Patrie

Propos recueillis par Francois Hubert Au cœur de l’Atlantique et de l’ Europe et Amerique, neuf iles volcaniques composent l'archipel des Acores, decouvert et colonise par les Portugais a partir de 1427. Apres la Revolution des œillets (1974), les iles, aujourd'hui peuplees d'environ 250 000 habitants, beneficierent du statut de region autonome qui se traduisit, entre autres, par la creation d'une universite installee a Ponta Delgada dans l'ile de Sao Miguel. Rui de Sousa Martins est le seul...

International audienceAre “Doctors Without Borders” (MSF) doctors without a homeland? Based on fifty interviews, statistical data and a participatory observation, this articledescribes humanitarian mission conditions limiting local integration and suggests three forms of attachment: home (“break expatriates”), elsewhere (“multi‑homeland expatriates”) or nowhere (“duty‑free expatriates”). For the latter, MSF plays, until their departure from the organization, the role of substitute homeland.Son los “Médicos sin Fronteras” (MSF) médicos sin patria? Basado en cincuenta entrevistas, datos estadísticos y una observación participante, este artículo describe condiciones de misión humanitaria que limitan la integración local y propone tres formas de apego: en casa (“expatriados paréntesis”), en otros lugares (“expatriados multipátridos») o en ninguna parte (“expatriados duty‑free”). Para estos últimos, MSF desempeña el papel de patria sustituta hasta que dejen la organización.Les « Médecins...

In Routes: Travel and Translation in the Late Twentieth Century, James Clifford questions the concept of culture and studies the various instances of traveling. He explores the routes that cause and enrich border and cultural migrations and consequently the different practices of migration, modes of transfer and bi-or multi-cultural experiences. One specific sentence in Clifford's study-"Dwelling was understood to be the local ground of collective life, travel a supplement; roots always precede routes" (Clifford 3)-throws an interesting light on the portrayal of ethnicityin On the Road, all the more so as this ethnicity is almost invisible to the surface reading of the novel. In his preface to Kerouac's Crooked Road, Tim Hunt concludes: We have much to learn from the way [Kerouac's] French Canadian upbringing left him suspended between two categories-neither a person of color nor a white middle-class American-and unable to resolve either the dissonance between the period's rhetorics of ethnicity and class (by which, because he was white, he was in the cultural and social mainstream) or his sense of marginality-his sense that he was finally an alien and an outsider. (Hunt xxvi) 2 When one thinks of the novel's treatment of ethnicity and race, one hardly expects to be tackling the French Canadian invisible presence as the guiding line for the novel's draft and themes. And yet, Kerouac's ethnic background deserves investigation to approach the writing and thematic development of this road picaresque. On the Road (OR) can be read as a projection of Kerouac's development of his American identity crisis, which he interrogates through the triad father/son/space (America). Indeed, the novel mirrors the author's problematic as far as his identity at the crossroads of many American cultures is concerned-a crisis itself at the core of the famous meditation upon the great ethnic question and the cauldron of the American character. 1 In Through a Glass Darkly, William Boelhower remarks that the point of the question "What is an American?" is not the answer but the question itself (Boelhower 20). As regards Kerouac, such a question must find an answer, an imperative dictated by his hyphenated identity. Writing then becomes for him the space where his identity dilemma is staged, where his cultural in-Roots Always Precede Routes: On the Road, through a Glass Darkly E-rea, 8.2 | 2011

multiplie les discours contrad ictoires sur ['aulre (ruse, perversité. rouerie, mais auss i passivité. innocence , elc .) est co nstruite su r la domi nation de genre. laquelle ilgit jusque tian s l'homosexualité. En ce sens le sexe devient presque une métaphore du genre n ,

«De longues années je souffris d'une névrose géographique : je ne réussissais pas à rester plus que trois jours de suite dans aucune ville», écrivait Italo Calvino en 1969 à Franco Maria Ricci, pour répondre à la demande de résumer sa vie en quelques mots. Ce malaise qu'il considère comme pathologique concerne la relation avec les lieux de sa vie et, par conséquent, les lieux de son oeuvre. C'est un thème qui revient effectivement à plusieurs reprises lorsqu'on essaie d'aborder la question de la patrie et du pays d'accueil chez Calvino. Homme de plusieurs patries, étranger par choix et cosmopolite par expérience, théoricien des lieux abstraits et créateur des villes invisibles, pour comprendre son rapport avec la terre d'origine d'une part et la terre de destination d'autre part, il faut faire allusion à la fois à sa biographie et à son oeuvre, où la question spatiale et géographique joue un rôle de plus en plus important.

Şi atunci i-a spus Şeherezadei: " Surioară, Allah să te călăuzească, spune-ne o poveste ca să netreacă noaptea mai uşor... O mie şi una de nopţi 1 Mă cheamă Eva, ceea ce înseamnă viaţă, conform unei cărţi pe care a consultat-o mama ca să-mi aleagă numele. M-am născut în ultima odaie a unei case întunecate şi am crescut printre mobile vechi, cărţi în latină şi mumii umane, dar asta n-a reuşit să mă facă melancolică, pentru că am venit pe lume purtând în memorie boarea selvei. Tatăl meu, un indian cu ochi chihlimbarii, era din locul în care se unesc o sută de râuri, mirosea a pădure şi nu se uita niciodată direct la cer, pentru că el crescuse sub cupola copacilor şi lumina i se părea ceva indecent. Consuelo, maică-mea, îşi petrecuse copilăria într-o regiune vrăjită, unde secole de-a rândul aventurierii căutaseră oraşul din aur curat pe care-l văzuseră conchistadorii atunci când s-au aplecat peste prăpastia propriei lor ambiţii. A rămas marcată de peisajul acela şi a făcut cumva ca să-mi transmită şi mie ceva din această amintire. Misionarii au adunat-o pe Consuelo pe când încă nu ştia să meargă, era un fel de lighioană în pielea goală, plină de noroi şi rahat, care a venit în patru labe pe puntea debarcaderului precum un Iona minuscul vomitat de o balenă de apă dulce. Spălând-o, au constatat neîndoielnic că era fată, ceea ce i-a cam pus în dificultate, dar acum era acolo şi nu era cazul so arunce în râu, drept care i-au acoperit ruşinea cu o cârpă, i-au picurat nişte lămâie în ochi ca să-i vindece infecţia care îi ţinea pleoapele lipite şi-au botezat-o cu primul prenume feminin care le-a trecut prin minte. S-au apucat so educe fără să se întrebe prea mult despre originea ei şi fără multe nazuri, convinşi că dacă Pronia Cerească o ţinuse în viaţă până când au găsit-o ei, precis că avea să vegheze şi la integritatea ei fizică şi spirituală, sau, în cazul cel mai rău, avea so ducă la cer împreună cu alţi nevinovaţi. Consuelo a crescut fără un loc fix în ierarhia strictă a Misiunii. Nu era propriu-zis o servitoare, nu era nici de rangul indienilor de la şcoală, iar când a întrebat care din preoţi era tatăl ei a primit o scatoalcă pentru insolenţă. Mie mi-a spus că fusese abandonată pe o barcă în derivă de către un navigator olandez, dar precis că asta e o legendă pe care a inventat-o mai târziu ca să scape de întrebările mele. Cred că de fapt habar n-avea de părinţii ei şi de felul în care apăruse acolo. Misiunea era o mică oază în mijlocul vegetaţiei voluptuoase care creşte în hăţişuri suprapuse şi dese, de la malul apei şi până la poalele monumentalelor turnuri geologice care se înalţă spre cer ca nişte greşeli ale Domnului. Acolo timpul s-a răsucit şi distanţele înşală ochiul, făcându-i pe călători să umble în cerc. Aerul e umed şi dens, miroase uneori a flori şi iarbă, a sudoare de om şi a răsuflare de animal. Căldura e copleşitoare, nu bate pic de briză răcoroasă, de se coc pietrele şi fierbe sângele în vene. Pe înserat, cerul se umple de ţânţari fosforescenţi a căror pişcătură produce coşmaruri interminabile, noaptea poţi auzi limpede murmurul păsărilor, ţipetele maimuţelor şi tunetul depărtat al cascadelor care se formează în munţii înalţi şi se prăvălesc cu zgomot de război. Clădirea modestă din paie şi pământ, cu un turnuleţ din bârne încrucişate şi un clopot care chema la slujbă, stătea, ca şi celelalte colibe, pe piloţi îngropaţi în mâlul unui râu cu ape opalescente ale cărui maluri se pierd în reverberaţia luminii. Locuinţele păreau a pluti în derivă printre canoe silenţioase, gunoaie, leşuri de câini şi şobolani, inexplicabile flori albe. Pe Consuelo o vedeai de departe, o distingeai după pletele roşcate ca o pată de foc în verdele etern al naturii. Tovarăşii ei de joacă erau nişte pui de indian cu pântece proeminente, un papagal obraznic care recita Tatăl Nostru intercalat cu măscări şi un maimuţoi priponit cu un lanţ de piciorul mesei, căruia îi dădea din când în când drumul ca să se ducă în pădure să-şi găsească perechea, dar

Le huitième fascicule du DUSP  (Paris, Champion, 2006) s’inscrit résolument, par son choix thématique, dans une perspective d’histoire du discours et des concepts . Il procède de la rencontre entre des chercheurs de diverses disciplines sur le terrain d’une notion-clé, la patrie. Il importe de préciser d’emblée que le meilleur moyen d’appréhender le déploiement d’un concept dans son historicité est d’éviter toute approche analytique sur la base d’une modélisation a priori de ses formes d’expression. S’agissant d’une notion-concept profondément ancrée dans la culture politique, il convient d’en cerner les usages et les significations conjoints à partir d’une série ouverte de questions : Peut-on parler d’un patriotisme monarchique et aristocratique avant la Révolution française ? Comment évolue le terme de patriote avant de devenir synonyme de révolutionnaire ? Quelles sont les traditions civiques, esthétiques et éthiques dans lesquelles s’actualise la référence à la patrie ? Comment appréhender la question morale au contact de l’apparition d’une science des mœurs ? Qu’en est-il du renouveau patriotique en 1789 par rapport à la formation d’une nation libre ? Comment se manifeste la passion patriotique tout au long de la Révolution française ?

Stiu ca nu aveti timp de documentare. Stiu ca a impartasi pe internet doar franturi fara inteles scoase din discursurile unora, a impartasi pe internet ce ai mai mancat la pranz sau ce pantofi ti-ai mai luat, arata subcultura creata in ultimii ani.

" Nu suntem aici ca sa recrutam studenti, ci ca sa trezim Maestri si Invatatori "
-Rune HEIVANG-
Mai multe informatii gasesti la: http://runeheivang.ro sau la https://www.facebook.com/runeheivangromania sau la https://www.facebook.com/rune.heivang
Inregistrari video aici: https://youtu.be/lSGQxPfxsSM?list=PLf850uqjQiW2IWTX-yocTozeBeTcCLMK4 Reprezinta un grup care investigheaza si lucreaza cu metode de vindecare, meditatie si diverse alte modele de transformare, din intreaga lume. Noi iti oferim instrumente si metode unice pentru ca tu sa-ti poti atinge cel mai inalt potential. Metodele pe care le predam sunt recunoscute intr-o serie de medii medicale traditionale, in special in Statele Unite ale Americii. Misiunea noastra este de a-i ghida pe oameni sa-si descopere adevaratul lor sine. Rune a lucrat cu-si a invatat de la-cei mai buni coaches, vindecatori si maestri spirituali din lumea intreaga, precum si medici, antropologi si cercetatori stiintifici. Rune Heivang a pus apoi acest volum vast de cunostinte intr-un sistem unic, care poate oferi tuturor celor interesati o experienta a ceea ce el numeste Constiinta Suprema, astfel incat oricine sa poata obtine cunoasterea a cine este si adevarata sa natura.
"CUM MI S-A SCHIMBAT VIATA dupa intalnirea cu Rune HEIVANG - Ganduri, trairi, experiente..." poti citi aici: https://www.academia.edu/30826448/CUM_MI_S-A_SCHIMBAT_VIATA_dupa_intalnirea_cu_Rune_HEIVANG_-_Ganduri_trairi_experiente..

In ciuda eforturilor lui Putin de a crea o Uniune Eur-Asiatica, se pare ca tot Unchiul Sam dicteaza de peste ocean nu numai in intreaga Europa, ci deja si in cateva tari apropiate de zona noastra, tari foste membre ale URSS.
Din pacate, noi romanii stim ce inseamna democratia lor. A celorlalti, care cica, ne vor binele. Hmmm...

Din pacate, populatile europene sunt atat de indobitocite prin manipulare de cea mai josnica speta, incat deja au ridicat un zid impotiva Rusiei.

Unchiul Sam, teroristul numarul unu al lumii postbelice, continua fara scrupule sa taie si sa spanzure peste tot in lume. Si a facut-o cu  mult sarg, in lumea unipolara de dupa 1990. O face de 25 de ani, uscand aprope tot ceea ce atinge.
Unchiul SAM te vrea mort.

Trei sunt intrebarile pe care mi le-am pus inca de mic, de cand aveam trei-patru ani:
- De ce vor oamenii PUTEREA?
- Ce este SEXUL si de ce sunt atras de el?
- Ce este DRAGOSTEA si de ce nu o vad manifestandu-se pretutindeni?

Apoi, normal ca au aparut siurmatoarele trei intrebari:
- Ce e de facut ca sa fie BUCURIE pretutindeni in jurul meu?
- Ce e de facut pentru ca sa fie PACE in lume?
- Cine e, si ce e, si unde e DUMNEZEU, daca toate astea nu se intampla?”

Cand stai la coada ca sa pupi oasele altor morti, se numeste evlavie si binecuvantare. Daca eu as merge cu vreun os de-al tatalui meu si l-as tot pupa, oamenii ar spune ca sunt nebun. Ba, poate m-ar si pedepsi pentru profanare de cadavre. Daca m-ai vedea ca imi pup mana din cand in cand, ai zice ca sunt dus, ca sunt nebun. De ce se simt oamenii atat de bine, stand la coada la pupat, atunci cand pupa moaste, atunci cand intra in biserica, atunci cand se roaga? Simplu. Isi dau voie sa fie una cu intregul. Nu are de-a face cu religia. Ci cu meditatia. Ce e meditatia? NU, nu e chestia aia cand stai in cur cu degetele unite. NU, NU! Meditatie se cheama atunci cand esti in pace cu tine, si dai voie sa observi gandurile care tot vin si pleaca. Te uiti la ele dintr-o alta stare. o stare de constiinta modificata. Cine practica meditatia? Pai... cam oricine se roaga, indiferent de religie, cam oricine se gandeste la el insusi in context cosmic, chiar daca arunca Universului un strigat de ajutor. Sau lui Dumnezeu, Dumnezeu fiind insusi Universul. Adica... nu credinta religioasa te face sa te simti bine, ci chiar tu insuti. Iti schimbi starea de constiinta. Iar acest lucru este sublim, magnific si minunat speculat de catre oricare dintre religii -cum ca sfintii lor, profetii lor, dumnezei lor ar fi motivul pentru care tu te simti bine, linistit si in pace. De ce? Simlu. Ca sa mai inrleze un adept, un eventual sustinator. Am trecut si eu prin faza asta cu pupatul oaselor mortaciunilor. Pentru ca nu-mi spusese nimeni ca lucrurile ar putea sta si altfel. Desigur, speram ca se vor intampla minuni, ca autismul lui Andrei va disparea prin smecheriile religioase pe care le fac. Desigur, o faceam cu totul. Speram sa se si intample. Dar doamne, doamne zicea: "ETE NA!. Mai crezi in vrajitoare?". MA rog, nu zicea, dar nimic nu se intampla. Si am renuntat sa mai bat drumurile bisericilor. Ani mult mai tarziu, am descoperit ca, de fapt, asta e meditatie. Acum, traind in aceasta pace, cum e Andrei? Si el in pace. Cum sunt eu? In pace. Intelegand intregul, intelegi si ca nu mai e nevoie sa pupi ceva. Te poti pupa singur, in linistea casei tale, sau oriunde si oricand iti aduci aminte de asta. In loc sa te inchini cand treci pe langa un lacas de cult, iti poti aduce aminte, mai bine, ca iti poti pupa mana. Ai facut vreodata asta? Cred ca celulele tale ar fi mai fericite daca ai face asta. Muuuult, muuult mai fericite. SI pacea ta va fi naturala. Pentru ca... vei fi inteles ca nu are de-a face cu vreun dumnezeu, cu vreun popa, cu vreun guru, cu vreo religie. Singura religie fiind calitatea constiintei tale si modul in care poti intelege si accepta ceea ce tocmai ai citit aici. NU ma intelge gresit. Poti pupa cate mumii vrei tu, sau parti din ele. Dar nu uita, miracolele, vindecarile nu se produc datorita mortaciunilor. Ci datorita faptului ca tu singur intri intr-o stare de constiinta modificata, si din acea stare, orice este posibil. Orice. Daca vei intelege ca acea stare o poti atinge fara a crede in ceva, ci doar in a sti, si a accepta unitatea ta cu intregul, atunci si starea ta se modifcca. Si atunci... vei vedea si faptul ca orice religie speculeaza asta, inspre beneficiul propriu. Uita-te doar la cat de mare e armata popilor, si si a slujbasilor religiilor. Uita-te doar, la proprietatile imobiliare ale religiilor. MIlioane de biserici, milioane de luciuri de apa, milioane de hectare de paduri, milioane de hectare de pamant. Cat din ele se intorc gratuit la toti cei ce au nevoie de hrana, de adapost, de ingrijiri medicale. Uita-te doar la o catedrala care costa sute de milioane de euro. Ce s-ar fi putut face cu acesti bani? Cate fapte bune? Uita-te la miile de biserici construite in ultimii 26 de ani. Cate apartamente sociale s-ar fi putut construi cu banii acestia? Dar... tu ai dona bani pentru a se construi asa ceva, apartamente sociale, care sa fie oferite cu titlu gratuit? Pai nu. Dar, daca ti se cere sa faci o donatie pentru rdicarea unei biserici, o faci? PAi da. De ce? Uita-te singur, pentru tine. Nu comenta aici. Nu doresc raspunsul tau. Uita-te doar pentru tine. <3 P.S. Ufff... Si cand te gandesti ca sunt miliarde de oameni inregimentati in vreuna dintre cele sase religii majore -crestinism, iudaism, islamism, hinduism, budism, jainism, si in alte zeci de mii de ramuri ale lor, iti poti da seama ce forta uriasa au instituriile religioase. Armate adevarate. Armate de... Ai vazut "Stapanul Inelelor"? Da, armate de orci, sunt inregimentati in institutiile religioase, oricare ar fi ele. Si, mai nou, alte milioane de orci ajung si in acest "New Age", in spiritualitate. Care ce face, aceasta spiritualitate? Iti implanteaza noi sisteme de credinte. PAi cum?! Simplu. Noi falsi gur, falsi maestri iti baga in cap limbajul de lemn spiritual. Te iau din zona sfintilor si a mortaciunilor si te baga in zona energiilor. Acesti falsi predicatori spirituali, idiferent ca isi spun calatoria inimii, a rotii vietii, a mai stiu eu ce nume pompos, snt manati de propriul ego. De-aia si atatea mii de ti[puri de cursuri, tehnici, tactici, bla, bla, bla... Din pacate, nici ele nu puncteaza catre esenta. Dimpotriva, au nevoie de tine, un cotizant nou. Dar nici energiile astea nu sunt raspunsul. Joase, inalte ridicate, sau de cacat. Si nici dimensiunile, a treia, a cincea, a saptea, a douamilioanetreisutepatruzecisicincidemiioptsutedouazecisicincea :D 2.345.825-a Care e raspunsul, atunci? Doar calitatea constiintei tale e raspunsul. Singurul raspuns adevarat. Si pe care, culmea, chiar il ai la indemana. Gratis si de unul singur. P.S. 2 Uneori ai nevoie de un Maestru. Simplu si adevarat. Este extrem de greu, insa, sa il descoperi. Desi... e destul de simplu. Pana cand il vei gasi, probabil ca vei orbecai prin religii, New Age, spiritualite, pe la diferiti guru egotici. Sau pe la diferiti... nu stiu cum sa le spun la astia care iti vand cursuri de-astea spirituale, de-astia am sa le spun totusi, care ei insisi nu inteleg ce e cu ei pe-aici, dar iti vand tie prostiile lor. Cum gasesti un Maestru adevarat? Probabil ca e nevoie sa te duci pe la unii si pe la altii de-ailalti. Pana cand il vei intalni. Acela adevarat, nu iti va vinde iluzii. Nu te va scoate dintr-un sistem, ca sa te bage in altul. Dimpotriva, te va scoate dintr-un sistem, si te va lasa scos. Te va lasa pe tine sa vezi ce e cu tine. Nu te mai baga nicaieri. Te va lasa exact asa cum ai venit pe Pamant. Simplu, inocent. Si atat. Pe un astfel de Maestru il vei simti. Si atat. Desigur, e nevoie de multe generatii, pentru ca intreaga umanitate sa poate reatinge INOCENTA. Cum va fi atunci Pamantul? <3 LikeShow more reactions CommentShare 25 Ionela Blanariu, Simion Nicolae and 23 others 13 shares 18 Comments Comments Cristian N. Antonescu Paula Muresan a ridicat la fileu cateva intrebari, si ganduri, in comentariile postarii initiale https://www.facebook.com/cristian.antonescu/posts/10202403230760277 : Uf. Si eu iar ;) . Am citit tot. Fac o pauza la pictat. Dar daca ar face pledoaria distrugerii intregilor armate-mai intai-ale tuturor statelor, atunci i-as da crezare : ca existenta religiilor e baiul suferintelor noastre.

Copiii nu stiu cuvantul DUMNEZEU. Ei doar intreaba de ce sunt pomii verzi, de ce zboara pasarile... Ori, definindu-l, deja il reduci. Atunci incepi sa spui ca e bun sau ca e rau. Incepi sa cauti o legatura cu el, desi esti parte indisolubila din el, din tot ceea ce exista. Imaginile din aceasta nota sunt preluate de pe: http://www.descopera.ro/dnews/10699151-care-este-mesajul-secret-pictat-de-michelangelo-in-capela-sixtina-din-roma-galerie-foto Definind-ul pe Dumnezeu ca pe ceva impersonal insa, gen "Creatia", atunci poti fii liber din a mai cauta contactul cu Dumnezeu. Atunci realizezi ca esti parte din Creatie si nu din Dumnezeu.

Acest raport este realizat pe baza analizei interviurilor realizate cu imigranți din România. Nu am urmărit să realizăm analiza legislației în vigoare și nici să verificăm veridicitatea celor afirmate de persoanele cu care am discutat. Scopul raportului este de a prezenta modul în care imigranții văd România ca țară de destinație, perspectiva lor asupra experienței de integrare.

Multă lume vorbește despre ele, dar puțini știu cu adevărat ce sunt ele și care le sunt principalele caracteristici. De asemenea, relațiile lor cu statele dezvoltate reprezintă o necunoscută pentru majoritatea populației. Ne propunem astfel, să facem un pic de lumină, în tenebroasa lume a paradisurilor fiscale.

Ce fichier électronique est un tiré à part. Il ne peut en aucun cas être modifié. Tirage-à-part adressé à Blaise Bachofen pour un usage strictement personnel. © Librairie Droz S.A. LA NATION, LA PATRIE, LE PAYS LA QUESTION DE L'APPARTENANCE POLITIQUE CHEZ ROUSSEAU 1