Eduard al VII-lea al Regatului Unit
Eduard al VII-lea (nume la naștere Albert Edward); (n. , Greater London, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. , Greater London, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) a fost rege al Regatului Unit și al dominioanelor britanice și împărat al Indiei de la 22 ianuarie 1901, până la moartea sa, la 6 mai 1910. El a fost primul monarh britanic din Casa de Saxa-Coburg-Gotha, care a fost redenumită în Casa de Windsor de fiul său, George al V-lea.
Primii ani
[modificare | modificare sursă]
Eduard s-a născut la 9 noiembrie 1841 la ora 10:48 la Palatul Buckingham.[5] Mama lui a fost Regina Victoria, singura fiică a prințului Edward Augustus, Duce de Kent și nepoată a regelui George al III-lea. Tatăl lui a fost prințul Albert de Saxa-Coburg-Gotha verișor și soț al reginei Victoria. În familie, pe tot parcursul vieții sale a fost cunoscut sub numele Bertie.[6]
Fiind cel mai mare fiu al unui suveran britanic a primit în mod automat la naștere titlurile de Duce de Cornwall și Duce de Rothesay. Ca fiu al prințului Albert el a primit, de asemenea, titlurile de Prinț de Saxa-Coburg-Gotha și Duce de Saxonia. Regina Victoria și-a numit fiul Prinț de Wales și Conte de Chester la 8 decembrie 1841. A fost numit Conte de Dublin la 17 ianuarie 1850, Cavaler Garter la 9 noiembrie 1858 și Cavaler Thistle la 24 mai 1867.[7] În 1863, el a renunțat la drepturile sale de succesiune la Ducatul de Saxa-Coburg-Gotha în favoarea fratelui său mai mic, Prințul Alfred.
În 1861 și-a început studiile la Trinity College, Cambridge. Eduard a sperat să urmeze o carieră în cadrul Armatei Britanice, dar acest lucru îi era interzis deoarece era moștenitor al tronului. Gradele sale militare au fost onorifice. În septembrie a fost trimis în Germania cu pretextul de a urmări manevre militare, dar, de fapt cu scopul de a se mijloci o întâlnire între el și prințesa Alexandra a Danemarcei, fiica cea mare a prințului Christian al Danemarcei. Regina Victoria și Prințul Albert deja deciseseră ca Eduard și Alexandra ar trebui să se căsătorească. Tinerii s-au întâlnit la 24 septembrie sub auspiciile surorii mai mari a lui Eduard, prințesa Victoria.
În decembrie 1861 soțul reginei Victoria moare pe neașteptate iar regina se retrage din viața publică. La scurt timp după ce decesul Prințului Albert, regina a organizat pentru Eduard un amplu turneu în Orientul Mijlociu, cu vizite în Egipt, Ierusalim, Damasc, Beirut și Constantinopol.[8] După revenirea în Marea Britanie, Eduard și Alexandra s-au căsătorit la Capela St George, Windsor la 10 martie 1863. Eduard avea 21 de ani, iar Alexandra 18. Eduard va fi ultimul monarh până în 1981 care se va căsători în timp ce era Prinț de Wales.
Mariajul
[modificare | modificare sursă]
Eduard și soția sa s-au stabilit la Casa Marlborough, reședința lor din Londra și la Casa Sandringham din Norfolk ca reședință de la țară. Căsătoria lor a stârnit dezaprobare în unele cercuri deoarece cele mai multe relații ale reginei Victoria erau germane iar Danemarca era în dispută cu Germania pentru teritoriile Schleswig și Holstein. După căsătorie, regina Victoria și-a exprimat neliniștea în legătură cu viața lor și a încercat să le dicteze pe diverse probleme, inclusiv numele copiilor.
Eduard a avut metrese pe tot parcursul vieții lui de bărbat căsătorit. A socializat cu actrițe: Lillie Langtry; Lady Randolph Churchill (mama lui Winston Churchill);[9] Daisy Greville, Contesă de Warwick; actrița Sarah Bernhardt; Alice Keppel; cântăreața Hortense Schneider; prostituata Giulia Barucci; și umanista Agnes Keyser. Cât de departe a mers în aceste relații sociale nu este întotdeauna clar. Întotdeauna Eduard a făcut tot posibilul să fie discret însă nu a putut împiedica bârfa și speculațiile.[10]
În 1869, Sir Charles Mordaunt, membru al Parlamentului britanic a implicat numele lui Eduard în divorțul său. Eduard a fost chemat ca martor la acest proces la începutul anului 1870. S-a dovedit că Eduard a vizitat casa lui Mordaunts în timp ce acesta nu era acasă. Deși nimic mai mult n-a fost dovedit iar Eduard a negat adulterul, imaginea a fost afectată.[11][12]
Ultima metresă a lui Eduard, frumoasa Alice Keppel a fost invitată de soția lui Eduard, Alexandra, la Palatul Buckingham la capătul patului soțului ei când acesta era pe moarte în 1910.[13] Una dintre stră-strănepoatele Alicei Keppel, Camilla Parker Bowles a devenit metresa, apoi soția Prințului Charles, stră-strănepot al regelui Eduard. Au existat zvonuri că bunica Camillei, Sonia Keppel (născută în mai 1900) a fost fiica nelegitimă a regelui Eduard. Totuși, Eduard nu a recunoscut niciodată nici un copil nelegitim.[14] Se consideră că Alexandra era la curent cu aceste aventuri pe care a trebuit să le accepte.[15]
Prinț Moștenitor
[modificare | modificare sursă]În timpul văduviei reginei Victoria, Eduard a reprezentat-o pe mama sa la ceremonii și adunări publice. Totuși, mama sa nu i-a permis lui Eduard un rol activ până în 1898.[16] Și-a supărat mama fiind de partea Danemarcei în problema teritoriilor disputate cu Germania (regina Victoria era pro-germană) și, în același an, 1864, a supărat-o din nou făcând un efort special pentru a se întâlni cu Garibaldi.[17]
Eduard a fost patron al artelor și al științelor și a ajutat la deschiderea Colegiului Regal de Muzică. În 1891 a fost implicat într-un nou scandal, după ce a dezvăluit că a jucat cărți pe bani cu un an în urmă. Prințul a fost obligat să apară ca martor în instanță pentru a doua oară când unul dintre jucători a intentat proces de calomnie celorlalți jucători care l-ar fi acuzat că a înșelat.[18] În același an, Eduard a fost implicat într-un conflict personal cu Lordul Charles Beresford care l-a amenințat că va dezvălui presei detalii din viața privată a lui Eduard, ca protest împotriva amestecului prințului în aventura cu Contesa de Warwick. Prietenia dintre cei doi bărbați a fost stricată iremediabil iar amărăciunea lor a durat pe tot parcursul vieții lor.[19]
În 1892, fiul cel mare al lui Eduard, Albert Victor, s-a logodit cu Prințesa Victoria Mary de Teck. La câteva săptămâni după logodnă, Albert Victor a murit de pneumonie. Era al doilea copil a lui Eduard care murea. În 1871, fiul său ma mic, John a murit la 24 de ore după naștere.
Rege
[modificare | modificare sursă]
După moartea reginei Victoria la 22 ianuarie 1901, Eduard a devenit rege al Regatului Unit și Împărat al Indiei. A ales să domnească sub numele de Eduard al VII-lea în loc de Albert Eduard - numele ales de mama sa pentru el[20]
A donat casa părinților, Casa Osborne din Isle of Wight statului și a continuat să locuiască la Sandringham.[21] Își permitea să fie mărinimos; finanțele sale erau bine manageriate de Sir Dighton Probyn.
Eduard VII și Alexandra au fost încoronați la Westminster Abbey la 9 august 1902 de arhiepiscopul de Canterbury Frederick Temple în vârstă de 80 de ani. Inițial, încoronarea lui Eduard a fost programată pentru 26 iunie, însă cu două zile mai devreme de această dată Eduard a fost diagnosticat cu apendicită. Operația a fost făcută de Sir Frederick Treves într-o vreme în care rata mortalității pentru apendicită era mare.[22] La două săptămâni după operație s-a anunțat că regele este în afară de orice pericol. Treves a fost răsplătit cu titlul de baronet [23] iar operația de apendicită a intrat în obișnuința medicală.
Eduard a renovat palatele regale, a reintrodus ceremoniile tradiționale și a creat noi decorații, cum ar fi "Ordinul de Merit" pentru recunoașterea contribuțiilor la dezvoltarea artelor și științelor.[24] Ca rege, principalele interese ale lui Eduard au fost: domeniul afacerilor externe și chestiunile militare și navale. Vorbind fluent limbile franceză și germană el a făcut o serie de vizite în străinătate iar vacanța anuală o făcea la Biarritz și Marienbad. Una dintre cele mai importante vizite în străinătate a fost vizita oficială din Franța în primăvara anului 1903 ca oaspete al președintelui Émile Loubet.
Eduard, în principal prin mama sa și prin socrul său, s-a înrudit cu aproape toți monarhii europeni și era numit "unchiul Europei"[25] Wilhelm al II-lea al Germaniei, Nicolae al II-lea al Rusiei, Ernest Louis, Mare Duce de Hesse și Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha erau nepoți ai lui Eduard; regina Victoria Eugenia a Spaniei, Prințesa Moștenitoare Margaret a Suediei, Prințesa Moștenitoare Maria a României, Prințesa Moștenitoare Sofia a Greciei și Împărăteasa Alexandra Feodorovna a Rusiei erau nepoatele sale; Regele Haakon al VII-lea al Norvegiei era nepotul său prin alianță; regele George I al Greciei și regele Frederick al VIII-lea al Danemarcei erau cumnații săi; regele Albert I al Belgiei, regele Carol I al Portugaliei și regele Manuel al II-lea al Portugaliei, țarul Ferdinand al Bulgariei, regina Wilhelmina a Olandei și Prințul Ernst August, Duce de Braunschweig-Lüneburg, erau verișorii săi. Relația dificilă cu nepotul său Wilhelm al II-lea al Germaniei a creat tensiuni între Germania și Marea Britanie.[26]
Titluri, onoruri, arme
[modificare | modificare sursă]
|
Copii
[modificare | modificare sursă]| Portret | Nume | Naștere | Deces | Soț/Soție (ani naștere & deces) și copii[27][28] |
|---|---|---|---|---|
 |
Albert Victor, Duce de Clarence | 8 ianuarie 1864 |
14 ianuarie 1892 |
Nu s-a căsătorit și nu a avut copii. A murit la vârsta de 28 de ani de gripă. |
 |
George al V-lea | 3 iunie 1865 |
20 ianuarie 1936 |
S-a căsătorit cu Prințesa Mary de Teck (1867-1953). A avut șase copii (5 fii și 1 fiică) inclusiv pe regii Eduard VIII și George VI. Primul fiu a renunțat la tron în decembrie 1936 pentru a se putea căsători cu Wallis Simpson, o americancă divorțată. Prin cel de-al doilea fiu, este străbunicul actualului monarh al Regatului Unit, Charles III. |
 |
Louise a Marii Britanii | 20 februarie 1867 |
4 ianuarie 1931 |
S-a căsătorit cu Alexander Duff, Duce de Fife (1849-1912), nepotul nelegitim al regelui William al IV-lea. A avut trei copii, 2 fiice și un fiu (născut mort). |
 |
Victoria Alexandra a Marii Britanii | 6 iulie 1868 |
3 decembrie 1935 |
Nu s-a căsătorit și nu a avut copii. A murit la vârtsa de 67 de ani cu o lună înaintea tatălui ei. |
 |
Maud a Marii Britanii | 26 noiembrie 1869 |
20 noiembrie 1938 |
S-a căsătorit în 1896 cu vărul ei primar Prințul Carl al Danemarcei (1872–1957) care în 1905 a devenit regele Haakon al VII-lea al Norvegiei. A avut un singur copil, viitorul rege Olav al V-lea al Norvegiei. Este bunica actualului monarh al Norvegiei, Harald al V-lea. |
 |
Prințul Alexander John | 6 aprilie 1871 |
7 aprilie 1871 |
S-a născut prematur și a murit a doua zi. |
Arbore genealogic
[modificare | modificare sursă]Descendenți
[modificare | modificare sursă]| Descendenții lui Eduard al VII-lea și Alexandrei a Danemarcei |
|---|
|
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e Kindred Britain
- ^ http://www.nytimes.com/2009/07/09/fashion/09iht-rval.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.bbc.co.uk/programmes/b03x10q8 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.bbc.co.uk/programmes/b03l3lhg Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Magnus, p.1
- ^ Bentley-Cranch, Dana (). Edward VII: Image of an Era 1841-1910. London: Her Majesty's Stationery Office. pp. p.1. ISBN 0112905080.
- ^ Weir, Alison (). Britain's Royal Families: The Complete Genealogy, Revised Edition. London: Random House. pp. p.319. ISBN 0712674489.
- ^ Bentley-Cranch, pp.40–42
- ^ Letters written by Edward to Lady Randolph may have "signified no more than a flirtation" but were "[w]ritten in a strain of undue familiarity" (Hattersley, Roy (). The Edwardians. London: Little, Brown. p. 21. ISBN 0 316 72537 4.).
- ^ Middlemas, pp.74–80
- ^ Matthew, H. C. G. (September 2004; online edn. May 2006), „Edward VII (1841–1910)”, Oxford Dictionary of National Biography, Oxford University Press, doi:10.1093/ref:odnb/32975, accesat în 27 aprilie 2007 Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ Priestley, J. B. (). The Edwardians. London: Heinemann. pp. 22–23. ISBN 434 60332 5 Verificați valoarea
|isbn=: length (ajutor). - ^ Priestley, pp.18, 180
- ^ Ashley, Mike (). The Mammoth Book of British Kings and Queens. London: Robinson. pp. 694–695. ISBN 1841190969.
- ^ Middlemas, p.89
- ^ Hattersley, pp.18–19
- ^ Bentley-Cranch, pp.59–60
- ^ Hattersley, pp.23–25
- ^ Middlemas, p.86
- ^ No English or British sovereign has ever reigned under a double name.
- ^ The Duke of Windsor, p.14
- ^ Mirilas, P.; Skandalakis, J.E. (), „Not just an appendix: Sir Frederick Treves”, Archives of Disease in Childhood, 88: 549–552, doi:10.1136/adc.88.6.549
- ^ Bentley-Cranch, p.127
- ^ Bentley-Cranch, pp.122–139
- ^ Edward VII, The official website of the British Monarchy, accesat în
- ^ Middlemas, pp.60–61 and pp.172–175; Hattersley, pp.460–464
- ^ Whitaker's Almanack (1900) Facsimile Reprint 1998, London: Stationery Office, ISBN 0-11-702247-0, p. 86
- ^ Whitaker's Almanack (1993) Concise Edition, London: J. Whitaker and Sons, ISBN 0-85021-232-4, pp. 134–136
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- Lundy, Darryl (2007). Edward VII Saxe-Coburg and Gotha, King of the United Kingdom
- Macaulay, James (editor) (1889). Speeches and addresses of H. R. H. the Prince of Wales: 1863–1888 London: Murray.
- BBC News (16 April 2009). King's proclamation picture found
Eduard al VII-lea al Regatului Unit Ramură a Casei de Wettin Naștere: 9 noiembrie 1841 Deces: 6 mai 1910
| ||
| Titluri regale | ||
|---|---|---|
| Predecesor: Victoria |
Rege al Regatului Unit Împărat al Indiei 22 ianuarie 1901 – 6 mai 1910 |
Succesor: George V |
| Regalitate britanică | ||
| Predecesor: Prințesa Victoria |
Moștenitor al Tronului ca moștenitor prezumptiv 1841–1901 |
Succesor: George, Prinț de Wales mai târziu regele George V |
| Vacant Ultimul titlu deținut de Prințul George, Duce de Cornwallmai târziu regele George IV |
Prinț de Wales 1841–1901 |
Succesor: Prințul George, Duce de Cornwall și de York mai târziu regele George V |
| |||||
| |||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||
| Control de autoritate |
|  |
|---|
- Decese în 1910
- Decese pe 6 mai
- Nașteri în 1841
- Nașteri pe 9 noiembrie
- Absolvenți Trinity College, Cambridge
- Beneficiari ai Ordinului Sfântul Andrei
- Beneficiari ai Ordinului Vulturul Negru
- Casa de Saxa-Coburg și Gotha
- Cavaleri ai Lânii de Aur
- Cavaleri ai Ordinului Jartierei
- Duci de Cornwall
- Duci de Rothesay
- Englezi din secolul al XIX-lea
- Englezi din secolul al XX-lea
- Fellows of the Royal Society
- Mari Ofițeri ai Legiunii de onoare
- Monarhi ai Regatului Unit
- Oameni din Westminster
- Prinți ai Regatului Unit
- Prinți de Wales
- Șefi de stat din secolul al XIX-lea
- Șefi de stat din secolul al XX-lea
- Șefi de stat ai Noii Zeelande
- Monarhi din secolul al XX-lea