Legea nr 78/2000

CUPRINS 1. INTRODUCERE 2 2.CATEGORII DE PERSOANE CĂRORA SE APLICĂ PREZENTA LEGE 5 3. REGULI SPECIALE DE COMPORTAMENT PRIVIND ANUMITE CATEGORII DE PERSOANE, ÎN SCOPUL PREVENIRII FAPTELOR DE CORUPŢIE 7 4. INFRACŢIUNI 8 4.1. Categorii de infractiuni 8 4.2.Infracţiuni de coruptie 8 4.2.1.Articolul 6 indice 1 9 4.2.2 Luarea de mită (art. 254 C.P.) 10 4.2.3. Darea de mită (art. 255 C.P.) 12 4.2.4. Primirea de foloase necuvenite (art. 256 C. P.) 14 4.2.5.Traficul de influenţă (art. 257 C. P.) 14 4.2.6. Articolul 8 indice 2 16 4.3. Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie 16 4.4. Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie 18 CONCLUZII 21 BIBLIOGRAFIE 22 1. INTRODUCERE Istoria societăţii umane ne demostrează că fenomenul infracţional al corupţiei a existat încă din cele mai vechi timpuri. Corupţia ca fenomen social şi ca delict infracţional s-a dovedit a poseda o vitalitate de neinvidiat, dezvoltându-se odată cu societatea, odată cu statul şi dreptul, căpătând noi forme şi manifestări. Astăzi problema corupţiei este plasată în centru atenţiei opimiei publice din comunitatea europeană. Aceasta putem observa deoarece, zilnic, fie în presă, fie la radio, sau televiziune, precum şi din alte surse, se dau publicitaţii diverse fapte de corupţie în care sunt implicaţi reprezentanţi ai autorităţiilor puterii de stat, partidelor politice, funcţionari din diverse ranguri aparţinând unor organizaţii naţionale, internaţionale sau supranaţionale. Alexandru Boroi, Norel Neagu, Armonizarea legislaţiei penale române cu legislaţia europenă în materie de corupţie, în Revista Dreptul, nr. 4/2003, pag. 117 Până la apariţia Legii nr. 78/2000, nici Codul penal şi nici legile speciale nu definiseră conceptul de „corupţie” ceea ce a determinat numeroase tendinţe de lărgire a acestui concept, în special după adoptarea Legii nr. 83/1992 privind procedura de urgenţă de urmărire şi judecare a unor infracţiuni de corupţie. Corupţia este definită ca fiind o stare de abatere de la moralitate, de la datorie. Cuvântul provine de la termenul latin coruptio, caracterizând comportamentul funcţionarului care în schimbul banilor sau a altor foloase necuvenite, îşi comercializează atributele funcţiei cu care a fost învestit. Faptele de acest fel pun în pericol desfăşurarea activităţii statului şi a tuturor sectoarelor vieţii sociale. Theodor Mrejeru,Dan Safta, Dumitru Andreiu Petre Florescu, Marieta Safta, Infracţiunile de coruţie, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000, pag. 3 În acest context, fenomenul corupţiei include toate faptele şi actele unor subiecţi de drept care, profitând de funcţia sau poziţia socială pe care o ocupă, acţionează pentru obţinerea unor avantaje personale, prin mijloace ilicite, renunţând la respectul faţă de lege şi morală, ca o reflectare a stării de decădere a societăţii.   Termenul de corupţie, cu înţelesul de avantaj material a fost introdus în legislaţia română, o dată cu Codul penal, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969, şi reluat în Legea 83/21 iulie 1992 privind procedura urgentă de urmărire şi judecare pentru unele infracţiuni de corupţie. În vederea îmbunătăţirii cadrului legal a fost adoptată şi Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. De asemenea, Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi Ordonanţa de Urgenţă nr. 24 /21.04.2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, care a modificat şi completat Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici şi Ordonanţa de Urgenţă – 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie constituie un pas important în vederea armonizării legislaţiei româneşti la exigenţele Uniunii Europene, fiind o lege care a îmbunătăţit reglementările în materie. http://rezultatebac.blogspot.ro/2009/05/prevenirea-si-sanctionarea-faptelor-de.html   Criza social-economică, concurenţa neloială, slăbirea autorităţii statului, degradarea nivelului de trai pentru majoritate, neadaptarea legislaţiei la condiţiile economice şi sociale, ceea ce face ca starea de fapt să meargă cu mult înaintea stării de drept precum şi dorinţa individului de a se îmbogăţi rapid şi prin orice mijloace. http://www.acuz.net/html/Infractiunile_de_coruptie.html Deliminatând sfera noţiunii de coruţie legiuitorul face referire la alte două categorii de infracţiuni şi anume infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie şi infracţiuni în legătură cu infracţiunile de corupţie.    În Legea nr. 78 din 28 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt prevăzute infracţiunile care sunt de corupţie: articolul 254 - luarea de mită, darea de mită - articolul 255, articolul 256 - primirea de foloase necuvenite şi articolul 257 - traficul de influenţă, precum şi infracţiunile prevăzute în legi speciale ca modalităţi specifice ale celor prevăzute la articolele 254 - 257 din Codul penal, în funcţie de calitatea persoanelor care săvârşesc faptele incriminate, calitatea persoanelor faţă de care se săvârşesc faptele, ori în raport cu sectoarele de activitate unde se comit aceste fapte. http://www.acuz.net/html/Infractiunile_de_coruptie.html 2.CATEGORII DE PERSOANE CĂRORA SE APLICĂ PREZENTA LEGE  Legea nr. 78/2000, în capitolul 2, prevede reguli speciale de comportament privind anumite categorii de persoane, în scopul prevenirii faptelor de corupţie. Astfel, în art. 2 se specifică că funcţionarii publici şi alţi funcţionari sunt obligaţi să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. http://www.acuz.net/html/Infractiunile_de_coruptie.html Prezenta lege instituie masuri de prevenire, descoperire si sanctionare a faptelor de coruptie si se aplică urmatoarelor persoane Art 1 din Legea 78/2000:  care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice, care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societaţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici;  care exercită atribuţii de control, potrivit legii;  care acordă asistenţa specializată unităţilor prevazute la lit. a) si b), în masura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa;  care, indiferent de calitatea lor, realizeaza, controlează sau acordă asistenţă specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale;  care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, într-un sindicat, într-o organizaţie patronală ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie;  alte persoane fizice decât cele prevazute la lit. a)-f), în condiţiile prevăzute de lege.  Corupţia constituie o amenţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului, echităţii sociale şi a justiţiei, erodând principiile unei administraţii eficiente, subminând economia de piaţă şi punând în pericol stabilitatea instituţiilor statale. Dorin Ciuncan, Prevenirea, descoperire şi sanţionarea faptelor de corupţie, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, pag. 25 Una dintre principalele cauze ale prezenţei şi perpetuării corupţiei este lipsa unui cadru legislativ coerent şi stabil, magistraţii fiind confruntaţi cu un volum foarte mare de dosare în care sunt incidente prevederile mai multor legi, conţinând dispoziţii confuze şi chiar contra dictorii, neclare şi fără rigoare juridică, ceea ce determină adoptarea unor soluţii controversate, criticabile. Idem pag. 26 3. REGULI SPECIALE DE COMPORTAMENT PRIVIND ANUMITE CATEGORII DE PERSOANE, ÎN SCOPUL PREVENIRII FAPTELOR DE CORUPŢIE La o analiză a laturii obiective a infracţiunii, observăm că nu este îndeplinită condiţia vătămării : tulburare însemnată sau pagubă. In consecinţă, fapta de a nu declara doannţiile este o abatere disciplinară în măsura în acre este prevăzută într-un regulament interior sau statut disciplinar. Dorin Ciuncan, op.cit. pag 81 Dispoziţiile art.4 din prezenta lege este o obligaţie aparte, alta decât cea din Legea nr.115/1996. Această obligaţie se alătură declaraţiei de avere prevăzută în art.3 din Legea corupţiei şi priveşte darurile manuale primate în legătură cu exercitarea funcţiilor sau atribuţiilor lor. Ibidem Acestea sunt bani, valori sau orice alte bunuri date pentru a determina săvâşirea unei infracţiuni de corupţie sau pentru a răsplăti pe infractor ori pur şi simplu sunt dobândite prin săvârşirea infracţiunii de corupţie, şi ca atare , se confiscă. Lucrurire confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispoziţiilor legii (art. 439 Cod procedură penală). Ibidem Infracţiunile de corupţie s-au săvârşit la momentul promisiunii, oferirii sau dării foloaselor, al pretinderii, primirii foloaselor care nu se cuvin, astfel încât obligaţia predării, odată respectată, ea poate fi acceptată doar ca o circumstanţă atenuantă.în ipoteza unui dar symbolic nedeclarat , judecătorul va aprecia fapta în funcşie de circumstanţele atenuante generale ale faptei şi făptuitorului. Ibidem 4. INFRACŢIUNI 4.1. Categorii de infractiuni Sunt infracţiuni de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 254-257 din Codul penal, la art. 61 şi 82 din prezenta lege, precum şi infracţiunile prevăzute în legi speciale, ca modalităţi specifice ale infracţiunilor prevăzute la art. 254-257 din Codul penal, şi la art. 61 si 82 din prezenta lege. Art. (5) alin. 1 din această lege delimitează sfera infracţiunilor de corupţie ca fiind formată din infracţiuni prevăzute în art. 254 – 257 din Codul penal, precum şi infracţiuni prevăzute în legi speciale ca modalităţi specifice ale infracţiunilor prevăzute în art. 254 – 257 din Codul penal. Sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 10-13. Infracţiunile menţionate la art. 17, sunt infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu cele asimilate acestora.  Potrivit alineatului (4) din acest articol al Legii 78/200, dispoziţiile prezentei legi sunt aplicabile şi infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunitaţilor Europene prevazute la art. 181-185, prin sancţionarea cărora se asigură protecţia fondurilor şi a resurselor Comunităţilor Europene.  4.2.Infracţiuni de coruptie Dispoziţiile art. 6 din prezenta lege nu costituie o incriminare prin analogie, aşa cum greţit susţine autorul acesteia, ci o legiferare a răspunderii penale print-o normo juridică explicatică care nu încalcă prevederile art.23 alin (12) din Legea fundamentală şi a le art.7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale Dorin Ciuncan, op. cit., pag. 130. Articolul 6 din Legea 78/2000 enumeră infracţiunile de corupţie şi modul acestora de sanţionare, anume cele prevăzute de Codul penal în art.254 – 257: luarea de mită –articolul 254, darea de mită - articolul 255, primirea de foloase necuvenite - articolul 256; traficul de influenţă - articolul 257. 4.2.1.Articolul 6 indice 1 Promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii prevăzute mai sus se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Cumpărarea influenţei poate fi săvârşită în conformitate cu prevederile art. 6¹ din legea nr. 78/2000 – atât direct de către autorul ei, cât şi indirect printr-o persoană interpusă, printr-un intermediar. Promisiunea, oferirea sau darea – acţiuni care definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii sunt noţiuni identice cu cele examinate în cadrul infracţiunii de dare de mită, astfel încât explicaţiile date anterior se păstrează. Existenţa infracţiunii nu este condiţionată de acceptarea sau primirea de către persoana care are sau lasă să se creadă că are influenţă pe lângă funcţionar, a promisiunii ofertei sau dării de bani, daruri sau alte foloase. 4.2.2 Luarea de mită (art. 254 C.P.) Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri Tudorel Toader, Drept penal roman, Parte specială,Ed. Hamangiu, Bucureşti 2010, pag. 277 , se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, fapta se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi Idem , pag. 281. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Idem pag. 282 Pe lângă modalitatea tip, prevăzută de art. 254 C.P., infracţiunea de luare de mită are şi o modalitate agravată, determinată de calitatea specială impusă subiectului activ, aceea de funcţionar cu atribuţii şi competenţe de control sau de constatare şi sancţionare, respectiv constatare, urmărire şi judecare a infracţiunilor . Prima modalitate de săvârşire a infracţiunii constă în fapta (acţiunea) de a pretinde bani sau alte foloase necuvenite. A pretinde înseamnă a cere, a formula o anumită pretenţie. Pretinderea, ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a luării de mită, înseamnă pretenţia, cererea formulată de către subiectul activ de a i se da bani sau alte foloase necuvenite, în împrejurările şi scopurile prevăzute de lege. Ea poate fi realizată prin cuvinte, scrisori prin orice mijloc de comunicare, gesturi, semne, comportare de asemenea natură încât să fie neechivocă, înţeleasă de cel căruia îi este adresată, putând fi aşadar expresă, făţişă sau ocolitoare, aluzivă, insidioasă Tudorel Toader, op. cit., pag. 278. A doua modalitate alternativă de săvârşire constă în acţiunea de primire de bani sau alte foloase. Primirea înseamnă luarea în posesie, în stăpânire, căpătarea de către subiectul activ, a banilor sau foloaselor necuvenite, care i se oferă, i se dau, i se remit. Spre deosebire de pretindere, primirea implică o predare efectivă a banilor sau bunurilor care nu este realizată din iniţiativa funcţionarului, ci a corupătorului sau a altuia. Ea trebuie să fie voluntară şi presupune o relativă simultaneitate, concomitenţă cu acceptarea care o precede în mod logic. Primirea nu poate fi concepută fără acceptarea prealabilă de către funcţionar a banilor sau foloaselor, însă între acestea există un interval de timp extrem de scurt, care determină relativa lor concomitenţă, simultaneitate, care astfel comprimat nu îngăduie acceptării să devină ea însăşi relevanţă penal, din punctul de vedere al elementului material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită. Acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase este cea de a treia modalitate de săvârşire a infracţiunii de luare de mită. Prin acceptare se înţelege atitudinea funcţionarului de a fi de acord, a consimţi, a se învoi cu promisiunea de bani sau alte foloase, ce i-a fost făcută în schimbul serviciilor sale Idem , pag. 279. Acceptarea poate fi expresă sau tacită, rezultată din comportarea, gestica subiectului activ, aceasta trebuind să fie neîndoielnică, în sensul că a acceptat promisiunea de mituire care i s-a făcut. Prin nerespingere se înţelege atitudinea pasivă, omisivă a funcţionarului care nu-şi realizează obligaţia stabilită în sarcina sa şi nu dă la o parte, nu refuză promisiunea corupătorului. În reglementarea prevederilor art. 254 C.P., nerespingerea ofertei de mituire înseamnă mai mult decât acceptarea tacită a acesteia, ea semnificând nerealizarea obligaţiei de respingere impusă funcţionarului şi nu acceptarea ei. Exemplu de faptă care constituie infracţiune de luare de mită: un procuror a pretins şi a primit de la mai multe persoane executarea unor lucrăride construcţie la locuinţa personală, în schimbul adoptării unor soluţii favorabileîn dosarele instrumentate de acesta. 4.2.3. Darea de mită (art. 255 C.P.) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254 Tudorel Toader, op. cit, pag. 282, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Fapta nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita Idem , pag. 285. Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat. Subiect activ al infracţiunii de dare de mită poate fi orice persoană care are capacitatea de a răspunde penal fără vreo altă condiţionare. Calitatea de autor – al infracţiunii de luare de mită sau a celei de dare de mită – exclude pentru cel care o realizează, posibilitatea de a fi considerat ca participant – instigator sau complice – la cealaltă infracţiune . Promisiunea constă în făgăduiala pe care făptuitorul o face funcţionarului cu privire la banii pe care-i va primi sau folosul pe care-l va obţine în viitor – într-un termen determinat sau nedeterminat – dacă va acţiona în scopurile prevăzute de art. 254 C.P. Ea poate fi făcută verbal sau în scris, poate fi expresă sau implicită, aluzivă şi fiind un act unilateral al mituitorului este independentă de atitudinea funcţionarului de a accepta sau nu . Oferirea, ca modalitate de săvârşire a infracţiunii de dare de mită, constă în acţiunea mituitorului de a propune funcţionarului să-i dea bani ori alte foloase, însoţită de prezentarea acestora sau de punerea lor la dispoziţia acestuia , dacă va acţiona în scopurile prevăzute. Oferta trebuie să fie precisă, neechivocă şi să ajungă la cunoştinţa funcţionarului indiferent de modurile în care este realizată . Oferta presupune prezentarea, arătarea banilor sau a altor foloase pe care funcţionarul urmează să le primească în schimbul serviciilor sale şi aceasta o deosebeşte esenţial de promisiune, care este şi rămâne o simplă făgăduială făcută în acest sens. Promisiunea de bani sau alte foloase este mai puţin decât oferta fiind absorbită de aceasta. Prin natura ei oferta presupune promisiunea pe care o absoarbe şi o depăşeşte, cele două activităţi suprapunându-se, fiind simultane. Acceptarea ofertei nu înseamnă aşa cum s-a susţinut, şi primirea de către funcţionar a banilor sau altor foloase aceasta din urmă putând fi realizată sau nu, fără a mai influenţa existenţa infracţiunilor de dare de mită. Darea înseamnă acţiunea de predare efectivă, înmânarea, pune-rea la dispoziţia funcţionarului a banilor sau altor foloase necuvenite. Acceptarea de către funcţionar a promisiunii, primirea banilor sau a altor foloase este lipsită de relevanţă în ceea ce priveşte existenţa infracţiunii de dare de mită. Exemplu de faptă care constituie infracţiune de dare de mită : administratorul unei societăţi comercialecar eoferă o sumă de bani unui comisar de la garda finaciară pentru a nu încheia un proces-verbal pentru sancţionarea unei abateri. 4.2.4. Primirea de foloase necuvenite (art. 256 C. P.) Primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia Tudorel Toader, op. cit. pag. 286, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani Idem pag. 287. Primirea are aceleaşi determinări şi definiri ca în cazul infracţiunii de luare de mită, ea constând în luarea în posesiune, în stăpânire, căpătarea efectivă, de către funcţionar, a banilor sau altor foloase care i se dau, i se remit. Prin noţiunea de a „îndeplini un act în virtutea funcţiei sale” se înţelege executarea unei activităţi, acţiuni care intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului, iar prin aceea „obligat în temeiul funcţiei sale”, trebuie să înţelegem că realizarea acestuia constituie o obligaţie de serviciu a subiectului activ. Spre deosebire de infracţiunea de luare de mită, actul îndeplinit de către funcţionar trebuie să fie totdeauna licit şi obligatoriu de realizat. Noţiunile de „bani”, „alte foloase”, „direct sau indirect” sunt identice cu cele care definesc infracţiunea de luare de mită. Exemplu : dacă un funcţionar de la primărie constată îndeplinirea condiţiilor impuse de lege şi acordă corect o autorizaţie de construcţie a unei clădiri, acceptând apoi o sumăde bani. 4.2.5.Traficul de influenţă (art. 257 C. P.) Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu Tudorel Toader, op. cit., pag. 287, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. Infracţiunea de trafic de influenţă poate avea ca autor orice persoană care are capacitatea de a răspunde penal, fără nicio altă condiţionare. Trecerea – reală sau presupusă – pe care subiectul activ al infracţiunii de trafic de influenţă o are sau lasă să se înţeleagă că o are asupra funcţionarului, nu este o condiţie impusă subiectului activ, cum s-a afirmat, ea constituind mijlocul prin care acesta săvârşeşte elementul material al laturii obiective . Iniţiativa săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, poate să aparţină traficantului, cumpărătorului acesteia sau unui terţ. Ea nu înseamnă – prin ea însăşi – că este un act de instigare, aceasta din urmă trebuind să constea în acţiunea de determinare, cu intenţie, la săvârşirea unei infracţiuni, de către o altă persoană. Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, acceptarea de promisiuni, de daruri sunt noţiuni identice cu cele întâlnite şi examinate deja în cadrul infracţiunii de luare de mită, la ale căror explicaţii trimitem. În toate şi oricare dintre modalităţile alternative – primire, pretindere ori acceptarea promisiunii de daruri – elementul material al laturii obiective a infracţiunii poate fi realizat direct de către autor, sau indirect, mijlocit, printr-o persoană interpusă, printr-un intermediar care participă astfel la săvârşirea acesteia în calitate de instigator sau complice, după caz. Existenţa infracţiunii nu este condiţionată de cunoaşterea de către cumpărătorul de influenţă a faptului dacă banii, ori alte foloase, sau darurile, au fost primite, pretinse ori acceptate de către traficant pentru sine sau pentru altul. Împrejurarea că traficantul a primit sau pretins bani ori alte foloase sau a acceptat promisiunea de daruri, susţinând şi pretextând că acestea sau parte din ele urmează să le întrebuinţeze pentru a cumpăra serviciile funcţionarului, nu înlătură existenţa traficului de influenţă. Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, nu interesează dacă trecerea făptuitorului pe lângă funcţionar este reală sau presupusă, dacă intervenţia pe lângă acesta a avut loc sau nu şi nici dacă prin aceasta se urmăreşte determinarea unui act licit ori ilicit. Exemplu : un funcţionar al Consiliului Judeţean a pretins de la reprezentantul unei societăţi comerciale un procentdin valoarea totală a unei lucrări efectuate în beneficiul primăriei pentru a interveni pe lângă persoane din cadrul primăriei pe care să le determine să aprobe procesul verbalde recepţie a lucrării, deşi aceasta nu a fost executată corespunzător. 4.2.6. Articolul 8 indice 2 Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar al unui stat străin ori al unei organizaţii publice internaţionale, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul obţinerii unui folos necuvenit în cadrul operaţiunilor economice internaţionale, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 7 ani. 4.3. Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie Sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie următoarele: stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a bunurilor aparţinând autorităţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară; acordarea de subvenţii cu încălcarea legii, neurmărirea, conform legii, a destinaţiilor subvenţiilor; utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum şi utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice; fapta persoanei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a însărcinării primite are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite; efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite; folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite; fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite; infracţiunea de şantaj, pentru constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul; de asemenea, constituie infracţiune de şantaj, când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată; infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. 4.4. Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie Sunt infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie următoarele: tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie sau a unei infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, precum şi favorizarea persoanelor care au comis astfel de infracţiuni; asocierea în vederea săvârşirii unei infracţiuni de corupţie sau a unei infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie sau săvârşirea unei infracţiuni prevăzute la lit. c.1.; falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile de corupţie sau a unei infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune; abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, săvârşite în realizarea scopului urmărit, printr-o infracţiune de corupţie sau a unei infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie; şantajul, săvârşit în legătură cu infracţiunile de corupţie sau a unei infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie; infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 Publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12 decembrie 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea unei infracţiuni din categoria infracţiunilor de corupţie sau a unei infracţiuni din categoria infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie; contrabanda cu bunuri provenite din săvârşirea unei infracţiuni din categoria infracţiunilor de corupţie sau a unei infracţiuni din categoria infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie sau săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune; infracţiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale Publicată în Monitorul Oficial nr. 299 din 24 octombrie 1994 (republicată în Monitorul Oficial nr. 545 din 29 iulie 2003), cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în legătură cu infracţiunile din categoria infracţiunilor de corupţie sau cu infracţiunile din categoria infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie; infracţiunea de bancrută frauduloasă şi celelalte infracţiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în legătură cu infracţiunile din categoria infracţiunilor de corupţie sau cu infracţiunile din categoria infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie; traficul de droguri, traficul de substanţe toxice şi nerespectarea regimului armelor de foc şi al muniţiilor, săvârşite în legătură cu o infracţiune din categoria infracţiunilor de corupţie sau a unei infracţiuni din categoria infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie; k) infracţiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane Publicată în Monitorul Oficial nr. 783 din 11 decembrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în legătură cu o infracţiune din categoria infracţiunilor de corupţie sau a unei infracţiuni din categoria infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie; l) infracţiunea prevăzută în O.U.G. nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism Publicată în Monitorul Oficial nr. 802 din 14 decembrie 2001, aprobată prin Legea nr. 466/2002 Publicată în Monitorul Oficial nr. 523 din 18 iulie 2002, săvârşită în legătură cu o infracţiune din categoria infracţiunilor de corupţie sau a unei infracţiuni din categoria infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie. CONCLUZII Corupţia este percepută de către majoritatea segmentelor din populaţie ca un fenomen deosebit de grav şi periculos, care subminează structurile de putere şi autoritate şi se referă, mai ales, la darea şi luarea de mită, primirea de foloase necuvenite şi traficul de influenţă, întrucât săvârşirea acestor infracţiuni, în care sunt implicaţi uneori demnitari sau foşti demnitari, reprezentanţi ai Guvernului, parlamentari, magistraţi şi cadre din instituţiile care trebuie să apere legalitatea determină, în rândul populaţiei, o percepţie negativă asupra credibilităţii instituţiilorpublice. Obiectivele marii corupţii sunt duble: profitul şi puterea‚ care se pot realiza numai prin infiltrarea în structurile de stat şi utilizarea canalelor internaţionale. Concepută în cel mai popular sens al cuvântului, corupţia reprezintă folosirea abuzivă a puterii în avantaj propriu. Dincolo de caracterul său ilegal, imoral şi contraproductiv, fenomenul de corupţie are o serie de efecte negative asupra procesului de dezvoltare a societăţii. El constituie o frână pentru invetiţiile economice şi pentru creşterea capitalului şi aplifică inegalitatea socială, sărăcia. Fenomenul corupţiei este universal şi nu este propriu numai societăţii româneşti. Fenomenul corupţiei presupune un acord ilicit care are la bază un proces de negociere infracţională, presupunând interese de natură economică ale ambelor părţi, din care una are calitatea de funcţionar public şi car ese desfăşoară în condiţii de clandestinitate şi confidenţialitate. BIBLIOGRAFIE Theodor Mrejeru,Dan Safta, Dumitru Andreiu Petre Florescu, Marieta Safta, Infracţiunile de coruţie, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000 Dorin Ciuncan, Prevenirea, descoperire şi sanţionarea faptelor de corupţie, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, pag. 80 Tudorel Toader, Drept penal roman, Parte specială,Ed. Hamangiu, Bucureşti 2010 Revista Dreptul http://rezultatebac.blogspot.ro/2009/05/prevenirea-si-sanctionarea-faptelor-de.html http://www.acuz.net/html/Infractiunile_de_coruptie.html http://www.acuz.net/html/Infractiunile_de_coruptie.html 21