CAPITOLUL VII.

EXAMENE ENDOSCOPICE

FIŞA Nr. 7.1.

DEFINIŢIE
- Vizualizarea şi examinarea directă a organelor sau cavităţilor cu ajutorul endoscoapelor - aparate
cu fibre optice şi un sistem de lentile ataşate unui tub flexibil sau rigid.
OBIECTIVE
- Examinarea cavităţilor şi organelor pentru stabilirea diagnosticului
- Îndepărtarea unor corpi străini
- Aspirarea secreţiilor
- Recoltarea unor tragmente de ţesut în vederea biopsiei
- Hemostaza cu laser
- Efectuarea unor manevre chirurgicale
TIPURI DE EXAMENE
- Artroscopia - vizualizarea directă a interiorului articulaţiei pentru examinarea şi efectuarea unor
proceduri chirurgicale (eliminare de menisc sau pinten osos, reparare de ligamente, recoltarea
biopsiei)
- Bronhoscopia - vizualizartea laringelui şi arborelui traheobronşic în scop diagnostic, biopsierea
leziunilor suspecte, aspirarea sputei din bronhii pentru efectuarea culturilor. În scop terapeutic prin
bronhoscopie se realizează: controlul sângerării din bronhii, îndepărtarea corpilor străini, aspirarea
secreţiilor în caz de obstrucţie sau atelectazie postoperatorie, iradierea endobronşică cu iridiu.
- Citoscopia - vizualizarea directă a uretrei şi a vezicii urinare în vederea stabilirii diagnosticului,
efectuarea biopsiei de prostată, recoltarea urinei direct din uretere, identificarea sursei de hematurie.
În scop terapeutic se foloseşte pentru rezecţia tumorilor mici, plasarea cateterelor în pelvisul renal,
hemostază, pentru iradierea tumorilor.
- Histeroscopia - examinarea directă a cavităţii uterine cu ajutorul unui endoscop subţire introdus pe
cale vaginală prin colul uterin.
- Esofagogastroduodenoscopia - (endoscopia gastrointestinală superioară, gastroscopia) - permite
vizualizarea directă a mucoasei tractului gastrointestinal superior. Prin esofago-gastroscopie se
poate efectua o biopsiere a formaţiunilor suspecte, îndepărtarea corpilor străini, oprirea sângerării.
- Laparoscopia - vizualizarea directă a organelor abdominale şi pelvine pentru stabilirea
diagnosticului şi realizarea unor intervenţii chirurgicale cu minimum de disconfort şi recuperare
rapidă.
- Mediastinoscopia - vizualizarea directă a spaţiului cuprins între stern şi cei doi plămâni unde se
află traheea, esofagul, cordul şi marile vase, timusul şi ganglionii limfatici. Permite efectuarea
biopsiei ganglionilor limfatici.
- Toracoscopia - vizualizarea pleurei, plămânilor şi mediastinului pentru identificarea şi
stadializarea neoplasmului, evidenţierea metastazelor, emfizemului, infecţiei pulmonare şi obţinerea
fragmentelor tisulare pentru biopsii.
- Rectosigmoidoscopia (sigmoidoscopia, proctoscopia, anoscopia) - examinarea endoscopică a
anusului, rectului şi sigmoidului şi obţinerea fragmentelor de ţesut pentru biopsie; îndepărtarea
polipilor, obliterarea hemoroizilor.
- Colposcopia - vizualizarea vaginului, colului uterin (cervixului) şi vulvei pentru evaluarea unor
leziuni şi obţinerea fragmentelor din zonele suspecte pentru biopsie.
- Colonoscopia - vizualizarea mucoasei întregului colon, valvei ileocecale şi ileonului terminal
pentru evidenţierea cancerului de colon, polipilor, inflamaţiilor intestinale, malformaţiilor,
hemoroizi şi pentru efectuarea unor manevre chirurgicale endoscopice.
FIŞA Nr. 7.2.
ROLUL NURSEI ÎN EFECTUAREA EXAMENELOR ENDOSCOPICE

OBIECTIVE
- Examinarea cavităţilor unor organe
- Îndepărtarea corpilor străini
- Recoltarea biopsiei
- Efectuarea intervenţiilor chirurgicale
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Aparatul endoscopic
- Măşti, mănuşi, ochelari
- Tampoane, comprese
- Spray anestezic, medicamente recomandate de medic
- Tăviţă renală
- Materiale pentru biopsie
- Material de dezinfecţie
- Sursa de lumină
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PREGĂTIREA PSIHICĂ
- Identificaţi pacientul
- Identificaţi cunoştinţele pacientului referitoare la examen
- Explicaţi pacientului necesitatea efectuării examenului recomandat de medic şi riscul
- Explicaţi modul de desfăşurare al examenului
- Obţineţi consimţământul sau verificaţi dacă a fost obţinut de medic
- Informaţi pacientul că se face anestezie şi descrieţi senzaţiile pe care le poate avea
- Informaţi asupra duratei examenului
b) PREGĂTIREA FIZICĂ
- Se atrage atenţia pacientului asupra regimului sau a restricţiilor alimentare
- Se verifică dacă au fost respectate
- Se goleşte cavitatea de examinat, dacă este copil se face spălarea dacă medicul recomandă
- Se face test de sensibilitate la xilină cu o zi înainte
- Se fac testele de coagulare
- Se administrează sedative cu o seară înainte, la recomandarea medicului
PARTICIPAREA LA EFECTUAREA PROCEDURII
- Se identifică pacientul.
- Se verifică recomandarea în foaia de observaţie
- Se verifică dacă pacientul a respectat recomandările, privind pregătirea specifică
- Se evaluează resursele fizice şi starea pacientului pentru a stabili modalitatea de transport la
camera de endoscopie sau la sala de operaţie
- Se pregătesc materialele care însoţesc bolnavul (foaia de observaţie, dosarul de nursing)
- Se însoţeşte pacientul la camera de endoscopie
- Se ajută pacientul să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare
- Se asigură poziţia corespunzătoare examenului
- Se servesc medicului instrumentele şi celelalte materiale în funcţie de examenul recomandat şi
scopul acestuia
- Se schimbă poziţia pacientului la cererea medicului şi se supraveghează starea acestuia
- Se informează medicul cu privire la modificările observate
- Se ajută pacientul să coboare după masa de endoscopie şi să se îmbrace
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Se ajută pacientul să se aşeze pe pat
- Se supraveghează şi se notează funcţiile vitale
- Se atenţionează să nu mănânce un timp variabil în funcţie de examen
- Se discută cu pacientul despre jena resimţită pe traiectul introducerii aparatelor şi se explică ce
trebuie să facă
- Se asigură repausul alimentar după examen în funcţie de anestezie şi organul examinat
- Se verifică eliminările (după caz) pentru a identifica sângerarea, mai ales după biopsie
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Se curăţă materialele folosite şi se pregătesc pentru sterilizare
- Se aşează materialele în dulapuri speciale
- Se colectează materialele de unică folosinţă în containere speciale, conform P.U.
- Se trimit la laborator materialele recoltate pentru biopsie
- Spălaţi mâinile
NOTAREA PROCEDURII
- Data, ora efectuării examenului
- Numele persoanei care a efectuat examenul
- Comportamentul pacientului
EVALUAREA PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul prezintă stare generală bună, nu acuză disconfort
- Observaţiile făcute în timpul examenului sunt liniştitoare pentru pacient
Rezultate nedorite/ce faceţi
- Pacientul acuză jenă
• Se explică pacientului că va dispare în ziua următoare şi se sfătuieşte ce are de făcut în funcţie de
organul examinat
- Sângerarea traseului
• Se anunţă medicul pentru a stabili conduita
• Se pregătesc la îndemână medicamente hemostatice şi materiale pentru administrare
- Prezintă febră, dispnee, dureri abdominale
• Se explică pacientului că febra dispare în 24 de ore
• Se anunţă medicul dacă pacientul prezintă dispnee, dureri abdominale

CAPITOLUL VIII. PUNCŢII

FIŞA Nr. 8.1.

DEFINIŢIE
- Pătrunderea cu ajutorul unui ac sau trocar într-o cavitate naturală sau neoformată (patologică) ori
într-un organ parenchimatos cu scop explorator sau terapeutic.
SCOPUL PUNCŢIEI
Explorator:
- Precizarea existenţei naturii, aspectului şi compoziţiei lichidului dintr-o cavitate; studierea
biochimică, bacteriologică şi citologică;
- Introducerea unor substanţe de contrast (aer);
- Prelevarea unui fragment de ţesut pentru examen histopatologic.
Terapeutic:
- Evacuarea colecţiei dintr-o cavitate atunci când produce fenomene de compresiune asupra
organelor din jur, când jenează funcţia;
- Introducerea unor medicamente
PRINCIPII GENERALE
- Pregătirea psihică a pacientului în vederea obţinerii consimţământului informat;
- Respectarea condiţiilor de asepsie şi antisepsie: dezinfecţia regiunii, pregătirea materialelor sterile
şi manevrarea septică, dezinfecţia mâinilor medicului şi ajutoarelor, utilizarea mănuşilor sterile.
- Pregătirea fizică a pacientului şi administrarea medicaţiei preprocedurale (sedarea, anestezie
locală)
- Alegerea locului puncţiei în funcţie de scopul urmărit;
- Asigurarea poziţiei corespunzătoare scopului şi locului puncţionat;
- Supravegherea pacientului în timpul puncţiei şi după puncţie;
- Evacuarea lentă a colecţiilor pentru prevenirea hemoragiilor şi tulburărilor hemodinamice.
- Dezinfecţia şi pansarea locului înţepăturii, aplicarea a 1 -2 fire de sutură dacă este cazul;
- Notarea puncţiei în F.O. şi în dosarul de îngrijire;
- Etichetarea şi expedierea la laborator a produselor.
- Puncţia pleurală (toracică) — pătrunderea cu ajutorul unui ac prin spaţiul intercostal până în
cavitatea pleurală pentru recoltarea sau eliminarea conţinutului. (În mod normal cavitatea pleurală
este virtuală.)
- Puncţia peritoneală (abdominală) - pătrunderea cu un ac sau trocar prin peretele abdominal în fosa
iliacă sau prin fundul de sac Douglas până în cavitatea peritoneală pentru determinarea prezenţei şi
naturii lichidului sau evacuarea acestuia.
- Puncţia pericardică - pătrunderea în cavitatea pericardică pentru evacuarea lichidului care
determină compresiune asupra miocardului.
- Puncţia articulară - se face în: cavitatea articulară în artrite acute şi cronice cu colecţii seroase,
serofibrinoase sau purulente, în hemartroze. Se recoltează lichid pentru examene de laborator, se
combate compresiunea locală, se injectează medicamente, se face artroscopie.
- Puncţia osoasă - pătrunderea cu un ac special în ţesutul spongios al unui os lat sau scurt pentru
recoltarea măduvei în vederea examenelor microscopice pentru diagnosticarea bolilor de sânge,
tumorilor şi pentru transplant de măduvă.
- Puncţia rahidiană - pătrunderea până în spaţiul subarahnoidian pentru măsurarea tensiunii
lichidului cefalorahidian, recoltarea lichidului cefalorahidian pentru examene de laborator,
administrarea unor medicamente sau substanţe de contrast, pentru realizarea anesteziei.
- Puncţia vezicii urinare - reprezintă o metodă de strictă necesitate în scop evacuator atunci când
cateterismul nu se poate efectua.
- Amniocenteza - puncţia cavităţii amniotice este o metodă de obţinere a lichidului amniotic prin
traversarea peretelui uterin pe cale abdominală sau vaginală în vederea studierii culorii şi
constituenţilor în suspiciunea de sarcină patologică.
- Puncţia colecţiilor - constă în introducerea unui ac într-o cavitate patologică cu scopul evacuării
sau recoltării conţinutului pentru examene de laborator.
- Puncţia biopsiei - pătrunderea cu un ac special într-un organ parenchimatos sau ţesut cu scopul
prelevării unui fragment ce va fi examinat histopatologic. Se efectuează puncţia: ficatului, splinei,
pleurei, prostatei, ganglionilor limfatici, nodulilor mamari .

FIŞA Nr. 8.2.

DEFINIŢIE
- Puncţia cavităţii peritoneale reprezintă pătrunderea în această cavitate cu ajutorul unui ac sau
trocar prin traversarea peretelui abdominal.
INDICAŢII
- Evacuarea lichidului de ascită;
- La pacientul politraumatizat;
- În abdomenul acut chirurgical
- Pentru stabilirea revărsatului abdominal;
- Pentru dializa peritoneală
SCOP
- Explorator - pentru precizarea diagnosticului
- Terapeutic - pentru evacuarea lichidului peritoneal care provoacă tulburări respiratorii şi
circulatorii prin presiunea exercitată asupra diafragmului
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă medicală / cărucior de tratamente;
- Ace groase sau trocare sterile de 3-4 mm diametru, prevăzute cu mandren;
- Seringi sterile de 20 ml, eprubete sterile
- Soluţie antiseptică (betadină);
- Casoletă cu comprese sterile; câmpuri sterile;
- Vas colector de 5-10 1, 1-2 tăviţe renale;
- Xilină sau novocaină 1%;
- Mănuşi sterile;
- Cearşaf împăturit în trei în lungime.
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Se explică pacientului importanţa şi necesitatea procedurii, se comunică durata (aprox. 30 min).
- Se obţine consimţământul informat;
b) FIZICĂ:
- Se explică pacientului poziţia din timpul puncţiei;
- Se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative;
- Se măsoară circumferinţa taliei şi se cântăreşte pacientul;
- Se recomandă pacientului să-şi golească vezica urinară înainte de puncţie.
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Se aşează pacientul în decubit dorsal la marginea stângă a patului, uşor înclinat spre stânga, cu
capul pe pernă.
- Se dezinfectează cu betadină zona care urmează a fi puncţionată (la unirea 1/3 internă cu 1/3
medie pe linia spino-ombilicală stânga - Monroe Richter).
- Se pregăteşte seringa cu xilină 1% şi se înmânează medicului care va efectua anestezia locală.
- Se oferă medicului acul sau trocarul cu care puncţionează peretele abdominal circa 3-4 cm,
perpendicular.
- Se retrage mandrenul de către medic şi se colectează lichid în eprubete sterile pentru examenele de
laborator. Se ataşează apoi la trocar sau ac un tub de polietilenă care asigură scurgerea lichidului în
vasul colector, dacă puncţia are rol evacuator.
- Se scurge lichidul în jet datorită presiunii intraabdominale nedepăşind 4-6 l la prima puncţie.
- Se scoate trocarul sau acul rapid la terminarea puncţiei.
- Pe locul înţepăturii se aplică bandaj compresiv din cearşaful împăturit în trei în lungime, pentru a
evita decompresiunea bruscă.
- Se măsoară şi se notează din nou funcţiile vitale şi vegetative.
- Se măsoară circumferinţa taliei şi se cântăreşte pacientul pentru a se putea compara valorile cu
cele iniţiale.
- Se monitorizează locul puncţiei cu atenţie.
- Se etichetează şi se trimit imediat probele la laborator.
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Se aşează pacientul în aşa fel încât locul puncţiei să fie cât mai sus.
- Se asigură în salon o temperatură optimă de 20-22 C° şi linişte pentru pacient
- Se menţine bandajul compresiv în jurul abdomenului 5-6 ore.
- Se supraveghează în permanenţă pacientul cel puţin 24 de ore după puncţie, anunţându-se medicul
la orice suspiciune.
- Se oferă la pat pacientului toate materialele de care are nevoie.
- Se alimentează pacientul la pat.
- Se administrează medicaţia prescrisă şi se urmăresc efectele acesteia.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Se colectează materialele folosite în recipiente speciale conform P. U.
- Se îndepărtează mănuşile.
- Se spală pe mâini cu apă curată şi săpun.
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Procedura în dosarul / planul de îngrijire, Foaia de Obsrvaţie.
- Data, ora, cantitatea, aspectul lichidului
INCIDENTE ŞI ACCIDENTE
a) INCIDENTE
- Puncţie albă sau negativă prin astuparea acului sau absenţa lichidului în cavitate.
- Întreruperea bruscă a evacuării ca rezultat al aderării unei anse intestinale, epiploonului, false
membrane.
b) ACCIDENTE
- Sincopa - se produce rar prin iritaţie peritoneală în momentul puncţionării sau evacuării prea
bruşte a lichidului.
- Hemoragie:
• parietală - prin lezarea arterelor epigastrice inferioare.
• intraperitoneală: prin lezarea splinei mărite la cirotici.
• digestivă: printr-o decompresiune bruscă la pacienţii cu potenţial hemoragic (cirotici, denutriţi,
ulceroşi).
- Puncţionarea organelor cavitare (anse intestinale, vezică).
- Fistulă parietală - prin persistenţa paralelismului planurilor la locul puncţiei - refacerii rapide şi
masive a lichidului de ascită. Se evită prin masarea locului puncţiei, aplicarea de pansament steril şi
bandaj abdominal compresiv.

FIŞA Nr. 8.3. PARTICIPAREA NURSEI LA EFECTUAREA PUNCŢIEI PLEURALE

DEFINIŢIE
- Prin toracocenteză se înţelege pătrunderea în cavitatea pleurală cu ajutorul unui ac sau cateter prin
peretele toracic
SCOP
- Explorator (de diagnostic) : pentru stabilirea, analizarea şi determinarea originii revărsatului
pleural.
- Terapeutic:
• evacuarea unei cantităţi de lichid pleural;
• lavajul cavităţii pleurale sau introducerea unor medicamente pentru ameliorarea durerii, dispneei
şi celorlalte simptome asociate presiunii crescute intraperitoneale.
• evacuarea aerului pentru ameliorarea dispneei
INDICAŢII
- În prezenţa revărsatului pleural decelat clinic si radiologic în:
• pleurezii
• hemotorax
• pneumotorax
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă medicală / cărucior;
- Trusa de toracocenteză sterilă care conţine: comprese sterile, câmpuri sterile;
- Soluţie antiseptică (betadină);
- Mănuşi sterile;
- Xilină l% - 20ml;
- Seringi sterile de 20 ml;
- Ace sterile lungi de 10-12 cm şi cu un diametru de 1 mm, cateter;
- 3 eprubete sterile;
- Tub de polietilenă;
- Borcane de sticlă de 1-2 l;
- 1-2 tăviţe renale;
- Medicamente prescrise de medic.
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Se informează pacientul cu privire la efectuarea procedurii: necesitate, importanţă, durată;
- Se obţine consimţământul scris al pacientului în cunoştinţă de situaţie.
b) FIZICĂ:
- Se aşează pacientul în funcţie de starea sa:
• Pe scaun, în poziţie şezând, îmbrăţişând spătarul acestuia pe care se aşează o pernă;
• La marginea patului cu toracele flectat anterior şi coatele sprijinite pe genunchi;
• Decubit lateral cu hemitoracele afectat mai sus;
• Decubit dorsal cu toracele ridicat la 30-45 pentru combaterea dispneei;
- Se efectuează preanestezia la recomandarea medicului cu 1 f de atropină înainte de puncţie cu 15-
30 min
- Se administrează un antitusiv prescris, dacă pacientul este tuşitor
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Se identifică pacientul;
- Se măsoară funcţiile vitale şi vegetative;
- Se aşează pacientul într-una din poziţiile amintite. Se dezinfectează locul puncţiei cu betadină;
- Se fixează câmpuri sterile deasupra şi dedesubtul locului puncţiei;
- Se pregăteşte seringa cu xilină 1%, se oferă medicului;
- Se oferă medicului acul cu care se va face puncţia;
- Se introduce acul în:
• Spaţiul 2 intercostal pe linia medie claviculară pentru evacuarea aerului
• Spaţiul 8-9 intercostal pe linia axilară posterioară pentru celelalte situaţii.
- Se extrage lichidul cu ajutorul unei seringi, şi al unui tub de polietilenă în formă de T;
- Se deconectează seringa de către medic şi se inseră cateterul de plastic retrăgându-se uşor acul;
- Se recoltează circa 50 ml fluid în 3 seringi pentru: dozarea proteinelor, glucozei şi stabilirea
celulelor existente;
- Se ataşează la cateter un tub de polietilenă pentru colectarea restului de lichid în vasul de sticlă;
- Se supraveghează ca evacuarea lichidului să se facă lent fără a depăşi 1200 ml pe puncţie pentru a
evita E.P.A.
- Se scoate lent cateterul la sfârşitul procedurii;
- Se masează şi se pansează steril locul puncţiei;
- Se etichetează şi se trimite la laborator lichidul colectat pentru examen citologic şi biochimic;
- Se transportă pacientul la radiologie pentru efectuarea radiografiei de control (pentru evidenţierea
unui eventual pneumotorax sau unei incomplete evacuări a lichidului pleural). Se măsoară şi se
notează funcţiile vitale şi vegetative.
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Se aşează pacientul comfortabil în pat;
- Se monitorizează în permanenţă starea pacientului pentru a surprinde o eventuală: hemoptizie,
emfizem subcutanat sau o altă complicaţie;
- Se oferă pacientului la pat toate materialele de care are nevoie;
- Se alimentează pacientul la pat mai întâi cu lichide: ceai, compot, cafea;
- Se administrează medicamente prescrise conform recomandărilor medicului;
- Se instruieşte pacientul pentru a-şi relua activitatea la circa o oră după examinarea de către medic.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Se colectează materialele folosite conform P. U.
- Se îndepărtează mănuşile.
- Se spală pe mâini cu apă curată şi săpun.
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Procedura în fişa de proceduri şi în dosarul / planul de îngrijire al pacientului;
- Data, ora, aspectul lichidului;
INCIDENTE ŞI ACCIDENTE
- Puncţie albă - nu se obţine lichid;
- Înţeparea coastei;
- Aspirarea de sânge prin lezarea pachetului vascular intercostal;
- Edemul pulmonar acut prin evacuarea bruscă a colecţiei;
- Sincopă şi şoc pleural;
- Pneumotorax - prin pătrunderea aerului în cantitate apreciabilă prin acul de puncţie;
- Infecţie exogenă a cavităţii drenate sau a traiectului de puncţie: aceasta impune intervenţie
chirurgicală prin desfiinţarea rapidă a cavităţii supurate şi antibioterapie ţintită.

FIŞA Nr. 8.4.

DEFINIŢIE
- Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu ajutorul unul ac special în spaţiul subarabnoidian la
nivel:
• lombar (puncţia lombară);
• toracal (puncţia toracală);
• suboccipital (puncţia suboccipitală).
SCOP
a) Explorator:
• măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian (L.C.R.) şi prelevarea unei cantităţi pentru examene:
citologice, biochimice, bacteriologice;
• în traumatismele cranio-cerebrale şi accidentele vasculare cerebrale pentru aprecierea aspectului
L.C.R. - sanguinolent - semn de hemoragie; pentru măsurarea presiunii acestuia;
• injectarea unor substanţe de contrast în mielografie
b)Terapeutic:
• administrarea de anestezice, antibiotice sau a agenţilor antimitotici (?)
• decomprimarea în cazul în care presiunea L.C.R. este crescută (asociind cefalee şi edem papilar)
INDICAŢII
- în meningite;
- traumatisme cranio-cerebrale şi AVC;
- lues;
- rahianestezie
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Cărucior rulant pentru materiale sau tavă medicală;
- Mănuşi sterile, câmpuri sterile, comprese sterile;
- Ace sterile pentru puncţie lungi de 8-10 cm, subţiri cu bizou scurt, prevăzute cu mandren şi uneori
cu "introducer";
- Soluţii dezinfectante (betadină sau alcool iodat);
- Seringi sterile de 2-5 ml;
- Eprubete sterile;
- 1-2 tăviţe renale;
- monometru Claude pentru măsurarea presiunii L.C.R
- Soluţii de injectat când este cazul;
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Se informează pacientul cu privire la efectuarea procedurii: necesitate, importanţă, durată;
- Se obţine consimţământul informat scris al pacientului.
b) FIZICĂ:
- Se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea sa, cu scopul şi locul puncţiei:
• Şezând cu capul flectat, umerii aplecaţi, spatele îndoit, coatele sprijinite pe genunchi, membrele
inferioare sprijinite pe un scăunel;
• Se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în timpul procedurii să nu se mişte.
• În decubit lateral: la marginea mesei de operaţie sau a patului, cu coapsele flectate pe abdomen şi
gambele flectate pe coapse, capul în flexie maximă, coloana vetrebrală arcuită, umerii în plan
vertical;
• Se asigură intimitatea pacientului cu paravan dacă procedura se execută la salon
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Se identifică pacientul;
- Se aşează pacientul într-una din poziţiile amintite în funcţie de starea sa şi recomandarea
medicului;
- Se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative;
- Se controlează ca tempereratura camerei să fie de 20°C;
- Se dezinfectează locul puncţiei cu betadină;
- Se oferă medicului mănuşi sterile;
- Se oferă medicului acul de puncţie steril;
- Se supraveghează pacientul pe tot timpul puncţiei;
- Se oferă medicului monometrul Claude pentru a măsura presiunea L.C.R.;
- Se oferă medicului pe rând eprubetele pentru recoltarea L.C.R. în vederea diferitelor examene de
laborator;
- Se etichetează eprubetele şi se trimit imediat la laborator,
- Se oferă medicului seringile cu soluţii medicamentoase dacă puncţia se face în scop terapeutic;
- Se extrage brusc acul puncţiei de către medic la sfârşitul procedurii;
- Se masează locul puncţiei;
Se aplică o compresă sterilă pe locul puncţiei şi se fixează cu romplast
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Se aşează pacientul foarte atent pe cărucior în poziţie orizontală şi la fel şi în pat;
- Se menţine pacientul fără pernă şi nemişcat cel puţin 6 ore până la 24 ore;
- Se alimentează pacientul la pat numai după 6 ore;
- Se oferă pacientului pernă după 24 ore;
- Se observă cu atenţie mişcările extremităţilor,
- Se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului;
- Se monitorizează în permanenţă pacientul
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Se colectează materialele folosite în recipiente speciale conform P. U.
- Se îndepărtează mănuşile.
- Se spală pe mâini cu apă curată şi săpun.
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Procedura în fişa de proceduri şi în dosarul / planul de îngrijire.
- Data, ora, cantitatea, aspectul lichidului extras, precum şi tratamentul efectuat;
- Orice observaţie legată de starea pacientului;
- În ce scop a fost efectuată puncţia;
- Se specifică ce probe s-au recoltat şi când au fost trimise la laborator.
INCIDENTE ŞI ACCIDENTE
- Puncţie albă determinată de introducerea defectuoasă a acului;
- Scurgere foarte lentă a lichidului din cauza hipotensiunii L.C.R.;
- Imposibilitatea puncţionării foarte frecventă la vârsnici din cauza osificării ligamentare şi la obezi
(canalul rahidian situat profund);
- Puncţie traumatică (prin ac se exteriorizează sânge ca rezultat al efracţiei unui vas meningeal); -
Durere la nivelul unui membru pelvian prin puncţionarea unei rădăcini nervoase;
- Lipotimie mai ales la pacienţi care nu au fost sedaţi anterior şi la care puncţia se realizează în
şezând;
- Cefalee şi rahialgie, o complicaţie frecvent întâlnită care pare a fi determinată de scăderea
presiunii L.C.R.;
- Sincopa şi accidentele mortale care apar foarte rar la pacienţii cu traumatisme cerebrale, fractură
de bază de craniu, etc.

FIŞA Nr. 8.5.

DEFINIŢIE
- Puncţia biopsică reprezintă introducerea unui ac special într-un organ parenchimatos sau ţesut în
vederea recoltării de celule sau a unui fragment tisular pentru efectuarea examenului histopatoiogic
SCOP
- Explorator: de examinare histopatologică şi bacteriologică a fragmentului de ţesut extras, pentru
stabilirea diagnosticului.
INDICAŢII
- Puncţia hepatică:
• hepatomegalie de etiologie necunoscută;
• enzime hepatice persistent crescute;
• hepatopatii difuze:
• hepatite acute (pentru diagnostic etiologic);
• hepatite cronice (diagnostic pozitiv şi evolutiv);
• ciroze hepatice (diagnostic pozitiv, etiologic şi de formă activă sau nu);
• ictere de etiologie neprecizată;
• aprecierea rezultatelor terapeutice în hepatitele cronice şi a evoluţiei post-transplant hepatic;
- Puncţia renală: în diferite tipuri de glomerulonefrite şi nefropatii;
- Puncţia pancreatică:
• neoplasme pancreatice apreciate ca nerezecabile la examinarea C.T. (computer tomograf);
• suspiciune de limfom pancreatic;
- Puncţia unui nodul mamar: pentru diagnosticarea formaţiunilor tumorale şi aspirarea celulelor
tumorale.
- Puncţia ganglionilor limfatici:
• stabilirea diagnosticului de certitudine în cazul adenopatiilor de cauză necunoscută;
• diverse hemopatii.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Cărucior de tratamente / tavă medicală acoperite cu câmp steril;
- Trusa pentru puncţie sterilă care conţine ace:
• Menghini cu diamentrul de 0,8— 1,8 mm;
• Klotskin, Jamshidi - pentru obţinerea de fragmente tisulare mai mari;
• Vim-Silverman-Franklin - care folosesc ca mandren, sistemul de recoltare format din două valve
subţiri cu vârfuri tăioase;
• sistem automat de biopsie tip pistol cu ac Trucut;
• acul Travenol pentru puncţia prostatei sau puncţia renală;
- Comprese sterile, câmpuri sterile;
- Soluţie antiseptică - betadină, Xilină 1% - 20 ml;
- Mănuşi sterile şi romplast;
- Seringi sterile de 20 ml sau de alte capacităţi;
- Eprubete şi recipiente sterile;
- Soluţii fixatoare, lame de sticlă;
- 1-2 tăviţe renale;
- Medicamente prescrise de medic.
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Se informează pacientul cu privire Ia efectuarea procedurii: necesitate, importanţă, durată;
- Se obţine consimţământul informat scris al pacientului
b) FIZICĂ:
- Se controlează timpul de sângerare şi de coagulare, timpul de protrombină, numărul de
trombocite;
- Se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative;
- Se administrează medicaţie: coagulantă, tonicocapilară sau sedativă prescrisă de medic cu 1-2 zile
înainte.
- Se aşează pacientul în poziţie corespunzătoare în funcţie de organul puncţionat astfel:
• pentru puncţia hepatică: decubit dorsal sau lateral stâng cu mâna dreaptă sub cap;
• pentru puncţia renală: decubit ventral cu un săculeţ de nisip sau sul de material textil sub
abdomen;
• pentru puncţia prostatică: poziţie ginecologică;
• pentru puncţia splenică: decubit dorsal sau lateral drept;
• pentru puncţia ganglionară sau a tumorilor medicul stabileşte locul şi pacientul este aşezat în
funcţie de zona care urmează să fie puncţionată.
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Se identifică pacientul;
- Se aşează pacientul în poziţia corespunzătoare în funcţie de organul puncţionat;
- Se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative;
- Se asigură temperatura camerei în jur de 20°C;
- Asistenta supraveghează cu atenţie pacientul pe tot timpul procedurii, susţine bolnavul în poziţia
adecvat.
- Medicul şi ajutorul se spală pe mâini cu apă curată şi săpun, apoi îmbracă mănuşi sterile.
- Se dezinfectează locul puncţiei cu betadină;
- Se pregăteşte seringa cu xilină şi se oferă medicului pentru a efectua anestezia. '
- Se efectuează puncţia de către medic şi se păstrează mandrenul acului steril;
- Se oferă medicului o seringă de 20 ml cu care acesta face 1-2 aspiraţii energice;
- Se extrage acul brusc la sfârşitul procedurii de către medic; .
- Se dezinfectează din nou locul puncţiei cu betadină.
- Se aplică o compresă sterilă, care se fixează cu romplast;
- Se îndepărtează mănuşile;
- Se spală pe mâini cu apă curentă şi săpun.
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Se ajută pacientul să coboare de pe masa de examinare şi să se îmbrace;
- Se transportă pacientul la salon;
- Se aşează pacientul în:
• Decubit lateral drept (după puncţia hepatică) 1 -2 ore pentru a reduce riscul unei hemoragii;
• Decubit dorsal (după puncţia splenică sau pancreatică);
• Decubit dorsal (după puncţia renală) controlându-se urina 2-3 zile pentru depistarea unei eventuale
hemoragii;
- Se aplică o compresă rece sau pungă cu gheaţă pe regiunea puncţionată;
- Pentru prevenirea unei eventuale hemoragii prin apariţia tusei care irită pleura:
• se aplică o compresă rece
• se administrează medicaţia prescrisă de medic
- Se monitorizează în permanenţă starea pacientului şi funcţiile vitale şi vegetative.
PREGĂTIREA MATERIALULUI OBŢINUT PRIN PUNCŢIA BIOPSICĂ
- Se îndepărtează fragmentele de ţesut din acul de puncţie prin insuflare de aer;
- Se efectuează amprente pe lame de sticlă cu fragmentele de ţesut obţinute;
- Se introduc fragmentele de ţesut recoltat într-un recipient cu soluţie fixatoare sau ser fiziologic; -
Se transportă probele imediat la laboratorul de histopalologie, însoţite de buletinul cu datele
pacientului.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Se strâng materialele folosite;
- Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente speciale separate.
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Procedura în fişa pacientului şi în dosarul / planul de îngrijire;
- Data, ora, organul puncţionat;
- Orice observaţie legată de starea şi reacţia pacientului; recomandările privind îngrijirile
- Scopul puneţiei, specificându-se şi ce probe au fost recoltate şi când au fost trimise la laborator.
INCIDENTE ŞI ACCIDENTE
- Hemoragie:
• pulmonară;
• prin puncţionarea: ficatului, intestinului, aortei, venei cave inferioare;
- Hematom intrahepatic;
- Peritonită chimică prin prezenţa bilei în cavitatea abdominală;
- Ruptură hepatică;
- Tuse instantanee;
- Pneumotorax;
- Hemotorax;
- Şoc neuro-vegetativ, hipovolemie etc;
- Bacteremie, septicemie (enterococ);
- Reacţii alergice la anestezie;
- Retenţie urinară.