History-Arheology

Primul Război Mondial rămâne în mod invariabil proaspăt în imaginația europeană, situându-se deasupra limitei unde se întrepătrund istoria orală, istoria militară și istoria culturală cu memoria individuală și colectivă. Marele Război a produs o serie de obiecte interesante care au înregistrat experiențele comune de luptă ale soldaților și, precum memoriile, fotografiile, arta plastică, jurnalele de tranșee și poeziile, dezvăluie povești. Arta tranșeelor (en./trench art, fr./l`artisanat de tranchee, ger./grabenarbeit) este un termen evocativ și este utilizat începând cu aniì 80 ai secolului trecut pentru a descrie o largă  varietate de obiecte realizate de soldați, prizonieri de război și civili în timpul primului război mondial sau în perioada interbelică, cu scopul amintirii războiului.

Rezumat: Studiul de față se referă la o mărturie identificată în arhivele județului Dolj referitoare la momentul ocupației teritoriului românesc de către trupele Puterilor Centrale la sfârșitul anului 1916. Este vorba despre o scrisoare trimisă de Stirce C. Ispirescu, vătaful unei moșii din localitatea Brânceni, județul Teleorman, către stăpâna sa, Eliza Vorvoreanu, refugiată din calea invadatorilor, la București. Sunt descrise amănunțit faptele abuzive ale soldaților inamici, dar și comportamentul reprobabil al unor localnici. Aceasta constituie o nouă dovadă a jafului produs de armatele de ocupație și se încadrează în tabloul general al comportamentului acestora în teritoriul românesc. Summary: The present study refers to a testimony identified in the Dolj county archives regarding the moment of the occupation of the Romanian territory at the end of 1916. This is a letter sent by Stirce C. Ispirescu, the administrator of a land from Brânceni locality, Teleorman County, to his mistress, Eliza Vorvoreanu, refugee from the invaders in Bucharest. The abusive acts of enemy soldiers, as well as the reprehensible behavior of some locals, are described in detail. This constitutes a new proof of the robbery by the occupation armies and falls into the general picture of their behavior in the Romanian territory. Cuvinte cheie: Primul Război Mondial, România, ocupația inamică, mărturii, Brânceni.

Studiul de față se bazează pe informațiile cuprinse în primul volum inedit al memoriilor colonelului Alexandru Badea Constantinescu, donate Muzeului Olteniei din Craiova. Devenit, în timpul celui de-al doilea război mondial, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul și decorat cu numeroase alte medalii româneşti şi străine, Alexandru Badea Constantinescu era un adolescent în vârstă de 17 ani, la intrarea României în Marele Război. În toamna anului 1916, acesta a trăit atmosfera dramatică a ocupării capitalei și a două treimi a teritoriului românesc, de către armatele Puterilor Centrale. Aceste evenimente dificile pentru ţară au fost urmate de refugiul conducerii statului, a autorităților centrale, a armatei și a unei mari părți a populației civile în Moldova. În rândul acestor refugiați se afla și adolescentul nostru, însoțindu-și tatăl în drumul către necunoscut.

The present study is based on the testimonies of direct particpants to the military campaign initiated
by the Romanian state in Bulgaria in the summer of 1913. The doctors’ accounts were used, especially because
they were the most knowledgeable observers of the cholera outbreak that have occurred within the Romanian
military troops marching to Sofia. We have also used information from the press of the time with the intention
to identify and analyze the mood and the reactions of the Romanian authorities and people. The military and
political success of the Romanian state that resulted from this flashing campaign would be overshadowed by
the suffering of those infested with the terrible plague, which had an impressive mortality.

This study reveals documentary testimonies regarding the cholera epidemic that haunted the city of Craiova in the second half of 1913. As it is known, the cause of this extremely disturbing disease was the military campaign initiated by the Romanian state in Bulgaria, at the
beginning of the summer of that year. In some areas of Bulgaria, cholera had wreaked havoc in previous months, while the Romanian soldiers and
the breaches of the military health service contributed to the spread of the terrible scourge among the civilian population after returning to the country, in August. In writing this material I used new information from archive documents, but I also used information from the newspapers of that time in order to identify the spirit and the reaction of the Romanian authorities and public. The epidemic spread to many localities in all areas of Dolj County, with real battles being fought by doctors and authorities to combat it. In spite of all the efforts made, the disease continued to make victims until the beginning of November 1913, when the last case was reported. Therefore, the 1913 summer campaign, ended with the military and political success of the Romanian state, was overshadowed by the sufferings of those infected with the terrible virus, which produced a lot of fatalities.

Acest studiu scoate la iveală mărturiile documentare referitoare la fenomenul epidemiei de holeră care a bântuit orașul Craiova, în a doua jumătate a anului 1913. După cum se știe cauza apariței acestei boli extrem de molipsitoare a constituit-o campania militară inițiată de statul român în Bulgaria, la începutul verii acelui an. În unele zone din Bulgaria, holera făcuse ravagii în lunile anterioare, iar soldații români și breșele din serviciul sanitar militar au contribuit la răspândirea teribilului flagel în rândul populației civile la întoarcerea armatei în țară. La redactarea acestui material am folosit informații inedite din documentele din arhive, dar am utilizat și informații din presa vremii în scopul identificării stării de spirit și de reacție a autorităților și publicului român. Epidemia s-a extins în mai multe localități din toate zonele județului Dolj ducându-se adevărate bătălii din partea medicilor și autorităților pentru combaterea sa. În ciuda tuturor eforturilor depuse, boala a continuat să facă victime până la jumătatea lunii octombrie 1913, atunci când s-a declarat ultimul caz de îmbolnăvire. Campania din vara anului 1913 încheiată cu succesul militar și politic al statului român a fost umbrită de suferințele celor infestați cu teribilul virus, care a produs o mortalitate impresionantă

Rezumat: Studiul  de față reliefează situația igienico-sanitară a județului Dolj în perioada premergătoare
Războiului de Independență. Perioada a fost marcată de numeroase transformări legislative cu rol
modernizator în plan sanitar, dar și de încetineala cu care acestea au fost puse în practică. Populația a
suferit cumplit din pricina lipsei educației igienice, a insalubrității mediului, a insuficienței alimentare și a
numeroaselor boli și epidemii. Astfel, adoptarea primei legi sanitare din 1874 avea să dea un impuls
organizării sistemului medical, având ca obiectiv regenerarea poporului român. În realitate, în teritoriu,
lucrurile aveau să tărăgăneze, iar entuziasmul începutului s-a topit încet sub mantia neputinței sau
nepăsării. Elita medicală a vremii, sprijinită de factorul politic, a reușit totuși să descopere acele resurse
care mențin, adaptează și perfecționează sistemul.
Abstract: The present study highlights the hygienic-sanitary situation of Dolj County in the period
preceding the War of Independence. The period was marked by numerous legislative transformations with a
modernizing role in health, but also by the slowness with which they were put into practice. The population
has suffered terribly due to lack of hygiene education, unhealthy environment, food insufficiency and many
diseases and epidemics. Thus, the adoption of the first sanitary law in 1874 would give an impetus to the
organization of the medical system, having as objective the regeneration of the Romanian people. In reality,
in the territory, things would linger, and the enthusiasm of the beginning slowly melted under the cloak of
helplessness or indifference. The medical elite of the time, supported by the political factor, nevertheless
managed to discover those resources that maintain, adapt and perfect the system.

The modernization of the city of Craiova at the end of the 19th century and the beginning of the 20th century began with difficulty and alternated, with periods of rapid progress followed by stagnation. Or, in the conditions of increasing the number of population but also of its necessities, it was necessary, for the communal administration, to start the development and modernization projects of Craiova. The following were included in this line: the construction of the communal slaughterhouse starting with 1892, being improved in the following years and the construction of the refrigeration installations. These two achievements would have a particularly beneficial impact on the constant meat supply of the population.
In addition, there were a number of reports drawn up by the doctors represented on the Council aimed at clarifying some issues that went beyond the competences of the other members. Such a unique example,
discovered within the County Service of National Archives, Dolj branch, is reported in 1908 by veterinarian Vucol Augustin who does not radiographically reveal the sanitary-veterinary situation of Craiova with the
possibility of deciphering the evolution of public health in the city.
Modernizarea orașului Craiova la sfârșitul secolului al XIX-le și începutul secolului XX a început anevoios și a alternat, cu perioade de progres rapid urmate de stagnare. Ori, în condițiile creșterii numărului populației dar și a necesităților acesteia, se impunea administrației comunale demararea
proiectelor de dezvoltare și modernizare ale Craiovei. Pe această linie s-au înscris: construirea Abatorului comunal începând cu anul 1892, fiind îmbunătățit în anii următori și construirea instalațiilor frigorifere.
Aceste două realizări aveau să aibă un impact deosebit de benefic asupra alimentării constante cu carne a populației. Pe lângă acestea au existat o serie de rapoarte întocmite de medicii reprezentați în Consiliu care aveau
menirea de a clarifica unele aspect ce depășeau competențele celorlalți membri. Un astfel de exemplu, inedit, descoperit în cadrul Serviciului Județean al Arhivelor Naționale, filiala Dolj, este raportul pe anul
1908 al medicului veterinar Vucol Augustin care ne dezvăluie radiografic situația sanitar-veterinară a orașului Craiova cu posibilitatea descifrării evoluției sănătății publice din oraș.

PĂTROI Cătălin Nicolae-Potențialul arheologic al unor localități din Oltenia dezvăluit cu ajutorul fotografiilor misiunii de spionaj prin satelit "Corona" (U.S.A.). The archaeological potential of some localities in Oltenia revealed with the help of the photos of the "Corona" satellite spying mission (U.S.A.