Startul...

 

 Gregorian - Moment of peace

Cu paşi mici,
ignorând anul rămas în urmă,
un An Nou
îşi face loc,
nins şi bătut de vânt...
De va fi mai bun
sau de va fi amar...
rămâne de văzut...
La mulţi ani!


 

Amintiri...

...ultimele amintiri,
clipe unice, irepetabile...;
...ultimele...

   

Merci monsieur

iulie

august

septembrie

octombrie

noiembrie

decembrie

Două inimi...

   

Joe Dolan - Lady Of The Night

O inimă mică
s-a apropiat de o inimă mai mare
oferindu-i în dar o frunză...
şi neînţelese şoapte...,
până când cele două s-au pierdut în lumină,
rămânând, ca mărturie,
o frunză purtată de vânt
şi neînţelese şoapte...
ce au vibrat în două inimi...

Amintiri...

...din capitolul: bălării, petarde, pocnitori, irelevante, plictisitoare...
(selectate pe luni...)

   

 Elvis Presley - You Don't Have To Say You Love Me

ianuarie

februarie

martie

aprilie

mai

iunie

Am crezut că eşti...

    

Ayo - How many times

Se opreşte în iarnă;
de jur împrejur nu se văd decât fulgii de zăpadă...
În câteva secunde, hainele colorate îi devin albe,
iar parul blond, ce-i atârnă pe faţă, pare al unei persoane matusalemice.
Se uită insistent la fulgii de nea, care nu se opresc din dans,
amintindu-şi de iernile copilăriei când se pierdea în marea albă...
Zăpada începe să scârţie, iar din dreapta vine o fată care îi scutură zăpada de pe glugă.
Am crezut că eşti un om de zăpadă!, spune necunoscuta cu mănuşi roşii...
Fata oprită în iarnă zâmbeşte;
fără să vrea a devenit un om de zăpadă...

Pustiu...

   

Monsoon's Dance - KARUNESH

Amintiri...

   
   

Băiatul din imagine îmi aminteşte de personajul Scorpion din filmul Mortal Kombat (1995).
Cum evenimentul a fost difuzat, în premieră, la HBO,
de atunci a început în Bucureşti nebunia decodoarelor...
Hazul este că respectiva cutiuţă era foarte sensibilă la vibraţii şi trebuia reglată odată la câteva zile,
iar după câteva luni se alegea praful de ea...;
autorii cutiuţelor erau de găsit la gurile de metrou,
ţinând câte 3-4 bijuterii în fiecare mână; majoritatea lucrau la companiile de cablu...,
iar un decodor valora de la 10 la 15 lei...la negru...

Vreau ceva...

   

Mariachi Garibaldi - La Gota Fria

Mă bagă şi pe mine cineva în seamă?
Dacă nu-mi daţi atenţie...voi lătra până se va uita toată lumea la noi;
am să vă vărs cafeaua;
vă rod mocasinii;
o să vă plimbaţi pe afară singuri, doar cu lesa în mână...;
mă tăvălesc ca să vă chinuiţi două zile să mă spălaţi;
vă reclam la Protecţia animalelor...

Linişte...

 

 Nana Mouskouri - A place in my heart

Doi pescari merg nervoşi pe malul lacului,
neînţelegând de ce peştele nu mai trage...
Raţele se strâng cuminţi pe o pojghiţă de gheaţă,
iar soarele dă culoare tabloului de iarnă...

   

În joacă...

 

   

Cea mai fidelă companie,

în timp ce se vorbeşte la telefonul mobil,

nu poate veni decât din partea unui câine...

La final, patrupedul îşi primeşte recunoştinţa...




 

Anul ăsta...

 

 Hara - Colo sus si mai sus

Trăiesc în apropierea Bucureştiului.
Se urcă în trenurile care pleacă înainte de răsăritul soarelui spre Capitală,
iar până îşi fac curaj să colinde pe străzi stau la o gură de metrou...
Merg din bloc în bloc,
anunţându-şi prezenţa cu fluierele şi tobele în care bat mai ceva decât la un eveniment sportiv.
Când şi când cineva le aruncă, de la etaj, câţiva lei...,
obligându-i să sară peste gardurile ce înconjoară anemicele spaţii verzi.
Anii trecuţi mai primeau mere, covrigi sau ciocolată;
Anul ăsta, băieţii cu ursul nu au avut noroc...



   

Ultimul...

   

 

Parcările s-au cam golit de maşini,
iar numărul colindătorilor creşte pe zi ce trece...
Pieţele s-au umplut cu brazi,
iar preţurile cresc ori scad în funcţie de cumpărător...
A început avalanşa electronică a mesajelor de sărbătoare,
iar zăpada a fugit mai repede decât atunci când a venit...
Peste toate, cerul şi-a schimbat culoarea şi, fără să vreau,
mă mint că ultimul cer văzut este mult mai frumos decât precedentele...

Răbdare...

   

Hara - La toată casa-i lumină

Copilul se plimbă pe marginea lacului,
oprindu-se lângă un bătrân care se uită la soare...
Dacă îmi aduci o scoică am să-ţi spun o poveste, zice omul cu părul alb...
Degetele inocentului se opresc pe o scoică nu mai mare de o unghie,
aşezând-o la picioarele povestitorului...
Şi tot aşa, scoică după scoică, până când soarele a început să apună...
Cei doi, experienţa de viaţă şi entuziasmul de a descoperi, au plecat într-un târziu,
lăsând pe malul lacului,  printre scoici, o salbă de poveşti...

Dincolo...

 

 Katie Melua - The closest thing to crazy

 
Omul care stă în lumină îi întinde o hartă, începându-şi tirul verbal:
Vei merge 2 km prin tunelul care pleacă de la turn;
la ieşire vei vedea ţevile peste care ai să treci râul;
intri în pădure şi după 3 km ajungi la grăniceri, în locul marcat cu roşu;
le laşi cartuşul de Kent şi banii; ei te vor trece fâşia şi te vor duce pe malul Dunării.
Sub bolovanul în care aruncai sabiţa, când mergeai la pescuit, este o barcă pneumatică;
poţi să treci Dunărea cu barca, dacă ai răbdare să o umfli,
sau să foloseşti numai ochelarii şi tubul de respirat; dacă ajungi la sârbi ai scăpat...
Tânărul ajunge pe malul Dunării. Încă nu s-a crăpat de ziuă...
Îşi bagă toate hainele într-o pungă din plastic şi se înarmează cu ochelarii şi tubul de scafandru.
Un câine latră la pichetul de grăniceri, iar el se gândeşte că acasă nu a spus decât că va merge la pescuit...

Vis de iarnă...

Totul se mişcă...

    

 

...solitar

...în tandem

...ignorând, cu zâmbetul pe buze, întreruperile...

...şi încălzindu-ne sufletul...

Condamnatul la viaţă

   

 Tudor Gheorghe -    La fereastra cu gutuie

 
Mi-am inchis ochii. Şi nici nu aud marea de furnici umane care au tăbărât în jurul meu.
Nu simt tumultul viu ce mă înconjoară.
Ştiu că lumea e acolo, că e plină de răzmeriţe interioare şi de furtuni în interacţiuni,
dar încerc sa ignor asta.
Încerc să privesc în mine, să îmi caut inima de gheaţă, în interiorul învelişului de lut.
Rup foaie cu foaie învelişul meu, ignorand efectul genului acesta de analiza - ca atunci când tai o ceapă.
Cu cât mă apropii mai mult de inimă, constat cu stupoare ca nu mi-e frig.
În întuneric mai bâjbâi, mă mai lovesc de câte o amintire,
de câte un sentiment pe care nici nu ştiam ca l-am avut vreodată.
Înjur scurt şi merg mai departe,
depunând efort pentru a nu da cu capul de tavanul care se va surpa la primul cutremur major.
Am gasit-o. Ceea ce credeam a fi o noua Antarctica e de fapt un iad care pârjoleşte totul în jur,
iar crapaturile din tavan sunt efectul.
Acest iad, pe care il port în piept, transformă lumea în cenuşă.
Ştiu că, dacă mai privesc, sufletul o va lua la goană...
Da! Deschid ochii mari.
Sunt viu şi pot topi orice castel de gheaţă...

Inimi îngheţate...

   

Hara - Dor de tine

Doi tineri merg prin zăpada ce trece de o jumătate de metru...
vorbind despre cât de mult se iubesc...
El o ia înainte şi îşi scrie sentimentul pe zăpadă...;
ea se uită la el şi constată că nu-l poate înţelege toată lumea
şi desenează o inimă;
cum o inimă singură nu spune mare lucru,
fata a mai desenat încă una...
Vor rezista până la următoarea ninsoare, spune ea; totuşi, o inimă este mai mare decât cealaltă.
Cineva iubeşte mai mult...

Am luat iarna acasă...

Adun zăpada cu amândouă mâinile...

   

Îmi aranjez mănuşile...

...şi am plecat să duc iarna acasă...

Avem noroc...

 

 When a man loves a women 

După o fulguială de câteva ore
am constatat, spre seară, că totuşi avem noroc...
Dacă nu ar fi farurile maşinilor nu s-ar vedea bălţile de pe trotuare...
Până la urmă şi iarna asta, deşi va fi prezentă în mii de vieţi, nu va sta în braţele nimănui...



   

De sezon...

 

Mai anii trecuţi, cineva povestea că obişnuieşte să îşi scoată covoarele afară din casă şi să le bată în zăpadă...
Un bărbat la 50 şi ceva de ani a găsit şi o replică pentru a nu-şi căra covoarele în zăpadă:
Crede cineva că John, care stă la etajul 45 într-un zgârie nori, 
are răbdare să-şi ia covorale în braţe şi să le ducă afară? Aspiratorul e suficient!
Decoamdată nu avem zgârie nori în Bucureşti, însă dacă tot ninge afară...
cine are timp îşi scoate covoarele...la bătut, cu supravegherea de rigoare...

Lumea uitată...

Trecem cu viteza gândului pe lângă lucrurile care ne colorează viaţa...
Uneori nici nu le acordăm atenţie;
lumea mută şi uitată îşi duce mai departe misterul şi parfumul,
strălucind atunci când razele soarelui îi mângâie suprafaţa...

I want to spent my lifetime loving you

  

Lecţia...

   

James Last  ~ Amargura

 
Prin clasa a XI-a m-au pus inspiraţia, curiozitatea, timpul liber şi tendinţa de a mă mişca altfel
ca să mă înscriu la un curs de dans...
Nu am folosit recomandări, reclame siropoase şi alte cele...
Undeva lângă ASE, într-o vilă cu mobilă din Franţa sec. al XVIII-lea,
o ex-dansatoare de 80 de ani ne-a arătat, câteva luni,
la 11 fete şi 12 băieţi cam ce înseamna valsul sau tangoul...
În pofida vârstei, graţia doamnei ne-a lăsat cu gurile căscate, mai ales la tango...
Apropo: ştiţi de ce un băiat nu a avut parteneră?

Şiragul...

   

Zâmbeşte-mi... cu o privire...

Când cineva vrea să deschidă o uşă
scoate un şirag de chei.
De regulă, ultima cheie încercată este cea bună...
Totuşi, armata de chei are şi un avantaj: nu poate fi pierdută uşor...
Şi apropo de chei: puteţi lăsa cheia de la maşină la o persoană
care stă la câteva sute de metri de locul unde aveţi bijuteria;
în momentul în care aţi ajuns la autovehicul sunaţi cunoştinţa şi rugaţi-o să apese pe butonul de deblocare,
lângă telefon, şi apropiaţi-vă mobilul de portiera maşinii...;
uşa se va deschide fără probleme...

Tocmai tu, fata mea?

   

Bal Musette ~ Bourrasque vals

 
Omul cu ochii căprui zâmbeşte, uitându-se la cerul albastru de septembrie,
şi se gândeşte că are toate motivele să fie fericit în anul 1986,
atâta timp cât soţia i-a adus pe lume primul copil: o fetiţă...
Bărbatul îşi imaginează un viitor în care-şi vede fata căsătorindu-se după absolvirea facultăţii...
Să mă pregătesc de nuntă, îi trece un gând prin minte.
Timp de o săptămână, ajutat de prieteni, a fabricat 200 de l de palincă,
iar un butoi din lemn de dud a devenit preţiosul depozitar al licorii.
Anii au trecut...
Suntem în iunie 2008; fata născută în anul 1986 a devenit licenţiată în drept,
fiind peţită de un coleg de facultate...
Bărbatul cu ochii căprui zâmbeşte când aude că nunta va fi la toamnă...
Merge în pivniţă şi se uită la butoiul la care nu a umblat nimeni de 22 de ani,
gândindu-se că la capitolul băutură toată lumea va fi mulţumită.
Telefonează şi rezervă un restaurant pe malul Crişului, se tocmeşte cu trei cântăreţi,
comandă 250 de invitaţii şi îi pune pe viitorii miri să le trimită rudelor şi prietenilor...
A venit toamna, plouă iar vântul rupe frunzele copacilor; mai sunt două săptămâni până la nuntă...
Telefonul mobil tremură pe masa din sticlă mată...
Deşi e târziu, omul cu ochii căprui priveşte mirat la display şi răspunde:
- Da, fata mea!
În difuzor se aude o persoană plângând, care spune într-un târziu:
- Tată...eu sunt; simt că el nu mă iubeşte sincer; nu mai vreau să mă căsătoresc...
- Se poate să-mi faci una ca asta? Tocmai tu, fata mea?
Legătura telefonică se întrerupe..., iar tatăl fetei nu a închis un ochi toată noaptea...
A doua zi a anulat rezervarea la restaurant şi a rupt contractul cu trupa responsabilă cu muzica.
Şi-a sunat toţi prietenii şi i-a anunţat că vinde 200 de l de palincă...de-o vârstă cu fata lui...
În două zile, butoiul din lemn de dud a rămas văduv...