Convegno internazionale a Roma

(De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma Programma Giovedì 12 Aprile 2018 (Istituto Storico Austriaco a Roma) 9.30-9.45 Saluti istituzionali: ANDREAS GOTTSMANN (Istituto Storico Austriaco), BARBARA TASSER (Università di Innsbruck), RUDOLF DINU (Accademia di Romania) 9.45-10.15 SILVIA TATTI, Leopardi e Roma 10.15-10.45 LAURA FOURNIER-FINOCCHIARO, Il mito di Roma di Carducci, tra patrimonio italiano e latinità 10.45-11.15 ALEXANDRA VRANCEANU, Il mito di Roma nel romanzo Lydda di Duiliu Zamfirescu. 11.15-11.30 Discussione 11.30-12.00 Pausa caffè 12.00-12.30 LIVIU PAPADIMA, Romanian Travellers Discovering Rome in the First Half of the 19th Century 12.30-13.00 CRISTINA S R CU , Ekphrastic Description and Erudite CommentaryăinăAlexanșruăOșobesȘu’săWork 13.00-13.15 Discussione 13.15-15.30 13.45) Pausa pranzo (per le relatrici e i relatori pranzo prenotato alle 15.30-16.00 STEFANO PIFFERI, Tra descrizione e distorsione ottica: le “impressioni”ăromaneășiăCesareăMalpiȘa 16.00-16.30 CHIARA TAVELLA, «40ă giorniă […],ă èă troppoă poȘoă peră goșerne».ă Roma in un Grand Tour del 1803 16.30-16.45 Discussione 16.45-17.00 Pausa caffè 17.00-17.30 SANDRA VLASTA, Le descrizioni di opere d'arte come critica sociale e formazione d'identità in Pictures from Italy (1846) di Charles Dickens e Italienisches Bilderbuch (1847) di Fanny Lewald 17.30-18.00 BARBARA TASSER, Un piccolo gioiello, testimone del Grand Tour 18.00-18.15 Discussione 18.30 RiȘevimentoăoffertoășall’IstitutoăStoriȘoăAustriaȘo 2 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma Venerdì 13 aprile (Accademia di Romania in Roma) 9.30-10.00 FRANCIS CLAUDON, Jean Jacques Ampère et ses Promenades dans Rome 10.00-10.30 LETIZIA NORCI CAGIANO, Stendhal ai Musei del Vaticano 10.30-11.00 ANGELO PAGLIARDINI, Capitali del passato e del presente: rappresentazioni artistiche del potere fra Roma e Milano nei Sonetti romaneschi di Belli 11.00-11.15 Discussione 11.15-11.45 Pausa caffè 11.45-12.15 CHIARA LICAMELI, Roma vista dai romani. Immagini della Città Eternaănell’ArȘhivioășellaăfamigliaăGnoli 12.15-12.45 ALESSANDRO BOCCOLINI, La Roma di De Amicis 12.45-13.15 NICOLA LONGO, La Roma antiretorica nella scrittura di Luigi Pirandello 13.15-13.30 Discussione 13.30-13.45 Conclusioni e discussione finale Organizzazione: Alexandra Vranceanu, Angelo Pagliardini Comitato scientifico: Francis Claudon, Silvia Tatti, Alexandra Vranceanu, Angelo Pagliardini 3 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Nei testi di diversi scrittori europei dell'Ottocento, come Goethe, Stendhal, Asachi, Shelley, Grillparzer, giocano un ruolo importante le descrizioni di opere d'arte viste durante i viaggi in Italia. Da queste descrizioni si costituisce una sorta di museo, inteso come somma di riferimenti al patrimonio della cultura classica, ma anche come comune serbatoio di storie, temi, motivi mitologici, letterari e plastici, șestinatiă aă ȘirȘolareă nelleă Șultureă europeeă șell’OttoȘento.ă Nelă Șonvegnoă Și si propone di analizzare in che modo il viaggio in Italia e la descrizione delle opere ș’arteăabbianoăȘontribuitoăallaăgenesiășiăun’ișentitàăeuropea.ă Si porrà l'accento sulle descrizioni dei monumenti ammirati in Italia, e in particolare a Roma, da parte șegliă sȘrittoriă șell’OttoȘento,ă Șomeă segnoă șiă appartenenza a una stessa "famiglia di spiriti" europea. Si può affermare che questi scrittori, venendo tutti nello stesso periodo in Italia, abbiano trovato un museoă șeiă “lari”ă europeiă Șheă hannoă poiă șesȘritto con rispetto nelle loro opere, operazioneă Șheă haă generatoă ină seguitoă unaă Șomuneă “ișentitàă Șulturaleă europea”?ă Consișeranșoă Șheă l’OttoȘentoă eraă anȘheă ilă momentoă ină Șuiă siă stavaă șefinenșoă ilă concetto delle culture nazionali, sarebbe interessante capire in che modo il viaggio nelă“museoăItalia”ășesseăaăquestiăsȘrittoriăl’impressioneășiă(ri)trovareăleăfontiășellaă cultura europea. Il secondo nucleo di interesse del convegno riguarda il punto di vista degli scrittori italiani: in che misura anche per loro il viaggioă nelleă Șittàă ș’arteă italianeă eraă centrale per definire la propria identità culturale? Esiste un Grand Tour degli scrittori italiani in Italia, prima e dopo l'unificazione nazionale? Vedevano anȘh’essiă ină Romaă eă nelleă altreă Șittàă ș'arteă italianeă ună “museo”ă șellaă Șulturaă europea oppure un simbolo specifico della cultura nazionale? Ad esempio nella RomaănapoleoniȘaășeiăprimiășell’OttoȘentoălaăromanitàăantiȘaăȘostituivaăun’ereșitàă da far rivivere, un mito che sarebbe ritornato in seguito, dopo l'unificazione, con la "terza Roma". Si potrebbe pensare alla Firenze di Foscolo, alla Roma di Leopardi, oppure ai Sonetti romaneschi e al diario del viaggio a Milano di Belli, fino alle Odi barbare di Carducci. Anche per gli scrittori italiani si dovrebbe discutere il ruolo svoltoă șallaă șesȘrizioneă șelleă opereă ș’arteă nelă proȘessoă șellaă Șostruzioneă șell’ișentitàănazionale. Il colloquio accoglie i contributi rilevanti nel campo della letteratura comparata, șellaă letteraturaă italianaă eă ă șelleă letteratureă europeeă șell’Ottocento e della storia, che risponderanno a questi interrogativi. Le lingue previste per le relazioni sono italiano, francese e inglese. 4 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma A (de)scrie Roma în secolul al XIX-lea: în căutarea muzeului rădăcinilor culturale europene Înăopereleăaănumero iăsȘriitoriăeuropeniășinăseȘolulăalăXIX-lea, cum ar fi Goethe, Stenșhal,ăAsaȘhi,ăShelley,ă Grillparzer,ă șesȘriereaă opereloră șeă art ă v zuteăînă timulă Ș l toriilorăînăItaliaăjoaȘ ă ună rolăimportant.ăDinăaȘesteășesȘrieriăseăalȘ tuie teăună fel șeămuzeuăvirtual,ăîn elesăȘaăoăsum ășeăreferin eălaăȘulturaăȘlasiȘ ,ășară iăȘaăună rezervoră șeăistorii,ăteme,ă motiveă mitologiȘe,ă literareă iă plastiȘeă Șareăauă ȘirȘulatăînă literaturile europene din secolul al XIX-lea.ă Înă aȘestă ȘoloȘviuă neă propunemă s ă analiz măînăȘeămoșăȘ l toriaăînăItaliaă iășesȘriereaăoperelorășeăart ăv zuteăaiȘiăauă Șontribuită laă genezaă uneiă ișentit iă europene.ă Seă vaă puneă aȘȘentulă peă șesȘriereaă monumentelorăașmirateăînă Italiaă iă înă moșă partiȘularălaăRoma,ășeăȘ treăsȘriitoriiă secolului al XIX-lea,ă Șaă semnă șeă apartenen ă laă oă Șomun ă familieă șeă spiriteă european .ăSe poate oare afirma că acești scriitori, datoritè faptului că au venit în aceeași perioadă de timp în Italia unde au găsit un muzeu de «lari» europeni pe care i-au descris apoi în operelor lor și că această operație a condus la geneza unei comune «identități culturale europene»? Consișerânșă Ș ă seȘolulă ală XIX-lea eraăînăegal ăm sur ăunămomentăînăȘareăseășefineaăȘonȘeptulășeăȘultur ăna ional ,ă ară fiă interesantă șeă în elesă înă Șeă moșă Ș l toria în «muzeul Italia» a dat acestor sȘriitoriăimpresiaăȘ ă(re)g seauăsurseleăȘulturiiăeuropene.ă Cel de-alășoileaănuȘleuășeăinteresăalăȘoloȘviuluiăprive teăpunȘtulășeăveșereăală sȘriitorilorăitalieni:ăînăȘeăm sur ă iăpentruăeiăȘ l toriaăînăora eleășeăart ăitalieneăeraă Șentrală pentruă șefinireaă proprieiă ișentit iă Șulturale?ă Exist ă ună Grand Tour al sȘriitorilorăitalieniăînăItalia,ăînainteă iășup ăunifiȘareaăna ional ?ăVeșeauăoareă iăeiă înăRomaăună«muzeu»ăalăȘulturiiăeuropeneăsauăunăsimbolăalăȘulturiiăna ionale? De exemplu,ă înă Romaă napoleoniȘ ă șeă laă înȘeputulă seȘoluluiă ală XIX-lea, romanitatea Șonstituiaă oă ereșitateă șeă reȘonstruit,ă iară aȘestă mită seă vaă întoarȘeă șup ă unifiȘare,ă subănumeleă«terzaăRoma».ăS ăneăgânșim,ășeăexemplu,ălaărolulăora uluiăFloren aălaă FosȘolo,ălaăRomaălaăLeoparșiăsauălaăSoneteleăromaneă iălaăjurnalulășeăȘ l torieălaă Milano al lui Belli sau la Odele barbare aleăluiăCarșuȘȘi.ă iăpentruăsȘriitoriiăitalieniă ară trebuiă șisȘutată șeȘiă rolulă avută șeă șesȘriereaă opereloră șeă art ă înă proȘesulă șeă construireăalăișentit iiăna ionale. ColoȘviulă Șon ineă Șontribu iiă relevanteă înă șomeniulă literaturiiă Șomparate,ă literaturiiă italieneă iă ală literaturiloră europeneă șină seȘolulă ală XIX-lea,ă Șareă s ă r spunș ălaăaȘesteăîntreb ri.ăLimbileăînăȘareăseășesf oar ăcolocviul sunt italiana, engleza, franceza 5 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma (D)écrire Rome au XIXe siècle: à la recherche du musée des racines culturelles européennes Dans les textes de plusieurs écrivains européens du XIXe siècle, comme Goethe, Stendhal, Asachi, Shelley, Grillparzer,ă lesă șesȘriptionsă șesă œuvresă ș’artă așmiréesă șurantă lesă voyagesă enă Italieă jouentă ună rôleă Șentral.ă Cesă șesȘriptionsă ș’artă composent une sorte de musée virtuel, vu comme une somme de références au patrimoine de la culture classique, mais aussi comme un réservoirăș’histoires,ășeă thèmes, de motifs mythologiques, littéraires et plastiques, qui ont circulé dans les cultures européennes du 19e siècle. Leă Șolloqueă seă proposeă ș’examineră enă quelleă mesureă leă voyageă enă Italieă etă laă șesȘriptionășeăsesăœuvresăș’artăont Șontribuéăàălaăgenèseășeăl’ișentitéăeuropéenne.ă Onă mettraă l’aȘȘentă sură lesă monumentsă așmirésă enă Italie,ă etă partiȘulièrementă àă Roma, par les écrivains du XIXe sièȘle,ă Șommeă ună signeă ș’appartenanȘeă àă uneă mêmeăfamilleăș’espritsăeuropéenne.ăPeut-on affirmer que ces écrivains, par le fait qu’ils soient venus en Italie à la même époque, ont trouvé ici un musée des « lares » européens, qu’ils ont ensuite décrit avec respect dans leurs œuvres, et que cette opération a conduit à la formation d’une commune «identité culturelle européenne» ? En considérant que le 19e sièȘleă étaită aussiă leă momentă oùă l’onă définissait le concept de cultures nationale, il serait intéressant de comprendre Șommentă leă voyageă șansă leă «muséeă Italie»ă aită șonnéă àă Șesă éȘrivainsă l’impressionă de (re)trouver les sources de la culture européenne. Leă șeuxièmeă pointă ș’intérêtă șuă Șolloqueă ȘonȘerneă leă pointă șeă vueă șesă éȘrivainsă italiens:ăenă quelleămesureăpourăeuxă aussiăleăvoyageășansălesăvillesăș’artăitaliennesă était central pour définir la propre identité culturelle? Ya t-il un Grand Tour des éȘrivainsă italiensă enă Italie,ă avantă ouă aprèsă l’unifiȘation?ă Est-Șeă qu’ilsă voyaientă enă Romeăetăenăș’autresăvillesăș’artăitaliennesăună«musée»ășeălaăpropreăȘultureăouăună symbole de la culture nationale ? Par exemple dans la Rome de Napoléon au début du XIXe siècle, la latinité antique représentait une hérédité à continuer, et ce mytheăreviensăensuite,ăaprèsăl’unifiȘation,ăaveȘă«laătroisièmeăRome».ăOnăpourraită penser par exemple à la signification de la ville de Florence chez Foscolo, ou Rome chez Leopardi, aux Sonnets romans et au journal de voyage à Milan de Belli ou aux Odes barbares de Carducci. Donc, pour les écrivains italiens également on devrait șisȘuteră leă rôleă jouéă pară laă șesȘriptionă șesă œuvresă ș’artă șansă leă processus de la ȘonstruȘtionășeăl’ișentitéănationale. Le colloque réunira les contributions de spécialistes en littérature comparée, littératureă italienneă etă enă ș’autresă littératuresă européennesă șuă XIXeă sièȘle.ă Lesă communications seront soutenues en français, italien et anglais. 6 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma La Roma di De Amicis ALESSANDRO BOCCOLINI Università della Tuscia Ilătemaășelă“ViaggioăaăRoma”ăinvestigatoăattraversoăilămaterialeăproșottoășalăreporteră De Amicis durante il 20 settembre 1870. Un corpus pubblicato più volte con forme, strutture e finalità diverse: dal reportage per L’Italia Militare, al primo passaggio in volume con Impressioni di Roma, fino alle Tre Capitali: Torino, Firenze, Roma del 1898. All’internoătroviamoătrent’anniășiăstoriaăitaliana e di evoluzione ideologica, stilistica e letterariaășiăunăDeăAmiȘisăȘheășaăgiovaneăuffiȘialeășell’eserȘitoășiventaăuomoămaturo,ă șaă giornalistaă aă sȘrittoreă eă șaă ferventeă patriotaă aă soȘialista:ă ală Șentroă l’immagineă șiă una Roma che, sapientemente raccontata con topoi e suggestioni tipici della sua seȘolareătrașizioneăoșeporiȘa,ămutaăanȘh’essaănelăprofonșo;ășaăunaăȘittàăȘheănelă1870ă fa da scenografia alle più rosee speranze riposte verso un paese tutto da costruire, a quella del 1898 che si pone come sfondo per una totale disillusione sulla quale De Amicis innesta tuttavia, con un nuovo e inedito articolo, il proprio messaggio per una palingenesiășell’Italiaăeășegliăitaliani.ă Alessandro Boccolini èă riȘerȘatoreă ină Storiaă Moșernaă pressoă l’Universitàă șellaă Tuscia dove insegnaă Storiaă șell’Europaă Orientale.ă Giàă Șontrattistaă ină Storiaă eă Culturaă șelă Turismo,ă haă conseguito un dottorato in Storia e Cultura del Viaggio e dell’odeporica in Età moderna. VinȘitoreă șiă unaă borsaă șiă stușioă assegnataă șall’Istitutoă șiă Cultura Italiano di Stoccolma e la Fondazione Clerici, ha svolto un post-dottorato presso la Dalarna University di Falun (Svezia) con un progetto intitolato Italian travellers in Sweden during the 17th century: the case of the young Luigi Pio of Savoia. È stato assegnistaășiăriȘerȘaăpressoăl’UniversitàășellaăTusȘiaăȘonăunaăriȘerȘaă dal titolo: L’Europa moderna nelle guide dei viaggiatori Sei-Settecentesche e la creazione di un’edizione elettronica delle fonti. Pubblica e partecipa a convegni nazionali e internazionali sul tema del viaggio, viaggio a Roma, Grand Tour e Grand Tour degli italiani. Stendhal al Cortile del Belvedere LETIZIA NORCI CAGIANO Università Roma Tre Nelle Promenades dans Rome Stendhal visita la città in compagnia di viaggiatori cosmopoliti. Le reazioni di ognuno sono diverse, ma tutte riconducibili a una comune sensibilità che potremmo definire europea. Partendo dalle descrizioni del Cortile del Belvedere e dei Musei romani cercheremo di risalire alle origini di una cultura che non ha nulla di nazionalistico. Laă visioneă “europea”ă șiă Stenșhală ină Șampoă artistiȘoă siă nutreă șelă gustoă peră ilă ȘlassiȘismoăȘheăfinășall’epoȘaășiăPetrarȘaăhaăaȘȘomunatoăiăȘittașiniășiăunaăRespublica litterarum che non conosceva frontiere spaziali e temporali, ma anche delle 7 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma șesȘrizioniă șelleă Șollezioniă ș’arteă italianeă trasmesseă șaiă viaggiatoriă setteȘentesȘhi.ă Senza dimenticare le esperienze museali napoleoniche (cui Stendhal partecipò in prima persona come Inspecteur général du mobilier de la Couronne ), risultato di una mobilitazioneăforzataășiăopereăș’arteăprovenientiășaătutteăleăpartiăș’Europa. Letizia Norci Cagiano de Azevedo è professore ordinario di Letteratura francese all’Universitàă șegliă stuși Roma Tre (attualmente in pensione). I suoi interessi scientifici si orientanoă sullaă letteraturaă franȘeseă șală XVIIă seȘoloă finoă all’inizioă șelă XIX,ă Șonă partiȘolareă attenzione alla letteratura di viaggio e al rapporto tra letteratura, musica, teatro e arti figurative. TraăleăsueăpubbliȘazioniăsiăpuòăriȘorșareăl’eșizioneăȘritiȘaășelleăLettres familières de Charles de Brosses (Napoli, Centre Jean Bérard, 3 vol., 1991), la cura dei volumi Roma triumphans? L’attualità dell’antico nella Francia del Settecento (Roma, Edizioni di Storia e Letteratura, 2007) e “Rome n’est plus dans Rome”? (Paris, Honoré Champion 2015), lo studio Parliamo di barocco (Roma, Biblink, 2009) e altri volumi e saggi sulla letteratura francese, considerata nel contesto europeo. Jean Jacques Ampère et ses Promenades dans Rome FRANCIS CLAUDON Université Paris-Est Val de Marne/Universität Wien Jean Jacques Ampère (1800-1864) a fondé, avec Claude Fauriel et Frédéric Ozanam, la littérature comparée en France. Tous les trois ont eu un lien direct et vivant avec Romeă etă l’Italie.ă Faurielă étaită l’amiă etă leă trașuȘteură șeă Manzoni.Ozanamă aă trouvéă saă vocation en contemplant, au Vatican, les Stanze de Raphäel,ă qu’ilă aă décrites. Jean Jacques Ampère a consacré trois gros ouvrages à Rome, son histoire, sa culture, ses historiens : La Grèce, Rome et Dante (1859), L’Histoire romaine à Rome, et L’Empire romain à Rome (1867).ă Ampèreă s’intitulaită lui-même « le critique en voyage » et SainteăBeuveăexplique,ășansăleă portraită ȘonsaȘréă àăAmpère,ăqu’ilăaăfonșéăleăgenreășuă tourismeă littéraireă etă Șulturel.ă Ceă quiă signifieă qu’ilă existeă uneă façonă méșianeă ș’éȘrireă l’étranger,ăfaçonăquiăéviteăleăpittoresqueă(ȘelleășeăGoetheăparăexemple), les musées, le catalogue (à la manière de Grigorovius) autant que le propos purement livresque, réflexif et philosophique (comme ont fait Montesquieu ou C.J.Burckhardt). Ampèreăaăș’ailleursăappeléă«ăPortraitsășeăRomeă»ăleălongăréȘităqu’ilăluiăȘonsacre dans sonă premieră ouvrage.ă C’estă asseză șireă queă leă termeă renvoie,ă șeă loin,ă ouă plutôtă obliquement,ă àă laă trașitionă șeă l’ekphrasis. Mais Ampère donne un autre contenu et une autre allure à ce genre. Dans ce chapitre en question Ampère évoque tous les ‘promeneursăromains’ăășeăsonăépoque,ăàăȘommenȘerăpar Stendhal, pour mieux définir l’originalitéă șeă saă propreă șémarȘhe.ă Etă Șetteă șémarȘheă vise,ă évișemment,ă àă șéfiniră l’esprită ouă l’essenȘeă européens,ă Șommeă leă montrentă mieuxă enȘoreă lesă șeuxă grosă 8 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma ouvragesă qu’ilă aă ensuite composés, ainsi que la thèse de son disciple et protégé Frédéric Ozanam (Essai sur la philosophie de Dante, 1845). Evoquer Ampère et ses portraits de Rome conduit directement au musée des racines culturelles européennes, ce qui est, soit dit en passant,ă l’essenȘeă ă mêmeă șeă laă littératureăȘomparéeătelleăqueăl’ontăȘonçueăsesăfonșateursăfrançais. Francis Claudon (1944)ă estă Professeură șeă Littératureă généraleă etă Șomparéeă àă l’Universitéă Paris -Estă(émérite)ăetăàăl’UniversitätăzuăWien.ăEtușesăsupérieuresăà la Sorbonne (agrégation de lettres, histoire, musicologie), doctorat d'Etat en 1977. Depuis 1977 il a donné des ȘonférenȘes,ăpourăl’AllianȘeăFrançaiseăetăȘommeă«ăprofesseurăinvitéă»ășansălesăUniversitésășeă Carleton à Ottawa, McGill à Montréal, Köln, Catania, Padova, Torino, Rabat, Bucarest, Iasi, Pékin, Brno. Il est spécialisé dans les relations interculturelles en Europe centrale, le Romantisme,ă lesă rapportsă littérature/musique,ă singulièrementă l’Opéra,ă ainsiă queă Stenșhal,ă Vivant Denon, Chopin, Mozart, Liszt. Son dernier livre était Goethe, essai de biographie (Paris,ăKimé,2011),ăsonășernierăartiȘleăs’intitulaită:ă«LouisăFarjonăetălesă‘Șhinoiseries’ășioisesă », (in : Le Livre du monde et le monde des livres, Paris, PUPS 2012). Livres (une selection) : L'opéra en France, Nathan, 1984 ; Le Voyage romantique, Ph.Lebaud, 1986 ; La Musique des Romantiques, PUF, 1992 ; Précis de littérature comparée (en collaboration avec K.Haddad-Wotling), Armand Colin, « 128 », 1992 ; Dictionnaire de l'opéra-comique français (sous la direction de F.C.) , Peter Lang, Bern, 1995 ; Vivant Denon, actes des colloques de 1997, 1999, 2001, trois volumes, textes recueillis par F.C. et B.Bailly, UTB, Chalon sur Saône ; Henri Beyle, un écrivain méconnu: 1797-1814, textes recueillis par M.Arrous, F.Claudon & M.Crouzet, Kimè, 2007 ; Constitution du champ littéraire (limites,intersections,déplacements), textes recueillis par P.Chiron & F.Claudon, L'Harmattan, 2008 ;Transfigurer le réel: Aloysius Bertrand et la fantasmagorie, textes recueillis par F.Claudon et M.Perrot, Centre Georges Chevrier, Dijon, 2008. Il mito di Roma di Carducci tra patrimonio italiano e latinità LAURA FOURNIER-FINOCCHIARO Laboratoire d’études romanes (LER), Université Paris 8 GiosueăCarșuȘȘi,ăilămaggioră“poetaăȘivile”ășell’Italiaăunita,ăȘontribuìăneiăsuoiășisȘorsiă pubbliȘiă eă nelleă sueă poesieă all’inșivișuazioneă eă allaă Șostituzioneă șiă ună patrimonioă italiano, fatto di paesaggi regionali stereotipati e di simboli nazionali. La città di Roma oȘȘupaăunăpostoăaăparteănell’operaășelăpoeta,ăvateășellaăromanitàăeăattentoăosservatoreă delle risorse della capitale. Carducci non smise mai di vedere in Roma, la sua «patria șell’anima»,ă laă sintesiă ișealeă eă l’emblemaă șellaă nazioneă italiana.ă Nell’operaă șiă Carducci, Roma non è però solo la città simbolo della cultura nazionale, in cui si può șialogareăȘonăiăvatiășelăpassato,ăeăinăpartiȘolareăȘonălaămemoriaășell’antiȘhità,ăèăanȘheă la sede che ha determinato le radici biologiche degli italiani. Il poeta definisce un legameătraăRomaăeăl’ItaliaăȘheă nonă èăsoltantoăstoriȘoăoăspirituale,ămaăanȘheărazziale.ă Gliă italianiă șellaă fineă șell’OttoȘentoă sonoă seȘonșoă CarșuȘȘiă șeiă “latini”ă unitiă șală loroă 9 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma sangue ai loro antenati romani. Roma ha dato la sua unità etnica alla nazione italiana, ișentifiȘataăȘonălaă“popolazioneăromana”,ăeșăèăinănomeășellaă“granșeănazioneălatina”ă che Carducci appoggerà i movimenti irredentisti, senza tuttavia aderire del tutto all’ișeologiaăimperialista.ă Laura Fournier-Finocchiaro è professore associato (Maître de Conférences) presso il Dipartimentoă ș’italianoă șell’Universitàă Parisă 8.ă Leă sueă riȘerȘheă siă sonoă foȘalizzateă sullaă questioneășellaăȘostruzioneășell’ișentitàănazionaleăitalianaăeăsull’esplorazioneășeiămitiăeășelleă rappresentazioni della nazione nella letteratura, nelle pratiche sociali e nel pensiero politico italianoă eșă europeoă șell’OttoȘentoă eă șellaă primaă metàă șelă NoveȘento.ă Haă sȘrittoă numerosiă studi dedicati al poeta Giosue Carducci e al pensatore repubblicano Giuseppe Mazzini, tra cui due monografie: Giosuè Carducci et la construction de la nation italienne (Caen, 2006) et Giuseppe Mazzini. Un intellettuale europeo (Napoli, 2013). Ha diretto diversi volumi collettivi, tra cui Gallomanie et gallophobie : le mythe français en Europe au XIXe siècle (Rennes, 2012); con J.-Y. Frétigné, L’Unité italienne racontée “Transalpina”,ă n.ă 15ă eă n.ă 16ă (Caen, 2012-2013), 2 voll.; con J.-Y. Frétigné e M. Tatti, La république en Italie (1848-1948). Héritages, modèles, discours “Laboratoireă italien”,ă n.ă 19,ă 2017,ă [https://laboratoireitalien.revues.org/1246] ; con C. Climaco, Les exilés politiques espagnols, italiens et portugais en France au XIXe siècle : questions et perspectives (Paris, 2017). Roma vista dai romani. Immagini della Città Eterna nell’Archivio della famiglia Gnoli CHIARA LICAMELI “Sapienza” Università di Roma Nel fondo privato della famiglia Gnoli, ad oggi situato presso la città di Cagli, nelle Marche, sono conservati scritti inediti e illustrazioni che attestano la convinzione da parte degli Gnoli – Tommaso (1797-1874), Teresa (1833-1886) e Domenico (18381915) – che Roma abbia un ruolo di primo piano nel processo risorgimentale in corso. Questa si basa sia sulla storia antica della città, testimoniata da monumenti e opere artistiche che la arricchiscono di un valore aggiunto, sia sulla funzione assunta dai romani nei moti. I luoghi di Roma, dunque, così come i suoi dintorni, ricalcando un topos diffuso, sono di frequente soggetto dei componimenti poetici dei tre autori e in particolare di Domenico che, sin dalla prima giovinezza, mostra un interesse per la storiaășell’arte,ătestimoniatoășalășiarioăillustratoăAugusta Paulsen, di cui in età adulta diventerà un fine studioso (in proposito cfr. John Butcher, La Roma di Domenico Gnoli, Bologna, Nuova S1, 2008). QuestoăȘontributoăintenșeăinșagareăentroăqualiăterminiăl’immagineășiăRomaăassuma,ă anche per i suoi stessi abitanti, un ruolo nodale nella costruzioneă șell’ișentitàă nazionale prendendo ad esempio il caso dei tre Gnoli. 10 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma Chiara Licameli si è laureata con lode in Letteratura e Lingua. Studi italiani ed europei pressoă “Sapienza”- Università di Roma con una tesi dal titolo Poetesse a Roma nel Risorgimento (a. a. 2012/2013) sotto la supervisione di Silvia Tatti e Novella Bellucci. Nel 2014 si è iscritta al XXX ciclo del Dottorato in Italianistica presso il medesimo Ateneo e, con l’ausilioă șelleă meșesimeă șoȘenti,ă siă èă oȘȘupataă șiă unaă tesiă șottoraleă șal titolo L’Archivio Gnoli: uno sguardo inedito sulla cultura letteraria della Roma Risorgimentale (1815-1870). I suoi interessi di studio riguardano il primo Ottocento – inăpartiȘolareăl’areaăromanaăinăetàă preunitaria – e la scrittura al femminile. Ha partecipato a diversi seminari, tra i quali il XX Congresso Adi su La letteratura italiana e le arti con un intervento dal titolo Il Teatro di Teresa Gnoli: forme, contenuti, prospettive di indagine (8 settembre 2016). Ẻ stata inoltre membro del comitato organizzativo del seminario di studi Dal Testo all’Opera (Roma, Dottorato di Ricerca in Italianistica, 22-23 febbraio 2017). La Roma antiretorica nella scrittura di Luigi Pirandello NICOLA LONGO Università di Roma Torvergata Si cercherà di illustrare, con riferimento ad alcuni passi dei romanzi e delle novelle, ȘomeăloăsȘrittoreășiă Girgentiă abbiaășesȘrittoăl’urbanistiȘaămonumentaleășellaăȘittàășiă RomaăsottraenșosiăalărisȘhioășell’ăenfasi. Già il paesaggio che Adriano Meis contempla dalla stanza in cui si fermerà fino al finto suicidio, affacciata sul Tevere, prima che la costruzione dei muraglioni modificasse il rapporto fra la città e il suo fiume, è un paesaggio essenziale e commovente per la semplicità della scrittura. Quindi si potrà leggere qualche descrizione delle vie di Roma, sempre segnata dalla scelta di una andamento rigorosamenteălineareăsenzaăalȘunaăȘonȘessioneăall’esagerazioneăsenzaăalȘunăaggettivoă ridondante. In fine, attraverso le pagine de I vecchi e i giovani (1913), si cercherà di rendere evidente questa antiretorica confrontandola con lo stile barocco di D’Annunzioă șelă Piacere (1889) in cui si descrive Roma con grandi concessioni alla metaforeărareă eă all’aggettivazioneă ampollosa.ăNeiălimitiășelăpossibile, il discorso sarà accompagnato dalla lettura di brani delle opere citate e dalla proposta di quelle poche fotografieăȘheăaiuterannoăaăseguireăl’analisiăproposta.ăăăăă Nicola Longo haă insegnato,ă șală 1970,ă Letteraturaă italianaă pressoă l’Universitàă șiă Romaă Sapienza,ă eă Letteraturaă moșernaă eă Șontemporaneaă nell’Universitàă șellaă BasiliȘata.ă Èă statoă professoreăassoȘiatoăeăpoiăorșinarioășiăletteraturaăitalianaănell’UniversitàășiăChietiăPesȘara e șiă Romaă Toră Vergata.ă Èă statoă pressoă l’Universitàă șiă Aixă enă ProvenȘe,ă șiă MogașisȘio,ă șiă Eichstätt-Ingolstadt (Monaco) e di Hanover (USA). Ha studiato la Letteratura italiana del CinqueȘento,ăl’operaășiăFranȘesȘoăDeăSanȘtis,ălaăDivina Commedia, la presenza di Roma nei classici italiani (Dante, Petrarca, Tasso, Alfieri, il danese Georg Zoëga, Leopardi, Pirandello, Carloă Levi,ă BranȘati).ă Èă membroă șelă Savioă Collegioă șell’AȘȘașemiaă șell’ArȘașiaă eă SoȘioă 11 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma Orșinarioă șell’Istitutoă Nazionaleă șiă Stușiă Romani.ă Èă autore di oltre cento pubblicazioni dedicate agli argomenti dei suoi studi. Capitali del passato e del presente: rappresentazioni artistiche del potere fra Roma e Milano nei Sonetti romaneschi di Belli ANGELOăPAGLIARDINI Universität Innsbruck Ilă teatroă șegliă eventiă messiă ină sȘenaă neiă sonettiă șialettaliă șelă Commedioneă șiă Giuseppeă GioaȘhinoă Belliă èă Șostituitoă ină prevalenzaă șallaă Romaă papaleă șellaă Restaurazione,ă Șonă qualȘheă sȘonfinamentoă neiă riȘorșiă șellaă Romaă napoleoniȘaă eă ină quellaă șellaă RepubbliȘaă romana.ă Taleă sȘenarioă èă fattoă oggettoă șiă ampieă șesȘrizioniă șeiă monumentiă antiȘhiă eă moșerniășell’Urbe,ă nelleăqualiă possiamoă inșivișuareă treă lineeă prinȘipali.ăInă alȘuniă Șasiălaă granșiositàă șeiă monumentiă vieneă aȘȘostataă peră Șontrastoă alloă statoă miserevoleă eă allaă Șorruzioneă șellaă soȘietàă Șontemporanea.ă Ină altriă Șasiă leă rovineă oă iă monumentiă evoȘanoă narrazioniăfantasiose,ăȘheăpossonoăessereăletteăsiaăaălivelloăparetimologiȘo,ăseȘonșoăilăpuntoă șiăvistaășeformanteășeiăpersonaggi-loȘutoriăpopolari,ăsiaăaălivelloăsatiriȘoăimpliȘito,ăȘomeă ȘritiȘaă amaraă eă spietataă alleă istituzioniă papali,ă Șolpevoliă șellaă șeȘașenza.ă Ină terzoă luogoă abbiamoă șsȘrizioniă monumentaliă popolateă șaă unaă follaă șiă șiplomatiȘi,ă viaggiatoriă eă pellegriniă eă profughiă Șheă ȘonfluisȘonoă aă Romaă șaă tuttaă Europa,ă șanșoă allaă Șittàă unaă șimensioneăȘosmopolita,ășeformataășall’oȘȘhioăstupitoăeăinȘreșuloășellaă“plebeăromana”.ă Nostroăintentoăsaràăquelloășiămettereăinărelazioneăquestaărappresentazioneămusealeășiăunaă Romaă Șapitaleă papaleă eă Șosmopolitaă ină șeȘașenzaă Șonă leă șesȘrizioniă artistiȘhe,ă monumentaliă eă urbanistiȘheă Șheă esaltanoă l’aspettoă șiă Milano,ă (ex)Șapitaleă napoleoniȘaă eă italiana,ăneiăsuoiășiariășiăviaggio. Angelo Pagliardini insegnaăletteraturaăeăȘulturaăitalianaăallaăUniversitätăInnsbruȘkăeăfaăparteășelă gruppoă șiă riȘerȘaă Kulturenă imă Kontakt.ă Haă pubbliȘatoă leă monografieă Mappe interculturali della letteratura italiana dell’Ottocento,ă 2013ă eă La narrazione verista della nazione,ă 2018,ă eă haă ȘoȘuratoăiăvolumiăȘollettivi:ăMetamorfosi dell'humanitas nella letteratura europea contemporaneaă (2012),ă Gli scrittori che hanno inventato la letteratura europea, da un'idea di G.Mazzini: rifondare la letteratura nazionale per un pubblico europeoă (2015).ă Fraă iă saggiă siă riȘorșanoă Tipologie e formule di preghiera nei Sonetti di Belli,ă ină Mimesis. L'eredità di Auerbach,ă 2009,ă L'exil des Juifs de Rome dans les Sonnets de Giuseppe Gioacchino Belli: l'objet devient sujet identitaire,ă ină TRANSă 2008,ă Repetitio e variatio nella denominazione del nemico/straniero nell'epica cavalleresca del Rinascimento.ăInăAnaphora. Forme della ripetizione,ă2011. 12 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma Romanian Travellers Discovering Rome in the First Half of the 19th Century LIVIUăPAPADIMA University of Bucharest Duringătheă19thăȘenturyătravellingăabroașăbeȘameăaăȘommonăhabităforătheăinhabitantsăofă theăRomanianăPrinȘipalitiesălikeăeverywhereăelseăinăEurope.ăAmongătheăvariousăȘategoriesă ofăvoyagersă-ătrașesmen,ășiplomats,ăsolșiers,ăriȘhăpeopleăseekingăalleviationăofătheirăhealthă sufferingsăetȘ.ă-ă,ătheăintelleȘtualsăgaineșăaăpartiȘularăsignifiȘanȘe,ăasătheyăuseșătoăputășownă onăpaperătheirăimpressions,ăsometimesăinătheăformăofăprivateănotes,ămostăoftenăasăeșitorială projeȘts.ăTheătravelogueăbeȘameăthusăaăhighlyăpopularăgenre.ăShareșăvoyageăexperienȘes,ă eitherăinăproseăorăinăverse,ălargelyăȘontributeșătoăhighlightingătheămainălanșmarksăofătheă mainătopiȘăofătheătime:ăȘolleȘtiveăișentity.ăInăthisărespeȘt,ătheăWestăwasăbyăfarătheăpreferreșă șestination,ăluringăintelleȘtualsăbothăonătheăquestăofătheăoriginsă-ătheăLatinălanguage,ătheă Romană ethniȘityă -ă anșă onă theă roașă towarșsă theă fulfilmentă ofă theiră expeȘtationsă foră theă future:ă"ExăOȘȘișenteăLux!"ăIăwillășisȘussăinămyăpaperătheăperȘeptionăofăthisăambivalenȘeăină theă enȘounteră ofă twoă famousă metropoles,ă Romeă anșă Paris,ă frequentlyă assoȘiateșă byă Romanianăwritersășuringătheăfirstăhalfăofătheă19thăȘentury. Liviu Papadima. ProfessorăatătheăFaȘultyăofăLetters,ăUniversityăofăBuȘharest.ă2004-2012,ășeanăofă theăFaȘultyăofăLetters.ăSinȘeă2012,ăviȘe-reȘtorăofătheăUniversityăofăBuȘharest.ăSubjeȘtsăofăinterest:ă historyăofăRomanianăliterature,ăliteraryăȘritiȘism,ănarratology,ărhetoriȘs.ăWorksăpublisheș:ăMai are timpul răbdare? Studii și eseuri de istorie și critică literară,ă BuȘure ti,ă Curtea-VeȘhe,ă 2007;ă Hermeneutică literară, MinisterulăEșuȘa ieiă iăCerȘet rii,ă2006;ăLiteratură și comunicare. Relația autor – cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă, Ia i,ă Polirom,ă 1999;ă Caragiale, firește,ă BuȘure ti,ă Eș.ă Funșa ieiă Culturaleă Române,ă 1999.ă Eșitoră ofă ȘolleȘtiveă volumes:ă Liviuă Papașima,ă Davișă DamrosȘh,ă Theoă D’haenă (eșs),ă The Canonical debate Today. Crossing Disciplinary and Cultural Boundaries,ă Amsterșamă –ă Newă York,ă Eșitionsă Roșopi,ă 2011;ă Liviuă Papașima,ă MirȘeaă VasilesȘuă(eșs),ăCercetarea literară azi. Studii dedicate profesorului Paul Cornea,ăIa i,ăPolirom,ă 2000 Tra descrizione e distorsione ottica: le “impressioni” romane di Cesare Malpica STEFANOăPIFFERI Università della Tuscia Nelleă sȘrittureă oșeporiȘheă șell’autoșișattaă letteratoă napoletanoă Cesareă MalpiȘaă siă riscontrano, in particolar modo in quelle relative a Roma, molte traiettorie di interesse sia sul versante tematico-compositivo che su quello strutturale-teorico. Le “impressioni”ă Șonă Șuiă intornoă allaă metàă șelă seȘoloă XIXă MalpiȘaă vergaă leă proprieă osservazioni di viaggio segnano, in netto anticipo sui tempi, una incrinatura nella coeva tradizione odeporica italiana, fornendo una visuale diversa sul resoconto di 13 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma viaggio (non solo) a Roma. La narrazione diviene pienamente soggettiva, il resoconto si rifrange in un prisma eterogeneo di considerazioni, approfondimenti, aneddoti, informazioni, ecc e si stacca dai rigidi modelli diaristico-itinerali, rendendo l’oșeporiȘaă malpiȘhianaă estremamente attuale. Relativamente a Roma, non è interessante soltanto la struttura della narrazione odeporica quanto anche i contenuti che Malpica condensa in tre scritti differenti: riflettendo sul patrimonio artistico e sul passato romano, ad esempio attraverso una visita al Colosseo che è un viaggio indietro nel tempo fino al momento della costruzione o nel sottosuolo cristiano sotto forma di visione, e approcciandovisi da autodidatta proveniente dal Sud Italia, MalpiȘaă fornisȘeă unaă visualeă “șistorta”șella vita culturale della Roma ottocentesca, considerata viva, cosmopolita e attraente. Stefano Pifferiă èă riȘerȘatoreă Șonfermatoă ină ItalianistiȘaă pressoă ilă DISUCOMă (Dipartimentoă șiă SȘienzeă UmanistiȘhe,ă șelă Turismoă eă șellaă ComuniȘazione)ă șell’UNITUS.ă Insegnaă Letteraturaă Italianaă pressoă ilă Șorsoă șiă laureaă triennaleă ină Lettereă eă siă interessaă prevalentementeă șiă questioniă oșeporiȘhe,ă siaă sulă versanteă testuale-șoȘumentaleă Șheă suă quelloă teoriȘo-ȘritiȘo,ă prestanșoă partiȘolareă attenzioneă all’oșeporiȘaă romanaă șeiă seȘoliă XVIIIă eă XIX.ă Haă pubbliȘatoă monografieă eă artiȘoliăsuăautoriășiătestiăoșeporiȘiărelativiăaiăseȘoliăXVIIIă(GiuseppeăBaretti),ăXIXă(CesareăMalpiȘa,ă Mariannaă Canșișiă Dionigi,ă eȘȘ.)ă eă XXă (Wuă Mingă 2,ă EnriȘoă Brizzi),ă Șosìă Șomeă sullaă guișistiȘaă romanaă ș’etàă moșernaă oă suiă rapportiă traă oșeporiȘaă eă nuoviă meșia;ă èă membroă șelă Centroă Interuniversitarioă șiă RiȘerȘheă sulă Viaggioă ină Italiaă (C.I.R.V.I.),ă șelă Centroă Interșipartimentaleă șiă RiȘerȘaăsulăViaggioășell’UNITUS,ășelăȘomitatoăreșazionaleășellaărivistaăCarteășiăViaggio Ekphrastic Description and Erudite Commentary in Alexandru Odobescu’s Work CRISTINAăS R CU University of Cluj/ University of Tampere This article tends to clarify the role of ekphrastic description of the monuments in Rome in Pseudo-cynegeticos by Alexandru Odobescu. My analysis reveals a dual dimension of the ekphrastic excerpt which describes the hunting scenes in the Trajan’săColumnăinăRome.ăOnătheăoneăhanș,ătheăexȘerptăisăpurelyășesȘriptive,ăshowingă sculptural details about the four hunting scenes. On the other hand, there is an obvious metadiscursive level of the literary construction, which refers to the commentary following these scenes. My intention is to point out that this dual construction of the ekphrastic excerpt changes description into a tool for constructing nationalist ideology. Exphrastic description proves to be a device that the author uses in order to consolidate the literary positive image of the emperor Trajan, and to highlight the importance of the Dacian wars to the birth of Romanian people. To conclude, I underline the fact that at the beginning of the Romanian ekphrastic literature (Pseudo-cynegeticos is one of the first examples) erudite commentary is 14 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma embedded in the ekphrastic description. The major impact consist of changing ekphrastic description to an ideological tool. Cristina Sărăcuț is an assistant professor at theă Universityă Babeş-Bolyai University, Departement of Didactics of Social and Human Sciences. Since September 2017, she has been teaching Romanian language at the University of Tampere (Findland). Publications: Ekphrasis – de la discursul critic la experimentul literar,ă Iaşi,ă Institutulă European, 2015; «IorșanăChimetăăşiăăfasȘinaţia visului – un caz de misreading», in Contacte lingvistice în spaţiul românesc-contacte lingvistice şi culturale româneşti în spaţiul european, Aracne, Italia, 2015; «ConstruȘţiaă ambivalent ă aă textuluiă pentruă Șopii» in Receptarea autorilor canonici,ă Clujă NapoȘa,ă Casaă C rţiiă șeă Ştiinţ ,ă 2015;ă «Ekphrasisă siă bricolajul imaginilor in romanele lui Constantin Toiu» in The Romanian language and culture: evaluations, perspectives, conference proceedings,ă AraȘne,ă 2014;ă ă «Referinţaă piȘtural ăînăJurnalele suedeze ale Gabrielei Melinescu», in Revista Studia Philologia, 2013; «Criticul – Șititoră șeă imagini:ă refleȘţiiă asupraă relaţieiă șintreă literatur ă şiă art ă înă ȘritiȘaă româneasȘ ă din perioada 1960-1988» in Cititorul-elev, collective works,ă Casaă C rţiiă șeă Ştiinţ ,ă Cluj-Napoca, 2013; «Le monde dans une image – l’enjeuă șeă laă référenȘeă piȘturaleă dans Le monde en deux jours șeă Georgeă B l iţ »,ă ină Synergies Roumanie, nr. 6/2011; Ekphrasis − miniaturi în mantia lumii,ăCluj,ăCasaăC rţiiășeăŞtiinţ ,ă2009.ă Un piccolo gioiello, testimone del Grand Tour BARBARAăTASSER UniversitàășiăInnsbruȘk Nell’ultimoă șeȘennioă șell’SetteȘentoă siă inȘontraă suă șiverseă raffigurazioniă ilă motivo,ă tratto dalla nota narrazione di Lucio Apuleio (125- 170 circa), di Amore, che suonando il flauto riporta in vita Psiche, stordita dal sonno più profondo, donato da Proserpina. Il motivo stesso nel classicismo non è particolarmente sorprendente, ma sono le ȘirȘostanze,ănelleăqualiălaăsȘenaăappare.ăTuttoăparteășall’analisiăstoriȘoăartistiȘaășiăunaă piccola pietra incisa, una corniola, di proprietà privata, con ipotizzata provenienza antiȘaăromana.ăAllaăriȘerȘaășiăraffigurazioniăsimili,ăperăl’analisiăiȘonografiȘaăeăstilistiȘaă eă peră șeterminareă unaă șatazioneă piùă preȘisaă șell’oggetto,ă siă èă rivelatoă ună monșoă inaspettato: la vita dei saloni romani durante uno dei periodi più affascinanti del Grand Tour appaiato con echi iconografici a Weimar. I protagonisti sono Angelika Kauffmann,ă l’artistaă austriaȘaă piùă notaă all’epoȘa,ă Johannă Wolfgangă vonă Goethe,ă Johann Gottfried von Herder, Johann Heinrich Meyer, artista e scrittore di origini svizzereă eă Giovanniă PiȘhler,ă Șonsișeratoă ilă maggioreă esponenteă nell’arteă șellaă glittiȘaă settecentesca. Barbara Tasser șală 2013ă èă șirettriȘeă șelleă relazioniă internazionaliă șell’Universitàă șiă InnsbruȘk.ă Inoltreă șirigeă l’Italien-Zentrumă șell’Universitàă șiă InnsbruȘkă sină șallaă suaă 15 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma fondazione nel 2004. In precedenza ha lavorato come post-doc project researcher al Dipartimento di Archeologia Classica (2001-2004)ă șell’Universitàă șiă InnsbruȘk,ă șoveă haă organizzato e co-diretto scavi archeologici in Italia (Pompei, Monte Cassino e Grumento) in collaborazione con università austriache ed americane. Ha seguito gli studi di archeologia classica, storia antica e storia e archeologia orientale a Innsbruck e Roma e ha conseguito il șottoratoă șiă riȘerȘaă ină arȘheologiaă ȘlassiȘaă all’Universitàă șiă InnsbruȘk.ă Iă suoiă interessiă șiă riȘerȘaă siă ȘolloȘanoă traă l’arȘhitetturaă romana,ă speȘialmenteă Șaseă di associazioni romane, e l’arteă eă laă gioielleriaă antiȘaă greȘaă eă romana.ă Nelă 2017ă leă èă statoă Șonferitoă ilă titoloă “UffiȘialeă șell'OrșineășellaăStellaăș'Italia”. Leopardi e Roma SILVIAăTATTI La Sapienza Università di Roma Leopardi visitò Roma tre volte, nel 1822-23, nel 1831-32 e nel 1833. Il giudizio nei confronti della città muta nel corso del tempo, dal momento che si trasformano le prospettive e gli interrogativi con cui il poeta si avvicina alla città. I giudizi sulla Roma antica, sulle rovine, sui monumenti vanno rintracciati tra le righe degli scritti del poeta; nelle lettere infatti Leopardi non si dilunga sui topoi della visita alla città eterna, ma si sofferma sulla Roma contemporanea, sui ritratti dei protagonisti della cultura cittadina. Eppure la sua testimonianza rinnova profondamente lo sguardo sulla città e, pur avvalorando un giudizio sostanzialmente negativo sulla vita culturale della città, contribuisce a evidenziare le discrepanze interne all'apparente conformismo romano. Silvia Tatti insegna letteratura italiana alla Sapienza. Si è occupata dei principali autori del panorama letterario italiano soprattutto del Settecento e dell'Ottocento, di rapporti culturali tra Italia e Francia, di esilio, di letteratura teatrale e melodrammatica. Tra i suoi titoli più significativi: Le «Tempeste della vita». La letteratura degli esuli italiani in Francia nel 1799, Parigi-Ginevra, Champion-Slatkine, 1999; L’antico mascherato. Letteratura, melodramma, teatro: studi su Roma antica e moderna nel Settecento, Roma, Bulzoni, 2003; Il Risorgimento dei letterati, Roma, Edizioni di storia e letteratura, 2011; Classico. Storia di una parola, Roma, Carocci, 2015; Poeti per musica. I librettisti e la letteratura, Alessandria, Edizioni dell'Orso, 2016. 16 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma «40 giorni […], è troppo poco per goderne». Roma in un Grand Tour del 1803 CHIARA TAVELLA Università degli Studi di Torino L’arȘhivioă șelă patriotaă risorgimentaleă piemonteseă Santorreă Santaă Rosaă (1783-1825) conserva diari, zibaldoni ed epistolari annotati nel corso del Gran tour da lui intrapresoă neiă primiă anniă șell’OttoȘentoă seȘonșoă ună Șostumeă moltoă șiffusoă ină quelă periodo. I manoscritti, in gran parte inediti, contengono ricordi di viaggio e testimonianzeăsulleăȘittàăș’arteăvisitateăinăItalia,ăinăpartiȘolareăFirenzeăeăRoma:ăgiușiziă estetiȘiăsiăalternanoăaăȘommentiăemozionali,ăispiratiășallaăvisioneășelleăopereăș’arteăeă dalla lettura dei classici italiani, rivelando lo spiccato gusto artistico e letterario șell’autore.ăInăpartiȘolare,ăl’ineșitoăBrouillon littéraire n. 3, annotato nella primavera șelă 1803,ă èă șeșiȘatoă alleă impressioniă ș’arteă șiă Santaă Rosaă eă Șontieneă notizieă eă commenti relativi ai tesori artistici romani da lui maggiormente apprezzati: non tanto i monumenti antichi, definiti «semplici vestigia che dicono poco agli occhi e all’immaginazione»,ă quantoă piuttostoă leă Șhieseă baroȘȘhe,ă leă basiliȘheă eă iă palazziă nobiliari. Chiara Tavella, dopo aver conseguito con lode il Dottorato di Ricerca in Lettere (ȘurriȘulumă ItalianistiȘa),ă pressoă l’Universitàă șegliă Stușiă șiă Torino,ă șisȘutenșoă laă tesiă «L’ingenua narrazione delle mie azioni»: Santorre di Santa Rosa e le scritture dell’io (Relatore Prof.ssa Laura Nay), sono attualmente impegnata come assegnista di ricerca presso ilăDipartimentoășiăStușiăUmanistiȘiășell’ateneoătorinese,ăsuăunăprogettoășiăvalorizzazioneășeiă materialiă multimeșialiă eă șell’arȘhivioă lessiȘografiȘoă șiă Eșoarșoă Sanguineti. Le ricerche su Santa Rosa hanno dato origine a diversi interventi in convegni e seminari e pubblicazioni, in particolare: Contributo alla biografia letteraria di Santorre di Santa Rosa: una commedia inedita (2013), Santorre di Santa Rosa lettore di Dante (2016), Un «triumvirato colendissimo» alla ricerca dell’italianità in una terra “anfibia” tra Italia e Francia, (2016), I primi moti d’Italia e Santorre di Santa Rosa negli scritti di Francesco De Sanctis (2017), «Mille grazie le rendo signor mio caro per la critica»: l’itinerario degli abbozzi letterari di quattro intellettuali piemontesi (2018). Le descrizioni di opere d'arte come critica sociale e formazione d'identità in Pictures from Italy (1846) di Charles Dickens e Italienisches Bilderbuch (1847) di Fanny Lewald SANDRAăVLASTA Johannes Gutenberg-Universität Mainz ConăquestoăȘontributoăèămioăintentoămostrareăinăȘheămoșoăleășesȘrizioniășelleăopereă ș'arteă ină relazioniă șiă viaggioă venganoă usateă Șomeă mezziă șiă ȘritiȘaă soȘialeă eă șiă 17 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma formazioneă șiă unaă ișentità,ă Șheă èă Șaratterizzataă șaă trattiă nazionaliă e/oă inșivișualiă piuttostoăȘheăeuropei.ăSiaănell’operaăItalienisches Bilderbuchă(1847)ășiăFannyăLewalșă ȘheăinăPictures from Italyă(1846)ășiăCharlesăDiȘkens,ăl'analisiășellaăsoȘietàăȘivileăeălaă ȘritiȘaă șelleă ȘirȘostanzeă soȘialiă svolgonoă ună ruoloă șiă primoă pianoă anȘheă nelleă loroă șesȘrizioniă șelleă opereă ș'arte.ă Ilă moșoă șiă șesȘrivereă leă opereă ș’arteă èă ină strettaă relazioneăȘonăl’immagineăȘheăgliăsȘrittoriăhannoășiăseăstessiăeășàăulterioreărisȘontroășiă Șiòă Șheă giàă avvieneă ină altreă loroă opere.ă DiȘkens,ă șuranteă laă suaă visitaă neiă Museiă VatiȘani,ă siă riferisȘeă așă esempioă all'impossibilitàă șiă veșereă qualȘosaă șiă șiversoă nelleă opereăș’arteărispettoăaiăpoveriămoșelliăȘheăiăpittoriăhannoăusatoăperăilăproprioălavoro.ă Inoltre,ăilămoșoășiășesȘrivereăleăopereăș'arteăserveăperășistanziareăseăstessiășagliăaltriăeă șefinireăȘosìăunaăișentità:ăquellaăpropriaăeăquellaășegliăaltri.ăInămanieraăsimile,ăLewalșă usa,ă traă l’altro,ă ilă tempoă agliă Uffiziă eă ală Duomoă șiă Firenzeă peră osservareă gliă altriă viaggiatoriă (ină partiȘolareă leă signoreă inglesi)ă eă ȘritiȘareă ilă loroă moșoă șiă guarșareă alleă opereăș’arte.ăTuttavia,ăentrambiăgliăautoriă(ri)proșuȘono,ăalloăstessoătempo,ăanȘheăună Șatalogoă ș'arteă (ilă “museo”ă menzionatoă nelă Șallă foră papers),ă Șheă sembraă Șiòă Șheă neȘessariamenteă Șiă siă aspettaă ină unaă relazioneă șiă viaggioă sull'Italia.ă Questoă aspettoă vieneă testimoniatoă șală fattoă Șhe,ă siaă Lewalșă Șheă DiȘkens,ă sembranoă prestareă volutamenteămoltaăattenzioneăaiăloroălettoriăeăall'effettoășeiăloroătestiăsuiălettoriăstessi. NelămioăȘontributo,ăilămioăsȘopoăèăquelloășiăpresentareăleășesȘrizioniășelleăopereăș'arteă presentiăneiășueătestiăeămostrare,ăinătalămoșo,ăaăqualeăsȘopoăquesteăstesseășesȘrizioniă venganoăusate. Sandra VlastaăèăMarie-Skłoșowska-Curie-FellowăalăDipartimentoășiăLetteraturaăComparataă șellaă Universitàă “Johannesă Gutenberg”ă șiă Magonzaă ină Germaniaă (progetto:ă EUTWICă –ă Europeană Travelă Writingă ină Context.ă Theă SoȘio-PolitiȘală Dimensionă ofă Traveloguesă 17601850).ăHaălavoratoăȘomeăriȘerȘatriȘeăallʼUniversitàășiăViennaăeăallaăAȘȘașemiaășelleăSȘienzeă AustriaȘa.ă Èă stataă lettriȘeă șiă linguaă eă Șulturaă teșesȘaă (ÖsterreiȘh-Lektorin)ă allaă Universitàă șegliăStușiăRomaăTreăeăalăTrinityăCollegeășiăDublinoă(Irlanșa).ăIăsuoiăprinȘipaliătemiășiăriȘerȘaă sonoăleărelazioniășiăviaggio,ăletteraturaăeămigrazione,ăilăplurilinguismoăletterario,ăletteraturaăeă teoriaătransnazionale.ăPubbliȘazioniăreȘenti:ăContemporary Migration Literature in German and English: A Comparative Study, Leișen:ă Brill/Roșopiă 2016; Zurück in die Zukunft – Digitale Medien, historische Buchforschung und andere komparatistische Abenteueră(Șuratoă insiemeă aă Juliaă DanielȘzyk,ă Murrayă Hallă eă Christineă Hermann),ă Wiesbașen:ă Harrassowitz,ă 2016;ăKultur im Transfer. Komparatistik in der Slowakei (ȘuratoăinsiemeăaăRóbertăGáfrikăeă Stephan-ImmanuelăTeiȘhgräber),ăFrankfurt/Main:ăPeterăLang,ă2016. Il mito di Roma nel romanzo Lydda di Duiliu Zamfirescu ALEXANDRA VRANCEANU Università di Bucarest/Accademia di Romania in Roma 18 (De)scrivere Roma nell'Ottocento: alla ricerca del museo delle radici culturali europee Istituto Storico Austriaco in Roma e Accademia di Romania in Roma Duiliu Zamfirescu soggiornò a lungo a Roma con incarichi diplomatici negli anni 1888-1892, poi 1894- 1895. Il suo romanzo Lydda è costruito su un ricco intertesto di ȘuiăfannoăparteăleăopereășiăCarșuȘȘi,ăLeoparșiăeăD’Annunzio,ăȘheăloăsȘrittoreăromenoă ammiravaă molto.ă L’operaă presentaă unaă strutturaă assai complessa, essendo in parte romanzo, in parte saggio, in parte romanzo epistolare, ed è il risultato di una lunga stesura, durata un quindicennio (la prima parte del romanzo fu pubblicata in rivista alla fine del secolo, mentre la seconda vide la luce solo nel 1904). In Lydda troviamo numerose descrizioni dei monumenti di Roma, con particolare attenzione ai musei e alăPalatino.ăLaătrama,ăpoȘoăsviluppata,ăsiăinȘentraăsullaăstoriaăș’amoreășiășueăgiovani,ă un romeno e una pittrice inglese, che si incontrano nella Roma di fine secolo. Le questioniăriguarșantiăl’immagineășiăRomaăantiȘaăeămoșerna,ăiăparallelismiătraăRomaăeă Atene, a anche il ruolo del mito di Roma nella coscienza del popolo romeno, sono dibattute spesso nelle pagine del romanzo, che entra nella categoria particolare del romanzo concettuale. Alexandra Vranceanu Pagliardini, professoressa associata, insegna letteratura Șomparataă all’Universitàă șiă BuȘarest.ă ă Haă insegnatoă anȘheă all’Universitàă șiă Saint-Etienne (2001-2005)ă eă all’Universitàă șiă Pașovaă (2010-2016). Ha conseguito il dottorato in filologia (Università di Bucarest, 2000),ăl’«HabilitationăàășirigerășesăreȘherȘhes»ă(UniversitàăParis-Est Val-de-Marne,ă 2012)ă eă haă ottenutoă l’abilitazioneă sȘientifiȘaă nazionaleă ină filologiaă romanzaă (seconda fascia) nel 2013. I suoi campi di ricerca sono: il rapporto fra la letteratura europea e laăletteraturaăromena,ălaăletteraturaășell’esilio,ălaărelazioneăfraătestoăeăimmagine.ăAl momento staă svolgenșoă ună progettoă șiă riȘerȘaă all’AȘȘașemiaă șiă Romaniaă ină Romaă sulă temaă Il mito dell’Italia nella cultura romena, nell'ambito del quale si occupa delle relazioni degli intelletuali romeni con l’Italia nel Ottocento. Ha co-organizzato vari convegni internazionali: «Leă metamorfosiă șell’humanitas nell’Europaă șellaă migrazione:ă fraă letteratura,ă meșiȘinaă eă società» (Roma 2010), «Terraă aliena.ă L’esilioă șegliă intelletualiă europei»ă (Pașovaă 2012)ă eă «Rifonșareă laă letteraturaă nazionaleă peră ună pubbliȘoă europeo.ă Daă un’șeaă șiă G.ă Mazzini»ă (Innsbruck, 2013). Volumi pubblicati: Modele literare în naraţiunea vizuală. Cum citim o poveste în imagini? (2002), Interferenţe, hibridări, tehnici mixte. Studii ale expresiei contemporane (2007), Tabloul din cuvinte (2010), Les aventures de l’ekphrasis dans la fiction contemporaine (2011), Meridiani della migrazione nella letteratura romena da Ureche a Cioran (2012). Ha curato il volume Text(e)/Image. Interferences. Etudes critiques. Critical Studies (2009) e ha co-curato volumi collettivi: Metamorfoze Imagine & Text, Studii de iconologie (2002), Migrazione e patologie dell’humanitas nella letteratura europea contemporanea (2012), Terra aliena. L’esilio degli intelletuali europei (2013), Rifondare la letteratura nazionale per un pubblico europeo. Da un’dea di G. Mazzini (2015). 19