Discursul judiciar utilizat de aparatul inchizitorial

ANALELE ǚTIINǜIFICE ALE UNIVERSITÄǜII „AL. I. CUZA” IAǚI TOMUL LXVII, SUPLIMENT, ǚTIINǜE JURIDICE, 2021 DOI: 10.47743/jss-2021-67-3-6 Discursul judiciar utilizat de aparatul inchizitorial1 Judicial Discourse Used by the Inquisition Mihai Floroaia2 Rezumat: Sursele de cercetare privind discursurile judiciare sunt constituite din colecǝiile de legi Ǜi decrete, bulele papale, canoanele bisericeǛti, actele conciliilor, analele monastice, istoriile comunitÅǝilor locale Ǜi abaǝiilor, procesele-verbale ale proceselor desfÅǛurate, sentinǝele proceselor inchizitoriale, biografiile episcopilor, papilor, diverse panegirice etc. Acestora li se adaugÅ diverse coduri de procedurÅ penalÅ sau manuale pentru uzul inchizitorilor, ghiduri dupÅ care erau recunoscute persoanele care practicau vrÅjitoria, legislaǝia care se aplica în cazul condamnÅrii ereticilor Ǜi a persoanelor care propovÅduiau alte învÅǝÅturi decât cea predicatÅ de Biserica ApuseanÅ. Toate acestea oferÅ numeroase detalii despre modul în care erau organizate Ǜi se desfÅǛurau procesele inchizitoriale. Cuvinte cheie: discurs, inchiziǝie, juridic, proces, surse Abstract: Among the sources of research on the judicial discourse one may find collections of laws and decrees, papal bulls, church canons, council acts, monastic annals, histories of local communities and abbeys, minutes of trials, sentences of inquisitions, biographies of bishops and popes, various eulogies and so on. To these are added various codes of criminal procedure or manuals for the use of inquisitors, guides according to which were recognized persons who practiced witchcraft, the legislation applicable to convicting heretics and persons who taught other teachings than those preached by the Western Church. All these sources provide many details on the way in which inquisitorial processes were organized and conducted. Keywords: discourse, inquisition, legal, trial, sources Privind întreaga perioadÅ în care a activat Inchiziǝia sub diverse forme/etape (Inchiziǝia romanÅ, Inchiziǝia medievalÅ, Inchiziǝia pontificalÅ, Inchiziǝia monahalÅ, Inchiziǝia spaniolÅ etc.), din anul 1183 (când a fost înfiinǝatÅ de Conciliul de la Verona în vederea pedepsirii ereticilor, respectiv anul înfiinǝÅrii oficiale, 1231) Ǜi pânÅ la abolirea ei pe 15 iulie 1834, legislaǝia utilizatÅ a înregistrat permanente modificÅri de la o regiune la alta, de la un interval de timp la altul. Începând cu secolul al XIV-lea, instituǝia bisericii Ǜi-a organizat o bazÅ juridicÅ foarte solidÅ cu instanǝe în fiecare localitate. Din aceste tribunale fÅceau parte Ǜi persoane cu 1 2 Prezentul studiu este extras din conǝinutul lucrÅrii Inchiziǝia între mit Ǜi realitate, Editura Presa UniversitarÅ ClujeanÅ, Cluj-Napoca, 2016. Profesor doctor, Colegiul Tehnologic „Spiru Haret”, Piatra-Neamǝ, [email protected]. 63 Mihai Floroaia pregÅtire juridicÅ, ceea ce oferea o garanǝie în plus în faǝa cetÅǝenilor. În asemenea context, cadrul juridic al epocii (legislaǝia civilÅ urbanÅ Ǜi legislaǝia bisericeascÅ) a contribuit la apariǝia a ceea ce s-a numit ulterior inquisitio heretice pravitatis. Ca surse de cercetare privind discursurile judiciare avem colecǝiile de legi Ǜi decrete, bulele papale, canoanele bisericeǛti, actele conciliilor, analele monastice, istoriile comunitÅǝilor locale Ǜi abaǝiilor, procesele-verbale ale proceselor desfÅǛurate, sentinǝele proceselor inchizitoriale, biografiile episcopilor, papilor, diverse panegirice etc. Acestora li se adaugÅ diverse coduri de procedurÅ penalÅ sau manuale pentru uzul inchizitorilor, ghiduri dupÅ care erau recunoscute persoanele care practicau vrÅjitoria, legislaǝia care se aplica în cazul condamnÅrii ereticilor Ǜi a persoanelor care propovÅduiau alte învÅǝÅturi decât cea predicatÅ de Biserica ApuseanÅ. Toate acestea oferÅ numeroase detalii despre modul în care erau organizate Ǜi se desfÅǛurau procesele inchizitoriale. Etapele unui proces desfÅǛurat de Inchiziǝie, Ǜi anume vizita inchizitorului, predica Ǜi timpul de graǝie, ancheta cu denunǝarea suspecǝilor, interogatoriul acuzaǝilor, citarea Ǜi audierea martorilor, intervenǝia avocatului, constrângerea, pronunǝarea sentinǝei, executarea pedepsei etc., ne oferÅ informaǝii consistente privind modul în care era organizat întregul proces judiciar. Sursele la care nu am avut acces direct le-am citat dupÅ cercetÅtorii care au analizat problematica lor, însÅ le-am verificat comparativ din diferite lucrÅri Ǜi studii, pentru a obǝine o imagine obiectivÅ. Colecǝiile de legi, bule papale Ǜi scrisori ale Vaticanului, alÅturi de diverse normative, constituie sursele de bazÅ pentru a analiza rolul pe care l-au avut tribunalele inchizitoriale în perioada analizatÅ. Chiar dacÅ, imediat dupÅ momentul înfiinǝÅrii Inchiziǝiei, aceasta nu avea o procedurÅ riguroasÅ, ancheta era realizatÅ de cÅtre personalul bisericesc (în special preoǝi), având concursul auxiliarilor specializaǝi. Episcopul Ǜi arhiepiscopul fiecÅrei dioceze, personal sau reprezentat de un diacon (ori de altÅ persoanÅ „onestÅ Ǜi capabilÅ”), vizitau parohiile unde era semnalatÅ prezenǝa ereticilor o datÅ sau de douÅ ori pe an. Episcopul sau reprezentantul sÅu obliga prin jurÅmânt trei sau mai multe persoane sÅ depunÅ mÅrturie Ǜi sÅ denunǝe toate ereziile Ǜi comportamentele suspecte. „Episcopul sau arhidiaconul sÅu, sau alte persoane corecte Ǜi cinstite sÅ inspecteze o datÅ sau de douÅ ori pe an parohia în care s-a zvonit cÅ locuiesc eretici.”3 Cei care refuzau sÅ depunÅ jurÅmânt erau consideraǝi eretici. PânÅ spre finalul secolului al XII-lea, episcopii urmÅreau în diocezele lor orice problemÅ de credinǝÅ Ǜi luau mÅsurile necesare pentru evitarea rÅspândirii ereziilor. Bula Ad abolendam din 4 noiembrie 1184, care permitea urmÅrirea sistematicÅ a ereticilor, lÅsa totul la latitudinea episcopilor.4 DacÅ, în ansamblu, dupÅ 3 4 Decretum Gratiani, Causa XXIV, Întrebarea III, canon 26-31, Edition E. Friedberg, Leipzig, 1879, apud H. Maisonneuve, Études sur les origines de l’inquisition (Col. L’Église et l’état au Moyen Âge, VII), deuxième édition revue et augmentée, Librairie philosophique J. Vrin, Paris, 1960, p. 152. E. Friedberg, Corpus Iuris Canonici. Pars 2. Decretalium Collectiones, Leipzig, B. Tauchnitz, 1881, réimp. Clark, New Jersey, The Lawbook Exchange, 2000, 780 – 782; MANSI, t. XXII, col. 492. 64 Judicial Discourse Used by the Inquisition Conciliul Lateran IV (1215) nu s-au produs modificÅri majore privind modul de funcǝionare a Inchiziǝiei, mai multe concilii locale, spre exemplu cel din anul 1227 de la Narbonne5 Ǜi cel de la Toulouse din 1229, subliniau rolul episcopilor în combaterea ereziilor, oferindu-le acestora dreptul de practicÅ. Conciliul din Toulouse menǝiona Ǜi pedepsele ce vor fi administrate în funcǝie de greǛelile sÅvârǛite, stabilind cÅ pedeapsa cu închisoarea putea fi consideratÅ o cale de penitenǝÅ.6 În anul 1231, papa Grigore al IX-lea hotÅra cÅ judecarea infracǝiunilor de erezie este în exclusivitate de competenǝa instanǝelor ecleziastice, autoritÅǝile laice având doar misiunea de a aplica pedepsele.7 În 1233, acelaǛi papÅ a încredinǝat cÅlugÅrilor dominicani misiunea de inchizitori.8 În anul 1246 papa Inocenǝiu al IV-lea dÅ aceeaǛi misiune Ǜi cÅlugÅrilor franciscani.9 Astfel, procedura era stabilitÅ de bulele papale sau de un ansamblu de texte redactate de conciliile provinciale. Cel mai vechi text este scris între anii 1244 Ǜi 1254 de 4 dominicani: Guillaume Raymond,10 Pierre Durand, Bernard de Caux11 Ǜi Jean de Saint-Pierre12, care activaserÅ în Languedoc.13 În decursul timpului au apÅrut mai multe coduri de procedurÅ pentru inchizitori Ǜi persoanele din aparatul inchizitorial. Aceste coduri, împreunÅ cu procedura inchizitorialÅ Ǜi cu retorica inchizitorilor, ne oferÅ elemente importante privind discursul judiciar al acestui aparat. Voi prezenta, succint, câteva dintre codurile (codex-urile) reprezentative pentru tema abordatÅ.14 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 MANSI, t. XXIII, col. 19-26. MANSI, t. XXIII, col. 194-205. L. Auvray, Les Registres de Grégoire IX, recueil des bulles de ce pape d’après les manuscrits originaux du Vatican, tome premier, Librairie des Écoles françaises d’Athènes et de Rome, Paris, 1896, no 535, 539, 540, 541, col. 348-354. Ms. 609, fol. 58v, Biblioteca MunicipalÅ din Toulouse. Cf. J. Feuchter, Pierre Sellan (12341242), un vieillard expérimenté, în L. Albaret, Les Inquisiteurs. Portraits de défenseurs de la foi en Languedoc (XIIIe – XIVe siècles), Éditions Privat, Toulouse, 2001, p. 45. Primul inchizitor franciscan a fost Étienne de Saint-Thibéry (1235 – 1242). Prin bula datÅ de papa Inocenǝiu al IV-lea la 13 ianuarie 1246, li se acorda franciscanilor misiunea de a urmÅri ereticii. Cf. P. Fredericq, Corpus Documentorum Inquisitionis haereticae pravitatis Neerlandicae, tome I, no 12 Ǜi Th. de Cauzons, Histoire de l’Inquisition en France, t. I, Librairie Bloud & Cie, Paris, 1909, p. 453, no 1. *** Des hommes et des inquisiteurs, în L. Albaret, Les Inquisiteurs. Portraits de défenseurs de la foi en Languedoc (XIIIe – XIVe siècles), Éditions Privat, Toulouse, 2001, p. 166. Une figure d’inquisiteur : Bernard de Caux, în Le Credo, la Morale et l’Inquisition, Cahiers de Fanjeaux, 6, Éditions Privat, Toulouse, 1971, pp. 253-272. *** Des hommes et des inquisiteurs, în L. Albaret, Les Inquisiteurs. Portraits de défenseurs de la foi en Languedoc (XIIIe – XIVe siècles), Éditions Privat, Toulouse, 2001, p. 166. A. Reltgen-Tallon, L’image de l’Inquisition et des dominicains au Moyen Âge, în L. Albaret, Les Inquisiteurs. Portraits de défenseurs de la foi en Languedoc (XIIIe – XIVe siècles), Éditions Privat, Toulouse, 2001, pp. 153-159. Vezi M. Floroaia, Inchiziǝia între mit Ǜi realitate, Editura Presa UniversitarÅ ClujeanÅ, Cluj-Napoca, 2016, pp. 108-122. 65 Mihai Floroaia Graǝian (1090-1155), prin Decretele (Decretale)15 sale, a pus problema reprimÅrii ereziilor printr-o manierÅ completÅ care fÅcea sÅ fie descoperiǝi ereticii. Au constituit un cod de procedurÅ din care se vor inspira mai târziu inchizitorii. De exemplu, întrebarea 23 conǝine 166 de canoane Ǜi se referÅ la situaǝii concrete: „DacÅ unui anume episcop îi cade turma în erezie, el este obligat sÅ punÅ credincioǛii din zonÅ la post Ǜi rugÅciune. Papa dispune puterii civile sÅ ancheteze situaǝia…”16 Ni se oferÅ exemple de întrebÅri la care trebuiau sÅ rÅspundÅ persoanele suspecte de erezie: E pÅcat sÅ faci rÅzboi? Poate fi rÅzboiul drept? Este bine sÅ fie confiscate bunurile ereticilor Ǜi bisericile lor? etc. La toate aceste întrebÅri sunt oferite Ǜi posibilele rÅspunsuri. Întrebarea a XXIV-a: „Un oarecare episcop decÅzut în erezie a fost privat de drepturile sacramentale (de a oficia slujbele). DupÅ moartea sa a fost acuzat de erezie Ǜi condamnat împreunÅ cu familia sa Ǜi partizanii sÅi. Apar trei întrebÅri posibile: Un eretic poate fi privat de funcǝie (slujbÅ) Ǜi sÅ fie supus cenzurii? Poate fi el excomunicat dupÅ moarte? Pentru pÅcatele sale, poate fi excomunicatÅ toatÅ familia lui?” Chestiunea a XXIV-a cuprinde 24 de canoane.17 La statornicia principiilor Ǜi regulilor de funcǝionare, a scopurilor urmÅrite Ǜi a mijloacelor au contribuit Ǜi enciclicele, legislaǝia laicÅ, însÅ cele mai importante au fost „manualele inchizitorilor”.18 Acestea ocupÅ un loc privilegiat printre instrumentele de studiere a Inchiziǝiei. Din cauza dificultÅǝilor întâmpinate de inchizitori, cei care aveau o pregÅtire teoreticÅ Ǜi experienǝÅ practicÅ au elaborat adevÅrate ghiduri pentru instruirea personalului tribunalelor Inchiziǝiei, ca de exemplu: Decretales, o colecǝie de texte de maximÅ utilizare întocmitÅ de Raymond de Pennafort în anul 1230 la ordinul papei Grigorie al IX-lea.19 Cuprinde detalii despre statutul Ǜi mandatul inchizitorilor,20 descrie pe iudei Ǜi sarazini,21 oferÅ amÅnunte despre eretici22, schismatici23 Ǜi apostaǝi24, etc., precum Ǜi mÅsurile ce trebuie luate împotriva tuturor acestora. Cel mai vechi manual cunoscut al Sfântului Oficiu 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 Decretele juristului Graǝian au apÅrut în anul 1140. Vezi A. Winroth, The Making of Gratian’s Decretum, University Press, Cambridge, 2000. Monumenta Germaniae Historica. Legum, II: Capitularia Regum Francorum: I, p. 407. Apud H. Maisonneuve, op. cit., p. 67. Acestea cuprindeau legi referitoare la pedepsirea ereticilor Ǜi normative pentru personalul care fÅcea parte din tribunalele inchizitoriale. Vezi Gregorius IX, Pont. Max., Decretales, cum glossa, Lyons, Johannes Siber, aproximativ 1485 Ǜi Decretals of Pope Gregory IX in E. L. Richter, E. Friedberg (ed.), Corpus Iuris Canonici, Pars Secunda: Decretalium Collectiones, Leipzig, 1881; Regesta…, no 1463. ***Decretales D. Gregorii Papae IX (Suae integritati una cun glossis. Restituae ad exemplar Romanum), Venetiis, MDCV, De Electione, etc. Lib. I, Tit. VI, cap. XXVI, pp. 107-108. Idem, Decretalium Gregorii, Lib. V, Tit. VI, De Iudaeis et Sarracenis, pp. 1162-1182. Idem, Lib. V, Tit. VII De hereticis, pp. 1182-1184. Idem, Lib. V, Titulus VIII De schismaticis, cap. I Ǜi II, pp. 1184-1185. Idem, Lib. V, Tit. IX De apostatis et reinterantibus baptisma, pp. 1185-1188. 66 Judicial Discourse Used by the Inquisition dateazÅ din anul 1244, având denumirea de Ordo processus Narbonensis25. AlcÅtuit într-un mod sumar, cuprindea procedura Ǜi pedepsele inchizitoriale. Procedura era urmÅtoarea: citarea generalÅ, timpul de graǝie, interogatoriul în 14 puncte Ǜi formulele de condamnare.26 Acest ghid reprezintÅ sinteza misiunii inchizitoriale a dominicanilor Guillaume Raymond Ǜi Pierre Durant. Începe cu o scrisoare din 21 octombrie 1244 a provincialului Ponce de Lesppare din Provence, trimisÅ celor doi inchizitori, prin care solicita aprobarea pentru urmÅrirea ereticilor din Narbonne Ǜi din diocezele Albi, Rodez, Mende Ǜi Puy. Conǝinutul ne prezintÅ patru aspecte ale proceselor: modul în care ereticii sunt judecaǝi de braǝul secular, condamnarea la închisoare a ereticilor, pedepsele de penitenǝÅ Ǜi exhumarea Ǜi arderea cadavrelor persoanelor decedate în erezie. În primele douÅ situaǝii se menǝioneazÅ clar cÅ membrii tribunalului Ǜi juriǛtii, fÅrÅ inchizitor, vor decide la cererea consiliului. În cazul ultimelor douÅ cazuri, inchizitorii nu erau secondaǝi de episcopi sau reprezentanǝi ai Bisericii, nici de oamenii legii.27 Tratatul se încheie cu trei declaraǝii (mÅrturisiri): prima face referire la prezentarea sentinǝei în prezenǝa clerului Ǜi poporului, a doua se referÅ la spiritul dreptÅǝii care îi ghideazÅ pe inchizitori, fiind reprodusÅ prima parte a canonului 23 de la Conciliul Narbonne din anul 1243: „Amintim Ǜi impunem condamnÅrile Ǜi penitenǝele dupÅ ce au fost convocaǝi clerul Ǜi poporul, conform obiceiului Ǜi la momentul potrivit. Nu am procedat la condamnarea nimÅnui fÅrÅ probe clare Ǜi concludente sau fÅrÅ mÅrturisirea proprie Ǜi nu procedÅm în continuare, sÅ dea Dumnezeu. ǚi toate condamnÅrile Ǜi penitenǝele mai deosebite pe care le-am fÅcut Ǜi le facem, le prezentÅm nu numai în mare, dar chiar în amÅnunt consiliului prelaǝilor.”28 A treia mÅrturisire se referÅ la confiscarea bunurilor ereticilor predaǝi braǝului secular. De Inquisitione haereticorum, atribuit inchizitorului franciscan David d’Augsbourg (1256-1271), descrie semnele dupÅ care pot fi recunoscuǝi ereticii, obiceiurile lor Ǜi mai ales vicleniile acestora. Cercetarea ereticilor are la bazÅ experienǝa autorului în calitate de tânÅr inchizitor.29 De modo procedendi contra haereticos30, apÅrut între anii 1278-1298, este practic o compilaǝie: o parte din actele Conciliului de la Tarragona (definiǝiile diverselor categorii de eretici) Ǜi Ordo processus Narbonensis, totalizând 21 de formule. 25 26 27 28 29 30 A fost descoperit de dominicanul P. François Balme în Biblioteca UniversitÅǝii din Madrid, înregistrat sub cota 53 Ǜi publicat de M. Ad. Tardif în Nouvelle Revue historique de droit français et étranger, Paris, 1883, pp. 670-678. Cf. E. Vacandard, L’Inquisition. Étude historique et critique sur le pouvoir coercitif de l’Église, Paris, 1912, Appendices, p. 313. E. Vacandard, op. cit., Appendice A, pp. 313-321. H. Maisonneuve, op. cit., p. 331. Can. 23 Sinodul Narbonne. Cf. Hefele-Leclercq, Histoire des Conciles d’après les documents originaux, tome V, deuxième partie, livre XXXVI, chapitre III, Paris, 1913, p. 1632. E. Martene, U. Durand, Thesaurus novus anecdotorum, t. IV-V, Paris, 1717, col. 1778-1794, apud H. Maisonneuve, op. cit., p. 332, nota 172. A. Dondaine, Le Manuel de l’Inquisiteur, în Archivum fratrum praedicatorum, vol. XVII, Roma, 1947, pp. 108-111. 67 Mihai Floroaia Practica officii Inquisitionis haereticae pravitatis (Practica anchetÅrii depravÅrii eretice), întocmit în anul 132431 de Bernard Gui, inchizitor de Toulouse (13071324)32, este un tratat folosit de inchizitori, fiindu-le facilitatÅ descoperirea ereziei în Toulouse, Carcasses, Alpi, provincia ecleziasticÅ Narbonne, adicÅ diocezele Narbonne, Agde, Béziers, Carcassonne, Aleth, Elne, Lodève, Maguelonne etc. Ǜi diocezele vecine. Documentul a fost publicat pentru prima datÅ la Paris în anul 1886.33 Lucrarea este împÅrǝitÅ în cinci pÅrǝi. Prima conǝine 38 de formule privind citarea Ǜi prinderea ereticilor precum Ǜi înfÅǝiǛarea tuturor persoanelor într-un proces al inchiziǝiei. În a doua parte sunt 56 acte de graǝiere sau comutare a greǛelilor fÅcute în cursul sau în afara predicilor generale pronunǝate de inchizitori. A treia parte are 46 de formule pentru sentinǝe date cu ocazia acelor predici. Primele trei pÅrǝi au avut drept surse actele notarilor inchiziǝiei episcopale Ǜi sentinǝele Inchiziǝiei din Toulouse publicate de Philippi Limborch.34 Toate acestea au fost fie redate integral, fie modificate pentru a omite numele celor interesaǝi, datele Ǜi locurile, având un caracter impersonal. Bernard Gui a extras informaǝii despre cele trei trepte ierarhice admise de valdenzi (episcop, preot, diacon) dintr-un registru al inchiziǝiei din Pamiers, mai exact din mÅrturisirile unui diacon al sectei, pe nume Raymond de la Côte Saint-André, în 1320.35 Partea a patra constÅ într-o „scurtÅ Ǜi utilÅ instrucǝiune” cu privire la puterile inchizitorilor, excelenǝa, importanǝa, fundamentele lor.36 Acest mic tratat are ca model scrierile scolastice Ǜi juridice ale vremii, fiind alcÅtuit din fragmente Ǜi extrase din edictele imperiale, consultaǝii juridice, constituǝiile apostolice ce sunt trecute sau nu în Quorumdam (Corpus juris canonici) promulgat la 7 octombrie 1317 de papa Ioan al XXII-lea. Capitolele cu privire la evrei Ǜi la magicieni/vrÅjitori se regÅsesc într-un manuscris al Inchiziǝiei franceze din secolul al XIII-lea, aflat astÅzi la Biblioteca Mazarine din Paris.37 A cincea parte reprezintÅ opera de artÅ a lui Bernard Gui, intitulatÅ „MetodÅ, artÅ Ǜi procedee folosite pentru cÅutarea Ǜi interogarea ereticilor, credincioǛilor Ǜi a complicilor lor.” Aici sunt redate doctrinele Ǜi riturile la cathari38, valdenzi39, 31 32 33 34 35 36 37 38 39 B. Gui, Manuel de l’inquisiteur, (Col. Les classiques de l’histoire de France au Moyen Âge), editat Ǜi tradus de G. Mollat, Paris, 1926-1927, pp. XI-XV. A. Dubreil-Arcin, Bernard Gui, un inquisiteur méthodique, în L. Albaret, Les Inquisiteurs. Portraits de défenseurs de la foi en Languedoc (XIIIe – XIVe siècles), Éditions Privat, Toulouse, 2001, pp. 112-113. Practica Inquisitionis heretice pravitatis, auctore B. Guidonis O.F.P., publié pour la première fois par C. Douais, Paris, 1886. Cf. Introduction, din B. Gui, Manuel de l’inquisiteur..., tome Ier, Paris, 1964, p. V. Ph. a Limborch, Historia Inquisitionis cui subjungitur Liber sententiarum inquisitionis Tholosanae (ab anno CIҘCCCVII ad annum CIҘ CCCXXIII), Amstelodami, apud H. Wetstenium, CIҥI ҥ CXCII (1692). B. Gui, Manuel de l’inquisiteur ..., tome II, Paris, 1964, pp. 148-152. Ibidem, Apendice II. Acta diversa ad Officium Inquisitoris pertinentia, pp. 123-153. Manuscrisul nr. 2015, fol. 116r, datat din anul 1180, care conǝine un extract din opera lui Étienne de Bourbon. Cf. B. Gui, Manuel de l’inquisiteur, ..., vol. I, pp. 34-35. B. Gui, Manuel de l’inquisiteur..., vol. I, pp. 10-22. Ibidem, pp. 34-58. 68 Judicial Discourse Used by the Inquisition pseudo-apostoli40, precum Ǜi modul în care trebuie sÅ decurgÅ interogatoriile acestor eretici.41 Sunt Ǜi câteva pagini consacrate iudeilor convertiǝi care se reîntorc la iudaism, vrÅjitorilor, invocatorilor demonilor, ghicitorilor, precum Ǜi câteva exemple de practici ale acestora. AceastÅ parte a lucrÅrii nu este originalÅ42 deoarece sunt întâlnite asemÅnÅri cu tratatul din 1250 al inchizitorului italian Rainier Sacchoni, intitulat Summa de Catharis et Leonistis (capitolul consacrat inchiziǝiei catharilor din Toulouse, interogatoriile suferite de „perfectul” Pierre Autier).43 Capitolul consacrat valdenzilor depinde de mici tratate, din care patru sunt principale: De septem donis Spiritus Sancti al lui Étienne de Bourbon (secolul al XIII-lea), Disputatio inter catholicum et paterinum hereticum (secolul al XIII-lea), consultaǝia episcopului din Tarragona (1242), De inquisitione hereticorum al lui David d’Augsbourg (1256-1271). Gui cunoǛtea lucrarea De septem donis Spiritus Sancti, compusÅ de fratele predicator Étienne de Bourbon între anii 1250 Ǜi 1261, din care citeazÅ adesea. Étienne a studiat la Universitatea din Paris Ǜi a trÅit la mÅnÅstirea din Lyon din 1223, de unde a cules informaǝii despre originea valdenzilor de la concetÅǝenii lui Petru Valdus Ǜi de la un benedictin al catedralei, Étienne ÑAnse, care a lucrat la traducerea în limba popularÅ a Bibliei Ǜi a maximelor scrise de PÅrinǝii Bisericii. El a vorbit în predicile sale despre valdenzii din dioceza Valence în 1235, apoi a fÅcut cunoǛtinǝÅ cu ei când a fost numit inchizitor.44 Gui la copiat reproducând anumite date imprecise, cu unele greǛeli. Dar el nu a avut niciun merit pentru cÅ numele lui Augustin, Ambrozie, Ieronim Ǜi Grigore figurau Ǜi în tratatul inchizitorului Moneta (1240), intitulat Adversus Catharos et valdenses.45 O altÅ sursÅ este aceea a unui autor anonim, a cÅrui operÅ a fost publicatÅ de Martene în Disputatio inter catholicum et paterinum hereticum46, în care este descris ritualul euharistiei la valdenzi. Bernard Gui l-a copiat, adÅugând cÅ sÅvârǛitorul nu avea rangul de preot consacrat în mod legal de cÅtre un episcop catolic. Gui a introdus Ǜi un capitol din consultaǝia episcopului din Tarragona, Pierre ÑAlbalat. Printre alte izvoare documentare consultate de autor menǝionÅm: un manual francez compus în 1280, imprimat de Martene Ǜi Durand, conǝinând Doctrina de modo procedendi contra hereticos, care relateazÅ procedura utilizatÅ de inchizitori în Carcasses Ǜi Toulouse47; De inquisitione hereticorum a lui David d’Augsbourg, din care Bernard Gui a copiat, modificând uneori textul; tratatul autorului anonim italian scris pe 1 mai 131648, unde Gui a modificat conǝinutul Ǜi a inserat unele 40 41 42 43 44 45 46 47 48 Ibidem, pp. 384-394. Ibidem, pp. 26-32, 76-82 Ǜi 98-104. Ibidem, pp. XVI-XXV. E. Martene, U. Durand, Thesaurus..., t. V, col. 1775-1800, apud B. Gui, op. cit., tome Ier, Introduction, p. XXI. B. Gui a cunoscut opera dominicanului É. de Bourbon, De septem donis Spiritus Sancti (scrisÅ între anii 1250 Ǜi 1261), din care citeazÅ adesea. Cf. B. Gui, op. cit., vol. I, Introduction, pp. XIX-XX. Ibidem, p. XXI Ǜi pp. 34-36. Ibidem, p. 42. Ibidem, p. XXI. B. Gui, op. cit., vol. I, p. XXIII. 69 Mihai Floroaia informaǝii de la Pierre de Lugo49; o altÅ sursÅ cu privire la ceremonii, ritualuri de reîntoarcere la iudaism, precum Ǜi la doctrinele iudaice pentru tribunalul sÅu, etc. Anchetele trebuiau sÅ se desfÅǛoare în cel mai strict secret. Acuzatul era arestat de la început pe baza unei simple bÅnuieli. Astfel, inculpatul era socotit vinovat înainte de a fi cercetat: „… faǝÅ de anumiǝi eretici inchizitorul nu trebuie sÅ fie blând, ci procedând cu discernÅmânt sÅ dejoace în aǛa fel Ǜiretlicurile ereticilor, încât, cu ajutorul Domnului, sÅ smulgÅ din rÅdÅcini, ca o moaǛÅ îndemânaticÅ, Ǜarpele unduitor din cloaca Ǜi hÅul pÅcatelor.”50 „Practica anchetÅrii depravÅrii eretice” ne oferÅ numeroase amÅnunte asupra unor aspecte ale derulÅrii anchetelor în zonele unde activau tribunalele prezidate de el. DacÅ unele bÅnuieli, rumoarea publicului, denunǝurile sau acuzaǝiile atrÅgeau atenǝia lui Bernard Gui, acesta îl cita pe cel în cauzÅ pentru a apÅrea în faǝa lui, la Toulouse, în sediul Inchiziǝiei, aproape de castelul Narbonnais, unde se afla mÅnÅstirea Fraǝilor Predicatori.51 Preotul, cÅruia i se încredinǝa citaǝia, se ducea la domiciliul enoriaǛului sÅu Ǜi o citea în prezenǝa unor martori demni. Duminica urmÅtoare, în timpul slujbei, el o recitea în faǝa clerului Ǜi a credincioǛilor. Se citea în trei duminici, ea fiind numitÅ „fÅrÅ replicÅ – irevocabilÅ”. Ordinul inchizitorului era autentificat de pecetea preotului Ǜi de actul notarial. Cel care nu apÅrea sau nu era reprezentat de un procuror era „judecat în lipsÅ” Ǜi excomunicat provizoriu. DupÅ un an de la citarea inculpatului, judecÅtorul pronunǝa o sentinǝÅ de excomunicare definitivÅ, interzicându-i-se orice schimb cu vecinii sÅi, Ǜi ameninǝându-i pe aceǛtia cÅ, dacÅ nu vor dezvÅlui locul unde se ascundea, cÅdeau sub pedeapsÅ canonicÅ. Dar uneori treceau ani pânÅ când inchizitorul ajungea la asemenea acte extreme. Citaǝia era folositÅ numai în cazul celor preveniǝi care puteau fi eliberaǝi provizoriu. În caz contrar, Bernard Gui, care se mândrea cu autoritatea papei Ǜi a regelui Franǝei, cerea puterii civile sÅ-i aresteze Ǜi sÅ-i dea pe mâna temnicerului Inchiziǝiei din Toulouse. Suspecǝii suportau toate cheltuielile, de exemplu pentru mâncarea Ǜi întreǝinerea prizonierilor. Este posibil ca regele Franǝei sÅ le fi ordonat oficialilor sÅi (conǝi, baroni, judecÅtori etc.) sÅ-i ajute pe inchizitori în exerciǝiul funcǝiunii Ǜi sÅ se supunÅ ordinelor acestora. Interogatoriul se fÅcea de cÅtre inchizitor în prezenǝa a doi credincioǛi cu discernÅmânt, iar notarul redacta procesul verbal al mÅrturiilor. Fiind un exponent al justiǝiei, inchizitorul urma regulile acesteia, bucurându-se de „privilegii speciale”, care-l autorizau sÅ procedeze simplu Ǜi direct, fÅrÅ artificii avocÅǝeǛti sau prezentÅri introductive. El apela la aplicarea canonului 37 de la cel de-al patrulea Conciliu Lateran (1215)52, care interzicea citarea unui martor ce stÅtea la mai mult de douÅ zile depÅrtare de domiciliul acuzatului. DacÅ un „prevenit” invoca 49 50 51 52 Ibidem. D. Cosma, Socrate, Bruno, Galilei în faǝa justiǝiei, Editura Sport-Turism, BucureǛti, 1982, p. 105. Practica Inguisitionis heretice pravitatis, éd. Douais, Paris, 1886, p. 3, 4, 6, 8, 9, 10, 12, 15, 22, 25, apud ediǝia din 1964, vol. I, pp. XLV-XLVI. ***Corpus juris canonici, Decretales Gregorii IX, lib. I, tit. III, cap. XXVIII. 70 Judicial Discourse Used by the Inquisition tribunalul inchizitorial Ǜi cel episcopal în acelaǛi timp, Bernard Gui amintea regula veche care prevedea acǝionarea în libertate a oricÅrei persoane cu privire la alegerea judecÅtorului. DacÅ un eretic fugea de acuzaǝii, inchizitorul îl reclama ca fiind în custodia lui, astfel luându-i dreptul judecÅtorului care putea sÅ-l punÅ în libertate. Vina era astfel stabilitÅ: mÅrturisirea celui acuzat sau prin alǝi martori (probe); se admiteau Ǜi mÅrturisirile „infame” ale criminalilor sau excomunicaǝilor. În cazul în care mÅrturiile nu coincideau, judecÅtorul constata dacÅ erau în concordanǝÅ cu „substanǝa faptei.” Numele martorilor erau ǝinute secrete de teama represaliilor.53 UrmeazÅ celelalte etape ale procesului precum: constrângerea, sentinǝa, pedeapsa, închisoarea, semnele infamiei, pelerinajele, pedepsele pecuniare, confiscarea bunurilor, distrugerea caselor ereticilor, incapacitÅǝile etc. Bernard Gui prezintÅ Ǜi formula tip a primei penitenǝe: „ǜinând cont de faptul cÅ eǛti cetÅǝean citat ca suspect, acuzat, denunǝat ca adept al beghinilor54 (Fraǝii sÅraci ai celui de-al treilea ordin al Sfântului Francisc) care acǝioneazÅ împotriva Bisericii sfinte Ǜi universale Ǜi a puterii apostolice, ai fÅcut demersul unei judecÅǝi în faǝa noastrÅ. N., inchizitor, te-am somat sÅ mÅrturiseǛti (tu Ǜi complicii tÅi) cu privire la erezie, la greǛeli Ǜi credinǝe greǛite faǝÅ de BisericÅ, papÅ, prelaǝi. Tu ai refuzat, aǛa cÅ eu, inchizitorul N., te condamn de trei ori sÅ fii excomunicat, sÅ juri pe Sfânta Evanghelie, fÅrÅ nicio condiǝie sau rezervÅ, sÅ spui tot adevÅrul despre tine Ǜi complicii tÅi vii sau morǝi, sÅ declari tot ce Ǜtii sau ai vÅzut, ce crezi despre erezie (despre greǛelile lor), despre beghini Ǜi inclusiv tot ce ǝine de aceastÅ problemÅ. Prin bunÅvoinǝÅ, îǝi dau un rÅgaz pânÅ la ora 6, al doilea rÅgaz de la 6 la 9 Ǜi al treilea de la 9 pânÅ la ziua judecÅǝii. DacÅ nu ai jurat pânÅ când expirÅ rÅgazul, cu virtutea apostolicÅ cu care am fost învestit Ǜi în exerciǝiul funcǝiei inchizitoriale, te excomunic Ǜi dau o sentinǝÅ de excomunicare (vei avea o copie a acestei decizii).”55 Ghidul oferÅ unele instrucǝiuni cu privire la viclenia celor care nu rÅspund cu claritate sau rÅspund vag Ǜi echivoc: „Sunt beghini care sunt vicleni Ǜi se ascund sau disimuleazÅ Ǜi, de teamÅ sÅ nu fie prinǛi, rÅspund vag Ǜi ambiguu în termeni generali Ǜi confuzi, de exemplu: „eu cred ce crede Biserica lui Dumnezeu; credinǝa mea e aceeaǛi ca a ei” Ǜi se abǝin de la alte detalii.”56 Interogatoriul trebuie astfel fÅcut cu perspicacitate Ǜi discernÅmânt: „Ce înǝelegi prin Biserica lui Dumnezeu? Ce este?”57 Inchizitorul trebuia sÅ aibÅ abilitatea de a-i constrânge pe aceǛti indivizi Ǜi de a-i determina sÅ rÅspundÅ clar, discernând sensul rÅspunsurilor vagi Ǜi confuze. Tot în partea a V-a a manualului sunt prezentate unele „blasfemii intolerabile” ale iudeilor împotriva lui Hristos Ǜi a religiei creǛtine: „Fii binecuvântat Dumnezeule, regele etern care nu m-ai fÅcut nici creǛtin, nici bun. SÅ nu ai milÅ pentru cei pierduǝi (convertiǝi la religia lui Hristos) la fel pentru eretici sau atei; sÅ fie 53 54 55 56 57 Practica..., éd. Douais, pp. 189-191. R. Manselli, Spirituels et béguins du Midi, trad. Jean Duvernoy, Bibliothèque Historique Privat, Paris, 1989. B. Gui, op. cit., vol. I, pp. 182-186. Ibidem, p. 176. Ibidem, pp. 154-156 Ǜi 188-190. 71 Mihai Floroaia exterminaǝi toǝi duǛmanii tÅi. Fie ca regatul nedreptÅǝii sÅ fie distrus în bucÅǝi.”58 Termenii „eretici” Ǜi „regat” se referÅ la creǛtini. Evreii reclamÅ un regat atotputernic care va distruge regatul ereticilor, adicÅ al creǛtinilor. Acest Dumnezeu al lor va fi adorat de toǝi, iar toate regiunile se vor închina lui Ǜi-i vor jura credinǝÅ. Toǝi vor deveni robi pe vecie Ǜi acest Dumnezeu va domni veǛnic. Toate acestea sunt blasfemii contra creǛtinilor; aceste injurii sunt redate într-o lucrare a iudeilor francezi, „Maazor”59, într-o culegere de rugÅciuni, „Typhilloth”. Ei se roagÅ la Dumnezeu de trei ori pe zi sÅ-i distrugÅ pe creǛtini, considerându-i eretici. O altÅ operÅ este GlosÅ pe textul legii60, unde se regÅsesc pasaje, cuvinte, idei eronate din Talmud împotriva lui Hristos, pe care evreii nu-L considerÅ Dumnezeu Ǜi om, cu atât mai puǝin Mesia. Ei considerÅ eretici/infideli pe cei care urmeazÅ calea lui Hristos. O altÅ operÅ, Explicarea Ǜi reinstituirea Legii (Glosa lui Moise în Egipt)61 conǝine vicleǛuguri Ǜi falsuri din Talmud împotriva credinǝei creǛtine (împotriva ereticilor numiǝi „minim” în ebraicÅ). Se spune cÅ Hristos a acǝionat împotriva lui Dumnezeu Ǜi a legii Sale greǛind mai mult decât Mahomed, atrÅgând lumea sÅ adore un alt Dumnezeu decât pe Cel Unic. De asemenea, Glosa lui David spaniolul62 reprezintÅ o explicaǝie a CÅrǝii Psalmilor Ǜi conǝine atacuri împotriva lui Hristos, a credincioǛilor Ǜi adepǝilor creǛtinismului. DacÅ, dupÅ anchetÅ Ǜi mÅrturisire sub jurÅmânt, o persoanÅ vrea sÅ se pocÅiascÅ sincer, trebuie ca înainte de a fi absolvitÅ de excomunicare sÅ renege orice erezie. Formula de renegare, Ǜi anume „Eu, N., în prezenǝa inchizitorului Ǜi a Sfinǝilor EvangheliǛti, reneg orice erezie condamnatÅ de BisericÅ (în special cea a sectelor), renunǝ la sectÅ Ǜi la riturile Ǜi partizanii acesteia, promit sÅ-i dezvÅlui Ǜi sÅi aduc pe eretici în faǝa Inchiziǝiei, promit sÅ practic Ǜi sÅ apÅr credinǝa catolicÅ, sÅ respect regulile Bisericii Ǜi ale inchizitorilor, sÅ apar în faǝa lor oricând voi fi chemat, sÅ accept penitenǝa datÅ…”63, era consemnatÅ de notar sub forma unei declaraǝii scrise. Aceasta avea urmÅtorul conǝinut: „Numitul N. a renegat orice erezie practicatÅ de eretici Ǜi de orice sectÅ condamnatÅ de Biserica romanÅ; el a promis sÅ urmeze regulile Bisericii”, etc.64 La sfârǛitul procesului se concluziona: „Sus-numitul N. a fost absolvit de excomunicare cu condiǝia ca întoarcerea la unitatea ecleziasticÅ sÅ fie fÅcutÅ din toatÅ inima Ǜi doar dacÅ a îndeplinit toate prescripǝiile impuse Ǜi a confesat tot adevÅrul despre erezie. A fÅcut mÅrturisirile sub jurÅmânt Ǜi s-a angajat sÅ respecte promisiunile; doi oameni religioǛi pot nota toate acestea; notarul va citi în limba vulgarÅ tot ce a scris: mÅrturisirea, prezenǝa martorilor, promisiunile inculpatului de a se lÅsa de erezie.”65 Cei din secta valdenzilor aveau o formulÅ specialÅ de renegare: „Eu, N., reneg orice erezie împotriva Domnului nostru Iisus Hristos Ǜi a Sfintei Biserici, 58 59 60 61 62 63 64 65 Ibidem, vol. II, pp. 12-19. The Jewish Encyclopedia, t. VIII, New York, 1903, pp. 262-264. B. Gui, op. cit., vol. II, p. 18. Ibidem. Ibidem. Ibidem, p. 26. Ibidem, p. 28. Ibidem, pp. 30-32. 72 Judicial Discourse Used by the Inquisition erezie comisÅ de secta valdenzilor sau de SÅracii din Lyon cu care am avut relaǝii, leam îmbrÅǝiǛat greǛelile Ǜi în care am crezut. Reneg orice doctrinÅ; nu mai vreau sÅ mÅ numÅr printre eretici. Promit sÅ-i denunǝ pe ceilalǝi, în special pe ereticii valdenzi….”66 DacÅ inculpatul mÅrturisea totul, renega erezia Ǜi se cÅia sincer, i se dÅdea un titlu de fidelitate Ǜi i se acorda o penitenǝÅ. Inculpatul citat Ǜi acuzat de erezie care refuza sÅ mÅrturiseascÅ era arestat. Putea fi eliberat pe cauǝiune (în funcǝie de statutul social) când nu erau dovezi clare sau acuzaǝia nu era directÅ, ci doar bazatÅ pe unele suspiciuni. Cei eliberaǝi pe cauǝiune stÅteau în fiecare zi la uǛa inchizitorului. Dar acest lucru nu a fost benefic întotdeauna pentru cÅ acuzaǝii se grupau Ǜi se sfÅtuiau. Un suspect arestat mai mulǝi ani mÅrturisea în cele din urmÅ toate greǛelile posibile din cauza presiunii psihice. În enumerarea ereziilor, dupÅ Bernard Gui, vrÅjitoria ocupÅ ultimul loc.67 Inspirat din lunga experienǝÅ a autorului, fÅrÅ îndoialÅ, manualul este celebru, fiind utilizat de inchizitori în diverse conjuncturi ale secolelor XIV-XV. Directorium inquisitorum68 este scris la Avignon, în anul 137669 de Nicolau Eymerich70, inchizitor general în Catalonia Ǜi Aragon.71 Tratatul reprezintÅ primul manual tipÅrit de acest fel. A fost tipÅrit în anul 1503 Ǜi reeditat în perioada 15781607 de cinci ori (de trei ori la Roma în anii 1578, 1585, 1587 Ǜi de douÅ ori la Veneǝia în anii 1595 Ǜi 1607).72 PlaseazÅ vrÅjitoria la finalul caracterizÅrilor principalelor erezii. Fenomenul magic apare divizat în douÅ capitole: primul dedicat clarvÅzÅtorilor Ǜi ghicitorilor, iar al doilea invocatorilor diavolului. Este dezvoltat cultul diavolului, indicându-se diverse forme de practicare Ǜi distingându-se mai 66 67 68 69 70 71 72 Ibidem, pp. 34-36. Ibidem, pp. 20-24 Ǜi 134-136. ÎndrumÅtorul sau Manualul Inchizitorilor. Am utilizat ediǝia Albin Michel, Paris, 2001 (N. Eymerich, Le manuel des inquisiteurs avec les commentaires de Francisco Peña, introducere, traducere Ǜi note de L. Sala-Molins, Éd. Albin Michel, Paris, 2001). G. Foucoi, Consultationes ad inquisitores haereticae pravitatis, citat de L. Sala-Molins în N. Eymerich, op. cit., Introducere, pp. 14-15. S-a nÅscut în anul 1320 la Gérone (regatul Catalonia – Aragon). În 1334 (la 14 ani) intrÅ în ordinul dominicanilor, la MÅnÅstirea Sfântul Dominic, în oraǛul natal. În 1357 devine inchizitor general de Catalonia, Aragon, Valencia Ǜi Mallorca, urmându-l în funcǝie pe dominicanul Nicolau Rossell, ajuns cardinal în 1356. ǚi-a exersat funcǝia între 1357 Ǜi 1392, cu douÅ mari întreruperi: 1360-1365 Ǜi 1375-1387. În douÅ reprize (între 1377 Ǜi 1378 Ǜi între 1393 Ǜi 1397) a fost exilat din teritoriile aflate sub coroana Catalonia Ǜi Aragon. În anul 1362 devine vicar general al ordinului dominican; în 1397 revine la mÅnÅstirea Sfântul Dominic din Gérone, unde va sta pânÅ în 1399. Cf. N. Eymerich, op. cit., Introducere, p. 14 nota 1 Ǜi pp. 14-15. Eymerich a scris numeroase lucrÅri ca: Tratat de logicÅ, Tratat împotriva celor ce invocÅ demonii, Despre jurisdicǝia inchizitorilor contra necredincioǛilor care acǝioneazÅ împotriva sfintei noastre credinǝe catolice, Tratat despre autoritatea papalÅ, Tratat împotriva alchimiǛtilor etc. Cf. *** Scriptores Ordinis Praedicatorum recensiti, notisque historicis et criticis, vol. I, apud J. B. Christophorum Ballard et N. Simart, Lutetiae Parisiorum, MDCCXIX, pp. 709 – 713. N. Eymerich, op. cit., p. 19. 73 Mihai Floroaia multe tipuri de invocaǝii: sacrilegiile, rugÅciunile, jurÅmintele, promisiunea de slujire. Lucrarea cuprinde trei pÅrǝi: despre credinǝa catolicÅ Ǜi despre înrÅdÅcinarea sa, despre rÅutatea ereticÅ care acǝioneazÅ împotriva credinǝei catolice Ǜi, ceea ce este esenǝial, practica oficiului.73 Manualul îi prevenea pe inchizitori sÅ nu primeascÅ denunǝuri contra ereticilor cu ocazia spovedaniei. Eymerich spunea cÅ fiecare inchizitor trebuie sÅ aibÅ un caieǝel în care sÅ-Ǜi noteze numele tuturor denunǝÅtorilor, pentru ca la nevoie sÅ fie folosite ca martori. Îi avertizeazÅ pe inchizitori sÅ nu considere „erezie” ceea ce s-a spus în glumÅ. Erau date sfaturi anchetatorilor cu privire la interogarea învinuiǝilor: „Este bine ca în timpul interogatoriului acuzatul sÅ stea pe un scaun mai scund, mai umil decât jilǝul inchizitorului. Interogatoriul trebuie condus în aǛa fel încât sÅ se evite a i se sugera acuzatului ce anume se vrea de la el… sÅ se meargÅ de la general la particular Ǜi de la special la singular…”74 Inchizitorul e îndemnat sÅ fie abil, iscusit, prefÅcut, viclean, pregÅtit oricând sÅ întindÅ curse ereticilor. Pentru acele persoane care evitÅ sub diverse forme recunoaǛterea învinuirilor aduse, autorul enumerÅ „10 vicleǛuguri ale inchizitorului pentru a le contracara pe cele ale ereticilor”: inchizitorul sÅ spunÅ cÅ va pleca curând într-o cÅlÅtorie departe Ǜi dacÅ acuzatul nu rÅspunde cât mai repede întrebÅrilor puse, va aǛtepta mult timp în închisoare întoarcerea anchetatorului Ǜi va fi torturat.75 Acestea sunt prezentate simetric faǝÅ de „10 vicleǛuguri ale ereticilor pentru a rÅspunde fÅrÅ a mÅrturisi”: rÅspunsul în doi peri, rÅspunsul anihilat de o condiǝie, rÅspunsul printr-o altÅ întrebare, simularea surprizei, rÅspunsul la o întrebare nepusÅ, divagaǝia, autojustificarea, simularea leǛinului, etc.76 Referitor la torturÅ, Eymerich spunea cÅ: „este neîndoielnic vrednic de laudÅ sÅ se aplice tortura, dar eu dezaprob cu tÅrie pe acei judecÅtori sângeroǛi care, pentru nu Ǜtiu ce glorie, se dedau la schingiuiri rafinate Ǜi atât de crude încât învinuiǝii mor sub torturÅ sau îǛi pierd unele mÅdulare.”77 În concluzie, opera lui Eymerich reprezintÅ mai mult decât un manual, este un „directuar” pentru inchizitori.78 Compilación de las instrucciones del Oficio de la Sancta Inquisición…79 a fost întocmit de faimosul inchizitor Thomas de Torquemada. Prima ediǝie a apÅrut în 1484, apoi s-au reeditat alte trei ediǝii în anii 1485, 1488 Ǜi 1498. Este numit Ǜi „codul terorii”. A avut drept model Directorium inquisitorum al lui N. Eymerich. Autorul a eliminat ceea ce ǝinea exclusiv de Roma Ǜi a avut ca referinǝÅ tribunalul inchiziǝiei spaniole. Lucrarea a fost alcÅtuitÅ într-un moment delicat atât pentru coroana 73 74 75 76 77 78 79 Ibidem, p. 18 Ǜi pp. 73-298. Ibidem, p. 161. Ibidem, pp. 169-173. Ibidem, pp. 165-169. Ibidem, p. 263. A. Dondaine, Le manuel de l’inquisiteur, în Archivum Fratrum Praedicatorum, 17, 1947, pp. 85-194. Compilaǝie a instrucǝiunilor Oficiului Sfintei Inchiziǝii…Cf. Paginii de titlu a primei ediǝii tipÅrite în anul 1576, pÅstratÅ în Biblioteca British Museum, reprodusÅ de R. Sabatini, op. cit., p. 127. 74 Judicial Discourse Used by the Inquisition Spaniei, cât Ǜi pentru reorganizarea instituǝiei inchizitoriale. Torquemada a beneficiat Ǜi de contribuǝiile altor inchizitori: Deza, Cisneros, Maurique Ǜi Valdés.80 Instrucǝiunile cuprindeau organizarea Ǜi procedura inchizitorialÅ care erau deja stabilite prin legislaǝia conciliarÅ, decretele papilor Ǜi diverse manuale. Articolul 15 face referire la acuzaǝii care se vor autodenunǝa: „cei ce se vor învinui pe ei înǛiǛi îǛi vor prezenta mÅrturisirea în scris inchizitorilor Ǜi notarilor lor, cu doi sau trei martori, care vor fi slujbaǛi ai inchiziǝiei sau alte persoane integre.”81 Putem concluziona cÅ Inchiziǝia spaniolÅ nu are aspecte originale în contextul epocii privind legislaǝia, mai ales cÅ în anul 1503 s-a editat, la Barcelona, manualul lui Eymerich. DacÅ primele „instrucǝiuni” date de Torquemada în anul 1484 cuprindeau 28 de articole având ca punct de plecare manualele lui Bernard Gui Ǜi Nicolas Eymerich, timp de aproximativ zece ani, în intervalul octombrie 1488-mai 1498, Torquemada a adÅugat unele aspecte suplimentare privind modul de organizare Ǜi funcǝionare a tribunalelor.82 Spre exemplu, în cadrul „noilor” instrucǝiuni, în primele trei articole face precizÅri privind remunerarea personalului tribunalelor.83 Primele trei articole relatau modul în care inchizitorii se prezintÅ în localitÅǝile unde îǛi vor exercita mandatul, însoǝiǝi de preoǝi, stareǝi Ǜi guvernatorii locali, constituirea tribunalului, predica Ǜi timpul de graǝie.84 Articolul XXV prevedea excomunicarea tuturor persoanelor care primeau atribuǝii în cadrul tribunalelor inchizitoriale (notari, avocaǝi, fiscali, etc.) Ǜi refuzau aceste demnitÅǝi.85 Normele de procedurÅ acordau Ǜi o oarecare largheǝe inchizitorului. De exemplu, articolul XXVIII prevedea ca, în cazul unei situaǝii neprevÅzute de prezentul cod inchizitorial, inchizitorii vor proceda în conformitate cu legislaǝia în vigoare, dupÅ libera conǛtiinǝÅ, fiind conǛtienǝi de faptul cÅ sunt în serviciul Domnului Ǜi al regalitÅǝii.86 Instrucǝiunile lui Torquemada au fost reeditate Ǜi în secolul al XVII-lea, respectiv în anul 1667, la Madrid. Sacro Arsenale87 al inchizitorului Eliseo Marsini a fost editat în anul 1631, dupÅ care a fost reeditat de Ǜase ori, tratatul fiind utilizat foarte des de cÅtre Inchiziǝia romanÅ. Manualul ne pune în gardÅ împotriva iluziilor diabolice provocate în cadrul diverselor exorcisme. VrÅjitoria este limitatÅ la actele ce implicÅ pactul cu diavolul, apostazia credinǝei Ǜi eficacitatea acǝiunilor malefice. RecomandÅ prudenǝÅ în desfÅǛurarea anchetelor Ǜi în ceea ce priveǛte acceptarea 80 81 82 83 84 85 86 87 Articolul Inquisición, în Diccionario de la Historia Eclesiástica de España, Madrid, 1972, p. 1195, col. B. Cf. R. Sabatini, op. cit., pp. 137-139 Ǜi p. 209; D. Cosma, op. cit., p. 101. R. Sabatini, op. cit., p. 149 Ǜi 204-210. Ibidem, p. 205-206. Ibidem, pp. 128-129. Ibidem, p. 148. Ibidem, p. 149. E. Masini, Sacro Arsenale, overo Prattica dell’Officio della Santa Inquisizione, Et in questa secunda impressione corretta…, Roma, 1705. Cf. A. Agnoletto, Sacro arsenale de Bologna 1665, Milano, 1990. 75 Mihai Floroaia mÅrturiilor. În ediǝia Bologna, 1665, apÅrutÅ sub titlul Sacro Arsenale, overo Practica dell Officio della Santa Inquisizione, se menǝioneazÅ cÅ tortura trebuie aplicatÅ doar în cazul în care inchizitorul e de pÅrere cÅ acuzatul este complet vinovat. Noǝiunea de corp delict apare foarte strict delimitatÅ, fapt ce demonstreazÅ evoluǝia culturii juridice a inchizitorilor. În anul 1246, Conciliul de la Béziers88 stabilea regulile de drept substanǝial Ǜi procesual cÅrora trebuiau sÅ li se supunÅ inchizitorii în activitatea lor, iar bula Ad extirpanda89 din 15 mai 1252 emisÅ de papa Inocenǝiu al IV-lea proclama lupta de exterminare a ereticilor drept o îndatorire fundamentalÅ a statelor creǛtine. Aceasta obliga pe toǝi creǛtinii, indiferent de statutul lor social, sÅ denunǝe orice erezie. În intervalul 1254-1264, sub papii Alexandru al IV-lea Ǜi Urban al IV-lea, Inchiziǝia dobândeǛte toate atribuǝiile.90 Misiunea inchizitorilor în scrisorile de împuternicire se definea astfel: „Noi, N., prin graǝia divinÅ (…) Inchizitor general, cu încredere în scrisorile de recomandare Ǜi în dreapta voastrÅ conǛtiinǝÅ, N., prin autoritatea apostolicÅ, vÅ creÅm Ǜi vÅ instituim inchizitor apostolic împotriva depravÅrii eretice Ǜi apostaziei în tribunalul Inchiziǝiei din N., în districtul Ǜi jurisdicǝia lui. ǚi vÅ învestim cu puterea Ǜi facultatea (…) de a ancheta toate persoanele, oricare ar fi ele, bÅrbat sau femeie, în viaǝÅ sau decedate, absente sau prezente, de orice stare, condiǝie, prerogative sau demnitate, absolvite sau nu, rezidente sau cu domiciliul temporar, care au locuit permanent sau temporar în oraǛele, târgurile Ǜi satele din districtul respectiv, care s-au fÅcut vinovate, suspecte sau dezonorate prin delicte Ǜi crime de erezie Ǜi apostazie Ǜi pe toǝi incitatorii, apÅrÅtorii Ǜi tÅinuitorii lor. ǚi pentru ca sÅ porniǝi împotriva lor Ǜi a fiecÅruia dintre ei procese potrivit legii Ǜi Sfintelor Canoane….”91 Timp de aproximativ patru secole, din anul 1480 pânÅ în 1820, formula nu s-a modificat, scopul rÅmânând acelaǛi: anchetarea, prevenirea Ǜi combaterea ereziilor. Din cele prezentate reiese faptul cÅ ghidurile sau manualele pe care le utilizau inchizitorii aveau o anumitÅ structurÅ Ǜi o tipologie a întrebÅrilor ce erau adresate suspecǝilor/persoanelor anchetate de tribunalele inchizitoriale. Inchiziǝia a îndeplinit Ǜi rolul de poliǝie politicÅ, asigurând controlul strÅinilor care strÅbÅteau un anumit stat, deoarece aceǛtia erau primii suspectaǝi de erezie. Eliminând miturile, exagerÅrile, fabulaǝiile, etc. create în jurul Inchiziǝiei Ǜi analizând cu obiectivitate documentele pÅstrate putem afirma cÅ, în realitate, acest 88 89 90 91 *** Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, tomus vigesimus tertius, Mansi (Ioannes Dominicus Mansi, archiepiscopus Lucensis evulgavit), Veneǝia, MDCCLXXIX, ed. Leipzig, 1903, col. 715-718. Magnum Bullarium Romanum. Bullarum privilegiorum ac diplomatum Romanorum Pontificum amplissima collectio, tomus tertius, pars prima, Innocentius Quartus, XXVII, Romae, MDCCXL, reimp. Graz, 1964, pp. 324-327. A se vedea privilegiile acordate membrilor tribunalelor prin bulele papale. Magnum Bullarium Romanum. Bullarum privilegiorum ac diplomatum Romanorum Pontificum amplissima collectio, tomus tertius, pars prima, Alexander Quartus, XLVI – LIV, pp. 389394 Ǜi Urbanus Quartus, IV, pp. 404-406, Romae, MDCCXL, reimp. Graz, 1964. N. Eymerich, op. cit., pp. 138-139; B. Bennassar, Inchiziǝia spaniolÅ secolele XV-XIX, trad. de Carmela Roman, Editura PoliticÅ, BucureǛti 1983, p. 11. 76 Judicial Discourse Used by the Inquisition aparat coercitiv a acǝionat printr-o diversitate de mijloace Ǜi metode mult mai dur decât ne putem imagina. Referinǝe Albaret L., Les Inquisiteurs. Portraits de défenseurs de la foi en Languedoc (XIIIe – XIVe siècles), Éditions Privat, Toulouse, 2001 Auvray L., Les Registres de Grégoire IX, recueil des bulles de ce pape d’après les manuscrits originaux du Vatican, vol. I, Librairie des Écoles françaises d’Athènes et de Rome, Paris, 1896 Bennassar B., Inchiziǝia spaniolÅ, trad. Carmela Roman, Editura PoliticÅ, BucureǛti, 1983 Cauzons Th. de, Histoire de l’Inquisition en France, vol. I, Librairie Bloud & Cie, Paris, 1909 Cosma D., Socrate, Bruno, Galilei în faǝa justiǝiei, Editura Sport-Turism, BucureǛti, 1982 *** Corpus juris canonici, Decretales Gregorii IX, lib. I, tit. III, cap. XXVIII ***Decretales D. Gregorii Papae IX (Suae integritati una cun glossis. Restituae ad exemplar Romanum), Venetiis, MDCV Diccionario de la Historia Eclesiástica de España, Madrid, 1972 Dondaine A., Le Manuel de l’Inquisiteur, în Archivum fratrum praedicatorum, vol. XVII, Roma, 1947 Douais M. (évêque de Beauvais), L’Inquisition. Ses origines. Sa procédure, Paris, Librairie Plon, 1906 Dumea E., Teme de istorie a Bisericii, Editura Sapientia, IaǛi, 2002 *** Encyclopédie Théologique, Dictionnaire de droit et de jurisprudence en matière civile ecclésiastique, Migne, t. 37, 1849 Eymerich N., Le manuel des inquisiteurs avec les commentaires de Francisco Peña, introducere, traducere Ǜi note de L. Sala-Molins, Ed. Albin Michel, Paris, 2001 Floroaia M., Inchiziǝia între mit Ǜi realitate, Editura Presa UniversitarÅ ClujeanÅ, ClujNapoca, 2016 Fredericq P., Corpus Documentorum Inquisitionis haereticae pravitatis Neerlandicae, vol. I, f.a. Friedberg E., Corpus Iuris Canonici. Pars 2. Decretalium Collectiones, Leipzig, B. Tauchnitz, 1881, réimp. Clark, New Jersey, The Lawbook Exchange, 2000 Gui B., Manuel de l’inquisiteur, (Col. Les classiques de l’histoire de France au Moyen Âge), editare Ǜi traducere de G. Mollat, Paris, 1926-1927 Gui B., Practica Inquisitionis heretice pravitatis, publicatÅ pentru prima datÅ de C. Douais, Paris, 1886 Héfelé Ch.-J., Histoire des conciles d’après les documents originaux, trad. fr. corr. et augm. par dom H. Leclercq, Letouzey & Ané, Paris, 1913-1938 Hiatt-Verill A., Inchiziǝia, trad. rom. de Gh. Dinu, Editura Casa ǚcoalelor, Craiova, 1939 Horia V., Dicǝionarul Papilor, trad. de A. VÅdeanu, Editura Saeculum I.O., BucureǛti, 1999 Jaffé Ph., Loewenfeld S., Regesta pontificum Romanorum, vol. II, Lipsiae, 1888 *** Le Credo, la Morale et l’Inquisition, Cahiers de Fanjeaux, 6, Éditions Privat, Toulouse, 1971 *** Le livre des sentences de l’inquisiteur Bernard Gui 1308-1323 (sources d’histoire médiévale - 30), vol. I-II, editat, tradus Ǜi note de A. Pales – Gobilliard, CNRS Éditions, Paris, 2002 Lea H. Ch., Histoire de l’Inquisition au Moyen Âge, trad. Salomon Reinach, vol. I. Origines et procédure de l’Inquisition, Société Nouvelle de Librairie et d’Édition, Paris, 1903 Lea H. Ch., tome II. L’Inquisition dans les divers pays de la chrétienté, Société Nouvelle de Librairie et d’Édition, Paris, 1901 Lea H. Ch., tome III. Domaines particuliers de l’activité inquisitoriale, Société Nouvelle de Librairie et d’Édition, Paris, 1902 77 Mihai Floroaia Llorca P., Bernardino S. J., (ed.), Bulario Pontificio de la Inquisición Española en su período constitucional (1478-1525), según los fondos del Archivo Histórico Nacional de Madrid, Pontificia Università Gregoriana, Roma, 1949 Limborch P., Historia Inquisitionis cui subjungitur Liber sententiarum inquisitionis Tholosanae (ab anno CIҥCCCVII ad annum CIҥ CCCXXIII), Amstelodami, apud Henricum Wetstenium, CIҥI ҥ CXCII (1692) ***Magnum Bullarium Romanum. Bullarum privilegiorum ac diplomatum Romanorum Pontificum amplissima collectio, tomus tertius (a Lucio III ad Clementem IV), Romae, MDCCXL, reimprimat la Akademische Druck – U. Verlagsanstalt, Graz, 1964 Mansi, J. D., Sacrorum Conciliorum nova et amplissima Collectio, édition J.B. Martin et L. Petit, Paris, de la 1901, t. XXII Maisonneuve H., Études sur les origines de l’inquisition (Col. L’Église et l’état au Moyen Âge, VII), deuxième édition revue et augmentée, Librairie philosophique J. Vrin, Paris, 1960 Manselli R., Spirituels et béguins du Midi, trad. Jean Duvernoy, Bibliothèque Historique Privat, Paris, 1989 Masini E., Sacro Arsenale, overo Prattica dell’Officio della Santa Inquisizione, Et in questa secunda impressione corretta…, Roma, 1705 *** Monumenta Germaniae Historica. Legum, II: Capitularia Regum Francorum: I RÅmureanu I., Istoria BisericeascÅ UniversalÅ, vol. II, Editura Institutului Biblic Ǜi de Misiune OrtodoxÅ al Bisericii Ortodoxe Române, BucureǛti, 1993 *** Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, tomus vigesimus tertius, Mansi (Ioannes Dominicus Mansi, archiepiscopus Lucensis evulgavit), Veneǝia, MDCCLXXIX, ed. Leipzig, 1903 Tanon L., Histoire des tribunaux de l’inquisition en France, Bibliothèque de l’École des chartes, 1894 Testas G. Ǜi Testas J., Inchiziǝia, traducere de I. Cosgarea, Editura de Vest, TimiǛoara, 1993 *** The Jewish Encyclopedia, t. VIII, New York, 1903 Vacandard E., Inquisition, în Dictionnaire de Théologie Catholique, tome septième, deuxième partie, Paris, 1923 Vacandard E., L’Inquisition. Étude historique et critique sur le pouvoir coercitif de l’Église, Paris, 1912 Winroth A., The Making of Gratian’s Decretum, University Press, Cambridge, 2000 78 TRANSLATION PRACTICES