Diagnosticul radio-imagistic

in traumatologia maxilo-
faciala
Profesor: Nicolai Nalivaico,conferentiar universitar
Realizat de: Bernaz Olesea,Costea Lucia
Grupa S1504
• Fracturile oaselor craniului facial este una din cele mai frecvente
patologii ale scheletului. Incidenta traumatismului in raport cu
alte patologii ale oaselor masivului facial si craniului are tendinta
de crestere permanenta. Aceasta se datoreaza complexitatii
tehnice, urbanizatiei, cresterii considerabile a numarului de
vehicole din ultimele decenii
 Masivul facial
• Constituie un bloc osos unic pluricavitar, compus di 13 oase, sudat la
baza craniului,etajul anterior si mijlociu, itr-un unghi de 45 grade fata
de planul de la Frankfurt

• Cu baza cranilui realizeaza un veritabil ansamblu

biomecanic,anatomic,anatomopatologic si clinic indisociabil

• Aceste elemente justifica termenul de complex cranio-facial a caror

structuri asigura rigiditatea intregului ansamblu
Clasificarea fracturilor ( dacă se asociază sau nu cu
afectarea arcadei dentare)
• I Fracturi care intersectează arcada dentară

• 1)bilaterale ( disjuncţii cranio- faciale ) simetrice şi asimetrice

• 2)unilaterale
• 3)verticale şi oblice

• II Fracturi care nu interesează arcada dentară

• 1)laterale ( zigomato- malare, orbitare )

• 2)mediane superioare (ale frontalului, ale oaselor nazale, ale
etmoidului,ale sinusului maxilar, etc.
Clasificarea fracturilor conform Le Fort:

• Fracturi de tip Le Fort 1 : sunt de obicei cauzate de lovituri in

portiunea inferioara a maxilarului,in special cind forta impactului este
directionata de sus in jos
• Fracturi de tip Le Fort II (sau piramidale) - sunt de obicei cauzate de
lovituri aplicate în porțiunea de mijloc a maxilarului.
• Fracturi de tip Le Fort III (disjuncții craniofaciale înalte) – pot fi
cauzate de lovituri aplicate în regiunea superioară a maxilarului sau
punții nazale.
Fracturile mandibulei
• - fracturi partiale ce intereseaza o portiune
limitata a osului mandibular, cu urmatoarele forme
clinice: fracturi ale crestei alveolare si fracturi ale
marginii bazilare.
• - fracturi totale impartite dupa sediul liniei de
fractura in urmatoarele entitati anatomo-clinice
• 1. Fracturi ale regiunii simfizare regiune cuprinsa intre cei
doi canini. Fracturile acestei regiuni se subimpart in
fracturi medio-simfizare si fracturi paramediene

• 2. Fracturile laterale ale ramului orizontal : linia de fractura

poate fi situata intre canin si ultimul molar, cu deplasari mari
ale fragmentelor si tulburari de ocluzie consecutive;
deoarece este interesat si canalul mandibular in care gasim
nervul alveolar inferior apar tulburari de sensibilitate (hipo
sau anestezie) la nivelul hemibuzei inferioare de partea
respectiva (semnul lui Vincent)
• 3. Fracturile regiunii unghiului mandibular (gonion): in cazul in
care linia de fractura trece inaintea intersectiei muschilor
maseteri si pterigoidian, se produc deplasari foarte mari ale
fragmentelor. Cand linia de fractura este situata in grosimea
muschilor, deplasarile sunt absente sau minime.
• 4. Fracturi ale ramului ascendent : dupa directia liniei de
fractura pot fi: verticale cu deplasari minime si simptomatologie
redusa, si oblice sau orizontale cu deplasari importante ale
fragmentelor ce duc la scurtarea ramului vertical al mandibulei,
materializate clinic prin : inocluzie frontala (spatiul intre dintii
frontali superiori sau inferiori), contact molar prematur
• 5. Fracturile condiliene : impartite in subcondiliene
joase si subcondiliene inalte (transcervicale). Se produce
scurtarea ramului ascendent cu inocluzie frontala, contact
molar prematur, ocluzie in doi timpi si devierea mentonului
de partea fracturata.
• 6. Fracturile coronoidei sunt rare, asociate cu fracturi de
arcada temporo-zigomatica. Apare deschiderea dureroasa a
gurii.
Fracturi ale maxilarului (masivul facial) sistematizate in :
Fracturi parietale :
- ale crestei alveolare
- fracturi ale tuberozitatii;
- fractura peretelui anterior al sinusului
- fractura apofizei ascendente
- fracturi ale boltii palatine.
Fracturile totale , care pot fi:
- fracturi orizontale - cu trei forme:
1. Orizontala inferioara(Guerin sau Le Fort I): linia de fractura trece prin
orificiile nazale, fosa canina, tuberozitate si apofiza pterigoida in 1/3 inferioara..
2. Orizontala mijlocie(Le Fort II): linia de fractura trece prin oasele nazale,
apofiza ascendenta a maxilarului superior, podeaua orbitei apoi coboara prin peretele
anterior al sinusului pe osul malar, pana la apofiza pterigoida.
3. Orizontala superioara (Le Fort III) sau disjunctie cranio-faciala inalta. Linia
de fractura trece prin oasele nazale, apofiza ascendenta a maxilarului, peretele intern al
orbitei, peretele extern al orbitei, apofiza frontala a malarului, pana la apofiza pterigoida.
• Fracturi dentare . Etiologie

• scrasnirea sau inclestarea puternica si necontrolata a dintilor

• consumul de alimente foarte dure
• un traumatism puternic la nivelul capului (in special la nivelul barbiei
sau mandibulei)
• schimbari bruste de temperatura la nivelul cavitatii bucale
• obturatii mari care pot compromite rezistenta dintelui
• dintii care au suferit tratamente endodontice (au nervul scos) sunt
mai susceptibili la fracturi deoarece au o rezistenta mai scazuta
• Fracturarea unghiului incizal
• Un dinte frontal (incisiv sau canin) se poate "ciobi" prin detasarea unei mici
parti din smalt la nivelul unghiului incizal. De obicei, asemenea afectiuni nu
provoaca dureri
• Fractura cuspizilor
• Cuspizii sunt proeminente de forma piramidala care apar pe fata ocluzala a
dintilor posteriori (molari sipremolari). Un cuspid se poate fractura daca
este slabit, de obicei in jurul unei obturatii vechi.
• Fisura verticala a dintelui
• Fisurile verticale pornesc de la marginea ocluzala a dintelui (pe care se
realizeaza masticatia) si se extind vertical spre radacina. In asemenea
situatii, dintele nu este inca detasat in doua parti distincte desi, cu timpul,
fisurile dentare vor evolua spre varful radacinii si se vor mari
• Fractura verticala totala a dintelui
• In asemenea situatii, linia de fractura strabate toata lungimea dintelui,
acesta fiind separat in doua parti. In multe cazuri, fractura totala este
rezultatul unei fisuri verticale netratate.Dintele fracturat poate dezvolta
infectii si abcese la nivelul gingiei inconjuratoare. Pot aparea dureri la
masticatie sau la atingerea dintelui.
• Fractura radiculara verticala
• Fracturile radiculare verticale au punctul de plecare la varful radacinii si
evolueaza treptat spre coroana dintelui. Deoarece simptomatologia este
saraca (de obicei, nu apar dureri sau alte semne), asemenea fracturi pot
ramane nedescoperite un timp indelungat.

• Spre deosebire de fracturile osoase, fracturile dentare nu se vindeca in

intregime. In ciuda tratamentului, unele fisuri vor continua sa progreseze
periclitand sanatatea si stabilitatea dintelui. Totusi, tratamentul este
important pentru a elimina durerea si a crea cele mai bune conditii
pentru ca fractura sa nu se agraveze
• Luxatia dentara-Deplasare anormala a dintelui in alveola sa. O
luxatie dentara este cauzata de o leziune a ligamentului alveolodentar
provocata de un soc. Ea se traduce printr-o mobilitate anormala, uneori
asociata cu o deplasare a dintelui, care se infunda in alveola sa sau, din
contra, iese din ea in mod anormal. tratamentul, intreprins de urgenta,
consta in repunerea la loc a dintelui si in fixarea lui temporara de dintii
invecinati cu ajutorul unui aparat.
• Contuzia - Traumatism care afectează ligamentele periodontale
manifestată prin hemoragie şi edem.
• Subluxaţia • Traumatism dentar care afectează ligamentele periodontale,
evidenţiată prin creşterea mobilităţii dintelui, neînsoţită de deplasarea lui.
• Câteva ligamente periodontale sunt rupte, determinând uşoară sângerare
în şanţul gingival.
• Luxaţia extruzivă • Traumatism dentar caracterizat prin deteriorarea totală
sau parţială a ligamentelor periodontale rezultând slăbirea ancorării şi
deplasarea axială a dintelui din alveolă. • Alveola osoasă este intactă, iar
deplasarea axială generează aspectul de protruzie mai mult sau mai puţin
accentuată a dintelui interesat. • Structurile afectate • pachetul vasculo-
nervos pulpar este rupt, • ligamentele periodontale: o parte sunt rupte şi
restul sunt elongate
• Luxaţia laterală • Traumatism dento-parodontal caracterizat de deplasarea
dintelui în alt ax decât cel de erupţie. • Este însoţită de o fractură a peretelui
alveolar vestibular sau palatinal care rareori afectează un singur dinte. • În
cele mai multe cazuri apexul dintelui interesat este forţat în peretele osos
deplasat, dintele devenind imobil. • Structuri interesate • Pachetul vasculo-
nervos pulpar este rupt. • Ligamentele periodontale sunt parţial sau total
rupte. • Peretele alveolar vestibular sau palatinal este fracturat. • Apexul
dintelui este blocat.
• Luxaţia intruzivă • Repezintă traumatismul prin care dintele este dislocat
axial în osul alveolar. Este însoţită de fractura cominutivă a osului alveolar. •
De regulă este un traumatism extensiv implicând mai mulţi dinţi.
• Avulsia dentară • Traumatism în urma căruia dintele interesat este complet
separat de structurile de suport şi este deplasat în afara alveolei. • Structuri
interesate • Ruptura pachetului vasculo-nervos pulpar. • Separarea
ligamentelor periodontale. •Expunerea totală a dintelui în afara alveolei.
• EVOLUŢIA FRACTURII
• Odată cu fractura osului se rup vasele sanguine din spaţiile medulare
rezultândo hemoragie locală cu formarea unui cheag sanguin , cu
extravazare de fibrină şi fibroblaşti, formându-
se calusul fibros. Acesta se va transforma în calusconjunctiv în care
substanţa mezenchimală a cheagului se transformă în
substanţă preosoasă; fibroblaştii produc fibrile colagene ; hiperemia loc
ală determinădemineralizare locală cu lărgirea fracturii, apoi hiperemia
scade, apar
osteocitelecare produc trabecule subţiri cu tendinţă la unire, formându-
se calusul osos propriu-zis ce apare la 20-30 de zile . Radiografic
are aspect de manşon fin , slabradioopac, fără structură osoasă, cu
margini difuze ; cu timpul opacitatea devinede intensitate mai mare,
structura trabeculară devine evidentă , iar sub acţiuneaforţelor
mecanice osul capătă structura normală .
• COMPLICAŢII

• osteite, osteomielite, osteonecroze

• calus vicios mare, deformat, dureros cu false anchiloze

• întârziere în consolidare, fractura apare lărgită, cu margini neregulate,

şterse
, apar mai frecvent la mandibulă, datorită resturilor radiculare, eschilelo
r osoase, corpilor străini, precum şi în avitaminoze, disproteinemii.

• pseudoartroza : oprire în evoluţie a calusului ; apare ca o uonă

mai mult saumai puţin întinsă de radiotransparenţă între
capetele osoase care sunt rotunjite,cu contur net, fără demineralizare
marginală