Academia.eduAcademia.edu

Genul dramatic - Comedia

Comedia, specie a genului dramatic

Genul dramatic Comedia „O scrisoare pierdută” I.L.Caragiale Genul dramatic O Cuprinde operele destinate reprezentării scenice; O Opera dramatică impune anumite limite în timp și O O O O O spațiu; Ideile/sentimentele sunt transmise indirect prin acțiune, personaje; Este specifică prezența didascaliilor; Opera se realizează prin dialog, monolog, didascalii; Este structurată în acte, scene, tablouri, replici; Acțiunea se dezvoltă în jurul unui conflict dramatic; O Specii dramatice: comedia, tragedia, drama; Specia literară: comedia O Poate fi în proză sau în versuri; provoacă râsul; O Surprinde moravuri sociale, tipologii umane, situații neașteptate; O Are un final fericit și deseori, un rol moralizator; O Personajele comediei sunt inferioare dpdv al însușirilor morale, a capacităților intelectuale sau a statutului social. Comicul Categorie estetică care are ca efect râsul, declanșat de contrastul dintre aparență și esență (dintre ceea ce este și ceea ce vrea să pară că este un personaj); Tipuri de comic: -comicul de situație; -comicul de caractere; -comicul de limbaj; -comicul de nume; „O scrisoare pierdută” O prima reprezentare scenică – 1884; O este considerată a fi de actualitate: mentalitatea unei categorii sociale nu diferă prea mult în context românesc de la o epocă la alta. „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale este o comedie de moravuri, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane autorului. O Este inspirată din farsa electorală din anul 1883; Text dramatic: O Este destinată reprezentării scenice; O Prezintă lista cu „persoanele” la începutul piesei; O Singurele intervenții directe ale autorului – didascaliile (indicațiile scenice); O Este structurat în patru acte (scene, replici); Tema: Piesa prezintă aspecte legate de:  viața politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră);  familie (relația dintre Tipătescu și Zoe); Satirizează defectele unor reprezentanți corupți din politica românească. Titlul O Pune în evidență contrastul comic dintre aparență și esență; O Lupta pentru putere se rezumă la șantaj politic; instrumentul șantajului - „o scrisoare pierdută”; O Articolul nehotărât „o” sugerează banalitatea întâmplării, dar și repetabilitatea ei. Timp și spațiu O Acțiunea este plasată „în capitala unui județ de munte, în zilele noastre.” La sfârșitul secolului al XIXlea, în perioada campaniei electorale, într-un interval de trei zile. Intriga O Elementul care declanșează desfășurarea acțiunii: pierderea unei scrisori intime, compromițătoare pentru reprezentanții partidului aflat la putere. O Scrisoarea este găsită de adversarul politic, care o folosește ca armă de șantaj. Conflicte O Conflictul dramatic principal: confruntarea pentru puterea politică a două forțe opuse: 1. Reprezentanții partidului aflat la putere: Ștefan Tipătescu, Zaharia Trahanache și Zoe Trahanache; 2. Gruparea independentă condusă de Nae Cațavencu. O Conflictul secundar: între Farfuridi și Brânzovenescu care se tem de trădarea prefectului. O Tensiunea dramatică – susținută de succesiunea de evenimente care duc la rezolvarea conflictului. Este utilizată tehnica amplificării treptate a conflictului: -răsturnări bruște de situație; -introducerea unor elemente surpriză; -anticipări; -amânări; Mențin tensiunea dramatică la un nivel ridicat, prin complicarea și multiplicarea situațiilor conflictuale. O Cetățeanul turmentat – intră în scenă în momente de maximă tensiune și are intervenții decisive în derularea acțiunii. O Dandanache – elementul surpriză prin care se realizează deznodământul; elimină ezitarea autorului între a da mandatul de deputat „prostului” Farfuridi sau „canaliei” Cațavencu. Personajul întărește semnificația piesei, canditatul trimis de la centru fiind „mai prost ca Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu.” Prezentarea acțiunii O Actul I: În expozițiune: Ștefan Tipătescu și Pristanda, care citesc ziarul lui Cațavencu („Răcnetul Carpaților”) și numără steagurile. Intriga este dată de vestea că adversarul politic deține o scrisoare de amor compromițătoare. Comic: Convingerea soțului înșelat (Zaharia Trahanache) că scrisoarea este o plastografie; Naivitatea acestuia stă în constrast cu zbuciumul celor doi îndrăgostiți (Tipătescu și Zoe). O Actul II: Prezintă numărătoarea voturilor, dar cu o zi înaintea alegerilor; Se declanșează conflictul secundar: grupul Farfuridi-Brânzovenescu se teme de trădarea prefectului; Tipătescu îi cere lui Pristanda să-l aresteze pe Cațavencu și să găsească scrisoarea; Zoe își dorește eliberarea lui și îi promite șantajistului sprijinul său politic în schimbul scrisorii. De la centru se solicită alegerea și sprijinirea altui candidat. O Actul III: - punctul culminant Acțiunea se mută în sala mare a primăriei unde au loc discursurile candidaților Farfuridi și Cațavencu; Se anunță numele candidatului sprijinit de la centru: Agamemnon Dandanache; Încercarea lui Cațavencu de a vorbi public despre scrisoare eșuează din cauza haosului din sală. Cațavencu pierde pălăria cu scrisoarea, este găsită din nou de către cetățeanul turmentat, iar acesta o duce destinatarei. O Actul IV: - deznodământul Se rezolvă conflitul inițial, scrisoarea ajunge la Zoe; Dandanache întrece prostia și lipsa de onestitate a canditaților locali; Susținerea lui de la centru se datorează unei situații asemănătoare – găsise și el o scrisoare compromițătoare pe care a folosit-o ca instrument de șantaj Este ales în unanimitate și totul se încheie cu o festivitate unde adversarii se împacă. Acțiunea piesei este constituită dintr-o serie de întâmplări care se derulează în jurul unui pretext (pierderea scrisorii), fără a schimba ceva în mod esențial. Atmosfera din final reface starea inițială a personajelor, fără vreo modificare a statului inițial. Personajele acționează simplist, ca niște marionete lipsite de profunzime, fără a evolua pe parcursul acțiunii, fără a suferi transformări psihologice: personaje „plate”. Personajele: Au trăsături care le încadrează într-o anumită tipologie: -tipul încornoratului (Trahanache) -tipul amorezului (Tipătescu) -tipul cochetei și al adulterinei (Zoe) -tipul demagogului (Tipătescu, Cațavencu, Dandanache…) -tipul cetățeanului (Cetățeanul turmentat) -tipul funcționarului servil (Pristanda) Personajele sunt individualizate/ caracterizate prin limbaj, prin comportament, prin nume, prin combinarea elementelor de statut social și psihologic. Personajele care aparțin aceleiași categorii se disting prin felul în care reacționează în diferite situații (comportament). O Personajele sunt caracterizate indirect și prin onomastică. „Autorii comici obișnuiesc să pună nume care prin conținutul lor noțional (…), ori prin sonoritate (Cațavencu), ori prin altceva, să samene cu personagiul și să-l caracterizeze.” G. Ibrăileanu Zaharia-zaharisitul, ramolitul; Trahanache – derivat de la cuvântul trahana, cocă moale, ușor de modelat de „enteres.”; Nae - populist, păcălitul păcălit); Cațavencu –demagogul; Agamiță – diminutiv al numelui Agamemnon, erou, războinic cuceritor al Troiei; Dandanache - derivat de la dandana = încurcătură; Farfuridi, Brânzovenescu – prin aluzia culinară a numelor sugerează inferioritate, vulgaritate; Ghiță –individul servil și umil în fața șefilor; Cetățeanul turmentat –nu este individualizat prin nume pentru că reprezintă o întreagă categorie; Ștefan Tipătescu – prenume cu rezonanță istorică (Ștefan cel Mare); înlocuit cu diminutivul Fănică, sugerând constrastul dintre aparență (Ștefan/ om important în județ) și realitate (Fănică / bărbatul slab în fața femeii); Zoe -„o damă mare în politica de provincie”; Trahanache -soția bătrânelului. Diminutivul prenumelui –coana Joițica. (comic) O Caracterizarea personajelor: Tipătescu: „prefectul județului”, unul dintre stâlpii puterii locale, orgoliosul și amorezul, are gândire de stăpân, transformându-l pe Pristanda într-o slugă personală. Dandanache: „vechi luptător de la 48”, politicianul amnezic, „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu”; consideră șantajul o formă de diplomație. Trahanache: prezidentul tuturor „comitetelor și comițiilor” din județ. Alt stâlp al puterii locale care și-a consolidat poziția prin „prietenia de familie” cu prefectul. O Farfuridi: „avocat, membru al acestor comitete și comiții”, tipul politicianului impulsiv și incult, prostul fudul. O Cațavencu: „avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților”, tipul demagogului, al parvenitului politic. O Ghiță Pristanda: „polițaiul orașului”, funcționar public, servil, dar viclean; transformat în sluga personală a șefilor. O Un cetățean turmentat: anonim, dar reprezentant pentru o întreagă categorie. O Zoe Trahanache: „soția celui de sus”. Nu are drept de vot, dar are abilitățile necesare pentru a influența diverse decizii din viața politică. Către Cațavencu: „Eu te aleg, eu și cu bărbatul meu”sugerează puterea de convingere, capacitatea de a influența deciziile barbaților care conduc. O Limbaj: -Principala modalitate de individualizare a personajelor: -Formele greșite ale unor cuvinte, erorile de exprimare denotă incultura/ statutul de parvenit. O Trahanache: „soțietate”, „prințip”, „docoment”; se exprimă confuz, în fraze lipsite de sens. O Cațavencu: folosirea incorectă a unor cuvinte/ formulări lipsite de sens: Faliți (oameni de fală); „Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.” „Vreau ceea ce merit în orașul acesta de gogomani unde sunt cel dintâi…” O Farfuridi: „Trebuie să ai curaj, ca mine! Trebuie s-o iscălești: o dăm anonimă!” „iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători” „douăsprezece trecute fix” O Pristanda: „famelie mare, renumerație mică, după buget”; „bampir” O Dandanache: vorbește sâsâit și incoerent, fapt care sugerează senilitatea. O Cetățeanul turmentat: „eu pe cine votez?” – nu este capabil de a lua singur o decizie. Moduri de expunere: O Dialogul: ajută la caracterizarea personajelor -este marcat de oralitate (gesturi, mimică, intonație, ritm); -predomină formele populare, repetiții, interogații, exclamații, fraza simplă. O Monologul: - discursurile electorale: Farfuridi, Cațavencu - intervențiile lui Ghiță. Comicul: O Comicul de moravuri: vizează viața de familie (triunghiul conjugal Zoe-Trahanache-Tipătescu) și viața politică (șantajul) O Comicul de intenție: atitudinea scriitorului față de personaje. O Comicul de situație: întâmplări neprevăzute, răsturnări de situație, confuzii, O Comicul de caracter: pune în evidență defectele general- umane, pe care Caragiale le sancționează prin râs. O Comicul numelor proprii: autorul sugerează trăsătura dominantă, originea sau rolul unui personaj. O Comicul de limbaj: caracterizează personajele în mod indirect, le individualizează și le pune în evidență incultura. Concluzie… „O scrisoare pierdută” reușește să provoace râsul, dar în același timp, atrage atenția cititorilor/spectatorilor, în mod critic, asupra „comediei umane”. Eroii lui Caragiale sunt ghidați de principiul „scopul scuză mijloacele”, urmărind menținerea sau dobândirea unor funcții politice/ a unui statut social nemeritat. O “… fondul comediilor lui Caragiale este rece și cinic. Realitatea ce el ne zugrăvește nu ne poate încălzi , necum să ne entuziasmeze; ea e repulsivă și va deveni din ce în ce mai repulsivă cu cât omenirea va înainta pe calea progresului moral. În nici o operă clasică nu vei găsi situațiuni de valoare ca cele pe care dramaturgul nostru le primește în acțiunea dramatică – le primește și le menține cu seninătatea cea mai desăvârșită” Mihail Dragomirescu O Secvență: https://www.youtube.com/watch?v=AgZq4TeoK20 O Piesa întreagă: https://www.youtube.com/watch?v=HnQPMYJNud 8