Categoria II – Auditul

Categoria II – Auditul statutar si alte misiuni de audit si certificare Întrebări tip grilă: 1.Prin audit, în general se înţelege: a) examinarea profesională a unei informaţii, în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente, prin raportarea la un criteriu de calitate; b) exprimarea unei opinii asupra imaginii fidele a contabilităţii; c) exprimarea unei opinii profesioniste asupra regularităţii şi sincerităţii contabilităţii. 2. Anomalia – ca termen în normele de audit – reprezintă: a) o informaţie contabilă sau financiară inexactă, insuficientă sau omisă, ca urmare a unor erori sau fraude; b) o informaţie financiară incorectă; c) o informaţie modificată ca urmare a unor interese. 3. Auditul situaţiilor financiare reprezintă: a) o opinie responsabilă cu privire la situaţiile financiare; b) examinarea efectuată de un profesionist competent şi independent asupra situaţiilor financiare, în vederea exprimării unei opinii motivate prin raportarea la un referenţial contabil identificat; c) o îmbinare între auditul extern şi cel intern, precum şi între auditul statutar şi cel contractual. 4. Exhaustivitatea – ca termen în normele de audit – reprezintă: a) toate faptele importante au fost menţionate; b) toate activele au fost înregistrate; c) toate activele, datoriile, tranzacţiile sau evenimentele au fost înregistrate şi toate faptele importante au fost menţionate. 5. Obiectivele auditului intern constau în: a) gestionarea corectă, potrivit legii, a patrimoniului intreprinderii; b) ţinerea corectă şi la timp a contabilităţii, potrivit normelor emise de Ministerul Finanţelor; c) validitatea şi corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii. 6. Evaluarea – ca termen în normele de audit – reprezintă: a) înregistrarea unui activ sau a unui pasiv la costul său istoric; b) înregistrarea unui activ sau a unui pasiv la valoarea sa de inventar; c) înregistrarea unui activ la costul de achiziţie. 7. Obiectivele auditului extern – misiune de bază – constau în: a) reflectarea fidelă, clară şi completă în contabilitate a obligaţiilor faţă de stat; b) imaginea fidelă, clară şi completă a înregistrărilor în contabilitate şi a rezultatelor obţinute de intreprindere; c) imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor obţinute de intreprindere. 8. Asigurarea rezonabilă – ca termen în normele de audit – reprezintă: a) asigurarea ridicată, dar nu absolută, că informaţiile verificate nu conţin anomalii semnificative; b) asigurarea că nu sunt anomalii în situaţiile financiare; c) satisfacţie a auditorului referitoare la fiabilitatea unei declaraţii. 9. Criteriul corectei înregistrări în contabilitate şi al corectei prezentări în situaţiile financiare presupune: a) respectarea întocmai a normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice; b) contabilizarea în perioada corespunzătoare, urmărindu-se respectarea independenţei exerciţiilor; c) corecta determinare a rezultatelor financiare. 10. Declaraţii ale direcţiunii înseamnă: a) declaraţii făcute de personalul financiar contabil; b) declaraţii făcute de către direcţiune auditorului în cursul unui audit, în mod spontan sau ca răspuns la întrebările (chestionarele) puse de auditor; c) declaraţii făcute de cenzorii societăţii. 11. Pentru a putea să se pronunţe cu privire la imaginea fidelă, auditorul trebuie să se asigure că următoarele criterii în ţinerea contabilităţii sunt respectate: a) toate informaţiile prezentate prin situaţiile financiare să poată fi justificate şi verificate; b) toate operaţiile care privesc intreprinderea sunt înregistrate în contabilitatea analitică şi sintetică; c) sunt respectate toate normele contabile, fiscale şi financiare emise de Ministerul Finanţelor Publice, în baza legii. 12. Deficienţe majore în auditul statutar reprezintă: a) insuficienţe ale controlului intern care pot avea repercusiuni semnificative asupra situaţiilor financiare; b) limitări ale misiunii de audit; c) absenţa controlului intern. 13. Normele de audit financiar sunt emise de: a) Ministerul Finanţelor Publice şi se aprobă prin ordin al ministrului; b) Ministerul Finanţelor Publice şi se aprobă prin hotărâre de guvern; c) Autoritatea profesională prevăzută de lege. 14. Eroarea tolerabilă este: a) eroarea maximală pe care auditorul poate să o accepte pentru a trage concluzia că rezultatele sondajului au atins obiectivul de audit fixat; b) eroarea minimală acceptată de auditor; c) eroarea medie acceptată de auditor în cadrul sondajului efectuat. 15. Normele de referinţă ale auditului financiar sunt: a) norme fiscale; b) norme de audit; c) norme legale. 16. Întinderea lucrărilor de audit reprezintă: a) diligenţele efectuate de auditor şi limitate de către conducerea societăţii; b) diligenţele apreciate ca fiind necesare, în circumstanţe precise, pentru atingerea obiectivului auditului; c) diligenţele efectuate fără a putea fi atins obiectivul audit. 17. Expert – ca termen în normele de audit – înseamnă: a) o persoană fizică sau juridică ce posedă competenţele, cunoştinţele şi o experienţă într-un domeniu, altul decât contabilitatea şi auditul; b) o persoană sau un cabinet care posedă experienţă în contabilitate; c) o persoană care posedă multă experienţă în audit. 18. Riscurile avute în vedere la determinarea pragului de semnificaţie pot fi: a) riscuri generale legate de intreprindere; b) riscuri survenite pe parcursul desfăşurării misiunii de audit; c) riscul de faliment. 19. Semnificativ – ca termen în normele de audit – înseamnă: a) termen utilizat pentru a exprima valoarea absolută a unei informaţii din situaţiile financiare; b) termen utilizat pentru a exprima importanţa unei date contabile, unei informaţii sau unei iregularităţi cuprinsă în situaţiile financiare; c) termen utilizat pentru a exprima rezultatul contabil. 20. Principiul fundamental pe care se întemeiază regulile de etică în activitatea de audit este: a) corectitudinea; b) independenţa; c) pregătirea ireproşabilă. 21. Serviciile conexe se referă la: a) examenele limitate; b) examenele pe bază de proceduri convenite şi misiuni de compilare; c) examenele limitate, examenele pe bază de proceduri convenite şi misiuni de compilare. 22. Dosarul permanent conţine: a) un curriculum vitae al expertului contabil; b) foi de lucru şi chestionare privind descrierea intreprinderii şi a activităţii ei; c) organigrama. 23. Nivelul de asigurare furnizat printr-un examen limitat este a) inferior celui furnizat printr-un audit; b) superior celui furnizat printr-un audit; c) egal celui furnizat printr-un audit. 24. Procedeele şi tehnicile de audit utilizate pentru obţinerea elementelor probante privesc: a) controlul asupra pieselor justificate şi control de fond; b) controlul de gestiune asupra principalelor operaţii ale firmei; c) examenul conturilor anuale. 25. În misiunile de proceduri convenite, auditorul: a) nu exprimă nici o asigurare; b) exprimă o asigurare rezonabilă; c) exprimă o minimă asigurare. 26. Dosarul exerciţiului contine înformaţii şi documente privind: a) contractul de prestări încheiat cu clientul; b) planificarea misiunii; c) analiza conturilor anuale. 27. Dosarele de lucru sunt: a) proprietatea auditorului; b) proprietatea societăţii auditate; c) nu sunt în proprietate mixtă. 28. Elemente de bază ale raportului de audit: a) raportul fără rezerve prezentat filialelor Corpului şi conducerii firmei; b) titlul; c) cuprinsul raportului. 29. Termenul de fraudă în audit semnifică: a) un act voluntar emis de una sau mai multe persoane din conducere, salariaţi sau terţi, care conduce la situaţii financiare eronate; b) un act involuntar dar care are drept consecinţă obţinerea de informaţii false; c) o încălcare a normelor legale definită ca atare prin legea penală. 30. Succesiunea lucrărilor într-o misiune de audit de bază cuprinde: a) depunerea jurământului; b) acceptarea mandatului (misiunii); c) legătura cu Administraţia Fiscală. 31. Termenul de eroare în audit semnifică: a) o deturnare a activelor; b) o inexactitate involuntară, conţinută în situaţiile financiare; c) o falsificare a documentelor. 32. Ce tipuri de opinie recunoaşteţi: a) opinie fără rezerve; b) opinie fără rezerve, însă cu menţiuni speciale în anexă; c) refuz limitat de certificare. 33. Circumstanţe sau evenimente care ridică riscul de fraudă sau de eroare sunt: a) aspecte privind integritatea sau competenţa conducerii; b) elemente probante insuficiente; c) informaţii din mass-media. 34. Evenimentele posterioare închiderii exerciţiului se referă la: a) fapte petrecute până la data raportului de audit; b) fapte petrecute după data de 31 martie a anului viitor; c) numai fapte petrecute după depunerea bilanţului. 35. Programul de lucru defineşte: a) data începerii misiunii de audit; b) data încheierii misiunii de audit; c) natura, calendarul şi întinderea lucrărilor necesare pentru punerea în aplicare a planului de audit. 36. În cazul utilizării în audit a lucrărilor unui expert, acesta poate fi: a) angajat de auditor sau salariat al auditorului; b) angajat al intreprinderii-client sau salariat al acesteia; c) în oricare din situaţiile de la lit. a) şi b). 37. Elementele de referinţă în determinarea pragului de semnificaţie pot fi: a) capitalurile proprii; b) volumul afacerilor totale; c) impozitul pe profit. 38. Elemente probante sunt: a) documente pe care se sprijină opinia de audit; b) informaţii care dau contabilităţii un caracter probant; c) informaţii obţinute de auditor prin controalele proprii. 39. Conturile semnificative sunt: a) cele care conţin riscuri de eroare semnificative; b) cele care conţin riscuri de eroare mici; c) cele care nu conţin riscuri de eroare. 40. Normele naţionale de audit reprezintă: a) ansamblu de norme de audit stabilite prin lege sau de către un organism profesional competent la nivel naţional, care au un caracter obligatoriu şi care se aplică în realizarea unei misiuni de audit sau de servicii conexe; b) ansamblul de norme stabilite de Ministerul Finanţelor Publice; c) normele legale privind activitatea cenzorilor (auditorilor statutari) şi cele referitoare la auditul contractual. 41. Dacă suma toatală a anomaliilor necorectată tinde să depăşească pragul de semnificaţie fixat: a) auditorul va pune în aplicare proceduri suplimentare de audit; b) va omite o opinie cu reserve c) modifică pragul de semnificaţie. 42. Incertitudini grave şi multiple pot conduce auditorul la: a) formularea unor rezerve; b) formularea unei opinii defavorabile; c) imposibilitatea exprimării unor opinii. 43. Riscul de nedescoperire este: a) o componentă a riscului de audit; b) o noţiune contabilă; c) un risc legat de control. 44. Dezacordul cu conducerea intreprinderii asupra principiilor contabile poate duce la: a) imposibilitatea exprimării unei opinii; b) introducerea unui paragraf de observaţii; c) opinie cu rezerve sau opinie defavorabilă. 45. Evaluarea riscului legat de control se face în două etape: a) evaluarea preliminară; b) evaluarea intermediară; c) evaluarea iniţială. 46. Prin “situaţii financiare” în audit, se înţelege: a) conturile anuale; b) contabilitatea financiară; c) contabilitatea de gestiune şi contabilitatea financiară. 47. Analiza sistemului contabil şi de control intern se face folosind următoarele tehnici: a) descrieri narative şi chestionare; b) verificarea înregistrărilor contabile; c) controale inopinate. 48. Prin “cabinet de audit ” se înţelege: a) societate sau altă entitate care furnizează servicii de audit; b) mai mulţi auditori care se asociază pentru efectuarea unui audit; c) persoane fizice sau juridice care au ca obiect de activitate auditul financiar 49. Riscurile inerente şi cele legate de control se evaluează: a) separat; b) împreună; c) nu se evaluează deloc 50. Sistemul contabil reprezintă: a) ansamblul de proceduri şi documente ale unei entităţi economice sau sociale care permit tratarea tranzacţiilor în scopul înregistrării în conturi; b) ansamblul de proceduri şi documente prevăzute prin legislaţia financiarcontabilă; c) graficul de circulaţie a documentelor din contabilitatea unei intreprinderi. 51. Riscul de nedetectare: a) poate fi eliminat în totalitate; b) nu poate fi eliminat în totalitate, indiferent care sunt tehnicile şi procedurile folosite de auditor; c) nu există. 52. Elaborarea unui plan al misiunii de audit este: a) o obligaţie; b) o măsură suplimentară de control al lucrărilor; c) o necesitate, pentru a asigura că auditul se va realiza de o manieră eficientă. 53. Elementele probante desemnează: a) informaţiile obţinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care să se bazeze opinia sa; b) orice fel de informaţii; c) numai informaţii statistice. 54. Programul de lucru este: a) un instrument de realizare a planului misiunii de audit; b) o lucrare facultativă; c) un instrument prin care se stabilesc onorariile. 55. Testele de procedură sunt: a) toate testele efectuate de auditor; b) testele care permit să se obţină elemente probante asupra eficacităţii conceperii şi funcţionării sistemelor contabile şi controlului intern; c) testele asupra controlului intern al intreprinderii. 56. Pragul de semnificaţie trebuie fixat de auditor: a) cănd determină natura, calendarul şi întinderea procedurilor de audit şi evaluează efectul anomaliilor; b) la începutul oricărei misiuni de audit; c) când auditorul consideră necesar. 57. “Controalele substantive” sunt: a) de două tipuri; b) de cinci tipuri; c) de trei tipuri. 58. Caracter semnificativ într-o misiune de audit reprezintă: a) secţiunile cu cea mai mare pondere în bilanţul intreprinderii; b) conturi şi operaţiuni care au rulaje superioare pragului de semnificaţie; c) informaţii a căror omisiune sau inexactitate este susceptibilă de a influenţa deciziile utilizatorilor situaţiilor financiare. 59. Observarea în audit reprezintă: a) o operaţie care constă în examinarea unui proces sau a unei proceduri executate de alte persoane; b) examinarea notelor contabile; c) o operaţiune de control. 60. Auditul intern este: a) un compartiment de control în cadrul entităţilor economice sau sociale; b) o firmă specializată angajată pentru verificarea procedurilor de control intern al entităţii; c) controlul intern al entităţii economice sau sociale. 61. Cererea de informaţii constă în: a) procurarea de informaţii de la persoanele competente, atât din interiorul, cât şi din exteriorul entităţii; b) procurarea oricăror informaţii; c) controlul informaţiilor. 62. Părţile legate reprezintă: a) intreprinderi asociate; b) intreprinderi afiliate; c) părţi în care una poate exercita un control sau o influenţă notabilă asupra celeilalte 63. Calculul, în audit, reprezintă: a) verificarea înregistrărilor contabile b) verificarea corectitudinii aritmetice a documentelor justificative şi a documentelor contabile sau a unor calcule distincte; c) verificări statistice. 64. Referenţial (referinţă) contabil înseamnă: a) ansamblul de criterii utilizate pentru pregătirea situaţiilor financiare care se aplică la toate elementele importante; b) normele contabile emise de Ministerul Finanţelor; c) standardele internaţionale de contabilitate. 65. Confirmarea conturilor de debitori reprezintă: a) confirmarea directă a sumelor de primit sau a sumelor care compun soldul conturilor respective; b) verificarea documentelor justificative; c) controlul conturilor. 66. Prin prag de semnificaţie, la elaborarea situaţiilor financiare, se înţelege: a) nivelul cunoaşterii profesionistului, peste care acesta consideră că o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatului; b) nivelul, mărimea unei sume peste care profesionistul contabil consideră că o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatului; c) o limită a unei informaţii financiare, stabilită pe baza normelor profesionale.+ 67. Constituirea unui provizion pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie reprezintă: a) o cheltuială; b) crearea unei rezerve legale; c) crearea unui fond cu destinaţie specială 68. Controlul de calitate asupra lucrărilor de audit se organizează şi se exercită: a) de Ministerul Finanţelor Publice, potrivit legii; b) de organele cu atribuţii de control financiar; c) de regulă, de organismul profesional. 69. Raportul, în cazul unei misiuni de audit de bază, trebuie să precizeze că auditul a fost planificat şi executat de o manieră care să asigure în mod rezonabil că în conturile anuale nu sunt anomalii semnificative, în următoarele situaţii: a) când se cere expres prin Normele profesionale; b) când se cere expres prin dispoziţii legale; c) în orice misiune de acest gen. 70. În evaluarea bunurilor procurate cu titlu oneros, costul de achiziţie este egal cu: a) preţul de cumpărare + taxele nerecuperabile + cheltuieli de transport aprovizionare + alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrare a bunului; b) preţul de cumpărare + cheltuieli de transport aprovizionare + cheltuielile generale de administraţie + cheltuielile financiare; c) preţul de cumpărare + cheltuielile de încărcare-descărcare + taxele nedeductibile + cheltuielile financiare. 71. O misiune de audit de bază la o intreprindere cotată se planifică, se organizează şi se realizează potrivit: a) normelor profesionale emise de organismul profesional; b) normele profesionale emise de CNVM; c) normele legale din domeniul contabilităţii. 72. Precizaţi care din următoarele afirmaţii reprezintă postulate ale teoriei auditului: a) existenţa unui control intern satisfăcător elimină probabilitatea iregularităţilor; b) auditul trebuie să fie liber de influenţe şi prejudecăţi; c) în activitatea desfăşurată apare necesitatea ca auditul să acţioneze în concordanţă cu codul eticii profesionale 73. Situaţiile în care un observator ar avea motive pentru a se îndoi de obiectivitatea unui auditor sunt: a) implicarea financiară directă sau indirectă în activităţile unui client; b) limitarea întinderii lucrărilor auditorului; c) dezacord cu conducerea intreprinderii. 74. Tehnicile de examinare a conturilor anuale se sprijină pe: a) selecţionarea eşantionului; b) stabilirea indicatorilor de analiză financiară şi compararea lor cu cele ale exerciţiilor precedente şi ale sectorului de activitate; c) corecta evaluare a patrimoniului, conform reglementărilor în vigoare. 75. Fişa de acceptare a mandatului are ca obiective: a) aprecieri cu privire la independenţa şi la absenţa incompatibilităţilor; b) de a materializa lucrările efectuate înaintea acceptării; c) determinarea naturii şi întinderii controalelor, în raport cu pragul de semnificaţie ales. 76. Auditorul verifică dacă s-au creat provizioane adecvate pentru clienţii rău platnici. Ca obiectiv de audit, se are în vedere: a) exhaustivitatea; b) existenţa; c) evaluarea. 77. Procedurile analitice constau în: a) analiza tendinţelor şi ratiourilor semnificative, precum şi examene de coerenţă cu alte informaţii pertinente; b) orice fel de analiză; c) analiza pe bază de bilanţ. 78. Ce obiective de audit sunt asociate reconcilierii soldurilor din balanţa de verificare cu registrul mijloacelor fixe: a) acurateţe şi existenţă; b) exhaustivitatea şi separaţia dintre exerciţii; c) drepturi şi obligaţii. 79. Auditorul trebuie să aplice proceduri analitice: a) la începutul misiunii; b) la sfârşitul auditului, pentru a trage o concluzie generală; c) la mijlocul misiunii. 80. Dintre următoarele documente, sunt necesare auditării cheltuielilor: a) jurnal zilnic al cumpărărilor, note de recepţie a bunurilor; b) rapoarte independente de evaluare; c) titluri de proprietate. 81. Aplicarea procedurilor analitice se sprijină pe ipoteza: a) existenţei unor relaţii coerente între date şi informaţii; b) existenţei unui sistem informaţional; c) existenţei unor cifre comparative. 82. Obiectivul de audit – exhaustivitate – în cazul capitalului constă în: a) toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din capital şi rezerve sunt corect identificate; b) toate modificările autorizate în capitalul social au fost înregistrate corespunzător în contabilitate; c) capitalul social corespunde cu actele constitutive ale societăţii 83. O estimare contabilă înseamnă: a) o evaluare aproximativă a unei valori a unui element (ex. calculul unor provizioane pentru deprecierea creanţelor); b) o evaluare exactă a unei valori a unui element; c) o evaluare făcută de un expert. 84. Obiectivele de audit esenţiale pentru trezorerie sunt: a) exhaustivitatea, drepturi şi obligaţii, evaluarea; b) evaluarea, existenţa, prezentare şi evidenţiere; c) existenţa, separarea exerciţiilor, drepturi şi obligaţii. 85. Pentru a putea să se pronunţe cu privire la imaginae fidelă, auditorul trebuie să se asigure că următoarele criterii în ţinerea contabilităţii sunt respectate: a) corecta evaluare şi imputare în conturi; b) sunt respectate toate normele contabile, fiscale şi financiare emise de Ministerul Finanţelor Publice, în baza legii; c) ţinerea corectă şi la timp a contabilităţii. 86. Raportul auditorului asupra misiunilor speciale de audit înseamnă: a) raport asupra unei rubrici din situaţiile financiare; b) raport asupra bilanţului contabil; c) raport de gestiune. 87. Raportul auditorului asupra misiunilor speciale de audit înseamnă: a) raport privind respectarea clauzelor contractuale; b) raport asupra procedurilor convenite; c) raport asupra contului de profit şi pierdere. 88. Raportul auditorului asupra misiunilor speciale de audit înseamnă: a) raport de verificare şi certificare a situaţiilor financiare; b) raport asupra situaţiilor financiare condensate (rezumate); c) raport asupra unor componente ale situaţiilor financiare. 89. Paragraful de introducere al Raportului de audit trebuie să conţină: a) identificarea firmei de audit; b) identificarea situaţiilor financiare auditate; c) identificarea bilanţului şi a contului de profit şi pierdere auditate. 90. Referirea la normele de audit în baza cărora s-a efectuat auditul este prezentată în Raportul de audit în paragraful: a) introductiv; b) opiniei; c) privind natura şi întinderea lucrărilor de audit. 91. Descrierea lucrărilor de audit este sintetizată în Raportul de audit în paragraful: a) introductiv; b) opiniei; c) privind natura şi întinderea lucrărilor de audit. 92. În câte forme se poate exprima opinia fără rezerve a auditorului într-un Raport de audit al situaţiilor financiare: a) patru; b) două; c) una. 93. Referirea la normele contabile avute în vedere la efectuarea lucrărilor de audit financiar este prezentată în Raportul de audit a) în partea finală a Raportului de audit; b) în paragraful referitor la natura şi întinderea lucrărilor de audit; c) în paragraful opiniei. 94. Opinia fără rezerve dar cu un paragraf de observaţii se formulează: a) când apar elemente care nu afectează opinia auditorului; b) când deficienţele nu sunt semnificative; c) când auditorul face constatări pe care ţine neapărat să le introducă în raport. 95. Raportul de audit asupra situaţiilor financiare ale unei societăţi comerciale are rolul de: a) instrument de comunicare cu acţionarii pentru decizii economice şi cu ceilalţi utilizatori ăi situaţiilor financiare; b) document prevăzut expres prin Ordinul Ministerului FinanTelor Publice nr.94/2001; c) instrument de protejare a patrimoniului societăţii comerciale auditate. 96. Dacă nu a participat la inventarierea anuală a stocurilor la societatea client şi nici nu a putut aplica metode alternative de control, auditorul va exprima o opinie: a) defavorabilă; b) cu rezerve; c) auditorul se află în imposibilitatea exprimării unei opinii. 97. Printre acţiunile ce trebuie intreprinse de auditor pentru fundamentarea deciziei de a accepta un client de audit se numără: a) negocierea încheierii contractului de audit; b) examenul cu privire la independenţă şi la absenţa incompatibilităţilor; c) studierea prealabilă a reglementărilor emise de Camera Auditorilor Financiari. 98. În cazul unui client nou, auditorul trebuie să contacteze auditorul anterior (sau cenzorii societăţii): a) în etapa de acceptare a mandatului şi contactarea lucrărilor de audit; b) pe parcursul desfăşurării lucrărilor de audit; c) nu este necesar un asemenea contact. 99. Când nu se poate sprijini pe controlul intern din societatea-client, auditorul va elabora un program propriu de control: a) extins; b) total; c) general şi total, dar prin sondaj. 100.Care din următoarele exprimări sunt incorecte: a) auditul intern este un compartiment de control din cadrul entităţii care are ca obiective de bază verificarea eficacităţii sistemului contabil şi sistemului de control intern; b) verificarea eficacităţii sistemului contabil şi sistemului de control intern se poate realiza prin auditori interni sau prin contractarea unui auditor extern; c) auditorii interni dintr-o entitate (toţi sau numai şeful acestora) trebuie să fie membri ai Camerei Auditorilor Financiari. 101.Câte tipuri de opinie se pot prezenta într-un Raport de audit asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi? a) patru; b) una; c) cinci. 102.Câte tipuri de opinie se pot prezenta în cazul auditului asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi? a) patru; b) una; c) două: “imaginea fidelă…” sau “prezintă în mod sincer…”. 103.Obiectivul unei misiuni de audit de bază este: a) de a permite auditorului să exprime o opinie potrivit căreia situaţiile financiare au fost stabilite în toate aspectele lor semnificative conform unei referinţe contabile identificate; b) de a permite auditorului să exprime o opinie potrivit căreia situaţiile financiare sunt sincere şi corecte în raport cu reglementările în vigoare; c) de a permite auditorului să exprime o opinie potrivit căreia toţi utilizatorii situaţiilor financiare să poată lua decizii corecte pe baza informaţiilor cuprinse în acestea. 104.Ce înseamnă auditul financiar? a) o opinie responsabilă şi motivată asupra situaţiilor financiare; b) examinarea efectuată de un profesionist competent şi independent, în vederea exprimării unei opinii motivate asupra unei informaţii contabile; c) o îmbinare între auditul contractual şi cel legal. 105.Normele de referinţă în auditul financiar sunt: a) norme contabile şi de audit; b) norme legale, norme contabile şi norme de audit; c) norme deontologice, norme contabile şi norme de audit. 106.Enumeraţi ce înseamnă evenimente posterioare închiderii exerciţiului: a) fapte petrecute după 31 dec. al anului respectiv; b) fapte petrecute după data raportului de audit, dar înaintea publicării situaţiilor financiare; c) fapte petrecute după publicarea situaţiilor financiare. 107.Dacă se utilizează lucrările unui expert pentru definitivarea unui audit, acesta poate fi: a) angajat de auditor sau salariat al auditorului; b) angajat al intreprinderii-client al acesteia; c) în oricare din situaţiile de la lit. a) şi b). 108.Care conturi sunt semnificative? a) cele care conţin riscuri de eroare semnificative; b) cele care conţin riscuri de eroare mici; c) cele care nu conţin riscuri de eroare. 109.Ce este auditul intern: a) un control asupra modului de respectare a procedurilor de control intern; b) o firmă specializată angajată pentru verificarea procedurilor de control intern ale entităţii; c) control intern al entităţii economice sau sociale. 110.Care sunt situaţiile în care un observator ar avea motive pentru a se îndoi de obiectivitatea unui auditor: a) relaţii familiale cu directorul intreprinderii-client; b) onorarii de audit sub nivelul pieţii; c) efectuarea auditului pe o perioadă mai mare de 5 ani la acelaşi client. 111.Când se verifică conţinutul procedurilor de inventariere: a) înainte de inventariere; b) în timpul inventarierii; c) după inventariere. 112.Paragraful de introducere al Raportului de audit trebuie să conţină: a) identificarea responsabilităţilor; b) identificarea bilanţului auditat; c) precizarea că este un audit independent. 113.Furnizarea unei baze rezonabile pentru opinie este prezentată în Raportul de audit în paragraful: a) privind natura şi întinderea lucrărilor de audit; b) privind opinia; c) după paragraful opiniei. 114.Paragraful de observaţii se situează de regulă: a) după paragraful de opinie; b) înaintea paragrafului de opinie; c) în paragraful introductive 115.Rezervele care însoţesc opinia auditorului se prezintă: a) înaintea paragrafului de opinie; b) după paragraful de opinie; c) în paragraful privind natura şi întinderea lucrărilor de audit. 116.Dezacordul cu conducerea intreprinderii, având incidenţă semnificativă asupra situaţiilor financiare conduce auditorul la a formula: a) o opinie cu rezerve; b) o opinie defavorabilă; c) o opinie fără rezerve dar cu un paragraf de observaţii. 117.Raportul de audit asupra situaţiilor financiare are rolul: a) de confirmare a încrederii în situaţiile financiare prezentate; b) de a proteja activele societăţii auditate; c) de a da garanţie Ministerului Finanţelor Publice că situaţiile financiare sunt corect întocmite. 118.Dacă nu a participat la inventarierea anuală a stocurilor la societatea-client, auditorul va exprima o opinie: a) defavorabilă; b) favorabilă dar cu un paragraf de observaţii; c) cu rezerve sau se află în imposibilitatea de a emite o opinie. 119.În cazul unui client nou, auditorul trebuie să contacteze auditorul anterior (sau cenzorii societăţii): a) înainte de începerea lucrărilor de audit; b) în etapa de acceptare a mandatului şi contractarea lucrărilor de audit; c) pe parcursul lucrărilor de audit. 120.Când controlul intern al societăţii-client permite un grad rezonabil de asigurare că înregistrările contabile ale tranzacţiilor sunt fiabile, programul de control al auditorului va fi: a) bazat pe sondaje; b) restrâns; c) stabilit de auditor în funcţie şi de alte informaţii. 121.Asigurarea dată utilizatorilor situaţiilor financiare auditate este o asigurare: a) totală; b) ridicată; c) ridicată dar nu absolută 122.Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare sunt: a) inteligibilitatea; b) continuitatea; c) prudenţa. 123. În normele de audit se foloseşte termenul semnificativ. Ce reprezintă acesta! a) termen utilizat pentru a exprima valoare absolută a unei informaţii din situaţiile financiare; b) termen utilizat pentru a exprima importanţa unei date contabile cuprinsă în situaţiile financiare; c) termen utilizat pentru a exprima rezultatul contabil. 124. Pentru obţinerea elementelor probante, ce procedee şi tehnici de audit se utilizează! a) controlul asupra pieselor justificate şi control de fond; b) sondajele; c) calcule şi analize. 125. Ce semnificaţie are o eroare tolerabilă nulă sau mica? a) Contul poate fi auditat în întregime cu cheltuieli mici şi nu se asteaptă descoperirea nici unei erori; b) Contul poate fi verificat cu cheltuieli extrem de mici, probabil prin proceduri analitice; c) Cea mai mare parte a soldului contului a rămas neschimbat din anul precedent şi nu este nevoie să fie auditat. 126. Care este numărul de etape (paşi) ce trebuiesc parcurşi în procedura de aplicare a pragului de semnificaţie în auditul situaţiilor financiare! a) 3; b) 5; c) 7. 127. În cursul auditării contului de vâanzări aţi constatat un număr de erori în valoare netă de 10.000 dintr-un eşantion de 80.000 extras dintr-o populaţie de 800.000. Care este eroarea totală care o veţi reţine, ştiind că eroarea de eşantioane aţi apreciat-o la 25%! a) 300.000; b) 125.000; c) 250,000. 128. În funcţie de natural or sondajele pe care le realizează auditorul, pot fi: a) Sondaje statistice şi nestatistice; b) Sondajele asupra atribuţiilor şi sondaje asupra valorilor; c) Sondaje asupra elementelor cheie şi sondaje asupra mulţimilor. 129. Elementele cheie dintr-o mulţime sunt: a) Elementele care – fie datorită naturii, fie datorită valorii lor – prezintă riscuri; b) Elementele care sunt supuse verificării integrale de catre auditor; c) Elemente care sunt stabilite de auditor înca din faza de planificare a lucrărilor de audit. 130. La selectarea eşantionului, auditorul va avea în vedere ca: a) Acesta să fie reprezentativ; b) Acesta sa conţină toate elementele cheie; c) Acesta să aibă o talie corespunzatoare. 131. Elementele probate reprezintă informaţiile care au la bază: a) Numai documentele justificative şi documentele contabile; b) Documente justificative, documente contabile şi alte surse; c) Surse interne şi surse externe. 132. Care din următoarele afirmaţii este exactă: a) Controlul intern are ca obiectiv furnizarea unor informaţii credibile, relevante, complete şi oportune structurilor implicate în luarea deciziilor şi utilizatorilor externi; b) Controlul intern are ca obiectiv detectarea cazurilor de abatere de la normele legale; c) Controlul intern are ca obiectiv punerea la dispoziţia Consiliului de Administraţie a informaţiilor necesare pentru stabilirea măsurilor de prevenire a fraudelor. 133. Care este relaţia dintre controlul intern şi auditul intern: a) Controlul intern se referă la existenţa şi aplicare procedurilor iar auditul intern se referă la controlul procedurilor respective; b) Ambele se referă la aceeaşi structura organizatorică a entităţii; c) Controlul intern se realizează de personalul entităţii iar auditul intern se realizează numai de auditor financiar persoana fizică sau juridică 134. Independenţa auditorului intern presupune: a) Independenţa faţă de celelalte structuri de conducere şi de execuţie; b) Independenţa faţă de activităţile auditate şi de activităţile pe care le implică în mod în mod current controlul intern; c) Dreptul de a comunica cu personalul, cu conducerea executive şi cu Consiliul de Administraţie. 135. Exprimarea unei opinii motivate potrivit careia situaţiile financiare au fost stabilite în toate aspectele lor semnificative conform unei referinţe contabile identificate constituie: a) Obiectul unei misiuni de audit de bază; b) Scopul fundamental al auditului financiar; c) Definitivă auditului extern, în general 136. Când se verifică respectarea principiilor contabile în ce priveşte capitalurile proprii, ca obiective de audit identificaţi: a) Drepturi şi obligaţii şi evaloarea; b) Drepturi şi obligaţii şi existenţa; c) Numai existenţa. 137. Când verificaţi fundamentarea provizioanelor la sfârşit de an aveţi în vedere: a) Modul de calcul şi conformitatea cu contractile şi/sau textile legale; b) Deductibilitatea; c) O ieşire viitoare de resurse. 138. Când verificaţi amortizarea imobilizărilor corporale vă asiguraţi că: a) Planul de amortizare este acelaşi ca în anul precedent; b) Planul de amortizare contabilă e diferit de planul de amortizare fiscală; c) Au fost corect aplicate normele de amortizare prevăzute în reglenentările în vigoare. 139. Controlul fizic al imobilizărilor corporale presupune: a) Verificarea modului în care s-a efectuat inventarierea; b) Inspecţia imobilizărilor corporale; c) Existenţa concordanţei între registrul imobilizărilor corporale şi contabile. 140. Când verificaţi cheltuielile cu întreţinerea si repartiţiile la imobilizările corporale vă asiguraţi: a) De corecta contabilizare la conturile de imobilizări sau la conturile de cheltuieli ale perioadei; b) De corecta contabilizare la conturile de cheltuieli pe bază de documente justificative; c) Că cheltuielile sunt reale şi se justifică cu documente legale. 141. La verificarea conturilor de trezorerie, ce fel de sold trebuie să găsiţi la contul de viramente interne la 31 decembrie? a) Debitor; b) Creditor; c) Fara sold. 142. Când efectuaţi controlul separării exerciţiilor în contabilitatea stocurilor procedaţi la: a) Inventarierea la 31 decembrie; b) Verificarea documentelor ultimilor aprovizionări identificate în intervalul fizic; c) Controlul tuturor aprovizionărilor din ultimele 15 zile ale exerciţiului. 143. Dacă aţi constatat incertitudini care însa nu afectează in mod semnificativ situaţiile financiare, opinia va fi: a) Fără reserve; b) Fără reserve dar cu paragraph de obsevaţii; c) Procedaţi la extinderea controlului. 144. Posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzacţii să comporte erori semnificative datorate insuficienţei controlului intern reprezintă: a) Risc inerent; b) Risc de audit; c) Risc de nedetectare. 145. Imaginea fidelă este: a) O consecinţă a regularităţii şi sincerităţii conturilor; b) O condiţie pentru a emite o opinie fară reserve; c) Un criteriu de apreciere a situaţiilor financiare. 146. Societatea AUDIT S.A., auditată de dumneavoastră, a achiziţionat la 1 iulie un ansamblu imobiliar spre renovare si a efectuat următoarele cheltuieli: • Preţul de cumpărare al terenului 30.000 lei • Preţul de cumparare al construcţiei 125.000 lei • Taxe de înregistrare 12.000 lei • Alte cheltuieli cu actele 800 lei • Onorarii notar 1.500 lei (din care TVA 240) • Comisioane 1.800 lei (din care TVA 290) • Cheltuieli arhitecţi 3.600 lei (din care TVA 575) • Cheltuieli renovare 85.000 lei (din care TVA 13.500) Societatea a înregistrat în cheltuielile perioadei suma de 90.095, la terenuri 30.000 si la costrucţii 125.000. Care este suma corectă ce trebuia contabilizată in cheltuielile perioadei! a) 7.700; b) 0; c) 85.000. 147. Reluând datele din întrebarea 146, care este suma ce trebuie contabilizată în contul “Terenuri”! a) 33.013 lei; b) 37.800 lei; c) 42.000 lei. 148. Reluând datele din întrebarea 146, care este suma care trebuia contabilizată in contul “Constructii”? a) 207.295 lei b) 212.082 lei; c) 203.095 lei. 149. În calitate de auditor al întreprinderii TEST S.A. ati constatat că la 31 decembrie stocul la produsul X este contabilizat pentru 6.500.000 lei. Care este valoarea stocului la 31 decembrie cunoscând că întreprinderea foloseste metoda FIFO, că stocul la 1 decembrie a fost de 500 unităţi a 10.000 lei fiecare, că în 10 decembrie s- au cumpărat 500 unităţi a 12.000 lei şi că în 20 decembrie au ieşit 400 unităţi? a) 7.000.000 lei; b) 6.600.000 lei; c) 6.200.000 lei. 150. Aţi constatat că în costurile de transformare a stocurilor întreprinderea auditată a cuprins suma de 30.000.000 lei reprezentând costurile unui împrumut aferent stocurilor. Cum reţineţi această constatare cunoscând că, potrivit standardelor internaţionale de contabilitate, integrarea costurilor aferente împrumuturilor în costul de transformare a stocurilor este: a) obligatorie; b) opţională; c) interzisă. 151. La auditul stocurilor aveţi în vedere că, potrivit IAS 2, nu fac parte costul stocului unui produs: a) valoarea deşeurilor rezultate din fabricarea produsului respectiv; b) cheltuieli de stocare aferente frazelor anterioare de fabricaţie; c) cheltuieli de comercializare. 152. Societetea XXX a evaluat în decembrie anul N-4 un ansamblu imobiliar în anul N-11 cu 400.000 lei (din care 80.000 lei pentru teren), amortizabil în 20 ani; cu această ocazie a eliminat amortismentele din valoarea contabila. Valoarea de utilitate a ansamblului imobiliar a fost stabilită cu aceasta ocazie la 450.000 (din care 150.000); durata de viaţă nu a fost modificată. La 1 iulie anul N, ansamblul imobiliar a fost vândut cu 500.000 lei. Care este diferenţa din reevaluare ce trebuia înregistrată de societae? a) 178.000 lei; b) 162.000 lei; c) 170.000 lei. 153. Reluând datele din întrebarea 152, care este suma amortizării în anul N? a) 12.500.000 lei; b) 16.000.000 lei; c) 8.000.000 lei. 154. Reluând datele din întrebarea 152, care este suma plus valorii înregistrată cu ocazia vânzării? a) 137.500 lei; b) 284.000 lei; c) 315.500 lei 155. În cadrul auditului efectuat asupra imobilizărilor necorporale aţi constatat că o imobilizare corporală identificabilă intrată cu ocazia unei fuziuni a fost înregistrată la valoarea contabilă. Potrivit IAS 38, aceasta trebuie înregistrată: a) la costul său; b) la valoarea contabilă; c) la valoarea justă. 156. Exprimarea unei opinii motivate, potrivit careia situaţiile financiare au fost stabilite în toate aspectele lor semnificative conform unei referinţe contabile identificate,constituie: a) Obiectul unei misiuni de auditare a situaţiilor financiare; b) Scopul fundamental al auditului bancar; c) Definiţia auditului extern în general. 157. Auditorul poate fi facut răspunzător de prevenirea non-respectului textelor legislative în cadrul băncii auditate? a) Da; b) Nu; c) Da, numai în anumite cazuri. 158. În legatură cu rolul legislaţiei în vigoare, în auditarea situaţiilor financiare ale unei bănci, responsabilităţiile auditorului se referă la: a) Detectarea tuturor cazurilor de non-respect al legislaţiei generale şi bancare; b) Activităţile auditorului legate de examinarea, comunicarea şi de întrerupere a misiunii; c) Comunicarea tuturor cazurilor de non-respect al legislaţiei, către Banca Naţională. 159. Dacă auditorul concluzionează că nerespectarea unui text legal are consecinţe semnificative asupra situaţiilor financiare ale băncii şi nu au fost corect preluate în aceste situaţii financiare, el să exprime: a) O opinie cu rezerve sau o opinie defavorabilă; b) O opinie fără rezerve dar cu un paragraf de observaţii; c) O opinie defavorabilă 160. Riscurile cu impact însemnat asupra situaţiei patrimoniale sau reputaţionale ale băncii sunt: a) Riscul de credit şi riscul reputaţional; b) Riscuri semnificative; c) Riscul de credit şi riscul de lichiditate. 161. Care din urmatoarele afirmaţii este exactă: a) Controlul intern al unei bănci are ca obiectiv furnizarea unor informaţii credibile, relevante, complete şi oportune structurilor implicate în luarea deciziilor şi utilizatorilor externi; b) Controlul intern al unei bănci are ca obiectiv detectare tuturor cazurilor de abatere de la normele legale şi de la politicile şi procedurile stabilite de conducerea băncii; c) Controlul intern al unei bănci are ca obiectiv punerea la dispozitia Consiliului de Administraţie a informaţiilor necesare pentru stabilirea măsurilor de prevenire a fraudelor. 162. Cine aprobă şi revizuieşte periodic (cel puţin annual) strategiile generale şi politicile privind activităţile unei bănci comerciale? a) Banca Naţională a României; b) Consiliul de Administraţie ( sau de Supraveghere) al băncii respective; c) Adunarea Generală a Acţionarilor Băncii. 163. Principiul separării responsabilităţilor în sistemul de control intern al unei bănci presupuse: a) Evitarea alocării de responsabilităţi personalului, care să conducă la conflicte de interes; b) Punerea unei persone în situaţia de a acţiona în front office; c) Punerea unei personae de a acţiona în back office. 164. Care este relaţia dintre controlul intern şi auditul intern al unei bănci? a) Controlul intern se referă la existenţa şi aplicarea procedurilor, iar auditul intern se referă la controlul asupra procedurilor respective b) Ambele se referă la aceeasi structură organizatorică a băncii; c) Controlul intern se face de personalul băncii, iar auditul intern se face de un auditor financiar (persoană fizică sau juridică). 165. Băncile organizează auditul intern în vederea: a) Asigurării unei evaluări independente a existenţei, adecvării şi respectării politicilor şi procedurilor necesare desfăşurării activităţilor bancare; b) Îmbunătătirea activităţii băncii; c) Detectării tuturor cazurilor de nerespectare a normelor legale şi a reglementărilor bancare. 166. Independenţa auditorului intern bancar presupune: a) Independenţa faţă de celelalte structuri de conducere si de execuţie ale băncii; b) Independenţa faţă de activităţile auditate şi de activităţile pe care le implică în mod current controlul intern; c) Dreptul de a comunica cu personalul băncii, cu conducerea băncii şi cu consiliul de administratie al băncii. 167. Comitetul de audit al băncii este: a) O structură a băncii care funcţioneaza în baza unui regulament propriu aprobat de Banca Naţională; b) Un comitet permanent, independent de conducătorii băncii, subordonat Consiliului de Administraţie şi care are o funcţie consultativă; c) Un comitet permanent cu rol consultativ şi care este condos de un auditor financiar membru al Camerei Auditorilor Financiari şi are o funcţie consultativă. 168. Care este diferenţa dintre auditul intern şi controlul intern intr-o bancă? a) Controlul intern se referă la existenţa procedurilor, iar auditul intern se referă la controlul asupra existenţei, adecvării şi aplicării procedurilor; b) Controlul intern se subordoneaza conducerii băncii, iar auditul intern consiliului de administraţie; c) Controlul intern se realizeaza de un compartiment al băncii, iar auditul intern poate fi realizat de un auditor financiar. 169. Elementele probante în auditul situaţiilor financiare ale unei bănci trebuie să fie: a) Obţinute din controlul propriu al auditorului; b) Obţinute din surse interne sau externe; c) Suficient de adecvate. 170. Elementele probante reprezintă informaţii care au la bază: a) Numai documentele justificative şi documentele contabile; b) Documente justificative, documente contabile şi alte surse; c) Surse interne şi surse externe. 171. Imposibilitatea de a reuni elemente probante suficiente şi adecvate conduce auditorul la formularea: a) Unei opinii fără rezerve dar cu observaţii; b) Unei opinii cu reserve sau la imposibilitatea de a exprima o opinie; c) Unei opinii defavorabile. 172. Examenul analitic al unei bănci comerciale cuprinde: a) Analiza funcţională, performanţele, gestiunea riscurilor şi analiza economicofinanciară; b) Calculul unor ratiouri pe baza bilanţului şi a contului de profit şi pierdere; c) Analiza detaliată a tuturor unităţilor şi subunităţilor (sediilor) băncii. 173. Analiza funcţională a unei bănci are ca obiect: a) Cele 3 funcţii fundamentale ale băncii (de lichiditate, de intermediere şi relaţională); b) Toate funcţiile economice şi financiare ale băncii; c) Funcţia financiară şi funcţia de trezorerie. 174. Durata de transformare a resurselor în folosinţe este un indicator care exprimă funcţia de intermediere a unei banci şi se determină ca raport între: a) Activele şi pasivele băncii; b) Durata medie a folosinţelor şi durata medie a resurselor; c) Activele bilanţiere şi cele în afara bilanţului. 175.Marja netă a dobânzii la o bancă se calculează ca un raport între: a) Dobânzi încasate minus dobânzi plătite şi active totale minus active nevalorificate; b) Dobânzi încasate minus dobânzi plătite şi veniturile bancare; c) Dobânzi încasate minus dobânzi plătite şi totalul activelor bancare (bilanţiere şi nebilanţiere). 176.Ce rol are raportul de audit asupra situaţiilor financiare ale unei bănci: a) Instrument de comunicare, instrument de identificare a responsabilităţilor şi instrument de confirmare a încrederii în situaţiile financiare prezentate; b) Instrument de garantare a fidelităţii situaţiilor financiare în faţa publicului; c) Instrument de raportare prevăzut prin contractul de prestări de servicii. 177.Ţinerea corectă şi la zi a registrelor contabile ale băncii reprezintă pentru auditor: a) O responsabilitate de bază; b) O responsabilitate secundară; c) O responsabilitate adiţională. 178.În cazul unei opinii fără rezerve dar cu un paragraf de observaţii, acesta se situează: a) Înaintea paragrafului de opinie; b) După paragraful de opinie; c) Într-o notă anexă la raportul de audit. 179.În cazul unei opinii, alta decât cea fără rezerve, motivele se situează: a)naintea paragrafului de opinie; b) După paragraful de opinie; c) Numai în notele anexe la raportul de audit. 180.Câte opinii se pot înscrie în raportul de audit asupra situaţiilor financiare ale unei bănci? a) Patru; b) Una; c) Depinde de numărul elementelor probante. __________________________________________________________________