localnici "La Ţeavă", s-a descoperit întîmplător în 1975, o daltă de silex de culoare cenuşie, de formă rectangulară, bine şlefuită pe feţele largi ~i cu urme de cioplire pe feţele laterale (fig. 11 j3). Informaţii prof. 1. Melniciuc, 1983. Cercetare CRA, 1983. TI. 3. D. La Ţeavc1 (10) Pe coasta dealului Bodeasa, Ia aproximativ 2 km sud-est de podul şo­ selei asfaltate peste pîrîul Bodeasa s-a descoperit întîmplător, în anul Hl77, un topor de silex de culoare alburie. Toporul (veZI fig. 11/5) avînd o formă rectangulară, cu jumătatea dinspre tăiş şelfuită, este tipic pentru perioada de tranziţie spre epoca bronzului. În apropierea locului de descoperire se află un şipot puternic, de unde vine şi numele locului. Informaţii prof. 1. Melniciuc, 1983. Cercetare CRA, 1983. www.cimec.ro A. PAUNESCU - 308 P. ŞADURSCHI IT. 3. E. Movila e.1ravaW (12) Pe platoul dealului Şerpăria, la circa 0,5 km nord-nord-vest de movila 54, în apropierea şoselt'i, se afla încă o movilă care a fost ex.acavat~ în 1973, cu prilejul modernizării şoselei. Potrh·it informaţiilor, în pămîntul <"xacavat, s-au descoperit oseminte omeneşti. În prezent, pe locul unde se afla movila, se observă o adîncitură. Informaţii prof. I. Melniciuc, 1983. Cercetare CRA, 1983. II. 3. F. Fîntîna Iftodoaei (13) Pe panta dealului Şerpăria, în apropierea platoulUI, într-o zonă cu izvoare, care ?U determinat formarea unor trepte de alunecare a terenului s-au descoperit, la suprafaţa solului, bucăţi de chirpici, fragmente ceramice şi de ~ilex, caracteristice cultuturii Cucnteni. Corodarea puternică a materialului nu permite determinarea fazei. Informaţii prof. I. Melniciuc, 1983. Cercetare CRA, 1983. I 1. 3. G. Tazul de pe valea Bode~ei (14) Pe valea Bodesei, în prea.i ma iazului, s-au descoperit cu prilejul săpăturilor de amenajare (în 1 962), mai multe vertebre de mamut, în depunerile de loes, la peste 1 m adîncime. Resturile fannistiCe an fost predate Muzeului arheologic din "ăH'ni. Pe panta de pe malul stîng al iazului, cu prilejul perieghezei noastre, s-a deseoperit o aşchie de silex albăstrni-pa­ tinată, atribuită tipologie paleoliticului mijlociu (fig. 1212) Informaţii prof. 1. Melniciuc, 1983 Cercetare CRA, 1983. Col. MJB Cl. a-n. şi şi A. Crişmaru, 1984. MAS (nr. inv. P. 442). Dia. col.; II. 3. H. Horpod (15) La aproximativ 0,8 km nord-est de bara.iul iazului de pe valea Bodesei, pe panta dealului, în apropierea platoului, s-a descoperit întîmplător, la suprafaţa solului, în 1982, un topor din silex de Nistru alb-vineţiu, de formă rectangulară, cioplit sumar pe toate feţele, avînd numai tăişul şlefuit, tipologie încadrîndu-se în perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului (vezi fig. 11/4). Informaţii prof. I. Melniciuc, 1983. Cercetare CRA, 1983. II. 4. DIMITRIE CANTEMIR, sat comuna Avrămeni (1968) Sat nou înfiinţat în 1922, în urma împorprietării din 1921, ca urmare Legii rurale din 1918/1921. Denumire vecile: Valea Răchitei. Satul a purtat acest nume, de la înfiinţare, pînă în 1968, eînd a primit numele actual. ~plicării II. 4. A. Şleahul Liueni (23) Pe platoul înalt de aproximativ 15 m, aflat pe partea stingă a Văii Răchitei, la aproximativ 0,4 km nord-nord-est de satul Dimitrie Cantemir (vezi foto 1/5), s-au identificat urmele a 19 cenuşare, de pe care s-au cules fragmente ceramice şi oase de animale aparţinînd perioadei tîrzii a epocii bronzului, cultura Noua (fig. 10/1-4). În marginea de nord a suprafeţei cu cenuşare se află o aşezare cucuteniană din faza B (fig. 11/2), cu un nivel de www.cimec.ro REPERTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA AVRAMENI 30U locuire corespunzător culturii Horodiştca (fig. 10/6). Întreaga aşezare, dar mai ales aşezarea eneolitică este puternic afectată de alunecări proaspete de teren. Cercetare CRA, 1983, Col. MJB (nr. inv. 455). Dia. col. CI. a-n. Il. 4. B. Dealul Rcichilei (21) La aproximativ 2 km vest-nord-vest de satul Dimitrie Cantemir şi la circa 1 km est de "Valea Standolei" (vezi foto 1/2), în vecinătatea pădurii J'IIitoc, s-au descoperit piese de silex, fragmente ceramice şi bucăţi de chirpic, apar!inînd culturii Cucuteni {fig. 7/5 -6), fază neprecizată. Informaţii D. Cişlaru ~i Ilie Ianovici, 1983 ; MJB (nr. inv. P. -:174) ; Dia. col. ; Cl. a-n. II. 5. ICHil\IENI, sat, comuna Avrămcni Cercetări CRA 1983 ; Col. (1968) Denumiri vechi : Jachimeni, Ichimenii Pisoschi sau Pisoţchi, lchimenii de Jos, Ichimenii :Mari. Men(izmi documentare: 24 noiembrie (1492 (se vorbeşte de "drumul lui !chim"); 15 febr. 1721 ; H. 1835. În 1816, figurau la Ichimeni un număr de 15 gospodării de birnici, cu .,loc de hrană îndestulat", pe moşia slugerului Vasile Pisoţchi". Pe harta din 1~35 sînt menţionate 26 de gospodării•. Actualul sat lchimeni s-a realizat prin contopirea in 1UG8 a satelor lchimenii ~Iari şi lchimcnii Noi. IL 5. A. La Odaie (16) La aproximativ 0,5 km est de cartierul lchimenii Noi, pe panta sudică a dealului, ca şi pe platoul care domină valea cu circa 20 metri, situat pe partea stîngă a văii Bodcasa (n'zi foro 1/7) s-au descoperit fragmente ceramice, bucăţi de chirpici şi piese de ~jJex apartinind culturii Cucuteni, fază neprecizată (fig. 12j3, ::>, 7), un fragment ceramic fără decor, atribuit cu probabilitate celei de a doua epoci a fierului, precum şi cîte·'a fragmente cc1amice atipice, feudal-tîrzii (fig. 7j7- fi). Cercetare CRA, 1983. Col. MJB (nr. inv. P. H7) ; Dia. coL ; CL a-n. Observaţie : Este foarte posibil ca punctul numit "Marginea de est a satului" identificat de Mircea Babe-;; şi Aristotel Crîşmaru în 1967, să nu fie altul decit punctul "La Odaie" (vezi RAJB, I, p. 44). II. 5. B. Jlovila Ratoş (17) Pc Dealul Şoric, în apropierea movilei Ratoş, zisă şi Şoric, pe fostul şleah care lega Avrămenii de Coţuşca, s-a descoperit o aşezare eneolitică, faza Cucuteni B, care a oferit pe lîngă alte piese fragmentare, o cupă pictată, cu decor în ghirlande (fig. 14/16). Aşezarea este situată la circa 1,5 km est de cartierul lchimenii Noi. Informaţii Răduţac Stelică, 1983. Cercet. CRA, 191!3. Col. MJB (nr. inv. 473). Dia. coL; CI. a-n. 8 1 ·cond. Vist. Mo/d. 1816, Supl. I, p. 93 C. C. Giurescu, R.P. p. 229. www.cimec.ro A. 310 PĂUNESCU- ------------------------------ P. ŞADURSCHI Il. 5. C. Loc neprecizat (necartat) Cercetări m~I verhi menţionează că de pe teritoriul satului ar provcni mai multe obi~cte arheokgice. ca de pildă obiecte de fier şi fragmente ce!'amice de la vase mari şi m'li mici. Cercetările de teren efectuate îu.HJ67 de către l\Iircea Babeş şi Aristotel Cr1şmaru au arătat că nu există date sigure asupra locului sau locurilor în care au fost găsite piesele menţionate. Nu este exclus ca atît obiectele de fier cît şi ceramica să fi fost descoperite în locuri diferite. Astft•l, obiectele de fier din colecţia Buţureanu (achiziţionate de M.N.A. în 1916) au fost publicate de Vasile Pârvan ca provenind din aşezarea la Tcne de la Ichimeni. După C. Moisil ar fi vorba însă de descoperiri făcute de N. Beldiceanu într-o movilă în care s-ar fi găsit oase umane şi de animale, obiecte de fier ca de pildă o scară mare de călărie şi fibule. După Mircea Babrş, unele piese cum ar fi vîrfurile de săgeată, ar aparţine primei epoci a fierului. În schimb celelalte obiecte de fier şi de ceramică au fost datate de acelaşi cercetător în a doua epocă a fierului (La Tene mijlociu şi tîrziu). Ca obiecte de fier men!ionăm: o fibulă de tip Dux cu arc înalt, o bară de fier în formă de brăzdar de plug, o psalie sub forma unei bare drepte. În ceea ce priveşte ceramica, ea este La Tcne (tip Poieneşti-Lucaşevlca) şi constă din trei vase mari fragmentare păstra te în cea mai mare parte şi alte fragmente de la trei-patru vase mai mici. Este vorba de o ceramică fină, cenuşie-neagră iniţial lustruită, cu buze îngroşate şi faţetate. Ca forme întîlnim castronul şi strachina fig. 13/1 -9). După M. Babeş, pe lîngă această ceramică m'li există şi două fragmente de strachină autohtonă, getică. Nu este exclus, totuşi, ca întregul lot eera mic să provină din morminte. Gr. Tocilescu, ms. 5144/202, Arh. ist. - IAB, dosar 22/1916, fila 230 ; dosar 6/1897, fila 215 ; C. Moisil, BCMI, III, 1910, p. 173 ; V. Pârvan, Getica, 1926, p. 511 şi 515, pl. XXXVI/1 ; I. Nestor, Der Stand ... , p. 1:i6 (nota) ; V. Canarache, SCIV, 1, 1950, 2, p. 99 ; R. Vulpe, Nouwelles etudes d'histoire, I, 1955, p. 106, nota 2 ; Silvia Teodor, Studii şi materiale, 3, 1973, Suceava, p. 44 (hartă) şi p. 45; RAJB, I, 1976, p. 43-44; Cercetări M. Babeş şi A. Crîşmaru, 1967. Cercetările CRA din 1983 nu au dus la identificarea punctului respectiv. Obiectele de fier nu au putut fi regăsite în depozitul MNA - IAB, în schimb, lotul ceramic se află la IAB (nr. inv. II/11 482) 11 487). Il. 5. D . .,Malul nordic al iazului" (necartat) Punctul identificat de M. Babeş şi A. Crîşmaru în 1967, situaL la vest de satul Ichimenii Mari, pe malul nordic al iazului (la vest de valea Baba Floarea) şi unde s-au descoperit fragmente ceramicedin secolele III-IV r.n., se află în parte, pe teritoriul comunei veeine, Coţuşca. RAJB, I, p. '~4. Il. 5. E. \'alea Boului (necartat) La circa 1,5 - 2 km est-nord"est de satul Ichimenii Mari, pe un pinLrn de deal, se află o aşezare aparţinînd culturii Cucuteni (fază neprecizată), din care s-au cules piese de silex şi fragmente ceramice, rtipice. Cercetare M. de CRA. Babeş şi A. Crîşmaru, www.cimec.ro 1967 ; Punct neverificat pc teren - __ 31J REPERTORIUL ARHEOLOGIC. CQl\;1JJNf\._~YR.t\MENI II. 6. PANAITOAIA, sat, comuna Avrăineni (1968) Denumire veche : Hotcăutii Panaitoaii Menţiuni documentare: 10 aprilie. H30 -l3·il (?F•; IL 1833 II. 6. A. Fîntîna Holodnei (2<1) În marginea de vest a satului, pe albia majoră de pe partea stîngă a în apropierea unei fîntîni părăsite, denumită de localnici "Fintîna Holodnei", s-au descoperit fragmente, cerarnice Jeudaltîrzii (fig. 4/1 -4). Este· foarte posibil ca acest punct să· se identifice cu cel semnalat de Eugen Comşa, după informaţiile primite- de la profesorul Gh. Ro mîndaşu, ptJnct la care se referă probabil şi documentele. Volovăţului RAJB, I, p. 45. Cercetare CRA, 1983. Col. MJB (inv. nr. P. 484). II. 7. TIMUŞ, sat, comuna Avrămeni (1968). Denumiri vechi: Tescureni, Teşcureni, Tcşcureni-Timuş. Menţiuni documentare: 25 mai 1456q. În 1816, Teşcurenii lui Iordachi Timuş figurau în evidenţe cu patru .,lăcuilori birnici... cu vite şi loc de hrană îndestul"ţ 2 iar în 1891 satul Tescureni-Timuş avea .... case. 13 II. 7. A. La Gllinărie = Tarla'ua Dediu (3) La aproximativ 0,5 km sud-vest de sat, pe un platou larg aflat între Valea Livezii şi pîrîul Volovăţ, platou bine apărat natural de pante abiUpte (spre Valea Livezii) şi line (spre valea Volovăţ) se află o întinsă aşezare cu resturi de locuire apartinind culturii Cucuteni (fază neprecizată), mileniul I, sec. III -IV e.n. (fig. 9/5 -6) şi feudale. Informaţii Constanţa Munteanu, 1977 şi prof. 1. Nichilciuc, 1983. Cercetare CRA, 1983. Col. MJB (inv. nr. P. 453). CI. a-n. Dia. col. II. 7. B. Secllrişle (4) În marginea de est-sud-est a satului, Ia confluenta pîrîului Volovăţ cu pîrîul Răchita, pe partea stîngă a drumului care leagă satul Timuş de .:\Ianoleasa, s-a descoperit o aşezare din care s-au cules fragmente ceramice şi multe oase de animale atribuite sfîrşitului epocii bronzului, cultura Noua (fig. 9/2) 'şi celei de a doua epoci a fierului (fig. 9/1; 3). Cercetare CHA, 1974 ; RAJB, I, p. 45 ; Colecţia MJD (nr. iiW. 22). Stare de conservare bună. Dia. col. ; CI. a-n. 10 Documentul (DRH, A - l\Iold, 1, p. 1-15 - 146), menţionează locul Flnlina, consildcrat ca fiind satul Panaitoaia. Este de remarcat faptul că s-a păstrat plnă astăzi toponimu l Finlîna Il olodnei în apropierea căreia se află siliştea unui vechi sat. Hefer iri la Panaitoaia se mai fac în Băcilă, H.M., 1833, p. 143 şi Frunzcscu, DTSR, p. 232. 11 Gh. Ghibăncscu, Surele şi izvoade, voi. XVIII, p. 221 ; Alte menţiuni ln Arh. St. Inşi, Documente, CL/41. 12 Cond. Vis/. Mold. 1816, Supl. 1, p. 94 13 Filipcscu-Dubiiu, DGJD, p. 336- 337. www.cimec.ro 312 P. ŞADURSCHI A. PAUNESCU - II. 7. C. Sectorul zootehnic Timuş (!16) Cu ocazia săpării unei gropi pentru însilozarea furajelor, la Ferma zootelmică Timuş a C.A.P. Avrămeni, în zona movilei astăzi nivelată, s-au descoperit morminte, atribuite conform relatărilor, sfîrşitului epocii bronzului, cultura Noua. Cîteva fragmente ceramice descoperite în acest loc, se află în colecţia şcolii Panaitoaia. Inf. prof. A. Crîşmaru şi prof. Marcel Pînzaru, 1983. II. 8. TUDOR VLADB1IRESCU, sat, comuna Denumirea verhe: Principele l\lihai Sat înfiinţat în 1921 prin colonizare, în urma mare a Legislaţiei rurale din 1918-1921. .:hrămeni (1968) împroprietăririi, ca ur- II. 8. A. Movila din marginea satului (5) ln marginea de nord-nord-vest a satului, la circa 0,5 km pe partea dreaptă a şoselei naţionale Avrămeni-l\Ianoleasa, a existat o movilă cu diametrul de cea 40-50 m şi înălţimea de 3-4 m. După afirmaţ.iile unor localnici, cu ocazia excavării movilei de către Directia .iudeteană de drumuri, în vara anului 1973, s-au găsit, spre centrul ei, resturi osteologice umane. RAJB, I, p. 45. II. 8. B. Podul lui Mmulache (7) La aproximativ 2 km sud-vest de satul Tudor Yladimiresru, pr partea dreaptă a văii Avrămeni (vezi foto 1/8), cu prilejul construirii în 1856 a iazului nou, s-au descoperit în taluzul malului,gropi circulare, arse, pentru păs­ trat cereale, cu diametru) de circa 1,5 m, încarc<;e mai păstrau seminţe de mei. Tot aici, potrivit informaţiilor, s-au drscoperit unele morminte în rit crrştin. pe terenul din jur, s-au ndPs, cu prilejul verificarii punctului, cîteya frngnwnte ceramice atipice, frudni<-. Informaţii M. Mariciuc, 1980 şi M. Chifiriuc, 1983 ; Col. M.JB (nr. inY. P. 4:12). Dia. rol. ; Cl. a-n. Cercetări CRA II. 8. C. Izlaz (6) La aproximatiy 1,5 km sud-Yestde sat, pe partea stîngă a y[\ii .\\Tă mrni şi la aproxima tiy 0,200 km nord-nord-est de iaz (yezi fo1o 1/8), s-au găsit rrsturi de locuire (cărămizi, chirpici, lipituriă)prec um şi fragment<' cPramicr aparţinînd epocii feudale tîrzii (fig. 7jl-4). Este yorba, probabil, de siliştea unui sat medievaL Inf. M. Mariciuc, 1980 şi M. Chifiriuc, 1983 ; Cercetare CRA, 11183 ·; Col. M.JB nr. inv. P. 452). Dia. col. ; Cl. a-n. II. 8. D. Ll'JJgi"i sat· (necartat~ Pe un promontoriu din marginea satului, (?) s-au descoperit fragmente ceramice apar!inînd cullurii Cucuteni, faza B, în asoeiere cu fragmente de tip "C", precum şi cu unele fragmente atribuite primei epoci a fierului (Hallstati). N. Zaharia, M. RAJB, I, p. 45. Petrescu-Dîmboviţa, www.cimec.ro Emilia Zaharia, Aşezări..., p. 267; REPERTORIUL ARHEOLOGIC. COl\IUNA AVRAMENI II. 9. ZOIŢANI, Denumiri vechi: sat, cumuna Hodcăuţi, Avrămeni Hotcăuţi, 313 (1968) Şoicăuţi, Votcău!i, Hătrănt.ii­ Zoiţanului, Hdtcăuţii naţi - Dumitriului. Men!iuni documentare: 17 august 1667; H. 1833! 4 • în 1816, la Hotcăuţii jicnicf'rului Dimitrachi < Sălceanu > f'rau menţio­ 7 ",ăcuitori birnici · · · cu loc de hr:mă îndestulat" 1 ". Il. 9. A. La. Stando/c1 (20) La aproximativ 1,5 km nord de satul Zoiţani, pe un platou de pe partea stîngă a văii Standolei (pîrîul Zoiţani), în apropiere:'! iazului Zoiţanu (wzi foto 1/4) s-au descoperit fragmente ceramice aparţinînd cultuni Cueutrni, epocii fierului, mileniul I, sec. III -IV <'.n. (fig. 6/1, 8, 10) precum şi frud;Jiimului timpuriu: (fig. 5j1, 12; 6/12), de?:voltat (fig. 5/5. 7-9; fig. 6l2 -3, 7 şi tîrziu (fig. 5/2--4, 6, 10, 11, 13)~ D pă întinderea aşezării şi ţinînd ~t'anw de bogăţ.ia fragmentelor ceramice fe.udale, se parc că ne aflăm în fata sillstei unui sat dsipărut, posibil I acari. Cercetare CRA, 1983; Col. MJB (inv. nr. P. 44'9 CI. a-n. şi P. 456) ; Dia. col. II. 9. B. Tn Hotar (22) La circa 0,5 km sud-sud-ve->t de satul Zoiţani, pc platc.ul de stingă a Volovăţului şi 1a aproximativ 0,4 km est-nord-rst ctP iaz, coperit fragmente ceramice din eneolitic, cultura Cueuteni (fazrle (fig. 8/2-4; 7) sfîrşitul epocii bronzului şi din mileniul I, sec (fig. 8;6). pc partea s-nu cl.esAB. ;;;.i B) 3-1 e.;J. Inf. prof. Marcel Pînzaru, 1983 ; Cercetare CRA, 1983 ; Col. :\iJE (nr. inv. P. 451) ; Dia. Col., Cl. a-n. IT. In. Mouile (26 -54) Pe teritoriul co munci s-au identificat 11rmă toa re le movile : A. 1n marginea de est a satuhli AHămcni, între şosea şi păduricca de stejar, se află o movilă de mărime mijlocie. (2G). În f'.] 0 :'·îpierea acesteia pc traseul actual al şosc·lei, pină in nnul Hl42. cind s-a rectificat drumul, a existat o movilă, din care la nh·elarert terenului a rezultat cazanul de bronz scito-sarmalie (fig. l..J/17) (23). B. Pe terenul din vecinătatea cimitirului şi a păduricii dt> sl(·j::lr, s-a ::tflat pînă nu demul o modlă aplatisată care a fost niH!ată (27). C -D. La aproximath· 1,5 km nord de satul Anămeni, pe parte<~ stingă a şoselei care duee spre Punaitoaia, in apropierea sectorului zootehnic al C.A.P. A\Tămeni, se află două modle intre care un;: ni inălţimea de cea. 1 m. par!hl rxcavntă de localnici, iar C('a):dt5 destul de aplatisală (2:;) - ':9). 14 Catalogul document ciur mo/dmll'lltşli din ..l,rhil.•a lsloricâ Ccn/ra/<i a Statului, Yol. ] ll, Băcilii, JJ.JI., 1833, p. 143; Frunzcscu, DTSR, p. :n2. p. 329: 1 :; Cond. Vis/. Jlo/d. 181C, Supl. I, p. 9:3. www.cimec.ro A. PAUNESCU- P. ŞADURSCHI 314 1n marginea de vest a sa tu lui A vrămeni, pe partea dreaptă a şo­ selei asfaltate Avrămeni-Săvcni, se afla pînă în anul 1974 o movilă de mărime mijlocie, care a fost excavată cti prileji.ll modernizării ~oselei. Această movilă, numită şi Movila Bbrtoascl, se aHa vizavi de Movila Fligădău, existentă şi astăzi pe cealaltă parte a şoselei. (30). F. În apropierea locului tlnde se afla Movila Bortoasă, dar pc partea stîngă a şoselei, se află movila Făgădclu, numită şi Movila Mare sau ,.La Observotor" cu un diametru de circa 60 m şi înaltă de aproximativ 7 -·8 m. (31). G. Pe culmea dealului Coasta Avrămenilor, la circa 0,5 km sud-sudvest de satul Avrămeni, se află o movilă numită ,,1\Jovila din Fafa Satului'' (32). H. În marginea de sud-est a satului T11dor Vladimirescu se află Movila Corb (33). I. Pe partea stîngă a dnmului Panaitoaio -Timuş, se afla o movilă aplatisală, care a fost nivelată în primăvara anului 1983. (34) J -L. Pe o parte şi pe alta a drumului Panaitoai~ -Dimitrie Cantemir, se află trei movile, a dnd distanţa de 1 km între Mov. 3G -36 şi de 0,5 km între Mov. 36-37. (35 -37) M. Le aproximativ 1 km nord-est de satul Dimilric Cantemir se află o movilă (38). N- O. pe culmea dealului Adăşeni, la aproximativ 1,8 km sud de satul Adăşcni, se află două movile la distanţa de aproximativ 400-500 m una de altă (39-40). P. La aproximativ 0,5 km vest-nord-vest de satul Panaitoaia, pc partea stîngă a văii Volovăţului, se află o movilă aplatisată (41). n. În marginea de sud a satului 7oitani, în cimitir, se artă o movilă de aproximativ 1 m înălţime. (42) S. În vatra satului Adăşeni, grădina locuitorului Mihalachc Petru se află o movilă înaltă de circa 2 m şi cu un diametru de aproxima tiv 30 m (43). . Ş. În marginea de nord-nord-vest a satului Adăşcni se află o movilă (44). T. La aproximativ 0,5 km nord-nord-vest de marginea satului Adă­ şeni se află Movila Bod (45). Ţ. La aproximativ 1,5 km vest de satul Adăşeni se află o altă movilă (46). U. La aproximativ 1,5 km est-nord-est de iat:Ul lchimeni, pc culmea dealului Baba Ileana, se află un grup de patru movile, din care două situate la aproximativ 0,5 km una de alta, iar celelalte două, la circa 0,1 km una de cealaltă (47 -50). Movila 50 (U.d.) poartă numele Ştefan cel Mare. V. Pe dealul Şoric, la aproximativ 1,5 km est de cartierul lchimenii Noi, se află .Movila Şoric sau Movila Ratn~~ (51). X. La circa 1 Ion nord-vest de movila Făgădău. tot pc culmea Coastei Avrămenilor, se află două movile, situate lr ~proximativ 0,5 km una de alta (52 -53). E. www.cimec.ro HEPEllTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA AVRĂMENI z. 315 La aproximativ 0,5 km sud-vest de marginea satului Aurel Vlaicu, pe culmea dealului Şcrpăria, pe partea stîngă a Şoselei Avrămeni­ Săveni, se află o movilă aplatisată (54). În apropierea acestei movile, spre şosea, a mai existat o movilă care a fost nivelată cu prilejul modernizării drumulu~ (12). Il. 11. SATE DESFIINTATE ŞI DISPĂRUTE DRESLIVE (DHISLIVE), sat dispărut, aflat pe teritoriul actual al comunei Avrăm('ni, atestat documentar din secolul al XVI-Ira (vezi DIR, A-l\Ioldova, v. XVI, voi, II, p. 112-113). Piuă în 1921, terrnul acestui sat se afla pe moşia Sîrbi şi ţ.inea de comuna Vlăsinrşti (I. Caproşu şi 1. D. Canciuc, în Anuar, HAIaşi, XIV (1977), p. 587). SilişLea acrstui sat ar putea fi în zona Iazului Adinc de la Tudor Vladimirescu, punctele Islaz (G) şi Podul lui 1'\Jandaclu• (7), unde vestigiile arheologice descoperite (urme de constructii, gropi de cerrale, fragmente ceramiee), ne permit o asemenea localizare. IACACI, sat dispărut, pe Volovăţ, probabil în apropierea Adăşenilor, menţionat documentar Ia 10 aprilie 1430-1431. (DHR, A-:Mold, I, p. 14:1 --146). SilişLca acestui sat ar putea fi punctul descoperit pe ,,Valea Standolri" (2G) unde se află fragmente ceramicr care permit o astfel de îucadrare. BĂDATENI, sat dispărut, neidentificat, aflat undeva în apropierea satului Adăşeni, comuna Avrămeni, comuna Asrămeui (DIR, A-l\Iold., veac. XVII, voi. V. p. 288). Il. 12. COLECTII A. Colecţia ŞCOLAHE numismatircl a Scolii generale Adă~eni Printre dh·erse moncdc din rpoca modernă şi contemporană, aflate în colecţia Şcolii generale Adăşcni, se aflau şi următoarele patru piese descoperite pe raza satului Adăşeui şi în împrejurimi, care neau trezit atenţia şi care, la insistenţele noastre, au fost donate Muzeului judeţean Bo loşani : 1. Pies(t de trei groşi, poloneză, de argint (2,4;) g), emisă de Ştefan Bathory, pentru Higa (potrouic), în anul 1;)84, descoperită pe "Valea Standolci" (20), de locuitorul Ho laru N. Vasile din satul Adă­ şeni (fig. 1:Jjl -A, 2 -R). 2. Monedcl poloneazcl (1 ort) de argint (6,10 g), de la Sigismund al III-lea, bătută la Gdansk în 1617, descoprrită la suprafaţa solului în marginea yestică a satului Adăşeni în apropierea sectorului zootehnic al C.A.P. Adăşeni, de Îuyăţător Andrei Poh (fig. 13/3A, 4-H). www.cimec.ro A. PAUNESCU- P. 316 ŞADURSCHI 3. Monedli turceascli de argint (1 lîc = 10 parale), bătută în al patrulea an de domnie al sultanului Selim al 1 Il-lea (1792), la !stambul (2,65 g). Piesa a fost descoperită de un elev, în perimetrul satului Adăşeni (fig. 15/5 -A, 6 -R). 4. 1\1onedă austriaClt de brom (un creiţar), din anul 1816 (8, 55 g), descoperită (cu probabilitate) în cimitirul medieval de pe terenul S.l\I.A. Adăşeni (18). Informaţiile privind monedele din Colecţia Adăşeni au fost obţinute de la prof. Mihai M. Tatarciuc şi de la învăţătorii Dumitru AYasilcăi ~i Andrei Poh. B. Colecţia arheologicll a Şcolii generale Panaitoaia se compune din fragmente ceramice, obiecte mărunte din lut ars şi din silex, între care, srmnalăm: Un nuclru cvasi-piramidal elin silrx de Prut, cu patină alb-albăstruie, din palt>oliticul supt>rior, descoperit în zona satului Dimitrie Cantrrnir, loc nrprccizat. ~Iărgiră din calcar (caolin), ornamrntată cu crrcuri concentrice. Fusaiolă de lut, bitroncnnică. ornamentată prin împunsături umplute cu substanţă albă. Torţi amforr, romanr şi romano-hizanline, descoprritc în locul numit ,, În Hotar" (22). ' Un prrcutor din silex descopcirt intr-un loc neprecizat. Fragmente de yasc caracteristice culturii "Noua", provenind dintrun lor neprecizat. Posibil Timuş -,,Sectorul zootehnic". Vrrtrbră de animal fosil, drscpperită la nivelarea moyiJei din sectorul zootrhnic Timuş. Colecţia 1. 2. 3. 4. 5. G. 7. Informaţii, prof. Marcel Pinzaru, 1983 ; Cercetare CRA, 1983. C. Colectia mineralogică a prof. Ioan J;J elnici uc din satul A.urel Vlaicu în această colecţie, printre nu mcroase mostre, se află cîteva toporaşr şi dălţi de silex, atribuite tipologie perioadei de tranziţie de la rneolitie la rnoea bronzului, drscopcrite întîmplător pc raza comunei Avrămeni: 1. Topor din ~ilex alb (127 x 54 X 22 mm), păst,înd negativele unor desprinderi pe laturile înguste, şlefuit pe feţele largi, mai ales în zona tăişului. Drscoperit în 1977, pe locul numit "La Ţeavă" (10), aflat la circa 2 km sud-est de podul peste Bodeasa. 2. Daltă din silex (71 x 31 x 12 mm) de culoare cenuşie, bine şlefuită pe feţrle largi şi cu urme de cioplire pe feţele înguste, drscoprrită în 1975 pc locul numit "Giăvăneasa" (11), pe partea dreaptă a văii Bodeasa, la aproximativ 1 km sud ·vest de punctul "La Ţeavă." 3. Topor din silex (165 x 4o X 23 mm), de culoare alb-vineţie, cioplit sumar pe toate feţele, ayînd şlefuit numai tăişul. Descoperit în 1982 www.cimec.ro REPERTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA AVRĂMENI 317 la locul numit ,Horpod" (1:5), aflat la circa 0,8 km nord-est de iezetura acumulării de pe valea Bodeasa, în1re satele Aurel Vlaicu şi Ichimeni. 4. Dalti/ din silex (68 X 41 X 12 mm) de culoare neagră -cenuşie şlefuită, prezentînd urme de uzură pe tăiş. Piesa a fost descoperi 1ă în 1980, pe "Valea Standolei" (20), în zona satului Zoiţaui. Informaţii, prof. Ioan Melniciuc, 19BJ. Ol3SER\"A ŢII Puncte menţionate în prima ediţie a lucrării noastre (RAJB, l, 1976), dar care, în urma verificărilor, nu au mai fost inserate în această fasciculă, elin diferite motive : 1. lchimeni -"Vatra satului" Nu s-au putut determina în vatra satului Jocuri unde ar fi putut efectua în 1893 sondaje Gr. Buţureanu şi N. Beldiceanu. 2. Ichimcni -,.La Ia::". Nu a putut fi identificată în teren aşezarea din secolele III -JV e.n. şi nici siliştea din secolele XY -XVI, menţionate în lucrările ,Aşezilri" · · ·, Repertoriul bibliografic···, etc. Informaţia cu privite la o piatră funerară cu inscripţie, este eronată, inscripţia în discuţie fiind găsită de fapt la Sîrbi, comuna Vlăsineşti. PRESCURTARI La abrevierile folosite în capitolul 1 (Albeşti) al acestei lucrări, pe care o publicăm după opt ani într-o a doua ediţie, îmbogăţită, pe fascicule, se adaugă : - Cond. Vist. Mold. 1816, Supl. 1: Corneliu Istrati, Condica Vistieriei Moldovei din anul 1816, publicată în Analele Institutului de istorie şi arheologie ,.A. D. Xenopol - Iaşi 1Q7~. Supliment 1. BCMI Buletinul Comisiunii 11Ionumentelor Istorice, Bucureşti. Nestor, Der Stand··· Ion Nestor, Der Stand der Vorgeschichlsforschung in Rumănien, 22, Bericht dei Kommis,ion: Riimisch - Germanischen 1932 (1933) Frankfurt am Main. MNA Muzeul Naţional de Antichităţi :Materiale Materiale şi cercetări arheologice www.cimec.ro A. PĂUNESCU- P. ŞADURSCHI 318 - Filipescu-Dubău, Băcilă, DGJD H. M. 1833 - Frunzescu, DTSR - Din tr. jud. Bot. Nicu Filipescu - Dubău, Dicţionar geografic al judetului Dorohoi (întocmit şi prelucrat în formă lexiconică de C. Chiriţă), Iaşi 1891. Ioan C. Băcilă, Împărţirea administrativă a Molclovei în anul 1833 (două documente cartografice) în amintirea lui Constantin Giurescu la douăzeci şi cinci de ani de la moartea lui, Bucureşti, 1944. Dimitrie Frunzescu, Dicţionar topografic şi statistic al României, Bucureşti, 1872. Din trecutul judeţului Botoşani (Muzeul Judeţean Botoşani), I, (1973) Bacău, 1974. LEGENDA HĂRfll 1. Avrămeni -,,Laturile Mici" = "Siliştea" 2. Avrămeni -"La Grădină" 3. Timuş -"Tarlaua Dediu" = "La Găinărie" 4. Timuş - "Secărişte" 5. Tudor Vladimirescu - "Movila din marginea satului" (actuatmente nivelată). 6. Tudor Vladimirescu - "lzlaz" 7. Tudor Vladimirescu -"Podul lui Mandache" 8. Aurel Vlaicu -"Secţia S.M.A." 9. Aurel Vlaicu - "Sub Coasta Avrămenilor" 10. Aurel Vlaicu - "La Ţeavă" 11. Aurel Vlaicu - "Glăvăneasa" 12. Aurel Vlaicu - ,,1\1ovila exca11ată" 13. Aurel Vlaicu -"Fîntîna lflodoaei" 14. Aurel Via ieu - "1 azul de pe valea Bodesei" 15. Aurel Vlaicu - "Horpod" 16. Ihimeni -"La Odaie" 17. Ichimeni - "Mo11ila Ratoş" 18. Adăşeni - "S.M.A. - Secţia Adl1şeni" 19. Adăşeni - ,.Gîtul Lupului" 20. Zoiţani - "La Standolă" 21. Dimitrie Cantemir - "Dealul Răchitei" 22. Zoitani - "ln Hotar" 23. Di~itrie Cantemir - "Slealml Liveni" 24. Panaitoaia - "Fînlina flolodnei" 25. Avrămeni -"La Plidurice" 26 -54. Movile 55. Avrămeni -.,Sectorul zootehnic al C.A.P." 56. Timuş -"Sectorul zootehnic - Timnş" www.cimec.ro REPERTORIUL ARHEOLOGIC, COMUNA P unele Avrămeni Ichimeni Ichimeni rămase AVRAMENI necarlale : - "In preajma satului" - Loc neprecizat - "Valea Boului" 319 -- tezaur monetar - Aşezare La Tene - Aşezare Cucuteni, fază neprecizată Tudor Vladimirescu lehi meni ,,Lîngll sat" - "Malul nordic al iazului" - Aşezare şi Hallstatt Cucuteni B - Aşezare din Mii. I, e.n., asec. II!- 1 V flată in parte, pe terit. comunei vecine, Coţuşca. Adăşeni - ,,Iazul Nou - Adăşeni" -- Aşezare Cucuteni, neprecizată. www.cimec.ro fază Foto 1 - ComUtn i\ VRAMENI 111 : AVRA.l\'IENI. Sectorul zooţehnic al C.A.P. 05) ; 1/2 : DIMITRIE CANTEM!H, Dealul Răchitei (21); 1/3 : ADASENI : S.M.A. (1B), Gîtul Lttpului (19) ; 1/-!: ZOITANI: La Standolă (20); 1/5: DIMITRIE CANTEMIR, Sleahul Liveni (23); 1/6: AVRĂMENI : Laturile Mici (1), Movilă aplatisată (29) ; 1/7 : ICHIMENI, La Odaie (16) ; 1/B : TUDOR VLADIMIRESCU, Izlaz (6), Podul lui Mandache (7). www.cimec.ro REPERTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA AVRĂl\fENI 321 o.p ..,..le ~· o tS' <" -:,. / ----~~-- .. _" __ _\. Ilarlct arlleologic<l a cotiwnei A.t'r<imrni www.cimec.ro . A. PAUNESCU- P. ŞADURSCHI 322 i:~y:,,ţ~ . '.·:··: . -.;. • ~.. 1 • :: ... . . ..... ·-.. -~-- .. · :~' ........ 1 ..... . • Fig. 1 Al·rămeni - "Loturile }\fiei"- "Siliştea" (P. 321) Mileniul e. n. (1 - 13); f~udalism tîrziu (1 - 3). www.cimec.ro I, sec. 1 ;~: • • • • (. .. III- n- REPERTORIUL ARHEOLOGIC. COlVIUNA AVRĂMENI 323 ......... _ ••• ...!.,•' .. - - ••••• ' ' .. \ \ \ D Fig. 2 - Anărneni - "La Grădină" 2 3' (P. 148): :\Iileniul J, sec. III - 1\' r.n. (1 - 8). www.cimec.ro A. PAUNESCU - 324 P. ---------------------------. ~ . . ... ": .-:~ ':· .._: ... f.::._·: · "_:-:-.:._: .<··:·~ ~ ::· :·~·: ::~: ·. .~- ~~"/-.·::.-. :.:.:.-. :-~-~.·. ~·:.: ....... ~ . ,, ·~ . i . >.-< . ·.·.·O··.. ·. ·.:·.... ... ·... ·.·.a····.·.·.·. ' \! ŞADURSCHI • . . . . . . "' . . .. . ... ' ) 1 .... , .. . • - 4i . .,_ .. \ ·.···\ :.':·.·. .:.:.o. O. ·"'- ::·:• .·:' .J . 1 ....... -.,··... . .... ·· , •• ·... . ':\ :\ .. 6 Fig. 3-Adăşeni - "Gîlrzl Lupu/ui" (P. 450): Sflrşitul www.cimec.ro epocii bronzului, cultura Noua (1- 7). 325 REPERTORIUL .-\RHEOLOG.IC. COMUNA AVHAMENI ·------ 2 o 1 1 ...... 2 leeew 3 1' Fig. 4 - Panaitoaia - "Finlîna Holodnei" (P. 484) : Fcudalism tirziu, sec. XVII- XVIII (1 - 4) ; Adăşeni- "(atu/ Lup li lui" (P. 450) :Prima epocă a fierului (5); a doua epocă a fierului (6- 7). www.cimec.ro o Fig. 5 - 1 2 j Zoifani - "La Slandolă" (P. 456) ; Feudalism timpuriu (1, 12) ; feudalism dezvoltat (5, 7 -9); feudalism tîrziu (2 - 4, 6, 10 - 11, 13). www.cimec.ro REPERTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA AVRAMENI 327 g! .. \\~·~·.-.~: .. ::.: ·.;·:·\.:'•:'·."· :.;::·.;..,:_ \ 1.. ;.'.ii··,-.·."·' .. ··:::··..·.··, ...,;,·.. :;·; :·. '/ Fig. 6 - Zolfanl - "La Slandolă" (P. 449) : Sec. II - III e. n. (6) ; Mileniul 1, sec. Ill- IV e.n. (1, 8, 10) ; feudalism timpuriu (12); feudalism dezvoltat (2 - 5, 7) ; feudalism tirziu (9 - 11). www.cimec.ro A. 328 ·"; PĂUNESCU- P. ŞADURSC::-"1 ... - . ~ ~__..::·:··.·.~·· .. ·. ---.......... -~··> . ~./'ta...\ . -A.:"" A.~~-"""'-, . V/ ./.· -----------~ 3 1 ;. i ·. .. \ \ . \ 1· / 0 ~~ t;._- ._ /: 1/. 6 --------~-------( o L... 1 'L.. ... 2 3 ' Fig. 7 - Tudor· \"ladiruirescu - "l;[az" (P. 452): Fcudalism tirziu, sec. XVII - XY!ll (1 - 4). Z oi ţ ni - "Dealul Răcllitei" (P, 47) Cucuteni, fază neprecizată (5 - 6.'· 1 chim e ni :..._ "La Odaie" (P. 447) ; Fcudalism tirziu (7 - !J). n www.cimec.ro 329 REPEHTORIL'L .-\TIHEOLOGIC. CO!I·IUNA.•-\. VRA!IIEKI ~ / i- .'/· r -'2 ------------------~A... ,.. · .. 1 1 o 2 // .3 --~-===--===='~ Fig. 8 - Zoitaui - ,,ln Hotar" (P. 451): Cuwleni, faza A- B (7); faza B (2- 3) (1, www.cimec.ro 4 - 5) ; l\1ileniul II, sec. III - IV (6). fază neprecizată A. PAUNESCU- P. 330 .o l '-~~··· ~ ŞADURSCHI -l . A!IE • ........ j~' Fig. 9 - Timuş - "Secărişte" (P. 22) : Sfîrşitul epocii bronzului, cultura Noua (2) ; epoca ficrului (1, 3); "La Găinăric" (P. 453) : Mileniul 1, sec. III - IV (5 - 6), www.cimec.ro REPERTORIUL AHHEOLOGIC. COMUNA-AVHAMENI ~ 331 .F..-:- - - o· ( ) Î 2 ------~--- ·o. ---- .r 6 Fig. 10 - Dimitrie Cantemir - "Şleahul LiDeni" (P. 455) : Perioada de tranziţie de la eneolitic Ia epoca bronzului, cultura Horodiştea (6) ; sfirşitul ep. bronzului, cult. Noua (1 - 4) ; piesă silex (5). www.cimec.ro 332 A. PAUNESCU o L. P. ŞADURSCHI 2 !i ' ~1 Fig. 11 - Aurel Haicu - Colectia prof. I. .1lelniciuc: Toporaşe şi dălţi din silex, aparţinlnd perioadei de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului, provenind din punctele "Glăcă­ neasca" (3), "Horpod" (4), "La Ţeavă" (5). Zoiţani - "La Standolă" (1). Dimitrie Cantemir: www.cimec.ro "Şlealml Livenilor" (P. 455) - Cucutcni B (2). 333 ltEI'ERTOHI GL ARHEOLOGIC. COl\IUl\A AVRA:.\'fENI 5 7 ! 1, Fig. 12 - Liveni~ (P. 455): 1 ,.La Odaie" (P. -1!7): :=!, 5, "Sectom/ :ootehnic" (P. 143): S; ZoiJani - ,.La Standold" (P. 4-19): 9. Piese silex: 1 - 3 ; 5 - 7 ; 9. Fragmentwww.cimec.ro ccrmnic ; ·i Vertebră animal fosil : 8. .\u:lmt'ni, comuna: Dimitrie (;;mll'mir- ,.Ş/ealm/ ,\urrl \"lai~:u- ,.la:ul de pe valea Eodesei" (P. 4-12): 2; Iehimeni - i; Tinm~ 334 A. PĂUNESCU P. ŞADURSCHI ~ ' \ -Fig. 1:1 - Îcblmeni - Va~~ şi frJ.gm~atc c.::ramk.~ di11 co~c:·fia fl 1,/arearu, afl:ttc in fondtt 1 documentar al Institutului de arheologic din Bucureşti (nr. inY. II/11 ·182 - 11 ·187) www.cimec.ro HEl'EHTOHIUL l\.RHEOLOGIC. COlHUNA o AVHĂMENI 2 :335 3 ...•. }( 11 Fig. 14 - Adăşeni- nGilul Lupu/ui" (P. 450): Cultura ~oua (15) prima epocă a ficrului (1, 5, S,l0-12); a doua epocă a firrului (2- 4, 6, 9, 13); daci, sec. II- IIIc.n. (7- 11). 1 chimen i - "Movila Hatoş", Cucutcni B (16) A v r ă m e ni - "La Păduricc", l\Iov. 25 - scito - sarmaţi (17). www.cimec.ro A. P.\.UNESCU - P. ŞADUlSCHI 2 F:o:;. 15 - Pks~ numismaticc desco1Jerite in yutr.1 satului :\dii~rni şi ln imprejurimi. www.cimec.ro ALEXANDRU PAUNESCU ŞI PAUL ŞADl!RSCHI REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL ROMÂNIEI JUDEŢUL BOTOŞANI III. COMUNA BAL U www.cimec.ro Ş EN1 www.cimec.ro CONSIDERAŢII GENERALE DE ORDIN FIZICO-GEOGRAFIC * Teritoriul comunei Băluşeni face parte din punct de vedere geomorfologic (ca şi cel al comunelor Albeşti şi Avrămeni), din subraionul Cîmpiei Jijiei superioare şi a Başeului (subzona Podişului Botoşani -culoarul Sitnei). 1 El este cuprins între 26°41'15" şi 26°52' longitudine estică şi 47°48' latitudine nordică. Acest teritoriu care ocupă o suprafaţă de aproxima tiv 110-115 km\ se prezintă în general ca un relief cu o altitudine medie de circa 150 m. În ceea ce priveşte altitudinile maxime, acestea pot fi întîlnite prin acele forme de relief cunoscute sub toponimele de : Dealul Zăiceşli (216 m), Dealul Draxini (208 m), Dealul 'ficlău (195 m). Alte înălţimi afla te pe acelaşi teritoriu, poartă denumirile de: Humăria, Holmu, La Cruce, Siliştea, Baba etc. În ceea ce priveşte relieful şi pe teritoriul comunei Băluşrni, ca şi în restul teritoriului judeţului Botoşani, întîlnim diverse forme de relief, ca de pildă: holmuri, podişuri, şesuri. Avem deci de-a face şi aici cu un relief care se prezintă sub forma unor interfluvii cu aspect colinar şi deluros, cu platouri fragmentate de o reţea de văi, a căror versanţi sînt uneori afectaţi de unele procese de alunecare. Cea mai mai importantă vale este cea a Silnei, care străbate teritoriul de est al comunei, pe direcţia nord-vest - sud-est, pe o lungime de circa 6-7 km, avind o scurgere permanentă. O altă vale cu o scurgere semipermanentă este cea a Drăcşanilor (afluent pe dreapta al Sitnei). Celelalte văi sînt mult mai înguste, unele din ele avînd o scurgere temporară, mai ales în timpul precipitaţiilor mai abundente de primăvară, iar altele sînt complet seci, ca de pildă Valea Humăriei, valea Parcari, valea Bîrlădeanca, valea Frmdoaia şi altele. Dintre toate aceste văi, şesul Sitnei este cel mai larg, variind între circa 200 şi 1000 m. Vasile Băcăuanu crede că Sitna a existat ca vale încă din timpul terasei de 100 m, adică de la începutul cuaternarului. După acelaşi cercetător, procesele morfologice active de pe versanţii săi au distrus în cea mai mare parte terasele superioare din lungul văii. * Pentru Cap. II (corn. Avrămeni), vezi acest volum, p. 299-336. Vasile Băcăuanu, Cîmpia Moldovei (studiu geomorfologic), Bucureşti, 1968 ; 1. Ielenicz, in Encic/opedia geografică a României, Bucureşti, 1982, p. 273 - 275 ; J. Ujvari, Geografia apelor Romdniei, Bucureşti, 1972, p. 540- 541. 1 www.cimec.ro 340 A. PAUNESCU - P. ŞADURSCHI Cadrul fizica-geografic schiţat mai sus privind mierozona la care ne referim, ne îngăduie credem, o mai largă înţelegere asupra continuităţii de locuirea diverselor comunităţi umane de aici, incepind cu cl'le din paleolilicul superior şi sfirşind cu crle feudal-tirzii. CO_:\[SIDERATII DE ORDI_:\[ ARHEOLOGIC -ISTORIC pe teritoriul comunei Băluşrni s-au depistat pînă în prezent 2G punclc din care unul singur nu a putut fi earia~. Dinire acestea, 10 puncte cu vestigii aparţinînd unei singure cuHuri materiale şi altele lG cu resturi culturale aparţinînd la două sau mai multor nivele de locuirr. Punctde se repartizează astfel: A - paleolitic, în cinci locuri, elin care două aparţin gravetianului, unul tardenoazianului, iar alte două incadra te larg, în palcoliticul sHpe. rior, fără, a se putea preciza cullura; B - cnefJlitic, cultura Cucutcni, 7 puneti:'. Pentru nici unul dintre ele nu s-a putut stabili faza, datorită pLiternicii corodări a m1terialului strins, probabil datorită solului acid, d~ pădttre, caracteristic zonei; C -perioada de tranziţie de la weolific la epoca bronzului, este reprezentată printr-o siugură descoperire izolată, fără.a se putea preciza cultura; D -epoca bronzului este reprezentată de asemenea printr-o singură descoperire a unei piese izolate (un topor de piatră dură, şlefuit, cu gaură tiausversală); E -prima epocâ a fierului este reprezentată, pentru faza tirzie, sec. VI -V î.e.n.). într-un singur punct, cu piese aparţinînd unei populaţii instrush·e, scitice; F -a doua epocii a fierulili ne-a furnizat resturi de cultură materială în 6 puncte ; G -alte 4 puncte putînd fi încadrate larg, în epoca fienrlui, fără a se putea preciza perioad1.; H -perioada corespclll:illnare prouinciei roman-~ Dacia, sec. II -III c.n., trei pune te ; I -Mileniul I, secolele III-IV, este reprezentat în 9 locuri; J -secolele VI- V II sint reprezentate intr-un singur punct, documentat cu o fibulă digitată; K -secolele VIII -XIII. piuă în prezent, nu sint documentate cu material arheologic: L - feuda!ismul dezvoltat este marcat, incepind cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea într-un singur punct, iar în alte 4 puncte cu materiale pentru secolele XV -XVI; M - Feudalismul tirziu (secolele XVII -XVIII) este documentat Îii 10 puncte ; N -Pentru perioade neprecizate ale feudalismului, s-au mai descoperit materiale în alte trei puncte. Pe baza materialului arheologic, hidronimici şi a unor yagi informaţii scrise, s-au putut stabili locul siliştei satului dispărut Căcăceni, situat între Zăiceşti şi cartierul Tulbtireni al municipiului Botoşani, în apropierea confluenţei piriu)ui. Tc:iscu. cu Dr.?sleuca, loc numit astăzi "Podul Coştea­ nului". r~rheologice, www.cimec.ro III. 1. B .\ L U Ş E N 1, sat, comună (1968)* Denumiri vechi: Băloşeni, Balusrni, Zo'iin 1\len{iuni documentare: 20 dec. 1G35; R. 1774; H. 1833 Nu mult timp după prima sa atestatrc documentară, Băluşenii sint pc harta întocmită de domnitorul Dimitrie Cantemir~. Dacă nu cumva este vorba de o eroare, faptul că pe această hartă Băluşcnii sînt marcaţi pe partea stingă a Sitnci, ne duce la ideea că -aşa cum de alt fel consemnează şi tradiţia -iniţial, satul Băluşrni era situat pe panta . dealului şi pe valea numite astăzi "Siliştca", aflate• în coada lacului Dracşani, unde wstigiile arheologice atestă exislenţ:a unri aşezări săteşti în seolele XVII -XVIII. Nu excludem (în cazul fixării arbitrare a localităţii pe harta lui Dimirtrie Cantemir), ca silişlca la care ne-am referit să apartină unui alt sa!: dispătrut "· . La recensămÎntul din 1774, satul Băluşeni (Băloşcni) awa 36 de gospodădi~ pentru ca în 1816 să ajungă la ;)8 gospodării, ale: unor "lăcuitori birnici" şi alte 15 gospodării fără bir. Satul, adnd "loc de hrană puţin", aparţinea comisului Iordachi Başotă, alijyerişul locuitorilor provenind mai ales din p1;estarea me:seriei de rotari 5 • În 1875 satul atinge numărul de 112 locuitori 6 • trecuţi * Conform împărţirii teritorial-administrative din anul 1968 Cantemir, D.JI.-H. (A se wdea şi cdipa din 1973 a lucrării). 3 Pentru studierea începuturilor şi a dezvoltării satului, a se consulta şi : Ghibănescu, Ispisoace şi =apise, v. II, p. J, p. 92, 151 ; Băcilă, H.Jf., 183.1, p. 144 ;·Nădejde- Ţiţu, DGJB, p. 239. ~ Dmitrlev, M.c.f., I, p. 63 ; Iciem, II, p. 255 - 256. Potrivit ultimei surse, in iunie 1774, din cele 36 case, 27 aparţineau unor rufetaşi (1 popă, 1. daseăl, Il scutclnici "a sulgcroai", 6 scutcin:ici "a vatavului Antohi", G scutelnici "a medclnkuului Tudorachi" şi 5 ţigani), iar 9 unorbimici (1. Ilie sin Axinti, 2. Ion muntean ; 3. Stefan Faleă ; 4. lftimi Bălţătcseu ; 5. Ilie zct Cii'linii; 6. Vasile, ungurc::m ; 7. Jgnat sin Urs'u ;· !!. Tiinas:l sin ~lihăilă ; 9. Sava, vomie Rufe.l•aşii crnu : 1. Popa lftimi ; 2. Grigori, dascăl; 3. Axinti, pas, scutclnie sulgcroai lui Zosin ; 4. ~tc:fan puşcaş, tij ; 5. Cost::mdin, argat, tij ; 6. Nichita, argat, tij ; 7. Ion v:ltăman, tij ; 8. lo6<11 Bălţăteseu, tij ; 9. ~tefan, Yicriu, tij ; 10. Vasili, murariu ; tij ; 11. Toader, rus, sentclnic la vatavu ,\ntohi ; 12. Iacob sin Babii, tij ; 13. Simion, scutar, tij ; U. Ion, ungurean, tij; 1.5.. Toader, ungurcan, tij; 16. Toader sin murar, tij, 17. Ilie Racliş, seutelnic medelllkenduJ Tudurachi ; 18 Grigoraş Pascal, tij ; 19. Ioniţă, argat, tij ; 20. Toader, argat tij ; 2L I<lln., muntean, tij ; 22. Apostu, muntean, tij ; 23. Ştdan Dicusar, ţigan; Ştefan Ţolincu, ţig.an ; 2lii. Ion, bucătnr, ţigan ; 26. Sa\·a sin Toadt•r, ţigan ; 27. Mitrofan, ţignn. 5 Gonci. Visl. Jlolci. 1816, Supl. I, p. 102. c ,;,ouciumul Român", I, (1875), p .. 13G. Potrivit a~cstci surse destul de tirzii, satul aparţil'lea .eomisului Jordaki. Başotă-Zosin şi se afla in vecinătatea moşiilor Tăllulrcşti, Stăuccni, TohilmiL · · · 2 www.cimec.ro A. PAUNESCU- P. ŞADURSCHI 342 III. l.A. Pc deal spre Draxi,ni (19) În marginea de est a satului, pe partea dreptă a văii pîrîului Băluşenilor şi pe stînga drumului comunal Băluşeni-Draxini, pe un piatou înalt, în uşoară pantă, s-a descoperit o întinsă aşezare (vezi foto 1/1) din care s-au cules bucă~i de chirpici sau lipitură arsă, piese de silex (fig. 2/2. 5)- Iame, gratoare- un topor rectangular plat, din rocă marnoasă, (fig. 2/4) precum şi foarte multe fragmente ceramice atribuite culturii Cucuteni, fază neprecizată datorită corodării materialului. Informaţie prof. Iacob Ioan, 1974; Cercetare CRA, 1974, RAJB, I, p. 47. Stare de conservare bună ; Col. MJB (nr. inv. P. 26). Dia. col., Cl. a-n. III. 2. BALUŞENII NOI, sat, Cl)muna Denumirea veche: Pirlita Atestare documentară: 1893 III. 2. A. Podişul 7 Băluşeni (1968) ; Mare= Catarg (1) La 1,5 km nord-nord-est de satul Băluşenii Noi, pe versantul drept al unei viroage, în apropierea obîrşiei aceasteia şi în preajma unor izvoare, Ia aproximativ 1 km est-sud-est de sectorul zootehnic Tocileni, comuna Stăuceni, pe un platou înalt s-au descoperit fragmente ceramice, (fig. 3/1) bucăţi de chirpici mărunţi din a doua epocă a fierului, un fragment feudaltîrziu, precum şi o piesă de silexpatinată şi calcinată, aparţinînd paleoliticului superior (Gravettian). 'Cercetare CRA, 1979 şi 1983; Col. MJB (nr. inv. P. 430 Stare de conservare bună ; Dia. col., Cl. a-n. III. 2. B. P.1diş- Vizuini şi P. 462). (2) La aproximativ 1,5 km nord de Băluşenii Noi, pc un pinten înalt cu circa 15 m faţ.ă de firul văii, mărginit la est şi nord-est de valea pîrîului Podiş şi Ia vest pe pîrîul Puturosul (vezi foto 1/4), se află o aşezare aparţinînd culturii Cucuteni, fază neprecizată, hine conservată, din care s-au cules fragmente ceramice şi bucăţi de chirpici. Mater~alul corodat nu permite o încardare mai precisă. Informaţie Ivan Ion. 1983 ; c"ercetare CRA, 1983 ; Colecţia MJB (nr. inv. P. 463) ; Dia. col., Cl. a-n. III. 2. C. La 1 az la Georgeasca (3) albia La aproximativ 1 km vest-nord-vest de satul Băluşenii Noi, în majoră de pe. partea stîngă a Sitnei s-au descoperit fragmente, 7 Satul a fost lnfiinţat prin vinzarea a 52 loturi din proprietatea statului, pc moşia P irlila In baza legii agrare din 6 apr. 1889. (Vezi I. D. Marin, Eoolufia siltla(iei fărănimii boloş1lncne fntre anii 1864 şi 1907, In Stud. şi art. de ist., III (19G1), p. 286 - 287). www.cimec.ro 343 HEPERTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA BALUŞENI ceramice aparţinînd mileniului I, secolele III-IV e.n. (fig. 3/5 -6) şi feudalis· mului tîrziu (fig. 3/9 -1f)· Cercetare CRA, 1983 ; Col. MJB (nr. inv. P. 491); Stare de conservare de lucrările horticole şi de irigaţii ; periclitată Dia. col. CI. a-n. III. 2. D. Pe dealul de la est de sat = Beaua (necartat) Pe dealul de Ia est de sat, într-o ravină produ'ă de apele de şiroaire, ::~ fost descC'perit întîmplător, în anul 1965, un topor-de silex şlefuit parţial, iar in rest cu aşchicri plate pe ambele feţe, aparţinînd probabil perioadei de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului. N. Zaharia, M. Petrescu-Dimbovita şi Em. Zaharia, Aşezări ... , p. 255 i Victor Spinei, MemAntiq., 3, 1971, p. 85; Al. Păunescu, P. Şadurschi, V. Chirica, RAJB, 1, p. 47; Colecţia MJB, inv. 212. III. 3. BUZENI, sat, comuna Băluşeni (1968) Denumiri vechi : Budzeni, Buzăni Menţiuni documentare: 11 martie 1586; R. 1774; Cond. Vis!. Moi. 1816; II. 1835. La 1774, satul proprietate a stolnicesei Kogălniceanu, era mai mare decit Băluşenii 8 , avînd 62 gospodării, pentru a descreşte apoi la 40 "lăcuitori birnici" cu "loc de hrană puţin" 9 tn 1816, aparţinea bănesii Catrina, CozmuJeasa, iar în 1875 proprietate a sărdăresei Zamfiriţa Racliş, ajungînd la 45 locuitori ţ••. III. 3. A. Dealul Hlrlop = Dealul Buzeni (6) Pe platoul înalt situat între satele Coşuleni şi Buzeni (veti foto 1/5) la circa 0,2 km sud-sud-vest de biserică, se află o aşezare aparţinînd culturii Cucuteni, fază neprecizată, care a oferit bucăţi de chirpici şi de platformă nrsă la roşu, precum şi fragmente ceramice mărunte, puternic corodate. Cercetare CRA, 1983. Stare de conservare relativ inv. P. 486) ; Dia. col., Cl. a-n. bună. Col. MJB (nr. 8 M. e. f., p. 199 - 200. Din cele 62 case, 57 aparţineau unor locuitori birnici : 1. Ştefan Orbul ; 2. lsak Lupaşcu ; 3. Maftei ; 4. Gheorghe, dulgher ; 5. Ion, ungurean ; 6. Ion zugrav; 7. Vasile Ţintilă; 8. Gheorghe sin săhăidăcar; 9. Ion; 10. Ştefan Antemi ; 11. Ion Ciuntul; 12. Maxim zct Ţintilă; 13. Ştefan brat Maxim; H. Vasile Drume; 15. Vasile, abeger; 16. Yasilc, strugar; 17. !sac Tomşe ; 18. Ion Tomşe ; 19. Ilie sin Suhanei ; 20. Grigoraş sin Suhanei ; 21. Grigoraş Canţie ; 22. Simion, eiubotar ; 23. Micul Spinul ; 24. Loghin Burcă ; 25. Vasile Burcă ; 26. Simion Burcă ; 27. Ursachi, scutar; 28. Dorofti, săcrier ; 29. Ioniţă Mercşca ; 30. Dămlan 1\Icreşca : 31. Ştefan ; 32. Ioniţă Botezat ; 33. Istrati Avram ; 34. Toader Ganul; 35. Irimia, vătămau; 36. Sandul, dohotar; 37. Ştefan sin dohotar; 38. Ion, funa.riul; 39. Vasile, crişmar; 40. Miron, rotar; 41. Gheorghe a lui Kanschi ; 42. Chirica, dulgher; 43. Costandin ; 44. Gheorghe, dascăl; 45. Vasile brat lui ; 46. Ion Bieescul; 47. Toadcr, dulgher; 48. Chiriac, vornic ; 49. 1\Iacovei, văcar; 50. Petre Burcă ; 51. Ion, ungurean; 52. Istrati, rus ; 53. Adam ; 54. Vasile brat lui; 55. Simeon: 56. Grigore Medurhan ; 57. Gheorghe Ţintilă. Rufetaşii erau : 1. Popa Onofrei; 2. Popa Mihălachi; 3 Ion, bucătar, ţigan ; 4. Ioniţă, vezeteu ; 5. Irimie, ţigan. 9 Cond. Vist. Mold. 1816, Supl. 1, p. 96 10 "Buciumul Român", I (1875), p. 568 ; Pentru cercetarea inceputurilor şi a dezvoltărll satului, a se consulta şi DI R, A-Mold., XVI, v. III, p. 309 ; C. C. Ginrescu, P. R., p. 215. www.cimec.ro A. PAUNESCU- P. ŞADURSCHI 344 -----------------------------------------~---------- III. 3. B. La Harbuzclrie (14) La aproximativ O, 7 km vest de sat, pe un platou înalt mărginit la w·st de valea Porcari iar la sud de valea Ţarnei, (vezi foto 1/3), s-au descoperit fragmente ceramice puternic corodate, bucă·ţi de chirpici, precum şi un topoplat de marnă (fig. 10/1), şlefuit, aparţinînd culturii Cucuteni, fază neprecizată. Aşezarea era apărată de pante abrupte. Cerceţare erodarea III. 3. C. La CRA, 1983. Stare de conservare Col. MJB (nr. inv. P. 457 scoarţei. Cîrnitură periclitată şi P. 469). de arături şi ele Dia. col., Cl. a-n. (15) La circa 1 km vest-sud-vest de sat, pe partea stîngă a şoselei Botoşani­ Iaşi, pe panta cuprinsă între firul de apă al unui izvor captat ce curge spre pădure, şosea şi marginea pădurii (vezi foto 1/2), la aproximativ 100-150 m nord-est de staţia de autobuz Varianta Curteşti, s-au cules la suprafaţa terenului arat, fragmente ceramice aparţinînd eneoliticului, Cucuteni, fază neprecizată, epocii fierului şi mileniului I, sec. III -IV. (Fig. 9/5-8, 11) Tot aici s-a găsit şi o bucată de zgură meta lică. Informaţii Asofronoaie Florin~Costel, 1983. Cercetare CRA 1983 şi 1984 . .Stare de conservare periclitată· de erodarea pantei. Col. MJB (nr. inv. P. 483) ; Dia. col., Cl. a-n. III. 3. D. "Gitul Popii" (16) .. Pe un mic platou în pantă, aflat la aproximativ 1 km vcst-sud-wst de marginea satului Buz~ni, pe partea dreaptă a izvorului din faţa staţiei de autobuz la varianta pentru &."'ltulCristeşti, între şoseaua Botoşani-Iaşi şi pădure, (vezi foto 1/2) s-au cules la suprafaţa solului fragmente ceramice din a doua epocă a fierului (fig. 9/1 -3, 7), mileniul I, sec. II -III (fig. 9}4, 6, 10), sec; III-IV e.n. (fig. D/3, 8, D, 11) şi probabil din secolt>le VIII-X (fig. 9/12)· Cercetare CHA, 1983 ; Starea de con~ervare precară datorită adll.urilor adînci şi erodării pantei. Col. MJB (nr. inv. P. 481). Dia. col., Cl. a-n. III. 3. E. "Dupil !-luci"= "Coasta Vrinceanului" (17) In marginea de sud-sud-vest a satului, pe un platou înalt, cuprins intre valea Buzenilor, marginea satului şi şoseaua naţională Botoşani-Iaşi (wzi foto 1/2), s-au descoperit fragmente ceramicc, bucăţi de chirpici şi de platformă aparţinînd culturii Cucuteni, fază neprecizată (fig. 8/1-2, 4, 10), precum şi fragmente ceramice atipice, atribuite epocii a doua a fierului şi feudalismului, faze neprecizate (fig. 8/3, 9). Informaţii ele. la elevii "Aştefănoae Florin-Costel şi Iftimie Daniela, 1983. Cercetare CRA, 1983 ; Stare de conservare bună ; Dia. col. Cl. a-n. ; Col. MJB (nr. in''· P. 465). III. 3. F. "La Sandouici" = "Boacc'i" (18) La circa 0,5 km est-sud-est de sat, pe· un platou in pantă de pe partea stîngă a văii Hîrlop, . în marginea de nord a gospodăriei Iulia www.cimec.ro · i1E?EHi'ORlDL ARHEOLOGIC. COMUNA BALUŞENI 345 ·~hndovki (Boadi), s-au cule-s citeva fragmente ccramicc fclidalc din feuda- Jismul dezvoltat şi til'ziu. Cercetare CRA, 1983 ; Col. MJB (nr. inv. P. 460); Dia. col. Cl. a-n. III. -1. COŞULENl, sat, comuna Băluşeni (1968) Denumiri vechi: Coşutcni ('?), Coşulcnii Cristescului, Coşulenii l\-Ioţctl. (Cltimele două sate au format apoi acelaşi sat.). Men!iuni documentare: 24 apr. 1548; R: 1774; I-1. 1835. La 1772 figurau patru gospodării răzăşeşti sub denumirea de Coşoleni, iar in lÎ74 numărul lor se reduce la trei. În ambele recensămintc rste menţ\onat mnilul Ioniţă Coşotcanul' 1 • În 1816 Coşulenii erau ai stolnicului Gavril IStrati, satul figurînd in evidenţele Vistieriei cu "loc de hrană îndestubt" pentru cC'i 18 "lăcuitori birniei" 12 • · III. -t c\. ,.La Rcl.clzi(i" = "Curmiiturci" sau Şlealwl lJciluşrni (4). La circa 1 km C'st-nord-cst de sat, pr par ten stîngă a văii Dreslcuca, nu departe df' confluenţa cu valea Parcari (vezi foto 1/1) scati descoperit fragn-iede eeramice din a doua epocă a ficrului, din secoluele II -III e.n. şi feudale, fază neprecizată. Cerceatre CRA, 1983 ;· Col. MJB (nr. inY. P. 410) ; Dia. col., CI. u-n. III. -!. B. ,.La Bisericii" (7). in marginea de vest a satului Coşuleni, pe platoul Îil panlă de pe partea a văii piriului Buzcni, (wzi foto 1/5) s-au dcscoperiL fragmente cer8mice, bucăţi de chirpici şi zgură, apar!inind perioadri feud'li-tîrzii (Fig. ;)'1 -5). Este foarte posibil ca aici să se afle siliştra Coşuknilor sau Buzenilor. dn,aplă Cercet. CRA, 1983 ; Col. MJB (nr. in\'. P. 438) ; Dia. col., CI. a-n. III. 1. C. "SiliJle" (;)). in m~,rginea de nord-nord-est a satului Coşuleni, pe par lea stingă n pîrîului Buzeni = (Porcari), (fezi foto 1/4), s-au descoperit pe o intinsă suprafaţă, fragmente ccramic<', bucăţi ele chirpici şi lipitură, din epoca feud'llă. (Fig. 3/3--l, 7). De asemenea, s-au găsit şi fragmente ceramicc din secolul al IY-Iea, precum ~i un fragment de lamă de silex, neretuşată. Avînd în wdere toponimul, ca şi bogăţia resturilor de cultură materială din epoca feud'llă, cr(•dem că este yorha de siliştea unui sat dispărut. După spusele localnicilor, in partl':a de nord a aşezării s-au găsit resturi ale unor schelete umane, fiind yorba de un cimitir legat probabil de aşezarea respecth·ă. Cercet. CRA, 1983 ; Col. MJB (nr. inv. P. 439) ; Dia. col., CI. a-n. !IL 5. DR.\XINI, sat, comuna Băluşeni (1 968) Denumiri uechi : Dragsini, Dracscni, Be.iirani (?) Menliuni documentare: 15 iunie 1616: R. 1174; H. 11 183.~. DmitricY, JJ. c. j'., T. p. 62: ldun. 11. p. 25fi (Sint lll··n!ionali ea ru{clu.,i: 1. )'.,pJ Ioniţ~'i Coşotc::mu, mnzil şi :l. Tudor. argalul ncc-sluia). Penlru eunonşltTl :1 incrpult;r'>r şi a dc.zyoJtarii satului a se con~ulla: U!H ..-\-\lold., X\"1, Y. T. p. ·57!J; C. C. Gitm·~cu. v,·.~. p.215: Frunzescu, DTSR, p. l:l\1. 12 C(jnd. Vis!. Jio/d., HJG_. !:)npl. J, p. 96. Lllpu; 2. www.cimec.ro A. PĂUNESCU - 346 P. ŞADURSCHI din 1774, Draxinii sînt trecuţi laolaltă cu Dracşanii i Dracsinii"), avînd împreună 80 de case 13 • 1n 1816 figurau la Draxini un număr de 88 .,lăcuitori birnici" şi 4 oameni fără bir. Satul, menţionat cu "loc de hrană puţin" era proprietatea beizadelei Dimitrie Mavrocordatu. O creştere spcctaculoaşă a populaţiei are loc pînă în 1835, cînd în evidenţc se află la Draxini 24 7 curţi 15 • La recensămîntul ("Dracşanul III. 5. A. "Valea Bisericii"=· "La Grajduri" (20). In marginea de est-nord-est a satului, pe partea stîngă a Piriului salului, afluent pe dreapta al Sitnei, pe un platou înclinat, se află o aşezare din care s-au cules două piese din silex (un nucleu calcinat şi un fragment de aşchie denticulată, cu patină puternică, alburie, probabil aparţi­ nînd paleoliticului superior, precum şi fragmente ceramice atribuite culturii Cucnteni, fază neprecizată, mileniului I, sec. III -IV c.n. (fig. 7/4, 7,9-10, 12) şi perioadei feudalismului dezvoltat, probabil sfîrşitul sec. al XIV-lea (fig. 7f5 -6, 8) şi tîrziu (fig. 7/3, 11). Se disting zone bogate în pămînt ars şi chirpici. Tot din acest punct provine o descoperire întîmplătoare, făcută cu prilejul construirii grajdurilor C.A.P., în 1963, cînd s-a găsit o fibulă digitată de bronz (fig. 1), lungă de 13,5 cm, care prezintă cele mai apropiate analogii cu crle de tip slav de la Coloskova (U.R.S.S.) datate în secolele VI-VII c.n. Simion Raţă, SCIV, 16, 1965, 2, p. 379-381, fig. 1 ; Dan Teodor, Din tr. jud. Bot., I, 1974, p. 102 ; Idem, Teritoriul est-carpatic în veacurile V-XI e.n., Iaşi, 1978, p. 41, 133, fig. 13/4; Idem, Romanitatea carpatodunăreană şi Bizanţul în veacurile V-XI e.n., Iaşi, 1981, p. 13. III. 5. B. Piriu! Satului (21) În marginea de est-nord-est a satului, pe partea dreaptă a pîrîului satului, numit şi Valea Bisericii, vizavi de grajdurile C.A.P. - Draxini, 13 Dmitriev, 111. e. (., II, p. 1!J5 Cond. Vi.~t. J!o/d. 1816, p. !l5 I:; C. C. Giurescu, P.R., p. 215. Pentru studierea Inceputurilor şi a dezvoltării localită!ii, a se Yedca şi DI R, A- Mold, XVII, v. IV, p. 9 ; l'iădejde- Ţiţu, DGJ B, p. 111. Pentru satele Dracşani şi Draxini figurează 80 de case, din care bimici : 58 (1. Lupul Dăringă, vornic; 2. Pintclci, vătăman; 3. Toader sin Hopul; 5. Aftănachi sin Tom ii; G. H Tomn cel Bătrin ; 7. Gheorghe Cojescul ; 8. Neculai Bejan ; 9. Nechita Bcjan ; 10. Miron Cojescul; 11. Costandln Bălan; 12. Vasile Bcjan; 13. Dinul; 14. Toma Andon ; 15. Toader Andon; 16. Iftimi Vicol; 17. Sava Bclici; 18. Ioniţă Belici; 19. Agapi, Olar; 20. Vasile Suhnn ; 21. David ; 22. Ştefan Cucoş ; 23. Vasile sin Vicol ; 24. Toader Grav ; 25. Sava sin Pintclei ; 26. Ncculai Tiadul; 27. Petre ; 28. Toader, şelar; 29. Axinte, olar ; 30. Nistor surdul; 31. Ostahi sin Pricopi; 32. Iacob, rotar; 33. Vasile, prisecar; 34. Vasile Baltă; 35. Gheorghe Barnea; 36. Nistor Turcan ; 37. Vasile Budăiu; 38. Grigoraş Boştoc :19. Ignat, Yiicar; 40. Gavril Strătean; 41. Vasile Colbul; 42. Toader Colbul, 43 Costandin Colbul; 11. l'o;ecnlai Negrul; 45. Iloineag; 46. Ion Negrul; 47. Ilie ; 48. Vasile Jorovle; 49. Gheorghe, rusul ; 50. Ion Turcanul ; 51. Toadcr Mărdare; 52. Ursul Tlpău; 53. Axinte ; 5,1. Ion GhiJeţ(·hi ; 55. Carpu sin Diaconiţii; 56. Gheorghe Gavrilaşcu ; 57. Anton zet funariul; 58. Prirop brat Iacob). Alţi 22 locuitori erau rufelaşi: 1. Popa Ştefan ; 2. Popa Toader; 3. Vasile, dascăl; 4. Ursul Bulboacă, volintir cu salvogvardie; 5. Ursul Buga, scutelnic d-sale paharnicului Iordache Balşe ; 6. Ion, scutclnic, tij ; 7. Ilie, morar, tij ; 8. Gheorghe Popăscul. tij; 9. Ion sin Cu coş, tij ; 10, Ion, plugar, tij ; 11. Tănase Almaţ, tij ; 12. Dumitru, tlj ; 13. Andrei, plugar, tij ; 14. Ifrim, prisccar, tij ; 15. Prlcopi, prisecar, Uj ; 16. Timofti, prisecar, tij; 17. Gavril, Giude, ţigan; 18. Onică, dl.ldărar, ţigan; 19. Toader, ţigan; 20. Simion, herar, ţigan ; 21. Ştefan, herar, ţigan ; 22. Ursul brat lui, ţigan. www.cimec.ro REPEHTOHIUL ARHEOLOGIC. COMUNA BĂLUŞENI 34 7 --------------------------------- in faţa punctului "Valea Bisericii", s-au. descoperit fragmente ceramice feudal-tîrzii. Din colecţia şcolii Draxini, au fost don:lte citeva fragmente .('rramice şi 3 cuţite din fier, din care unul fragmentar, provenind din acest Joc (fig. 11/1 -3). Informaţii prof. Ioan Iacob, 1983 ; Cerceatre CRA, 1983 ; Col. MJB (nr. inv. P. 467) ; Dia. col., CI. a-n. III. 5. C. "Clnepişle" (23) La aproximativ 1,200 km nord-nord-est de sat, pe partea dreaptă a ,-au Sitnei, se află o întinsă aşezare din care s-au cules cîteva piese -de silex (unele calcinate) atipice, aparţinînd probabil paleoliticului superior, precum şi fragmente ceramice atribuite epocii fierului, perioadă neprecizată, {fig. 6/4, 8), mileniului I, sec. III -IV e.n. (fig. 6/5-7, 9-12; 7/1-2) şi perioadei feudalismului dezvoltat şi tîrziu, secolele XVI -XVII (fig. 6f1 -2, 3). Această aşezare ar putea reprezenta siliştea unui vechi sat dispărut (DraXlfil ?) • , • o Cercetare CRA, 1974 şi 1983 ; RAJB, I, p. 47 ; Col. MJB (nr. inv. P. 28) ; Dia. col., CI. a-n. III. 5. D. ,,La Silişle" (24) La circa 2 km nord-nord-est de sat şi la aproximativ 0,7- 0,8 km nord de coada lacului Dracşani, pe versantul Dealului Siliştea s-a descoperit o întinsă aşezare din care s-au cules cîteva piese de silex (printre care un gratoar microlitic), care ar putea fi atribuite tardenoazianului, pre<'tlln şi bucăţi de chirpici, pămînt ars şi fragmente ceramice aprtinînd se pare, epoeii fierului, (perioadă neprecizată), mileniului I, secolele III-IV e.n. (fig. 4/8 -10) şi perioadei feudalismului tîrziu, sec. XVII -XVIII (fig. 14/7). Tot de aici provine şi o piatră de rîşniţă feudală, circulară. Această aşezare ar putea reprezenta siliştea unui vechi sat feudal (Băluşeni ?). Informaţii, dejde-'fiţu, prof. Gugoaşă Florea, 1974; Cercetare CRA, 1974, vezi Nă­ DGJB, p. 111; RAJB, I, p. 47; Col. MJB (nr. inv. P. 29); Dia. col., CI. a-n. III. 5. E. Vatra satului (22) Pe platoul din centrul sa tu lui, pe partea dreap lă a drumului comunal Băluşeni-Draxini, în grădinile locuitorilor Iacob V. Ion, Iacob V. Costache, Dodoi C. Costache şi Mihai P. Vasile, s-au găsit bucăţi de chirpici, pă­ mînt ars şi fragmente ceramice atipice atribuite cu probabilitate celei de a doua apoci a fierului (fig. 4/1) şi perioadei feudalismului tîrziu (sec. XV III?). dr a doua epoci a fierului (fig. 4/1) şi perioadei feudalismului tirziu (sec. XVIII?). Informaţie prof. Iacob Ioan, 1974 ~i 19B3 : RAJB, I, p. 4B : Col. MJB (nr. inv. P. 30). Stare de conservare periclitată de viitoare construcţii gospodăreşti. III. 5. F. F(tgilt (25) La aproximativ 0,8 km vest de marginea satului Draxini, pe platoul dealului Humăria (vezi foto 1/1), s-a descoperit întîmplător, în 1975, un towww.cimec.ro A. PĂUNESCU- P. ŞADURSCfii 348 por-ciocan de piatră dură, şelefuit, cu gaură transversală pentru prinderea cozii, tipologie aparţinînd probabil epocii bronzului.Toporul a fost donat MJB. Informaţii, Roşu Angelica, 19i6; bună. Col. MJB. Dia Col., servare III. 6. ZAICEŞTI, sat, comuna Cercetare CRA, 1983 ; Stare de conCI. a-n. Băluşeni (1968). Jfenţiuni documentare: 4 martie 1604-1605; 1816; H. JS.J•j. Denumiri vechi : Zăicenii Nu dispunem de date privind mărimea satului pînă în 1816, cind proprietatea asupra sa era împărţită între mănăstirea Coşula, jicniccrul Dimitrie Sălceanu şi căpitanul Gheoghie~ • S"ltul avea la acea dată 54 de gospodării ale unor "lăcuitori birnici" şi alte două ale unor locuitori scutiţi de bir~'. În Condica Vistieriei :Moldovei pc anul 1816, după satul Zăiccnii,'figurea­ ză satul Căcăcenii, a vomieului :\Ianolachi Dimachi cu 120 ,.lăcuilori hirnici" şi 11 "oameni fără hir", ceea ce ne atrage atrnţia că satul dispărut Căcăceni ar putea fi în vccinătatra satului Z2ierşti, foarte probabil pe locul siliştii numită în prezent Podul Coşlcanului, unde la suprafaţ:[l apar fragmente ceramicc din feudalismul dezvoltat, loc aflat in apropierea plriulni Teascul numit şi astăzi Căcaina de locuitorii Tulhmenilor. Obser11a(ii: Nu este exclus ca fragmentele ceramice atribuite feudalismului dezvoltat şi tîrziu (sec. XV -XVIII), descoperite în punctele apropiate .. J11aşinislru" sau "La Negru(ă" şi "In fa(a Ţiclăului să aparţină acele'aşi vetre de sat dispărut, probahil si'iştea satului Zăiceşti. 6 III. 6. A. La !iudăi (8) Lq aproxinn liv 2 --2,:") !un nord-nnrd-est de marginea satului Zăicrşti, pe un promuntoriu carr ccbnară in panti't lină de pe partea stingă a Yăii Drcs',euca, mai p~ecis l'e 'ers~1ntul sudic al a(estui promontoriu, s-a descoperit o aşezare din care s-au cules hucăţi de chirpic, fragmente ceramice aparţinînd rpocii firrului (perinacl[t n"precizată), mileniului I, secolele III-IV e.n. (fig. 12,3-m şi p(•rioadl'i feudalismului dezvoltat (seccdul al XIV-lea, a doua jumătate). Cercetare CRA, 1974; RAJB, 1, p" 48 ; Colecţie MJB (nr. inv. P. 24). Stare de conservare bună. Dia. col., CI. a-n. III. 6. B. l\1aşinislrul sau v, Scgru(t1 (11) În marginea de est-sud-est a satului, pe un promontoriu inalt, care vaka dintre satele Zăiceşli ~i Buzeni, în grădina locuitorului Z1.iceanu Gheorghe, s-au găsil bucăţi de pămînt ars şi fragmente ccramice alribuite epocii fierului (perioadă neprecizată) şi perioadei feudalismului tîrziu (sec. XVII -XVIII). Tot din acest pt!nct provine o cupă din metal (entarsă cupru-argint) realizată prin eiocăuire (fig. 16), avînd texte ornamendomină 16 17 wdea şi Cond. \"isi. Mo/d. 1816, p. 97. Pentru a cunoaşte şi alte aspecte privind începuturile şi dezvoltarea JJJ R, A-"'Jold, XVII, Y. I, p. 131 ; C. C. Giurcsl"u, P.R., p. 216. www.cimec.ro Iocalităpi a se HEPEHTOHIUL ARHEOLOGIC. CQi\1UNA BALUŞENI 349· tate, in limba arabă,. din care s-a .putut descifra .,.El J1cleki -El Sulian". Cupa a intrat în colecţiile Muzeului judeţean Botoşani, anterior cercetării noastre. Polrh·it cercetălorului l\Iehmet Ali Ecrem, care a descifrat trxlul, vasul ar fi din secolul al XVIII-lea; potrh·it altor opinii, poate fi încadrat chiar în srcolul al XVI-lea. Nu pare !recută cu vederea nici observaţia după care aşczar~a frudală dr aiei ca şi cea din punctul apropiat denumit In faţa Ţ,clâului să rcprt'zintc vatra yechiului sat feudal Zăiceşti. Cercetare CRA, 1974 ; RAJB, 1, p. 48 ; Colecţia MJB (nr. inY. P. 23) ; vasul de metal cu inscripţie, inv. 1796 ; Dia. col.,. Cl. a-n. Stare de conservare bună. III. G. C. -':n ta{a Ţiclăului (10) În marginea de nord-nord-est a sn.tulni, pe panta sud-n•st;că a Dealului Ţiclău, mai precis pc versantul sting al văii Ţiclăului (la nordnord-est de locuinţa lui Andruş Ion) s-au descoperit un fragment de lamelă de silex atribuită cu probabilitate palcoliticului supeior tardh· (gravctian) precum şi fragmente ceramice din perioada feudalismului ·dezvoltat (sec. XV -XVI) (fig. 5/G -8). Nu este exclus ca aşezarea fctl(lată de aici, ca ~i era din punctul apropiat denumit Jfaşinislrul sau La Segruţâ, să rrprezintc .siliştea vechiului sat Z5.iceşti. Cercetare CRA, 1974; RAJB, ( p. 48; Colecţia MJB (nr. inv. P. 23) ; Stare ele conservare bună ; Cl. a-n., Dia. col. III. G. D. Dealu Z·liceşli = Porcari (12) pe panta sudică a dealului, la o distanţă de circa 100 m sud de casa de apă a fermei I.A.S. - Zăiceşti, s-au descoperit întîmplător, în 1963, cu ocazia săpării unui şanţ pentru aducţiune, la adiucimra de 0,70 m, trri obircte de fier puternic atacate de rugină. Este yorba de două pumnale: unul intreg cu două tăişuri, lung de 51 cm. unul fragmentar, cu lama mai scurtă, lung de 28,2 cm şi un yÎrf de lance (i11 formă de fmnză cu nen·ură mediană şi cu tub pentru introducerea tijei) lung de 34 cm. (fig. 15/1, 3 -4) Tot de aici proYine probabil un akinakes întreg, bine consen·at, ayînd o lungime totală de 40 cm. Lungimea lamei care posedă o muchie mediană pe ambele feţe, este de 28 c m. iar lăţimea maximă a piesei la gardă (fig. 15 :2), este de 5,8 cm. piesa a fost descoperită în condiţii nesigure de loeui'orul To:J.dcr Rotaru din Slinccşti, com. l\Iihai Eminescu şi predn.tă l\IJB prin intermediul prof. I.D. l\Iariu (nr. inYCntar 1833). Simion Raţă, SCIV, 16, 1963, 3, p. 573-579, fig. 1-2 ; RAJB, 1, p. 49 (nr. inv. 400-402) ; C. Buzdugan, în Cercet. arh., 4 (1976), p. 231, fig. 8/7-8 ; ldem, în SCIVA, 31, 1980, 4, p. 623-630. III. 6. E. "Pe Crislcşti" = ,.La Ma:rim" (13) La aproximn.tiv 1,5 km sud de sat, mn.i precis d" F.;rma L\.S. -.Z1iceşti, pe platoul de pe partea dreaptă a văii Parcari, platou tăi::tt longitudinal de şoseaua naţională Botoşani- Iaşi, pe terenul arabil de pc partea dreaptă a şoselei, s-au descoperit pe· o suprafaţă întinsă, fragmente crramice din a doua epocă a fierului (fig. 13:1-'1), din mileniul I, srcolele www.cimec.ro A. PAUNESCU- P. 350 ŞADURSCHI II-IV e.n. (fig. 13/8-10 şi 5-7). Cele mai multe fragmente ceramice acoo suprafaţă de cîteva sute de mp, cuprinsă între gospodăria locuitorului Maxim, şosea şi reţeaua electrică. peră Cercetare CRA, 1979 şi 1983 (nr. inv. P. 400 şi 468) ; Dia. col., Cl. a-n. III. 6. F. "Podul Coşteanului" (9) La aproximativ 1,5 km nord de satul Zăiceşti, spre poalele dealului Tulbureni, în spaţiul cuprins între pîrîul Dresleuca (spre sud), drumul Zăi­ ceşti-Tulbureni (spre vest) şi pîrîul Teascu (spre est, la aproximativ 100 m nord de podul peste Dresleuca (Podul Coşteanului), se află o aşezare cu urme de locuire din sec. II -III e.n. (fig. 14/2, 5) şi din feudalismul dezvoltat şi tîrziu, sec. XV -XVIII (fig. 14/1, 3-4). Credem că acici se află siliştea satului dispărut Căcăceni. Cercetare CRA, 1983 (nr. inv. P. 479) ; Stare de conservare col., Cl. a-n. bună ; Dia .. OBSERVAŢII La verificarea punctelor arheologice menţionate In prima ediţie a lucrării noastre (RAJB. l, 1976) s-a constatat că materialul arheologic descoperit In locul numit ,. Valea lui li urez", se află In poziţie secundară provenind din aşezarea cucuteniană cu care se învecinează, aflată pe platoul Inalt - ,.Răzima", In comuna Copălău. Datorită acestui fapt, nu a mai fost trecută; In ediţia prezentă, revizuită. Punctul indicat In ediţia precedentă la "Statiunea e:J:perimentală" de la Zăiceşli, a fost de asemenea scos, cercetările efectuate printre localnici şi angajaţii mai vechi ai staţiunii ducindu-ne la concluzia că la turnarea fundaţiei atelierului mecanic nu s-au găsit vestigii arheologice. Aklnakesul donat de către dulgherul Toader Rotaru şcolii din Stînceşti (de unde a intrat ill' colecţiile MJB) provenind probabil din aceeaşi descoperire cu celelalte arme scitice, găsite accidental, In 1963 pe Dealul Zăiceşti sau ,.La Steag" (numit recent Porciui). S-a rectificat şi toponimul eronat grafiat ,.Dealul Porcului", In prima ediţie. Corect est!l' "Parcari", aceasta fiind ultima denumite dată dealului ZăiceşU. Punctul cel mai Inalt al dealului, unde s-a construit castelul de apă care alimentează sectorul zootehnic, purta In vechimll' numele ,,La Şteag", toponim care nu se mai utilizează In prezent. PRESCURTĂRI La abrcvicrilc folosite In primele capitole ale lucrării noastre revizuite, se daugă : - Cantemir, D.M.ll.- D. Cantemir, Descrierea Moldovei (ediţia Gh. Adamescu) vczf şi Harta (1716), Bucureşti, 193 5 - Ghlbănescu, Ispisoace şi zapise - G. Ghlbănescu, lspisoace şi zapise (documente slavaromâne), v. 1- VI, Iaşi, 1906- 1933 Nădejde- Ţiţu, DGJ B - Nădejde Vasile C. şi Ţiţu I., Dictionar geografic al jude/ulut Botoşani, Bucureşti, 1895 - .,Buciumul Romdn", 1 - .,Buciumul .nomdn", foaie lunarli, Anul 1 (1875), Editor Theodor Codrescu, Iaşi - Stud. şi ari. de isi. Studii şi articole de istorie, Societatea de ştiinţe istorice şi filologicedin R.P.R. MemAntiq -"-- .Memoria. Antiquilatis, Piatra Neamţ MIRSR- Muzeul de istorie a Republicii Socialiste România - Cerc. arh. Cercetări arheologice, 4 (1976), Bucureşti, (Publicaţiile Muzeului Naţional} www.cimec.ro REPERTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA BALUŞENI 351 LEGENDA HĂRŢII 1. Băluşenii Noi 2. Băltişenii Noi 3. Băluşenfi Noi 4. Coşuleni 5. Coşuleni 6. Buzeni 7. Coşulcni 8. Zălccşti V. Zăiceşti 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. Zăiceşti Zăiceşti Zăiceşti Zăiccşti Buzeni Buzeni Buzeni Buzcni Buzeni Băluşeni Draxini Draxini Draxini Draxlni Draxini Draxini - .,Podişul Mare" - .,Catargu - .,Podiş-Vizuini" -.,La Iaz la Georgeasca,. .,La Răchi/i" = "Curmittură" = Şleahul - .,Silişte,. - .,Dealul Hfrlop"- .,Dealul Buzeni" "La Biserică" "La Budăi" "Podul Coşteanulu i" .,In fata Ţiclăului" "Maşinistrul" = "La Negruţă" "Dealul Zăiceşti,. = "Porcariu .,Pe Cristeşti" = "La Maxim" .,La Harbuzărie" "La Cfrnilură" .,Gftul Popii" .,După Buci" = "Coasta Vrînceanului" "La Sandovici" = .,Boacă" - .,Pe deal spre Drax ini" ., Valea Bisericii"= "La Grajduri" .,Ptrful satului" "Vatra satului" "Cfnepişte" Silişte" "La .,Făgăt" www.cimec.ro Băluşeni" A. PAUKESCU .-::- P. Ş.\DuHSCHJ. 3S2 Comuna B..\LUŞE~I i 1 1 : B/I.LUŞENI, Pe deal spre Draxini (19) ; DRAXI::-.JI. Fă(lăt (23) ; 1/2 : BUZE~I. D•qJă Huci (17), Gitul Popii (lG), La Cirnitură (l:S); 1/3: BUZEKI. La HarbuzU.ri<! (HJ. Dupu fluei (17); 11•: B.\LUŞE~II KOI: Podisul I'Vlal\' (1). I'ocli'-~·iziuni ('2); COŞULE~I. La Răchiţi (-1), Sili~tca (i); IFJ: BUZE:-•:I, Dealtt llirtop (G); CCŞULEXI, www.cimec.ro J.a Bi,cric<l (1). --------- '(,~,~ ;;:) rJ' ~·:ţ\' [TI ~ ~ U' ,.. IJ c E ~ "'....,o \ c.. ~ c:: t"' :» :Jj :J:: ;' t'1 ._,. .., o t"' o Cl ...... 0 (] CII: o ~ ~ c:: > tJ:I > t"' c:: o(Jl z CoJ -:;-.C R t'l ...... z S•T E ş o ....-==--=:::::12Km ,..-.~·~·--···· A. Harh arbeuosua a e111111.11-' B A r. u şwww.cimec.ro 1N I A. PAUNESCU- P. ŞADURSCHJ 354 Fig. 1 Draxini - "Valea Bisericii" (Descoperire întîmplătoare), VI - VII e. n. (Piesă transferată la MIRSR). s~c. www.cimec.ro REPERTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA BALUŞENI 355 ·--------------------------- .J 4 1 21 Fig. 2 - "Băhlşeni- >,Pe deal"spre·Dra:t'irii""(P. 26) Cucuteni fază· neprecizată www.cimec.ro (P. 465) Cucutcni, fază neprecizată (1, 3). 4 - 5); Buzeni - "După JJuci" (2, A. PAUNESCU - 356 P. ŞADURSCHI ~ ~\ 1 8 ~---"..._ ,_...r-~-~1 "·····-·--:=J 9 ~ ~-~~--\ \xc···.. ··:·"·'··~---~~J ro _,_. _/ ------ o 1 ( H 12 Fig. 3 - Biilu.,enU Noi - "Podişul Mare" (P. 462) a doua epocă a fierului (1) ; "La Gcorgeasca" (P. 461) secolele III - IV (5- 6); feudallsm dezvoltat şi tirziu (9 - 12); Coşuleni -"La Silişte" (P. 459) feudalism dezvoltat (3- 4) şi tirziu (7). www.cimec.ro REPERTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA BALUŞENI 357 5 '-t 1 1 1 ~ o 2 3· Fig. 4 - Draxini - "Silişte" (P. 29) epoca fierului (4); mileniul 1, sec. III - IV (8-to); feudalism tirziu (5 - 7) ; "Vatra satului" (P. 30) daci, sec. II- III e. n. (1) Coşuleni "La SandoiJici" (P. 460) feudalism dezvoltat (3) şi tirziu (2). www.cimec.ro A. PAUNESCU - 358 P. ŞADURSCHI t 2 ~-- 3 J1 Fig. 5 - Coşuleni Zăiceşti - "La -.In Biserică" (P. 458) feudalism tirziu, sec. XVII - XVIII 1(1 - 5). faţa Ţiclăului"' (P. www.cimec.ro 25) feudalism tirziu, s~c. XVII - XVIII (6-8). REPERTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA BĂLUŞENI 359 1 Fig. 6 Draxini- "Cinepişte• (P. 28) epoca fierului (4, 8) mileniul I, sec. III - IV (57, 9 - 12 ; (feudalism dezvoltat (1 - 2) şi feudallsm tirziu (3). www.cimec.ro A. 360 PĂUNESCU- P. . . . ŞADURSCHI --~ 1 1 1 . 1 1 1 D ' 1 2 1 1 --- 1 ' .,' 1 31 Fig. 7 Drnxini - "Valea Bisericii" (P. 27) mileniul 1, sec. III - IV e.n. (4, 7, 9- 10, 12) ; feudalism dezvoltat (5, 6, 8) şi tîrziu (3, 11) "Cînepişte" (P. 28) mileniul 1 sec. 1 II- IV e.n. (1- 2) www.cimec.ro REPERTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA BĂLUŞENI 361 1 o 1 1· 3 1 . . ~ ' ' 7 Fig. 8 - Buzeni - "După Huci" (P. 465) Cucuteni, fază neprecizată (1, 2, 4, 10) ; feudalisrn, fază neprecizată (3, 9); .,La ctrnitură" (P. 483) mileniul 1, sec. III- IV (5- 8, 11-12) www.cimec.ro 362 A. PAUNESCU - P. ŞADURSCHI 3 2 .... Q Fig. 9 - Buzenl - "Gîtul Popii" (P. 481) a doua epocă a fierului (1 - 3, 7) daci liberi• sec. II - III (4, 6, 10); mileniul 1, www.cimec.ro sec. III- IV (5, 8, 9, 11); secolele VIII- X (12) REPERTORIUL ARHEOLOGIC. COMUNA BALUŞENI ~.... .. 263 . ,. 2 Fig. 10 Coşuleoi - "La Harbuzăriea (P. 457) şi P. 469) Cucuteni, fază neprecizată (1- 3) www.cimec.ro A. PAUNESCU- P. ŞADURSCHI 364 . ....;;·,.... ..... :.· 1 ' C•• ·.·':' ·._;.'........,., i •• • • • "··.· 1 :-_:,· ·.>. .· .;~f. :.:.·.::·..::~. · ...·. ··,·. ..J;-, ~ . ·:.· z ·.. l 1 t ·o •1 Fig. 11 Draxini - Pîrîul satului" (P. 467) feudalism tirziu (1 - 3) ; "Valea Bisericii"" (P, 27) mileniul 1, sec. III - IV (4), www.cimec.ro HEPE!lTOHIUL ARHEOLOGIC. COMUNA BĂLUŞENI 2 o f 2 ll'fg. 12 Zăieeşti - "Budăi" (P. 24) mii. 1, sec. III - IV (3 - 9) ; "Pe Crisleşti" (P. .W8) a doua epocii a fierului (2). Bnztni - "Gîtul Popii" (P. 464) mileniul 1, sec. III - IV e.n. (1). www.cimec.ro A. PAUNESCU- P. ŞADURSCHI 366 1 .. _... -~"'?*-.,..,....,~"- / ' l 1 ....... -.. .. ~· ~-_....;..... ___....., ........................... ... ...... .. ~~ ~ 11 1 1 ·~ '· ---""'~ ~..,......;; ••• i·~J;~~ ~ / _ _ _......._."'! ........ .. ,-~-~--~--~--~~~-·~ ' '~~-~-~~~~~~~~~~~-- 13- Zăiceşti - "Pe Crisleşli" (P. 468) a doua epocij..a fieruhii (1 -:-. 4);. ·daci .lil:ieŢÎ, II - III e.n. (8 .:... 10) mileniul 1 e.n., sec. Tii ..:... lV (5 - 7j. . ... .. www.cimec.ro SeC. REPERTORiliL ARHEOLOGIC. COMUNA BALUŞENI 367 o . ~~ .... ~· . :-.: .. ::_·_._:~_·.. : : • ·.:-. :. . . _"_ -:-~:. . ._ .. .. . _-:_·.,·. ~ :_:::.~: ... ·. .. . :·.:. -;:.~- . "·· :;· .::=->· ·... ' .-: ~-:-·· ·.. ·..·.::_;;,7_;._: . .: · .. : _ · ..._.. . . ·:: . .. ._;··: . . . ::-··~·· .... .. . ' 5 o. . • _: ··:·: ·. -~.: • .·'?:. ~ ·: . .. . . :··:-. -": ,; . .: .·, . ...·:: ~;~,:.~:~: -~.' • •• . : ·• • ~-- :·- ;_·~.'.:~. ~;) . . . .... : . ·~.. • .. ; : • • .. -~---~ .. ... ..~-~i: . . ... -: • • .1 •• '1 .... •'/ : ~---1: ; .. .... :.: :.· ~- . ~:. ".' . ... , .. .. .: . :-~- ··:· 3 2 .. .. :.· 6 , ·: •.' ·.::. . . ... Fig. H Zăieeşti - "Podul Coşleanului" (P. 479) daci liberi, sec. II- III e. n. (2, 5); feudalism dezvoltat şi tirziu (1, 3 - 4); Dl'axini- "Cînepişle" (P. 28) sec. III- IV (6); www.cimec.ro "Si/işle" (P. 29) feudalism tirziu, sec. XVII - XVIII (7). A. PÂUNESCU - 368 P. ŞADURSCHI ~ i' 10 t·• - ~ - ·.· .. .··•1. : 't • 1 1 .. '; .. · . :· 1 1 . . ... -~~ ~ . ~ · .... . ··-: . 1 ·.'· . ·.· .. ··c ·,. ·r.:.: 1 ~-.-"'! 1 3 t Fig. 15 - ZăieeştJ - ,,l)ealu (1 - 3) şi Z.aiceşti~ ' tQ· - "Parcari" (Descoperiri lntlmplătour~) akinai•L·>m·i virf de lance (4) din sec. VI - V J.c.n. www.cimec.ro ::0 t':l 't':l """ ::0 >-:3 o ::0 ..... c:: t-< ;J> ::0 :r: o t-< o M o ..... ~ () c o ~ c:: z ;J> IJj ;t>· t"' c:: ·t/.1 t':l z ..... d Fig. 16 Zăieeşti- "Maşinistru" (Descoperire intimplătoarc) Cupa cu www.cimec.ro inscripţie arabă (sec, XVI e.n.) www.cimec.ro ISTORIE, MEMORIALISTICA DOUA OBLIGAŢII FISCALE DIN MOLDOVA MEDIEVALĂ MIHAI LAZĂR Deşi cu pnv1re la organizarea fiscală a ţărilor române în evul mediu istoriografia românească modernă şi contemporană a înregistrat o serie de realizări notabile, totuşi această problematică continuă să rămînă un domeniu deficitar al medievisticii noastre. Carenţele existente în plan istoriografic vizează atît cadrul de ansamblu al vieţii fiscale, cît şi anumite categorii de obligaţii fiscale. Cauza principală a acestei stări de lucruri rezidă în penuria accentuată de izvoare statistice -singurele în măsură să ofere o imagine complexă şi veridică asupra fenomenului fiscal. Pierderea sau distrugerea de-a lungul secolelor a majorităţii catastifelor, condicilor şi sămilor Vistieriei, ca urmare a vitregiei vremurilor, au afectat puternic activitatea ştiinţifică, repercutîndu-se negativ asupra consistenţei şi rigurozităţii studiilor întreprinse. Date fiind lacunele de ordin cantitativ şi mai ales calitativ ale surselor de informare istorică, investigaţiile pe linia fiscalităţii medievale s-au raportat permanent Ia progresele înregistrate în direcţia depistării şi editării de noi izvoare. Cum depozitele arhivistice din ţară se dovedesc în continuare zgîrcite în ceea ce priveşte descoperirea de noi izvoare statistice, atenţia cercetătorilor este orientată în prezent spre aprofundarea celor deja cunoscute şi valorificarea mai eficientă a informaţiilor conţinute de alte categorii de izvoare, precum: aşe­ zăminte fiscale domneşti, porunci domneşti referitoare la impunerea fiscală a diferitelor categorii sociale, privilegii fiscale acordate aşezămintelor religioase, boierilor, breslelor, sloboziilor şi locuitorilor din aşezările situate în preajma graniţei, cronici şi relaţii de călătorie. Fără îndoială că orice iniţiati­ vă în această direcţie oricît ar fi ea de restrînsă tematic poate aduce servicii utile cunoaşterii unor aspecte ale istoriei fiscale. Pe linia unor preocupări mai vechi în legătură cu fiscalitatea în Moldova miedevală ne propunem în cele ce urmează să prezentăm două dări în produse animale şi anume cele în unt şi seu. În ansamblul obligaţiilor fiscale existente în Moldova în epoca medievală, dările în unt şi seu sînt mai puţin cunoscute. Referiri succinte asupra momentului introducerii lor şi a categoriilor sociale .ce trebuiau să le suporte întîlnim într-n studiu valoros datorat istoricului ieşean Nicolae Grigoraş~. in vreme ce alţi cercetători s-au limitat doar să le amintească, fără a face alte precizări. cetări 1 N. Grfgoraş,DărileinMoldo11ade la intemeierea statului şi pină la 1741 (Il), in "Ceristorice" (serie nouă), voi. XII - XIII/1981 - 1982, Iaşi, p. 375 - 3 76. www.cimec.ro lVI. LAZAR 372 UNTUL în perioada de început a statului feudal Moldova nu a existat se pare, o dare în unt cu caracter permanent. Pe parcursul secolelor XIV -XVI, domnii au realizat cantităţile de unt necesare consumului de la curte din producţia proprie, precum şi din prelevări în natură, sub formă de dij mă, de la locuitorii şezători pe domeniile domneşti. Contribuabilii de rind din celelalte aşezări ale ţării dădeau unt în acest timp numai ocazional, în special cînd erau organizate conace pentru suita domnului, pentru slujbaşii domneşti în misiune şi pentru solii străini, adică cu prilejul aşa-numitelor "mîncături ale drumului". O dare specială în unt este menţionată întîia dată în Moldova într-un ,,Izvod de bani" întocmit după 26 iulie 1616, în care sînt înregistrate, cu meticulozitate, plăţile efectuate· de un anume Petre pentru dările datorate de Gavril şi Simion G~giul în timpul domniilor lui Ştefan al II-lea Tomşa şi Alexandru Movilă 2 • In izvod sînt trecute, între altele, sumele de bani date pentru unt în mai multe rate: .,5 potronici buni a dat Petre pentru unt în mîinile lui Sterian, pentru Gavril 3 ; • • ·2 potronici a dat Petre pentru Gavril, pentru unt şi pentru miere la mîinile lui Obrejie pîrcălab; · · · 5 potronici a dat Petre pentru Gavril de asemenea pentru unt în mîinile slugilor logofătului Badiul; · · · 2. potronici a dat Petre pentru Gagiul pentru unt şi miere în mîinile lui Obrejie pîrcălabul; · · · 5 potronici a dat Petre pentru Gagiul, de asemenea pentru unt, în mîinile lui Busiiucu" 4 • Din document reiese că la acea dată darea se achita în bani, o parte din rate percepîndu-se la un loc cu banii pentru miere. Deoarece perioada care face obiectul impunerii fiscale nu este delimitată exact, evaluarea cantumului .dării poate fi făcută doar cu aproximaţie. Potrivit specificării din izvod, prima rată de 5 potronici s-a dat către sfîrşi­ tul domniei lui Ştefan al II-lea Tomşa, iar restul de patru rate sub Alexandru Movilă. Situaţia pare mai clară atunci cînd se iau în calcul sumele de bani date în timpul domniei lui Alexandru Movilă. Astfel, în cele opt luni şi jumătate cît a stat în scaunul domnesc Alexandru Movilă, atît lui Gavril, cît si lui Gagiulle-a revenit obligaţia de a plăti fiecare cîte 5 ,,potronici buni" p~ntru unt şi, de asemenea, cîte 2 "potronici buni" pentru unt şi miere 5 • Peste cîţiva ani, la 31 iulie 1620 era amintit "untul domnesc", dare pentru care fusese scutit satul Folfăeşti de pe Jijia al mănăstirii Galata 5 • ln continuare, pe parcursul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, darea apare pomenită tot mai frecvent în actele fiscale, purtînd în mod curent denumirea de ,,unt" şi mai rar de "unt domnesc" 7 sau "banii untului" 8 • 1n funcţie de necesi2 Documente privind istoria Romaniei, seria A. Moldova, veac XVII, vol. IV, Bucureşti 195fi, nr. 17, p. 10-12 (se va cita: DIR, A) 3 Această primă rată de bani a fost achitată ln vremea domniei lui Ştefan al II-lea Tomşa (Ibidem, p. 10) 4 Cele patru rate de bani au fost achitate in vremea domniei lui Alexandru Movilă (Ibidem, p. 11 - 12) 5 In mormintul întocmirii Izvodului, un "potronic bun" era egal cu 16 bani (Ibidem, p. 11) 6 Ibidem, nr. 625, p. 491 -. 7 N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria romanilor, voi. VI, Bucureşti, 1903, p. 316,323,325, 343, şi 364(se va cita: N. Iorga, Studii şi documente); Idem, Istoria comertului romanesc. Epoca mai nouă, Bucurşti, 1928, p. 46- 47 · ~ N. Grigoraş, Privilegiile fiscale in Moldova (1741- 1821) (Il), In "Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie "A. D. Xenopol" Iaşl"l vol. XIV/1977, p. 44 (se va cita : AIIA) www.cimec.ro OBLIGAŢII FISCALE DIN MOLDOVA MEDIEVALA 373 tăţi, darea se percepea, fie in natură, fie in bani. Comparativ cu Moldova, ÎQ Ţara Românească această obligaţie este amintită mai tirziu, in anul 1682, fiind cunoscută de cele mai multe ori sub numele de "birul untului"'. ln afară de consumul destinat curţii domneşti şi armatei, însemnate de unt luau drumul Istanbulului odată cu furniturile curente de brinză, cerviş, miere ş.a. Încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, documentele turceşti conţin informaţii despre livrări de unt în beneficiul bucătă­ riei sultanuluii•. Turcii îl consumau mai ales în combinatie cu mierea sau cu cervişuW. Untul era de asemenea nelipsit de la conaceÎe organizate pentru suita domnilor şi pentru solii străinH 2 , .cheltuielile efectuate în acest sens fiind cîteodată consemnate distinct în condica Vistieriei! 3 • Cu prilejul călătoriei sale de la Iaşi spre Bucureşti în anul 1742 Markos Antonios Katsaitis remarca faptul că "brînza, untul şi laptele sînt dăruite de bună voie, gratuit în întreaga Moldovă tuturor solilor"~i. 1n timpul companiilor militare purtate de Imperiul otoman în vecinătatea Moldovei, marii dregători primeau din partea domniei porunci straşnice de a veghea cu atenţie la aprovizionarea corespunzătoare a oastei otomane cu ialoviţe, berbeci, unt, miere şi alte alimente 15 • La 14 iulie 1792, spre exemplu, s-au predat în contul furniturilor obligatorii de război 19.966 ocale de unt în valoare de 11.230 lei! 6 • Stringerea şi depozitarea proviziilor de unt necesare turcilor, solilor străini şi bucătăriei domneşti cădeau în sarcina marelui clucer 17 • In subordinea sa exista un numeros corp de ?genţi fiscali numiţi "untaşi". care ayeau sarcina de a percepe darea de la contribuabili 1 ~. Atribuţii privind strîngerea cantităţi Uricariul, voi. I, ed. I-a, Iaşi, 1852, p. 137 - 138 ; Ştefan Paseu, Vladimir Hanga, pentru istoria statului şi dreptului R.P.R., voi. III, Bucureşti, 1963, nr. 379, p. 275 M. :Maxim, Re.qimul economic al dominaţiei otomane în Jloldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, ln "Revista de istorie", nr. 9/1979, p. 1 755 P. S. Aurelian, Schife asupra stării economice a României în secolul al XVlll-lea, în "Analele Academiei Române", Seria a II-a, tom. III, secţiunea a II-a, Bucureşti, 1882, p. 136 - 137 şi 139 ; N. Iorga, Studii şi documente, voi. VI, p. 371 - 372; V. A. Urechia, Istoria românilor, voi. VIII, p. 143145, N. Iorga, Documente şi cercetări asupra istoriei financiare şi economice a Principalelor Române, in "Economia Naţională", XXVI, nr. 11/1900, p. 769 şi nr. 6/1902, p. 325; Lia Lehr, Comerţul Ţării Româneşti şi J'\foldovei in a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi prima jumătate a secolului al XVll-lea, in "Studii şi materiale de istorie medie", voi. IV, Bucureşti, 1960, p. 268 11 Călători străini despre ţările române, voi. VI, Bucureşti, 1976, p. 373. 12 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucureşti, 1958, p. 85- 86, 100 şi 389 ; Ion Neculce, Letopiseţul Ţării 11,1oldovei şi O samă de c1winte, cd. a II-a, Bucureşti, 1959, p. 41. 13 Gh. Ghibănescu, Sama visteriei Jlloldovei din171J3 (iunie-decembrie), în "Ion Neculce", Buletinul Muzeului Municipal din Iaşi, fasc. 5/1925, Iaşi, 1926, p. 95. N. Iorga, Documente şi cercetări asupra istoriei financiare şi economice a Principalelor Romane, în loc. cit., p. 769 14 Markos Antonios Katsaitis, Călătorie de la Constantinopol la laşi şi de la laşi la Bucureşti în anul 1742, în Saeculum, Ed. Junimea, Iaşi, 1977, p. 100 13 Miron Costin, Opere, p. 74, 110, 149, 164 - 165, 171 şi 177; Ion Neculce, op. cii., p. 41 16 N. Iorga, Documente şi cercetări asupra istoriei financiare şi economice a Principatelor Române, in loc. cit., p. 769. In "Sama Visteriei" pe perioada decembrie 1794-februarie 1795 sint consemnate la rubrica intitulată : "Zahercaua şi untul", furnituri in valoare de 170 093 lei 108 bani (Ibidem, nr. 9/1900, p. 641) 17 Miron Costin, Opere, pl 239 ; D. Cantemir, Descrierea Aloldovei, Ed. Acad., Bucureşti, 1973, p. 203. 18 Arhivele Statului Bucureşti, jlf-rea Bislri/a, VII/13 ; Vezi şi N. Grigoraş, Dările Cn Moldova de la intemeierea statului şi pînii la 1741 (11), in loc. cit., p. 336 9 Creslomaţie 10 www.cimec.ro M. LAZĂR 374 ,,untului" aveau şi conăcarii. Untul se aduna in berbinţe şi burdufuri 2 ~. După asigurarea cantităţilor trebuitoare curţii, ,.untul domnesc" rămas disponibil era vîndut avantajos negustorilor străini din capitală şi celor din oraşul ·port Galaţi 2 ~. La 1741, Constantin Mavrocordat poruncea pîrcălabului de Galaţi să caute clienţi ,pentru untul gospod ce iaste acolo" însă cu preţ mai mare de patru potronici ocaua. ln cazul că nu existau negustori interesaţi să cumpere cu acest preţ, domnul atrăgea atenţia pîrcălabului să fie înştiinţat imediat întrucît la laşi se găseau numerosi muşterii care ofereau anticipat patru potronici pe ocă 22 • De asemenea, însemnate cantităţi de "unt domnesc" erau dăruite unor demnitari turci 23 • În mod obişnuit, ,,untul" era perceput de la contribuabilii de rînd, de la mănăstiri, dregători şi agenţi fiscali mărunţi, precum şi de la mazili. Domnia a acordat scutiri coloniştilor străini aşezaţi cu învoială în selişti episcopeşti 2 4, mă năstireşti2 5 , şi boiereşti 26 , unor sa te 27 , posluşinci 28 şi vecini 2 " aparţinînd 19 Dumitru Z. Furnică, Din isi oria comerţului la români mai ales bc/cănia, Bucureşti, 1908, p. e:03 20 N. Iorga, Istoria comerţului romcinesc. Epoca mai nouă, p. 115 21 ldcm, Studii şi documente, voi. VI, p. 316, 32:~, 325 şi 343 22 Ibidem, p. 316 23 ' Ibidem, p. 364 24 La 7 aprilie 1662, Serafim, episcop de Huşi, era împuternicit să aducă oameni străini în satul Plopeni, primind pentru ci regim de slobozie pc timp de patru ani. Pe 14 ani, la 12 ianuarie 1676, Episcopici de Huşi i se acorda, de asemenea, pentru străinii ce ar fi dorit să se aşeze in săliştile Creteşti şi Cîrligaţi scutire pe durata de un an (Arh. St. Bucureşti, 1\Is. 543, f. 97-98, nr. 63; ldem, Episcopia Huşi, XLVI/4) 25 Mănăstirii Galata i s-a acordat regim de slobozie pentru trei selişti: Fintina, pe apa Gerului, ţinutul Tecuci, pe timp de doi ani- la 17 aprilie 1669 (Arh. St. Bucureşti, Ms. 628, f. 226 v - 227), Şăndreni pe Blrlad, ţinutul Covurlui, pe timp de zece ani-la 4 martie 1673 Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală, voi. III, Bucureşti, 1968, nr. 2 248, p. 469) şi Sagna, ţinutul Roman, pe timp de şase ani - la 11 aprilie 1673 (Arg. St. Bucureşti, NI-rea Galala, VI/26); scliştea Burnăreşti aparţinînd m-rii Golia era scutită la 9 februarie 1669 (Aurel Sava, Documente privitoare la tîrgul şi finutul Lăpuşnei nr. 82, p. 104) ; seliştea Năpodova, ţinutul Soroca, a m-rii Dragomirna primea Ia 8 iunie 1673 regim de slobozie pentru trei ani (Arh. St. Bucureşti, P.fs. 629, nr. 326, f. 424). Peste numai o lună, la 8 iulie 1673 durata scutirii era prelungită la zece ani (Arh. St. Suceava, Documente, 1/94) 26 Pentru străinii ce urmau să se aşeze în satul Găineşti al marelui logofăt Neculai Buhuş, la 22 aprilie 1666 se acorda scutire pe durata de şase ani (N. Iorga, Studii şi documente, voi. VI. p. 85 27 Folfăeşti, de pe Jijia- la 31 iulie 1620 (DIRA veac XVII, voi. IV, nr. 625, p. 491), Vilceşti, ţinutul Suceava -la 19 mai 1626 (DRH, A, veac XVII, voi. XIX, nr. 67, p. 86- 87), Belceşti Plopi, Călugăreni- la 25 august 1633 (Arh. St. Bucureşti) Ms. 628, nr. 334, f. 167) şi Ruşinovi (P<'triţa), ţinutul Iaşi - la 5 aprilie 1674 (Idem, Jl.ls. 629, f. 425), toate şase ale m-rii Galata ; Clincăuţi, şi Melineşti ale m-rii Golia - la 28 martie 1660 (Idem, 1\fs. 628, f. 475 - 476); Stroicşti pc Sitna, ţinutul Hîrlău, al m-rii Sf. Sava Iaşi -la 5 mai 1632 (DRII, A, veac XVII, voi. XXI, nr. 29:3, p. 375) şi Glingeni, ţinutul Iaşi - 8 ianuarie 1668 (Arh. St. Bucureşti, l\ls. 629, nr. 304, f. 396 - 397), ambele ale m-rii Sf. Paraschiva din Iaşi (Sf. Vineri) ; Budeşti, ţinutul Cîrligătura, al m-rii Dealul Mare- la 31 martie 1676 (ldem. Achiziţii Noi, MCXV/18); Babiccni, la Gura Crasnei- la 23 august 1667) Gh. Ghibănescu, Surete şi Iwoade voi. IV, p. 52) ; Tuluccşti, Stoicani şi Sendriceni, ţinutul Covurlui- la 28 februarie 1683 (Arh. St. Bucureşti, P.I-rea Cetăţuia, III/8), toale aparţinînd m-rii Cetăţuia; satul Stăncşti, al m-rii Caşin - la 15 septembrie 1679 (Arh. St. Bucureşti, M-rea Sf. Sava- 1 aşi, XXIV/1); Toporăuţi, strămutat la seliştea Şipotc, ţinutul Hîrlău - în anul 1680 (Arh. St. Bucureşti, M-rea BarnoiJschi, I/7), Volcineţ, ţinutul Suceava (lbidem, I/9) şi Şipote, ţinutul Hirlău (Idem, ··Ms. www.cimec.ro OBLIGAŢil FISCALE DIN MOLDOVA MEDIEVALA 375 mănăstirilor de ţară dar mai ales celor închinate. locuitorilor din aşezările cu atribuţii speciale de pază 3 " sau cu obligaţii în ce priveşte organizarea couacelor pentru soli 31 . Au beneficiat de scutiri de asemenea : mazilii32, un număr restrîns de slujbaşi domneşti 33 şi persoane de vază 31 deţinătoare de odăi şi cîşle. 645, f. 51 v) - la 30 noiembrie 1703) toate trei ale m-rii Barnovschi · Părtănosi al m-rii Probota- Ia 15 septembrie 1679 (Idcm, M-rea Probota, ll/2); Crăcăoani,şi Băiceni ~le m-rii Hangula 1 septembrie 1715 (N. Iorga, Studii şi domente, voi. VI, p. 421) 28 Opt posluşnici ai m-rii Solca, scutiţi la 28 februarie 1662 (Tcodor Bălan, Documente bucovinene, voi. II, Cernăuţi, 19:34, nr. 94, p. 172) ; doisprezece posluşnici ai m-rii Blrnova, scutiţi la 12 iulie 1665 (Arh. St. Bucureşti, 1\Js. 646, f. 57); doi posluşnici ai metocului de la Mogoşrşti al m-rii Neamţ, scutiţi la 8 ianuarie 1667 (ldem, llr1-rea Neamţ, CXXXII/17) ; şase posluşnici al m-rii Cereşnovăţ, ţinutul Soroca, scutiţi la 10 martie 1669 (Idem, Colecţia Documente .Moldoveneşti, XII/21) ; un posluşnic al m-rii Dealul Mare, scutit la 27 mai 1674 (Idem, M-rea SJ'. Sava- laşi, XXXI/22); posluşnicii m-rii Bistriţa scutiţi la 2 martie 1678 (Idem, M-rea Bistriţa, IX/4) : şase posluşnici ai m-rii Vizantca, scutiţi la 9 februarie 1679 (Idem, Ms. 580, f. 41) : posluşnicii m-rii Pîngăraţi, scutiţi la 1 august 1695 (ldem, M-rea Pîngăraţi, lllflle:); treizeci şi cinci posluşnici din satul Toporăuţi ai m-rii Barnovschi din Iaşi scutiţi la 17 decembrie 1700 (Idem, M-rea Barnovschi, If8) : cinci posluşnici al m-rii Copou "fără cislă, fără stăpînire şi fiiră nici o breaslă", scutiţi la 20 aprilie 1700 (Idem, Ms. 579, f. 217) ; la 28 decembrie 1700 aceeaşi scutire, dar pentru zece posluşnici (Ibidem), iar la 15 mai 1716 pentru douăzeci oameni; zece "cu rupta" din Bărleşti şi zece de llngă Cou (Ibidem, f. 63 v); cinsprezece posluşnici ai m-rii Bistriţa din satul Lăţcani, scutiţi la 17 octombrie 1701 (Arh. St. Bucureşti, M-rea Bistriţa, V /10) ; trciz~ci posluşnici "vechi" din satul Belccşti ai m-rii Galata, scutiţi la 30 noiembrie 1703 (ldcm, l'vl-rea Barnovschi, Vl/7: l\1/s. 628, nr. 340 f. 170); cinci străini, posluşnici ai m-rii Sf. Ioan Gură-de-Aur din Iaşi, scutiţi la 16 aprilie 1710 (ldem, M-rea Sf. Ioan Gură de-A.ur, XIII/1); toţi posluşnicii m-rii Agapia, scutiţi la 9 ianuarie 1714 (ldcm, Ms. 628, f. 389) ; cincizeci posluşnici din Răchitcni, ţinutul SuceaYa şi zece posluşnici din Făreăşani, ţinu· tul Roman, ai m-rii Trei Ierarhi, din Iaşi, scutiţi la 30 septembrie 1715 (ldem, Ms. 578, f. 43- 44); doisprezece posluşnici ai m-rii Socola, scutiţi la 4 martie 1716 (ldem, M-rea Soco/a, Vl/8) 29 Douăzeci şi opt de vecini ai m-rii Barnovschi rămaşi de prin satele Toporăuţi, Şipote ~i Munteni care s-au aşezat in satul Doblrceni, ţinutul Vaslui, pe moşia m-rii "fiind ţara cu nepăei", sint scutiţi la 28 ianuarie 1696 (Arh. St. Bucureşti, Ms. 645, f. 32) 30 Locuitorii din satul Borlrşti, ţinutul Bacău, erau seu tiţi la 15 martie 1633 de sulgiu, iliş, unt şi ceată pentru că domnul i-a orînduit să păzească straja de la Tazlău, (Arh. St. Bucureşti, M-ra Tazlău, !{3 : DRH, A., veac XVII, voi. XXI, nr. 315 p. 405 : N. Grigoraş, Instituţii feudale din Moldova 1. Organizarea de stat plnă la mijlocul sec. al XVIII-lea, Ed. Acad. RSR, Bucureşti, 1971, p. 120; ldcm, Dările în 1\fo/dova de la intemeierea statului şi pînă la 1741 (II), in loc. cit., p. 335 31 Sătenii din Fîntîna, ţinutul Tt'cuci, erau scutiţi la 22 noiembrie 1646 de sulgiu, iliş şi unt pentru că se îngrijeau "de treaba drumului" (Arh. St. Bucureşti, 111-rea Galata, VII/8) 32 N. Grigoraş, Privilegiile fiscale în Moldova (1741- 1821) (1) in A.. IIAI, voi. XIV/ 1977, p. 44. 32 N. Grigorac, Privilegiile fiscale în Moldova (170- 1821( (I) în AIJA.I, voi. XIV/ 1977, p. 44 33 La 6 noiembrie 1667, domnul Alexandru Ilaş scutea "opt case de oameni" ai sulgerului Enachi Cunupi şi ai fratelui său Constantin, care erau ,.de treaba bucatelor" la odaia de la Valea Sacului (Rediul lui Tătar) "de sulgiu, unt, branişte, vacă de sălişte şi de alte dări (Arh. St. Bu·cureşti, Ms. 578, f. 113). Scutirea avea să fie confirmată ulterior in mai multe rinduri, la 22 iunie 1674 (Ibidem, f. 119), 3 ianuarie 1676 (Ibidem, f. 120) şi 13 martie 1686 (Ibidem, f. 120- 121) 3 ~ Satul Prcoteşti din ţinutul Neamţ al domniţei Ruxandra fiica lui Vasile Lupu, era scutit de domnul Gheorghe Duca, la 20 februarie 1679, de mai multe dăr, intre care şi de "unt" (ldem, M-rea Neamţ, LVIII/5); V.A. Urechia, Biserica din Cetatea Neamţ, in "Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice", seria a II-a, tom XI/1888- 1889, Bucureşti, 1890, p. 133). Scutirea a fost confirmată apoi în 1685 (Arh. St. Bucureşti, M-rea !'l'eamţ, LVIII/a) www.cimec.ro 376 M. LAZĂR SEUL Pînă la jumătatea secolului al XVI-lea trebuinţele de seu ale curţii domneşti au fost în general mici, fiind acoperite prin prelevări în natură în primul rind de la deţinătorii de măcelarii din tîrguri. .,Din vechime", aceştia aveau obligaţia să dea în folosul domniei o anumită cantitate de seu 35 • Se pare că darea numită comană, instituită în prima jumătate a secolului al XV-lea, s-a perceput în cazul cînd subiecţii impunerii erau proprietarii de "scaune" sau ,,trunchiuri de meserniţă", atît în ceară, cît şi în seu 36 • După instaurarea dominaţiei otomane, avîndu-se în vedere bogăţia în animale a Moldovei, sultanii au început să pretindă de la domni cantităţi însemnate de seu pentru fabricarea lumînărilor şi ungerea corăbiilor de război, precum şi grăsimi alimentare (cerviş). Încă de la 1538, ne spune Evlia Celebi, sultanul Soliman Magnificul impusese Moldovei obligaţia de a furniza între altele Arsenalului imperial la începutul fiecărui an o mie de butoaie de seu pentru ungerea galerelorH. Numai în timpul campaniei de la Lepanta din octombrie 1571, lHoldova şi Ţara Românească au livrat flotei de război otomane peste 170 tone de seu 38 • Poarta otomană a reuşit în scurt timp să-şi asigure prioritatea Ia achiziţionarea grăsimilor animale de pe piaţa Moldovei. La 13 august 1577, sultanul Murad al III-lea ordona domnilor Moldovei şi Ţării Româneşti, Petru Şchiopul şi, respectiv, :Mihnea Turcitul să nu vîndă seu în alte părţi, ci totul să fie trimis la Istanbul, cu specificarea ca zahereaua reprezenta "o treabă importantă" 3 •• Într-o altă poruncă din 25 ianuarie 157\J. în care se cercau gră­ simi în "cantităţi mari" pentru expediţia din Orient, se preciza că preţul furniturii avea să fie scăzut din haraci 4 ". Cu toate că iagii din imperiu, în baza unor aprobări speciale, erau liberi să cutreiere întreaga ţără pentru a cumpă­ ra nestingheriţi de nimeni seu de la meserniţe şi zalhanale 41 , cu preţ "de mirie", sultanii au pretins domnilor, în paralel, obligaţii speciale care trebuiau onora te la timp şi în condiţii ireproşabile. Aceste cereri repeta te şi mereu în creş­ tere au determinat pe domni la începutul secolului al XVII-lea să instituie o dare specială numită "sâu impărâtesc". Pe de altă parte, trebuinţele de seu ale curţii domneşti sporesc continuu ca urmare a utilizării tot mai frecvente a acestui produs animal la fabricarea săpunului şi lumînăriloru. Pentru aprovizionarea ritmică şi corespunzătoare a curţii domneşti cu seu, numit de acum înainte şi "cearâ albâ" s-a procedat la extinderea obligaţiei asupra tuturor categoriilor fiscale neprivilegiate, cu care ocazie apare amintit în documente 35 N. Iorga, Studii şi documente, voi. VI, p. 362, 447 Ibidem, p. 216 ; Vezi şi N. Gtigoraş, Dările In Moldova de la întemeierea statului şi pinii la 1741 (11 ), in loc. cit., p. 320. 37 Călători străini, VI, p. 474 38 1\I. Maxim, loc. cit., p. 1 753 3 8 Documente turceşti privind istoria României, voi. I (Y1 455 ~ 1 i74), Oii. Academiei, Bucureşti, 1976, ed. Mustata A. Mebmet, nr. 137, p. 129- 130 40 Ibidem, nr. 152, p. 133 41 l\1. Maxim, loc. cit., p. 1 750 - 1754 42 St. Olteanu şi C. Şerban, 1\-Ieşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova în Evul Mediu. Bucureşti, 1969, p. 155, 249, 273 1. Ciută, Apicullura fn economia Moldovei medieCJale (sec. XV mijl. sec. XVIII)- Rezumatul te:ei de doctorat, Iaşi, 1977, p. 16: Documente tzuceşti privind istoria României, voi. I, nr. 137, p. 129 36 www.cimec.ro OBLIGt\ŢII FISCALE DIN :MOLDOVA MEDIEVALĂ 377 "său[ domnesc". S-a afirmat inexact că darea în seu este menţionată intiia dată la 11 mai 1666 13 • De fapt "său!" este amintit cu circa patru decenii mai înainte, în anul 1621, cu prilejul confirmării unor scutiri de dări mai vechi ale locuitorilor din satul Iţcani de lîngă Suceava". Ulterior, la 27 octombrie 1627, domnul Miron Barnovschi poruncea soltuzului şi pîrgarilor din Suceava să nu "învăluiască" pe vecinii din Iţcani ai m-rii cu acelaşi nume de lîngă Suceava "nici la său, nici la piei, nici la alte angherii cîte sîntu pre alţi tîrgoveţi, pentru căci nu este acel sat scris cu tîrgul 45 • în continuare se făcea precizarea, nu lipsită de importanţă, că deosebirea pe linie fiscală in- tre vecinii din satul mănăstiresc Iţcani şi tîrgoveţii din Suceava în ceea ce priveşte dările în seu şi piei exista în vigoare de mai mult timp, fiind stabilită prin "alte cărţi ce au de la alţi domni" 46 • "Său[ împărătesc" este menţionat în anul 1623. La 24 februarie acel an, din poruncă domnească, soltuzul Sucevei se adresa birăului Bistriţei cu rugămintea să-i sprijine nişte tîrgoveţi credincioşi să poată cumpăra seu de pe piaţa bistriţeană deoarece "trebuie să dăm său! împărătesc şi nu găsim Ia noi de cumpărat 47 • Dacă pînă la introducerea "săului domnesc" şi a "săului Împclrătesc" obligaţia de a da seu revenea, aşa cum s-a mai arătat, îndeosebi măcelarilor (meserciilor) din tîrguri, după această dată sfera contribuabililor s-a lărgit cuprinzînd proprietarii de măce­ lării, de cîrciumi şi de ateliere meşteşugăreşti din tîrguri şi sate, precum şi toate categoriile fiscale neprivilegiate, afară bineinţeles de cazul dacă beneficiau de scutiri 48 • Documentele nu precizează cantitatea de seu la care erau impuşi contribuabilii. Într-un singur caz, la 1742, aflăm că potrivit unui vechi obicei, mesercii din Roman dădeau cîte 66 de ocale de seu ,,pe cifert" 49 • lnseamnă deci că pentru fiecare "scaun" sau "trunchi" de tăiat carne, mesercii din tirgul Roman dădeau circa 337 kg de seu. Evident, dacă numărul sferturilor creştea şi cantităţile de seu erau impuse şi percepute corespunzător numărului acestora. Darea s-a strîns şi în bani. La 1683 erau amintiţi ,,banii sliului" pe care Mihai Cofariul din Galaţi s-a eschivat să-iplătească, reuşind să fugă"''. in vremea domniei lui Dimitrie Cantemir, :Moldova avea obligaţia să trimită în fiecare an sultanului, ca peşches, cu ocazia Bairamului, 12.000 de imperiali pentru seul necesar corăbiilor de război 5 ~. Informaţia principelui cărturar este preţioasă, indicîndu-se că turcii reuşiseră deja să confere obligaţiei un caracter permanent. 43 N. Grigoraş, Dările in Moldova ele la intemeiuca statului şi pină la 1741 (Il), in loc. cit., p. 336 44 Hurmuzaki, Documente. Supliment, II/2, p. 1 077; ~- Iorga, Istoria comerfului româ J!csc, Yol. I, p. 312 43 DRH, A, voi. XIX, nr. 247, p. 331 46 Ibidem. 47 Hurmuzaki, Documents, XV /2, nr. 1 810, p. 931 - 932 u Arh. St. Bucureşti, kis. 578, f. 75 v, 150- 151 ; Arh. St. Iaşi, Documente, Pach. 411/8 ; I-Iurmuzald, Documente. Supliment, 11/2, p. 1 077, N. Iorga, Studii şi documente, voi. VI, p. 219 şi 447; Documente slal!o-romcine, in "Studii. Re/Jislâ de istorie" 1!H9), p. 233- 234.; N. Grigoraş, Dările in Moldova de la intemeierea sia/ului şi pînii la 1741 ( 11) in loc. cii., p. :1:16 49 N. Iorga, S/lldii şi documente, voi. VI, p. 362 ao C. C. Giurcscu, 1 stor ia românilor, voi. I II/2, p. 660 ~ 1 D. Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 273 www.cimec.ro M~·.LAZAR 378 Paul Rycaut ne informează că la 1668 •Moldova a livrat turcilor' 600 chintale de seu 52 • Cererile au sporit continuu astfel că in anul 1730 cererile turceşti se ridicau la peste 100.000 ocale de grăsimi topite (circa 128.300 kg) 53 • Date fiind marile furnituri pentru Istanbul, adesea s-au înregistrat greutăţi la perceperea "s.ăului domnesc". Domnii erau nevoiţi in aceste condiţii să instituie un monopol absolut asupra comerţului cu seu, interzicînd vînzările către particulari. Domnia îşi justifica măsura arătînd că seul era necesar ,,pentru treaba luminărilor de la curtea gospod" 54 • Seul colectat de la contribuabili era depozitat apoi la ,,săoria domnească" din laşi, menţionată pe la 1648, pe timpul domniei lui Vasile Lupu 55 • Agenţii fiscali însărcinaţi cu perceperea dării se numeau "săoari". 1n fruntea lor se afla "săoariul cel mare", care avea in grijă "săoria domnească" 56 • La 16 martie 1663 era menţionat, ca martor, un anume Enache Zlătaru "săoariu" 57 , iar la 27 iulie 1676 Frangolea "săoariu" 58 • În martie 1681, Frangolea este din nou menţ.ionat, de această dată însă în calitate de "mare săoariu" 5 ". Atribuţii in ceea ce priveşte strîngerea dării în seu au mai avut mortasipii 6 •, cămănarii şi hezmănarii 6 ţ. După strîngerea seului, cantitatea destinată fabricării luminărilor era preluată de cămăraşul de lumini în a cărui grijă se găsea şi ceara şi care răspundea de lumînările şi opaiţ.ele de la curte 62 • Mai mult chiar, ne spune Dimitrie Cantemir, dările în ceară şi seu destinate special fabricării luminărilor s-au perceput împreună, purtînd numele de bezmăn 63 • Scutirile de "său" acordate de domni au fost mai puţin numeroase decît pentru ,,unt". În afară de sloboziist au beneficiat de scutiri cîteva sate mă­ năstireşti65, posluşnici (măcelari, hostinari, cojocari) episcopali 66 sau mănăsCălători străini, YII, p. 501 Valeriu Veliman, Relaţiile romdnp-otomane 1711- 11i.21, p. 199- 201, 206- 207 şi 317- :120, Către sfîrşitul secolului al XYIII-lea, nivelul furniturilor in seu au scăzut. In anul 1788, Moldovei i s-au cerut 40 000 ocale, Documente turceşti privind istoria României, voi. II (1771- 1791), Ed. Acad. R.S.R., Bucureşti, 198~, (ed. !\-lustafa A. Mehmet), nr. 217, p. 259 ln mod obişnuit, grăsimile topite sînt cunoscute în documentele otomane din secolul al XYIII-lca sub numele de rogan-sade sau rugan-sade (Ibidem) 54 C. C. Giurescu, Istoria românilor, voi. 11/2, p. 660 ; l'i. Iorga, Studii şi documente, voi. Yl, p. 221. ln cea de a doua domnie moldovenească, Constantin Mavrocordat a interzis mt:seriilor din Iaşi să vlndă seu la persoane particulare, oblig ndu-i să-I desfacă numai către o:;,menii domneşti, care urmau să se prezinte la anumite date şi să ia tot seul cn bani peşin (ibidem, p. 221). 5 5 Arh. St. Bucureşti. ."11-ra Galata, XIV/9 56 Idem, .4..N., CCXVIII/4 57 Idem, 1\Js. 268, f. 52 v 58 Idem, Achi:iţii Soi, CCXLIIT/t 52 53 59 Ibidem K. Iorga, Studii şi documente, voi. VI, p. 366, 4:l7 Ibidem, p. 219, 437 62 D. Cantemir, Descrierea Jlloldovei, p. 211 63 Ibidem. Bezmăn s-a numit, de asemenea, şi darea pe clrciumi 84 l\latci D. Vlad, Colonizarea rurală in Ţara Romdnească şi Moldova, (secolele XVXVIII), Ed. Acad. RSR, Bucureşti, 1973, 136-143 6" Satul Iţcani al mănăstirii cu acelaşi nume de lîngă Snccav:l (Hurmuzaki, Do"cuin.ente Supliment, 11/2, p. 1 077); satul I-llincca al mănâstirii Hlincea (Arh. St. Bucureşti, .M~rea Soco/o, Vl/2, 4 · 66 DRH. A., nacul XYII, voi. XXI, nr. 353, 35;j 60 01 www.cimec.ro OBLIGAŢII FISCALE DIN MOLDOVA MEDIEVALA 379 tireşti 67 şi numai destul de rar proprietari de "scaune" sau "trunchiuri" de tăiat carne, de regulă aşezăminte religioase 68 , mari dregători 69 sau rude domneşti?•. Se cuvin avute în vedere, de asemenea, scutirile de bezmăn acordate deţinătorilor de măcelării 7 ţ. DEUX OBLIGATIONS FISCALES DE LA MOLDA\'IE MEDIEVALE Resume Les obligations fiscales sur les 'produits animaliers ont constitui' tout au 1ong de l'epoque feodale une source importante de rcvenus pour les princes moldaves. Dans cettc etudc nous nous sommes propose d'aborder dcux impuls de cettc categoric, plus preciscmcnt : "/e beurre" et "Le ~uif" Per~us cn nature ou convertis en argent, ce deux irnpots ont scn·i, d'un cote aux necessitcs de la cour princierc, de l'armee et des cm·oyes etrangcrs, de l'autre cote ont .assure l'accomplisscmcnt des dcmandes toujours en hausse du beurre et du suif, de l'Empire Ottoman. Occasionncls aux XV -XVI-emcs siecles, devenus obligatoires au debut du XVII-eme siecle, Ies impots fiscaux sur le beurre et le suif out ete subis d'habitude par les categories sociales non-priYih'giccs. La dcstination des fonds materiels ou monctaires resultes des prelevcmcnts fiscaux ont determine l'institution d'unc terminologie corrcspondante: ,,beurre princier"; "bwrre imperial et "suif princier", "suif imperial". 67 Doi mcscrcii, doi cojocari şi doi hoştinari ai mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi, scutiţi la 18 decembrie 1675 (Arh. St. Bucureşt" Ms. 578, f. 75 V) ; cinci posluşnici ai mănăstirii Sf. Ioan Gură-de-Aur din Iaşi, scutiţi la 16 aprilie 1710 (Idcm, !11-rea S(. Ioan Gură-de-A.ur, XIII/1); 12 posluşnici de origine străină ai mănăstirii Socola din Iaşi, scutiti la 4 martie 1716 (Idem, M-re Soco/a, VI/18 68 La 30 martie 1747, "biserica ungurească" (romano-catolică) din Iaşi era scutită de "său domnesc" pentru "un trunchi de mesărinţă, de hiiat carne" (N. Grigoraş, Privilegiile fiscale din Moldova ( l U I - 1821) (Il), n AIIA!, voi. XVIII/1981, p. 192 6 ~ Lui loniţă Cantacuzino biv vei agă i se scutea de seu in 1758, de asemenea, un ,, truncl1 i de tăiat carne" (C. C. Giurescu) Istoria românilor, voi. III/2, p. 660 7 Constantin Racoviţă dispunea la 19 aprilie 1756 scutirca unui "scaun de mcserniţă de tăiat carne al domniţei Aniţa" de "său domnesc", precum şi de bczmăn, comănă, branişte etc. (Arh. St. Iaşi, Documente, Pach. 411/8) 71 N. Iorga, Studii şi documente, voi. VI, n. 219, 437 ; Melchisedec, Cllronica Iluşilor, şi a episcopiei cu asemenea numire, Bucureşti, 1869, p. 52, 112, 117, 145; f. Antonoviei, Documente bîrlădene, voi. II, n. o98; DRH, A, veac XVII, voi. XXI, nr. 112, 214. 353- 354. ° www.cimec.ro www.cimec.ro UNELE PRECIZĂRI REFERI'DOARE LA CTITORIA VORONEI VASILE BÎ"'ZAR Autorii lucrărilor care s-au ocupat cu istoria mănăstirii Vorona, afirmă acest aşezămînt a fost fondat de nişte călugări yeniţi din Rusia, care au construit prima bisericuţă de lemn Ia anul. 1600 şi că în această înfăptuire ei ar fi fost ajutaţi de hatmanul Ilie Jora şi soţia sa Teofana, pe Ia începutul secolului al XV II-lea ţ. De bună seamă că sursa de informaţie pe care au folosit-o aceşti autori constă în însăşi inscripţia votivă (pisania) aşezată pe zidul bisericii mari din incint<' mănăstirii, la 14 ianuarie 1870. În adevăr în prima parte a acestei inscripţii se arată că "această sfintă mănăstire Vorona s-au început la anul 1600, de către părinţi ruşi, veniţi din Rusia, făcind o biserică de lemn, dind odoare şi cwnpclrînd parte din moşia Ecuşeni, apoi a doilea ctitori (la) Schit hatmanu Ilie Jora, cu soţia sa Teofana. care încă au dclruit o parte de moşiea Iwşclnii" ... 2 • Documentele afirmă însă cele arătate în partea citată din inscripţia votivă, atît în privinţa datei fondării mănăstirii, cît şi în privinţa primilor ctitori. Astfel, documentele aflate în fondul mănăstirii Vorona de Ia Arhivele centrale ale statului, cît şi cele din diferite colecţii documentare datate pină în al 5-lea deceniu din secolul al XVIII-lea, nu se referă Ia mănăstirea Vorona, nici măcar tangenţial. Aceste documente reprezintă confirmări de moşii de către domnitorii Moldovei, acte de vindere cumpărare, zapise de împărţeală, donaţii, hotărnicii etc. intervenite între foştii proprietari ai moşiei pe care s-a construit mănăstirea, înainte ca aceasta să fi fost fondată. Printre foştii proprietari ai acestei moşii nu figurează nici unul cu numele de Jora; mai mult decît atit, un hatman cu numele de Ilie JORA nu se întîlneşte în documentele din secolul al XVII-Iea 3 şi nici nu cred să fi existat vreunul. Aş mai că 1 1. Niţu şi V. C. Nădejde. Dictionar geografic aljud. N Botoşani, 1891, pg. 235 ; N'. Iorga Studii şi documente voi. XVI, pg. 258 - 261 ; St. Bilciurescu : Mănăstirile şi Bisericile din România, pag, 74- 75; Al. H. Simionescu: Istoria mlnăstirii Vorona - Botoşani, 1922, pag. 3 si 9. 2 Inscripţia votivă, săpată in marmoră este aşezată in exterior, pe zidul despre nord al • bisericii "Naşterea Maicii Domnului". 3 Doc. re{er.la Ist. Rom. sec. XVII; Cat. Arhivelor Centr. al~ Statului voi. I - V şi suplim. I; Alte colecţii documentare; G. Leca: Familiile boiereşti- genealogie pag. 290- 291 ; N. Stoicescu: Dicţionar al marilor dregători-Bucureşti 1971, pag. 411 - 413. Un hatman cu numele Antiohie Jora a existat In ultima parte a sec. XVII şi prima parte a sec .. XVII. Acesta a fost căsătorit cu Ecaterina, fiica soţiei lui Grigore Ghica (N. Stoicescu, loc. cit.) dar n-a avut nici o legătură cu mănăstirea Vorona. www.cimec.ro 382 V. BlNZAR adăoga că din multitudinea de însemnări notate pe tipăriturile care au existat la biblioteca mănăstirii (însemnări publicate de N. Iorga) nici una nu atestă existenţa mănăstirii Vorona pînă în deceniul al 5-lea din secolul al XVIII-lea 4 Date fiind aceste inadvertenţe. mi-am propus ca în lucrarea de faţă să încerc să stabilesc, cît se poate de exact -pe bază de documente -data fondării mănăstirii Vorona, precum şi identitatea autentică a ctitorilor trecuţi în pisanie cu numele de Jora (Ilie şi Teofana). Precizez de la început că mănăstirea (schitul) Vorona n-a fost construită pe moşia Vorona cum se crede de obicei, ci pe moşia Icuşeni, în partea numită Poiana Icuşenilor 5 pe pîrîul Voronei şi i se spunea de la început schitul sau "mănăstirea Icuşeniii" 6 • Ca atare pentru o mai bună lămurire voi face o scurtă istorie a satului aşezat pe moşia Icuşeni. Acest sat este atestat într-un document din 1480, mai 27, prin care Şte­ fan cel Mare, confirmă lui Steful pîrcălab de Hotin, stăpînirea a trei sate printre care şi "un sat anume Ecuşanii, la obîrşia Voronei". Din acelaşi document reiese însă că satul este mult mai vechi şi fusese proprietatea lui IACUS, vistiernicul lui Alexandru cel Bun 7 • La 5 martie, 1513, Bogdan (cel Orb), domnul Moldovei confirmă boierului Grincovici, pîrcălab de Hotin satul ,,Ecuşanii", moştenit de la unchiul său STEFUL pîrcălab 8 • Satul este confirmat şi de Ştefăniţă vvd. aceluiaşi Grincovici (Hrîcovici), la 23 aprilie 1518 9 • După Grincovici au succedat la stăpînirea satului Icuşeni, boieri din neamul Udrea ; se pare că aceştia erau rubedenii de-ale pîrcălabului unul dintre ei purtînd pe lîngă numele de Udrea şi pe cel de Hrîncovici ~·. Satul Icuşeni a fost vîndut de fraţii Udrea (Gavril şi lsac), lui Isaia, episcop de Rădăuţi, dar a fost apoi răscumpărat de fiii lui Isac, anume Gligore, Gorcea şi Pătraşco Udrea, pe vremea lui Iancu Sasul vvd.(1579 -1782)H. Călu­ gării de la mănăstirea Slatina care se erijau în moştenitori ai episcopului Isaia, au încercat să obţină pentru ei moşia Icuşeni, ajungînd pînă la judecata domnului Moldovei. In urma judecăţii, la 20 ianuarie 1603, Ieremia Movilă vvd. întăreşte lui Gligore Gorcea şi Pătraşco Udrea, satul lcuşeni, din ţinu­ tul Suceava, dînd rămaşi pe călugării slătineni, pe motiv că Udreştii au dat moşia episcopului Isaia numai pentru timpul vieţii sale~ 2 • Unul dintre fraţii Udrea, anume Gligore, fost medelnicer, a avut o fată pe nume Gaftona, pe care a căsătorit-o cu NEBOJATCO, fost logofăt. Acesta din urmă ajunge să stăpînească întreaga moşie Icuşeni, fostă a Udreştilor. El a lăsat moşiile moştenire la cei 3 fiice ale sale "Ileana, căsătorită cu Toader Petriceico, mare vornic al Ţării de Sus, Măricuţa căsătorite cu Constan- N. Iorga- Studii şi documente. voi. XVI pag. 265 - 277 Arh. Stat- Botoşani- Documente P. VI/5; Revista Moldovei an. II nr. 6 pag. 28. 6 Documente privind relafiile agrare - Voi. II, Moldova pag. 289, nr. 261. 7 Doc. hisl. Rom. A, Moldova- voi. II pag. 344. 8 Doc. isi. Rom. A. Moldova sec. XVI voi. I pag. 85- 86 nr. 89 9 Doc isi. Rom. A. Moldova sec. XV 1 voi. 1 pg. 127 nr. 120 1 Cat. doc. rom. Arhivele Centrale - supli. 1 p. 267 nr. 834 11 Doc. isi. Rom. sec. XVII voi. 4 pag. 236 - 237 nr. 300 ; Cat. doc. Rom. Arhivele Centrale voi. 1 p. 268 1141. 12 Doc. ist. Rom. A. Moldova, sec. XVII, voi. 1 pg. 171, nr. 107 4 5 ° www.cimec.ro 383 CTITORIA DE LA VORONEI tin, vornic de gloată şi Tudosca căsătorită cu Darie Stîrcea. Cei trei gineri şi-au împărţit moşiile moştenite. printre care şi ECUŞENII cu mori şi iazuri din ţinutul Suceava. Actul de împărţeală a fost întărit de Vasile Lupu vvd. la 2 mai, 1639 ~ 3 • Constantin vornic de gloată (numit şi Constantin Nebojatco, după socrul său) şi-a căsătorit o fată cu Dumitraşco Nacu, mare paharnic. Acesta devine proprietar la Icuşeni unde-I găsim menţionat în documente din deceniile 6, 7 şi 8 din secolul al XVII-lea~ 4 • Succesorii lui Dumitraşco Nacu au stăpînit parte din Icuşeni din tată în fiuţ 5 • Astfel îl găsim proprietar în lcuşeni pe marele ban Savin Zmucilă, care era fiul lui Stroe Spătarul şi nepotul lui Dumitraşco Nacu~ 6 • La 1711, Savin Zmucilă vei ban, a plecat în pribegie cu Dimitrie Cantemir17 • După el. a stăpinit Icuşeni fiul său Grigore Zmucilă spătaruP 8 care a fost căsătorit cu Teodosia (Tudosca) fiica lui Miron Costin, logofătuW. La 20 iulie, 1713, Nicolae lHavrocordat vvd. dă poruncă să se cerceteze pricina de hotar dintre Toader Arbore, proprietarul moşiei Vorona, şi jupîneasa Tudosca de la moşia lcuşeni, soţia lui Grigore Spătarul 2 ". Un fiu al lui Grigore Zmucilă, anume Ilie Zmucilă, postelnicul, a stăpînit şi el pă­ mînturi în Icuşeni 2 ~. Pînă la urmă jumătate din moşia lcuşeni ajunge în proprietatea lui Pavel Vîrnav. ginerele lui Grigore şi cumnatul lui Ilie Zmucilă postelnic ul 22 • Cealaltă jumătate a moşiei lcuşeni ajunge în proprietatea boierului Andronic Pîrvul, rudă apropiată cu boierii Stîrceşti (lsac, Constantin şi Darie Stîrcea) 23 • Partea din Icuşcni a lui Andronic Pîrvul, a trecut moştenire la copiii săi, Toader, Constantin, Paraschiva şi Aniţa) care au stăpînit-o în indiviziune (devălmoşie). La 24 februarie 1742, nepoţii lui Andronic Pîrvul şi-au împărţit moşiile rămase de la bunicul lor, printre care şi partea din Icuşeni pe Siret. Aceasta i-a revenit "lui Ilie bivvel pitariu, feciorul Paraschivei, sora lui Toader Pirvu şi a lui Constantin Pirvu, bivvel şetrar, nepot de fată lui Andronic Pirvului" 24 • Am ajuns, deci, în secolul al XVIII-lea, deceniul al V-lea, cind moşia lcuşeni era formată din două jumătăţi, una stăpinită de Pavel Vîrnav, medelnicer, iar cealaltă de Ilie bivvel pitar (Ilie pitarul) fără să fie vorba de vre-o mănăstire sau stăpînire călugărească la Icuşeni, precum nu s-a pomenit nici de neamul Jora. 13 Cat. doc. mold. Arhivele Centrale voi. II pg. 182 nr. 1 360 Cat. doc. mold. Arhivele Centrale voi. III ăg. 88 nr. 314 ; 14 Cat. doc. mold. Arhivele Centrale voi. III pg. 88 nr. 314 ; ibidem pg. 162 nr. 698 ; ibidem pg. 435 nr. 2 072. 15 Arhiv. Stat. Botoşani- Documente P. VI74 16 N. Stoicescu : op. cit. p. 425 17 1. Neculce : Letopiseful Ţării Moldovei Ed, 1959, pg. 253 18 Arhiv. Stat. Botoşani- Documente P. VI/4. 19 N. Stoicescu: op. cit., p. 425 2 Cat. doc. mold. Arhivele Centrale voi. V, pg. 321, nr. 1179 21 Arhiv. Stat Bot. Documente. P VI/4. 22 Documente privind relafiile agrare fn sec. XV 111 voi. II. Moldova p. 284 nr. 261 ; Tezaur de documente sucevene p. 249 nr. 747 ; Gh. Ghibunescu : Surete şi ispisoaee voi. II, p. 110. za Cat. cod. mold. Arhivele Centrale voi. V p. 222 nr. 675; N. Stoicescu op. cit. pg. 442; Gh. Ghibăncsrn: 1spisooee şu 'Ulpise voi. XVI p. 19. 24 N. Iorga- Studii şi documente voi. XYI pag. 411 14 ° www.cimec.ro 384 V. BINZAR Ilie pitarul (care a fost luat drept hatmanul Ilie Jora, trăitor de h începutul secolului al XVII-lea), apare în numeroase documente din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, începînd de la 1709 26 şi pînă la 17H 27 • El a fost slujbaş la visteria Moldovei (Ilie de la visterie, Ilie de vistierie. Ilie vistierie, Ilie logofăt de vistierie, Ilie biv logofăt de de visticrie)apoi din 1736 apare cu rangul de mare pitar (vei pitar, biv vei pitar) pînă în 1744 28 • El a fost căsătorit prima dată cu fiica lui Lozcnschi Durac, Irina. care a decedat curînd după căsătorie (in anul 1714Fu. UIL~rior Ilie s-a recăsrtto­ rit cu Tofana(Teofana) fiica lui Nicolae Başotă, fost mare vistiernic a l\11JIdovei, pe vremea celui de-a doua domnii a lui l\Iihai Racoviţă vvd. (17071709)3". La 1 mai 1715, cînd Tofana încă nu era căsătorită. tatăl său îi constituie zestre satul Brăteni, pe apa Başeului, din ţinutul Dorohoiului 3 l. Probabil că această înzestrare s-a făcut în vederea căsătoriei. În dota lui Nicolae Başotă, întocmită la 10 iulie, 1721, acesta împărţindu-şi averea pe care o mai avea la descendenţi, dă jumătate din satul Dolniceni, ţinutul Dorohoi "_gineri-meu Ilie de visterii, cari au luat pe fiică-me pe Tofana" 32 • LaS august 1727, Nicolae B<~şo tă, fost mare vistiernic, acum călugărit sub numele de Nicodim, dă zapis ginerelui său Ilie logofât de vistierie pentru nişte ţigani 33 • Cu data de 3 martie, 1728, Nicodim Başotă întregeşte partea de zestre dată fiicei sale Tofana, cu trei pătrimi din satul Giurgeşti, ţinutul Hîrlăului şi o parte "clt s-a alege" din satul Cobiceni, alăturat cu precedentul 34 • Într-o carte de împărţeală a unor ţigani, din 10 martie 1732, între verii lui Ilie, nepoţii lui Andronic Pîrvu se arată că "din mătuşa noastră Paraschiva este Ilie biu logofăt ai vistierie" 35 • Astfel se confirmă fără nici un dubiu, că Ilie de la vistierie este una şi aceeaşi persoană cu Ilie Pitarul. În aprilie 1736, care avea acum rangul de mare pitar (vei pitar) întocmeşte un izvoad de ţiganii care fuseseră ai lui Patraşco Başotă şi se risipiseră ,,prin ţigănii boereşti şi pe la minăstiri şi aiurea". 36 La 3 iulie, 1737, Ilie bivvel pitar împarte nişte ţigani cu Antonie, mitropolitul Sucevei 37 • Asemenea acte în care ţiganii constituie obiectul transzacţiilor lui Ilie pitarul abundă în documente; ultimul este din 25 ianuarie, 1744 38 • 2 ;; 25 Ai. H. Simioncscu op. cit. pg. 29. Al. H. Simioncscu op. cit. pg. 29. 26 N". Iorga op. cit. pag. 307 27 Ibidem- pag. 330. 28 Ibidem - passim 29 Ibidem - pag. 310 30 N. Stoiccscu- op. cit. p. 348 31 Doc. privind relatiile agrare în sec. XV III ; voi. II Moldlva pg. 132, nr. 54 32 N. Iorga op. cit. pag. 372 33 ibidem pag. 320 3 ~ ibidem pag. 380 - 381 35 Documente privitoare la relafiile agrare în sec. Xl' III voi. II Moldova pg. 179-180 ur. 116 · 36 N. Iorga: op. cit. pg. 323 37 ibidem pag. 325 şi passim ~ ibidem pag. 330 www.cimec.ro CTITORIA DE LA VORONEI 385 Ilie pitarul a murit probabil în anul 1744 căci ulterior nu se mai găsesc acte în care să fie implicat. El a avut cu soţia sa Tofana, născută Başotă, trei copii: Vasile (decedat de tînăr, după căsătoria sa cu Paraschiva Sturza), s~mdu (cunoscut din documentele sub numele de Sandu Ilie, poste!nic) şi Nicolae. De la Ilie pitarul n-a rămas nici un testament, în schimb au rămas datorii. Tofana a vîndut o parte din bunuri (pămînturi, vite etc.) şi a plătit datoriile lui Ilie, apoi a împărţit moşiile şi alte bunuri la cei trei fii ai săi: lui Vasile i-a dat satul Dolniceni, din ţinutul Dorohoiului, lui Sandu i-a dat satul Brăteni, din acelaşi ţinut, iar lui Nicolae satul Scobinţeni, din ţinutul Cîrligăturii 39 • Din toate moşiile a rămas nedndută sau nedăruită numai jumătatea din moşia Icuşeni pe care a moştenit-o Ilie pitarul. de la bunicul său Andronic Pîrnil (v. supra). Este tocmai moşia pe care Tofana o rezervase pentru a fi dăruită mănăstirii. În dieta sa întocmită în zilele de 29 şi 30 martie 1749, soţia lui Ilie Pitaru, care semnează TOFANA PITAROAE, arată că a avut niste măr­ găritare de la părinţii ei pentru care a avut pricină cu nora sa Pa~aschiva, după moartea lui Vasile şi mărturiseşte că le-a vîndut şi ,,am făcut un schitişor la moşie a noastrâ 1 cuşenii, la ţinutul Sucevei, ca sâ să fie pentru pomenirea sufletelor noastre şi partea aceea din moşie unde am facut mănăstioara, iarăşi am dat-o mlnăstirii, să n-aibă treabă feciorii mei a o trage la parte acea mosie" 40 • Cînd şi-a făcut diata. Tofana era bolnavă 41 şi probabil că în scurt timp după aceea a şi murit. Astfel numai după aproape 3luni, la 25 iunie, 1749 posteinicu! Sandu Ilie, fiul Tofanei, recunoaşte într-o scrisoare dată stareţului DOMETIAN ,.de la Sfinta mârulslioarâ lcuşenii, pe plrlul Voronei", stăpînirea peste jumătate din satul Icuşeni "căci această jumătate de sat ln eliata maica noastră este dată la mânăstioarâ, iar cealaltâ jumătate este a lui Pauăl Virnav 4 ţ. O scrisoare de mărturie a lui S2ndu Ilie postelnic, dată ,.părinşilor de la Schit Vorona" la 10 octombrie 1757, aduce o serie de precizări. El arată că o jumătate din partea dăruită de Tofana (adică un sfert din întreaga moşie lcuşeni au revendicat-o verii lui Ilie pitarul, anume Hadu Burghele şi surorile sale, care erau şi ei nepoţi ai lui Andronic Pîrvul. Fiind strîmtoraţi ei n-au putut să dăruiască această parte de moşie, însă s-au oferit s-o vîndă. Călugării însă s-au temut s-o cumpere, moti\·înd că şi ei ,,ruşi, oameni stră­ ini" şi rudele Pîrnileştilor i-ar putea scoate de la schiua. Cel care i-a ajutat pe călugări să recupereze partea pierdută de moşie a fost Sandu Ilie. De altfel Tofana încredinţase ,,cu limbâ de moarte" acestui fiu al ei, grija schitului şi a călugărilor pentru că şi ei contribuiseră la deschiderea schitului cu cărţi. odoare bisericeşti şi ,.cu a lor silin(â". Deci, pentru ,,ca sâ nu se ispiteascii cineua a-i scoate pe câlugllri de la schit" Sandu Ilie a cumpărat pe numele său, dnr cu banii călugărilor (numai 75 de lei) partea "" ibidem pag. :Hn 40 :l~G ibidcn1 pag. ;)HÎ ·" ibidem loc. rit. ·'" IJocumenlc pril!iloure /u rc/u(ii/c uyrurc itl sec. -"\TII!, voi. Il, :\loldo\"a pag. 28!), nr. 2Gl. "" .\rh. Stat Boto~ani; !Jocumente l'. ~ \. I/2 rp. şi J1el!ista :11oldul!ei c\n. III nr. G pag. 2G. 23- HIERASUS www.cimec.ro 386 V. BlNZAR din moşia Icuşeni pe care o revendicase Radu Burghele şi surorile sale făcînd zapis de cumpărătură pe care l-a pedat schitului. Astfel, călugării au devenit iarăşi stăpîni pe jumătate din moşia Icuşeni, potrivit diatei Tofanei şi pităroaia 44 • Tot Sandu Ilie postelnic i-a ajutat pe călugării de la schitul Vorona el îi spunea "schitul nostru") să dobîndească şi cealaltă jumătate din moşia Icuşeni. Intre timp, aceasta devenise proprietatea lui Ioan Vîrnav, vameş, care o cumpărase de la Miron Vîrnav, fiul lui Pavel Virnavn. Cu asigurarea lui Sandu Ilie, călugării au cumpărat, cu banii lor, jumătate din satul Părsteşti (Pristeşti) ţinutul Dorc-hoiului, de la ieromonahul Dionisie Huduci. Apoi au făcut schimb cu Ioan Vîrnav, căruia i-au dat jumătatea cumpărată din Părsteşti şi au luat de la acesta jumătatea din satul IcuşeniH. Cu acest schimb efectuat în anul 1757. schitul a devenit proprietar pe întreaga moşie lcuşeni pe care a stăpînit-o pînă la secularizarea averilor mînăstireşti (1863). Rezumind cele de mai sus se pot face următoarele precizări: 1) Mănăstirea Vorona n-a fost fondată 1600, ci în deceniul al 5-lea din secolul al XVIII-lea mai precis între 1744 şi 1749. Ea n-a fost construită pe moşia Vorona, ci pe moşia Icuşeni în locul numit Poiana Icuşenilor pe pîrîul Voronei şi s-a numit la început Schitul sau Mănăstioara lcuşeni. 2) Primul ctitor al mănăstirii Vorona a fost Tofana, născută Başotă, soţia lui Ilie pitarul. Ea este cea care a construit prima biserică a mănăstirii şi a înzestrat-o cu moşie. Călugării veniţi la schit au şi ei o contribţie la deschiderea bisericii prin faptul că au adus cărţi şi odoare bisericeşti necesare ritual ului. 3) Merite deosebite pentru consolidarea şi înzestrarea mănăstirii are şi postelnicul Sandu Ilie, fiul Tofanei, care i-a ajutat pe călugări să dobîndească în mod foarte convenabil şi fără riscuri, întreaga moşie Icuşeni. 4) Existenţa hatmanului Ilie Jora presupus ctitor al mînăstirii nu este atestată de documente, ca atare este necesară rectificarea textului pisaniei, potrivit datelor reale. (căruia 44 46 46 Ibidem Ibidem Ibidem www.cimec.ro UNDE A FOST SATUL POPĂUŢI ? NOTE DE ISTORIE BOTOŞANEANĂ YASILE BINZA R Arheologii Emilia şi N. Zaharia, in urma unei cercetări efectuate în anul 1956, în cartierul Popăuţi, din oraşul Botoşani, au descoperit o aşt>zare în jurul biseridi Sf. Nicolat>, ctitoric a voievodului Ştefan cel Mart>, cu urme de Iocuire (material ceramic) aparţinînd perioadelor de fcudalism dezvoltat şi tîrziu (sec. XIV -XVIII)~. Autorii Repertoriului Arheologic al judeţului Botoşani, menţionînd această aşezare, afirmă că ea s-ar identifica cu Vatra vechiului sat Popăuţi, atestat documentar la 20 aprilie, 1626 2 • Specificăm că toponimicul Popăuţi se mai păstrează astăzi în titulatura bisericii Sf. Nicolae, amintită mai sus, care mai este numită şi biserica Popăuţi, precum şi în titulatura Staţiei de cercetare şi creşterea ovinelor - Popăuţi, din comuna suburbană Răchiţi, situată Ia cea 5 km. nord de Botoşani. In comunicarea de faţă, ne-am propus să stabilim, pe bază de documente, edite dar mai ales inedite, dacă, în adevăr vechiul sat Popăuţi se identifică cu aşezarea descrisă arheologic. Existenţa satului Popăuţi este atestată la data sus amintită, într-un act emis din cancelaria lui Miron Barnovschi :Movilă vv, în care vorbea de un litigiu de hotar cu satul StînceşW. Un alt document, 23 octombrie, 1630, se referă de asemenea Ia hotarul dintre Stînceşti şi Popăuţi 4 • În anul 1673, august 14, Ştefan Petriceicu vv. dăruieşte lui Andronic Cerchezul, fost mare armaş satul "anume Popăuti, in ţinutul Hirlăului, care sat a fost drept domnesc, de ocolul Botoşanilor, satul întreg cu vecini şi cu tot venitul" 5 • De la Andronic Cerchetul satul este moştenit de fiul său 1l1iron Spătarul, cu act de confirmare din 20 septembrie, 1696, de la Antioh Cantemir vvd 6 • Cu aproape trei ani mai tîrziu, Ia 17 iunie, 1699, Miron Spătarul vinde satul Popăuţi, cu toţi vecinii, lui Costin Neaniul," mare căpitan de margine din Ţara Românească 7 • Fiul acestuia din urmă, Constantin Cosfln Nea ni ul, fost mare paharnic, moştenind satul Popăuţi, îl vinde la rîndul său, în anul 1741, martie 30, 1 leololic N. Zaharia, M. Petrescu-Dimbovita şi Em. Zaharia - .1şezări din MoldorJU, de la paîn secolul al XVIII-lea Editura E.R.R. Buc. 1970, pag. 229- 230. Al. Păuncscu, Paul Sadurschi şi Vasile Chirică - Repertoriul arheologic al Judeţului - Buc. 1976 - voi. II pag. 353 Doc llisl. Rom. voi. XIX p. 61- 62, N. Iorga St. şi Doc. voi. V p. 217 N. Iorga Si. şi Doc. voi. V p. 217 N. Iorga St. şi Doc, V p. 222 nr. 50 N. Iorga St. şi Doc. V pag. 224 nr. 56 X Iorga-idem p. 224-225 nr. 57 plnă 2 Botoşani 3 4 5 6 7 www.cimec.ro V. BlNZAR 388 lui Necula Sulioti, negustor din Iaşi". Acesta nu-l păstrează decît numai două luni, şi la 1 iunie, 1741, îl revinde lui Manole Varlaam, negustor din Botoşani, numit şi Manole Cupeţ•. Este cazul să specificăm aici că oamenii din Popăuţi se considerau ţă­ rani slobozi (liberi) şi ca atare n-au vrut să se recunoască vecini ai noilor stă­ pîni, ce au urmat după dania lui Stefan Petriceicu. În acest sens ei au cerut şi sprijinul domniei, rugînd ca "să fie apăraţi de vecinătate de clitre stăpînii satului Popău{i şi despre alţii ... pentru că ei au fost domneşti, de ocolul Botoşa­ nilor"ţo. Dar, cu toate că au obţinut "clirţi de aplirare", de la toţi domnii ce s-au rînduit timp de 51 d~ ani, pînă la urmă n-au putut rezista presiunilor spre a-i aduce în starea de vecini şi au preferat să părăsească satul, răspîndin­ du-se prin alte sate, unii ajungînd pînă în ţimilul Neamţului. Cînd a ajuns Manole Varlaam. proprietar al Popăuţilor s-a străduit şi el să adune oamenii fugiţi de pe moşie, însă zadarnic. Astfel satul s-a ruinat şi după spusele unui martor, consemnate într-un document din 18 martie, 1744 se cunoştea locul unde au stat oamenii, "după cuptoriştile şi livezile lor" în siliştea Popăuţilor 11 • De la Manole Varlaam a moştenit moşia Popăuţi, cu satul devenit silişte, fiul său Iordache Manole. La 25 februarie 1799, acesta da de zestre ficelor sale Maria şi Catrina, printre altele şi ,,giwnătaie de moşie, de Popăuţi, partea din gios, cu douâ iazuri, unul pe Sicna cu moarli, wwl pe pirÎLll Popliuţilor·'1", cealaltă giumătate rămînînd urmaşilor lui IORDACHE MANOLE pe linie masculină. De aici in:linte, rele două jumătăţi ale Popăuţilor vor evolua în mod separat. Prin deceniul II al sec. XIX-lea se înjghehează pe fiecare jumătate cîte o nouă aşezare, cu caracter de improyizaţic care cu timpul se va consolida. Astfel eatagraria locuitorilor MolodYei din 1820 înregistrează pe partea de Popăuţi a casei Slolnicului Manole (Iordache), 33 oameni, despre care se menţionează că ,.ace.~lia n-au bir, dar sint oameni de adunâturâ, starea lor proasll'i". Pe cealaltă jumătate, dn·enită proprietate a căminarului Gheorghe Loiz, calagrafia înregistrează 2li ,,oameni de adunâiurli, jiiari, flin'i nici o siare"ţ 4 • Cele două sate nou contituitc nu mai păstr"ază numele vechi (Popăuţi) '"·ci adoptă un nume nou: Botoşanca (după toponomicile existente pe moşie dealul şi piriu! Botoşanca). Calagrafia locuitorilor .:\loldovei din 1832, înregistrează satul Hotoşanca urmaşilor lui J1anole (proprietar Ioan Varlaam) şi odaia IJo/oşanca (proprietatea lui Ion Loiz)!';. Satul Botoşanca lui .!.\Ianole a mai fost numit şi .!.\IANOLESTI, iar Botoşanca lui Loiz, a primit numele de LOIZOAIA (Luizoaia). Aceste denumiri au fost utilizate separat sau concomitent; pî.nă 8 Ibidem p. 2:!8 nr. 91 " 1 bidem p. 2:Hl nr. !)6 10 Ibidem p. 210 nr. 110 11 Ibidem 240 241. m. 1rn 1 ~ Satul Opăuţi al lui !11anole Varlaam şi urmaşilor săi n-a fost înregistrat cu oameni niti în calagrafiilc din 1772-1771 nici în Condicele visteriei !11oldoYCi din 180:! (condica liuzilor şi c~a din 1816 1 " Th. Balan- ])ocwnenle nucrJI!inene- YOI. VI, p. 108- 410 nr. :l7 1 ~ ,\rh. St. Iaşi trausp 166 op. 184 nr. 17 15 Foarte fJrobabil spre a se face distincţii atit între ele, cit ~i faţă de salu! vechi Tălăra~i, c:,ruia intre timp i se dăduse numele de l'opăuţi. 111 Arh. S l. laşi lrans. 885 op. 1 011 nr. 14:; www.cimec.ro S.\TL'L POPAUŢI 389 Ia urmă au rămas cele derivate de la numele foştilor proprietari care s-au păs­ trat pină astăzi. Schimbarea succesivă a proprietarilor pe care i-au avut moşiile celor două sate, întemeiate pe moşia vechiului sat Popăuţi, a putut fi urmărită pînă după 1944. :Moşia Botoşanca (:\Ianoleşti), (cită rămăsese ne!'xpropiată in 1864 şi 1921), a ajuns in 1922 proprietatea soţilor Larisa şi Leon Spotheim, fabricanţi din Botoşani, care au vîndut-o în 1927, martie 29, obştilor de cumpărare "Ţărăneasca" cu sediul în satul Stînceşti şi Botoşanca din satul Manoleşti 17 • Cît priveşte moşia Luizoaia, ea a avut ca ultimi proprietari, pe fraţii :Manea anume Dr. Cristea l\Ianea, avocat din Botoşani şi Ion :uanea consilier la Curtea de apel din Bucureşti 1 ". Această moşie a fost expropiată în 1945. Satul Luizoaia a fost contopit cu oraşul Botoşani în 1 924 1 ", formind carlierul Luizoaia. De asemenea o parte din satul Manoleşti (numită Manoleşti-Deal) a fost inglobată recent în oraşul Botoşani (platforma industrială). Pină aici, nimic nu pare să aibă vre-o legătură cu aşezarea din jurul bisericii Sf. Nicolae, zisă şi Popăuţi. De fapt, din cercetarea documentelor nici nu rezultă că biserica Sf. Nicolae a fost construită de Ştefan cel }Iare pe moşia satului Popăuţi, atestat la 1624, ci pe moşia satului TlWiraşi. Aceasta reiese foarte limpede din lectura hrisovului lui Grigore Ghica voievod din 1748, în care se spune că această biserică "este zidită de răposatul Ştefan Vocuod cel Bun pe loc gospod. ce sli numeşte TATARAŞII, din hotarul tlrgului Uoloşanilor, fingtt Popiiuţi, unde sii grlseşte şi se prliznueşte hramul sfintului ierarh Sicolae, fâcâtorul de minuni""'1 • Iar în alt document (o hotărire a divanului domenesc din 1820) se spune că mănăstirea sfintului Nicolae fusese ,.bisericâ de mir ziditli de fericitul intru pomenire domn Ştefan Voevod cel Bun, pe insăşi moşia Tătâraşi" 21 • Cele două sate, Popăuţii şi Tătăraşii, erau vecine, iar biserica Sf. Nicolae a. fost construită în apropiere de hotarul Popăuţilor. Aceasta rezultă şi dintr-o hotarnică a moşiei Tătăraşi din 1751, in care se arată că }lanole Cupeţul, proprietarul Popăuţilor, încălcase hotarul moşiei Tătăraşi, mutînd pietrele de la locul lor şi punîndu-le "mai pe din gios, care nu numai cloptniţa ci şi mclnăstirea se impresura în hotarul lui 11lanole". Fireşte că pietrele s-au pus pe vechiul lor loc, pe linia hotarului adevărat2 2 • Satul Tătăraşi este atestat documentar la 18 aprilie, 1604 23 (existînd şi multe atestări ulterioare). Domnitorul Ioan Mavrocordat (1743-1747) a dăruit jumătate din moşia Tătăraşilor bisericii Sf. Nicolae pentru ca din venitul ei să fie reparată şi întreţinută, iar cealaltă jumătate a dăruit-o lui Ştefan Bosie Cămăraşul, pe care 1-a numit epitrop. Acesta trebuie să administreze averea bisericii sub supravegherea l\Iitropolitului Moldovei - Hrisovul lui Ioan Mavrocordat nu s-a păstrat insă el este confirmat prin alt Hrisov, 17 18 19 20 21 22 23 Arh. St. Bot. Fond Trib. Acte aut. nr. 271/1927 Arh. St. Bot. Fond Trib. acte aut. 1661/146 Document Ia Arh. St. Botosani Arh. St. Bot. Col. doc. Pachet II nr. 3 ibidem nr. 6 ibidem Doc. Ist. Horn. Seria A. sec. XVII voi. I p. 139 www.cimec.ro V. B!NZAR 390 al lui Grigore Ghica vv. din anul 1748 21 • În anul 1751, Consrantin Racoviţă vv a ridicat biserica Sfîntul Nicolae la rang de mănăstire, pe care a populat-o cu căluguri aduşi din Grecia. Cu această ocazie el i-a acordat diferite privilegii şi în primul rînd "salu! Tătăraşii, cu heleştee şi cu mori, ce-au fost moşie domnească din hotaru!Urgului (Botoşani"). El întregise moşia Tătăraşi cu jumătatea ce fusese dăruită lui Stefan Bosie, căruia îi dăduse în schimb altă moşie la Cotnari. Tot atunci a a'cordat privilegii mănăstirii şi "toată dejma de pe tot hotarul tîrgului Botoşani", cu precizarea că "oricine ce ar lucra pe locul gospod, să fie dator dijma să o deie la minăstire. din toată hrana ce se face pe locul tîrgullli, afară de hotarul Tătăraşilor ce este dat cu loc cu tot sfintei Mănăstirii" 25 • Călugării greci nu s-au mulţumit numai cu moşia Tătăraşi şi dijma de pe moşia Botoşanilor (din jurul tîrgului), ci au căutat să pună stăpînire deplină şi pe moşia oraşului. Prin interpretări abuzive şi falsuri în acte, cu co mplicita tea unor domni şi boieri, cu ocazia reînnoririi hrisoa ve lor, ei reusesc să devină proprietari pe moşia oraşului, înglobînd-o cu moşia Tătăraşi, într-un singur trup, cu o suprafaţă de 4 355 fălci şi 7 prăjini (6 236, 4 853 ha) pe care I-au hotărnicit de jur împrejur. Astfel le-a rămas botoşanenilor numai vatra veche a tîrgului în suprafaţă de 231 fălci a46 prăjini (321, 1 260ha) care a fost delimitată prin hirsovul lui Constantin Moruzi din 14 decembrie 1 780. Oricine ocupa un loc de casă sau grădină în afara acesteia delimitări, trebuia să plătească bezmăn (embatic) mănăstirii 26 • După ce au pus stăpînire şi au delimitat moşia (Tătăraşii plus Botoşa­ nii), călugării au adoptat în mod Jtrbitrar pentru satul Tătăraşi, numele de Popăuţi (după numele satului vecin, care pe acea vreme -circa 1770 -devenise silişte). Acest nume s-a extins apoi la întreaga moşie (inclusiv cea din j urui oraşului). Numele de Tă tăraşi însă n-a dispărut, ci s-a menţinut însă mult timp, moşia fiind numită cînd Popăuţi, cînd Tătăraşi, sau folosindu-se ambele nume·: Popăuţii - Tătăraşii, Popăuţii sau Tătăraşii. Chiar cu mult mai tîrziu (1909) se amintea într-un document că : "moşia Popăuţii s-a numit din vechime şi Tătăraşi şi se mai chema şi se cheamă şi astăzi moşia tîrgului" 21 • Botoşănenii n-au recunoscut niciodată proprietatea mănăstirii asupra moşiei din jurul oraşului ci numai asupra moşiei şi satului Tătăraşi. ln protestele lor ei arătau că moşia li s-a răpit "în mod catahrislicos", .,cu vicleşug", ,,cu nelegiure" şi s-au judecat timp de 70 de ani pentru a o redobîndi. Deabia in judecata divanului domnesc, unde au avut apărător pe Mihail Kogălnicea­ nu, botoşănenii au avut o izbîndă parţială, în sensul că au redobindit cantitatea de 850 fălci (1 214, 2 864 ha) din care au făcut imaşul (toloaca tîrgului) 29 • Între timp, pe la 1800, pe moşia mănăstirii pe lîngă satul vechi Tătăraşi (devenit Popăuţi) şi cătunul său Cişmeaua, au mai luat fiinţă două sate: Răchiţele şi Teascul "pe părăul Sicna, la morile ce are Mănăstirea într-acel părău" 2 ". 2 ' 25 26 97 28 28 Arh. Stat Botoşani Col. doc. pachet 11/nr. 3 Arh. Stat Botoşani col. doc. pachet llfnr. 5 Arh. Stat Botoşani col. doc. pachet llfnr. 6 Arh. Botoşani Ds. 37{1885 f. 149 Arh. Botoşani pachet III nr. 38 Th. Codrescu Uricarul voi. IV pag. 158 www.cimec.ro SATUL POPĂUŢI 391 Prin legea de secularizare a averilor mănăstireşti din 1863, moşia Popău­ a mănăstirii a trecut în proprietatea statului. La aplicarea legii de organizare a comunelor din 1864, cele 4 sate de pe moşia Popăuţi - Tătă­ raşi (adică Popăuţii Răchiţile, Cişmeaua şi Teascul), la care s-a adăogat şi satul Loizoaia (v. supra), au format comuna Popăuţi, rămînînd Botoşanii aparte, numai cu toloaca Tîrgului 30 • Pe teritoriul satului Popăuţi (Tătăraşi) s-a construit în anul 1870 capă­ tul liniei ferate, precum şi Staţia C.F.R. Botoşani, ocazie cu care multe case cu locurile lor au fost expropriate spre a face loc gării şi dependinţelor sale. Nefiind amplasată gara pe teritoriul oraşului, acesta era păgubit de anumite avantaje referitoare la taxele comerciale. motiv pentru care primăria a iniţiat demersuri pentru înglobarea satului Popăuţi în oraşul Botoşani 31 • Aceasta s-a realizat însă deabia după 14 ani, printr-o lege promulgată la 28 ianuarie 1884 32 • Tot atunci s-a făcut şi delimitarea vetrei satului Popăuţi care cuprindea în perimetrul sau Staţia C.F.R. Botoşani, cu toate dependinţele sale, morile cu vapori, biserica Sfîntul Nicolae, şi casele locuitorilor cuprinse între satul Luizoaia, Calea Naţională şi pîrîul Luizoaia (fost şi acesta pîrîul Popău­ ţi- Tătăraşi ţilor)33. Tot pe moşia Popăuţi devenită proprietatea statului a luat fiinţă satul cu noi împroprietăriţi, în 1879 34 • Din această moşie statul a cedat Prefecturii judeţului Botoşani 200 ha, pentru înfiinţarea unui tamazlîc de vite, proprietatea judeţului 35 • Aici s-a dezvoltat ulterior o fermă agricolă de stat, transformîndu-se mai apoi în staţiunea experimentală, care poartă numele de Popăuţi şi are actualmente în patrimoniul său şi, restul din fosta moşie a statului, cîtă n-a fost dată sătenilor împroprietăriţi. In concluzie: 1) Vechiul sat Popăuţi, atestat în 1624 s-a desfiinţat în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, prin fuga ţăranilor de pe moşie, neacceptînd situaţia de vecini. Pe moşia vechiului sat Popăuţi au luat fiinţă două sate noi Botoşanca -Manoleşti şi Botoşanca - Loizoaia care şi-au continuat existenţa pînă în zilele noastre. 2) Satul Tătăraşi, atestat în 1604, dăruit mănăstirii Sf. Nicolae de Constantin Cehan Racoviţă, a devenit prin schimbarea numelui, satul Popăuţi. Sub acest nume s-a inclus apoi şi trupul format din moşiile Tătăraşi şi BoRoşiori, toşani. Aşadar, aşezarea cu urme de locuire din sec. XIV- XVII din jurul bisericii Sfîntul Nicolae zisă Popăuţi nu se identifică cu vatra vechiului sat. Popăuţi, atestat în 1624, ci cu vatra vechiului sat Tătăraşi atestat în anul 1604 şi care apoi şi-a schimbat numele, Rămîne deci ca vatra vechiului sat Popăuţi să fie identificată cu urmele de locuire descoperite pe teritoriul satelor Manoleşti şi Luizoaia. Indicele comunelor României Bucureşti, 1865. Arh. Botoşani Fond. Prim. Ds. 3/1870 Arh. Botoşani Fond. Trib. Condica 80 b/1886 f. 126 v. 33 Arh. St. Botoşani. Fond. Prim. Ds. 40/1879 34 Nădejde şi Teţu : Dlcţ. geografic al jud. Botoşani pag. as Arh. Botoşani, fond. Prim. Ds. 37 1885 f. 168 30 3l 32 www.cimec.ro www.cimec.ro ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TEHITORIALĂ A ŢINUTURILOR DOROHOI, HÎRLĂU, BOTOŞANI ŞI HERŢA ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XVIII-LEA ŞI LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA IOA~ :\ICRARIU Între cele mai '.'Cehi ţinuturi moldoveneşti se numără şi ţinutul Doro!wi al cărui nume provine de la oraşul de reşedinţă. situat pe cursul superior al Jijiei. Nu se ştie exact cînd a fost organizat acest ţinut, dar în documente el apare pentru prima oară la 23 aprilie 1546 1 • Din lipsă de documente nu se cunoaşte nici evoluţ.ia teritorială a ţinutului Dorohoi pînă sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Tinutul Ilirldu este atestat pentru prima oară într-un document scris în canrl'!aria lui Iliaş-Vodă Rareş în ziua de 11 martie 1548 2 • Cît priveşte ţ.i­ nutul ,•ecin, Botoşani. teritoriul acestuia a făcut parte din ţinutul Hîrlău pînă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Abia în catagrafiile din anii 1772-1773 şi 1774" ţinutul Botoşani apare clar şi definitiv delimitat de ţinutul Hirlăului. · După cum se ştie, în anul 1775 Bucovina românească a fost răpită de Imperiul Austriei. Dar un mic teritoriu din fostul ţinut Cernăuţi a rămas şi după 1775 in componenţa ţării româneşti ?lfoldova. În ultimul sfert al secolului al XVIII-lea -nu ştim exact cînd -acest mic teritoriu a fost organizat într-un nou ţinut, cu numele de Her(a. În anul 179-1 acest ţinut exista, după cum rezultă dintr-tln document foarte important privitor la o dare bănească din M?ldova, numită "ajutorinţă de iarnă" 4 • In perioada 1741-1743, pe cînd domnea a doua oară Constantin-Vodă Mavrocordat, ţinuturile moldoveneşti au fost împărţite în unităţi administrativ-teritoriale mai mici, numite o c o a le. Pînă la începutul epocii regulamentare numărul şi numele ocoalelor din ţinuturile Botoşani, Dorohoi şi Hîrlău ca şi din alte ţinuturi -au suferit modificări. Din această cauză, hărţile ţi­ nuturilor au căpătat alte contururi, alte înfăţişări de la o perioadă la alta. 1n continuare ne propunem ca, pe baza unor izvoare istorice, să reconstituim trei hărţi ale ţinuturilor Botoşani, Dorohoi, Hîrlău şi Herţa din a doua jumă­ tat~ a wacultri al XVIII-lea şi de la începutul veacului al XIX-lea (vezi cele ir~i hărţi şi cele 11 anexe de la sfirşit). 1 V. Lungu, Ţinuturile 1\Ioldovei pînă la 17 i 1 şi administrarea lor, extras din "Cercetări istorice", revistă de istoric românească, vol. X V II, Iaşi, 1943, p. 20. 2 Ibidem, p. 23. 3 1'tloldova în epoca feuda/ismului, voi. VII, partea a II-a Editura Ştiinţa, Chişinău, 1975, p. 184- 209. 4 Ioan Murariu, Un document inedit privind ajutorinfa de iarnă în Moldova în anul 1794 în "Carpica", Muzeul judeţean de istorie şi artă Bacău, XV, 1983. www.cimec.ro 394 I. MURARIU 1. Prima hartă am întocmit-o pe baza informaţiilor cuprinse în catagrafia Moldovei din anul 17745 • în acel an ţinutul Dorohni îngloba partea de nord şi de est a actualului judeţ Botoşani. Ocoalele ţinutului Dorohoi erau în număr de trei. In partea de nord-yest se afla ocolul Tîrgului, din care făcea parte şi oraşul Dorohoi. Cu satele cuprinse între Dorohoi şi Hudeşti, acesta era cel mai mic ocol din ţinut. În nord, de la Bajura la Adăşeni, se întindea ocolul Prutului. Estul ţinutului Dorohoi, cu satele dintre Drăguşeni şi Călă­ raşi, era organizat în marele ocol al Başăului. Oraşul Dorohoi, care era reşedin­ ţă de ţinut, nu se afla în centrul ţinutului, ci în extremitatea lui nord-Yestică. Dacă în anul 1774 ţinutul Dorohoi avea o formă cît de cît firească, nu acelaşi lucru se poate spune despre ţinuturile vecine, Botoşani şi Hîrlău. Prin două teritorii înguste care se întindeau spre nord-vest, unul pe valea Jijiei şi altul pc la sud de oraşul Botoşani, ţinutul Hîrlău tăia ţinutul Botoşani în trei părţi aproape egale. La rîndul său, prin ocolul Cimpului, ţinutul Botoşani se intindea spre nord pînă la Havîrna, intrînd adînc în ţinutul Dorohoi. La catagrafia din anul1774 ţinutul Botoşani avea următoarele trei ocoale·. ocolul Cîmpului, în partea de nord, cuprindea satele dintre Havîrna şi Socrujeni şi era tăiat în două de un intrînd lung şi îngust al ţinutului Hîrlău. Mai la sud, între Botoşani şi Suliţa era ocolul Tirgului, iar la sud-vest, paralel cu rîul Siret, se întindea ocolul Siretului, despărţit de restul ţinutului Botoşani printr-un teritoriu îngust, aparţinînd de ţinutul Hîrlău. în acelaşi an, 1774, tinutul Hîrlău, cu o formă tot atît de curioasă ca şi a ţinutului Botoşani, avea un teritoriu care astăzi face parte din judeţele Botoşani şi Iaşi. Cele trei ocoale ale ţinutului Hirlău erau următoarele: Ocolul Coş ulii, cuprindea un teritoriu lung şi îngust între localităţile Hilişeu şi Copă­ l"iu; pe valea Jijiei, între Mateeni şi Hălceni (jud. laşi) era organizat ocolul Jijiei ; între satele Flămînzi (Botoşani) Totoeşti (Iaşi) se afla oroloul Bahlui ului. În anul 1774 două mici teritorii din nord-vestul şi sud-vestul actualului judeţ Botoşani făceau parte din ţinutul Suceava. 2. Pentru întocmirea celei de-a doua hărţi ne-am folosit de ştirile cuprinse in Condica liuzilor din anul 1803, publicată cu un secol îrţ urmă de către Theodor Codrescu 6 • Am constatat că în perioada 1774-1803 limitele ţinutu­ lm Botoşani, ca şi ale ocoalelor sale, n-au suferit modificări importante. în schimb, ţinutul Dorohoi şi-a schimbat destul de mult înfăţişarea. Între anii 1774 şi 1803, la o dată pe care încă nu o cunoaştem, ocolul Coşulii din ţinutul Hîrlău s-a despărţit în două ocoale cu acelaşi nume. Unul dintre ele, cel situat în partea de nord-vest avînd un teritoriu cuprins între satele Hilişeu şi Leorda, făcea parte din ţinutul Dorohoi. Fostul ocol al Prutului din ţin. Dorohoi şi-a schimbat denumirea în ocolul de Sus, iar ocolul Başăului s-:ţ redus la jumăta­ te, căci partea de sud-est, cu numele de ocolul Prutului, a intrat în componenţa ţinutului Hirlău. Ocolul Coşulii din ţinutul Hîrlău a rămas în continuare, dar cu un teritoriul redus la jumătate, în partea de sud-est. Unele modificări a suferit şi ocolul Jijiei, în partea sa de nord. Ocolul Bahluiului (ţin. Hirlău) din 6 Moldova în epoca feuda/ismului ( ... ), partea 1, p. 486 535; partea a 11-a, p. 184209 ; 223 - 256. 8 Th. Codrescu, Uricariu/, voi. VIII, Tipografia Buclumului Român, Iaşi, 1886, p. 297- 329 www.cimec.ro ORGAN !ZAREA ADMINISTRATIV -TERITORIALA 395 1774 s-a despărţit în două înainte de 1803, la o dată ce nu ne este cunoscută. Partea sa de nord, cu teritoriul cuprins între localităţile Flămînzi şi Hîrlău, s-a organizat în ocolul Milefinului. Ocolul Bahluiului a rămas numai cu satele de la sud de Hîrlău, pînă la Totoeşti. Micul ţinut Herfa, organizat îndată după anul 1775, nu era împărţit în ocoale. t n anul 1803 el cuprindea un număr de 23 de sate. plus tîrgul Herţa. Era situat în nord-vestul ţinutului Dorohoi, pe partea dreaptă a Prutului, între localităţile Mamorniţa şi Herţa. 3. Datele cuprinse în Condica Vistieriei 111oldo11ei pe anul 1816 7 ne-au ajutat să întocmim cea de-a treia hartă. Atunci ţinuturile Botoşani şi Dorohoi aveau aceleaşi ocoale ca şi în anul 1803, dar cu unele mici modificări în ce priveşte limitele dintre ele. Ocolul de Sus din ţinutul Dorohoi a revenit la vechea denumire de ocolul Pruwlui. În ce priveşte ţinutul Hîrlău, acesta s-a micşorat între anii 1803 şi 181G cu ocolul Prutului, care a trecut la ţinutul laşi. Nu cunoaştem din ce cauză în anul 1816 satul Leorda (Leverda, Levorda) a fost înregistrat şi la ţinutul Dorohoi (ocolul Coşulii), şi la ţinutul Botoşani (ocolul Tîrgului). Credem că acest sat făcea parte din ţinutul Dorohoi. în anul 1957 marele istoric C. C. Giurescu scria că la începutul secolului al XIX-lea ţinutul Botoşani avea "o formă cu totul ciudată" 8 • Această formă nefirească ~pe care, de fapt, o avea şi ţinutul Hîrlău -se constată şi pe cele trei hărţi ale noastre. Situaţia aceasta s-a menţinut pînă în anul1835, cînd ţinutul Botoşani a căpătat o formă mult mai firească, prin înglobarea celei mai mari părţi a ţinutului Hîrlău. Tot atunci, ţinutul Dorohoi s-a mărit spre nord-vest cu teritoriul micului ţinut Herţa, desfiinţat în anul 1835, împreună cu ţinuturile Hîrlău şi Cîrligătura•. LA DIVISION TERRITORIALE-ADMINISTRATIVE DES "ŢINUTURILOR" DE DOROHOI, DE HÎRLĂU, DE BOTOŞANI ET DE HERŢA PENDANT LA DEUXIEME MOITIE DU XVIII-e ET AU DEBUT DU XIX-e SIECLE Resume A partir de certains recens~ments et statistiques d~ l'eporyu~ mentionnee, l'autcur y reconstitue les cartes administratives des departements de Botoşani, de Dorohoi, de Hlrlău ct de Herţa des annees 1774, 1803 et 1816. 7 Corneliu Istrati, Condica Vistieriei Moldovei din anul 1816, in Anuarul Institutului de arheologie "A. D. Xenopol" din Iaşi, supliment (1), laşi, 1979, p. 88 - 105. 8 "Ţinutul Botoşani are o formă destul de ciudată ; e o ilustrare parcă a tipului de ţinut cu suprafaţă mică, dar cu hotare întinse. Spre est, el formează un intrind accentuat in teritoriul ţinutului Hirlău, care, la rîndu-i îl pătrunde cu o şuviţă îngustă şi lungă. Spre nord, ţinutul Botoşanilor intră cu o fîşie îngustă in ţinutul Dorohoi pe care-l împarte aproape în două jumătăţi ; in extremitatea de nord a intrindului se află satele şi cătunele Cordăreni, Dumeni, Şipoteni, Popeni, Armeana, şi, ultima spre nord, Havorna. Aceste intrinduri ii dau o formă bizară, nenaturală. Pe de altă parte, regiunea de vest, cu satele Bereşti, Adlncata, Feteşti, care ar fi trebuit să ţină de Botoşani, fiind mai aproape de oraşul de reşedinţă face, parte din ţinutul Sucevei, Era firesc, prin urmare, să se facă o nouă arondare care să dea o formă mai raţională atit ţinutului Botoşani, cît şi ţinuturilor vecine. E ceea ce s-a şi Intimplat. înfăţişarea acestor ţinuturi, in a doua jumătate a sec. al XIX-lea, este mult mai reuşită " (Constantin, C. Giurescu, Principalele Române la inceputul sec. XIX, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 68). 9 Adrian Macovel, Organizarea administraliu-teritorială a Moldovei intre anii 1832 şi 1862 (Il), in Anuarul Institutului de istorie şi arheologie "A. D. Xenopol" din hşi, XX, 1983, p. 158 şi 161 istorie şi www.cimec.ro 396 I. MURAHJU Anexa n r. 1 ŢINUTCL BOTOŞA:KI ÎN ANUL 177-1* 1. OCOLUL Ci1\4PULUI: Tomcştii, Epurenii, Mănăstircnii, Socrujcnii, Gorbiincştii Dumcnii, Şipotcnii, Cordărcnii, Havornca, Livcnii. 2. OCOLUL SIRET UL U l : Sauciniţa, Şerbăneştii, Bucccea, Hinţeştii din Deal, Hinţcştii din Vale, Grigorcştii, Călincştii, ?llindrcştii, Costcştii i Buda, Bursuccnii, Bcrehoeştii, Hrişcanii, Vorona Pancului, Pituluşiinii, Cornul. 3. OCOLUL TiRGULUI: Dracşanul, i Draxinii, Cerchejenii, Stăuccnii, Cişmeaua, Tnlburenii, Popăuţii, Cîrsteştii, Buzenii, Curteştii, Posluşnicii schltului Agafton, Băicenii, Hucul Mănăstirea Doamnei, Stănceştii, Cucorcnii, Rusii, tirgul Botoşcni. Corlătcnii, Căciicenii, Miclăuşenii, * J1Io/dova în epoca {euda/ismu/ui, voi. VII, partea a II-a, Editura 1975, p. 184- 208. Ştiinţa, Chişinău, Anexa nr. 2 ŢINUTUL BOTOŞA:\'I ÎN A:\'UL 180:l* 1. OCOJ.UL ClJIPULUJ: Truşcşlii, Şoldăncşlii, Socrujenii, Gurbăncştii, Tomqtii lui, Fotca, Tomeştii lui Lcontc, Epurcnii Sp<itarului Ioan Cananău, Epurcnii păhărnicesci guxandci Calimah, ?llănăstircnii, Onţenii, Brăndcştii Cristii, Brăndcşlii Yclişcesci, Ccrchcjinii lui Vasile Costachc, Cîrcăcenii, l'iccşanii, :\liclău5cnii, Cordărcnii, Şipotcnii, Ipotcştii, Cerchcjcnii lui Costachc Ghcrghcl, Vhldcnii, Dumcnii, IluYona, LiYcnii, CordărcniL 2. OCOLUL SIJIETULUI: Lozna, Hinţeştii din De:::l, lUn~cşlii din Vale, Buccda, Ionăşcnii, Şcrbăneştii, Slozbozia Şcrbăncşti, Grigoreştii, Bursuccnii, Berhoeştii, 1-lrişcanii, Călincştii, 1\lândreştii, Cornu, Iucşenii, Schitul Vorona, Poiana Lungă, Vorona paharnicului Vasile Crupenschi, Vorona lui Costachi ?llustcaţă, Vorona Ciurci. * Tirgul Botoşanii. 3. OCOLUL TiRGULUI: Dracşcnii, Dragşanu, Crăstcştii, Buzcnii, Coşulenii, Copălău, Tulburenii, Zăiccştii, Stinceştii, Puitulăşenii, Cucorănii, Găuriana, Prăsteştii, Sauceniţa, Popăuţii, Tiascul, Băicenil, Curteştii, Cişmeaua, Teişorii, Costeştii, Dragomăncştii, :Mănăstirea Doamnei. * Th. Codrcscu, Uricariul, Yol. VIII, Tipografia Buciumului Român, 309-318. Iaşi, 1886, p. Anexa nr. 3 ŢINUTUL BOTOŞANI ÎN ANUL 1816 1. OCOLUL CiMPULUI: Truşăştii, Şoldăncştii, Socrujănii, Tomeştii, Epurenii, Mă­ Alexandru Velişcu, Brîndeştii pitarului Dimitrachi Buzne, paharnic, Ccrchcjănii, a dumisale vornicului Vasile Roset, Brîndeştii, a pitarului Costandin Vîrlănescu (?), Căcăccnii, Necşăni, Micleuşănii, Cordărenii, Şi­ potenii, Dumenii, Havorna, Livenii, Odaia Smarandei Cogălniceniţii, Cordărenii, Teişoara, Odaia lui Neculai Izmană, armaş, Vicolenii, \'lădenii, Brindeştii, Gorbăneştii. năstircnii, Onţănii, Brindeştii, a lui Cerchejănii a lui Costachi Gherghel www.cimec.ro 397 OHG ANI ZARE,\ AD!\HN ISTRA TIV -TERITORIALA 2. OCOLUL SIRETULUI: Lozna, Hinţăştii din Deal, Hinţăştii din Vale, Bucccca, IoBursuccnii, Bcrhoicştii, Mlndreştii, Hriţcanii, Şărbăncştii, Slobozia Şărbăncştii, Cornii, Icuşănii, Yorona a dumisalc spatarului Vasile Crupenschi, Vorona, a lui Lupaşcu Yasiliu, Căli­ neştii, Poiana Lungă, Grigorel1ii, Poiana, Schitul Vorona. năşănii, * Tirgul Botoşanii. 3. OCOLUL T 1RGVI. U l : Dragsănii, Dragşanii, Cristcştii, Copălău, Btiiănii, Stinccştii, Bătrlneştii, .Coşulcnii, Zăiccnii, Pituluşănii, Sauciniţa, Stăuccnii, Hăchiţile, Teascul, Băicenii, Mănăstirea Doamnii, Costeştii, Cişmeaua, Dragomăneştii, Costcştii, Lcvorda, Cerviccştii, Gău­ rcana, Cucorănii. * storic şi Corneliu Istrati, Condicu l"islieriei J1Io/dovei din anul 1S16, in Anuarul Institutului de arheologic ,.A. ]). Xcnopol'" din Iaşi, supliment, (1 ), 1979, p. 95- 99. Anexa nr. 4 TI:>;lJTU!. l>OHOl-IOI Îl\ ANUL 1771* 1. OCOl. U!. TiRGUL U l : Tirgul Dorohoiului, I-Iilişău, Pomlrla, Iubăneştii, Clrstcncştii, Di\milcnii, Suharău, Comăncştii. Oroftiana, Şflrcăup, Lişna, ?l'llcnăuţi, Yorniccni, IIudcştii. :l. OCOJ.[_jL P RUTUI. U I : Con ceştii, Yăicăuţii, Dărăbani, Corneşti, Teiosa, Păltiniş, hancăup, Cuzlău, Crăinic!'ni, IşnovcL Crasnalcuca, Bivolul, Cotuşca, M ilcanca, Tătărăşăni, Adăşcni. :1. OCOL UI. BA.ŞĂ UL U l : Drăguşcni, Avrămeni, Cişla Li veni, Hri~cnii, H.ăpiccni, GoSirbii, Hăncştii, Dingenii, Brătcnii, Doburccni, Şişrnăncştii, Selişcanii, Lchneştii, Şlcfăncştii, J\lici, Ştefăncştii, Bobuleştii, Oslopccni, Băscăccni, H.ănghilcşlii, Albcştii, Băbiccni, Blrsăncştii, Cucutcnii lui Pelin. Cucutcnii, Budcştii, Bivolari. Clşla lui Bogdan Cămănăccanul, arman din Ţara Leşascii, ot Şliubicni. Clşla lui .\ndronic, ilrman ot Tesminiş, pe moşia Joldcştii, luganii. lăşăi, Săvcnii, * Moldova in epoca {ewla/ismu/ui. Editura. Ştiinţa, Chişinău, 1975, voi. Y II, partea I, p. 486 - 5:3-l. Anexa nr. 5 TINUTUL J>OH.OilOI ÎN Ai\UJ. 180:l* 1. OUJI.UI. TcJIG[:J.[;J: Tllgul Dorohoiu, Pomirla, Ibăncştii, ])i\milenii de .Jos a de Sus, a paharniccsd Catrina Cristea**, Comăncştii, Cotul Suharăului Şfărcăuţii, Lişna. l\llenău\ii, a casei sulger Toader :\lanolc, ;lllenăupi răzăşeşli, I-Iudeştii, Oroftiana, Popcnii-lui Crac ali, Popenii lui Virgolici. 2. OCOLUL DE SUS: Conceştii ele Sus. Conceşlii de .Jos. Ba\ura, Uarabanii, Corncştii, Tenoasa, Paltinişul, Ivancăuţii, Cuzlăul, Crinil'cnii, 1 Iorodiştea, Işnon! ul. lledăulii, lludeştii J\lici, Bivolu, Coţuşca, Crasnaleuca, Milocul, (;hircn i. 3. OC()LUL BA.5ĂULUI: Pomărlenii, \'ornicenii, l\lilianca, Tataraşenii, Drăguşenii, Scwnii, Sirbi, Ilăncştii, Vicolenii, lui Ncgru\i, Vicolcuii Isăceştilor, l\lovila H.uptă. Hipicenii, Lozneştii, Volovăţu, Borole. 4. OCOLUl. COŞ ULII: Der\ca, IIilişcu lui Curt, !Iilişcu lui Gafencu, Buhaiul, Şindriccnii, Trestiana, Stracova, Broscăuţii, Cobălell', Prilipca, 1-Iorlăceni, Văculcştii, Brăeştii ele Sus, Bră­ eştii de Jos, Popenii, Bcrhic, Lcvărda, Ccrviceşlii, C\lălienii. Buzncştilo1·. Dămilenii * Th. Codrcscu, Uricuriu/, Tipografia Bucium ului Homân, vol. V III. 3oo- :n8. ** În anul 1803 sntul ])ămilcni ingloha şi salu! wcin, Cristineşti. www.cimec.ro Iaşi, 1886, p. 398 I. MURARIU Anexa nr. 6 ŢINUTUL DOROHOI IN ANUL 1816* 1. OCOLUL TiRGULUI : Tîrgu 1 Dorohoiului, Pomîrla logofătului Grigoraş, Pomlrla lui Toadcr Volciuski, Pomîrla lui Patraşcu, a Mariei Tălpoaii, lbăncştii, Cristineştii, Dămienii Buznii, Dămilcnii, Cristii, Comăncştii, Ştercăuţii, Lişca, Mlenăuţii, Oroftiana, Hudeştii, Popcnii lui Virgolici, Popenii căpitanului lordachi, Popcnii lui Mavrodin, Suharău, Cotul Suharăului. 2. OCOLUL PRUTULUI: Conccştii de Sus, Conceştii de Jos, Bagiura, Dărăbanii, Corncştii, Teioasa, Păltinişu, Ivancăuţii H.ădăuţii, Hudcştii Mici, Crasnaleuca, Mitocu, Cociuşca, Bivolul, Cuzlău, Horodiştc, Crăiniccnii, Işnovăţul, Nichitcnii, Adăşănii, Hotcăuţii. 3. OCOLUL BASĂULUI: "C\Iilianca, Tărărăşănii, Vorniccnii, Drăguşănii, Săvenii, Sirbii Hăncştii, Volovăţul, Ripiccnii, Movila Ruptă, Lehneştii, Brătcnii, lchimcnii, Podriga, Jăvertenii, Livenii, Domoşănii, Plopcnii Grămăscului, Plopcnii lui Bălăsache, Tcşcurenii, Bunenii, Codrcnii. 4. OCOLUL COŞUL! 1 : Dcrţca, Hilişău, Şcndriccnii de Sus, Şcndriccnii de Gios, Cobîla Horlăcenii, Prilipca, \iăculcştii, Brăicştii, lui Emandi, Brăicştii lui Ghcrghcl, Popcnii, Leverda, Costincştii, Brosc ăuţii, Trcstiana, Prăstcştii. * Corneliu Istrati, Condica Vistieriei l1Io/dovei din anul 1816, în Anuarul Institutului de istoric şi arheologic "A. D. Xenopol" din Iaşi, suplinwnt (1), Iaşi, 1979, p. 91 - 95. Anexa n r. 7 ŢINUTUL HIRLAU bl ,\~UL 1771* 1. OCOLUL BA.HLUIULUI: Totoicştii, Blrleştii, lui Fcştilă, Blrlcştii, B~lccştii, Ulmi, Rîtul lui Iosipu, Clrjoaia, Ilorodiştc lui llurmuzachi, Cotnarul i Horodişte, i Zlotica, Ceplcniţa Scobinţii, Fctcştii, Sticlăria ot Vlrtcjeni, l\Iacsutul, Dclenii, Ruşii, Fcredienii, Unsa, Vlădcnii, Rădenii i Piciorogimii, Storeştii, Flăminzii, Prăjcnii, Prisăcanii, Lătîiul, Nemlndrii, Nclipcştii, <(ncştii, Tirgul Hîrlăului. 2. OCOLUL JIJIEI: Zlătunoaia, Strocştii, Stăncştii, Ungurcnii, Viforenii, Mătienii, Crăciuncnii, Şctrărenii, Coşciujcnii, Ccrneştii, Starosiliţa, Uricenii, Tilhăreştii, 11ăşcătenii, Ionăşenii, Răuscnii, Rădiurile, Drăgăncştii, Şoldana, Iacobenii, Şipotile, I-Iălcenii, Cioara, Singeri Pctreştii, Buimăcenii, Bulbucanii. 3. OCOLUL COŞULII : Broscăuţii, Hilişcu, Buhaiu, Şindriceanii, Prilipca, Văcăuleştii, Brăcştii, Popenii, LeYîrda, Costineştii, Cerveccştii, Ipoteştii, Cătmărcştii, Oncanii, Băloşenii, Coşotcnii, Coşula, liudi ot Copălău. j\fo/dova în epoca feuda/iszmu/ui, voi. VII, partea II, Editura Ştiinţa, Chişinău, 1975 p. 223- 256. Anexa n r. 8 ŢINUTUL HlRLĂU IN ANUL 1803* Iurghiccnii, Bclccştii, Ulmii, Zagavciu. 2. OCOLUL MILETINULUI: Maxutu, Delenii, Feredienii, Viea, Rădenii, Vlădenii. Storcştii, Chiţovcnii, Flămănzii, Prisacanii, Picioroganii, Lătlii, Prăjănii, Nilipeştii, Oneştii. 1. OCOLUL B.UILUIULUI: Totoeştii, Ruşii, Bîrleştii, Iosăpcştii, Cărjoaia, Horodiştea, Zberănii, Ceplcniţa, Fiteştii, Scobinţii, Şipotclc. www.cimec.ro ORGANIZAREA ADl\HNISTRATIV-TERITORIALA 399 3. OCOLUL JJJJEJ : Vlădenii, Iacobenii, Şoldana, Drăgăncşti, Rădiurile, Comăn­ Cobicenii, Todircnii, Ccrneştii, Iurcştii, Jumătăţenii, Crăciunenii, Şetrărenii, dareştii, Răuscnii, Petreştii, Buimăcenii, Coşugenii, Albeştii, ::\luşcătenii, lonăşenii, Buhăicenii, Dăngenii, Stăneştii, Zlătunoaia, Strocştii. -4. OCOLUL PRUT ULU 1 : Dolniccnii, Brătcnii, Cişmăneştii, Salişcani, Dobărcenii, B:ilrsincştii, Bobicenii, Cucutcnii lui Holban, Cucu ten ii mcdel. Manolachi Andricşi, Durncştii, Stinca, Ostopccni, Burcăcenii, Ranghilcştii, Budcşti. 5. OCOLUL COŞUl-El: Băloşenii, Coşula, Coştenii, Oncanii, Oraşcni, Cătămăreştii, Costineştii, Tălhărcştii, Uricenii, Ungureni ia casei cluccrului Tanasc Cuciurcanu, Ungurenii a Rornancştilor, Bătrăncştii, Starosîlţa Viforănii. Ştefăneştii, Bădcuţii, Bobuşcştii, * Tirgul Hărlău. " Th. Codrcscu, Uricariul, Tipografia Biuciumului Român, voi. VIII, 31()- 320. Iaşi, 1886, p. Anexa n r. 9 Ţll\'UTUL HÎHLAU 1:\' ANUL 1816* 1. OCOLUL BAHLUI ULUI: Totoicştii, Birlcştii, Feştilenii, Iurghiccnii, Bdceştii, L'lmii, Clrjoaia, Horodiştc, Cotnarii, Zbcrcnii, Ccplcniţa Scobinţi, Zagawiu. =2. OCOLUL MILET!NULUI: Macsutul, Dclcnii, Fcrcdicnii, Rădcnii, Storcştii. i Chiţovcnii, Flămînzii i Picioroganii, Prisăcanii, Lătăii, Vlădcnii, Prăjănii, Oncştii, L'nsa. :J. OCOLUL JlJiiEI: Iacobcnii, ~oldana, Hădiurilc, Drăgăncştii, Comlndărcştii, Hău­ sănii, Cobicenii, Ccrncştii, Iurcştii, Todircnii, Crăciuncnii, Şătrărenii, Pctrcştii, Buimăcenii, Albeştii, l\făşcătenii, Ionăşănii, Stăneştii, Buhăiccnii, Dăngcnii, Zlătunoaia, Stroicştii. 4. OCOLUL COŞ ULEI: Viforănii, Ipoteştii, Tălhărcştii, Uriccnii, Ungurenii, Tirgul Hirlăulu i. Băloşănii, Coşula, Oncanii, Orăşănii, Cătămărcştii, Ungurcnii, lui Roman, Starosilţa, Clşla lui Teohari. * ** * Corneliu Istrati, Condica V islieriei j\Joldovei din anul 1816, in Anuarul Imstitutului de istorie şi arheologie "A. D. Xenopol" din Iaşi, supliment (1), 1979, p. 99 - 105. Anexa n r. 10 ŢINUTUL HERŢA lN ANUL 1803 Fundul Herţa, Movila, Pilipăuţii, Oroftiima, Molnita, Ştrianga Sinihău, Godineştii, l\Iamornita, Lucovita de Jos, Locoviţa de Sus, Slobozia, Novoseliţa, Buda de Sus, Buda de Jos, Bcccştii, :Mogoşcştii, Fondoae, Culiccnii, Tarnauca, Bobrotcştii, Ţintcnii 1-Iriaţca, tîrgul 1-Ierţa. * Th. Codrescu, Uricariul, voi. VIII, Tipografia Bucium ului Român, 299. Acest mic ţinut nu era !mpărpt In ocoale. www.cimec.ro Iaşi, 1886, p. 297 - I. MURARIU 400 A n e x a: n r. 11 Tll\UTUL liEJq'A Î::\' ANUL 1816* Hrrţii, Fundul 1\lovila, Pilipăuţii, Oroftiana, l\1olnita, Ştrcanga, Sinihăul, Godineştii, de Gios, Lucoviţa de Sus, Novosuliţa, Slobozîia, Buda de Sus, Buda de 1\Iogoşcştii, Fundoaia, .Coliccnii, Tirnaucil., Proboteştii, Tîntenii, Hrea ţca. Mmnorniţa, Lucoviţa Gios. Băccştii, Tirgul llerţii. * ** * istt.rle Corneliu Istrati, Condica ris/ieriei Moldovei din anul 1816, ln Anuarul Institutului de arheologie "A. D. Xenopol" din Iaşi, supliment (1), 1979, p. 88 - 90. 1\" O 1" :\Iicul ţinut Hcr\a nu era impărpt in ocoale. şi A: : www.cimec.ro 401 TII/UTL/RILE BOTOS.4Nt t)tJ.f'OIIOI ŞI . . IIIRL4U IN M'O'L f?,Zf ~ .. L":whl:-.- «"N",.w.. /v«zj~· L":wh/1..,. ,f~ . ............. .(";..p~-- -1 TINUTUl.. CÎRLIGATU~A 26- HIERASUS www.cimec.ro " TINUTURILE BOTO,;ANI.tJOI?OHOI. !7ÎRL.4U .JI liERPI 1/Y AM::IL ~80,5 T l~ ~ ..r.::::::;:;~_,. u.,. u'::::s:: ~ < _ ~ - L,;"i,&J. ~~N/ /~~""" -.,....---..· L,~ ~oW fh.vl'" .............. ...... L,;,u~· ..W --' TINUTUL. CIRUGĂTURA www.cimec.ro 403 TINUTURILE 80rOSAN/, 001?0110~ N/RLAU .fi HERTA IN ANUL 1816 w INPG/111/l IIVS/61 i- .a IIJ Q. IJ(/t'QV/Ntil < s.~GENOA: 1 #,_,- - - - ...... ~tin{k-1• .;t~/,p" ,l<ltr'f & .. 1 •: r. •• •• ... •. ~t"mi>'•i ţ>"<!' f//wl' ~im1i1<1~ o'• llt:'IJ/ www.cimec.ro www.cimec.ro DIN GALERIA PARTICIPANŢILOR LA LUPTA PENTRU UNIRE - NICOLAE PISOSCHI MARIA DOGARU Numărindu-se printre cei care au militat, in mijlocul veacului trecut, pentru renovarea societăţii româneşti, Nicolae Pisoschi este prezentat de obicei în istoriografia românească drept prieten şi colaborator al princepelui Alexandru I. Cuza 1 • Deşi cercetarea activităţii oamenilor politici, care s-au angajat la mijlocul secolului al XIX-lea, în lupta pentru renaşterea naţională. este uneori îngreunată de lipsa documentelor şi de dispersarea informaţiilor privind această frămîntată epocă istorică în fondurile şi colecţiile arhivistice răspin­ dite pe tot cuprinsul ţ.ării, datele ce ni s-au transmis în legătură cu Nicolae Pisoschi 2 permit cunoaşterea unor aspecte interesante din viaţa sa, ca şi desprinderea rolului pe care l-a avut în derularea unor evenimente. --~ Vizitatorii muzeelor noastre pot admira documente şi obiecte amintind viaţa şi activitatea lui Nicolae Pisoschi. Remarcăm, in primul rind, procesul - verbal incheiat în noaptea de 3 spre 4 ianuarie 1859 aflat sub formă de facsimil) in mai multe muzee din ţară, o copie fiind expusă în cadrul :\Iuz<>ului de Istoric ;\;aturaiă din Inşi. La :'lluzeuJ. Unirii din Iaşi se află două piese dintr-un serviciu de ceai utilizat odinioară de N. Pisoschi, iar l\Iuzcul Militar Central dispune de fotogafii ale colaboratorilor lui Alexandru Ioan Cuza, in una dintre acestea, fiind l)rezentat dom·nul inconjurat de principalii săi ofiţeri, îl identificăm şi pc fostul aghiotant. In :'lluzcul de In Ruginoasa se află o fotografie lnfăţişindu-1 pe Nicolae Pisoschi in uniformă de mnre ţinută cu'spada şi cu decoraţii. 2 Înaintaşii lui :\icolac Pisoschl pot fi urmăriţi pină in veacul al XVI-lea. Se ştie că în acest secol in l\Ioldova erau două persoane purtind numele de Pi~oschi, ambele originare din Podolla. Ion Pisoschi, nobil, a fost cumnatul lui Dimitr.ie Wisznicwicehi, palatin al provinciei menţionate, cel care lea sprijinit, lnpreună cu Albcrt Laski, pc Iacob Hcradid să ocupe tronul 1\!oldoYCi. Drept recunoştinţă, Despot Vodă, a dăruit ·cctaeca I-Iolinului lui Albcrt Laski, iar acesta 1-a numit pc Ion Pisoschi, prietenul său, plrcălab al numitei cetăţi (1562). Ulterior, Ion Pis'oschi, trimis de D. Wisznie"'iecki, sosit cu oşti in :'l!oldova in perioada disputei dintre Ştefan Tomşa şi Despot Vodă, a negociat cu acesta din urmă o lnţclegcrc. Afllndu-se promisiunile făcute de hoieri lui D. Wiszniewiecki că-1 vor alege domn, lnţclcgcrca încheiată intre acesta şi Despot Vodă a căzut, iar cele din urmă după un atac prin surprindere intreprins de oastea lui Tomşa. S. Wiszniewiecki şi 1. Pisoschi au fost luaţi prizonieri - sfîrşind prin a fi ucişi la Constantinopol Despot, inviris, a fost omorit de Tomşa care a fost la rindul său alungat de Alexandru Lăpuş· neann (căruia Poarta il restituise d(lmnia in oct; 1563)i Tomşa a fo5t nevoit să se retragă ln Polonia unde a trebuit să răspundă de moartea lui D. Wisznicwiccki şi a lui Ion Pisoschi, fiind în cele din urmă executat împreună cu cei trei boieri care li însoţeau . ... ·· · Prenumele celui de-al doilea Pisoschi, menţionat de documente ca fiind aşezat ln ~Ioldova in s~tolul al XYI-lc:i, nu este cunoscut. Se Ştie insă că a fost căsătorit cu o Anuşcă şi a avut mai m'ulţi copii : Simion, Gligorcea, l\licrla, Ana, Gligărcca Pisos ehi, căsătorit cu Tudosea, născu tii Solc;l;m (fiica marelui logofăt Petraşcu Soldan şi a Saftei Buhus. se trăgea din familia Pr:ijescu. un:i'dn cele mai Yechi familii din l\loldova, inrud·ită Cii Muşatinii şi ::\Iovileştii} a deţinut moşia Virlopu, ţinutul Suceava. Tudosca Pisoschi s-a lmudit totodată cu doamna Tudosca, soţia lui 1 în www.cimec.ro 406 M.DOGARU Nicolae Pisoschi, fiul stolnicului Costache Pisosehi 3 şi al Mariei, născută a văzut lumina .zilei în anul 1810t, în oraşul Botoşani. Fiind cel fiu al familei, Nicolae a urmat primii ani de învăţătură în oraşul natal apoi a frecventat cur.mrile unei şcoli particulare din Iaşi. Animat, ca mulţi tineri din generaţia sa, de dorinţa de a-şi sluji ţara, Nicolae Pisos!3hi se înscrie în .Miliţia păJnînteană• înfiinţată, cum. se ştie, în Brănişteanu, de-al şaselea 5 Vasile Lupu, fapt care explica în parte faptul că GligoJ'cea, fost un timppîrcălăb de Soroea, a făcut parte din anturajul YOieYodului. In veacurile l'are au urmat, familia Pisoschi, deşi n-a antt reprezentanţi direcţi care sii ocupe dregătorii de prim rang, s-a menţinut printre boieri (o doYacW in aeest sens fiind şi faptul că a fost enumerată printre aceştia de Dimitrie Cantemir in JJescriptio Jloldar>iae deseori inrudindu-se cu neamuri aflate pc cele mai de sus trepte ale ierarhiei sociale). Fiul lui Gligorcea. vornil ul Ion Pisoschi s-a căsătorit cu ,\Jexandra Barbovschi (pro\'l'nind din familii boiereşti de frunte - unul din înaintaşii săi - Simion Barbovschi a ocupat între 1525 - 1530 funcţia de portar al Succvii) - urmaşul lor asigurind evoluţia familiei Pis·oschi in deceniile şi veacurile care au urmat. Fiul cel mai mare a lui Ion şi Alexandra Pisoschi, Ştefan (mort in 1735) a fost căsătorit cu Safta Balş- stăpinind moşia \·aşcani, moştenită de urma.5ii lor pin{t la sfirşitul wacului al XYIII-lea. Din Ştefan provine ramura principali\ a familiei Pisoschi care se stinge însă în 1835. Ceilalţi fii ai vornicului (Teodor căsătorit cu Sanda \-olcinschi, şi căpitanul Gheorghe au asigurat curger~a mai departl' a neamului. Dintre urmaşii acestora menţionăm pe pitarul Pisoschi - care a trăit in epoca in care l\loldova era condusă de Cantcmireşti şi pc căpitanul Ştdan Pisoschi (mort inainte de 179-t). Treptat, neamul s-a extins, una din ramurile sale stabilindu-se la sfîrşitul secolului al XIX-lea, in Oltenia îmhrăţişind meserii diferite :profesori, ofiţeri, ingineri. l.'nii membri ai aCl'Stei familii au participat la războiul pentru întregire (1916 - 1918) alţii au făcut parte din unităţile armatei române care şi-au adus contribuţia la infringerea hitlerismului. Aceste informaţii au fost extrase din lucrările : Nicolae Costin Lelopiseful Ţării Moldovei de la zidirea lumii pfnă la 1601 şi de la 1709la 1711, Junimea, Iaşi, 1976, p. 211, Dimitrie Cantemir Descriptio Moldaniae Edit. Acad. R.S.R., Buciu·cşti, 1973, p. 281 ; Ghibănescu, Surete şi i:uoade, voi. V. p. 255, voi. IX, p. 72 ; Radu Rosetti, Cronica l"ascanilor in "Analele Academiei Române", scria Istorie, tom. XXIX, 1906 ; Gheorghe Constantin Sion, .-lrltondologia Moldovei Buc. 1973, ediţie îngrijită de l\"icolae Stoicescu Stefan Sorin Gorovei ; lJicfionar-al marilor dregători din Ţara Romunească şi iHoldoua, sec. XIV - XVII, Edit. Enciclopedică, Bnc. 1971 ; 1. l\"ădejde, V. G. 111ortun, Biografia lui Geneaologia şi albumul familiei JI.Iorfwz, Institutul de arte grafice "Speranţa", 1924; V. Mihordea, Relaţiile agrare din sec. X\"111 Îll Moldova, Edit. Academiei R.S.R. Buc. 1968, voi. II, pag. 119- 120, 246. etc. Unele date au fost extrase din documente de arhivă : 1610, aug. 10, Arh. St. Bucurc.5ti, colecţia Documente Istorice, CCCCLVI/44 (DIH, a sec. XVI, voi. II, pag. 315); 1626 iulie 21; Antăleşti, )luzcul din Fălticeni, DRH, sec. XVII, voi. XIX, p. 122). Intr-un document de cancelarie, din 27 iunie 1827, emis în favoarea lui Mihalache Pisoschi, se menţiona că scopul elaborării actului era şi acela de a "face îndemnare şi altora a-şi pune sirguinţa şi vrednicia in aplicare şi cu silinţă a-şi arăta credincioasa supunere, alăturind osirdia sa către neamul său care de-a pururea au fost osăbite orînduielile" Arh. St. Buc. colecţia Suluri II, 127. 3 Primele informaţii documentare referitoare la genealogia familiei Pisoschi s-au publicat de .-\rtur Gorovci, 1\1onogra{ia oraşului Botoşani, Ed. Primăriei de Botoşani, Institutul de arte grafice "M. Saidman", Fălticeni, 1926. 4 Precizarea anului naşterii s-a făcut pe baza documentelor înserate in lucrarea lui Artur Gorovei, menţionată mai sus ; la p. 229 - 230, se află "Izvodul pentru alegătorii mădularilor Eforiei oraşului Botoşani pc anul 1847/, intre locuitorii inregistraţi fiind şi "Căminarul Nicolae Pisoschi de :-17 de ani"., • Costache şi Maria Pisoschi au avut opt copii. Artur Gorovei greşeşte cînd men~io­ ncază doar şase fraţi (op. cit. p. 245). Fraţii lui Nicolae au fost: Ana, Smaranda, Ecaterina, Profira, Zenaida, Vasile, Elena (Elencu). Arh. St. Botoşani, donsr nr. 368/1891 (referitor la moştcnitorii defunctului Brănişteanu). .. 6 Conform datelor inserate în ziarul "Vocea Botoşanilor", la moartea lui Pisoschi (188~martie). www.cimec.ro NICOLAE PISOSCHI 407 frămîntata. perioadă de după· trR.tatul de la AdrianopoP. După cîţiva ani se retrage din oştire, ocupînd funcţii în viaţa civilă : revizor pe lîngă Departamentul de Interne al MoldoYei (1834) 8 , sameş· al judeţ. ului Boioşani, calitate în care se remarcă prin strădania pe care o depune pentru bunul mers al treburilor obştei. După datele comunicate de oficialităţile botoşănene la sfîrşitul veacului trecut, Nicolae Pisoschi a fost întrel833 -1835, delegat al guvernului din laşi în comisia de delimitare a fruntariilor dintre Moldova şi Transilvania 1 ". Cu toate că în timpul domniei lui Mihail Sturdza, Nicolae Pisoschi a fost înălţat Ia rangul de caminarF, el a făcut parte din opoziţie şi a participat, în 1844, la o acţiune revoluţionară fapt pentru care a fost surghiunit, împreună cu Mihail Kogălniceanu, şi Voinescu la o mănăstire 12 • Întărindu-şi convingerile revoluţionare, Nicolae Pisoschi s-a amgajat în vîltoarea luptelor de la mijlocul veacului trecut. Credem că a participat la adunarea de la Hotel Peterscburg din 28 martie 1848 1 1, unde s-a consumat unul din cele mai însemnate momente ale revoluţiei din această parte a ţării întrucît a semnat a doua zi, alături de sute de oameni, "Petiţia proclamaţiei",. elaborată de un grup restrîns de revoluţionari şi redactată în numele "tuturor stărilor l\loldovei", de Vasile AlecsandrP 4 • ln condiţiile înfrîngerii revoluţiei, ca urmare a măsurilor represive luate de regimul lui Mihail Sturdza. un rol deosebit în menţinerea suflului înnoitor 1-a avut comitetele revoluţionare, Comitetul din Cernăuţi~" a activa în strlnsă legătură cu comitetul din laşi şi a întreţinut relaţii cu revoluţionarii din Transilvania. Printre semnăturile ce validează actele emise de Comitetul revoluţionar din Cernăuţi surprindem şi semnătura lui Nicolae Pisoschi 17 • La 29 iulie 1848 îl găsim iscălind, alături de C. Negri, V. Alecsandri, Al. 1. Cuza, 1. Alecsandri, memoriul adresat de patrioţii moldoveni lui Soliman Paşa, un adevărat rechizitoriu la adresa regimului reacţionar al domnului Mihail Sturdzau. 7 In legătură cu organizarea miliţici pămintenc, vezi Ion Anastasiu, Oastea romană de- a lrmgul l!eacurilor, Buc, 1933, p. 621 - 675 ; Din istoria militară a poporului român, Studii, voi. I. Ed. )lilitară Buc. 1973, p. 27- 48 ; Stau Apostol, Renaşterea armatei nationale, Ed. Scrisul Homânesc, Craiova, p. 232 - 260. 8 Dr. C. Diaconovich, Enciclopedia Română, Ed. W. K1·afft, Sibiu, 1898 - 1904, tom. III, p. 607. 8 Ibidem, Vezi şi D. h·ăncscu, Yirginia !sac, Alexandru Ioan Cu=a •.\etc şi scrisori" Ed. Junimea, Iaşi, 1970, p. 150. 10 Vezi ziarul "Vocea Botoşanilor", martie 1888. 11 In actul amintit, din 1847 - (izvodul alegătorilor din Botoşani) Nicolae Pisoschi este desemnat cu acest titlu. Vezi Artur Gorovei, op. cit., p. 230 12 Cornelia Bodca, Lupta românilor penlm unitate naţională 1834 - 1849, Ed. Academiei H.S.R., Buc. 1971, p. 261, 262. Vezi şi D. Ivăncscu, V. !sac, op. cit., p. 150. 11 ' Editura Academiei R.S.H. ; Istoria României, voi. III, Buc. 1964, p. 43 - 45. u Cornelia Bodca, Anul 1848 la români. Mărturii, voi. I, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc. 1982, p. 359. 15 .Istoria Rcmânici" Academia R.P.R., voi. IV, Buc. 1984, p. 55. 16 Ibidem. 17 Artur Gorovci, op. cit. p. 34 - 39. 18 Cornelia Bodea, Anul 1848 la romani, voi. 1, pag. 642 - 645 ; vezi Artur Gorovci, op. cit. pag. 39. www.cimec.ro 408 M.DOG:\.RU După înăbuşirea revoluţiei, N. Pisoschi a plecat în străinătate. A luat drumul Occidentului, s-a oprit la Viena unde s-a întîlnit cu Alexandru I. f:uza, şi Dimitrie Hosetti 1 şi alţi revoluţionari fiind cu toţii martorii unor confruntări politice de amploare. Reîntorcîndu-se în :Moldova, ca şi alţi revoluţionari după ce pe tronul acestei ţări, ca urmare a convenţiei de la Balta Liman, s-a urcat Grigore Ghica, om politic cu vederi largi, Nicolae Pisoschi, continuînd şă se situeze printre susţinătorii ideilor de progres, reintră în administraţie. In 1849 este ridicat la rangul de postelnic 2 ", iar peste cîteva luni devine ispravnic al ţinutului Botoşani 21 , între 1854-1856 deţine funcţia de ispravnic al ţinutului laşi 22 • Destituit din această fuucţie de caimacanul Tcodor Balş, la cererea consulului austriac, întrucît se lăudase că nu purta o decoraţie austriacă, Nicolae Pisoschi s-a afirmat printre cei mai activi membrii ai partidei naţionale. Conştient de răspunderea pe care membrii acestei partide o aveau faţă de soarta ţării, N. Pisosehi s-a alăturat grupului de patrioţi care au cerut domnitorului Grigore Ghica prin scrisoarea din 16 februarie 1856. să militeze pentru întărirea autonomiei interne a ţărilor române şi recunoaşterea de către puterile europene a drepturilor poporului român consemnate in tratatele internaţionaleH. ln ziua de 22 mai -acelaşi an îl întîlnim, alături de alţi fruntaşi ai virţii politice moldovene, participînd la sărbătorirea organizată la via lui :\Iihail Kogălniceanu 2 5, la Copou cu prilejul reintoarcerii din surghiun a căpilanului Gheorghe Filipescu 26 • Sărbătorirea lui Gh. Filipescu n-a constituit de fapt decît un pretext pentru desfăşurarea unor întruniri unioniste 27 • Referindu-se la această acţiune, Alexandru D. Xenopol aprecia : ,,ideea unirii e sărbătorită cu o manifestare de nedescris, ridicîndu-se numeroase închinări întru izbîndirea ci·' 2 ". Ştirea despre desfăşurarea acestei întruniri a ajuns rapid în capitalele Europei şi i-a îmbărbătat pe revoluţionarii exilaţi care aşteptau cu nerăbdare întoarcerea pe meleagurile natale. Printr-o cmoţionantă scrisoare. Dimitrie Brătianu i-a felicitat pe participanţi, exprimindu-şi bucuria faţă de modul în care cauza unirii cîştigă teren 29 • Y. Curticăpe::mu, Epoca lui Cuza Vodă, Ed. Enciclopedică, Buc. 1973, p. 13. Artur Gorovei, op. cii. pag. 3!1. C. DiaconoYich, op. cit., vezi şi D. Ivănescu, Y. !sac, op. cit. p. 150. 22 Ibidem. Se pare, conform celor relatate in presa locală, cu ocazia mort ii, di :\"icolnc Pisoschi a deţinut un timp şi funcţia de ispravnic al ţinutului Bolgrad. Vezi ziarul "Vocea Botoş•milor", martie 1888. 23 Acte şi documente privitoare la istoria renaşterii României publicate de Chcnadic Pctresc•J, Dimitrie A. Sturdza şi Dimitrie C. Sturdza, voi. III, ·pag. 427 - 430. 25 D. Ivi\ncscu, V. !sac, op. cit., pag. 150 26 In legăturii cu plecarea acestuia în surghiun yczi N. Iorga, Istoria A.rmalci Româneşti, Ed. :Militară, Buc. 1970, p. ·10. 27 A. D. Xcnopol, Istoria romdnilor în Dacia Traiană, Ed. LiLrăriei Scoalclor, Frnpi Saraga, voi. XII, 1!186, pag. 180k 181., Iaşi.~ " 8 Ibidem, voi. VI, Iaşi, 1893, p. 550 - 551. 2 ~ Ibidem, png. 551. 19 20 21 www.cimec.ro I\ICOLAE PISOSCHI ----------------------------------------------------------făcut, totodată, parte din grupul celor 12 înfiinţat Societatea Unirii, transformată, la asociaţie largă 3 u. Nicolae Pisoschi a 25 mai (6 iunie) 1856 au 4(19 care la citeva zile mai tirziu. într-o 1n actul de constituire al acestei asociaţii se susţinea unirea principMelor sub ,,un principe străin afară de dinastiile statelor megieşc" şi se releva faptul că membrii Societăţii, pătrunşi de necesitatea "ca moldoYenii să se înţeleagă în acest moment despre adevăratele lor dorinţi şi nevoi", yor milita prin toate formele pentru concretizarea acestui obiectiv major 31 • Ales, în acelaşi an, în comitetul unirii din Botoşani 32 , Nicolae Pisoschi susţine cu hotărîre cauza naţională. iar în yara anului 1857 îl găsim protestînd faţă de abuzurile caimacamului Nicolae Vogoride, demascînd aspecte c3re probau falsificarea alegerilor pentru Adunarea Ad-hoc 33 • EI şi-a exprimat totodată indignarea faţă de abururile caimacamului în ceea ce priveşte alegerea deputaţilor ţărani 34 • Unul din proteste semnat şi de rl a fost adresat Comisiei specialr de supraveghere elin Principate 3 " alcătuită, conform prewderilor articolului 23 al Tratatului din Paris 36 elin reprezentanţii Austriei, Franţei, ).!arii Brit;cnii, Prusiei, Sardiniei şi Turciei - ca şi ai Comite tu lui central al C nirii din Ia~i~ 7 • Printre militarii avansaţ.i de caimacamul N. Vogoridc în zadarnica speranţă de a-i atrage de partea sa s-a numărat şi Nicolae Pisoschi care a fust, în 1857, reintrgrat în armată cu gradul de maior 38 • Aprecierile conform dirota Nicolae Pisoschi ar fi intrat în armată cu gradul de ca deP , în prrioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza 4 " sînt dcsminţite chiar de semnătura acestuia pe aetul din 3 spra 4 ianuarie 1850 unde descifrăm "maiorul Pisoschi". Cunoaşlel·ea adevărului în această direcţie infirmă şi opinia după care Nicolae Pisc.sc)Ji "a a va nsat rapid" 41 , de fapt în perioada 185U -1866 acesta a fost înălţ [lt o singură dată, in 1863, cînd a primit gradul de Iocotrnent coloncl 42 • Deşi pierderile masive de documente nu ne permit să urmărim, etapă de etapă, acti\·itatea acestui patriot moldovean, neîndioelnie el a trăit mome:Jte pline ele frămintări în timpul lucrărilor Adunărilor Ad-hoc, organe reprezen.lele şi documente privitoare la renaşterea României, voi. III, p. 522. Dan Bcrindci, Epoca Unirii, Ed. Acadrmid R .S.R., Buc., 1971, p. -10. Artur Gorovei, op. cit., pag. 3,1. lbid('lll, p. :14 - :19. A.cle şi documente privitoare la renaşterea României, voi. Y, p. 426 - -127. a:; Ibidem, pag. 106- 107. 36 Rl'prczentanţii acestor ţ~l1·i au fost Austria : Licchman Palmrode, Franţa - Talkyrancl, Perigord, Anglia'- Sir H. Buh\·er; Prusia- von H.ichthofen, Sardinia- Cavaler de Benzi, Poarta Otomană - Sarfct Efcndi. 37 Artur GoroYCi, op. cit. pag. 39 - ·10. . 38 Conform datelor înserate în ziarul "Yocen Dolosanilor" la decesul lui :\ieolae Pisoschi. 39 Afirmaţie inserată în volumul A.nlll 18 .')!! la ro~uini. Te:r/e slrllinc. Ed. )liin(ifică şi Encidopcdică, Buc., 1984, voi. II; p. 398. 40 Este indicat cu gradul de maior ~i în pmnsul -wrhal al :\dun:'irii Electin a :'llolclw;d din 21 ian. 1859. \'ezi .-icle şi documente priiJi/oarc la istoria rcna~Lerii Jlonuiniti, voi. \'Il J, ~'~g. 255 .. 4. 1 .1nul 1859 la români. Tc:rle slrllir.e, voi. II, p. :198. 42 In oştirea română nu exisUi gradul de locotenent colonel ea atarc·dc la maior se ·a,·; •. JS;l la colonel. Gradul de loco~cnent colonel a fost instituit in timpul domniei lui c\lexandru "!. Cm.a (1863). 30 31 · 32 . 33 31 ' www.cimec.ro l\1. DOGARU 410 tative în care s-au ales şi deputaţi ai ţ:ă-rănimii. El a fost satisfăcut de hotă­ rîrile formulate, în special de modul în. care s~a exprimat ardenta dorinţă de unitate naţională, a aşteptat apoi cir nerăbd!tl'e, ca toţi românii, încheierea lucrărilor Conferintei de la Paris unde do leantcle ro mâ •1esti au fost analizate de r~prezentanţii, puterilor garante~ 3 • in ultim~le luni ale anului 1858 îl găsim alături de alţi fruntaşi· ai· mişcării naţionale, angfljat în lupta pentru alegerea pe tronul încercatei Moldove a unui domn progr<>sist care să susţ'ină pe rm.i departe ,;principiul unirii". Cum se ştie, în confruntările dintre prctendenţi, grupării<' politici' se strădniau să-şi desemneze şi impună candidaţii. Reprez,entanţii partidei naţionale, deşi cţcţineau majoritatea în Adunarea eleetivă (din G.J de deputaţi - 12 il susţineau pe Mihail Sturdza, 10 pe fiul acestuia Grigore Sturdza iar 33 făceau parte din gruparea naţională)H n-au reuşit să cadă de acord asupra persoanei care să fie susţinută pentru a ocupa funcţia supremă în stat. Discuţiile pe m~rginea fiecăreia dintre cele 38 decandidaturi au creat o atmosferă nefavorabilă, cei mai mulţi dintre membrii partidt:i fiind dezamăgiţi de modul în care se desfăşurau lucrările, cu atit mai mult cu cît ştiau că dezacordul dinLre dînşii ar fi dus sigur la victoria candidaţilor reacţionqri. Aşa s-au petrecut lucrurile şi în seara zilei de 3 spre 4 ianuarie 1859 cind membrii partidei naţionale s-au întrunit la Costache Rolla, în localul Cabinetului de istoric naturală 45 • După lungi dezbateri, care au durat pînă la ora 23, cînd adunarea era gata să se spargă, unul dintre participanţi, mihnit de situaţia creată a încuiat uşa declarind că "nimeni nu Ya irşi de acoio pînă nu se vor înţelege asupra unui candidat" 1 ". După unele izvoare persoana ar fi ameninţat chiar că îşi curmă zilele dacă nu se va ajunge la fixarea candidaLului 47 • In istoriografia românească s-au făcut afirmaţii diferite asupra numelui celui care a intervenit atît de hotărît pentru a determina desemnarea candidatului partidei naţionale. Iniţial Alexandru D. Xenopol în cunoscuta sa luc:·are "Istoria românilor în Dacia Traiană·' 48 , spune că N. Pisoschi ar fi împiedicat ieşirea, deputaţilor progresişti silindu-i să reia discuţiile. in cea de a trda ediţie 4 autorul menţionat precizează că acest lucru l-a făcut Lascăr Rosetti. in unele lucrări, referitoare la acest eveniment crucial din istoria 111ţională, de curind puse în circuitul ştiinţific, se menţionează că lui Nieolae Pioschi i-a revenit acest ro\5°. Frederic Dame, în lucrarea referitoare la "Istoria României contemporane de la reintronarea domnilor pămînteni plnă in zilele noastre" atestă că N. --------~3 ~~ Istoria României, Ed. Academiei R.S.H., voi. 1\', Buc. 1964, p. 298. Gh. Platon, Unirea Principalelor Romane, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc. 1981. !o Camera unde s-a intrunit era alături de o incăpere în care se afla scheletul unui elefant, de aici denumirea de sala "Elefant", denumire pc care o intilnim deseori menţionată in legătură cu eYeniml·ntul Ia care ne referim. !• .\. D. Xcnopol, op. cit., cd a III-a, Ed. Cartea Românească, Buc., p. 290 anul 1930. 47 Anul 1859 la romlini. Texte străine, voi. II, pag. 415. 48 A. D. Xenopol, op. cit., voi. \'1, laşi, 1893, p·. 635. 49 ldem, Domnia lui Cuza rodă Tipografia Dacia, laşi; 1903. voi. 1, p·. 35: 50 ilnut 1859 ta romclni. Te:r:te străine. voi. .II., p. 398 www.cimec.ro 411 NI(:OLAE PJSOSCHI Pisoschi ş-a postat la uşa camerei spunînd că-şi zboară creierii. dacă nu va lua o decizie. în acea şGdţnţă 51 • . . Dacă in .legătură cu persoana care a ,reuşit să .impulsioneze desemnarea c1ndidatulu.i există opinii diferite, toţ~ cei care s-au aplecat asupra istoriei at;estci epoci ~.recunosc faptul că Nicolae Pisoschi a făcut propunerea salvatoare. Într-ad~văr, rduîndu-se dezha terjle Nicolae Pisoschi .l-a. propus pe Alexandru 1. Cuza. Propunerea acestuia fu acceptată fără ezitare de toţi cei prezen;i, cum spunea A. D. Xenopol "ca o scînteie electrică străbate acest nume prin gîndurile tuturor neîntîlnind nici o împo trh·ire" 52 • Hotă rind să-I susţină în unanimitate cei 31 de membri ai partidei naţionale, prezenţi la adunare, au încheiat totodată u.n proces-verbal prin care s-au angajat cn în Adunarea electivă ce urma să-şi încheie lucrările 53 pe ziua de 5 ianuarie, să-I voteze pe faţă pe colonelul Cuza. Acest document scris de mînă, purtînd semnă­ turile celor prezenţi la întrunirea din 3 spre 4 ianuarie ~ca şi patru semnă­ turi adăugate ulterior (Mihail Kogălniceanu, Nicolae Suţu, Alexandru Mavrocordat şi A. Panu) se numără printre mărturiile de epocă ce atestă lupta poporului român pentru implinirea dezideratului său naţional•!. Este semnificativ faptul că, în amintirea acestui moment hotărîtor în lupta patrioţilor moldoveni pentru Unire, camera în care a avut loc adunarea din 3 spre 4 ianuarie s-a păstrat aşa cum se înfăţişa în acel moment. S-a expus aici şi o reproducere dup procesul -verbal amintit mai sus. Se evidenţiază astfel odată în plus importanţa întrunirii din acea scară de 3 spre 4 ianuarie cînd partida naţională din :Moldova a făcut primul pas spre alegerea de domn pe un bărbat care să reprezinte principiile sale: abnegarea, naţionalismul, devotamentul, onorabilitate a şi curaj ul" 55 • Nicolae Pisoschi s-a numărat printre membrii activi ai Adunării elective. In calitate de membru al comisiei a doua a adunării s-a pr~ocupat de verificarea titlurilor deputaţilor l\Ioldovei de Sus, luînd parte la dezbaterile ce au avut loc în acest organ legiuitor şi după înfăptuirea actului de la 24 ianuarie56. ln perioada care a urmat Nicolae Pisoschi s-a numărat printre colaboratorii apropiaţi ai domnitorului ce a întruchipat în persoana sa ,,principiul mintuitor al unirii". Numit aghiotant al princepelui, el l-a însoţit in diferite împrejurări. ln septembrie 18GO s-a numărat printre membrii suitei domnitorului la Constantinopol, vizită al cărei scop a fost pregătirea terenului pentru unirea poli tico-administra ti vă 57 • După ce alesul naţiei a fost silit, la 11 februarie 1866, să abdice, Nicolae Pisoschi a continuat să rămînă alături de Alexandru I. Cuza, pe care l-a urmat 51 Ibidem. ~ ,\. D. Xcnopol, Istoria romanilor In Dacia Traiana, 53 Lucrările Adunării elective a l\loldoYei s-au deschis 5 ed. a III-a, Yol. XII, p. 290. la 28 decembrie 1858 sub preşc­ yczi Istoria Romaniei, Ed. Aca- <lentia celui mai în vîrstă deputat (Petrache Rosct Bălănescu) demiei R.P.R., voi. IV, Buc., pag. 301 - 302. 5 t Originalul acestui preţios document se păstrează la Biblioteca Academiei H.S.H., fond Alexandru 1. Cuza, pachet XL V II/1. 55 Apreciere făcută de Gh. Sion in articolul referitor la Alexandru I. Cuza introdus in ziarul "Homânul". Vezi D. lvăncscu, V. Isac, op. cit., p. 402. 56 .-\ele şi documente pri11iloare la istoria renaşterii Romaniei, voi. VI II, pag. 519, 525 etc. 57 Homco Creţu, Prezente romăneşli la Istanbul, Edit. Albatros Buc., 1973, p. 84- 85. www.cimec.ro 412 1\I. DOGARU şi în exil 68 • Popasul princepelui Cuza şi al celor care îl însoţeau la Braşov este amintit de o placă aşezată pe clădirea situată pe str. Lungă nr. 3 (odinioară han) precizînd că acolo : "a locuit între 26 februarie şi 4 martie 1866 Alexandru Ioan Cuza domnul Principatelor Române ... detronat de reacţiunea burghezomo.şierească". De la Braşov grupul s-a îndreptat spre Sibiu apoi Timişoara. Presa din acest frumos oraş informa, în zilele de 7 şi 8 martie că ,,principele Cuza este însoţit de familie şi de N. Pisoschi, adjutantul său" 63 • tu continuare N. Pisoschi 1-a însoţit pe fostul domn la Viena unile au ajuns la 13 martie•". Revenind apoi în ţară, Nicolae Pisoschi s-a retras din viaţa politică şi din armată. Alexandru I. Cuza fiind silit să trăiască în exil, N. Pisoschi i-a fost procuratorul, reprezentîndu-1 în aceea ce priveşte administrarea bunurilor din ţară 6 ~. Lui i-a revenit şi sarcina de a întreprinde demersurile necesare pentru recunoaşterea celor doi fii pe care fostul domnitor îi avusese cu ~laria Obrenovici62. Tot Nicolae Pisoschi a înaintat in aprilie 1867 princepclui Carol de Hohenzollern, scrisoarea 63 prin care Alexandru I. Cuza îşi exprima dorin!:a de a se stabili la Ruginoasa ca simplu crtăţcan, dorinţ.ă respinsă de noul domnitor al României, acesta avînd în vedere marca popularitate de care încă se bucura Cuza. Printre piesele ce pot reţine atenţia publicului în muzeele noastre sint şi scrisorile pe care Nicolae Pisoschi le-a schimbat cu Vasile Alecsandri fajă de care a nutrit puternice şi trainice sentimente de prietenie. Rrmarcăm in acest sens răspunsul lui V. Alecsandri la scrisoarea prin care Nicolae Pisoschi îl felicită pe marele poet pentru succesul de la l\Iontpellier -unde poezia sa "Ginta latină" a fost incununată cu diploma şi cupa de argint: "Frate Pisoschi: ..-\ ta!P versuri prietenoase In al meu suflet au deşteptat Simţ.iri plăcute, simţ.iri duioase Şi-un dor de viaţă îndelungat. Eu sînt ferice că Poezia ~Ii-a adus la gură al ei pahar Şi-n danţ cînd intră azi România )Ji-e dor a zice că-s lăutar Dar ce îmi place mult şi bine E că în iarnă mă simt cu foc. Şi că pot încă frate cu tine Să intru în horă, să salt, să joc. Sus dar uncheşe cu voie bună C. C. Giurescu, ..1/exandru Ioan Cu:a, Ed. l\lilitară, Bnc., 1973 p. 36 - 37. AurclCosma, Ultimul popas prin/re romani, in ,.Magazin Istoric" nr. 5, 1973, p. 9. ° C. C. Giurcscu, J,leJ·andm Ioan Cuza la Viena, în "Revista ArhiYclor" nr. 2/l 966, pag. 58 59 6 139. 61 f- 2 63 Ibidem, Yiaţa şi opera lui Cuza Yodi!, Ed. Ştiinţifică Buc. 1970; pag. 375-.:3/6. Ibidem. Ibidem. www.cimec.ro KICOLAE PISOSCHI 413 Sprinten şi mîndru dă din picior ! Ginta latină să readucă Ca să-şi croiască un nou viitor ! Svîrle în aer, sus pălăria Împodobită cu scumpe flori Şi strigă : Vivat, căci România E-coronată de-a ei surori! Drept aceea să ne vedem sănătoşi, Moş Pisoi, cu paharul în mma la binele viitor al ţării de care se vor bucura copiii noştri. Al tău frate V. Alecsandri" 61 • Deşi versurile de mai sus nu se ridică la valoarea majorităţii creaţiilor poetului de la lVIirceşti, ele sînt importante pentru a cunoaşte starea de spirit a celor doi. Desprindem din conţinutul lor pe de o pnrte prietenia ce-i lega, indelungata lor colaborare în lupta pentru cauza comună, pe de alta, nostalgia faţă de anii care au trecut, dorinţa de a se menţine chiar şi în "iarna" vieţii în pas cu societatea timpului lor 6 ". Portretul lui Nicolae Pisoschi în această perioadă a vieţii este zugră­ vit şi de N. Iorga care îşi amintea că în copilăria sa, la Botoşani, privea deseori spre casa cochetă a colonelului Nicolae Pisoschi, fost adjutant a lui Vodă Cuza "răsărind arare, cu marţialul lui barbişon alb, pe terasă" 6 ". Stema familiei Pisoschi poate constitui de asemenea un exponat muzeistic expresiY. Compoziţia prin care membrii acestuia s-a indiYidualizat reprezenta un scut avînd cîmp albastru încărcat cu două spade de argint, cu garda de aur şi lama ruptă, înfăţişate una eu vîrful în jos alta în poziţie inversă ; în centru între cele două spade, s-a plasat o semilună de aur cu coarnele îndreptate spre partea superioară a suprafeţei scutului (în şef) 67 , Mobilele heraldice însumate în blazonul descris mai sus -evoca faptul că membrii familiei Pisoschi, odinioară boieri de spadă, au fost mereu angajaţi în lupta pentru neatîrnare. Deşi factura de reprezentare a stemei la care ne referim atestă faptul că a fost utilizată în veacul al XIX-lea neîndoielnic simbolurile specifice care desemnează heraldic această familie sînt mult mai vechi. Din păcate impresiunile sfragistice ce se conservă pe unele acte din veacul al XVI-lea la emiterea cărora au participat unii ascendenţi ai lui Nicolae Pisoschi, sînt. datorită vicisitudinilor timpului şi imprimării defcctuoase, total ilizibile 68 • ca să închinăm 64 V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Ed. l\linerva, Buc ., 1972, pag. 2GO - 2G1. Nu se cunosc prea multe date referitoare la familia lui N. Pisoschi. Se pare că aceasta a contractat o căsătorie în tinereţe dar s-a despărţit repede. In muzeull\Iănăstirii Varatic se află o icoană brodată cu fir de argint de către schimonahia Xenla Pisoschi. La această mănăstire se păstrează tradiţia că schimonahia Xenia ar fi fost soţia lui Nicolae Pisoschi. Fiind Yirstnic Nicolae Pisoschi s-a căsătorit cu o Emilie de origine germană şi a avut doi copii : Alexandru care a ajuns diplomat, fiind numit in 1912 consul general al României la Cairo şi Dimitrie care a devenit inginer şi a ocupat funcţii în cadrul Căilor Ferate Române. 66 N. Iorga, O viafă de om aşa cum a fost. Edit. Minerva, Buc., 197G, p. 33. 67 Traian Larionescu, Armorialu/ 1\loldovei de Sus; Aî/bum l!era/ dic dactilografiat şi difuzat in număr restrîns de exemplare, Buc., 1977, planşa 72. 6 8. Arh. St. Buc., Colecţia Documente Istorice CCCCLYIIj-11. 65 www.cimec.ro 414 l'vi. DOG:\RU Cercetînd elementele însumate în stema la care ne referim în contextul evoluţiei heraldicii româneşti, constatăm faptul că această compoziţie este un1 diD multiplele forme 6 " prin care s-a exprimat, în limbaj plastic, lupta pentru independenţă. într-adevăr spadele avînd lama ruptă evocă continua şi puternica încleştare, probează prin mijloace specifice artei heraldice sacrificiul suprem. Modul în care este plasată ~emiluna de aui· defineşte împotrivirea faţă de Poarta Otomană. Nicolae Pisoschi a încetat din viaţă la 14 martie 1888 7 • în oraşul natal, fiind înmormîntat cu o solemnitate deosebită 71 alături de părinţii săi. Deşi trecuseră mulţi ani de cînd el se retrăsese din viaţa politică botoşănenii n-au uitat faptul că Nicolae Pisoschi şi-a alăturat gîndul şi fapta celor care s-au străduit să făurească România modernă 72 • 69 Se încadrează acestei teme stcmelc In care sint reprezentate braţe implătoşate, persoane purtind arme, semne de luptă, călăreţi purtind in vîrful spadei un cap de turc (cum este blazonul familiei Br!ncoveanu) etc. 70 Vezi ziarul "Vocea Botoşanilor", martie 1888. 71 ln ziarul "Curierul Român" se arată : "colonelul Neculae Pisoschi distins veteran al Botoşanilor, a fost adjutant aJui Vodă Cuza. Octogenar. Inmormintat la Cimitirul din Mănăs­ tirea Doamnei. Inmormintarea· s-a făcut cu mare pompă militară. Garnizoana, prin D. 1. It. col. Persiceanu (comandantul regimentului de călăraşi) şi maiorul Stoica, comandantul Pieţii au condus ceremonia militară". 72 "Vocea Botoşanilor", martie 1888. www.cimec.ro INFLUENŢE ALE MIŞCĂRII SOCIALISTE ŞI MUNCITOREŞTI ÎN RASCOALA ŢĂRANILOR DIN 1907 ÎN JUDEŢUL BOTOŞANI 10:\EL BE.JEKARU Relevînd legăturile mişcării socialiste şi muncitoreşti din România cu ţărănimea, cu cauza ei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia că "Mişcarea socialistă din România a fost preocupată încă de la începuturile ei de îmbună­ tăţirea situaţiei materiale şi eliberarea socială a ţărănimii. Pe măsura dezvoltării şi maturizării clasei muncitoare, atitudinea socialiştilor faţă de problema agrară se contura tot mai clar; ei arătau că singura soluţie de izbăvire este lupta pentru exproprierea marilor proprietari de pămint··~. Puternice tradiţii ale mişcării socialiste şi muncitoreşti întregesc dezvoltarea istorică a plaiurilor botoşănene. Fără a avea importanţa economică de odinioară, cele două centre orăşeneşti, Botoşani şi Dorohoi polarizau numeroase ateliere ale industriei mijlocii şi mici, o populaţie destul de numeroasă de muncitori şi meseriaşi care se ridica, conform recensămintului din 1890 la 7 349 muncitori în fostul judeţ Botoşani şi 12.276 muncitori în fostul judeţ Dorohoi. Extinderii şi intensificării exploatării capitaliste îi corespunde, în ultima perioadă a secolului trecut, contactul muncitorimii locale cu ideile socialiste, începuturile organizării sale politice. Propice răspîndirii ideilor socialiste în rîndul maselor muncitoare de la oraşe şi sate sînt şi tradiţiile culturale ale Botoşanilor (pe la Liceul "A. T. Laurian"din Botoşani, vechi edificiu cultural din ţară, datînd din 1859, au trecut ca ele-d sau profesori numeroase personalităţi ale vechii mişcări socialiste- frăţii Nădejde, Ion Păun Pincio, Gh. Kernbach, Artur şi Raul Stavri, C-tin. Stăuceanu, Gh, c. Sabin, Panait Zosin, Mihail Nicolau, Deodat şi Iacob Ţăranu, Simion si Henric Sanielevici, Boniface Hetrat, Nicolae Beldiceanu, Simeon Labin, Alex. Lambrior, fără a le fi epuizat înşiruirea şi precizînd că alte lăcaşuri culturale botoşănene au fost la rî:ndu-le cadru optim în formarea altor personalităţi ale mişcării socialiste şi muncitoreşti) "Contemporanul", ca şi" Vocea lucrătorului tipograf", "Revista socială", "Critica socială", în care erau înserate şi corespondenţe de la ~ucrătorii din Botoşani se bucurau de o largă circulaţie. La fel ziarul "Muncitorul", editat de Ion Nădejde şi V.G. Morţun, la Iaşi care "nu este organul unui singur om, ci este organul partidului muncitorilor". În 18.90 va apare şi la Botoşani o gazetă muncitorească, ,,Cu noi", care nu s-a păstrat însă. a ţărănimii 1 Editura Nicolae Ceauşescu, "România pe Politică, Bucureşti, 1968, p. 279. drumul dcsăvirşirii construcţiei www.cimec.ro socialiste", voi. 1, I. BE.TEN.'\HU 41fi Anii 1886-1888 pun în evidenţă afirmarea uuri p.·im·· n11:;;ctr1 socialiste Ia Bot0şani, a unui Cerc socialist, ca organ al Partidului l\Iumilorilor, în aclivilal'';l dtruia se evidenţiază socialiştii l\1. Lupcscu. :\Ialri Dimitr.Jvi.:i, G. Costiu Vrllca (acesta un reputat profrsor al Liceului ,..\.T. L1urim1") şi G. Rîşcanu, candidat socialist la Botoşa1ii, pcnlru colegiul al II-lea. Prohincl însuşirea ideilor revistei socialiste "Contemporanul", cu hună circulaP•: la Botoşani, l\1. Lupescu scria pe coperta unui ex;•mphr 1lin r.•yislă următoarea strofă: ,,Dacă aş avea putere f Eu lumea aş sfădmt. Si :1lt:t c·u dreptate 1 In locu-i aş crea"~. Fruntaşul socialist Panait l\Iuşoiu este însftrcin'll d•· nmilelul de conducere al Cercului socialist din Iaşi să se stabilească pentru o Yreme în regiunea Bo toşani-Dorohoi, în scopul cunoaşterii stării de lucruri de aici şi îndrumării muncitorilor şi ţăranilor dezorientaţi în urma prigoanei dezlăn­ ţuite de autorităţi pentru "potolirea" răscoalelor ţărăneşti din 1888, răscoale car,~ au creat destulă panică pentru autorităţi (la Paris, 32 studenţi socialişti români -între ci şi botoşăneanul Deodat Ţăranu - protestau în ziarul ,,Justicc" împotriva unui articol din ziarul "La Iiberte", de orientare burgheză, in care se pleda pentru o intrrnnPe din afară a unui stat vcc·in puternic pentru a reprima răscoalele -"Cit despre răscoala de acum, trebuie să o prh·iţi ca izvorind din cererile foarte drepte ale unui proletariat agricol car~, scos din răbdare prin apăsarea şi toate despuielile suferite de la nişte arendaşi sprijiniţi de administraţie a ajuns într-o stare mult mai rea decit a proletariatului industrial din Apus)". Cadrul social pe care îl întîlneşte Panait l\Iuşoiu aici, Ia Botoşani nu-l las{t indifer~nt: "am avut prilejul să întîlnesc nu prea puţini desculţi, cu izmene flenduroase pc jumătate rupte, oameni care căutau de muncă, ori aşteptau să li se plătească munca făcută ( ... ) aşteptau flămînzi, ca yai de ei, fă,·{t să fie hăgnţi în seamă, sub zidurile castelului boieresc" 3 • Anii în care a actiYat la Botoşani au însemnat pentru l\luşoiu o activitate rodnică, soldată cu traducerea l\Ianifestului Partidului Comunist, cu elaborarea lucrării "Determinismul social", cu organizarea Clubului l\Iuncitorilor din Botoşani, cu sărbătorirea zilei de 1 l\Iai 1892 -prima sărbătorire a zilei de 1 Mai în localitate, cu puternică înriurire în nnse. De altfel la Botoşani, poposiseră ceya mai înainte şi alţi militanţi socialişti, prezenţi alături de Muşoiu, la 11 septembrie 189J, în faţa vechii şcoli primare ,.:\Iarchian", cînd avea să fie dezvelit primul bust din ţarJ. dedicat genialului poet Mihai Eminescu, aceştia fiind Tony Bacalbaşa şi dr. Ştefan Stîncăt. l\lilitantul so~hlist dlrtJhoian Elefteresru Spiridon- Urzică, prieten cu C.D. Gherea, cu car.!, de altfel, a întreţinut o bogată corespondenţă, reflectată şi în cun13cutul studiu ::ti acestuia, "Neoiobăgia;', afirma, cu tenei, că, "ori2 Fiic:rirca p. :no. IS lSP, Condipilc istorice ale apariţL·i ~i dezyoltării clasd muncitoare din H.omll.nia. afirmarea partidului său politic 1821 - 1893, Editun1 Politică, B!.!curcşti, 1981, şi 3 ,\pud C. Corbu - A. Dcac, :\Iişcări şi frămlntări ţărăneşti la sf. secolului al XIX-lea (1889- 1900), Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1965 4 XXX- Amintiri literare de>pre vech~a mişcarl! socialistă (1870 -'- 1900) Editura Mini'rva, Bucurcş ti, 197 5 www.cimec.ro !C:.\.SCOc\LA TĂRANILOR DIN 1907 417 unde s<: prnte fncc socialism, acolo unde există explontaţi şi cxploatatori" ~i, călăuzit ck un ata,·,~ p,·incipiu, vn activa hborios". De sfirşitu 1 a nu lui 181) 1 (noiembrie) se leagă începu tu! activităţii Clubului l\htncito ,·ilo,· din Botoşani, rezultat a 1 creşterii acth·ităţii de organizare a muncilorilo•· holoşăncni. Clubul, prin trei din principalii săi animatori, Panait Z'lsin, Mih'l.il l\'"icohu, Iacob Tăranu va rdita în martie 1892 bilunarul socinlist "Proletarul". În cuvintul introductiv pe care-I semna, Nicolau opina că "Luptn va fi grea, d'lr curajul nu ne lipseşte"". Aşadar, în preajma creării primului pnrtid politic al clasei muncitoare, PSDl\IR, se relevă o febrilă aclivitntc în mişca,·,~a socialistă şi muncitorească înfil'ipată în acest judeţ, hine surprinsă în ziaml ccntr:tl "Munca" din 22 martie 18\l2, care înserează intr-o corespondenţă din Botoşani - "( ... ) Propaganda intre muncitorii din or:1şe şi intr~ eri de Ia ţară c întreţinută mereu graţie cîtorva tineri porniţi pcnlm ideile noi şi drepte de dcuobire .... înrimirea propagandei pornită ele Ia Clubul din Botoşani se simte in înlrrgul judeţ (... )"'. Întradevăr, se .simţea şi Ia Dorohoi şi Ia Hîîlău, unde socialiştii din Botoşani au ajutat cfectiY cr-:'area de cluburi ale muncitorilor. Activit'l.tea pi·opagandistică, organizatorică din mişcarea socialistă şi muncito1·cască inscl'ie la un loc central cauza lărănimii, problema agrară. O gă­ sim accentuată în lucrarea "Ce vor socialiştii români", în Programul P.S.D.M.R, in alte documente de referinţă. Ea se reflectă şi în multiple acţiuni ale socialiştilor hotoşăneni, ale muncitorimii hotoşănene. Oare nu erau ei printre cei .care rcdactau zecile de jalbe ale ţăronilor, în mare majoritate neştiutori de carte. pentru administraţie ?. Unii din ei, elevi atunci pe băncile Liceului hotoşăncan aveau să suporte rigorile aspre ale mai marilor vremii -opt din ·ei fuseseră îndepărtaţi" pentru totdeauna din şcolile ţării pentru idei care atncau temelia statului", in 189\l, după ce se remnrcnseră anterior prin "întemeirrc de cluburi zise ale muncitorilor, publicare şi împrăştiere de manifeste re\'o Iuţi o nare, scon. tere a de .i urna le zise ale prole tarilor, propaga udă aprinsă nu numai printre elevi dar şi prin sătenii din judeţ., înfiinţare de cluburi pînă ~i pc la Hirlău( · · ·)"". Printre ei Barbu Lăzăren.nu, pe care autorităţile, ceva mai tirziu, în 1 \l07 aveau să-1 expulzeze, scotindu-1 periculos pentru siguranţa statului. Crearea P.S.D.M.R., în 1893, la ale cărui congrese avea să fie reprezentată şi mişcarea socialistă şi muncitorească botoşăncană generează un avînt in planul acţiunilor revoluţ.ionare ale acesteia. Un exemplu îl oferă crearea de cluburi socialiste la sate, între ele şi în judeţul Botoşani, Ia Comîndăreşti in 18\)7". De altfel, necesitatea activităţii socialiste In sate este bine receptată de militantii socialişti de aici - "80% din energia noastră socialistă să fie indreptată Ia sate. pentru a-i lumina pe săteni şi a-i indrepta spre socializare" cum scria militantul socialist Eleftcrcscu Spiridon-Urzică 10 • Şi, continua :u i :7 - 5 .-\rhiwlc C. C. al P.C.R., m 56, scrisoarea lui Eleftercscu Spiridon- L'rzică C. D. Ghl'fca - Dorohoi, 8 iulie 1908. " "Proletarul", Botoşani, 1 (13) marlil' 18!J2. ' "Munca", Bucureşti, 22 martie 18!J2 " N. H:iutu, "Istoria Liceului Laurian din Botoşaui'', Botoşani, 190\l • ,Lumea nouă" Bucureşti, 17 iulie 1897 10 Elcftcrescu Spiridon - Urzică, Scris, cit. HIERASUS www.cimec.ro adresată I. BEJENARU 418 ------------------····--·-------- el, pe aceeaşi linie -"la noi avem exploatarea muncitorilor agricoli, avem dar şi scialişti, şi trebuie să fie cineva şi orb şi surd că nu vadă şi nici să audă, să nu vadă unde duce exploatarea în mare cu capitaluri mari şi să nu audă murmurul exploataţilor şi cererile lor de emancipare" 11 • Marea răscoală ţărănească din 1907 amplifică legăturile mişcării socialiste şi muncitoreşti cu ţărănimea. Desfăşurarea ei pe teritoriul fostelor judeţe Botoşani şi Dorohoi ne oferă însemnate doyezi în sprijinul afirmaţiei de mai sus. :Moment important în procesul organizării politice a proletariatului român, constituirea Cercului Socialist "România muncitoare" din Bucureşti avea să se afirme ca o tribună de manifestare a solidarităţii muncitoreşti­ ţărăneşti, cu deosebire în dramaticele zile ale răscolaei. Organul său de presă "România muncitoare" pătrundea şi în rîndul ţărănimii botoşănene, autorităţile dovedindu-si panica şi totodată vigilenţa în încercar~a de a împiedica difuzarea acestei publicaţii. Şeful poliţiei din Botoşani se socotea satisfăcut cînd putea raporta prefectului eă cele şase numere ale ziarului care soseau săptămînal la Librăria Breher din oraş nu mai ewu distribuitc 1 ~. ln pofida măsurilor, ziarul continua să pătrundă. La 25 septembrie 1007, un număr al ziarului sosit pe adresa locuitorului Lazăr Morariu din Flămînzi este oprit la Primăria comunei, cum se sprcifică într-o adresă a Jandarmeriei rurale, compania Botoşani. către Prefect 13 • De mare circulaţie în satele judeţului s-a bucurat broşura "Către săteni", redactată de V. M. Kogălniceanu, personalitate progresistă a vremii, fruntaş al mişcării socialiste. tipărită în 10.000 exemplare şi sccotită de autorităţi, alături de poezia "Noi vrem pămînt" a lui G. Coşbuc şi pamfletul "Dumnezeu să-i ierte" al lui N. Iorga. "incendiară" Cercetările autorităţilor dorohoicnc constată că răspîndirea broşurii "Către săteni" în comunele Darabani, Păltiniş, Horodiştea ale judeţ.ului Dorohoi s-a făcut de către învăţătorul Ion Alexandrescu din comuna Hudestii Mari 14 • Alături de V. Stefănescu din Ră­ dăuţi şi de Haralamb Teodores~u din Hreaţca, aflaţi în aceeaşi "cuplă", Ion Alexandrescu va fi deferit justiţiei, fiind acuzat ca instigator la l'ăscoală. De notat, răspîndirea apelului lui V. M. Kogălniceanu nu numai de către intelectualii satului ci chiar de către ţărani. Astfel, inspectorul comunal al plăşii Hîrlău, din fostul judeţ Botoşani, trimite prefectului, la 9 aprilie 1007, broşura "Către săteni", confiscată de primarul comunei Coşula de la Gh. Borfotină, locuitor cu ştiinţă de carte, "care susţine că o arc dr- la Dimitrie Drăguţu, locuitor fără ştiinţă de carte" 15 • Tn apelul "Către săteni", V. M. Kogălniceanu începe prin a considera chestiunea ţărănească drept "cea mai însemnată în ţara noastră", precizînd că, ,,starea ţăranilor noştri este din cale afară de rea", dezvăluind că, "una din pricinile cele mai mari ale sărăciei în care se află ţăranul este lipsa de pămînt"ţ 6 • Propunerile menite să soluţioneze problema 11 Ibidem Arhivele Statului Boto5ani, lhidl'ln, f. 680 14 Titu Georgl'scu, 1. llincioiu, Craion, 197,1, p. 54 15 Arhivele Statului Botoşani, 16 V. M. Kogălniceanu, "Către 12 Fond Prefectura Botoşani, Dos. 150/1907 voL :l, f. 65-1 13 1907. Intelectualii şi răscoala, Editura Serisul Homânesc Fond. Prefectura Botoşani. Dos. 150/1907 voL 2, f. 5H săteni", Bucureşti, 1906, p. 2 - 3 www.cimec.ro RASCOALA TARANILOR DIN 1907 ------------------ 419 ------------------------------- ţărănească, fără a fi întru totul revoluţionare, depăşesc nivelul anterior, fiind a marii popularităţi a apelului în cauză printre ţărani. Fără a avea un caracter programatic revoluţionar, "Gazeta ţăranilor", condusă de Al. Vălescu, un continuator al învătătorului C. Dobrescu -Argeş din Muşeteşti se bucura de asemenea, de o ~are circulaţie în lumea satului. Chiar faptul de a fi abonat la această publicaţie constituia un motiv de represalii din partea autorităţilor. Numeroase adrese trimise de }linisterul de Interne Prefectului judeţului Botoşani cer informaţii cu privire la activitatea unor abonaţi ai gazetei: C. V. Petrescu din Dobîrceni, I. Ionescu din Siminicea, Elena Ghibar din ŞtefăneştW ş.a. I. Ionescu care se stabilise la Todireni era suspectat de autorităţi deoarece întreţinea corespondenţă cu Al. Vălescu, căruia îi solicitase broşura "Prohodul Domnului"~ 8 • V. M. Kogălniceanu şi Al. Vălescu yor plăti cu luni JJUne de detenţie activitatea lor propagandistică, fiind cunoscută în acrst sens ,,afacerea" Y. M. Kogălneceanu. Mişcarea muncitorească din Botoşani a inscris frumoasr pagini dr solidaritate cu lupta ţărănimii. Să amintim că în evrnimrntelc tulburi din primele zile ale lui martie 1907 din oraşul Botoşani, nmnrroşi muncitori şi meseriaşi s-au alăturat ţărănimii, vcnilă din satele megieşe şi care reuşise să forţeze barierele oraşului. La !băneşti, muncitorii de la fabrica de spirt al încetat lucrul pronunţîndu-se pentru rezolvarea situaţiei ţăranilor. La 29 aprilie 1907, Societatea "lnfrăţirra" a muncitorilor din Botoşani organizează un miting în care sute de participanţi înfierează ororile represiunii răscoalei~. Emoţionat, un participant la răscoala din 1907 din !băneşti, C. Tîrliman evoca la a - 50 a aniwrsare a răscoalei un crîmpei din solidaritatea muncitorilor cu ţăranii -"Pe atunci, în 1907, nu ştiam prea multe despre muncitori. Dar cînd a izbucnit pîrjolul, muncitorii au lăsat lucrul şi ni s-au alăturat. De a lunci am înţeles că soarta muncitorului şi a ţăranului e una şi acccaşi" 2 ". 1n concluzie, mişcarea socialistă şi muncitorească a exercitat o puternică influenţă în rîndul ţărănimii ridicate la luptă în 1907, printr-o diversitate de mijloace, desfăşurarea răscoalei ţ.ăranilor, veritabilă reYoluţic, fiind un cadru al manifestării active a colaborării şi solidarilăţii în luptă a muncitorilor cu ţărănimea, prevcstind zorii alianţei muncitoreşti - ţărănrşti, ce ayea să devină cea mai puternică forţă socială şi politică a societăţii noastre. cum se subliniată în Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism. şi aceasta o explicaţie 17 ,\rhivcl<' Statului Botoşani, Fond Prefectura B!Jto5rrni, Do>. 152/1907 f. 7:31 ; Dos. 150/1907, voi. •1, f. 8,1:1; Do~. 150/1907, voi. 2, f. 41::l. 18 Ibidem, Dos. 15Qf19::J7, vol. 4, f. SU. 19 "Din amintirile tov. Jancta :\laltus- Safir IB::.to5ani), in A!talclc In>til~Itului d'~ l>torie a Partidului, 1957, nr. 2, p. 16. 20 "Zori noi", Suceava, 19 februarie 1957, p. 1. www.cimec.ro www.cimec.ro CERCETARI DE TOPONIMIE ÎN RAZA COMUNEI V O R O N A CO:-;-STA:-\TI~ Rl"Sl' Vorona este una dintre cele mai mari comune din nordul Moldo.-ei află actualmente în judeţul Botoşani. Comuna Vorona se află pe apa cu acelaşi nume, în apropierea riului Siret, pe partea stîngă a acrstuia. După noua impărpre administrativă, comuna Vorona cuprinde 6 sate : 1. Vorona, centrul comunei, în care au fost incluse şi vechile localităţi Chiscovata, Vorona Nouă şi Vorona -Deal. 2. Vorona Mare; 3. Vorona-Teodoru, în care au fost incluse şi localităţile Vorona-Dobrovolscki şi Holbau; 4. Icuşeni, în care au fost incluse şi localităţile Protopopeni-Deal şi ProtopopeniVale; 5. Joldeşti, în care a fost inclusă _şi localitatea Măldărăşti ; 6. Poiana. Ca vechime Vorona se înscrie printre primele localităţi ale Moldovei medievale. Prima atestare documentară se află într-un document din yremea lui Alexandru cel Bun, datat la 7 ianuarie 1403 1 • Poziţia fa vorahilă a acestor locuri este asigurată de intinsele terenuri propice agriculturii, dealuri cu imaşuri şi păduri, precum şi de faptul că se află la întretăierea unor importante căi comerciale (valea Siretului şi drumul Baia-Hîrlău). Ca urmare încă din prima jumătate a sec. al XV-lea într-un document din 1433 2 sînt pomenite mai multe sate pe apa Voronei care purtau în acel timp numele proprietarului lor. Schimbîndu-şi adeseori proprietarii şi locurile respective, în veacurile care au urmat, n-au păstrat decît în mică măsură vechea toponimie ce apare in documentele secolelor XV -XVI. În lucrarea de faţă ne vom ocupa de actuala toponimie cu caracter istoric pe care am cules-o in raza comunei Vorona. Numele pîrîului Vorona se pare că a împrumutat numele său şi localităţii care s-a infiripat iniţial pe aceste locuri, conform regulei întîlnită în toponimie - că o apă cînd are în bazinul ei mai multe localităţi împrumută numele său şi localităţii celei mai importante3. Numele apei îşi găseşte originea în limbile slave, avînd înţelesul de "cioară", (în sens restrîns), dar şi de "neagră" în sensul mai larg al cuvîntului)•. Deşi Iorgu Iordan presupune originea topicului Vorona în cuvîntul slav cioară 5 , noi înclinăm spre accepţiunea mai largă a cuYîntului, aşa cum şi se 1 2 3 4 1 l\1. Costăchcscu, Documente moldoveneşti inainte de Ştefan cel .Uare, I, p. 47 Ibidem, II, p. 594 - 596 Iorgu Iordan, Toponimie românească, Ed. Acad, 1963, p. 3, nota 1 1\lihai Costăchescu, op. cit., II, p. 176 Iorgu Iordan, op. cit., p. 536 www.cimec.ro C. RUSU 422 ---------------------------------------------------------------- apare el în vechea slavă. Aceasta deoarece odinioară, apa Voronei curgea printr-un ţinut m1Siv împădurit şi făcea numeroase meandre şi ochiuri de apă stătută, dintre care se mai păstrează şi azi. Toate acestea dădeau riului un aspect întunecat, negricios, mai ales a tun ci cind apa rîului se umfla la viituri şi scotea apa neagră din bălţi. N-ar fi exclus ca Vorona să fie totuşi un antropo nim probabil de la numele unui prim proprietar al locului, un anume Vorona (Ioan cel Bătrîn de la Vorona). Pentru aceasta ar pleda forma Vorona care apare în unele din cele mai vechi documente în care este pomenit satul şi apa 6 • Este greu de stabilit care a fost cel mai vechi dintre satele cu numele de Vorona. Astăzi sînt nu mai puţin de 6 localităţi cu diferite determinative: Vorona Mare, Vorona-Teodoru, Vorona-Vale, Vorona-Deal, Vorona-Dobrovolscki şi Vorona-Nouă. Deşi nici una dintre acestea nu are dcterminativul de "veche" credem că aceasta este suplinit în cazul de faţă de determina tivul "mare" care este în acest caz opusul determinativului "nouă" 7 • Continua dezvoltare a acestor locuri a dus la treptata desprindere a unor noi sate din prima : Vorona l\Iare, deşi ea astăzi nu mai este cea mai mare din localităţile acestei comune. Aşa au apărut localităţile Vorona-Nouă, VoronaDeal şi Vorona-Vale. Reflectînd fenomenul de apariţie a unei noi pături de proprietari agricoli în perioada modernă, în aceste locuri, odinioară proprietatea marii familii boiereşti A.rbore 8 , sînt împărţite la sfîrşitul secolului trecut şi în primele decenii ale secolului nostru între mai mulţi proprietari. Aşa apar în raza comunei Vorona cîteva mici localităţi care poartă numele proprietarilor lor: Dobrovolscki, Teodoru, Holbau, Pancu. Astfel cu ocazia alegerilor pentru divanurile ad-hok, printre alegătorii direcţi apare şi pitarul Ion Dobrovolski ca proprietar al unei părţi din Voronag, iar spătarul Mihalache Holban, proprietar în zona Voronei apare printr-o pricină de judecată în 1853 1•. De asemenea printre marile proprietăţi din această zonă erau şi cele aparţi­ nînd complexului de mănăstiri Vorona, acest fapt s-a păstrat şi în toponimie. De-a lungul secolelor s--au construit mai multe mănăstiri în acest loc, dintre care astăzi se mai păstrează 5. Deşi ele au nume de hram diferite, în general sînt cunoscute cu numele locului Votona. Pe parcurs şi acestea vor contribui la formarea sau completarea unor toponime în raze comunei cum ar fi: Pă­ durea Sihăstriei, Şoseaua mănăstirii, Valea Schitului, Iazul mănăstirii etc. Interesant este şi toponimul satului Protopopeni care vine de la proprietarii 2verilor mănăstireşti avînd în vedere că în documente apare că acest sat ar fi fost ani în şir proprietatea mănăstirii Probota. Şi familiile Panru şi Teodoru apar printre proprietarii de pămînt din fostul judeţ Botoşani 11 , a căror nume au fost moştenite de sate din comuna Vorona. Unele terenuri agricole, fără a fi sate, poartă amintirea foştilor proprietari, cum ar fi locul denumit .,Lanul lui Baron" fostă proprietate a familiei armeneşti de origine, înobilată de imperiul austro-ungar cu titlul de ba8 7 8 9 10 11 M. Costăchescu, op. cit., II, p. 594 Iorgu Iordan, op. cit., p. 193. M. Costăchescu, op. rit., II, p. 415 Artur Gorovei, Monografia oraşului Ibidem, p. 392 - 393 Ibidem, p. 42. Botoşani, Fălticeni, www.cimec.ro 1926, p. 42 423 CERCETARI DE TOPONIMIE ---------------------- ron de Capei. Tot aici mcludcm terenurile agricole drnumite Niţăşti şi Gor- dăloai1. Majoritatea numelor de locuri din raza comunei Vorona sînt antroponime. adică provin de la numele unor oameni. De fapt acestea este şi categoria cea mai des întîlnită de to~onime, nu numai în acest loc. Dintre cele întîlnite aici. ne vom opri în special asupra unora care au o oarecare semnificaţie istorică. Astfel num~le satului Vercicani vine de la boierul Vereceac, din vr~mea lui Alexandm cel Bun 12 • Satul lui Vcresceac, adică Vercicanii de azi, apar prima dată în documentul din 15 octombrie 1429 prin care Alexandru cel Bun dăruicşte acest sat soţiei sale ~Ia rina 13 Ulterior s1tul va trece în proprietatea mitropoliei Moldovei, apoi a mă­ năstirii Putn'l.. fiind dăruită acesteia de Ştefan cel l\IareH. S1tul Icuşeni are numele de la un boier cu numele Iacuş fost proprietar al acestui sat. În listele sfatului domnesc din prima jumătate a secolului al XV-lea apar 4 boieri cu acest numc 15 dar din lipsă de altre precizări ne e greu să spunem care dintre aceştia a fost proprietarul satului. In documente apare pc la 1480 cu numele de Ecuşani ca fiind proprietatea pîrcălabului de Hotin. S1tul Joldeşti îşi trage numele de la un prodrietar cu numele Joldea, care a trăit în sec. XV, pentru că satul apare cu acest nume în timpul mi Şte­ ffln cel MaretG. Mihai Costăchescu crede că acest sat este totuna cu cel care apare în documente încă din anul 1433 sub numele de "Curtea Anuşcăi" 17 , dovadă că aici şi-a a,·ut reşedinţa o boieroaică. Alte antroponime din comună, deşi nu-şi găsesc explicaţii în documente, an fost explicate de localnici prin difPrite legende mai mult sau mai puţin plauzibile. 1n această categorie intră toponimele: satul l\lărdărăşti, dealul Stejarul lui Boancă, Fintîna Dorobanţului ş.a. Timpul nu ne permite aici să reproducem legencdele respective, care oricum trebuie prh-ite cu un grad de circumspecţie. dat fiind caracterul folcloric al acestora. Tot prin legende se explică şi toponimele Fintîna domnească de lîngă satul :\Iărdărăşti sau Stejarul lui Cuza de lingă mănăstirea Vorona. Despre Fintîna domnească se spune că ar fi fost făcută de Ştefan cel111are pe cînd trecea cu oştile pe aici şi cuceri prima sa biruinţă asupra lui Petru Aron 18 • Tradiţia leagă Stejarul lui Cuza de un incident care ar fi avut loc aici, cu ocazia secularizării averilor m1năstireşti din 1863, cînd chiar Cuza-vodă face o vizită inopinată mănăstirii Vorona. Toponimul "Ratuşul lui Baloş" este dat ruinelor unui vechi han care s-a aflat pe şoseaua ce leagă Fălticenii cu Botoşani. s~ pare că acest han a fost proprietatea vechii familii boiereşti 12 13 14 15 15 17 18 N. Iorga, Studii şi dowmente, VII, p. 72 ; l\1. Costăchescu op. cit., J, p. 295, nota 2. M. Costăchescu, op. cit., I, document nr. 91 Ibidem, p. 294 Ibidem, II, vezi indice de nume, p. 849 I. Bogdan, Documente de la Ştefan ce l Mare, I, p. 2:f0 M. Costăchescu, op. cit., II, p. 596 Această legendă am povestit-o mai pe larg in Revista "Albina" nr. 1/1970 www.cimec.ro c. nusu 424 Baloş, care de altfel ayea şi proprietăţi in această comună (toponimcle l\Ioşia lui Baloş, etc.). Un toponim, care aminteşte de vestigii arheologice este puncLul ,,2\Ialul Ţintitimului", aşezat pe malul unei yechi albii a Siretului, care a rupt malul. dezvclind urmele unei necropole. Complexul nu a fost încă studiat de arheologi. Tot în categoria toponimelor istorice, includem şi pc cele care amintesc, prezenţa unor populaţii sau a unor persoane de neam străin în raza comunei. Încă în anul 1 i29 apare aici un sat numit Ungureni 10 , a cărui numesc pare că-I putem regăsi astăzi in Zitun (Tudora). E posibil ca această populaţie să fi fost de ardeleni, numiţi îndeobşte, în l\foldova şi Tara Românească, cu numele de Ungureni. De prezenţa unei populaţii slave aminteşte numele satului Huşi, pomenit pentru prima dată într-un document de la 1463 20 • De asemcea mai amintim toponime ca: Podul Turcului peste apa Yoronei llngă satul Vorona Nouă sau Fîntîna Neam!ului. Aceste toponimc dovedesc că majoritatea în aceste locuri a fost populaţia românească deoarece ea a fost aceea care a desemnat după etnic populaţiile pătrunse aici. În fine o ultimă categoric de toponime de care ne vom ocupa se referă la unele aspecte de istorie economică, în legăturii cu ocupaţiile locuitorilor. Agricultura este prezentată în toponimie prin nume ca: Lanul, Cîmpu, Moşia, Dealul Viei care amintesc de practicarea viticulturii, creşterea vitelor şi se atestă prin toponime ca: Imaşu, Sărătura, Văcărie, Porcărie, Girla Oii ş.a. Meşteşugurile legate de construcţie au dat naştere unor toponime ca: Hrubă, (carieră de piatră) Humărie şi Lutăric (dealuri de unde se extrage pă­ mînt bun atît pentru construcţii cît şi pentru confecţionarea ceramicii). Chiar şi ocupaţii secundare ca împletitul coşurilor din nuiele de răchită şi din papură au dat naştere la toponime: ca Păpuriş. Valea Loziei. Chiar plantele textile sînt prezente în toponimie prin nume ca: Cînipişte, Ghileanca (baltă). În concluzie subliniem că şi studierea atentă a te ponimiei poate să pună_ în lumină aspecte revelatoare din istoria unot' locuri. lui B::tloş, Pădurea 19 M. Costăch<'scu, op. cit., 1, documentul nr. !11 w 1. Bogdan, op. cit., 1, p. 78 www.cimec.ro ALBINĂRITUL- OCUPAŢIE STRĂVECHE A LOCUITORILOR DIN NORDUL MOLDOVEI YIORICA Rl'S"C Albinăritul - ocupaţ.ie străn.•che pc teritoriul ţ.ării nastre, a fost menţionată încă elin antichitate în multe scrieri. Pădurile erau răspîndite pretutindeni, cu mulţ.ime de tPi, fîneţ.e intinse, pline de plante mclifere producătoare de nectar pînă ce dă bruma, deci nu ne surprinde ştirea dată de părintele istorici, grecul Hcrodot (sec. V i.e.n.), care menţ.ioncază în "Istoriile" sale m·mătoarcle: ,,Tt·acii spun că ţ.inutul de dincolo de Istru (Dunăre) este ocupat de albine şi din cauza lor nu se poate pătrunde mai departe". Că geto-daeii ernu apieultori de seamă, o ştiau prea hine şi coloniştii greci de pe coasta dobrogeană care, in cursul secolului al VI-lea i.e.n. şi a celor urmfltoare pătrun­ deau pe Dunăre în sus, ba chiar pe riurile aflucnte, pentru a-şi schimba produsele ţării lor cu cele ale strămoşilor noştri. Dintre produsele gcto-dacilor, deosebit de apr~ciate de către negustorii greci erau mierea şi ceara, care formau obiectul unui schimb de mărfuri foarte însemnat. Istorieul Polibiu (sec. II î.e.n.) eyocînd amploarea schimbulrilor comerciale dintr~ lumea pontică şi Grecia menţionează printre altele: "Dintre articolele de lux, ne procură din belşug miere, ceară şi peşte sărat". Cucerirea Daciei de către romani, în ţinutul carpato-dunărean a dat un nou av-înt vieţii econmice. Romanii acordau mare atenţie îngrijirii albinelor şi erau socotiţi ca cei mai vestiţi apicultori din antichitate. Localnicii au început să practice şi ei albinăritul după metodele învăţate de la coloniştii romani. Dovadă că dacii şi romanii au fost crescători de albine ne-o demonstrează numeroasrle dovezi lingvistice, de exemplu : albina -lat. alv-ina, (în celelalte limbi romanice s-a păstrat alt cuvint latin - apis.), stup -lat. stnps, fagur -lat. favulus, um miere lat. mei, melem, ceară -lat. eera, am, păstură - pastura (hrană, mîncare) astăzi pîinea albinelor (panis apum) etc. Lista poate să continue, cît am exemplificat este semnificativ, aceşti termeni de bază în indeletnicirea a lbinăritului sînt cuno~cuţi pe toată întinderea pămîntului locuit de români. Cu mai multă intensitate s-a dezyoltat albinăritul în perioada medievală, după cum reiese din mulţimea documentelor legate fie de dijma din stupi, fie de mulţimea prisăcilor şi a stupilor. În actele de danie nu lipsesc locurile de prisăci şi stupi. Un zapis din 1()93 de d~nie :mtropoliei de laşi a unei jumătăţi de sat Văcoteşti şi a 56 stupi matce de către Anastasie Savin Uricarul. La 12 martie 1627 Constantin Moghilă Vodă întăreşte lui Necoară uricar o prisacă cumpărată cu 20 taleri de la urmawww.cimec.ro 4~i) VIORIC.\ RU.SU şii lui Pcir~ Traistă "ca să sădească singur acolo o prisacă în pădure mereu, în pădure hăirînă cu fîntînă". 20 august 1628 Dor;)hoi -s-a scris un zapis d·: Yinzare prin carl~ Tiron S1vu din S'ilişeul de Sus vinde lui Cazac Grigă din Pomîrla pe 3.) talcri - 3 locuri de prisăci cu mulţi stupi. Dintr-un document, el-' pc timpul voievodului Alexandru cel Bun, (1400 - 1432), dcsprind<3m că negustorii lioveni aveau privilegiul de a transporta ceara din l\luntcnia şi Braşov, în Ţara Leşească, cu condiţia să achite, la vămile Bacău, Suce:~va şi Siret, de fiecare "piatră de ceară", ce varia între 100 şi 200 de ocale, cîte un groş (Costăchescu l\1. Documente Moldoveneşti. II, 1932. 636). 'într-un hrisov din 26 ianuarie 1453, semnat de Alexandru al II-lea (1415 - 14.)5), fiul lui Iliaş Vodă, se hărăzeşte mănăstirii Prohota toată ceara domnească din Tîrgul Frumos şi o prisacă domnească, Ştefan cel l\lare (14;)7- 1504), pe Ilngă imensele bogăţii de care dispuneau unele mănăstiri, a suplimentat patrimoniul acestora cu noi donaţii. Aşa mănăstirea Putna, a primit între altele, toată dijma de ceară, din Tirgul Siretului, ca şi o prisacă la Comana; mănăstirii Probota, în vara anului 1466, pentru sufletul şi mănăstirea Doamnei Oltea" (1465), o jumătate de piatră de ceară din Tirgu Frumos şi toate berb1nţele (adică butoiaşele) de miere ce se vor strînge din dijma satelor monăs­ tireşti şi a oamenilor ei de Ia Bonta; mănăstirea Neamţ, la 30 septembrie 1503, a primit drept do naţie o prisacă în braniştea do menească la Boho tin şi un mertic anual de 6 pietre de ceară din pietrele domneşti de la Tirgltl Xeamţului (Giurăscu C. C., lst. rom. II. 2. 1937, 90, 93, 94). Moldova "după ce a ajuns cu totul în puterea turcilor, a trccbuit să plă­ tească anual 160 mii reali, cîte 10 mii ocale de ceară şi miere, către sultan, plus 600 de cîntare sulf, 1320 ocale ceară şi ;&00 piei de bou pentru necesită­ ţile arsenalului". (Topa E. Din trecutul apiculturii în România, Studii şi com., Suceava 1D73, 387). Un dfJ::ument de Ia 1740, arată cum negustorul grec l\Ianoli, cu încăr­ cătură de miere, în drum spre Botoşani, a fost prădat de cazaci (Iorga N., Studii şi documente). Există sute de d0cumente :-tle mănăstirilor şi voievozilor cu referiri directe sau indirecte Ia tema în discuţie dar nouă ne-a atras atenţia un zapis din 7 ghcnar 1645 care spune "Adecă eu Toader Grecul de Sămeni scriu şi mărturisesc prin mine că am vîndut locu d~' prisacă unde-i va plăce~ la sat la Sămieni însă cit va aruuca un voinic cu toporul în toate părţile cum au fost obiceiul de ve::tc, dumis1le vistiernicului Issariul direptu 10 galbeni dinaintea lui Rom1şcu căpit'ln şi Ion1şco aprodul de Dragomireşti". Se vorbeşte despre o practică veche şi anume pentru alegerea locului de prisacă, fie în văile, unei ape, fie într-o p:>iană curăţită de pădure, se obiş­ nuia să se arunce cu măciucn în to1te părţile de un om voinic, de un om de mijloc, aşa că raz<t unei prisăci era mult Ia 100 paşi. Se cerea că în caz de s·~ zvîrlea cu topo-;-ul să fie un om vob.ic, iar cînd se zvîrlea cu măciuca putea să fie şi om de mijlo;:. . în "Sămile vistieriei Moldov~i pe lunile iulie şi august 1764 ni se dă explicaţia că în totalul de 37 870 de g~lbeni care reprezintă desetina de stupi pe toată ţara, "nu se se cuprind cei 1010 unghi ce-i dau Botoşanii, fiind venitul Doamnei. "'i ntrucît de fiecar~ stup se luau cîte patru parale şi jumătate rewww.cimec.ro ALBINĂRITUL DIN NORDUL MOLDOVEI zultă că 427 în ţinut erau 32 913 stupi puşi în taxa desetinei în afară de stupii În toată ţara Moldovei erau 669 931 stupi. Numai acest venit anual de 3 703 lei şi 40 bani (al Doamnei) era foarte frumos dacă ne gîndim că numai cu un leu de atunci, care avea 120 bani, puteai cumpăra 20 ocale de carne de vacă sau cinci ocale de unt. Imputernicitul raguzan, Ştefan Raicevici arată că la 1785, s-au achitat 120 mii lei, pe deseatina de albine în Moldova". Sub domnia lui Grigore Caiimachi (1761 - 1764, 1767 - 1769), din Moldova, cîştigul rămas pe urma produselor apicole, care se trimit la Veneţia, este evaluat la o mie de pungi anual, adică 500 mii lei. Alexandru Iliaş, domn al Moldovei (1620 - 1621, 1631- 1633), fiul lui Iliaş Lăpuşneanu, întăreşte la 17 martie 1621lui Isac Stîrcea un ţigan "cu toţi copiii", cumpărat de la cneaghina Cărstina pentru 2 poloboace de miere (Documente privind istoria României. A. ?lloldova. sec. XVII, vol. V. p. 22-23, nr. 2J). În secolul al XIX-lea un apicultor german plătit de stat, deşi nu cunoş­ tea limba română îndeajuns, a ţinut la laşi cursuri·de apicultură şi chiar îa bugetul statului (a Ministerului de Domenii) era prevăzut un apicultor care a răspîndit pe o bună scară modernismul în judeţele Bacău, Roman, Botoşani şi Dorohoi. Marele Dicţionar geografic al României, de Lahovary, consemnează, pentru finele sec. XIX, aproape toate localităţile din nordul Moldovei cu un bogat inventar de stupi. Dintre acestea amintim şi noi doar cîteva: Darabani 575 stupi; Deleni -500 stupi; Fintînelc 393 stupi (3 000 Kg miere şi 300 Kg ceară anual); Hudeşti 412 stupi Havirna -252 stupi; Hilişeu - 90 stupi etc. Totalul judeţului Dorohoi era de 7 319 stupi. De la 19JO pînă în prezent numărul stupilor în nordul Moldovei a scăzut considerabil. S-a ajuns ca în prezent, actualul judeţ Botoşani să nu depă­ şească cifre de 2 200 de stupi. Cum se explică aceasta, după părerea noastră : - Preluarea de suprafeţe întinse pentru agricultură, a dus la scăderea suprafeţelor împădurite şi a fîneţelor. - Renunţarea definitivă în ultimii ani la stupii primitivi cum ar fi ştiubeile, coşurile din nuiele şi menţinerea la preţuri ridicate a stupilor sistematici. - Preluarea locului mierii de către zahărul produs în cantităţi induslriale şi la preţuri rezonabile. - MJdernizarea agriculturii prin folosirea de îngrăşăminte chimice, insecticide, insectofungicide etc. - Mecauizarea agriculturii a contribuit la deplasarea unei mari părţi a forţei de muncă de la sat la oraş. Toate acestea nu pot justifica lipsa de interes şi delăsarea atît a persoanelor particulare cît şi a unităţilor agricole de stat sau a celor silvice din zonă. Dacă în nordul Moldovei situaţia este nesatisfăcătoare în cea mai mare parte a ţării progresul apiculturii este direct proporţional cu progresul eco · nomiei naţionale in ansamblu adică fără precedent. Dacă înainte de război, numărul stupilor se ridica la nivel de ţară la 446 000 pentru anul 1938, acesta a ajuns în 1973 la peste 1 milion, iar în 1977 la 1 158 000 stupi. scutiţi. www.cimec.ro 428 VIORICA. RlJSU ·----------- Sediul "Apimondiei" este la Bucureşti, unul dintre cele mai moderne Institute de cercetări apicole din lume este la Băneasa -Bucureşti numeroasele ordine şi mecJalii primite de apicultorii români arată înalta clasă a apiculturii româneşti. În timp ce sudul ţării a sporit creşterea albinelor, nordul :\Ioldowi cu bogate tradi!;ii în albinărît a lăsat la periferie această frumoasă indeletnicire'. Situaţia trebuie schimbată pentru că valoarea economică a albinelor este uriaşă şi aici există condiţii prielnice creşterii acestora. Ce este mai bun ca mierea cu putere ci de hrănire fără seamă, cu valoarea ei terapeutică; sau ceara obţinută din fagurii clădiţ.i de albine; propolisul sau cleiul albinelor cu care îşi astupă crăpăturile şi ung pereţii, acoperă dăunătorii intraţi în stup; lăptişorul de matcă, produs ca secreţie a glandelor faringiene ale albinelor lucrătoare, folosită de ele pentru hrănirea lan-elor de albine lucrătoare în primele trei zile, a larvelor de matcă în tot cmsul stadiului larvar şi a mătcilor în perioada ouat ului; polenul folosit de albine în hrana lor ca aliment proteic ; yeninul, folosit în scopuri terapeutice etc. · Cea care cîştigă cel mai mult de pc urma albinelor rste producţia agricolă. În ultimul timp (deceniu) se practică în ţara noastră o apicultură pc foml forestier dar după cum au remarcat agronomii şi biologii pierde enorm agricultura. Majoritatea pl~mtelor de cultură, plante furajere, horticole, forestierf.', oleoeterice, medicinale şi decoratiye sînt cu polenizare entomofilă. Se obţine o îmbunătăţire a calităţii fructelor, legumelor, seminţelor. Se poate dirija zborul albinelor spre o polenizare suplimentară completă. Avantajul poienizării entomofile constă în siguranţa cu care este plasat polenul pe stigmatul florii. in condiţii experimentale Ia floarea-soareloui după introducerea polenizării cu albine s-a obţinut un spor de producţie de peste 1 000 Kg la ha, iar producţia de miere e de peste 40 Kg la ha. La plantele furajere, polenizarea cu ajutorul albinelor contribuie la o ridicare a producţiei de seminţe cu 300%. La Băneasa -Bucureşti în urma experimente s-a plasat o stupină lîngă cultura de hrişcă. Producţia de sămînţă a fost de 1 880 Kgjha. Stupina fiind amplasată Ia altă taria la 500-600 m prod. de sămînţă a fost de 1 250 Kgjha, iar cînd era la 2 000 m, prod. de sămînţă a fost de 30 Kgjha. Orice comentariu e de prisos. Ion Ionescu de la Brad scria într-un "Calendar al bunului cultivator" editat Ia Bucureşti în 1861 că "nu este animal mai folositor săteanului nostru ca albina ; ea îi îndulceşte viaţa şi dă produsele muncii ei fără ca oamenii să facă mari eforturi". Aşa este, mai ales cind ne gindim că gingaşa albină pentru a strînge 1 Kg de miere trebuie să parcurgă o distanţă egală cu înconjurul Pămîntu­ lui - 40.000 Kg şi să viziteze 6.500.000 flori de trifoi sau 4.500.000 flori de sparcetă sau 2.000.000 flori de salcîm. Albinăritul trebuie reactivat, în special noi, cei de la c3tedră şi cei din agricultură să facem front comun pentru a hezi dragostea copiilor şi a tinerilor pentru această ocupaţie milenară. www.cimec.ro ALBINARITlJL DIN NORDUL MOLDOVEI 420 Albinăritul este o îndeletnicire deosebită care cere, mai mult ca în alte domenii, priceper~. răbdare, multă pasiune şi muncă, dar şi satisfacţiile sînt pe măsura efortmilor depuse. BIBLIOGRAFIE B:\RAC I. - Creşterea albinelor, Ed. Agro-Silvică, Buc. HlG5. BACAUANC Y. - Podişul llfoldouei, Ed. şt. şi cnciclopccticu. Buc. Hl80. CARD.-\Ş A.- Judeţul Botowni, Buc. 1980 COSTĂCHESCU :\I.- nowmmle moldoucneşti, 1932 COST.c\CHESCU i\I. - Documente moldOIJeiLcşti, 19:32 GIURĂSCU C.- Istoria romilnilor, 1937. I-IRISTEA C. - A.. B .C .... a picol, Ed. :\gro-silvieă, Buc. 1!JG7 LAHOVARY G. - Marele dicţionar yeogra/ic al României, Buc. 1900. Ş:\:\'DRU 1. - Romcinia - ycogra/ie rconomiccl, Ed. did. şi pcd. Buc ., 1979. ŞTEFANESCU GH. - .4.picu/lura, Ecl. :\gro-silvică, Buc., 1 9GO TUFESCU V. - Ilomdrzia. Ed. st. Buc., 1971 * * * Terra noslra, Culegere d.c comunicări ştiinţifice Buc., 1960. * * * - Studii şi conmnicrlri de ocrotirea naturii, III, Suceava. 197:1. www.cimec.ro www.cimec.ro EVOLUŢIA IN PESCUITULUI ŞI PISCICULTURII JUDEŢUL BOTOŞANI CO'\STA'\TI'\ RCSTJ ,.Piscicultura rste un sector economic care are mari contingent<' cu agl'icultura. Ea se desfăşoară intr-un mrdiu natural comun ce poate fi controlat, corectat de om. · Populaţia ce practică această activitate locuieşte în cea mai mare parte în mrdiul rural" consemnează lapidar I. Ş<tndru în lucrarra sa ,.Romania -geografic rconomică" ultima ediţie . .-\crst important E~ctor rconomic a constituit obirclul de studiu in ullimii cincizeci de ani pentru mai mulţi crrcctători. Grigore .-\ntipa. hotoşănean de origine mare biolog romii.m a făn:t studii profunde de economic piscicolă în perioada dintr,~ cele două răzhoaie mondiale, mai cu seamă pentru zona Dunării. Ion Bor,·ea a studiat acrst aspect mai ales asupra ~Iării Negre S. Cărăuşu şi Th. Buşni!ă s-au preocupat de piscicultură in general. Pentru zona de care ne ocupăm au făcut studii mai ales specialiştii de la Unh·ersitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi printre care amintim pe ::-.1. .-\păvă­ loaie, V. Băcăuoanu, B. Băieşu, etc. Studii cu c:uactcr general care interesează şi tem:1 de faţ.ă sint ,.Lac-urile Romaniei" de Petre Giştescu şi "Istoria pescuitului şi a pisciculturii în Romania" a lui C. C. Giurescu. La nivelul judeţului nu s-au întreprins studii speciale cu privire la acest aspect cu toate că în lucrarea "Judeţul Botoşani" apărută în 1980 se menţionează că "Judeţul Botoşani este un mare producător de peşte (Incui doi pe ţară), amănunt care nu este lipsit de importanţă, În adevăr întreprinderea piscicolă Botoşani valorifică anual din iazurile în medie 2 000 tone peşte. O studierc atentă a documentelor istorice, a lucrărilor de specialitate ne· pun in faţa unor d1te deosrhit de interesante cu privire la istoricul pescuitului şi piscieult.urii pc teritoriul judeţului Botoşani. Cuprinzînd în arealul său actual partea nordică a C. Jijici, cu condiţii naturale propice amenajării de 'iazuri şi heleştee din timpuri foarte îndepărtate, pcscuitul a constituit pentru mulţi din locuitorii acestei părţi de ţară o îndeletnicire importantă. Vorbind despre însemnătatea pescuitului în trecut C. C. Giurescu menţionează că acesta era dezvoltat "în special în Moldova asigurînd locuitorilor peşte din abundenţă şi ieftit1", asta în comparaţie cu Ţ. Românească şi Transilvania dar vom vedea că mulţ.i călători străini sînt impresionaţi de hrJ;:(ă­ ţia de peşte a l\Io ldovei. www.cimec.ro 4:12 C. RUSU În avui mediu prscuiLul a dn·cnit ocup::~ţh dr~ căpcteni;: a multor din zona noastră nu atît pentru a-şi imLunătăţi alim··ntaţia ci şi pentru folosirea peştelui ca produs de schimb, pentt"u nrg0ţ. Prin adoptar-ea crc:;;tinismului, peştele a d.~nnit aliment prc'dilect - inhcuind carnea pentru călugării numrro'\selor mănăstiri, mai ales in timpul posturilor dar şi un aliment obişnuit in timpul anului. Marile bălţi şi girle, apoi iazurile special amenajah' erau surse sigure de mari cîştiguri pentru marii propdctari. Spicuim în continuar:~ cîteva din mărLuriile scrise c::trc' demonstrează i. mprJrtanţa ce se acordă in evul mediu pt>scuitului şi piscieulturii pc teritorh;l judeţului Botoşani. Ca o primă perion.dă el~' construir<' şi extinder ..~ :1 iazuri!or cstr socotită aceea cuprinsă între sec. XV - XYI. "Alexandru cel Bun întăreşte celor trc~i fii ai lui Ioan vornicul, la 3 iunie 1429, mai multe sate între car.~ unul "pr Iubăn"asa, la iaz". L'l 18 februarie 14,1;), Ştefan voievod. întăreşte lui l\Iihail logofătul dou~t sate şi " iazul l::t Jijioara uscată". Iar un călător gcrm'ln care a an1t pril?jul să cunoască :Yloldova în timpul primei domnii a lui Petru H.areş, spunea că ţar:-t"e plină de ogoare de vii, de turme d'-' heleştee, de bălţi cu căiittori pe:~ti aleşi şi feluriţi". Italianul Crom1 arată pl'in 15G-! -15133 că l\Ioldov:1 e ,.foarte bog1tă în pc>ştii cei mai aleşi", iar iezuitul ungar Paul Beke, care vizitează l\Ioldova în lGG.t spune "Tara .... întrece alte ţării cu numărul de heleştee şi lacuri, de aici mulţimea de necnzut a peştilnc" l\Iulţimea de documente şi m~n·turii din această perio:ulă nu-şi gftseşte locul în prezenta comunicare. O a doua etapă în construcţia ia.zurilor şi heleşteclor şi pentru teritoriul judeţului Botoşani o constituie sec. XVII -XVIII. Lîngă satul Lişna aproape de Dorohoi era "heleşteu! bradului" numit aş::t după vreun br:td care crc'Scuse probabil pe malurile lui: L'l 4 februarie 1662 Eustaţic Dabij::t ii întăt·ca lui Tuader Jora. În hotărnicia din 2G august 1G68 a satului Vrrbia are ca punct de plecare şi d~ reper, intre Broscăuţi ,,iazul carasului'' soi de peşte obi~nuit pentru apele din zonă. Interesant este numele unui iaz de baraj natural de pc l\li!C'tin atestat în d()cumentele din 1 sept. 1G19 şi 3 aug. 1620 numit "iazul lui Dumnezeu" desp1·e care se dă următoarea lămurire ,,am mersu cu acei oameni buni tot pe matca 1\Ieletinului.. .... pină unde se cheamă iazul lui Dumnezeu, unde s-au năruit dialu de asupra Miletinului". Rezultat deci dintr-o alunecare de terc'll masivă nefiind făcut de cineva anume ci de un fenomen al naturii, oamenii l-au numit ca at'\l'e după credinţa lor. Într-un document din aprilie 1635, de Ia Vasile Lupu apare~ "iazul cel mare mai sus de Dorohoi despre care se ştie că era străbătut de Jijia şi alimentat de izvoare şi de pîrîul Buhai. Referiri, la acest iaz sau iezer, ceea ce ar putea însemna şi lac natural după unii, avem cu mult îun.inte, respectiv la 7 martie 1587, 5 august 1620. \ n zona Dorohoiului se vorbeşte şi despre iazul lui Cîrstea zăpazul lui Toma Porcarul, iazul lui B1dciu, ripa din iezer, iazul Pribeagului, sau de satul Pescari, vecin cu Şendriccnii. Numele de pescari ne vorbeşte de la sine de ocupaţia de căpătîi a locuitorilor săi c:-trc• ,.vîn::tu" peşte din "iezer" cum www.cimec.ro EVOLUŢIA PESCUITULUI ŞI PISCICULTURII 433 ------------------------------ spun documentele. Acest sat mai era menţionat la 1735 ca "sălişte a manastirii Bîrnova. Astăzi fie că a dispărut, fie că şi-a schimbat· numele" spune C.C. Giurescu. Noi înclinăm să credem unul şi acelaşi sat cu satul Iezer. Pe la 1670 Iezerul Dorohoiului se afla în proprietatea mănăstirii Suceviţa, Dragomirna şi Bîrnova. Aflăm aceasta dintr-o plîngere adresată la domnia lui Duca Vodă -31 ian. 1670, precum că tîrgoveţii şi chiar şoltuzul "vînează peştele din iezer". D. Cantemir în Descriptio Moldavie pomeneşte de "lacul din Dorohoi" cu mulţime de peşti, în timp ce medicul german A. Wolf care a stat în Iaşi in repetate rînduri între anii 1780 şi 1798 arată că în piaţa oraşului se aduce atîta peşte în cele două zile de tîrg săptămînale, încît atunci cînd nu sînt destui cumpărători el este azvîrlit nemaputînd fi păstrat din cauza alterării. Acelaşi medic releva mulţimea peştilor din iezerul Dorohoiului menţio­ nînd chiar că ar fi primul din Moldova. Cu timpul însă şi acesta scade în suprafaţă. Ghibănescu susţine că avea o lungime iniţială de 30 km, în 1900, scăzuse la 430 ha. e vorba numai de luciul apei, iar în 1928 lungimea lui era de numai 3 km. O a treia etapă in evoluţia iazurilor este socotită cea cuprinsă între 1801 - 1830. Cînd în 1837 iermonahul rus Partenie străbate Moldova, el trece şi pe la mănăstirea Vorona, despre care arată că are "multă pădure şi loc pentru pîine şi felurite grădini şi vie· · · şi două iazuri mari cu peşte" pe lîngă ,,multe vite şi stupi cu albine". Apoi tot un german, W. Derblich, relevă în 1859, frecvenţa iazurilor sau heleşteelor în Moldova vorbind despre cantitatea mare de peşte care se vinde la un preţ foarte mic. Şi pentru această perioadă iazurile din prcaj ma Doroho iului sînt frecvent amintite de documente. Aşa bunăoară la 18 decembrie 1838 în hotărnicia tîrgului faţă de satele vecine apare şi iazul Cohălaia de pe moşia vefină Cobîleazi satul Cobîla. În comunicarea sa din H.l68, I. D.Marin, spune printre altele ,,dar ceia ce i-a atras mai mult pe voievozii care au făcut acest apanaj a fost mulţimea iazurilor cu peşti. "Călcînd suprafaţa vetrelor vechi de pe Dresleuca, pîrîul lui Dumitru, Sitna şi Ursoaia, ajungem la un total de 457 ha de iazuri în afară de iazul Dracşani, care era tot domnesc. · Iazul Dracşani - "iazul mare" -împreună cu moşia Dracşani a fost dăruit de Ursachi Vistiernicul la nunta sa de către nunii cei mari Iliaş Alexandru-voievod cu doamna sa". A patra etapă de dezvoltare a pisciculturii o constituie ultima jumătate a secolului al XIX-lea. În această perioadă iazurile mari cunosc o bună întreţinere şi exploatare relativ raţională dar după împroprietărirea de la 1864 multe bălţi şi iazuri sînt distruse prin desecări. Ne referim aici la iazurile comatate şi năpădite de vegetaţie terenurile băltite şi bahnele care au dus la redarea de mari suprafeţe agriculturii . Oricum pentru pentru finele secolului al XIX-lea şi începu tu! secolului nostru o evidenţă foarte bună a iazurilor din zonă ne-o oferă ,,Marele dicţionar geografic al lui Lahovary". 28- HIERASUS www.cimec.ro C. RUSU 434 În aceeaşi perioadă locul morilor de apă este luat de către morile de abm· cele cu benzină. Părăsirea iazurilor de către proprietarii morilor duce treptat şi la dispariţia acestora. Frecvenţa iazurilor este încă foarte mare şi prezenţa lor este la tot pasul pc teritoriul judeţului nostru. Aproape că nu este localitate să nu aibă cîteva iazuri şi mai multe heleştee. Spre exemplu: Darabani cu 11 iazuri din care iazul Turcului cu 42 ha, iazul Mihalcei cu 22 ha. Jepăria, cu 22 ha, toate cu peşti buni şi raei, Dimăchenii cu 21 iazuri, Dersca cu 3 iazuri, etc. Numai pentru fostul judeţ Dorohoi se dă în lucrarea amintită o listă de 20 iazuri mari cuprinse între 21 ha. şi 430 ha. Cel mai mare se menţine iazul Dorohoiului cu 430 ha. pe Jijia, urmat de iazurile: Mănăstireanul 315 ha, Roznovanul - 315 ha, Hanul - 214 ha. Suprafaţa totală a celor 20 iazuri mari din fostul judeţ Dorohoi însumează 1925, ha, şi asta fără a socoti mulţimea iazurilor şi heleşteelor sub 20 ha. Despre toate aceste iazuri se spune că erau pline cu p_eşti frumoşi, mulţi raei şi chişcari. Călătorul slav D. Roscovich, semnalează în jurnalul său că la Dorohoi, în 1762 a găsit ,,raei şi diferite specii de peşti". Aşa se face că stema veche a ţinutului Dorohoi înfăţişează un rac, aşa o găsim în pecetea cea mare a lui Mihai Sutzu. Ea simbolizeată abundenţa în raei a iazurilor şi cursurilor de apă de prin această parte a ţării. Şi stema modernă, de după primul război mondial, a judeţului Dorohoi a adoptat acelaşi simbol. El (simbolul) este prezent şi pe frontispiciul clădirii Muzeului de Ştiinţele Naturii din Dorohoi, un motiv în plus pentru care a apărut ideea construirii la subsolul clădirii a unui acvariu modern. Urmează o perioadă de declin a pescuitului mai ales după anul 1921. cînd are loc o nouă mare împroprietărire. Declinul se mai accentuiază în preajma celui de-al doilea război mondial. Numărul iazurilor s-a redus odată cu dezvoltarea agriculturii de tip cerealier. Ion Atanasiu (1938) apreciază că în cîmpia Mold'ovei s-au desfiinţat iazuri pe o suprafaţă totală de 10.000 ha. l ntru-cît, aşa după cum menţiona Th. Buşniţă (1935) "că terenurile bune pentru agricultură, sînt şi bune pentru heleştee", între agricultură şi piscicultură s-a iscat un conflict taciturn mai ales în perioada modernă. l n 1950 situaţia pentru Cîmpia Moldovei era foarte proastă. Se ajunsese numai la 50-60 iazuri funcţionale. În 1963 existau 660 de iazuri şi vetre de iazuri, care au început să fie redate circuitului piscicol, cu o suprafaţă totală de 9 800 ha. În 1969 320 dintre acestea, cu o suprafaţă de 6 350 ha, erau deja utilizate sistematic. Pentru judeţul Botoşani iazurile constituie un element indispensabil din peisaj. Iazuri ca Dracşani, Hăneşti, sau cele recente de pe Siret de la Bucecea sau de pe Prut de la Stînca - Ştefăneşti sînt adevărate lacuri. Există în prezent şantiere pentru noi amenajări pe Miletin, Jijia sau Başeu, acţiunea trebuind continuată la nivelul C.A.P .-urilor. I.A. S.-urilor sau chiar la nivelul gospodăriilor ţărăneşti CU po;ibilităţi În acest sens. În ultimul caz este YOrba de heleştee. Iazurile sînt o necesitate nu numai pentru piscicultură, ci şi pentru asigurarea rezervelor de apă necesară agriculturii, producerii de energie şi mai şi www.cimec.ro EVOLUŢIA PESCUITULUI ŞI PISCICULTURII 435 ales pentru regularizarea cursurilor de apă. Ne-am cam grăbit cu desecările ca şi în cazul înlocuirii cailor cu maşinile. E drept că flora noastră de pescuit a crescut foarte mult în ultimul timp, de la 4 traulere in 1968 la 31 în 1975 şi la aproape 50 in prezent. Dar să nu uităm că din oceane iau peşti aproape toate ţările, în timp ce din iazurile noastre nu pescuim decît noi. BIBLIOGRAFIE GRIGOH.E ANTIPA, Pescăriile Romaniei, Buc., 1939 GRIGORE ANTIPA, Polilica de stat în chestiunea pescăriilor domeniule, Buc., 1922 GRIGORE AKTIPA, Punerea în cu/lurt'i a regiunilor bă/loase a (le) României, Buc., 1927 GRIGORE A;\!TIPA, Intensificarea productiei pescăriilor, Buc., 1935 VASILE BĂCĂUANU, Podişul Moldovei, Ed. şt. şi enciclopedică. Buc., 1980. THEODOR BUŞNIŢA, Cartea crescătorilor de peşte col. Cartea satului, Buc ., 1935 ANDREI CARDAŞ, Judetul Botoşani, col. Judetele patriei, Buc. 1980 ANDREI CARDAŞ, Botoşani -ghid turistic, Ed. sport-tur., Buc. 1983 PETRE GIŞTESCU- Lucurile din România, Ed. Academiei R.S.R., Buc. 1971 IOAN ŞANDRU, România- geografie economică, Ed. did. şi ped., Buc. 1979 VICTOR TUFESCU, România, Ed. ştiinţifică, Buc., 1974 C. C. GlURESCU, Istoria peswitului şi a pisciculturii în România, Ed. Academiei R.S R., Buc., 1964. * * *, Botoşani - istorie şi contemporaneitate, Culegere de comunicări ştiinţifice, Comitetul de Cultură al Jud. Botoşani. * * * - Terra nostru, Culegere dl' comunicări ştiinţifice, Buc. 1969 MIHAI APĂVĂLOAJE- Pescuitul în Cîmpia Moldovei, Analele Univ. Al. l. Cuza. Iaşi, 1958 G. I. LAHOVARI, Jlarele dicţionar geografic al României, Buc. 1!}00. www.cimec.ro www.cimec.ro PREZENŢA ANTîTEZELOR ISTORICE LA EMINESCU CRISTIAN POPESCu 1. Goethe spunea undeva că "A trăi o idee înseamnă a trata imposibilul ca şi cînd ar fi posibiH. Pentru Eminescu, a trăi o idee înseamnă a trăi poezia, căci, indiferent în ce modalitate ar fi exprimată, la Eminescu o idee trăită este o idee poetică - o idee supremă. Ideea, exprimată sau nu propriuzis poetic, o dată ce a fost ridicată la rang de idee trăită, deci poetică, este o idee supralogică, adică nu are neapărată trebuinţă să streacă printre furcile caudine ale argumentaţiei, ci se instituie plenar ca o determinaţie ineluctabilă (asupra semnificaţiei acestor consideraţii paginile următoare vor aduce clarificări). Încă în 1870, la apariţia Epigonilor, înţelrgrrra porziei ca idee trăită se conturase : Ce e porzia ? Înger palid cu priviri curate, Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurale, Strai de purpură şi aur prste ţărîna cea grea. Iar în Memento mori, apropiată în timp, ideea trăită, poezia este aşezată îi1 cu realitatea ternă, dar şi, explicit, cu ideea raţională, logică -rece: Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mîndre flori de aur, Alta unde cerci viaţa s-o-ntocmeşti, precum un faur Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci. antiteză Credem că stările de lucruri legate de trăirea ideii, asupra căreia am insistat, sînt de primă importanţă pentru înţelegerea antitezei istorice şi a concepţiilor naţional-patriotice ale acesteia. Evident, numai Eminescu afirmă tot ceea ce afirmă··· Eminescu. Şi totuşi ne permitem să afirmăm că eminescologia, în primul rînd cea mai veche, a greşit atunci cînd a dat statut de egalitate tuturor spuselor lui Eminescu, cînd le-a abordat numai literal 2 • Ideile istorice ca şi cele sociale şi poli1 I. W. Goethe, Maxime şi reflecţii. Trad. Gh. Ciorogaru. Bucureşti, Ed. Univers, 1972, p. 71. 2 Din multitudinea de exemple ne vom referi doar la următoarele lucrări : D. :\Iurăraşu, Nafionalismrrl lui Eminescu, Bucureşti, Ed. Bucovina, f. a. şi Gh. Vornica, Gîndirea biopo/ilică a lui Eminescu, Sibiu, Ed. Astra, 1942. Pe de altă parte, vom nota aici observaţia lui E. Lovinescu, anume că: "Prin prestigiul talentului său, Eminescu a creat [ ... ] un fel de misticism naţional" (E. Lovinescu, Istoria civilizaţiei române, moderne ediţie de z. Ornea, Bucureşti, Ee!. Ştiin­ ţifică, 1972, p. 304. www.cimec.ro 438 C. POPESCU tice, brăzdează poezia şi capătă formele cele mai violente în proza politică. Ku vom porni la a urma modelul istoric eminescian numai pentru că Eminescu este poetul nostru naţional şi mîndria pentru resursele spiritului românesc. N u-i vom putea impărtă:~i toate ideile, dar este o eroare să epurăm pur şi simplu din demersul critic ceea ce nu putem împărtăşi, iar aici de asemenea eminescologia a greşit, în primul rînd prin reprezentanţi mai noi 3 • Nu este vorba, evident, nici de a extrage de peste tot de unde se poate "lucrurile pozitive", cum nu este vorba nici de a interpreta şi tălmăci textele, pînă cînd Eminescu ajunge să semene bine cu noi. Eminescu a avut şansa de a fi trecut din categoria poeţilor mari în cea a marilor poeţi naţionali. Şansa lui e de fapt şansa noastră. Dar concrpţia că ideile lui Eminescu - deoarece el ne este un antemergător, care a gîndit patriotic şi a exprimat cel mai frumos acest gînd nu pot să nu fie identice cu ideile noastre de azi, este o concepţie falimentară din punct de vedere ştiinţific. Iar aceasta pentru că Eminescu înseamnă un organism intelectual şi poetic ,·iu, care, ca orice organism viu, are a se teme întîi de toate de tipare şi închistări. Este vorba deci de a înţelege funcţiona­ litatea unui sistem de gîndire\ înăuntrul căruia anume elemente se înlănţuie în perfectă concordanţă -să luăm ca exemplu doar idet'a monarhismului, în care Eminescu a crezut. Problema erorilor gîndirii politice eminesciene a fost abordată; cauză a acestora a fost apreciat temperamentul impetuos al poetului (Şt. Pascu 5 ), faptul că publica într-un ziar conservator (Zoe Dumitrescu-Buşulenga6). Apoi, faptul că: "În anii studiilor vieneze şi berlineze a suferit [ · · ·] influenţa nu totdeauna binefăcătoare a lecturilor sale străine şi cu deosebire a istoricilor naţionalişti germani. De la Treitsche, istoricul Prusiei bismarkiste, Eminescu a putut să-şi însuşească, fără desăvîrşit control critic şi împotriva generoaselor sale aspiraţii originare, cîteva din doctrinele reflectate apoi în activitatea sa de la Timpul: naţionalismul, xenofohia, monarlusmul, conservatorismul etc. (Ş. Cioculescu 7 ). În disputele sale filosoficosocial-politice, Eminescu poate fi acuzat uneori de patimă şi de greşeală. 3 Cf. următorul punct de vedere al lui Ov. S. Crohmălniceanu : "Adesea observăm cu ncmul ţumire cum anumiţi istorici literari s-au specializat să treacă absolut cu vederea orice :~s­ pect amcndabil elin opera şi viaţa autorilor reputaţi [ ... ] Un scriitor, cu adevărat mare nu scade atnci cînd e înfăţişat în lumina adevărului[ ... ] Sfinţii seamănă toţi unul cu altul. în "Luceafărul", 16 octombrie 1976, p. 3. • 4 Gh. Bulgăr spunea că : •.. Cei care I-au acu1at pc Eminescu ele xenofobie, de conservatorism, de negare a prezentului şi de slăvire doar a trecutului, ignoră condiţiile istorice reale ale epocii în care el a scris, uită circumstanţele economice şi cerinţe.le reorganizării in anii independenţei noastre, în anii de luptă şi răsturnări cînd cei mai îndrăzneţi, mai fără scrupul, cînd cei isteţi la vorbe puteau să-şi pună mai uşor în valoare viclenia şi veleităţile politice ; uită de a.~e­ menea că doar o mînă de oameni luptă pentru cultu1ă şi ştiinţă, pentru instruirea celor mulţi de care modernizarea ţării avea nevoie, uită că legea supremă a gînditorului şi ziaristului de la Timpul a fost adevărul, iar soluţia relelor despre care el vorbea sta în muncă, in creaţie, că perspectiva progresului depindea de capitalul de cultură şi virtuţi civice ale maselor." (Gh. Bulgăr, _n,I. Eminescu. Coordonate istorice şi stilistice ale creaţiei, Ia~i, Ed. Junimea, 1980, p. 118 - 119). 5 Şt. Pascu, Eminescu om politic, în : "i\Ianuscriptum", Bucureşti, nr. 1{1976, p. 3L 6 Z. Dumitrescu-Buşulenga, Eminescu. Cultură şi creaţie, Bucureşti, Ed. Eminescu, p. 199. 7 Ş. Cioculescu, Aspecte de critică socială eminesciană, in : Studii eminesciene, Bucureşti, EPL, 1964, p. 248. www.cimec.ro ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU 439 Sigur însă nu poate fi acuzat de nesincerita te. Şi acest lucru e foarte important. "Trecutul [î]i marmură, presentul [î]i Dumnezeu, viitorul [î]i umbră. Şi eu pun destinul acestei lumi într-o inimă de om" -scria poetul (ms. 2 255, f. 205). "Greşeala" lui Eminescu, atunci cînd ia atitudine în viaţa politică -mai bine zis : naivitntea lui -este de a crede că ajunge doar să numeşti adevărul pentru a stîrpi minciuna. Dar apoi s-a întîmplat că unele dintre adevărurile pe care le-a întrevăzut Eminescu au fost infirmate de istorie. În astfel de cazuri Eminescu nu mai e Eminescu ? Nu poate fi aşa. Însă pentru că Eminescu este 111arele nostru Emiw•scu, folosul nostru stă în a înţelege structura unei gîndiri complexe", cu ceea ce reprezintă ea lumină şi umbră, iar nu de a o deforma în ideal chip cioplit. Credem că nesinceritatea nu poate constitui în nici un fel o metodă de abordare a totalei sincerităţi eminesciene. Eminescu a pus preţ pe ideea, edificată tot pc polarităţi antitetice, a ierarhizării adevărurilor, pe care o întîlnim, formulată poetico-filosofic în urmă­ toarea aserţiune : "Ierarhia luminei şi egalitatea întunericului e o luptă între Eran şi Turan, între lumină şi întuneric, între libertate şi sclavie, între libera. ierarhie [a] luminii şi egalitatea stupidă a întunericului". (ms. 2275 B, f. 20)Eminescologia s-a oprit îndelung asupra gîndirii istorice eminesciene şi au alternat concluzii generale asupra sentimentului cuprinzător pesimist sau optimist. În ceea ce ne priveşte, credem că trebuie marcată polaritatea între pesimismul eminescian la nh·el istoric unh•rrsal (care se dezvălui şi Ia nivelul cuvintelor şi dinapoia lor ca sentiment al deşertăciunii şi avertisment pentru ]}femento mori) şi optimismul eminescian Ia nh·el istoric universal (care se dezvăluie în principal dinapoia cuvintelor ca nădejde, existînd încrederea în ceea ce "ar fi de făcut"). Patriotismul propriu-zis nu este, indiferent de ceea ce a 1ăsat să se înţeleagă uneori eminescologia, în mod automat optimism istoric, căci sentimentul însuşi nu înseamnă încă optimism, ci devine optimism numai după ce este dublat de încredere. Lucrurile ne amplifică însă, deoarece. faţă de aceste alcătuiri, elementul istoric nu rămîne în stare de ingenuitate, ci peste el se suprapune fie politicul, fie socialul, ori se suprapun amîndouă. Eminescu gîndeşte lucrurile radical - antitetic pe principiul alb sau negru, conform formulei creativ-poetice. Opţiunea este a măsurilor întregi şi -----_.,!~ 8 Rdcrindu-se la Creativitatea -eminescianiî, D. Caracostea insista asupra abordării t>lementelor unei gîndiri dinăuntru! acesteia: "Nu este însă deajuns ca textul cutărei sau cutărei plăsmuiri să fie integrat in viaţa din care a purces, potrivit urmelor păstrate in manuscrise ; se cerc ceva mai mult : din toate plăsmuirile să-ţi intruchipczi intuiţia totală a factorilor creatori. Yom descifra deci aceste puteri creatoare, nu din viaţa inconjurimii şi nici din te miri ce neinsemn::lt amănunt biografic, ci din structura însăşi a sufletului plăsmuitor, lămurit la lumina operei. Nu mai e vorba de a stabili, cum se încerca în chip naiv pină nu de mult, o dependenţ.ă a poetului de înconjurimc şi nici de a explica opera în chip cauza!, ca în ştiinţele naturii, ci <le a arăta cum, în actul de creaţiune, poetul transfigurează datele imprumutate ridicîndu-le la valoare de poezie, potrivit personalităţii. A descifra experienţa adinc umană a personalităţii creatoare şi a adinci operele poetice, atit in creativitate cit şi in pl:\smuirea menită să ne vorbească totdeauna, iată calea cerută de natura materialului, pentru a lămuri istoric şi estetic poezia. "In D. Caracostea, Studii eminesciene, ediţie îngrijită de I. Dumitrescu, Bucureşti, Ed. Minerva, 1975, p. 6. 9 Intr-o carte apărută in 1966 ( F.minescu şi Schopenhauer, Bucureşti, EPT), reluată in volumul din 1981 (De la Eminescu la Lucian Blaga, Bucureşti, Ed. Cartea Românească), Liviu Rusu, vrind să demonstreze Antischopcnhauerianismul lui Eminescu, insistă tocmai asupra optimismului său istoric. ' www.cimec.ro C. POPESCU 440 ineluctabile, ca marcînd esenţial elementul istoric şi concretizările lui sociale şi politice, căci Emmescu nu se poate exprima decît ca neînduplecat luptător total angajat. 2. Odată invocată problema opţiunii, pătrundem în analiza a ceea ce dispunem ca prim argument poetic: Epigonii sau antiteza bătrîni/tineri. Poemul, apărut în primul an al colaborării lui Eminescu la "Convorbiri literare" (1870), poate fi legitim privit ca ars poetica iniţială 1 ", edificatoare pentru gîndirea asupra istoriei, gîndire marcată prin polarităţi antitetice; precum pomul Venere şi Madonă, apărut în acelaşi an, a fost abordat ca fiind edificator pentru ceea ce am numit antiteza categorială. D. Caracostea observa că : ,,Pentru prima dată la Eminescu, apare [in Epigonii] un aspect tipic al arhitectonicii lui: opoziţia masivă a părţilor contrastante"~1, adică bătrînii şi tinerii' 2 , caracterizaţi în poem printr-o suită de antiteze, în adresare directă : [ · · ·] spusa voastră era sîntă şi frumoasă, de minţi era gîndită, căci din inimi era scoasă, Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrîni. Căci şi pe de altă parte : Iară noi ? noi, epigonii ? · · · Simţiri reci, harfe sdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrîne, urîte, }lăşti rîzinde, puse bine pe-un caracter inimic ; Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem În nimic! (subl. ns.) Izvorîte din acelaşi fascicol de gindire generală, ideile capătă în diverse însemnări "de sertar", ca mai totdeauna, expresie întărită. Iată, in corespondenţă, cele două polarităţi în redactări aparţinînd caietelor. Prima : "Cînd mă aflu faţă cu cei bătrîni, cu literatura din deceniile trecute, pare că sînt într-o cameră încălzită · · · simţi, că aceşti oameni erau într-un contact nemijlocit cu un public oarecare, mic or mare, dar în sfîrşit era un public. Faţă cu cei moderni parcă mă simt într-o cameră rece, şi într-o cameră rece, va fi observat oricine asta -pare că lipseşte ceva, nu căldura însăşi ci ceva pipăit, parcă pe peretele curat fusese ceva şi nu mai este, sau simţămîntul în familie, cînd a murit cineva în casă. E un fel de deşert atît de simţit de fiecare -un fel de suflare, care cuprinde toate obiectele- parcă lipsesc din casă lucruri, 10 Junii compţi l-a precedat (1869), dar acest poem este o anatcmă şi nu implică valenţele filosofice ale Epigonilor. 11 Arta crwintului Eminescu, în D. Caracostea, Studii eminesciene, ed. ci/., p. 266. 12 Poetul nostru intitula partea a treia din Icoane vechi şi icoane nouă chiar Bâtrînii şi tinerii. Să mai notăm că sentimentul cpigonic este tratat, aproape in timp de Eminescu, de Immcrmann, în romanul Die Epigonen (apărut în 1836) ; altfel, reprezintă o conştiinţă timpurie dobîndită (toj.i bătrînii şi-au avut bătrîni!), pc care o întîlnim la Ioan de Sulisbury (Metalogicus. III, 4), la Bernard de Chartres (vd. A. Schobeltzine, Arta feudală şi rolul ei social, trad. C. Refercndaru Şerbănescu, Buc., Ed. :\Ieridiane, 1979, p. 144) şi chiar la Platon (Plwidros, 249 sau Timaios, 40 Dl www.cimec.ro ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU 441 nu numai corpul unui om. Vine un alt om acolo, dar simţirea pentru tine nu se schimbă. Pare că esti obicinuit a vedea privazul cu alt portret şi portretul cu alt privaz" (ms. 2275 B, f. \)). A doua : "Iar voi, tineri v-aţi grupat împrejurul acestei îmblători literare, ascultaţi sfatul unui om care vă voieşte binele din inimă. Petrescu, pă­ lămarul, - cizmariul· · · croitorul, oameni onorabili, folositori sic şi sccietă­ ţii, au nevoie de ucenici. Decît pseudotalent în literatură, mai bine talent în cizmărie. }fai bine cel de-nt.îi într-un sat decît al doilea la Roma. Ca voi au fost mii de mii de oameni pe lume şi vor mai fi încă. Numănui din voi să nu-i abată cumva prin minte e-ar fi un geniu. Căci, copiii mei, Pămîntul nostru e mai sărac în genii decît Gniversul în stele fixe şi mai lesne se naşte în văile uemăsmate ale haosului un nou sistem solar decît pe Pămînt un geniu. Homer şi Shakespeare, R:-tfael, geniile în arte se nasc odată la 3,4 mii dr ani Newton şi Galilei, Kant ori Darwin geniile în ştiinţă, o dată la o mie de ani încit nu ştiu z8u dacă de la Adam pînă la Papa Lea IX au existat de toţi o duzină. Încolo, sîntrm cu toţi nişte bieţi mizerabili cărora aceşti r('gi ai cugetării n<~ dau de lucru pentru generaţii înainte. Dacă avem talent, adicft eîteva centigramc de creieri mai mult decît suma communis - î[l] putem valorifica, pentru \Teme.a noastră, prin muncă constantă; dacă nu muncim rămînem asemenea confraţ.ilor noştri dobitoacele" (ms. 2255, f. 25G). Eminescologia a făcut să curgă multă cerneală pe tema Epigoni!or, dar de multe ori a Pludat problemele esenţialr. D. Caracostea a văzut aici "conflictul dintrr poezia naivă şi cea sentimentală"l:J - termPni înţ.ele!'i în sens schil!Prian; pe cînd D. Popovici întrevede puneri în ecuaţie prrrafaelită14. S-a spus în general că Eminescu pncţuieşte literatura ce 1-a pre.ccdat, sentiment al continuităţii, cu reclmoştinţa elevului ce şi-a depăşiL dascălii. De altfel, scrisoarea lui Eminescu, trimisă lui Iacob Negruzzi ca ,.explicaţie" pentru acest poem. are darul de a deruta pe cercetătorii ,.Dacă in Epignnii -scria poetuP 5 - ve.ţi wdea laude pentru poeţ.i ca Bolliac, ~Iurcşan, or Eliade, -acelea nu sint pentru meritul intern al lucrărilor lor, ci numai pentru că într-adevăr te mişcă acea naivitate sinceră, ueconsştiută cu care lucrau ei. Nni ceşti mai noi cunoaştem starea noastră, suntem trezi de suflarea secolului -şi de aceea avem atîta causă de-a ne descuraja. Nimic -decit c-ulmile strălucite, nimic -decît conştiinţa sigură, că nu le vom ajunge niciodată. Şi să nu fim scrptici ? Atita lucru, cele mai multe puteri sfărimîndu-se in van, în lupte strrile, cele puţine descurajate, ameţite de strigătul gunoiului ce înoată asupra apei [···].Poate că Epigonii să fie rău scrisă. Ideea fundamentală e comparaţinnea dintre lucrarea încrezută şi naivă a predecesorilor noştri şi lucrarea noastră trezită dar rece. Prin operele liricilor români tineri se manifestă acel aer bolnav deşi dulce, pe care germanii o numesc Hleltschmertz. Aşa Nicoleanu, aşa Schelitti, aşa ~Iatilda Cugler - e oarecum conştiinţa adevărului trist şi sceptic, îm·ins de către colorile şi formele frumoase - e n. Caracostea, ibid. D. Popovici, Poe:ia lui Emincscll, Bucureşti, Ed. Albatros, 1972, p. 181 : "Condamnlnd poezia decadentă a contemporanilor, admirlnd literatura plină de sinceritate şi de incredere a lnaintaşilor, Eminescu devine un reprezentant tipic al gindirii prcrafadite în literatura română." 15 Citat după :'II. Eminescu, Opere, voi. I, Bucureşti, 19:39, ediţie Perpessicius, aparatul critic la Epigonii, p. 291. 13 14 www.cimec.ro 442 C. POPESCU. ruptura între lumea bulgărului şi lumea ideei. Predecesorii noştl'i eredeau in eeea ee seriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale; îndată însă ee conştiinţa vine eă imaginile nu sînt decît un joc., a tuncia după părerea mea se naşte neînerederea sceptică în propriile sale ereaţiuni". Emineseu ştia cui se adresează, ştia direcţiile curente ale idl>ilor Junimiî asupra literaturii, ca şi asupra paşoptiştilor în general şi a canalizat atenţia numai spre latura propriu-zis literară (de altfel, reală şi ea). Dar Epigonii este de asemenea un poem politic, un poem de propagandă a idc'ologiei paşop­ tiste, o odă închinată revoluţiei de la 1848, numită prin poeţii romantiei eare au făurit-o, preeum şi prin alţii ce şi-au adus o contribu~ie mai mare sau mai mică la edificarea unei con~tiinţe politice, sociale :•i literare din care aceasta s-a putut naşte : S-a întors maşina lumii, cu voi uiitorul trece; Noi suntem iarăşi trecutul. fără inimi, trist şi rece; Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străinI Voi, pierduţi în gînduri sinte, convorb<'aţi cu idealuri; Noi cîrpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu vnluri, Căci al noistru-i sur şi rece -marea noastră-i de îngheţ. Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine, Cînd plutind pe aripi sînte printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeţi. (sub!. ns.) Există ca o constantă la Eminescu sentimentul, ce ţine de ideologia al pierderii omenescului statut iniţial de acces la adevăruri fundamentale - cei vechi cunoscîndu-le, iar cei noi nemaiştiincl să le vadă (asupra căruia ne-am oprit mai sus) -dar el singur nu lămureşte complexa antiteză din Epigonii. Pentru aceasta, el trebuie corelat cu un al doilea, ce ţine de ideologia politic-filosofic(( : este vorba de paşoptismul eminescian. Că­ ci Eminescu este ultimul revoluţionar intrat în luptele de la 1848, iar Epigonii, prima mărturie a apartenenţei sale. Nu urmărim aici o euprindrre genrrală a raportului dintre Eminescu şi paşoptism; oricum. emincscologia a abordat atent această problemă şi a marcat direcţiile principale. Am urmărit numai trasarea unor repere necesare înţelegerii antitezei în care încadrează Eminescu momentul contemporan lui, în circumferinţa căruia, deşi deja element al trecutului, paşoptismul apare in optica eminesciană ca reper ineludahil. De altfel, romantismul românesc nu poate fi înţeles defel fără rnportarea la revoluţia de la 1848, revoluţia lui. Tot ce va urma va fi în funcţie de această revoluţie, care determină definitiv oamenii şi partidele. Toată disputa de idei, din acel an se nutreşte, din acel an care a statuat prieteniile şi urile. Cînd spunem că Eminescu e paşoptist, ne gîndim la linia lui Bălcescu, Avram Iancu şi Mureşanu, a paşoptismului martirat, a paşoptismului care, deşi înfrînt, a rămas neplecat, a paşoptismu. lui neeşuat în parlament, slujbe şi chiverniceală, cu un cuvînt: a paşoptis­ mului unei părţi dintre paşoptişti, trădaţi de cealaltă parte. Aşa se face că în viziunea eminesciană, paşoptismul celorlalţi rămîne să fie o noţiune reneg1·ată pretic-filosofică, www.cimec.ro ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU 443 ca semnificaţie generală, iar Bălcescu. Iancu şi Mureşanu -eroi atemporali. Pentru că Eminescu nu e omul jumătăţilor de măsură ! Deosebirea esenţială între poeţi (paşoptiştii) şi epigonii lor este că cei dintîi au făcut o revoluţie şi au luptat pînă la sacrificiul vieţii ca să doboare o lume prost construită, pe cînd ceilalţi au confirmat-o, iar în locul sacrificiului vieţ.ii, pentru ei au precumpănit interesele meschine 16 • Tristeţea ce se degajă din Epigonii nu vizează atît literarul, cît politicul, ideologicul -este pierderea idealurilor, care surpă punţile între creator şi public. "Faţă cu cea mai mare parte din scriitorii noştri moderni ţi se impune simţămîntul că ei nu sînt pentru public, nici publicul pentru ei, în fine că ei nu sînt inele în lanţul continuităţii istorice a culturei noastre, ci, cum s-ar zice, extra muros. Şi asta e soarta oricărei culturi importante atît de ncfireşte ca a noastră. Ele n-2u făcut drumul lung al condensării ideilor în cranele poporului, sunt prin urmare ceva, ce nu că nu poate di priceput ci [nici] conc·~put; sunt inele din dezvoltarea unui cap străin, [O] ramură de nuc din care, crescut deja pe jumătate ai vrea să cultivi un trunchi de stejar; pe cînd numai din disoluţiu­ nea acelei ramure în pămînt se pot Lrage atome constitutive şi pentru stejar" (ms. 2275 B, f. 9). Eminescu a fost profund preocupat de problema receptării, la care se referă atît fragmente de prin caiete, cît şi texte poetice. Dacă fragmentele din caiete au fost de multe ori neglijate, textele poetice (de altfel, numeroase) au fost abordate adesea doar prin prisma raportului între poetul de geniu şi mediocritate, ca şi a implicaţiilor morale ale acestui raport, raport tragic, dată fiind ofensiva celei din urmă asupra celui dintîi. Analiza modali tăţii teoretice prin care Eminescu se apropie de problema receptării este o tentativă cu care eminescologia rămîne încă datoare. Or, Epiqonii este probabil prima manifestare publică închegată şi explicită a punerii teoretice a problemei receptării. Izvorîtă din considerente politice, ·anatema azvîrlită epigonilor are în vedere caracterul marcat individualist al poeziei franceze postromantice. Eminescu a fost atît de mult preţuit pentru poezia sa intimistă, de dragoste, dar afirmăm cu toată convingerea că individualismul ca ideologie generală i-a fost complet străin, iar această stare de lucruri, credem că s-a datorat nu numai unei anume naturale structuri poetice, ci şi unei înţelegeri teoretice asupra a ceea ce a fost revelat sieşi drept statut poetic -poeta vetes şi poet angajat -şi delimitat ca atare. Reproducem, în corelaţie cu fragmentul anterior următorul text: "Acest tineret s-a fost dus într-o ţară bolnavă în prh-irea vieţii sociale. Clasele superioare putred de bogate au ajuns acolo la o rafinare de plăceri, nemaipomenită în alte colţuri ale pămîntului, producerile sănătoase în literatură şi artă făcuse loc picanteriilor de tot soiul, în sfîrşit orişice era mai căutat decît apa limpede şi răcoritoare de izvor. Apă cu parfum, apă cu zahăr, apă cu migdale, apă cu otravă, tot ce pofteşti- numai apă de izvor nu. Acolo, în loc să-nveţe lucruri folositoare, adică cum se ară şi se seamă­ nă mai cu spor, cum faci pe copii să priceapă mai bine cartea, cum se lecuieşte o durere de stomac, cum se fac talpe trainice la cisme şi alte lucruri folositoare de acest soiu, s-au pus aproape toţi pe politică, să afle adică şi să descopere, 16 190 şi Vd. şi 1\-I. Drăgan, Jlli/rai Eminescu. Inlerprelări, voi. I, Iaşi, Ed. Junimea, 1982 purm. www.cimec.ro C. POPESCU 444 cum se fericesc neamurile şi cum se pun la cale ţările, adică au adunat multă din "Figaro", ,,Petite republique fran<;aise" şi, cu capul gol şi cu punga idem, s-au întors rînduri, rînduri în ţară, ca să ne puie la cale. Această tinerime veselă şi uşoară trăieşte în România şi se trezeşte în Franţa trăieş­ te într-o ţară săracă şi a deprins cu toate acestea obiceiurile bogatei clase de mijloc din Franţa, are trebuinţe de milionar şi bani mai puţini decît cinstita breaslă a ciobo tarilor din aceste ţări. Acest tineret, ce se caracterizează prin o rară lipsă de pietate faţ,ă cu nestrămutata vrednicie a lucrurilor stră­ m'lşeşti, vorbind o păsărească coruptă în locul frumoasei limbi a strămoşi­ lor, măsurind oamenii şi împrejurările cu capul lor strîmt şi dezaprobînd tot ce nu încape în cele 75 dramuri de creier cu care i-a înzr.strat răutăcioasa natură, acest tineret zic, a deprins ariile teatrelor de mahala din Paris şi, înarmat cu această vastă ştiinţă, vine 1:1. noi cu pretenţia de a trece de-a doua zi între deputaţi, miniştri, profesori de Universitate, membri la societatea academică şi cum se IJ?.ai chiamă acele mii de forme goale" 17 • Ne întîmpină aici ideea, reluată constant de Eminescu, a formării unor culturi hibridc, neviahilr, sterile, fiind pmă imitaţie a altor culturi, formulată prin care viza şi acea parte a culturii noastre postpaşoptiste, adulatoare şi imitatoare a celei franceze. Ideea aceasta se încadrează în teoria cuprinzătoa­ re a păturii superpw:e. în primul rind cu semnificaţie socială şi politică, pentru că ne vom opri la aceasta mai tîrziu, în multiplele relaţii pe care le oferă, nu vom insista aici asupra subsumatei ei manifestări cultural-literare Încă o pr,'cizare pornind tot de la Epiganii. Dacă în cazul lui Eminescu, opinia unanimă a criticii şi propria revendicare a poetului coincid în privinţa consideraţiei eă Eminescu este un romantic, oricum nu de pe anume poziţii de curent literar, de şcoală literară este definitivă prăpastia între poeţi şi epigonii lor în· Epig:mii, sau între poetul de geniu şi versificatorii mediocri în Scrisoarea II. Relaţionarea cu mod::tlitatea de gîndire din jurul lui '48 se revendică din nou. În polemicile lor, paşoptiştii aduceau argumente din sfera "bunului simţ", chiar a "căii de mijloc", iar acestea nu descindeau din conştiinţa scriitorilor că aparţin unor curente anume. Pentru ei, literatura a poeziei de bună era pur şi simplu literatura ... bună. cînd Barac face~ 8 o apologie tip clasic, el citează alături pe Teocit, Gessner şi Kleist. Dar, pe de altă parte, cum demonstrează D. Păcurariu, în descrierea unui poet de tip Domnul Sarsailâ autorul; I-Icliade identifica poetul romantic~ 9 • Domnul Sarsailă este un personaj de vodevil, a cărui demascare este lesnicioasă; demascarea mediocrităţii despre care se vorbeşte, spre exemplu în Scrisoarea Il, nu este defel lesniciaosă, pentru că acestea au devenit definitorii pentru societatea de care capătă recunoaştere şi apărare. Iar interpretarea pe care Eminescu o dă faptului vizează ideea peryertirii, alterării sufletelor în noul moment istorie, de altfel, proces logic, cîtă vrenme asupra lor acţionează multitudinea formelor de înstrăinare. învăţătură 17 Articolul Icoane vecl!i şi icoană nouă , partea a III-a, Bătrînii şi tinerii, "Timpul", 1-1 decembrie, 1877. 16 I. Baruc, Pentm idile, in "Foaca Duminccii", nr. 11/1837. 19 D. Păcurariu, Clasicism şi tendinfe clasice în literatura română, Bucureşti, Ed. Cartea Homâneascii, 1979, p. 1G4- 165 ; 172. www.cimec.ro ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU 445 Prin evocarea succesiunii momentelor istorice am pătruns deja propriu-zis în ecuaţia istorică eminesciană. 3. Despre sentimentul şi viziunea istorică la Eminescu s-a scris mult, adesea fiind trecute în reyistă aceleaşi situaţii tipice, precum patriotismul sau admiraţia faţă de trecut iar cînd a fost vorba să se conchidă, s-a discutat despre viziunea dialectică asupra mersului istoriei. Există o viziune dialectică asupra "istorici mari" şi asupra ,.istoriei mici", asupra popoarelor şi asupra omului, ce nu este stricta sensu dialectică, dar păstrează din dialectică măsura devenirii, delimintind sigur fapte de fapte şi chiar aceeaşi faptă în registre de înţelegere diferită. Eminescu nu este un dialectician propriu-zis, pentru că, PARADOXAL. iubeşte prea mult faptul istoric în sine, şi mai mult decît istoria- căci istoria esrte ponderea şi clarviziune, pe cînd faptul istoric e sentiment; istoria este timp, pe cînd faptul istorice durată; durata înţelege mai repede durata, decît timpul. Sentimentul eminescian general asupra istoriei se cuprinde întreg în următoarele versuri din 1\Iira : Trecutul e în mine şi eu sînt în trecut Precum trăieşte cerul în marea ce-l respiră ! Vom face apel şi la cuvintele lui E. Lovinescu, care aprecia că Eminescu ,,Cunoştea trecutul ca istoric, îl simţea, totuşi ca poet". "Istoria" lui Eminescu e formă de "amintire", fuziune şi trăire sentimentală - deci vis ; este cronică ce se scrie ecleziastic şi bucolic. "Istoria" lui Eminescu e integrare în istoric, e evidenţiere de sine prin istoric. Într-un loc, poetul precizează: ,,Căci adevărul istoric nu este un adevăr exact, ca principiile de morală, ci atîrnă în cele mai multe cazuri de individualitatea istoriografului şi e cestie de apreciaţie şi de temperament" (ms. 2 275 B, f. 7 v.). Odată pornind în tentativa de pătrundere în această "zonă eminesciană", în care, precum vom vedea, lucrurile se desfăşoară în ciclicităţi antitetice, cercetă­ torul trebuie să nu scape din vedere două caracteristici esenţiale : întîi că Eminescu este ca şi în poezie, un romantic şi în viziunea asupra istoriei 2 ţ, iar în al doilea rînd, că avînd o cuprindere pur sentimentală, poetului îi puteau scă­ pa adevăruri sau i se arătau altfel, dar Eminescu, el însuşi, nu le-ar fi "întors din condei". Credem că următoarea aserţiune poate argumenta ambele caracteristici pe care le-am numit: "Martirul, ecoul şi înţeleptul sunt numai trei forme ale unei şi aceleiaşi substanţe : adevărul" (ms. 2 275 B, f. 75). De aici, viziunea d('finitorie asupra noţiunii de generaţie : "Dacă o generaţiune poate avea un merit, acela a fi un credincios aginte al istoriei, de a purta sarcinile impuse cu necesitate de locul pe care-I ocupă în lănţuirea timpilor. Şi istoria E. Lovinescu, Istoria civilizaţiei române moderne, ed. cit., p. 303. Astfel, in Mira, un personaj exclamă: "Adeseori iau de la basmu, de la păzitorul cel posomorit al trecutului cheile lui de aur şi deschid porţile inimei mele". Cf. Zoe Dum itrescu-Buşulenga, Eminescu - Cultură şi creaţie, p. 14 ; D. Drăgan, op. cit., p. 148 ; C. Munteanu, Istoria literaturii române, Epoca clasicii Bucureşti, Ed. Didactică şi pedagogică, 1980, p. 295- 296; 319- 320; D. Hurezeanu, llf. Eminescu - un pasional al istoriei, II, in "Revista de istorie", Bucureşti, nr. 2/1982, p. 314; Şt. Lcmny, Eminescu ell'hisloire, in .,Revue roum:tine d'histoirc", Bucureşti, nr. 1, ian.-mart. 1983, p. 19 şi urm. 20 21 www.cimec.ro 446 C. POPESCU lumii cugetă -deşi încet, însă sigur şi just: istoria omenirii e desfăşurarra cugetării lui Dumnezeu. Numai espresiunea esterioară; numai formularea cugetării faptei constituiesc meritul individului ori al generaţiunii, ideea internă a amîndurora e !atentă în timp, e rezultatul unui lanţ întreg de cauze, rezultatul ce atîrnă mult mai puţin de voinţa celor prezinţi decît de a celor trecuţ,i. [ · ·] Este ascuns în fiecare secol din viaţa unui popor complesul de cugetări cari formează idealul lui, cum în sîmburele de ghindă e cuprinsă ideea stejarului întreg. Şi oare oamenii cei mari ai României nu-i vedem urmărind cu toţii, cu mai multă sau mai puţină claritate, un vis al lor de aur, în esinţă aceleaşi la toţi şi în toţi timpii ? Crepusculul unui trecut aruncă prin întunericul secolelor razele lui cele mai frumoase şi noi, aginţii unei lumi viitoare, nu sîntem decît reflexul său" 22 • Nu putem şti acum ce urma să fie poemul Crucea în Dacia sau Joe şi Crist, şi poate că, mai mult decît o idee în mare, nici Eminescu nu va fi ştiut. Din titlu înţelegem însă că este vorba de răspîntia a două vremi, timpul ce vine - antiteză de gîndire şi simţire - răsturnîndu-l pe cel anterior. Este aici o mărturie despre ceea ce credem că trebuie întîii de toate înţeles prin antiteza planurilor istorice: timpul, cadenţâ răsturnată, căci dacă timpul eminescian curge în clepsidră, perceperea poetului faţă de succesiunea istorică este imaginea pendulei ce-şi balansează antipodic braţul. Este momentul (istoric) şi post-momentul. Astfel, sub acest unghi de abordare trebuie plasat, spre exemplu, Cel din urmă Muşatin. 4. Privind istoria ca o realitate determinatoare, sufletul eminescian s-a simţit compleşit de magia trecutului. Trecutul îndepărtat i-a apărut în mod constant ca un ţinut mirific în care pot fi căutate adevăratele graaluri ale istorici, dar şi ale spiritualităţii general umane. Este o manieră de înţele­ gere asupra căreia romantismul a insistat special şi a construit teorii cuprinzătoare, manieră ce-şi găseşte însă adepţi şi înainte de romantism. Referinduse Ia această stare de lucruri, Th. Gautier o caracteriza astfel : "Acolo, în primele zile ale lumii, specia umană în contact imediat cu forţele vii ale naturii, ştia secrete care, cred oamenii, s-au pierdut şi pe care nu le-au luat cu sine în migraţiile lor triburile ce-au alcătuit mai tîrziu popoarele" 23 • Este un sentiment constant eminescian, pe care-I remarcăm în versurile : Căci de mult simţii adevăr grăindu-mi Inţelepţii vechi, ştiutori de taine (Odă -variantă C2 , 2277, 30-32) sau, într-o altă succesiunea de fapte, într-un fragment ce este posibil gîndit în legătură cu plănuita dramă Decebal: Norodul m-ameninţă Mişcînd din codri riuri de popoare Si-n acest vuet, în astă turbare  vechiului pămînt · · · cînd regii mor 22 M. Eminescu, scrisoare adresată lui D. Brătianu (15 august 1871), Eminescu, Opere, voi. IX Bucureşti, Ed. Academiei RSR, 1980, p. 99. 23 Th. Gautier, Avalar, in voi. Avatar, trad. A. Dobrescu- Warodin, Univers, 1973, p. 46. www.cimec.ro să fi fost citată după Bucureşti, M. Ed. ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU 447 Cînd ceru apune a lui gănduri Cînd sc-nverzeşte cerul de-nserare Cînd ziua măni ear cedează nopţii Cînd timpul nevăzut e în cutremur Cînd am pierdut ide'a-eternităţii Eu singur stau s-o represint aici. (subl. ns. - ms. 2260, f. 68 r.) În evul nou, încă mult timp înainte de romantism, ideea unor cunoştin­ ţe iniţiale pierdute a fost pusă în directă legătură cu o limbă iniţială pierdută, în care cunoştinţele puteau fi cuprinse. Biihme lansa noţiunea de "limbă adamică"24. Din momentul în care filosofi de audienţa lui Leibniz sau Vico in- vocă probleme ale lingvisticii ca propriu-zise probleme ale istoriei, s-a încercat "tot mai mult a considera limba, în• primul rind în măsura în care ea conserYă ceva vestigii ale primei ei vîrste 25 , ca o sursă de cunoaştere supremă" 26 • Această limbă primitivă cuprinzătoare a fost identificată în romantism (şi chiar în perioada imediat anterioară romantismului) cu sanscrita, a cărei, recentă "descoperire" a înfierbîntat mult gîndurile 27 • În aceeaşi notă se încadreazft intenţia lui Eminescu de a cerceta atent sancrista, apoi de a plasa ideologic Rugăciunea unui dac în spaţii indiene 28 şi tulburătoarea însemnare "Tot ce voi afla in Ardeal ştiu cu legături sanscrite" (ms. 2292, f. Il) -Ardealul fiind, cum se va vedea ma jos, totodată simbolul Daciei şi, tocmai prin asta, sorgintea românismului. Este fantasticul cult de care s-a bucurat Orientul în general în preromantism şi romantism. :Materializarea apetenţei romanticilor faţă de ideea unei limbi originare (în care se exprimau cunoştinţele originare, apoi pierdute) pendulează, ca puncte extreme, de Ia tentativa închegării unei filosofii, sub24 G. R. Hocke, Lumea ca labirint, trad. V. H. Adrian, Bucureşti, Ed. l\leridiane, 1973, p. 341. "" Este vizată aici bohmeana idee a unei "limbi adamice", idee pe care o va relua Court de Gebelin (Le J1onde primilif, Paris, 1778), nenumind-o ca atare, ci doar ca o limbă primitivă, în care pot fi regăsite toate limbile de mai tirziu. Cf. 'Yaltcr Moser, Herder elia toupie des origines, în: "Revue des scicnces humaines", Lille, nr. 2, apr.-iun. 1977, p. 205- 226. Să mai notăm că Eminescu, într-unul din momentele in care invocă problema instrăinării valorilor caracteristice sufletului românesc, se referă şi la alterarea Iimb ii, ceea ce face nerepetabil contactul cu trecutul şi-i răpeşte prezentului un natural acces :"Cu invidia, comună veneticilor din toate ţările cu veninul dizolvant al scepticismului şi al calomnici, cu egalitarismul celor ce n-au nimic de pierdut, ei au tirit in mlaştina lor morală, poporul crescut puternic in umbra Basarabilor şi a neamului ::\luşatin, i-au impiestriţat limba, i-au sustras istoria şi daUnele, i-au escamotat şira spinării, comoara de idei, şi inclinări abituale cari făceau ca poporul nostru să semene in toate cu strămoşii lui." (articolul Caracterul naţional, "Timpul", 1 mai 1882) 26 Stan 1. Scott, La mylhologie romantique de langage, in : "Diogene" Paris, Gallimard, nr. 86, apr.-iun. 1974, p. 119. 27 Vd. ibid., p. 126- 129. 28 Trebuie marcat faptul că varianta D. m.s. 2 260, f. 229 - 231 a Rugăciunii unui dac se intitula Nirvana. Deci Eminescu scriind un poem de inspiraţie budistă, il intitulează - nimic imprevizibil în asta - Nirvana. Apoi însă poetul schimbă titlul in Rugăciunea unui dac, amplificind aria interprctativă a poemului. Din păcate, cercetătorii acestui poem s-au rezumat la concluzii privind amplele cunoştinţe de filosofie indiană ale lui Eminescu. Ideile budiste, o dată cu schimbarea titlului, nu mai aveau importanţă in sine, ci aveau importanţă fn ceea ce vizau o comunicare primordială şi descendenţă. www.cimec.ro 448 C. POPESCU suma te sau chiar de sine stătătoare, asupra limbajului primitiY (Fr. Schelling"~ sau K. \V. HumboldP"), la încercări etimologice izvorîte din sentimentul general asupra magiei cuvîntului 3 ~. Asupra sentimentului magic în care Eminescu a cuprins cuvintul nu vom insista aici: de altfel, eminescologia nu 1-a trecut neobscrva t 3 ~. Puternic marcat nu numai magic, ci şi propriu-zis ritual, care episodul Dacia din l\1emenio mori : Sara sună glas de bucium şi cerboaice albe-n turme Prin cărările de codru, pe de frunze-uscate urme, Vin rupînd verzile crenge cu talaugele de gît; Şi în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare Pîn' din el o-mpărăteasă iese albă, zîmbitoare, Pe-umăr gol doniţă albă - stemă-n părul aurit. Din copaci ies zîne mîndre, de-mpărat frumoase fete, Tinind doniţe pe umeri, gingaşe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin', Ce sub dulcile lor mîne îşi oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, şi în doniţi sunătoare Laptele-n cadenţă curge, codru-mplînd c-un murmur lin. Şi tot aici, din nou marcată magic, îndreptarea devotică spre "cei vechi": Cînd îi cugeţi, cugetarea sufletu-ţi divinizează. ln trecut mergem, cum zeii trec în cer pe căi de raze. Peste adîncimi de secoli ne ridică curcubei; Un popor de zei le trecem, căci prin evi de vecinicie Auzim cetatea sflntă cu-nmiita-i armonie· · · Şi ne simţim mari, puternici, numai de-i gindim pe ei · · · (subl. ns.) Iar această îndreptare devotică se păstrează Eminescu, în tiparele trasate de Epigonii: şi aici, ca întotdeauna la Ştrănepoţii? ... Rupţi din trunchiul ce ni da viaţă fertilă, Pe noi singuri ne uitarăm printre se~oh făr' de milă. Ei purtau coroane de-aur, noi ducem juguri de lemn ... Exilaţi în stînci bătrîne au umplut ei cu noi lumea, Am utitat mărirea veche, cu ruşine chiar de nume, Multe semne de peire şi de viaţă nici un semn. 29 Vd. R. Gerard, L'Orient el la pensee romanlique allemande, Paris, Didicr, 1963, p. urm. 30 Vd. Josef Voss, Reflexions sur ['origine du langage a la lumiere de tenergelisme humboldtien, In: ,.Revue philosophique de Louvain", Louvaln, nr. 24, nov, 1976, p. 519 - 548. Cf. R. Gerard, op. cit., p. 149 - 154. 31 Vd. Stan J. Scott, loc. cit., p. 129 - 133. 209 şi 32 Amintim, cu titlu de exemplu, num1i E. Todoran, Eminescu, Bucureşti, Ed. Minerva, 1972, p. 110, 163. www.cimec.ro ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU 449 Au fost vremi cînd pe pămîntul lor, n-aveam loc să-nmormînte Morţii lor... P-iuimi regale şi pe membrele lor sfinte Spînzura sdrenţe umilice de sclaYi, de cerşitori Căci simţiră-n ei scînteia, care secolii aprinde. Întronaţi au fost în tronuri arse-n foc ... şi pe-a lor frunte Pusu-ş-au de fier coroane arse-n foc sfăşiitor. Şi deşi-n inima noastră sunt seminţe de mărire, Noi nu \Tem a le cunoaşte; căci străina-ne gîndire Au sdrobit a yieţii veche miaş, puternic lanţ. Prin ideea instrăinării gîndirii (noi, în raport cu cea Yeche), pe care Eminescu a simţit neYoia chiar să o sublinieze în text, revenim de fapt la teoria generală asupra pierderii purităţii iniţiale, a unei vîrste de aur, în care adevă­ rurile fundamentale luau loc la masă cu oamenii şi le vorbeau într-o limbă pe care aceştia o puteau înţelege. 5. Sentimentul cuprinzător asupra istoriei vechi unh·ersale, spre (l.eosebire de el'! vizînd istoria naţională românească, apare la Eminescu dirijat de deşertăciune şi de adagiu! memento mori. Argumentul poetic principal este poemull\1emenlo mori 33 , faţă de eare o serie de însemnări, preeum urmă­ toarea, apar ea adevărate glose : "Pitagora după ce fusese în Egipet se întorsese cu totul uimit de acolo crezînd în minunile pe cări numărul I-ar putea produce. Plecînd din Grecia demagogic, el se-ntorcea din Egipet aristocratizat, plin de mister religios, ascuns; ochii sufletului său erau uimiţi de măre­ ţia lucrurilor văzute, el eredea într-o fiinţă atotputernică, în nemurirea sufletului, în cabala numărului şi ideea ordinii sferice a Uniwrsului, a ordinii morale dintre oameni. Ce văzuse cu toate acestea în Egipet ? Poporul acela mare şi înţelept care-a trăit şapte mii de ani pe faţa pămîntului era un popor, care-şi ascundea tainele, care nu iniţia pe străini în misterele artelor şi a ştiinţelor lor. Ce văzuse. O alee întreagă de sfinxi -drum al vieţii omeneşti plin de întrebări, iar la capăt răspunsul la acele întrebări: piramida şi moartea" (ms. 2267, f. lOG). Drumul lung al istoriei universale, de la începuturile grotelor, pînă la epopeea napoleoniană, este, î_n acest poem, drumul care leagă expunerea uneia şi aceleiaşi cugetări, aşezată întîi ca introducere -este gîndul de la care se porneşte -, iar apoi ca încheiere -este confirmarea acelui gînd prin însuma ta pildă a duratelor istoriei: Las'să dorm: ... să nu ştiu lumea ce dureri îmi mai păstrează. Îmbătat de-un cîntec vecinic., îndrăgit de-o sfîntă rază, Eu să văd numai dulceată unde altii văd necaz, Căci ş-a şa ar fi degeaba· ca să văd. cu ochiul bine; De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămîne Şi nimic nu-mi foloseşte de-oiu cerca să rămîn treaz. 33 29 - Vd. şi G. Munteanu, Sub semnul lui Arislarc, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1975, p. 55 · HIERASUS www.cimec.ro 450 C. POPESCU N-au mai spus şi alţii lumii de-a ei rele să se lase ? Cine-a vrut s-asculte vorba ? Cine-aude ? Cui îi pasă ? Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas. O, acele uriaşe, însă mute piramide Cari stau ca veacuri negre în pustiuri împietrite Cîte-au mai văzut şi ele -ce-ar vorbi de-ar avea glas ! [ ... ] Din mărire la cădere, din cădere la mărire Astfel vezi roata istoriei întorcînd schitele ei ; t nzădar palizi, siniştri, o privesc cugetă to'rii · Si vor cursul să-I abată ... Combinatii iluzorii E apus de Zeita te, ş-asfinţire de idei. Iar gîndul de care vorbeam, exprimat lapidar ca Memento mori, este concluzia asupra istoriei universale, asupra civilizaţiilor, confruntate cu timpul, ce o compun. Credem că nu este potrivit a se vorbi despre un sentiment eminescian asupra istoriei în general, ci de sentimentul asupra istoriei universale, pe de-o parte, şi de sentimentul asupra istorici naţionale româneşti, pe de altă parte, cel dintîi exprimînd pesimismul, cel de-al doilea, optimismul, aşa cum arătam mai sus. Găsim atunci cumpăna dreaptă, pentru a explica existenţa contradictoriilor concluzii eminesciene, corespunzător pesimiste sau optimiste, şi nu este astfel nevoie să recurgem (pentru a nu trebui să conchidem în ideea că Eminescu se contrazice) la a omite pe unele sau pe altele, aşa cum s-a procedat uneori. Apoi, odată ce am remarcat polaritatea sentimentală ce vizează domeniile: universal, respectiv, naţional-românesc, să precizăm faptul că stigmatul epigonismului înfierează deopotrivă istoria veche universală şi istoria românească modernă şi contemporană poetului. Dar în cazul istoriei vechi universale, pe care mai scurt am putea-o numi istorie, cpigonismul, sub marca unei tristeţi copleşitoare, apare ca obiecth· mers al lumii, al neîndurătorului timp; pe cînd precum vom vedea, în cazul istoriei româneşti moderne şi contemporane poetului, care s-ar putea numi mai simplu uiaţă românească, epigonismul, de astă dată sub marca unei acuzatoare revolte, apare ca subiectiv mers pe lungimea unei durate nereprezentative. Acolo de vină era lumea; aici, numai oamenii. 6. Pătrunzînd în semnificaţiile legate de abordarea generală eminesciană asupra teoriei universale, se cuvin întîi evidenţiate cîteva repere asupra ideilor eminesciene privind psihologia popoarelor. Dat fiind obiectul lucrării, de faţă, nu vom recurge la o abordare complexă a acestei probleme, ci ne vom rezuma, cum spuneam, doar la evidenţierea unor repere ce ne vor fi necesare. Există un text amplu eminescian, în limba germană, purtind titlul Einleitende Gedanken iiber V olkerpsychologie (Consideraţii introductive asupra psihologiei popoarelor) 34 • Cercetătorii au lansat mai multe ipoteze privitoare pesimistă 34 Trxtul cuprins in ms. 2 285, in transcrierea şi insoţit de traducerea Ade lei Perju, a fost publicat in volumul III (Bucureşti, Ed. Eminescu, 1975) şi IV (Bucureşti, Ed. Eminescu, 1977) al Caietelor Eminescu. www.cimec.ro ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU 451 la acest text, unii considerînd că este vorba de note de curs, alţii, că este vorba de o ti aducere sau de un compendiu al unei traduceri 36 • ln ceea ce ne priveş­ te,. ne asociem celor ce cred că nu avem de-a face cu o creaţie eminesciană. dar important este faptul că Eminescu a transcris lucrarea pentru a putea cita pasaje din ea sau pentru a-şi limpezi propriile idei -oricum, pledăm pentru ideea că Eminescu a considerat că acest text "îl reprezintă". Psihologia popoarelor era un domeniu de cercetare în sine de dată mai recentă : abia după 1900, odată cu monumentala lucrare a lui W. Wundt, în mai multe volume: VOlkerpsyhologie (1900 -1920), acest domeniu şi-a că­ pătat impunerea definitivă. Consideraţiile eminesciene asupra psihologiei popoarelor, dat fiind şi faptul că se încadrează în perioada de pionierat a domeniului, sint de ordin foarte general. "După cum biografia persoanelor individuale - scrie Eminescu - se bazează pe legile psihologiei individuale as tfel istoria, adică biografia omenirii îşi găseşte fundamentarea raţională în psihologia popoarelor" 36 • Se recurge la următoarea definiţie : "un popor este un număr mare de oameni care se condideră ca un tot, ca făcînd parte din el. Dar, pentru a corecta eroarea logică pe care o conţine această definiţie se ridică problema de a arăta ce cuprinde această părere subiectivă a membrilor unui popor, care este asemănarea (egalitatea) după care indivizii se numără ca făcînd parte din el, pe ce se bazează părerea respectivă, cum se formează ea. Din examinarea relaţiilor obiective, nu trebuie să definim poporul ca o noţiune fixă, obiectivă, care să corespundă unui obiect-fix, ci trebuie să explicăm definiţiile date implicit de către popoare popoarelor înseşi. Căci este evident că nu fiecărui popor îi corespunde aceeaşi definiţie sau aceeaşi noţ.iu­ ne de popor, fiecare existînd pe anumite baze. După alte semnalmcnte socoteşte francezul pe un individ ca făcînd parte din poporul francez, după altele îl consideră germanul ca atare, pe altul şi după altele îl numeşte americanul liber de nord, pe un om drept concetăţeanul său. Deşi acestor definiţii nu le lipsesc elemente comune in aşa fel ca să nu se poată spune, în general, ceea ce un popor înţelege prin noţiunea popor" 37 • Deja se observă concordanta cu idei eminesciene exprimate în alte locuri, potrivit cărora noţiunea popor românesc nu poate cuprinde nici pe reprezentanţii "păturilor superioare" şi nici elementele etnice neromâneşti aflătoare întîmplător lîngă români 3 ", dar îndeplinind, de fapt, rolul de adversari ai românismului. Conside.aţia asupra diferenţierii, în funcţie de realităţi, a noţiunii de "popor", amintită mai sus, este subliniată prin precizarea că studiul psihologiei popoarelor trebuie ordonat şi întemeiat pe observaţie şi comparaţie 39 , pentru a fi la adăpost de unilateralizări 4 •. Nu este trecut cu vederea nici cazul în care "idei mari ---;--,..------- a; O bibliografic cuprinzind diversele opinii asupra provenicnţci acestui text dă Ade lia Perju in nota introductivă- Caietele Eminescu, voi. III (ed. cit.) p. 168 - 169. 36 Caietele ... , voi. III, p. 195, Cf. ms. 2 257, f. 62 ; 2<15 v. 37 Caietele ... , voi. IV, p. 226. 38 Cf. :"In mod mai precis abia se poate arăta ce lipse~tc acelor indivizi, pc care gcograficcştc, şi pentru că ri o spun, îi numim români. Le lipseşte sim~ui "~storic", ei s~ ~ii~ de_ naţi_a românească prin imprejurarea că s-au n{tscut pc cutare bucală de pamint, nu pnn hmba, obiceiuri sau manieră de a vedea." (Icoane 11eclli şi icoane nozu1, partea a III-a Btllrînii şi tinerii, "Timpul", 14 decembrie 1877). 39 Caiete ... , voi. IV, p. 217. 4 Caiete ... , voi. III, p. 187. ° www.cimec.ro C. POPESCU 452 îşi întînd puterea asupra mai multor popoare, unde o idee cuprinde şi predomină geni\ll mai multor naţiuni şi îl oprimă sau îl înviorează, acolo generale cercetarea psihologică se va îndrepta nu numai asupra comportării spiritului naţional, ci şi asupra naturii şi legilor acelor comunităţi care o dfpăşesc pe aceasta 4 ~. De altfel, problema specificului legilor, privită prin prisma psihologiei popoarelor, apare şi într-unul din articolele publicate de Eminescu: "Legile şi instituţiile nu sunt decît expresia acelui instinct de consen·aţiune al popoarelor, instinct în toate popoarele acelaşi şi totuşi manifestat în sute de forme deosebite, căci un popor, ca societate organizată prin natură contra agenţi­ lor destructori ai naturii, are a se lupta ici cu arşiţa dincolo cu apa mării, colo cu nefertilitatea pămîntului, colo iar cu invaziuni repetate, şi avînd toate acelaşi scop, adică conservarea existenţei proprii, popoarele se folosesc pentru ajungerea lui de cele mai deosebite mijloace" 42 • Revenind la textul german aflat în discuţie, să notăm ca fapt important că elementul social nu este ignorat, ci că, deşi nu de pe poziţii materialiste, ise acordă o pondere specială: ,.Forţele sociale şi realaţiile din cadrul lor pot fi de genul spiritual; pe de altâ parte insâ mai trebuie ţinut seama cil spiritul popoarelor sâlăşluieşte în organizarea socialii şi În tot ceea ce reprezintâ statul, la fel ca un suflet În trupul sâu. ( În măsura în care trupul este expresia sufletului -oricum ar fi constituit el -cu atît statul respectiv este mai aproape de idealurile sale.) Fiecare stat este o realitate exprimatli de o idee imaginată a unui popor, este deci ceva exterior, În sine nefavorabil care nu reprezintâ o ualoare si o e.cisten!â idealâ decit pentru că este efigia lăuntricului" 43 • Fraza aflată în paranteză este probabil, un adaos făcut de Eminescu la textul pe care-I copia, căci ne trimite la idei foarte ,.eminesciene", pe care avem ocazia să le întîlnim presărate în multe locuri : esta vorba de un averlisment asupra modalităţii de organizare a statului (din momentul contemporan poetului), ce nu era conformă cu idealurile sufletului românesc, de care se înstrăinase, făcînd apel la forme exterioare, străine. E pe de-o parte o trimitere la idei şi nuanţări de idei proprii, ce "scăpaseră" formei originale a textului copiat de Eminescu, text pe care poetul simţindu-1 apropiat. îi împrumuta ceea ce îi lipsea : iar pe de altă parte este acea vocaţie generală eminescif!nă de a adînci antitezele acolo unde ele apar sau de a le marca. Într-un alt articol politic ideea polarităţilor este inclusă în legătură cu noţiuni privitoare la psihologia popoarelor şi numită expres : ,.Astfel şi în uniwrsul intelectual şi moral al fiecăruia trebui să existe pori, idei dominante, împrejurul cărora să se opereze mişcarea celorlalte gîndiri. Aceste idei sunt vertebrele caracterului individual, şi cînd ele aparţin unui popor întreg, ele constituie caracterul naţional. insă aceste idei dominante nu sunt invenţiuni a priori, nu sunt culese de prin gazete franţuzeşti şi parastisite ca marfă nouă pe malurile Dîmboviţii. Ele cată să răsară din elemente statornice ca şi dînsele, din natura pămîntului de sub picioare, a cerului de deasupra a statornicilor datini şi gîndiri ale rasei naţionale dimprejur. Aceste idei se moştenesc în bunul simţ comun al poporului în aptitudini şi înclinări de caracter, pe cari le lasă părinţii din părinţi 41 42 43 Caiete ... , voi. III, p. 188. Polemica cu "România /iberâ", "Timpul", 2 septembrie 1878. Caiete ... , Yol. III, p. 190 www.cimec.ro ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU 453 strănepoţilor lor: ele sunt însă lucruri pe cari străinii nu le pot înţelege, chiar dac-ar vorbi cu sunete româneşti" 44 • Îi corespunde un pasaj din textul prh·itor la psihologia popoarelor : "1ntr-adevăr, în esenţa spiritului însuşi, trebuie să recunoaştem mereu această dualitate, adică: pe de o parte toate activităţile sale sînt desăvîrşite pe baza unei ligitimităţi im·ariabile, în aceasta constînd înrudirea din punct de vedere istoric la creaţiuni noi şi libere, în aceasta constînd deosebirea lui veş­ nic de natură. Spiritul formează, ca să zicem aşa, vîrful culminant al naturii şi în acelaşi timp ridicarea lui deasupra acesteia. Acţiunea sa se află în centru şi formează trecerea de la o reali1!ate încătuşată pur şi simplu de legea generală, la o idealitate creatoare liberă" 45 • t narmat cu noţiuni privind psihologia popoarelor, care trasează repere sigure pentru discernerea, în nuanţe antitetice, a unui popor faţă de altul, Eminescu a instituit problema naţională ca problemă esenţială, ca fir al Ariadnei pe calea politică şi socială. "Naţional" înseamnă la Eminescu "istoric·', înseamnă o trăsătură insurmontabilă, pe care cei ce nu ştiu să o înţeleagă sau au interes să nu o înţeleagă au încercat să o surmonteze, deşi această acţiune este de o gravitate excepţională, căci marchează o antiteză profundă între sufletul naţional şi formele aleatorii, străine, în care acesta e încorsetat. 7. Un element care nu apare în lucrarea teoretică asupra psihologiei popoarelor, la care ne-am referit mai sus, dar care se dovedeşte funcţional la Eminescu, este antiteza între ceea ce poetul numeşte popor tînăr şi popor bătrîn. Nu orientări ştiinţifice de ultimă oră stau la baza ei, ci mai degrabă noţiuni filosofice vechi, puse în circulaţie de Platon 46 , în povestirea unui preot egiptean, unde egiptenii sînt un popor vechi, bătrîn, cunoscător al unor adevă­ ruri esenţiale, în antiteză cu grecii, popor tînăr, Regăsim această polaritate marcantă într-un monolog, probabil al lui Decebal, în care antiteza este dezvăluită incluzînd semnificaţia ei moral-volitivă, prin repere schopenhaueriene -voinţa oarbă (şi asupra a ceea ce nu poate fi dobîndit) creînd nefericirea : Voi sunteţi tineri chiar la bătrîneţe Iar noi în lume ne năştem bătrîni Voi vă închipuiţi că lumea este A voastră, însă noi - noi o luăm. Cei ce doriţi [voinţă] viaţă -avem. Ah neputinţa cea copilărească Din voi vorbeşte, tinere popoare· · · Puindu-vă un scop urmaţi în viaţă Ce aţi voit, ce mijloace vă trebui, Ce lupte trebui, ce dureri, ce lacrimi Spre-ajunge unde aţi spus că veţi ajunge· · · Şi aveţi atîtea lacrimi voi în suflet, în inima comoară de dureri. Voi cereţi vieţei ce nu poate da··· De aceea desperărei, ·nemplinirei 44 46 46 Caracterrrl naţional, "Timpul", 1 mai 1882. Caiete ... , voi. Il 1, p. 194. Platon, Timaios, 23. www.cimec.ro 454 C. POPESCU Nimic nu-i cerem noi - şi ne dă tot. Sunteţi poeţi ca grecii, ca persanii Purtaţi în gură dreptul, binele Noi, noi îl facem acest bun şi drept; Nu vorbe mari; nu cîntece adînce Cari să espuie ce coprins conţine Dreptul şi legea, obiceiul, bunul·· · 17 Deci dacii şi romanii reactualizează antiteza menţionată dintre egipteni şi greciu. Ca în atîtea alte cazuri, pentru a-şi reprezenta mai exact noţiunile care-I preocupă, Eminescu le-a aşezat în ecuaţii: "Progresul naţiunilor. Tinereţe. Bătrîneţe. tînăr mijloc bătrîn S" s s2 s2 m +-n rs s l.m n =- =,- +- S --2 S = m 2 + S+ - - 1·1psa de - 2 o esp 1·1c di·n d"Ispropor,Ia t" n continuă între teritoriu şi populaţie". (ms. 2275 B, f. 42 v.) Problema vîrstei popoarelor apare şi în articole politice. De pildă : "Popoarele îşi au vîrstele lor deosebite şi ceea ce se potriveşte într-o vîrstă, nu le mai prinde într-alta" 49 • Sau: "Un popor bătrîn şi unul tînăr sunt doă ramuri din copacul omenirii; dar s-au despărţit de mult şi s-a:u deosebit de mult"••. l n altă parte, o precizare care dintr-o dată nuanţează lucrurile altfel : "Orice popor care n-a ajuns încă la o deplină dezvoltare, care n-a trecut prin corupţia şi mizeriile ce le aduce cu sine o civilizaţie înaltă, dar în decadenţă, e un popor tînăr" 5 ~. Sint deci două moduri de a privi problema : unul extrior 47 Ms. 2 286, f. 73 - 73 Y., din corpul de materiale pentru proiectul Decebal. Includerea în acelaşi braţ al antitezei, alături de români, a grecilor şi perşilor urmăreşte pe de-o parte o trimitere expresă la povestirea preotului egiptean din Timaios, de care am amintit. iar pc de altă parte plasează acţiunea românilor în raport cu acţiuni similare (de cucerire a Daciei) ale "grecilor" de pc vremea lui Alexandru cel Mare sau perşilor lui Darius. Siguranţa lui Decebal nu constă atit in faptul că şi alte teme rare acţiuni similare au eşuat, ci in Înţelegerea filosofică a inutilităţii lor omeneşti-istorice, abordate cu prestanţa unui cunoscător al tainelor esenţiale ale istoriei. Decebal a cîştigat războiul cu romanii, chiar dacă aceştia au transformat Dacia in provincie a imperiului, căci el a cunoscut dinainte şi a avertizat asupra mersului istoriei. O lectură atentă a materialelor legate de proiectata dramă Decebal arată că esenţială este si aici filosofia din 1\Jemento mori. 49 M. Eminescu, Opera politică, ediţie de I. Cr~ţu, voi. II, Bucureşti, Ed. Cugetarea, 1941, • p. 211. 60 lbid., p. 444 51 Jbid., p. 289. Revenirile asupra temei nu au darul să expliciteze intotdeauna înţele­ gerea lucrurilor, astfel : "Rasa tînără e ca parul care ucide, făr-a discompune imediat. Rasa bă­ trînă e ca veninul organic care discompune. Ucis odată nu mai invil.nicidecum ; de aceea duşmanii cei de moarte sunt popoarele tinere. Inveninat prea.adeseori pr~cum b:>alele se aclimatizează organismul slăbeşte în adevăr dar se coadaptează venimilui introdus într-insul." (ms. 2 255, f. 417) ; sau "Instinctul convservaţiunii rasei. Xenofobie. Dar acest instinct nu distruge decit rasele [ilizibil], bătrîne ; e Indiferent faţă cu rasele tinere cari au aceleaşi inclinări. Precum şapte bucăţi de plumb de-o greutate egală ar avea aceeaşi acc~leraţiun~ către P.lmînt, tot astfel şapte din aceeaşi rasă vor avea aceleaşi înclinări. ("ms. 2 267, f. 1 v .) 48 www.cimec.ro ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU 455 şi altul dinăuntru. Dacii, dată fiind filosofia lor de viaţă, deci contractul lor cu adevăruri fundamentale, sînt un popor bătrîn, dar, cît nu au fost alteraţi de contactul cu altă civilizaţie, sînt un popor tînăr. Iar din remarca unor repere pe care Eminescu le trasează asupra poporului român, înţelegem că siilar asupra acestuia poetul plasa dubla determinare - de popor tînăr şi bătrîn 52 • 8. Asupra "dacismului" eminescian nu vom insista aici -de altfel, eminescologia i-a consacrat numeroase pagini 53 • Vom puncta doar faptul că Dacia a avut o semnificaţie deosebită pentru Eminescu, de aici venind încercările sale de redimensionare a istoriei Daciei şi de reconstrucţie a mitologiei dace, dată fiind aureola pe care aceasta o emană. Intîi, Dacia înseamnă începuturile unui popor: "Sămînţa din care a răsărit acest popor e nobilă, poporul nu va pieri decît atunci cînd românii vor uita nobleţea seminţiei lor"st. - remember general în care totdeauna a crezut Eminescu 55 • Apoi, Dacia înseamnă unitate -unitatea tuturor celor ce au acelaşi început. Iar aici Eminescu este continuatorul acelei orientări politice ce-şi infiripă sorgintea prin 1772, odată cu Congresul de la Focşani, şi culminează la 1848: "Aşadar idealul românesc din toate părţile Daciei lui Traian este menţinerea unităţii reale a Iimbei strămoşeşti şi a bisericii naţionale. Este o Dacie ideală aceasta, dar ea se realizează pe zi ce merge" 56 • Şi tocmai în acest context înţelegem o aserţiune de genul următoarei: "Ca toţi românii adevăraţi, Ştefan Vodă 57 ......___ 52 Pentru diverse amănunte referitoare la sensul în care foloseste Eminescu noţiunile de "popor tînăr" şi "popor bătrîn", voi.: ms. 2 255, f. 379. ; 396; ,113 ; ms. 2 267, f. 14 v. ; 400 ms. 2 276 A, f. 209 ; sau articolul Priveliştea compţiei, "Timpul", 26 mai 1882. 53 :Menţionăm doar recenta lucrare a Ovidiei Babu-Buznea, Dacii în conşliinfa romanticilor noştri, Bucureşti, Ed. Minerva, 1979, ce-i consacră lui Eminescu un amplu capitol (p. 150 227). 54 l\!. Eminescu, Opera politică, ed. cit., Voi. J, p. 305. Pentru sublinierca sentimentului general al "nohilei descendente" la Eminescu, marcăm aici şi un alt text, referitor la originea latină : "Optsprezece veacuri sunt de cînd viaţa latină a fost sădită pe acest pămînt, unde suntem noi in ciuda zguduirilor prin care a trecut ; această viaţă înaintează mereu sporind şi lntărin­ du-sc. S-a păstrat însă şi creşte accastii viaţă nu pentru că erau mulţi şi puternici aceia care conlucrau la întemeierea ei, ci pentru că fieştccare din cei puţini era mindru de munca înaintaşilor săi. De cînd este suflet de român pc faţa pămîntului, românul a fost mindru de a fi român şi chiar atunci lumea îl privea cu dispreţ, el işi cinta doina, şi, în conştiinţa puterilor pe care le purta în sine, privea mîndru împrejurul său." 1bid. 55 Cf. "Iubirea de ţară e pururea şi pretutindeni iubirea trecutului ; patria vine de la cuvîntul pater şi numai oameni care ţin la instituţiile părinţilor lor, la petecul de pămînt sfinţit de singele părinţilor pot fi patrioţi." (M. Lminescu, Opera politică, voi. II, ed. cii., p. 328 ; "Patriotismul nu este iubirea ţărînei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară. Azi e constatat că, din momentul în care împăraţii au inceput a înlocui prin oameni no pe senatorii Romei, în care tradiţiile şi cultul trecutului se uitaseră, Roma a mers spre repede cădere. Cazul Romei nu numai că nu este izolat, dar nu sufere nici excepţie măcar!" (Ibid., p. 127) ; "Nu sunt dezmoşteniţi aceia care iubesc trecutul poporului lor, care au in suflet tezaurul de amintiri, care Il face pe omul singuratec să se simtă şi el o parte, un rezultat al istoriei ţării sale." (lbid ., p. 352) 56 M. Eminescu, Scrieri po/ilice şi literare, voi. I, ediţie de I. Scurtu, Bucureşti, Ed. Minerva, 1905, p. 136. · 57 Se cuvin cîteva precizări in legătură cu domnitorii faţă de care Eminescu a avut o preţuire specială, motivată prin concluzia că aceştia au lucrat pentru salvgardarea şi manifestarea românismului. 1. Alexandru cel Bun, asupra epocii căruia îşi îndreaptă Dionis opţiunea temporală - Sdrmanul Dionis. 2. Ştefan cel Mare, exponentul epocii de vitejie, memoriei căruia poe- www.cimec.ro 456 C. POPESCU era ardelean de origine, anume murăşan. Ca şi Uniad Corvinul, ca şi Basarabii toţi". (ms. 2263, f. 6 v.), care vizînd Ardealul, evocă inima Daciei, deci un apel la originea comună, dar şi la comandamentul unităţii, căci toate cele trei ţări române sînt numite a ici. În alt loc : ,,Punctul nostru ccntrifugal - rnater perens - e Ardealul -punctele centripetate sunt cele cari se-ntind de-a lungul rîurilor noastre deci peninsula tracică şi valea Istrului." (ms. 2255, f. 393) 58 • 9. Eroul poetic eminescian prin excelenţă este Andrei Mureşanu - ardeleanul Andrei Mureşanu! El este figma de patriot român ce 1-a urmărit constant pe Eminescu, poetul intenţionînd crearea unui amplu poem dramatic avînd în centrul personalitatea paşoptistului transilvăne~n, poem intrat în lucru încă la 1869 şi reconceput Ia 1871 şi 1876. Cînd Eminescu scrie un roman, Geniu pustiu, şi îi plasează acţiunea în anul revoluţionar 1848, este sugestiv faptul că Ardealul este ales ca fundal 59 , şi nu natala Moldovă, nici Tara Românească, unde revoluţia chiar biruise temporar. InteresauL este că în poemul Andrei lHureşanu personajele cu care intră în contact eroul sînt personaje simbolice, precum Geniul Luminei : acest fapt nu trebuie socotit ca un amă­ nunt de decor, de recuzită poetică, el dezvăluind o înţelegere generală asupra istoriei naţionale, în care sentimentul se nuanţează magic. Nu este literatură fantastică, ci literatură realistă -realism magic de coloratură simbolică asupra trecutului românesc. Ca argument poetic pentru istoria naţională am ales tocmai poemul despre Mureşance (anume varianta din 1871 ), în care an titezele se înlănţuie de la scara întregului poem, pînă la nivelul fiecărui vers. Iată un fragment din monologul lui Mureşanu : tulli închină un imn. l•l!atei Basarab, pentru marele său rol cultural (vd. ms. 2 257, f. 415 v.) şi politic (Matei Basarab reprezintă o putere enormă" - ms. 2 257, f. 246) ; pe Ia 1882 - 1883. Eminescu plănuia să înfiinţeze o societate menită a sprijini emanciparea românilor din AustroUngaria, societate ce urma să se numească "Matei Basarab" (vd. Augustin z. N. Pop. Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu, Bucureşti, 1962, p. 432- 436). 4. Grigore Ghica, voievodul martir, ce a încercat să se opună eiuntirii de către Austria a pămîntului ţării sale, voievod evocat in triste acorduri de elegie (vd. Articolul Grigore Ghica Voievod, "Timpul" 3, octombrie 1876). 5. Barbu Ştirbey, voievod al cărui rol politic şi economic tinde să fie reevaluat în istoriografia nostră nouă (vd. C. I. Scafeş şi V. Zodian, Barbu ŞtirbeiJ, Bucureşti, Ed. Militară, 1981), apropiat scrisului eminescian, dacă ne putem exprima astfel; voievod căruia poetul li dedică o odă funerară (La moartea Principelui ŞtirbeiJ) şi se referă la exemplul lui cu diverse ocazii (articolele Trecutul şi prezentul, "Timpul", 10 ianuarie 1881 şi Patria adevă­ rată "Timpul", 20 mai 1881 sau ms. 2 255, f. 373 v.). 6 . •41. 1. Cuza, simbolul aspiraţiilor naţionale împlinite, a cărui evocare constituie un loc comun in scrisul eminescian (asupra a ceea ce s-ar putea numi un adevărat "devotament" a lui Eminescu fajă de Cuza vom avea ocazia să ne referim şi în capitolul următor. 58 In ceea ce priveşte determinaţia prin spaţiul istoric comun, cf. : "Ideea de unitate a Imperiului roman al răsăritului a fost slmburul, sau mai bine zis, direcţia de mişcare a grupului de popoare din triunghiul tracic şi din Dacia. Grecii s-au substituit romanilor, grecilor li s-au substituit turcii, turcilor vor să li se substituie ruşii. Cestiunca e de a nu-i lăsa. Acea idee de unitate trebuie folosită ; trebuie întărită prin deşteptarea elementelor comune din popoare, fie acele elemente de conformaţiune fizică, fie de conformaţiune psihică, fie ele întemeiate pe identitatea radicalului rasei, a tracilor, a tracoilirilor, fie pe identitatea de limbă. Dacă nu vom voi nici unul să-I lăsăm, turcul va dispărea prin propria lui slăbiciune, şi o ginte nouă, despărţită poate după limbă, dar una în interesele ei [î] 1 va substitui." (ms. 2 255, f. 396). 59 Vd. şi E. Todoran, Eminescu şi revoluţia naţională a romdnilor din Transilvania, in "Orizont", Timişoara, 14 iunie, 1979. www.cimec.ro ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU 457 [ · · ·] Popoarele barbare 60 Ce-au cotropit românii sunt vijelii măreţ.e, Turbate, mîndre, aspre ca orice vijelie, Dară şi trecătoare ca ele. Iar stejarul ~oporului meu tare ridică şi-azi în vînturi Intunecata-i frunte şi proapsăta ll!i frunză. în lume văd popoare cuminţ.i şi fericite, Şi mă întreb ce soarte să doresc la al meu ? Şi-un gînd îmi vine aspru, adînc, fără de milă Şi sfărmător de lume. -Nu, Nu ! N-aş wea ca alte Popoare să mai fie c-al meu - nu merit ele Să-i semene. Poporu-mi menitu-i ca să fie Altfel de cumu-s alte. Eu nu cer fericire Pentru a lui viaţ.ă. - O, naţ.ie iubită ! Vei ânţelege doru-mi, vei şti să-I preţuieşti? Voi să te văd, iubită! nu fericită -mare! Decît o viaţă moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viaţa ginţii mele, Decît o soartă aspră din chin în chin s-o poarte, Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mării moarte ! În Andrei 1\Jureşanu (1871), deşi în diverse locuri frapează coloratura schosentimentul general este credinţa nestrămutată"ţ· !\1ai mult penhaueriană, ° 6 Cf. Andrei 1\Iurcşanu articolul Sul;er despre români, apărut in "Foaie pentru minte ... ", IX, 1846, nr. 30, p. 236- 240, reprodus in voi. Andrei Mureşanu Reflexii, ediţie de LiYia Gră­ madă, Cluj-Kapoca, ed. Dacia, 1977, p. 95. 61 Schopcnhauerianismul i-a fost cu totul străin (şi probabil şi necunoscut) lui A. )Iureşanu ; Eminescu insă colorează in această manieră portretele unor personaje, uneori surprinzător (eşi cazul Cezarului din lmpăral şi proletar). Pc de altă parte, trebuie subliniat-faptul eă aşa cum a procedat in Epigonii, unde idt>ntifieările de scriitori sint făcute strict după operele acestora, pc care Eminescu le cunoaşte bine, tot astfel, in Andrei JVIureşanu intilnim trimitt>ri la lucrări ale paşoptistului ardelean. Nu intenţionăm să insistăm asupra acestui fapt, ci ne rezumăm la a reproduce un fragment din lucrarea lui Andrei ~Iureşan Articol începători (proprietate, aCJcre, moşie), in care recunoaştem înlănţuirea sentimentelor din poemul eminescian : "Dar pentru cine scriu eu acestea ? pentru poporul cel de rind, către care mi-au indreptat vorbirea ? ah, acum îmi vine aminte, că el nu mă aude, el nu ştie citi, el nu-mi înţelege dorinţele mele ce port p!•ntru a lui fericire. Pe el imprejurărilc I-au învăţat a suferi, iar nu şi a descrie patimile şi suferintele ce cearcă ! Abia îl auzi din cînd în cînd reăsuflind cite un suspin prin un vers de jale. El ascultă din toată inima cînd îi rosteşte cineva ori cu ce prilej cîte o învăţătură folositoare. Suspină şi lăcrăme::1z11 cind ii spui ce-:w suferit în timpurile trecute, şi se arată gata a-ţi primi sfatul cel bun, mai ales, dacă nu uiţi a î-1 aduce mai adeseori in minte, dacă îi descrii viu urmările ce poate avea intirzierea ; insă totdeauna priveşte la pilda ta şi numai atunci îţi urmează sfatul şi învăţătura, cind te vede strălucind înainte-i cu pilda şi îmbărbătarea. El este oaie blindă, eare urmează manuduccrea păstoriului său. Ferice, dar, de păstoriul ce-şi pune toată silinţa intru a povăţui oile sale la păşunea cea adevărată, depărtindu-le de ierbile cele veninoase şi de fearăle cele sălbatice ! Ferice de invă­ ţătoriul, căruia îi este încredinţată tinerimea cea cu bună nădejde, de cumva o ştie indreapta pe cărarea ee singură o poate duce la limanul fericirei, atit sufleteşti, cit şi trupeşti 1 Ferice, in sfîrşit de tot bunul patriot, care se sileşte a deştepta pe cei necultivaţi la cinstirea legilor, la supunere şi ascultare de monarh şi de toţi amploiaţii lui, care se jertfeşte pentru inaintarea fericirii patriei, pentru răspîndirea întunerecului in care zace poporul cel de rind 1 Ferice însă şl de acela care nu se ruşinează de naţia sa, fie aceea cit de proastă : ci, se sileşte in tot chipul cu cuvîntul şi eu fapta a-i da mîna de ajutori, spre a putea ajunge la gradul culturei, in care se află ate naţii din luminata noastră Europă 1 (A. Murcşanu, Reflecţii, p. 91 - 92). www.cimec.ro C. POPESCU 458 decît atîta, optimismul nu apare numai ca neplccată încredere, ca yiziune cuprinzătoare, ci este susţinut de argumentul cel mai important: poporul însuşi -chezăşie a viitorului său: [ · · ·] În sîmburul de ghindă E un stejar. - Cum dînsul din proprii rădăcine, Din planul vieţii sale ascuns în colţu-obscur Îşi creşte trunchiul aspru -aşa, poporul meu, În tine e puterea-ţi, nălţarea-ţi şi pierirea-ţi. Iubirea lui Eminescu pentru poporul român a însemnat un sentiment copleşitor, o nezăgăzuită co mbustie. ,,Iubim ţara şi naţia noastră -scrie poetul 68 astfel cum n-o iubeşte nimeni, cum nimeni n-are puterea de-a o iubi" 6 3, iar atit de timpuria Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie se constituie în pildă a asumării şi afirmării unui ideal, exprimat permanent ca patriotism şi devotament faţă de poporul pe care-I caracterizează undeva ca "Viteaz în războaie, muncitor şi liniştit în timp de pace, apărător de adevăr, glumeţ şi senin, drept şi bun Ia inimă ca un copil, poporul românesc nu e capabil nici de trădare, nici de infamie". (ms. 2257, f. 421). Continuitatea firească marchează arcul de boltă al românismului, avînd ca puncte extreme Ardealul-geneza şi lumina libertăţii, independenţa. Iar continuitatea înseamnă de fapt revernirea la sine, regăsirea de sine -principiu filosofic de maximă adîncime la Eminescu. Aceasta înseamnă la nivel naţional afirmarea complexă a românismului: "Şi fiind că spirit şi limbă sînt apropape identice iar lumina şi naţionalitatea asemenea, se vede uşor că Romanul se Yrea pe sine, îşi \Tea naţionalitatea, dar aceasta o vrea pe deplin" 6 ~. 10. De aici porneşte firul ideilor eminesciene prin care poetul a combătut considerentele asupra necesităţii acţiunii româneşti de Ia 1877, acţiune legată de dobîndirea şi de confirmarea externă a obţinerii independenţei de stat. Prin războiul susţinut în Balcani. Eminescu credea că se face o abatere de la ceea ce considera el că este continuitatea firească. Românii nu se regăscau pe sine în această acţiune; reidentificarea complexă şi statutarea deplină a românismului, de asemenea, căci tocmai mersul firesc al lucrurilor şi starea de drept a faptelor -precum vom vedea -erau eludate, conform viziunii eminesciene. l n legătură cu Ind.,.pend'O'nţa de la 1877, Eminescu edifică o amplă antiteză între ceea ce consideră că este firesc şi propriu românismului şi formole aleatorii impuse acestuia : "Cu adîncă mîhnire a trebuit să vedem în mesagiul domnesc o frază pe care tocmai în ziua de astăzi nu o putem nicidecum înţelege: <<Timpul tutelei străine, timpul vasalităţii a trecut d<tr, şi România este şi va fi o ţară liberă, o ţară de sine stătătoare.>> Avem nădejde în DumTiezeu, avem încredere în braţele oştenilor români şi nu ne îndoim că m:J.rile puteri europene, recunoscînd că suntem un popor trainic şi vrednic de viaţă neatîrnată, vor recunoaşte şi vor scuti independenţa noastră. 82 63 84 Articolul Scurtă comparaţie între ieri şi azi, "Timpul", 22 februarie, 1879. Vd. şi M. Drăgan, op. cii., p, 152. M. Eminescu, Seri eri pol. soc., ed. I. Scurtu p. 138. www.cimec.ro ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU ----------------· 459 Ne întrebăm însă cînd a fost acel <<timp al vasalităţii•>, care, după mesagiul domnesc, va fi trecut după ce independenţa ne va fi recunoscută ? Cînd România a fost vasala vreuneia dintre puterile wcine? Cînd Domnul roman a stat în relaţiuni de vasalitate către vreun sll\·eran vecin? Niciodată! Niciodată pentru România nu a existat un timp de vasalitate. În înţelesul capitulaţiunilor încheiate între domnii Ţărilor Române şi Poarta otomană, nici Moldova, nici Muntenia nu erau vasale. Şi cu atît mai puţin puteau să fie, în înţelesul tratatului de la Paris, vasale Principatele -Unite. În sfîrşit, România, de cînd s-a constituit sub acest nume şi pe bazate pe care e încă aşezată, niciodată nu s-a simţit ca fiind vasală a Porţii otomane: Domnitorul Carol 1 de Hohenzollern niciodată nu a făcut şi nici nu s-a simţit dator a face servicii de vasal; guvernul român, recunoscînd relaţiunile statornicite între noi şi Poarta otomană, niciodată nu s-a gerat ca guvern al unei ţări vasale, ci din contra, totdeauna a protestat contra chiar a cuvîntului de <<vasah Relaţiunile între noi şi Poarta otomană totdeauna au fost mai mult ori mai puţin indefinite : niciodată însă ele nu au fost rela[iuni de uasalitale. Vrăjmaşii noştri, ori aceia care nu cunoşteau îndestul legăturile statornicite între noi şi Poarta otomană, din rea voinţă ori din neştiinţă, puteau să ne ia şi ne-au şi luat drept vasali ai Porţii otomane. Acesta e un lucru pe care îl înţelegem. Nu înţelegem însă cum chiar un guvern român poate să spuie corpurilor legiuitoare române că, după ce ni se va fi recunoscut independenţa, vom înceta a mai fi o ţară vasală - dacă, numai dacă, numai după ce numai între anumite condiţiuni vom înceta a mai fi ce nu am fost niciodată. Nu ştim şi nu stăruim a şti dacă guvernul, din uşurinţă ori din rea voinţă a pus aceste cuvinte în mesagiul domnesc; ne rădicăm numai glasul împotriva lor şi protestăm atît contrauşurinţei, cît şi contra relei voinţe. România nu va fi, dar nici nu a fost niciodată uasală !" 65 • Deci problema capitulaţiilor este argumentul istoric prin care Eminescu susţine şi dezvăluie public profunda antiteză între mersul firesc al lucrurilor şi starea faptelor, adică independenţa României, reală şi recunoscută în vechi tratate, şi acţiunea propagată de guvernul liberal 66 , care, afirmînd drept nou ceea ce era deja existent, urmărea doar o propagandă pro domo, pentru care însă atîţia oşteni erau jertfiţi la sud de Dunăre 67 • 65 Articolul Cu adîncă mihnire ... , "Timpul", 17 noiembrie 1877 (citat după M. Eminescu, "Icoane vechi şi icoane nouă," ediţie de Gh. Bulgăr şi Al. l\Iclian, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1974, p. 98 - 99). Dar cu un an in urmă, in 1876, în conferinţa susţinută în faţa Junim ii, Influenţa austriacă asupra românilor din Principate, Eminescu spunea că odată "Cu căderea Poloniei şi luarea Bucovinei se începe o nouă epocă a influenţei austriace : cea care atingea politica exterioară a statelor româneşti se schimbase întru atit, incit aceste ţări nu mai insemnau nimic politiceşte şi erau susţinute de Rusia şi de Turcia." 66 Conservatorii cel puţin în prima fază, s-au opus intrării României in război. 67 Cf. "E drept că prezentul cu graiul lui viu, cu ambiţiile şi pretenţiile lui e un advocat foarte eloquent pentru meritele sale, fie reale fie închipuite, faţă cu meritele unui trecut, a cărui gură o astupă pămîntul. Şi cu toate acestea fost-ar-fi cu putinţă de-a vorbi chiar de neatirnarea statului român, fără a sufla praful aşezat pe tractatele noastre vechi şi de pe cronic!'le noastre ? O ilustrare curioasă a manierei de-a-şi atribui un merit care e In mare parte a trecutului, e că in acelaşi timp In care se-ncheia un tractat de comerţ cu Austria, ca manifestare a neatirnării noastre, d. Mitilineu, Inalt funcţionar al ministerului de externe, publica un volum de tractate de alianţă şi de comerţ, încheiate de dinastii române de îp.aintea epocei fanarioţilor." (Studii asupra situaţiei, Il. Independenţa română, "Timpul", 19 februarie 1880). www.cimec.ro 460 C. POPESCU În problema capitulaţiilor, "ultimul reyoJuţionar intrat în luptP!e de la 1848" îşi păstrează intactă apartenenţa. Paşoptiştii, date fiind circumstanţele momentului, partizani ai unei rezolvări paşnice a suveranităţ.ii faţă de turci. au invocat cu insistenţă "vechile intelegerii" ale domnilor români eu Poarta" 8 , înţelegeri prin care se garanta nPamestecul în treburile interne, şi care făceau nelegală o intervenţie otomană împotriva revoluţion~rilor, iar Bălcescu, teoreticianul, a scris chiar un studiu despre Drepturile românilor către inalta Poarlc/ 69 , fapte ce n-au avut însă darul de a împiedica inter\"C'nţia armată turcească în Principate. Cariera europeană a ideii capitulaţiilor româneşti începuse cu apropape 80 de ani înainte de revoluţ.ia de la 1848, şi este legată de evenimentele şi contactele diplomatice din timpul şi de după războiul ruso-turc din 1768-1774. Împărăteasa Ecaterina II formulează propunerea creării unei puteri intermediare7", tampon între Rusia şi Turcia şi între Austria şi Turcia, putere formată din Moldova şi Tara Românească, unite şi independente. Turcii, evident, resping propunerea, căci crearea unui asemenea stat tampon presupunea mari pierderi teritoriale pentru Poartă; Frederic II, regele Prusiei susţine proiectul avansat, care, sub anume aspecte privind slăbirea puterii turceşti şi existenţa unui tampon între cele trei imperii, îi convine şi lui Iosif II al Austriei, dar el sesizează îndată implicaţiile pentru cea de-a treia ţară românească, Transilvania, deşi aceasta urma să rămînă supusă Vienei 7 ~. Cumpănind avantajele şi dezavantajele, împăratul austriac a pus totuşi veto proiectului, spre mulţumirea Turciei. Susţinătorii proiectului nu I-au abandonat însă şi s-a ajuns chiar să se numească şi să se identifice viitorul stat de Dacia 72 • Temerile 68 G. Rucăreanu, sub titlul Adunare de cele dintii hatiumaiunuri (fermane) ce s-au dat după 11remi de către Poarta Otomană. Ţării Româneşti (in "Foaie pentru minte ... ", V, 1842, p. 116 - 117, 123 - 125), a publicat textul "tratatelor" din 1393 şi 1460. l\1. Kogălniceanu, in "Arhiva Românească", voi. IT, 1845, p. 347 - 364, publică textul "tratatului" din 1512 (cf. precizările pc care le face in Cronicele României sau Detopisefele Moldovei şi Valahiei voi. III, Bucureşti, 1874, p. 450 şi urm. şi 453, unde se aduc amănuntr. privitoare !al provenienţa .,tratatelor"). Heliade găsesc Joc să se refere Ia ele chiar in textul Biblibcelor (Paris, Preve, 1858, p.67). 59 Vd. şi G. G. Florescu, Unele aspecte ale concepţiei lui N. Bălcescu despre sw,eranitatea Ţărilor Romane, in: "Studii şi cercetări juridice", Bucureşti, VI (1961), nr. 4, p. 600. 70 Viziunea politică a Ecatcrinei II a cuprins ideea creării unor state tampon intre puterile europene (amintind intru ceva de mărcile lui Carol cel Mare) ; in 1769 a avut gindul de a face din Finlanda un astfel de stat intermediar (N. Iorga, Scurtă istorie a slavilor răsăriteni, Rusia şi Polonia, Bucureşti1919, p. 116). Propunerea similară referitoare Ia statul român datează probabil de Ia inceputul lui 1770 (şi se poate să fi fost in directă legătură cu misiunea delegaţiei boiereşti române în Rusia), căci in Juna iunie a acestui an ambasadorul Prusiei Ia Petersburg îşi informează regele in această direcţie (L. Boicu, Geneza "chestiunii romane" ca problemă internaţională, Iaşi, Ed. Junimea, 1975, p. 38 -39). 71 Memoriu din 1771 către Lobkowitz, ambasadorul Austriei Ia Petersburg (Boicu, ibid.) 72 Faptul are foarte mare importanţă, căci nomenclatura, deja europeană, pentru principatele române impunea ideea unităţii şi continuităţii - şi nu numai privitor Ia Moldova şi Valahia, cum este cazul cu lucrarea anonimă Hisloire de la Guerre entre la Russie ei la Tollrquie et particulişrement de la campagne de 1769, Skt. Petersburg, 1773. Iar faptul că in 1783 Ecaterina II ii scrie lui Voltaire despre proiectul de creare a Daciei dovedeşte, dată fiind personalitatea căreia se adresează, dorinţa de propagandă culturală a ideilor politice (vd. G.l. Ionescu Gion. Citeva pagini din istoria (anarioţilor in Romania in "Revista nouă", an I (1887), nr.5, p. 182). Românii au sesizat importanţa faptului, şi invocareanumelui Daciei s-a asociat dorinţei www.cimec.ro ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU 461 lui Iosif II aveau să se dovedească în curînd foarte întemeiate, caci Inima Daciei era tocmai Ardealul 73 • Astfel, dacă răscoala lui Horia -personaj atît de preţuit de Eminescu - a pus direct problema restituirii Daciei 74 sau aceasta e numai propaganda duşmanilor ei 75 , are totuşi poate mai puţină importanţă în sine, cît prin faptul că imperath·ele legate de Dacia erau la ordinea zilei şi puteau fi invocate. În ceea ce-i priveşte pe românii din celelalte două principate, Ia luptele dintre ruşi şi turci au luat parte "volintirii" români antiotomani, aflaţi. sau nu în slujba partidei boiereşti filo-ruse. Delegaţii ale acesteia au călătorit, încă în 1770, spre capitala ţarinei 76 , memorii au fost trimise spre Viena şi Berlin 77 şi au dus o vastă campanie propagandistică pentru susţinerea drepturilor româneşti faţă de Poartă, datorită cărora ideea crearii proiectatului stat era inlesnită 78 • La congresul de la Focşani, care trebuia să marcheze sfîrşitul războiului (1772), delrgaţiile boierilor români au adus textele unor tratate vechi dintre domnitorii români şi sultani 79 , anumite capitude unitate şi libertate. Astf~l, prin 1770 urma să apară la Iaşi Gramatica Română a părintelui l\Iacarie Arl!imandritul. in :i/elcPrea Luminalci [... ]Ecaterina Alcxceva [... ] cu toată cheltuiala [... ] mare/ni cneaz al Jloldovci Ioan Cantacuzino [... ]. Stihurile "adoniceşti" dedicate "rneazului" sint următoarele: "Numele tău 1 Prin mine fi-va 1 Soare lumii 1 .:i ieşind din trup 1 Nu te va uita 1 Daţiia. Iaşi 1 Muntele Corbul "(Y.A. urechia, Istoria .~coale/or, voi. l, Bucureşti 1892, 1?· 34). Finalul versurilor pare cu cheie; să fie oare Iaşi ('\loldova), Muntele (Muntenia) şi Corbul (veche stemă a Corvini!or, deci Transilvania) o expliealir pcntm componenţa unei viitoare Dacii"! Dacia e invocată şi într-o scrisoare din 30 mai 1774 adresată de ·partida boierească filo-rusă mareşalului Rumeanţev (?-.!. Cantacuzino, Genealogia Cantacuzini/or, ediţie de N. Iorga, Bucureşli, Ee!. Minerva, 1902, p. 520. 73 Este sugestiv faptul cii tocmai in acel an de cumpănă 1770 apare la Pccs broşura A'S:eretet l:iitelc (Leg<ilura iubirii) in a cărei prefaţă se spune că lucrarea a fost tip:idtă in latineşte, slavonl'ştc, ruseşte şi româneşte şi distribuită gratuit, din ordinul i\Iaril'i Tcrrzia. Scopul ci e propaganda catolică, cu precizarea că aşa cum "episcopul Fotius n-a avut pc vremuri, motiv de a se despărţi de religia catolică, nici urmaşii săi nu au moti\·e lndestule de a rămlnc şi mai departe in schisma lor'· vd. A. Vcress, Bibliografia rmâno-ungară, Yol. 1, Bucureşti Ed. Cartea Românească, 1931, p. 267- 268), Este un răspuns la acţiunea de ocrotire a Ecaterinei II faţă de ortodocşii din Bakani şi o contcstarc la ideea Daciei, ce n-nr mai apărea a~tfel funcţională din punl't de wdcrc religios. 7 ~ In Journa/ polilique ele IJruxel/es din 25 decembrie 1784 se scria că Horia urmăreşte să "rcstaurezc regatul Daciei" (L. Boicu, op. cit. p. 43), iar in numărul din 25 ianuarie 1785 se preciza că "la arestarea conducătorului răscoalei s-ar fi găsit asupra sa sigiliu/ regatului Daciei, înfăpşincl o ininul străpmisă de un paloş cu inscripţia Horia re.r Daciae" (ibid.) 75 D. Prodan, Supp/ex L1bel/us l"alaclwrum, Bucureşti, 1967, p. 275. 76 .i\1. Cantacuzino, op. cit., p. 176 ; 460 - 479. 17 lbid., p. 485 -- 491. 76 Vel'hilc legăminte cu Poarta sint invocate de boierii din partida naţională (Yd. ::\-!. Cantacuzino, op. cit., p. 45- 487; 490- 491), la ele se face apel in 1\iemoriul adresat contelui Orlov (ibid, p. 492 - 508), ba chiar Ecaterina II se referă la wchile "stabilizări" ibid, p. 18:1-18.1) 79 Tratatde invocate ar fi fost lncheiate de următoarele părţi : Mircea cel Bătrin B:liazid (1391 sau 139:1 - anii dircră de la editor la editor) ; \'Iad Ţepe>; - Mahomed l1 (1 <l60) ; Bogdan III - Selim I (1511 sau 1512 sau 1513) ; Ncagol· -- Selim 1 (1516) ; Bogdan III Soliman I (1521 - la acea dată domnea Ştcfăniţă) : Petru Rarcş- Solirnan I (1529) ; Petru Rarcş-? (1634). Vd. Acte şi documente relative la Istoria Renaşterii Uomâniei publicate de D. A. Sturd:a şi C. Colcscu- l!artic, 1, (1:l91 - 1841), Bucureşti, Carol Gob, 1900 ,j şi F. C. l\iano, Condica tratatelor şi a altor [cflăminte ale României 13.;4 - 1937, I, Bucureşti, 1938 - unde se dă bibliografia completă a fiecărui document. www.cimec.ro C. POPESCU 462 laţii 8 ", texte ce nu se mai găseau în cancelariile româneşti, dar care ar fi fost copiate, sub nevoia momentului, din arhivele tnrceşti 8 ~. Turcii le-au contestat t>xistenţa şi, pentru că oricum Austria îşi pusese ueto-ul asupra creării statului tampon, puterile n-au insistat asupra acestora. Momentul a avut însă o importanţă extraordinară în determinarea conştiinţelor 82 , în al căror uz larg a intrat de atunci Dacia, Unitatea, Independenta, toate idei vechi, dar pînă atunci susţinute numai de minţile cele mai înaintate. Nu am urmărit aici, de bună seamă, o trecere în revistă detaliată a problemei capitulaţiilor, bibliografia ei fiind foarte întinsă, iar analiza amănunte­ lor esenţiale necesitînd multe pagini. Nu am urmărit aici nici măcar o circumscriere a raportului dintre Eminescu şi problema capitulaţiilor, raport cu multiple determinări, deoarece pe de-o parte s-ar fi creat disproporţii în economia lucrării, iar pc de altă parte scopul nostru a fost doar de a surprinde funcţio­ nalitatea antitezei istorice naţionale, capitulaţiile fiind numai un simplu element al acesteia. 11. Trebuie subliniată importanţa momentului pentru edificarea conş­ tiinţei naţionale, căreia îi aducea un sprijin important, contribuind la trecerea de la etapa deziderath·ă a rrvendicărilor naţionale, la etapa susţinerii prin argumente şi a audienţei internaţionale a idealurilor naţionale. In ceea ce-l prh·eşte pe Eminescu, poetul consideră afirmarea idealurilornaţionale ca o problemă de cultură, căci ea presupune cunoaşterea unor adevăruri în funcţie de care afirmarea amintită devine legitimă. Iar la Eminescu, cultura înseamnă fie propriu-zis cultură istorică, fie are, ca puncte de sprijin, şi repere istorice. Antiteza este perpetuu implicată. Un text ca următorul: "Un fenomen rar e acela că cultura şi literatura la români nu merg de fel în acelaş pas, ba sunt eterogene chiar. Cul~urn claselor privilegiate cel puţine cu mult asupra literaturii ţării lor, dare străină; literatura e naţională, dare în urma culturii". (ms. 2257, f. 68) implică din nou teoria antitetică a păturilor superpuse. Am citat mai sus texte ce trebuiau înţelese şi prin/ ideea că impactul imediatelor 80 Termenul vizind rrlaţii de epocii intre principatele române şi Imperiul otoman nu parc prea propriu, căci "Prin capitula ţii - aşa numite de Ia capitolele in care erau împărţite - se înţeleg aetde inchriate între Poarta otomană şi statele creştine spre a regula situaţia străinilor din imperiul turcesc." (l. C. Filitti, nomânia f'afă de capitu/aţii/e Turriei, Bucuresti, 1915, p. 2). Prima capilulaţie incheiatii de turci a fost cu Franţa (1535), apoi cu Vem·Pa (1540), Anglia (1583) etc. 61 Dionisie Fotino, Istoria generală a Daciei, trad. din greceşte de G. Sion, vol. III, Bucureşti, 1859, p. 218, într-o notă care însoţeşte "tratatul" din 1460, se specifică: "Cuprinderea acestor documente am găsit-o într-o cărticică ce mi-a dat-o fericitul intru memorie Alexandru Văcărcscu, carele o poseda de la tatăl său, Banul Enache Văcărescu, carele şi acesta le-au căpătat cu mare cheltuială de bani copiindu-le după condicele împărăteşti, pe cind se afla Ia Constantinopole". 62 începînd cu 1806, cind fraţii Tnnusli publică capitulaţia din 1460 (în Istoria ... , in limba greacă, se parc, traducere a unei lucrări de Mihai Cantacuzino) şi 1819, cind D. Fotino publică capitulaţiile din 1:~93 şi 1460 (in Istoria ... , tot in limba greacă), textele acestor capitulaţii şi ale altora au fost publicate şi rcpublicate mereu' S-a făcut astfel o puternică propagand~'\ ce va culmina in 1859, cind la Conventia de la Paris, la articolul 2 se specifică : "ln virtutea capilulaţiilor cmanate de Ia sultanii Baiazet 1, Soliman II, Sclim I şi Mahmud II, cari constituie autonomia lor" (vd. V. Boercscu, 11lcmoriu asupra jurisdicfiei consulare în Principalele Unile Române, Bucureşti, 1868 p. 24 şi urm., unde autorul încearcă o identificare a capitulaţiilor cunoscute în funcţie de sultanii menţionaţi. www.cimec.ro ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU 463 interese materiale ale creatorilor asupra operei lor anulează propriuzisu] act de cultură. "Cultura omenirii -scrie Eminescu 83 -adecă îngrămădirea unui capital intelectual şi moral, nu seamănă cu grămădirea capitalurilor în bani". Este adevărat că poetul nu a avut înclinaţii spre studiul ordonat, sistematic, dar reducerea de plano a semnificaţiei următorului pasaj dintr-o scrisoare eă­ tre T. :Maiorescu (5 februarie 1874, Berlin): ,,Un titlu de doctor m-ar aranja cu lumea şi cu legile ei de ordine, nu însă cu mine, care deocamdată nu mă satisfac pe mine însumi" 84 la aşa-zisa lui "incapacitate" de a-şi finaliza studiile berlineze constituie o eroare. Căci, fără să respingem prima explicaţie, trebuie să-i corelăm o a doua, anume că pentru Eminescu argumentele exterioare, din care categorie făcea totuşi paerte şi un eventual titlu academic, nu pot fi suficiente îndeplinirii misiunii pe care poetul şi-o propusese - este yorba de misiunea de a eleva spiritualitatea românească prin şi pentru susţinerea idealurilor naţionale. ,.Poeţii, filosofii unei naţiuni -stă notat în Geniu pustiu presupun în cîntec şi cuget înălţimile cerului şi le comunică naţiunilor respective." Scopul misiunii sale era foarte clar în ochii poetului, dar el nu intrewdea singur modalităţile de realizare a ei. Oricum titlul academic şi perspeetivele de încadrare în viaţa universitară -în general, plină de tipare, închistări şi dispute mărunte şi sterile -nu reprezentau în sine un punct de plecare satisfăcător. Şi aşa stînd lucrurile. este de înţeles că pînă la urmă Eminesc:u a preferat gazetăria. Publicistul Eminescu se consideră un e.<poncnl al masrlor ţărănrşti întîi de toate ---. tocmai de aceea nu-şi semnează articolele, ,,Yăzind în ele o îndatorire, iar nu o satisfacţ.iune'' 85 şi îşi arogă tonul caustic, ca de fi<'r roşu, în car,• concesia nu poate avea loc. gîndind că nu el este cel care spune, ci el este împuternicitul să spună. Patriotul este tribunul, aşa cum spunmea, care conduce poporul spre visul pe care l-a construit pentru cei ce merg alături de el Marele :ău vis naţional, marele lor vis naţional: ei au gindul, tribunul le arată drumul. în 1843, ::u. Kogălniceanu rostea de la catedră : "Noi n-am ajuns îneă aşa departe ca să putem trata cu nepărtinire istoria contemporană [ · · ·] <<Acela care îşi înalţă duhul la vrednicia unui istoriograf, zice Ioan l\Iiiller, pierde din privirea sa orice atingeri momentale [sic] şi mai particulare. Jurnaluri pot aduna personalităţi; în tabelele istoriei se scrie numai yeşnieul adevăr•>" 86 • În conştiinţa tribunului ideea de părtinire nu se poate naşte; el este e.rponentul, are o misiune, el nu poate fi nici părtinitor, nici nepărti­ nitor, el este ferm, el este. Tribunul nu poate fi istoriograf: el crea:z(t istoria, nu pe linia momentului, ci pe culmea Yiitorului, cu sigura conştiinţă a veşni­ cnlui său adevăr. Modalitatea în care Eminescu işi înţelege şi asumă misiunea de poeta vales reiese plenar şi din următorul text: "În limba sa numai i se lipsesc de suflet preceptele bătrîneşti, istoria părinţilor săi, bucuriile şi durerile semenilor :YI. Emim•scu, Opera politică, voi. II, ed. cit., p. 326. 1\u eslc lipsită de interes aşezarea acestui text in relaţie cu ·următorul: "Oamenii se împart în două: unii rautii şi nu g:lsl"SC, alţii găsesc şi m1-s 11111Itumiţi." (ms. 2 2;)8, f. 163). 85 G. Călinescu, Viaţa lui },fi/rai Rminescu, Bucureşti, EP-L, 1966, p. 257. 86 M. Kogălniceanu, Cul'înt introductiv la Cursul de Istorie naţională, in Cronice/e Romliniei sau Letopisefe/e :Vfoldovei şi Valah iei, cd. a II-a, tom. I, Bucureşti, Imprimeria naţională 1872, p. LXIII. 83 84 www.cimec.ro 464 C. POPESCU Sal. Şi chiar dacă O limbă n-ar avea desvoltarea necesară pentru abstracţiu­ nile supreme ale minţii omeneşti, nici una însă nu e lipsită de expresia concretă a simţirii şi numai în limba sa omul îşi pricepe inima pe deplin. Şi întradevăr, dacă în limbă nu s-ar reflecta chiar caractlTul unui popor, dacă el n'ar zice oare-cum prin ea : <•aşa voesc să fiu eu şi nu a IL-fel•>, oare s'ar fi născut atîtea limbi pe pămînt? Prin urmare simplul fapt, că noi Românii, cîţi ne aflăm pe pămînt, vorbim o singură limbă, mna singură•> ea ne-alte popoare, şi aceasta în oceane de popoare străine, ce ne încungiură, e dovadă destulă că aşa voim să fim noi, nu altfel""'· Noţiunea iniţială de poet s-a transformat radical. La greci poet era acel ~m care simţea identic cu ceilalţi oameni, dar exprima mai frumos decît ei ceea ce simţea; poetul era un om bine cumpănit, însă dotat cu o capacitate superioară de exprimare, datorată, de fapt, unei înţelepciuni superioare. De aici aserţiunea lui Aristotel: unii cer să fie adusă mărturia unui poet, ca o pricină să fie soluţionată fără a m1i persista îndoieli 8 ". ln timpurile moderne, poet este acela care simte altfel decit ceilalţi oameni - de aici, poetul blestemat (le poele maudi). Poezia de dragoste a lui Eminescu se încadrează primei forme ; poezia filosofică însă îl apropie de cealaltă variantă: ,.simte altfel" semnifică în cazul lui, actul asumat fiind, că simte înainte ca poeta vales. Numai că, paradoxal, la Eminescu a simfi :nainte înseamnă: dreapta identificare a arhaicului. M. Drăgan observa că: "Eminescu trăieşte intens drama creatorului care ajunge la conştiinţa că datorită raţiunii excesi,- ana Iiticc, a rafinamentului şi to todată a artificiului civilizaţiei din epocă se ajunge la o separare dureroasă între natura originară a poetului şi suflarea de ghiaţă a veacului său. Este exact ce spunea Schiller în studiul Despre poezia naiuă şi sentimentalii : <•concordanta dintre simţire şi gîndire care există în starea iniţială în mod real, nu mai există acum decît în chip ideal; ea nu mai este înlăuntrul omului, ci în afara lui, ca o idee ce aşteaptă a fi realizată şi nu ca un fapt al vieţii ltti•l" 89 • Pe de altă parte însă, ca şi cum poetul ar fi urmărit completarea înţele­ gerii lucrurilor cu o nouă faţetă, este interesantă reacţia sa la comentarea unui pasaj din Samson Bodnărescu ca obscur: ,,poezia nu trebuie înţeleasă în totul, continuu, căci dacă toţibuchcrii de la şcoală o înţeleg, atunci nu mai este poezie'·9•. Era un gînd yechi al lui Eminescu, căci îl regăsim într-o yariantă 91 a poemului dramatic din 1869 Pouestea, în care personajul Poesis rosteşte: [ · · ·] cîntarea mea adună -ce o răpesc în cer în yisuri fără margini, în raiuri de mister. Mulţimea Versurile au o simpla melancolizare curioasă complexă demarcaţie ideatică ce depăşeşte de departe poetică, deoarece în acest poem apare ca personaj Şte- 67 l\1. Eminescu, Scrieri literare şi politice, voi. I, ed. Scurtu, p. US - t:lG. ss Aristotel, MclaJ'i;ica, 1 (A), :!, 98:1 a. 89 Mihai Drăgan, op. cii., p. 198. 90 George Panu, A.minliri de la "Junimea" din laşi, voi. 1, Bucureşti Ed. Minerva, BPT, 1971, p. 72. • 1 Ms. 2 262, f. 53 - 5i, variantă pc care Perpc'>sicius o socoteşte bucureşteană, faţă de ultima variantă . redactată tot ln 1869, la Yienn. www.cimec.ro ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU fan cel Mare, care vorbeşte despre "ideia sintă a Daciei unite" "steaua României". De altfel, în varianta ultimă, personajul Poesis ea alternanţei antitetice a planurilor temporale (istorice): 465 şi despre ide- evocă Îmbrac a !urnei fapte în mantie de flori, Pun peste-a lumei rane canzonul zîmbotoriu, Pun într-a !urnei doruri a doinei balsam drag, Ce îndulceşte simţul cu mirosul de frag, Din ochi fac stele negre, din buze fac rubin, Din viaţă ambrosie, şi nectar fac din vin, Şi din femeie înger, şi di11. amor un vis Ce-oftează-n fericire şi plînge cu surîs. Dar mult mai bine-mi place să rump acea perdea Ce-ascunde Viitorul-Trecutul după ea. Să sfîrtic cu un fulger perdeaua cea de fier, Să văd eroi de umbre, popi, dame, cavaleri, Toţi dintr-o altă lume, din lumea ce-a trecut, Pe care nu-i mai vede cel ce nu i-a văzut, Să văd gloria moartă, să văd trecutul-rege Cum într-'o lume moartă surîde şi petrece. Şi azi ridic palatul ilusiilor dalbe, Şi azi chiem fantasia cu florile-i rosalbe, Revoc trecutu-n viaţă. -A faptei sîntă dramă. O văd cum din morminte eroii săi îşi chiamă, Şi azi torn bucurie în cupa mea aurită, Amestec cu flori dalbe durerea-nnebunită, Turnind în cupe de-aur aroma cea amară. Recunoaştem vechea aserţiune a lui Novalis, care spunea că "A visa şi a nu acela~Şi timp, sintetizate, iată operaţia de geniu" 9 \ aserţiune ce se decodează prin ·noţiunea de "vis voluntar", noţiune atît de proprie lui Eminescu amplă construcţie ordonată antitetic faţă de sfera realului, nu vis în care poetul este prins ci vis la a cărui edificare poetul trudeşte cu migală. Este misiunea asumată de poeta vates, de acel poet profet care se gîndeş­ te pe sine ca pe o necesitate : de aici prestanţa misiunii. "Spiritele mari -scria poetul (ms. 2258, f. 163) -se nasc adesea prin nevoie. Ţările cele mai nero- visa în ditoare au avut cei mai mari gînditori". Pătrundem astfel în zona în care ecuatia istorică eminesciană invocă impactul legilor naturii (de aici: naturale). Iar'în această zonă, apelul constant al gînditorului Eminescu este la filosofia (uneori materialistă) a devenirii. Ca in atîtea alte cazuri, poetul recurge la forma pildelor -am citat mai sus pasajul din Andrei Mureşanu (1871), în care stejarul este evocat prin ghinda din care se va naşte. l n alt loc, aflăm următoarea, de nuanţă heraclitică, aserţiune : "Nu este în lumea asta nici o stare de lucruri şi nici un adevăr social veşnic" 83 • 81 Apud Jean, Wahl, Novalis el le principe de contradiclion, in: Le Romanlisme allemand, coordonator Albert Beguin, Les Cahiers du Sud, 1949, p. 162. · 93 M. Eminescu, Opera politică, voi. 1, ed. cit., p. 135. 30 - HIERASUS www.cimec.ro 466 C. POPESCU Adesea aflăm ideea devenirii corelată expres cu sentimentul fatalită­ ţii". Se vede că aceeaşi necesitate absolută, care dicte~ză în meeanismnl orb al gravitaţiunii cereşti, domneşti şi în inima omului; că ceea ce colo ni se prezintă ca mişcare, e dincoace voinţă şi acţiune şi că ordinul moral de lucruri e tot atît de fatal ca şi acel al lumii mecanice" 94 • Trebuie precizat însă că sentimentul fatalităţii se corelează cu ideea devenirii în primul rînd în cugetările în care este implicat omul ca individualitate 95 • Altfel, cînd, este vorba de societate sau stat, gîndirea eminesciană apelează la ideea devenirii, căreia însă nu-i apare necesară corelarea şi plasarea ei pe fundalul sentimentului fatalităţii. "Vedem - notează Eminescu undeva 96 - , cum că stat şi societate sunt departe de a fi opuri a (le] mult lăudatei minţi omeneşti··· ele sînt fapte a[le] naturii. Astfel vedem că statele omeneşti în felul statelor de albine, că generaţiile tinere au soarta roiurilor, ş.a., pe de altă parte vedem în stat" tendinţa de-a se osifica în forme, în umbre de legi - cum le-ar numi Mureşeanu - şi de-a deveni proprii de forme, stabile, vecinic aceleaşi, prin care generaţiile consecutive trec asemenea materiei fără de voinţă prin formele existenţei. S-ar putea spune prin analogie, că precum în corp este conţinut[ă] idealiter forma sa în embrio 97 • • • tocmai aşa [sînt] conţinut [e] în societatea privită din orce punct al dezvoltării sale fasele ei viitoare, legile, dreptul, religiunea, cari nu sunt decît tocmai organele de viaţă a [le] societăţii, au energia lor respectivă, cu modul lor de secreţiune. În complex ele formează statul. Haina instituţiunilor, născute instinctiv sunt părerile, ce le au oamenii despre ele spiritul public, opiniunea publică, organismul conţinut idealiter în stat, ca posibilitate de esistenţă şi dezvoltare, este religiunea şi simţămîntul aparţi­ nerii laolaltă". Dialectica gîndirii poetului profet Eminescu nu are viziunea spiralei, ci a cercului. Întoarcerea la vechime 1 Iar antiteza se află în punctul în care începe şi se sfîrşeşte un diametru. Ce este viitorul ? Trecutul cel întors. (Ca o făclie ... ) La un an nou, "Timpul", 1 ianuarie 1883. Atunci devine o chestiune de nuanţă inter_ "noi" ale unora şi aceloraşi pilde : .. Da 1 in locul stejarului secular, stejarul cel tinăr se înalţii in sus-neam vine şi neam trece- aceasta este legea veacurilor.", M. Eminescu, Opera politică, voi. II, ed. cit., p. 531. 95 "Dacă privim regularitatea fenomenelor lunii siderale şi o comparăm cu nestatornicia sorţii omeneşti, am putea crede că altceva se petrece în ceruri, altceya pe pămînt. Cu toate acestea precum o lege externă mişcă universul de-asupra capetelor noastre, precum puterea gravitaţiunii le face pe toate să plutească cu rcpejune în chaos, tot astfel alte legi, mai greu de cunoscut dar supuse aceleiaşi necesităţi, de la care nu este nici abatere, nici excepţie, guvernează oamenii şi societăţile." La un an noii, "Timpul", 1 ianuarie 1883. Cf. "Timpul e moarte- spaţiule luptă şi mişcarea e suferinţă." (ms. 2 254, f. 168). 9 6 Ms. 2 287, r; 30 v. 97 Aceeaşi idee transpare in următorul text : "Cum la zidirea piramidelor, acelor piedici contra,pasurilor vremii, fundamentele cele largi şi întinse purtau deja in ele intenţiunea unei zidiri monumentale, care e menită de-a ajunge la o culme, astfel in viaţa unui popor munca generaţlunilor trecute, care pun fundamentul, conţine deja in ea ideea întregului." (M. Eminescu, Opera politică, voi. I, ed. cit., p. 419. 94 pretările www.cimec.ro 467 ANTITEZE ISTORICE LA EMINESCU sau: Viitorul şi trecutul Sunt a filei două feţe, Vede-n capăt începutul Cine ştie să le-nveţe (Glosă) De altfel, pentru romantici în general (în primul rînd romanticii germani), prezentul este perpetuu! hibrid atît faţă de trecut, cit şi faţă de viitor, care sînt "de la natură". Profeţia eminesciană include în mod automat limanurile poetice : ·Cîntarea? Cea mai înaltă şi cea mai îndrăsneaţă Nu e decît răsunet la vocea cea măreaţă A undelor teribili, înnalte, sgomotoase A unui rîu, ce nu-l vezi. - Sunt undele de timp Ce viitoru-aduce, spre-a le mîna-n trecut. (Andrei Mureşanu) sau : "Trecutul şi viitorul sunt în sufletul meu ca pădurea într-un sîmbure de ghindă 98 , şi infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. " (Sărmanul Dionis) Prezentul reprezintă deci decăderea din stare a trecutului. Analizată atent, credem că decădere~ din stare nu creează ea însăsi, propriu-zis, o antiteză. Plusul (sau minusul) adăugat (sau reducînd o stare) nu realizează în noul caz în mod automat un antipod faţă de primul. Dar în ceea ce priveşte planurile istorice, prezentul nu reprezintă, numai un minus faţă de trecut, ci chiar antiteza trecutului. Avem de-a face cu două aspecte: pe de-o parte, se realizează o antiteză între trecut şi prezent (ca decădere din stare a trecutului) - noţiuni privite ca realităţi organice delimitate ; iar pe de altă parte, se realizează o antiteză a modalităţilor de a pune problemele, de a înţelege adevărurile corespunzătoare fiecăreia dintre cele două realităţi antitetice. Astfel prezentul devine antitetic faţă de trecut n"u numai pentru că e "mic", pe cînd celălalt era "mare", ci şi pentru că nu-l interesează să fie mare 99 • De aici deschide probabil decepţionismul lui Eminescu, despre care s-a vorbit. În van căta-veţi ramuri de laur azi, În van căta-veţi mîndre simţiri în piept. ln van că/a-veţi...) Rămîne în viziunea eminesciană speranţa viitorului ca revitalizare a trecutului, ca întoarcere prin care se v:a neutraliza tot ceea ce în timpul prezent reprezintă răul, marcînd ca braţe ale antitezei planurilor istorice pe de-o parte prezentul, de cealaltă parte trecutul şi viitorul îngemănate. Antiteza trecut viitorjprezent este o constantă a simţirii poetice eminesciene, însă absolutizarea în postură de soluţie social-politică a întoarcerii la trecut, absolutizare la care eminescologia a recurs simplist de atîtea ori, credem că este o eroare . 98 98 . Cf. supra, invocarea imaginii viitorului stejar cuprins in simburele de ghindă. Găsim aici subtextul Epigoniilor. www.cimec.ro www.cimec.ro "PE LINGA PLOPII FARA SOŢ" ŞI ALTE VECHI ROMANŢEBOTOŞANENE ŞTEFAN Cll'BOTARIU În timp ce germanii au !iedul, italienii canţonr:ta, francezii şansoneta, românii au romanţa, gen minor, din categoria cîntecelor de viaţă lungă, vechi de pe vremea fraţilor Văcăreşti şi-a lui Anton Pann. Această îmbinare de cîntec popular şi muzică lăutărească care este romanţa, după unii muzicologi este o specie urbană "cultă" ee a fost a tuturora în ceasurile de 'dr:stindere şi intimitate, străină de împrejurările solemne şi festiye, cunoscută în lumea oraşelor de altădată cu petrecerile din grădinile de vară, unde se întîlneau oameni cu diferite preocupări. Romanţa rămîne şi astăzi apanajul tuturor vîrstelor, tuturor celor ce iubesc viaţa, frumosul, prietenia şi omenia, rămîne cîntecul catifelat care exprimă dragostea şi gingăşia sentimentelor lipsit ,,de violenţa instrumentelor de suflat şi ale tobelor ce îngreunează auzul şi sufletul iubitorilor de armonie (···)în muzica nouă zgomotoasă şi puţin producătoare de visare şi de farmec" (Victor Eftimiu, în prefaţa <:-ulegerii "150 de romanţe"). Acest cîntec care n-a îmbătrînit şi probabil va rămîne în continuare veşnic tînăr, a avut în SE'colul trecut un rol cultural important, deoarece a răspîndit în rindul maselor largi populare poezia românească se:qmată d~ BoJintineanu, Alecsandri, EminE'scu, Coşbuc, Şt. O. Iosif şi Goga. Alte nume ca Veronica .Micle, Duiliu Zamfirescu, Maria Cuntan, Ion Minulescu Otilia Cazimir, Cincinat Pavelescu, Cornelia Chernbach', Arlur Enăşescu ca şi mulţi poeţi contemporani, ati găsit cu ajutorul romanţei drum deschis spre inimile a mii de iubitori ai genului. Nu se putea ca într-un oraş al muzicii cum a fost Botoşanii secolului trecut, cu lăutari vestiţi ce se situau ca talent şi număr după cei din Iaşi şi unde polcile, mazurcile, galopurile, \'lalsurile şi cadrilurile se auzeau pretutindeni, să nu se cînte şi romanţa. Şi spre mîndria localnicilor, aici la Botoşani, în urmă cu peste o sută de ani s-au compus de către lăutari, de rătre amatori, cîteva piese de o valoare excepţională care au intrat cu brio în circuitul national. Cu ~ine să începem ? Se înţelege, cu unul din cei mai mari lăutari pe care i-a avut oraşul şi a dus .faima cîntecului botoşănean în cele mai mari oraşe ale Europei : Neculai Paraschiv. A semnat pe lîngă valsuri, hore şi marşuri, cîteva romanţe din care sînt cunoscute două tilluri: "Ochii plînşi": şi "După fragi şi după mure", ultima pe versurile poetei botoşănene Cornelia Chernbach, care a mai folosit şi pseudonimul Cornelia din Moldova. Reproducem versurile, desigur astăzi vetuste : www.cimec.ro 470 ŞT. Nu-ntîrzia în pădure După fragi şi după mure. Vin la mine şi ţi-oi da Fragi şi mure cît îi vrea. CIUBOTARU Nici nu trebuie să te-apleci Cînd ai vrea să le culegi, Imi săruţi ochii oleacă Dorul murelor să-ţi treacă. Piesa apărută în Editura Gebauer din Bucureşti, a fost cîntată de mari ai vremii. In 1905, lrena de Vladaia, primadonă a Operei bucureştene a cîntat-o la Dorohoi, alături de bucăţi celebre din Verdi, Bizet ş.a. Despre Gheorghe Paraschiv (fiul lui Năstasă şi fratele lui Neculai), cunoaştem că a fost lăutar şi compozitor, păstrîndu-se de la el doar o singură piesă: "Nu plînge că te dau uitării", compusă pe Yersurile Matildei Cugler, armonist fiind Ernest Alexandrescu. Apărută la Editura Georg Degen, a fost dedicată doctorului C. J. Andronescu. După ocuparea Bucovinei de austrieci în 177~), în Botoşani s-au refugiat cîţiva lăutari printre care se afla şi un Filip, care a avut mai mulţi urmaşi din care amintim pe Iancu, Gheorghe, Dumitru, Zamfirescu şi Vasile, trăitori în oraşele Botoşani şi Dorohoi. Datele despre aceşti talentaţi lăutari sh1t puţine şi greu de găsit. Gheorghe (Ghiţă) Filip s-a născut la Botoşani în 1869 şi a fost coleg de clasă, la Şcoa­ la Primară ,,Marchian" cu Nicolae Iorga. A urmat conservatorul din laşi ca distins elev al profesorului Eduard Caudella, după care a făcut parte din orchestre ce s-au produs şi în străinătate. Pierzîndu-şi auzul, a fost nevoit să abandoneze vioara la numai 40 de ani. Este tatăl muzicianului Vasile Filip. Iancu Filip, cel mai talentat dintre toţi, este unchiul lui Gh. Filip, posesor al unei pregătiri de excepţie la Conservatoarele din Cernăuţi şi Iaşi. Şi-a început activitatea ca profesor la Gimnaziul din Fălticeni, unde 1-a avut ca elev pe Iancu Flodor, viitor om politic (preşedinte al Consiliului Naţional al Bucovinei, care a votat unirea Bucovinei la România în 1918), iubitor al muzicii şi bun violoncelist. După o scurtă şedere la Fălticeni, se va stabili la Botoşani, unde va desfăşura o bogată activitate muzicală prin participarea sa ca membru şi conducător al Muzicilor co mwnale din Botoşani şi Dorohoi, ca violonist în Societatea muzicală "Armonia" şi fondarea uneui select taraf cu care se producea în grădinile de vară, localuri şi petrecerile familiale mai simandicoase. În calitate de compozitor, I. Filip a semnat numeoase piese (romanţe, polei, muzică corală), în mare parte pierdute. Prin diferite documente au ră­ mas doar cîteva titluri, prin arhive s-au păstrat cîteva partituri. Două din romanţele sale îidaudreptulsă se înscrie la loc de frunte în istoriografia romanţei româneşti: "Pe lîngă plopii fără soţ" şi ,.De ce nu-mi vii" pe versurile lui l\1. Eminescu. Impresionat este· contextul în care a fost compusă cea de-a doua piesă. Ziarul lui Scipione Bădescu, "Curierul român" din 29 martie 1887, anunţa că I. Filip "a dotat literatura noastră df specialitate w o nouă romanţă, admirabil reuşită, pe textul celei mai noi poezii a eminentului poet Eminescu : "De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii". Aşadar, piesa a fost compusă la mai puţin de două luni de la apariţia poeziei în ,.Convorbiri literare" din 1 februarie şi numai cu trei săptămîni înaintea sosirii poetului la Botoşani (20 aprilie) pentru a revedea locurile natale şi pe sora sa Henriette (Harieta). Va fi ulartişti www.cimec.ro VECHI ROMANŢE BOTOŞANENE 471 tima lui prezenţă pe meleagurile copilăriei, după care Ya pleca pentru totdeauna din oraş, la 12 aprilie 1888. Pe partitura romanţei se poate citi menţiunea: "Cîntată de Ionică Barlm, renumitul bafitonist din Iaşi", fapt ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că piesa a înregistrat imediat o largă popularitate, frumoasele versuri ale poetului şi melodia lui 1. Filip fiind pe buzele tuturor: Vezi, rîndunelele se duc, O ! vino în al mieu braţ, Se scutur frunzele de nuc, Să te priyesc cu mult nesaţ, Se-aşează bruma peste vii· · · Să reazim dulce capul mieu De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ? De sînul tău, de sînul tău ! O altă romanţă mult cîntată a marelui lăutar, este intitulată "Lampa" pe versurile poetei Veronica Micle. Să fie oare o simplă întîmplare alegerea textelor pentru muzica romanţelor ,,DE ce nu-mi 'vii" şi ,.Lampa" ? Credem că nu. La versurile Luceafărului de mai sus, I. Filip a găsit cum nu se putea mai bine, altele, asemănătoare, ale Veronicăi Micle: J De cîte ori am tresărit La fiece mişcare, Crezînd că poate ai venit Tu, dulce arătare ! De cîte ori n-am plîns Văzînd că noaptea vine, Şi lampa singură s-a stins Iubite, fără tine· .. Dat i-a fost lăutarului botoşănean să compună cea mai frumoasă şi mai cîntată romanţă românească: ,,Pe lîngă plopii fără soţ". Indubitabil, ea s-a cîntat prima dată la Botoşani şi a constituit un succes din primele zile după apariţia partiturii, fapt ce 1-a determinat pe autor să mai scoată încă trei ediţii la Bucureşti (Editura Ticu Eşanu) şi la Iaşi (Editura Cosma). Datorită obiceiului timpului de a nu se menţiona pe partituri anul apariţiei (evaziune fiscală), nu putem şti care este prima. Bazaţi însă pe sublinierea de mai sus, ca o prezumţie, credem că piesa a văzut lumina tiparului anterior anului 1887. Autorul articolului consultînd cîteva culegeri de romanţe apărute după 197Q (,.150 de romanţe" -1972, "Cele mai frumoase romanţe de_ ieri şi de azi" - 1983, ,,Romanţe" - 1984), a fost surprins să constate că celebra piesă ,,Pe lîngă plopii fără soţ" este atribuită pe nedrept compozitorului Guilelm Şorban născut la Arad, la 2 februarie 1876 şi care la data apariţiei romanţei semnată de botoşănean avea în jur de 10 ani ! (Vezi datele naşterii în Viorel Cosma, Muzicieni români, Lexicon, Editura Muzicală, Bucureşti, 1970, p. 418). Oare autorii celor trei culegeri să nu fi consultat cele patru ediţii ale romanţei lui I. Filip aflate şi astăzi în Biblioteca Academei R.S.R.. în timp ce nu există nici una semnată de G. Sorban? Credem că nu greşim nu nimi~ dacă afirmăm că lăutarul şi compozitorul I. Filip se înscrie în istoria romanţei româneşti ca primul autor ce a compus pe versurile nemuritorului poet cînd acesta se mai afla în viaţă. Credem de asemenea că piesele în cauză cîntate de însuşi I. Filip, au fost ascultate la Botoşani de M. Eminescu, în 1887, în clipele cînd se simţea mai bine cu sănăta­ tea. Afirmăm cu toată convingerea că lăutarul are dreptul de a se număra prinh·e cei mai valoroşi compozitori ai genului din secolul trecut. numele său www.cimec.ro ŞT. 472 alăturîndu-se CIUBOTARU altora, eu rezonantă în romanta românească de mai tîrziu: George Cavadia, Ionel Băjescu-Oardă, Ionel' Fernic ş.a. Ultima piesă cunoscută a lui J. Filip sei ntitulează "Să fim cuminţi" şi a fost compusă pe textul lui V. Cariadi. Dacă la cele de mai sus, mai adăugăm şi faptul că a fost cunoscut şi apreciat de George Enescu (vezi Vasile Filip, Din amintirile unor in1erpreţi români, Editura Muzicală, Bucureşti, 1982), putem afirma cu toată certitudinea că J. Filip, prin studiile sale superioare, prin participarea sa ani în şir în cadrul unor societăţi muzicale instituţionalizate, prin semnarea unor romanţe de excepţie în perioada copilăriei acesteia, prin înfiinţarea şi conducerea unui taraf, se înscrie ca cel mai mare lăutar pe care 1-a avut vreodată oraşul Botoşani, eclipsîndu-1 în felul acesta pe Neculai Paraschiv. Şi probabil că marele George Enescu s-a gîndit şi la N. Lupescu (Chioru) şi Ia I. Filip şi la alţ.i mari lăutari pe care i-a cunoscut, atunci cînd în 1921 scria despre aceştia: ,.Să le \1llulţumim că ne-au păstrat muzica, această comoară ce abia acum o ~reţuiryl.; numai dînşii ne-au dezgropat-o, au trecut-o şi au dat-o in păstrarea d:in-ta1ă în fiu, cu acea grijă sfîntă ce o au pentru ce le e mai scump pe lume: cîntecul". Al. Saint-Georges, animator al vieţii muzicale botoşănene de altădată ne-a lăsat moştenire cîteva romanţe ce-au cunoscut o largă audienţă la public. Pentru textele sale, a apelat la nume cunoscute din capitală: popularul căpitan Carol Scrob, ce se afla în vogă la sfîrşitul secolului trecut, în societatea bucureşteană, şi căruia i se aşterneau covoare roşii pe treptele ce urma să le calce; Gh. Şerbănescu, cunoscut compozitor de romanţe pe versuri proprii. Enumerăm piesele semnate de Al. Saint-Georges: "Mi-ai spus la revevedere" (cuvinte de C. Scrob); "0, vino mai aproape" cu varianta "0, vinovino" pe text român şi german de Gh. T. Şerbănescu); "Din ochii ee-au plîns odată" (pe cuvinte de dr. Olivrnbaum) apărută la Librăria Weinstein din Botoşani (1902). Laurian Ionescti, un modest funcţionar la primăria oraşului, în căsuţa sa liniştită de Ia capătul dinspre Tulbureni a străzii Sf. Nicolae, a compus în perioada interbelică muzică de dans (valsuri, tangouri) precum şi cîteva romanţe, din care menţionăm pe cele scrise pe versurile lui M. Eminescu :·"Te duci" şi "Atît de fragedă". Două din cele mai frumoase piese ale lui Ionel Fernic au fost compuse pe versurile poe tu lui botoşănean Ar tur Enăşescu (1889 -1942), ca urmare a prieteniei închegate de cei doi la Tîrgovişte. Este vorba despre mult cîntecele "Cruce albă de mesteacăn" şi "Ţiganca". Iată, aşadar, că oraşul Botoşani se înscrie la loc de frunte în istoria romanţei româneşti, această compoziţie muzicală vocală de formă strofică cu conţinut liric, sentimental, la auzul căreia cei. mai vîrstnici încep a depăna amintiri, încep a deveni nostalgici. www.cimec.ro UN PROTAGONIST AL MEDICINEI ŞTIINŢIFICE ROMÂNEŞTI: DR. C. VIRNAV \'ASILE BINZAR Istoriografia medicală a ţării noastre îl consideră pe doctorul Constantin Vîrnav ca pe unul din cei mai valoroşi medici progresişti .din secolul al XIXlea. l ntr-adevăr, datorită unei bogate şi multilaterale activităţi, aportul său a fost substanţial atît în organizarea ocrotirii sănătăţii publice, cît şi în d.<'zvoltarea medicinei ştiinţifice româneşti la începuturile sale, fără a mai vorbi de activitatPa pe care a desfăşurat-o pe tărîm politic-social, fiind unul din militanţii de frunte pentru unirea Principatelor. Costachi Vîrnav s-a născut la 21 august 1806, in satul 1-Iilişăul de Jos (astăzi satul Cloşca din corn. 1-Iilişeu -HORIA, .iud. Botoşani 1 • Tatăl său, căminarul Vasile Vîrnav se trăgea dintr-o veche familie de boieri moldoveni, a Hrei genealogie poate fi urmărită retrospectiv pînă la sfîrşitul secolului al XVI-Iea 2 • Familia Vîrnăveştilor a dat Moldovei mai mulţi cărturari şi oameni politici participanţi la mişcarea revoluţionară din anul 1848 şi luptătrJri pentru Unirl'. În anul 1813 moare tatăl viitorului medic, iar mama sa, l\Iaria, fiica stolnicului Constantin Gheucă, se recăsătorcşte după doi ani cu spătarul (devenit mai tîrziu vornic) Constantin Rosetti din Botoşani 3 , mutîndu-şi domiciliul în acest oraş, unde luă cu ca şi pe micul Costache. Nu avem informaţii despre-începuturile învăţăturii lui Costache Virnav. Se poate însă presupune că a frecventat şcoala domnească din Botoşani sau că a studiat în casa părintească cu tatăl său vitreg. Acesta era, de altfel un om foarte instruit, care făcuse studii înalte (filosofoie, poetică, limbi străi­ ne, etc.) Ia Constantinopol 4 • Cert este însă că tîmărul Virnav a studiat la Viena filosofia şi medicina pe aceasta din urmă continuînd-o şi terminînd-o la Pesta. în iunie 1836, el obţine diploma de doctor in medicină, cu lucrarea de doctorat Rudiment.al phisiographiae Moldaviae (Elemente de fiziografie a l\1oldovei). Era prima diplomă obţ,inută de un doctor originar din Moldova. Întrucît se remarcase prin cunoştinţele sale, lui Vîrnav i s-a acordat dreptul de a practica medicina în toate statl•le Imperiului austro-ungar. 1 Enciclopcdia Cugetarea, Bueureşti, 1 ()40, p. 88·1, \'. Gomoiu, Repcrtor de medici, {arveterinari, Brăila, 19:!8, 1, pag. 447. 2 S. Leca, Familiile boiereşti - genealogie, p. 491 3 A. Gorovci, MonorJra(ia oraşului Botoşani, p. 15:l. 4 Arh. SI. Iaşi, Fr.1764 op. 2013 ds.1182 I. 244. macişti ~i www.cimec.ro 474 V. BINZAR El se întoarce totuşi în Moldova. unde solicită libera practică, care-i este acordată în iunie 1837, pe baza unui strălucit examen susţinut în faţa Comisiei doctoreşti (formată din protomedicul Sachelarie. Dr. Iosif Viola si Dr. Iacob Cihac) 6 • În acelaşi an este angajat de Comitetul Sănătăţii ca medic la cvartalul I din Iaşi, devenind totodată şi membru al comisiei doctoriceştF calitate în care a desfăşurat o activitate bogată. În anul 1840 a fost trimis de către Comitetul sănătăţ.ii în Austria, Germania şi Bavaria, pentru a studia organizarea sanitară din aceste state şi în special, metodele hidroterapice preconizate de Priessnitz. Vizitînd numeroase oraşe din ţările amintite, el a întocmit planuri şi rapoarte în care a relatat tot ce a socotit ,,că poate să aducă folos patriei"g. ln anii 1852 - 1853, C. Vîrnav a ocupat inalta funcţ.ie de proto-medic (medic primar) al Moldovei 9 iar, prin 1860 îl, găsim funcţionînd ca medic la "Spitalul Epitropiei Generale Sf. Spiridon din Iaşi 1 ". În 1838, C. Vîrnav a devenit membru al Societăţii de medici şi uaturalişti din Iaşi, unde a ocupat pe rînd funcţiile de conservator al muzeului, secretar I şi apoi pe aceea de vicepreşedinte 11 • În cursul întregii sale cariere medicale a rămas strins legat de această societate, pentru al cărei progres a dus o luptă susţinută. Prin activitatea sa practică, ştiinţifică şi publicistică a adus o importantă contribuţie la crearea medicinei ştiinţifice româneşti. După reîntoarcerea în Moldova, C. Vîrnav nu pierde contactul cu medicina europeană, ci dimpotrivă, el lărgeşte permanent acest contact, fapt uşor de demonstrat dacă ttrmărim bogate le izvoare de informare de care s-a servit în lucrările sale. t n adevăr, după propria sa, mărturisire, pentru elaborarea primei lui lucrări, pomenite mai sus, C. Vîrnav în timpul studiilor înstrăinătate, a strîns cu sîrguinţă toate datele interesante găsite la diverşi autori; el a preluat aceste date în mod critic, cu mult discernămînt, şi înglobîndu-le în propriile sale cercetări, a alcătuit fiziografia Moldovei 12 • Printre izvoarele folosite în fiziografia lui C. Vîrnav, se întîlnesc lucrările a numeroşi istorici, geografi, călători şi observatori străini, care au scris despre ţara noastră (începînd cu Georgius de Reichersdorf, contemporanul lui Petru Rareş şi pînă la cei mai recenţi autori din vremea respectivă). Un capitol important din fiziografie îl constituie descrier.:-a bolilor din Moldova. Neavînd însă la îndemînă date statistice locale, Vîrnav, foloseşte Ari!. SI. Iaşi, Fr. 1 772 op. :~8 8(H f. 67 Ari!. SI. laşi, Tr. 1 757 op. 2 005 Ds. 93 f. 123. La fila nr. 9 Cen·1·ea lui C. Virnav "Gios iscălitul, doctor de medştină şi ficior de boier din pămintul acesta, roagă pe dnst. Comitdul Sănătăţii să binevoiască a slobozi Yoe a face pracsis in prinţipatul acesta,. alăturînd totod~tă şi diploma sa spre lncuviinţata cercetare". 7 idem, f. 94. 8 A.rl!. Si. 1 aşi, Fr. 1 787 Ds. 596 f. 1. ~ Ga:ela de Alo/davia, XXIY, n. 31, p. 125 ; G. Z. Pcttescu, Ludovic Steege, medic, Bucureşti, 1944. p. 15. 10 ;-.;. A. Bogdan, Societatea medico-na/llra/istă şi mu:eu/ istorico-natura/ din 1aşi, 1919, p. 111. u lhidem, p. 4:.! şi 7<t. 1 ~ C. YîrnaY, El~menle pl!isiograpl!iae Jlilo/dcllJiac, Pesta, 1836 p. 3 5 6 www.cimec.ro Dt·. C. VIRNAV 475 lucrarea lui Andreas Volf "Beitrage zu einer statistici! - historichen Beschreibung des Fiirstenthums Moldau" (Sibiu 1805), la care adaogă şi cercetările sale personale. Pentru clas··ificarea şi descrierea bolilor epidemice, Vîrnav s-a orientat după lucrările wstitului epidemiograf german Friedrich Schnurrer (1774 - 1833): Chronik der Seuchen", "Geographische Nosologie" şi "Charte iiber die geographische Verbreiiung .Per Krankheiten". De asemenea cu ocazia redactării dizcrtaţiei sale, a consultat şi voluminoasa operă în 17 volume a prof. Joha nn Neponuk Rust (1775 - 1840) din Berlin : "Teoretisch praktisches Handbuch der Chirurgie". Fiind mereu preocupat de îmbunătăţirea asistenţei medicale în Moldova, precum şi de găsirea unor metode terapeutice eficiente, el cercetează cu o ~a­ zia călătoriei amintite mai sus, în diferite ţări în Europa, modul de organizare al asistenţei medicale, instituţiile spitaliceşti, metodele de tratament, etc. revenind în ţară cu o bogată documentaţie, în baza căreia a făcut propuneri interesante autorităţilor sanitare şi conducerii statului -prezentînd şi planuri de spitale după tipul celor din Viena şi Munchen, modele de mobilier medical, etc. şi instrucţiuni cu privire la administraţia medicală. In călătoria sa în străinătate el a fost impresionat în deosebi de metodele hidroterapice practicate de Vincenz Priessnitz (1790 - 1851) la Grăfenburg, unde Vîrnav a stat timp de 8 săptămîni, iniţiindu-se sub directa povăţuire a fondatorului hidroterapiei moderne. Concepţia iluministă a progresului prin culturalizarea maselor a caracterizat întreaga activitate a lui C. Vîrnav. El a fost iniţiatorul răspîndirii organizate, sistematice, a cunoştinţelor medicale în popor, în care scop a început să editeze cu data de 1 martie, 1844 revista "Pouăţuitorul Silncltăţii şi a Economiei", foaie periodică pentru poporul românesc". Cu apariţia acestei gazete începe popularizarea sistematică a cunoştinţelor medicale în ţara noastră • Doctorul Vîrnav apare astfel ca un adevărat protagonist, nu numai pentru motivul că este prima publicaţie cu asemenea preocupări, ci şi pentru faptul că ea se adresează maselor, şi nu numai din Moldova, ci întregului popor românesc, fapt care nu avea nici un precedent. Gazeta era concepută pentru o triplă tematică: medicină umană, medicină veterinară şi economie, dînduse prioritate, binenţeles popularizării cunoştinţelor medicale. Revistaera foarte preţuită de intelectualitatea din toate ţările române. Semnificativ este în acest sens aprecierea de care s-a. bucurat din partea doctorului Pavel Vasici din Trausih·ania. Aceasta, dorind ca revista să fie cît mai răspîndită dincolo de munţi, scrie un elogios artico.I în Gazeta de Transilvania în care spune printre altele: "A mai vorbi dară ceua despre folosul ce-l poate aduce acest jurnal aflu de prisos, căci el luceşte ca lumina soarelui ; numai atit ar fi de dorit ca să se lăţească între toţi românii, pentru a căror folos este întemeiat". Vasici el urează lui Vîrnav şi colaboratorilor săi "care asudă în ramul acesta ele ştiinţă atît de sterp", să aibă răbdare şi neclintită statoruieie, în speranţa ,,ca scumpa lor semnătură să nu afle pămînt sterp" 14 • 13 13 V. Gomoiu, lsloria presei mediralc din România, Bucureşti, 1936 p. 18. u Gazeta de 1'ransi/vania, 17 mai 1840, p. 160. www.cimec.ro 476 V. BlNZAR Revista a apărut un an întreg de două ori pe lună. În numărul 24 al revistei Vîrnav publică o înştiinţare în care promite că, în ciuda greutăţilor intimpinate, Povăţuitorul va apare şi în continuare, cerînd totodată sprijinul autorităţilor pe care nu 1-a obţinut. El s-a izbit cel mai adesea de refuzurile categorice ale dregătorilor, care răspundeau că boierii şi negustorii ştiu­ tori de carte "nu sînt ohotnici să se abonarisascii la această revislă" 15 , Activitatea de răspîndire a cunoştinţelor medicale a fost reluată de Costache Vîrnav în 1851, redactînd ,.Foaia Societăţii de medici şi naluralişii din Principalul 1\llo/dovei" care avea deasemenea scopul, mărturisit în înştiinţarea din primul număr, "de a înzestra obştea cititoare cu potrivite învăţături din şti­ inţele naturii şi, mai cu seamii din medicinii şi din dietetică sau igienă". Şi de această dată Costache Vîrnav face apel la ,,toţi acei ce ştiu să poarte condeiul", ca să-şi ofere colaborarea, "cr'ici a lucra pentru folosul obştei este iarăşi o plăcere de care sufletul cel plin de 11irtute se bucur(/ neincetat". Această revistă a apărut eu oarec.are neregularitate în anii 1851 şi 1852 după care editarea ei a încetat, din lipsă de sprijin. Pe lîngă cunoscuta dizertaţie !-ii articolele din cele două publicaţii amintite, doctorul Vînrav a mai r-laborat o serie de lucrări: ,.Cercetiiri asupra apelor de la Slânic", (1 817); Despre holera epidemiceascli" (1848) "Povâţuiri la epidemia de lwlerr'i pentru preoţii şi sr'itenii din 11foldoua" (1853), "Despre lwlera asiascr'i" (1872). C. Vîrnav a fost un adept condus al medicinii profilactice. În bogata sa activitate practică el a dus o luptă susţinută pentru combaterea variolei prin vaccinarc după metoda lui Jenner aducind el însuşi vaccin antivariolic şi lanţete de al Viena. De asemenea o luptă acerbă a dus în contra holerci "care - sp.unea el -au in,qrozit, nu Europa întreagr'i, ci toate pr'irţile lumii" -- 16 • Valorificarea experienţei milenare a medicinei populare se bucură de toată cinstea în lucrările lui Vîrnav. De altfel, încă în teza sa de doctorat., el afirmă cu. convingere, eă medicina populară a moldovenilor, deşi empirică în cea mai mare parte, este demnă de toată atenţia medicilor. Istoricul B. P. Haşdeu, citind despre leacurile populare din lucrarea lui Vîrnav Rudiment phisiographiae Moldauial, constată cu surprindere că ele sînt atît de vechi, încît le găsim aproape neschimbate şi în operele scriitorilor latini, în special în Hist.oria Naluralis a. lui Pliniu cel Bătrîn 17 • Concepţ.ia preventivă a doctorului Cost.ache Virnav este expus deosebit de limpede într-una din lucrările sale: "Scop11l şi ţinlirea medicinei n11 este numai de a uindeca boalele omeneşti; ea are şi alt scop, mult mai înalt şi mult mai folositor pentr11 omenire, adică de a feri pe om de boale, şi care îl îndeplineşte prin ramul ei numit dieteticli sau igienri"H. . Prin lucrările sale doctorul Cost.ache Vîrnav a contribuit si la eleborarea vocabularului stiintific românesc. Termenii medicali folositi îr{ scrierile sale aveau, în acel 'timp, o circulaţie curentă în limba literară.' Scrisul său se caracterizează, în general, printr-un aspect arhaic şi popular 1 " sau cum foarte 15 16 17 1 " 19 ..l.rh. SI. /a.~i, Tr. 1772, op. 2 020/5 345 f. 1 şi urm. C. Vlrnav, Despre holera epidemicească, p. VIII. B. P. Haşdeu, Revista ştiinţifică, III (1872), n. 21. V. Vlrnav, op. cit., p. 67. N. A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice romăneşti, Bucureşti, 1972, p. 73. www.cimec.ro 477 Dr. C. VlRNAV bine îl caracterizează contemporanul său Vasici, "stilul (lui) este popular, dulce şi poate fi de cei mai .simpli inteles". Într-adevăr, doctorul Vîrnav a urmărit cu perseverenţă acest scop, mai ales că avea convingerea, influenţat desigur şi de Gh. Asachi, că pentru a găsi în limba patriei cuvintele şi expresiile necesare redării noţiunilor ştiinţifice este necesar "să se iee mai mult in băgare de seamă cum vorbeşte românul de prin sate". Atunci, spune el, vom auzi din gura acestuia cuvinte şi expresii "de care nici nu visează acei cărora li s-au ros coatele şezind pe catedră". De exemplu, menţionează Virnav, cînd românul zice "mă cearcă o boală" nu înelege altceva decît ceea ce înţeleg medicii prin cuvintele prodroma mobih. Deşi nu intră în tema de faţă, ami11-tesc totuşi că Dr. Costache Vîrnav, a participat Ia mişcarea revoluţionară de la 1848, a fost ca şi fratele său ScarIat Vîrnav un vajnic luptător pentru unirea principatelor. S-a stins din viaţă în 1877, la 71 de ani. "Om remarcabil in domeniul său ca spirit inovator", publicist ,,încălzit de speranţele natiei sale"q, cum îl caracterizează Nicolae Iorga, doctorul Costache Vîrnav rămîne o figură luminoasă a trecutului nostru medical, un adevărat protagonist al medicinii ştiinţifice româneşti. 20 21 , C. Vlrnav, op. cit., p. 20 N. Iorga, Medicii şi medicina in trecutul romdnesc, Buc., 1919/p. 1' www.cimec.ro www.cimec.ro SAVANTUL ANDREI POPOVICI-BAZNOŞANU IACOB HALLER S-a născut în anul 1876 în nordul Moldovei, fiind legat de natură, de frumuseţile ei încă din tinereţe. El a îndrăgit natura, vieţuitoarele ce o compun, susţinînd un principiu logic şi în acelaşi timp de conţinut adînc ştiinţific privind rolul fiecărei plante şi fiecărui animal din biosferă. El a susţinut tocmai că fiecare organisiŢl viu, oricît de neînsemnat ar fi, are un rol în cadrul organizării materiei vii tocmai a nivelurilor ei de organizare. Ca stare fiind atît de mult atras de natură, încît a rămas toată viaţa sa un adînc pasionat biolog. După ce şi-a format o minuţioasă pregătire de cultură generală la Liceul "A. T. Laurian" din Botoşani, el urmează cursurile universitare în specialitatea ştiinţe naturale la Bucureşti, Munchen şi Berlin. A fost un serios şi distins elev al liceului nostru, pe care l-a absolvit, iar cele înYăţate în şcoală, i-au ajutat enorm în pregătirea sa ştiinţifică din facultate. Şi-a făcut pregătirea didactică în Şcoala normală superioară din Bucureşti. El a funcţionat la Universitatea din Bucureşti din anul 1899, luna ianuarie pînă-n iunie 1941, cînd s-a pensionat, trecînd prin toate funcţiile începînd cu preparator universitar, şef de lucrări, conferenţiar - în anul 1907 şi ulterior, iar din septembrie 1920 -profesor titular al catedrei nou creată de zoologie descriptivă. Profesorul emerit Popovici-Bâznoşanu s-a făcut cunoscut, remarcat şi apreciat ca pedagog desăvîrşit, dar în acelaşi timp ca cercetător şi îndrăgit observator al naturii. .., l u cei 42 de ani de activitate didactică, parţial întreruptă în timpul studiilor sale în străinătate, a reuşit să formeze zeci de generaţii de biologi insuflîndu-le dragostea de natură de care era atît de pasionat· profesorul lor. Erau foarte fericiţi studenţii săi cînd făceau excursii ştiinţifice sub îndrumarea savantului Popovici-Bâznoşanu, unde, la fiecare pas, le împărtăşea din cunoştinţele sale vaste ca cercetător şi naturalist. El făcea observaţii atît de subtile la fiecare pas, ce aproape nimeni nu le remarca. El îi învăţă pe studenţii săi că citească şi să cunoască toate tainele naturii. În felul acesta activită­ ţile desfăşurate în laboratorul de zoologie descriptivă erau desfăşurate cu măestrie pedagogică rar întîlnite, de aici explicaţia şi concluzia temeinicei pregătiri a şcolii sale de studenţi. Laboratorul de zoologie descriptivă a fost creat In 1922 in clădirea centrală a Universităţii, însă lucrările au durat mult, pînă în anul 1924 cind a fost dat in funcţiune. Acest laborator creat după www.cimec.ro 1. HALLER 480 ultimele indicaţii moderne din timpul acela a avut şi o secţie specială de entomologie şi parazit.ologie agricolă -această secţie a fost condusă de un bun coleg al său Wilhelm Knechtel. Profesorul Popo\'ici-Bâznoşanu, preciza că "nu este suficient să priveşti speciile aşezate in rafturile de clasificare ale unui muzeu, ci trebuie să le consideri şi rafturile naturii". Ca atare indicaţia dată a fost ca studiile zoologice să fie făcute şi in afara laboratorului, in natură, în felul acesta el preconiza, înfiinţarea unei staţiuni zoologice experimentale în natură. Ca atare, din iniţiativa sa, în martie 1922 s-au pus bazele actualei Sta iuni de cercetări zoologice din Sinaia. Cu această ocazie profesorul Andrei Popovici-Bâznoşanu s-a remarcat ca un distins organizator prin activitatea sa desfăşurată in această staţiune experimentală. Personal, în iulie 1953 am vizitat staţiunea experimentală Sinaia -unde am avut multe de văzut şi de învăţat. El a fost mult apreciat de savanţii Emil Racoviţă, Ioan Cantacuzino, Constantin Kiriţescu, Ludovic Mrazec, Traian Săvulescu şi de mulţi alţii. A fost fondatorul "Societăţii Naturaliştilor din România". Prin proce sul verva! nr. 1 din 13.V.1899 el arăta -citez "înfiinţarea unei societăţi a tuturor naturaliştilor din ţară, spre a studia fauna, floraşi geologia ţării". Se vede clar înfiinţarea acestei societăţi preconizată de el. Procesul verbal a fost semnat de Constantin Kiriţescu, şi alte personalităţi ale ştiinţei româneşti. El a. fost preşedinte al acestei Societăţi timp de 49 de ani. Subliniez cu această ocazie şi publicaţiile acestei societăţi : "Publicaţiile Societăţii Naturaliştilor din Yomânia" şi "Buletinul Societăţii Naturaliştilor din România". · Această societate prin rodnica ei activitate a atras pe toţi profesorii de toate gradele ce predau ştiinţe naturale. Activităţile multiple cu caracter didactic, ştiinţific, obştesc au fost valoroase permiţînd un permanent schimb de păreri şi informări. Profesorul Andrei Popovici-Vâznoşanu este cunoscut şi ca autor de manuale împteună cu C. Kiriţescu. Subsemnatul în primul deceniu de activitate, am recomandat manualele de zoologie, botanică şi anatomie elevilor din cl~­ sele gimnaziale în şcolile de cultură generală din Dorohoi unde am ·lucrat. De pe aceste manuale au învăţat multe generaţii de elevi din întreaga tară fiind foarte accesibile. ' Activitatea sa este atit de vastă încît este greu să fie expusă într-un material atît de sintetizat. El a desfăşurat o rodnică activitate in cadrul comisiei pentru ocrotirea naturii din care a făcut parte alături de prof. Al. Borza şi alţii. Cercetarea ştiinţifică a cuprins primul plan al activităţii sale. El între altele a studiat biologia animală, publicînd numeroase lucrări din acest domeniu din ţara noastră, şi din străinătate. Ca preocupări din anii 1954 şi 1959 s-au referit mai ales la diverse probleme de sinteză din biologie legate de fenomenele de adaptare şi convergenţă. In baza cunoştinţelor şi observaţiilor făcute în cursul vieţii sale (el a trăit 93 de ani). A decedat în anul 1969. Profesorul Andrei Popovioi-Bâznoşanu a făcut o analiză obiectivă a modului de interpretare a acestor fenomene în lumina concepţiilor diferiţilor biologi, privind totul prin prisma comparaţiilor şi exemplificărilor. A căutat să îndepărteze confuziile ce se puteau ivi www.cimec.ro A I'OI'OVICI-BĂZNOŞANU 481 in interpretarea acestor fenomene. Aici a fost remarcată tocmai gîndirea sa Acesst om de ştiinţă s-a remarcat şi pe tărîm obştesc, aYind o bogată activitate în afara catedrei. În felul acesta se subliniază bogata sa aeth·itate în contribuţia adusă la dezvoltarea culturală a ţării. El s-a achiLat minuţios de toate sarcinile ee i s-au încredinţat. 2\Icnţionăm aportul adus de el în diversele Societăţi ştiinţifice ale ţării noastre, inclusiy în ultimul timp în Societatea de ştiinţe biologice din R.S.R. El a fost un bun patriot, muncind alături de alţi oameni de ştiinţă pentru dezvoltarea necontenită a ţării. Cu ocazia sărbătoririi Centenarului Universităţii din Bucureşti în anul 1964 Conducerea de Partid şi de Stat i-a conferit, pentru rodnica şi îndelunga ta sa activitate de profesor universitar, cercetător şi savant, distincţia de profesor emerit. Aplicăm în predarea ştiinţelor biologice în liceul de cultură generală multe date din vasta sa operă ştiinţifică, mai ales în expunerea capitolului în anul IV, care se referă la dezvoltarea biologiei în ţara noastră. ştiinţifică biologică. www.cimec.ro www.cimec.ro · Tiparul exeoutat sub C'd. nr. 218, la Intreprinderea Poligrafic<'i Inşi str. 7 Noiembrie, nr. 49 www.cimec.ro www.cimec.ro