Dor de ducă...

   

Ennio...

Fără oameni,
istoriile nu se pot lungi la infinit...
pierzându-se pe coclauri
şi în cuiele odihnite-n ţiglele roşii...

Înamorata

 

 Dalida - L'Innamorata

Fata merge cu paşi mărunţi în grupul celor cinci fete.
Ştie că a pierdut pariul, iar cele cinci vor trebui să-i aleagă o pedeapsă...
Una dintre ele îi şopteşte ceva la ureche, iar ea dă din cap în semn de da.
Se întoarce şi se uită la el...; îi despart cinci paşi, însă nu ştie cum a topit distanţa...
Am pierdut! Asta e..., şopteşte fata, sărutându-l pe băiatul care se uită mirat la ea...

Tango. Radio and Juliet

   

Juliette

O armată de fete a avut ideea să meargă să vadă, azi, Tango. Radio and Juliet, la Opera Naţională...
Când fetele îşi pun ceva în minte...aproape nimic nu este imposibil...mai puţin neprevăzutul.
Aşa se face că, la spectacolul care a avut premiera luna trecută..., jumătate din armată nu a mai ajuns,
chiar dacă biletele au fost cumpărate...
În Tango.Radio and Juliet - în fond două spectacole într-unul -,
tema este una foarte dragă mie: iubirea imposibilă...
Cele opt fete din prima parte au dansat de nu şi-a dezlipit nimeni ochii de la ele,
iar în actul al doilea,  în care şapte băieţi şi o fată dansează într-o lume violentă,
mintea se plimbă printr-un viitor cifrat.
La final, cineva întreba mirat dacă spectacolul nu mai are şi a treia parte...

 

Cine nu îngheaţă iarna...

Probabil că sunt mai multe personaje...care nu îngheaţă...
Însă, alergând pe străzi, nu am avut vreme să mă uit  în sus...decât de câteva ori.

   

Frank Michael  - Toutes les femmes sont belles

Cei doi vulturi...

 Piaţa  Washington...

Cu ochii pe un vultur negru,
trecând prin Piaţa Washington
şi gândindu-se la un alt vultur, mai pleşuv,
a constatat că piesa de teatru s-a terminat
cu degete plângând, priviri neînţelese
şi un buchet, din trandafiri albi,
uitat pe o bancă...

   

Soluţia...

   

Te quiero

Maidanezii...
un bun subiect pentru ştirile de zi cu zi;
zilele trec, numărul maidanezilor tot creşte,
iar soluţiile rămân doar la nivel declarativ...
Cineva saluta, zile trecute, apariţia maidanezului de Bucureşti,
a câinelui care nu ştie să latre, dar care muşcă...
În decembrie 1916, militarii germani au aplicat o soluţie simplă,
în momentul în care au constatat că străzile Bucureştiului gemeau de câini vagabonzi:
i-au împuşcat pe toţi;
Să importăm ceva germani, care să lucreze la primărie;
nu ar fi necesar să aplice ideea din 1916,
însă o soluţie tot ar găsi...şi nu doar la nivel declarativ...

Cu paşi mărunţi...

În locul unde se adunau inteligenţele...

   

Veselă...

...ideile veneau cu paşi mărunţi...

...aglomerându-se...

...până ieşeau din scenă...

Atunci când...

   

Oldies 

...cerul cade pe pământ...
timpul se opreşte,
iar inima pare că vrea să se lipească de zenit...

Originea iubirii...

   

Muzica nu moare niciodată...

Două fete stau culcate pe spate, în zăpadă,
mirându-se de cât de frumos poate fi soarele...
Gemenelor le vine ideea de a face două propoziţii,
despre soare şi iubire...
Iubirea se naşte din soare, zburând să-şi găsească victimele..., 
spune prima, în timp ce aruncă pe pletele celeilalte o mână de zăpadă.
Atunci când fâlfâitul aripilor nu mai este sărutat de soare...iubirea moare...,
continuă a doua...

Cu Gheorghe vreau!

   
Esta e a minha alma

Stă pe scaun...
Strâmbă din nas...
Scaunul îi mic...
Cel mare e al directorului...
Al lui e de adjunct...
Se plictiseşte...
Lumea îl oboseşte...
...începând cu scaunul cel mare...
Deschide laptopul...
şi scrie...despre boroboaţele celorlalţi...
fără perdea...dar le înlocuieşte numele reale cu pseudonime.
Scaunul cel mare se numeşte...Gheorghe...
Apare cartea...
Scaunul aflat deasupra scaunului cel mare...este informat...
despre tupeul scaunului aflat sub scaunul mare...
Citeşte cartea şi sună la secretara scaunului mare, cerându-l la telefon pe Gheorghe...
Femeia ridică mirată din umeri. La ei nu există niciun Gheorghe!
A doua zi...scaunul aflat sub scaunul mare...a fost pus pe liber...

Limbă de pendul...

  

Distanţa nu conteză ...în dragoste

 
Viaţa se scurge...
Timpul trece,
adunând zâmbete
şi tristeţi...
O minge zboară,
iar un câine o caută din priviri...
Vântul îi fură omului,
încremenit pe o bancă,
imaginea pe care o simte, dar pe care nu o va mai vedea niciodată...
Un sacrificiu pentru lumină...
 

În copac, adunarea!

   

Neiges di Kilimanjaro

Se pot urca 34 de oameni într-un copac în trei minute?
Eu am constatat că da...
Şi era gros copacul...ca şi cel din imagine...
Peste câteva zile, cei 34 de adolescenţi au încercat să se urce în acelaşi copac...
Credeţi că au mai reuşit?

Veşti...

   

Suna telefonul...

Cunosc câteva persoane care refuză să aibă telefon mobil...sau conexie la internet
preferând să fie rupte de contactul cu ceilalţi...de veştile proaste.
În ultima vreme, veştile proaste se transmit mai mult prin sms sau e-mail...
în timp real...abia apoi sună telefonul...
Realizez că în trecut veştile proaste erau mult mai lente...
Întâi au fost purtate pe braţe de olăcari;
a venit apoi rândul drumurilor de fier
şi abia la 1900, în unele birouri de pe Calea Victoriei, a telefoanelor cu toane -
o zi mergeau, iar în alte câteva îşi dregeau glasul...

Cu alte cuvinte,
în prezent o veste proastă te face să simţi că te trec toţi fiorii
în secunda doi din momentul în care s-a întâmplat ceva,
faţă de acum o sută şi ceva de ani când omul avea un răgaz de câteva zile până îi cădea cerul în cap...

Motiv de divorţ...

Căldura, sau lipsa ei, îi poate duce pe oameni în extreme...
Un prieten are norocul să stea deasupra centralei din imobilul în care locuieşte.
Evidentă că poartă numai tricouri, având ferestrele larg deschise, iar caloriferele îi sunt închise,
atâta timp cât căldura îi vine prin pardoseală...
Mai este însă şi cazul doamnei x, care locuieşte la etajul 6 al unui imobil din buricul Bucureştiului.
Centrala comună este setată pe prioritate de apă caldă şi, de câteva ierni încoace,
câteva minţi isteţe s-au gândit să nu o mai lase să funcţioneze la turaţie maximă.
Frigul i-a devenit doamnei amant, iar medicamentele sunt florile primite în dar, zilnic,
timp de câteva luni pe an.
Aşa că, săturată de amant, doamna x  i-a dat soţului un ultimatum:  
Dacă nu rezolvi problema centralei termice, divorţez! Şi îmi iau copilul şi mă mut la mama!

M-am rătăcit...

 

Drumurile din faţa mea duc spre nicăieri;
e soare, nu bate vântul; nimic nu mişcă;
de două ore stau la punct fix şi mă uit la nori...
sunt singurii care nu au supărat niciodată pe nimeni,
indiferent de culoarea lor...

   

Drumul...inutil...

    

Un călător se opreşte lângă un om care-şi fumează ţigarea,

întrebându-l despre cum poate ajunge pe o anumită stradă...

Ţigarea cade pe caldarâm, fiind strivită nervos cu piciorul,

în timp ce ultimele rotocoale de fum îşi fac de cap prin aer..., iar vorbele curg:

Mergeţi înainte până la prima stradă, acolo faceţi la dreapta,

apoi o luaţi pe a treia stradă la stânga

şi vă opriţi unde veţi vedea o staţie de autocare...

GPS-ul uman nu locuia în oraşul respectiv,

iar când a fost întrebat de ce a pus un om pe drumuri, fără sens,

a răspuns amuzat: Ca să facă o plimbare printr-un oraş necunoscut...

Răbdare de american...

 

Without you .... 

Ajută-mă! Sună-ţi prietenii! Nu vreau să lucrez pentru tata...
Şi acum îmi sună în minte cuvintele astea, deşi au trecut ceva ani peste ele...
Prietenii...nu sunt când ar trebui să fie...sau...E prea specializat...nu-i loc pentru el...
Aşa şi prietenul meu...brunetul îndrăgostit de informatică, maşini nebune şi camere foto...
a luat drumul Americii, ca să lucreze în afacerea pusă pe picioare de taică-su...
Cu un ochi pe internet, cu o jumătate de ochi pe posturile tv
şi cu cealaltă jumătate pe cine ştie ce reviste
a copt o idee în casa de pe marginea oceanului...
Şi-a pus aparatul pe un trepied şi l-a conectat la un laptop...
În fiecare zi, la aceeaşi oră, a fotografiat oceanul...
365 de zile...
365 încadrări identice...
365 de imagini total diferite...; sunt zile cu nori mari şi pufoşi sau zile cu cer trist;
zile cu valuri nebune; zile fără valuri...

Zâmbet...de floare...

 

 Dalida - Garde la dernière danse pour moi

Merg amândoi pe o stradă ce te face să te gândeşti la nou;
ea vede o floare şi zâmbeşte;
După câţiva metri...el se întoarce şi rupe floarea,
agăţându-i canavaua la ureche.
Ea zâmbeşte fâsticită,
iar flăcările îi cuceresc obrajii...
Nu se aştepta la gest,
însă este încântată că el s-a uitat în ochii ei
şi a înţeles ce vrea, fără să-i spună...

   

Ce fraier!

   

Rocco Granata - Pane amore e cioccolate

Mă gândesc
...că odată, cândva,
o parte din suflet mi-a rămas...,
zâmbind,
într-o mare galbenă...,
iar eu, ce mare fraier,
m-am grăbit să plec...

Blocaj...

 Peter Sue & Marc - Birds of paradise

Cunosc o fată...
Şi fata mă cunoaşte pe mine...
O cunosc pe fată mai înainte ca ea să mă cunoască pe mine,
când o altă fată m-a luat din mulţime şi mi-a arătat despre ce este vorba...
Acum aş vrea să mănânc un fruct,
din cauză că fata pe care o cunosc a fost asasinată de aşa ceva...
însă  fructul este dulce, iar genul ăsta de poveşti nu-mi prea plac...
Dar să revenim la fată...
Nu e şatenă şi nici nu are părul lung...
Îi place să meargă cu maşina...
Ştiaţi că o maşina îşi poate stresa proprietarul ?
Fata are un loc rezervat într-o parcare subterană,
însă de câte ori ajunge acasă...un jeep doarme frumos pe locul cu pricina...,
lăsându-şi gărgăriţa în parcarea supraterană.
Ştiţi cum face o fată muşchi iarna?
Numai când ninge...
Din cauza jeep-ului,
fata înoată să-şi dezăpezească maşina.
Odată chiar ne-am cronometrat...
Eu mi-am dezăpezit fierul în 20 de minute, iar ea în 30.
Probabil că sunt curioşi care vor să ştie şi de ce...
Locul de parcare al fetei este generos...

Ce poate un bărbat...

 Mireille Mathieu - Amour defendu 

Din ceea ce văd...un bărbat poate să stea jos...;
mai poate să stea în picioare şi să vorbească cu o doamnă...;
De asemenea, poate să stea tot în picioare şi să vorbească cu mai multe fete...
Dar bat câmpii...cu detalii din planul secund...
Cred că un bărbat, dacă vrea cu adevărat,
poate să aprindă orice flacără numai cu scânteile din ochii săi...

Sunteţi străini?

   

Christian Delagrange - Reviens mon amour, reviens

 
Fulgi anemici mai spre dimineaţă şi o idee mai supăraţi spre amiază,
trecători grăbiţi spre nicăieri,
maşini cu viteze de biciclete,
oameni miraţi,
praf,
întrebări fără sens - Sunteţi străini ? -
străzi pustii,
ceva zâmbete,
lumină ascunsă după sârmă ghimpată
şi cărţi închise după ziduri din sticlă...;
adică: din nebunia zilei de azi...

Când oamenii sunt fericiţi...

Cineva se uită la mine...

I Girasoli - Piange una fisarmonica 

iar o mână miloasă...îmi mai dă firimituri de speranţe...

Bucurându-se...

...fără să ştie că alţii stau la rând...

The last dance for me...

Afară ninge, încă nu nebuneşte, iar oamenii au mai multă vreme să se gândească la cărţi...
Aşa că, un ghiont matinal  mi-a dat de lucru câteva minute...


1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinţa sarcina aceasta?
Probabil că aş omorî eu tastele, însă aş fi prea tehnic şi aş plictisi cititorul cu prea multe virgule,
aşa că aş inventa un grup de lucru format din Cioran, Noica şi Eliade.


2. Care sunt motivele pentru care le-ţi încredinţa sarcina aceasta?
Cum fiecare dintre cei trei se va ocupa de capitole distincte,  cititorul va termina cartea pe nerăsuflate...

3. Este sfârşitul lumii. Ce carte aţi pune în capsula cosmică pentru a păstra o urmă a umanităţii?
 Un semn de umanitate este inutil; aş prefera să pot pune toate cărţile în variantă digitală...

4. Cum arată pentru dvs pauza ideală pentru a citi o carte?
 Citesc cărţi, chiar dacă nu sunt în pauză...

5. Daca aţi avea puterea de a  şterge  un personaj de roman care ar fi acesta?
 L-aş sterge pe generalul Gheorghe Basta.

6. Care sunt motivele pentru care aţi scoate acest personaj?
Mihai Viteazul nu ar mai fi fost asasinat, unirea de la 1600 ar fi rezistat şi am fi scăpat de pârjolul şi negativele obiceiuri  impuse de fanarioţi..., câştigând 300 de ani de civilizaţie statală...

7. Cati kilometri aţi merge pentru a găsi o carte ?
S-a inventat curieratul rapid...

8. Dacă ar fi posibil să vă întoarceţi în trecut ce scriitor aţi vrea să întâlniţi ?
Aş prefera două condeie: Marin Preda şi Nichita Stănescu.

9. Care ar fi primele cuvinte care le-aţi adresa (În afară de  Bună ziua !  ) ?
Pentru primul: Trăim un alt fel de Delir şi nu are cine să-l scrie.
Pentru secundul: Leoaica a fost îngheţată de iarnă...

10. Descrieţi biblioteca visurilor voastre.
Una în care să nu aud cele mai noi tonuri de apel pe mobil,
clapele calculatoarelor să fie silenţioase,
lumina să nu-mi scoată ochii,
cărţile vechi sau periodicile să nu mai fie decupate, la anumite pagini, cu lama..

Şi dacă tot trebuie să predau ştafeta, la câteva persoane,
m-am gândit la următoarele victime:

Adela
Andraw
Anima
Dreamer 
Indiscreta
Lavinia 

Mirela 
Mihaela
Marcel
Monica
Popescu D/in dragoste

Rinkashiki
Scorpia
Septembrie
Smalldot
Soră-mea 

PS: mă ascund vreo câteva zile, ca să scap de şuturile nominalizaţilor dar şi de cele ale persoanelor omise,
însă cele din urmă să nu uite că-mi rămân la fel de dragi...


   

Ultimul vals...

Suntem mulţi...; teribil de mulţi;
chiar prea mulţi pentru pustiul de lume din jurul nostru...

 Rudy la Scala - Libre (Sunt un om liber)

Şi...ca să nu mai mergem, uneori, pe contrasens...

...în viitor vom fi mult mai rari...

   

La revedere...iubite!

Helene Fischer - Goodbay my love

Patru ani de facultate au trecut ca un olăcar;
părul ei blond, lung şi răsucit până la şolduri,
îi este purtat de vânt ca un bici...
Se uită în ochii lui albaştri şi nu vede un viitor liniştit;
repartiţiile primite au născut între ei o prăpastie...
Îşi trece mâna prin părul lui blond,
îi bâguie un La revedere, iubite!
şi o rupe la fugă cu lacrimile siroindu-i pe obraji...
Au trecut 18 de ani...;
între timp, blonda s-a măritat cu un inginer,
bucurându-se de un copil;
blondul a ajuns în braţele unei psiholoage care l-a fericit cu două odrasle...
După 18 de ani...cei doi s-au revăzut;
ea nefericită acasă; el la cuţite cu psiholoaga;
la mijloc, ca de obicei, copiii...
Din ochii celor doi au ieşit scântei, întrebându-se:
Oare ce s-ar fi întâmplat dacă ne-am fi căsătorit atunci?
S-ar supăra cineva dacă ne-am căsători acum?
Întrebări, multe întrebări, dorinţe, vise uitate dar aduse în lumină...
toate lămurite într-o noapte, când cei doi au rămas până dimineaţa în biroul ei...
A doua zi, ochii ei erau trişti; din ochii lui încă mai ieşeau scântei.
Ea a divorţat şi a rămas în casa părinţilor, lucrând, în prezent, la o televiziune.
El nu...şi lucrează tot acolo: la un trust media...
Ea încă îl mai aşteaptă..., întrebându-se:
Se va mai întoarce vreodată?



   

O mare albă...

   

Francis Goya - La ragazza di blue

Pe strada Şerban Vodă,
o mare albă s-a gândit să-i pună
unui om 
imaginaţia şi răbdarea la încercare.
Oare care o fi fost baiul?

Interzis...

 
Te voglio mi amor

Nu se mai fumează în şcoli sau licee...
Că este interzis nu mai miră pe nimeni...
Şi uite aşa,
imobilele aflate în apropierea unităţilor de învăţământ
au devenit scutul celor care fug de ceea ce este interzis...




   

Prin nămeţi...

   

 
Aproape toată lumea tânjeşte după zăpadă...;
unii au început chiar să facă pronosticuri privind ziua în care va ninge în Bucureşti...
19 ianuarie 2011 nu este darnică în zăpadă, în comparaţie cu 19  ianuarie 2010...
Măcar anul ăsta avem ceva mai multă ceaţă...
PS: imaginea este din 19 ianuarie 2010.

Femeile iarna...

...supărata;

...îngheţata;

...curioasa;

mirata.

   
Oldies romantic 

Fără vorbe...inutile

 Fernando Santana - Até Mais Não

Adăugând un strop de iluzii
Dincolo de aparenţe...
Irosind clipe neînţelese şi privind
Ochi  zâmbind la soare.
Iradiind de fericire,
Undeva departe,
Bătăile inimii
Intuiesc distanţa
Ticăind în şoaptă
Ore pline de dor...

   

Bărbaţii iarna...

 

...supăratul; 

...gânditorul;

...nedumeritul;

...militărosul.

 
Sorrow