RCP 10413 07.12.17
RCP 10413 07.12.17
RCP 10413 07.12.17
10413/2017/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
TRAMADOL 50 mg capsule
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsulele cu corp de culoare albă, cap de culoare albastră şi conţin o pulbere albă.
4. DATE CLINICE
Tratamentul durerilor acute sau cronice, de intensitate moderată până la severă, de exemplu: durerea post-
traumatică (răni, fracturi), nevralgii severe, durerea neoplazică, asociată infarctului miocardic sau
intervenţiilor diagnostice sau terapeutice.
Doza trebuie ajustată în funcție de intensitatea durerii și de sensibilitatea fiecărui pacient. Doza
individuală corectă este cea care calmează durerea pentru 12 ore, fără a determina reacţii adverse sau cu
reacţii adverse în limita tolerabilităţii.
Tramadol nu trebuie administrat, în nicio circumstanţă, mai mult timp decât este absolut necesar.
Dacă este necesară administrarea de doze repetate de tramadol sau tratament de lungă durată, datorită
naturii şi severităţii bolii, se recomandă precauţie şi monitorizare atentă, regulată (dacă este posibil, cu
pauze de tratament), pentru a stabili dacă este necesară continuarea tratamentului.
În general, trebuie aleasă cea mai mică doză analgezică eficace. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 400
mg clorhidrat de tramadol, cu excepţia unor condiţii clinice speciale.
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:
Pentru adulţi şi copii peste 12 ani, doza recomandată este de 50 mg clorhidrat de tramadol (1 capsulă
Tramadol). Capsula trebuie administrată cu o cantitate suficientă de lichid. Dacă răspunsul terapeutic nu
este satisfăcător, poate fi administrată încă o doză similară la interval de 30-60 minute.
Dozele pot fi administrate la inteval de 4-6 ore.
La adulţi doza zilnică administrată nu trebuie să depăşească 400 mg clorhidrat de tramadol (8 capsule
Tramadol).
1
Pacienții vârstnici
De obicei ajustarea dozei nu este necesară la pacienții cu vârsta până la 75 ani, fără manifestare clinică de
insuficienţă hepatică sau renală. La pacienții vârstnici peste 75 de ani eliminarea poate fi prelungită. Prin
urmare, dacă este necesar, intervalul de dozare trebuie corelat în funcție de necesitățile pacientului.
Mod de administrare
Capsula va fi înghițită cu o cantitate suficientă de apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la substanța activă și la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1..
Intoxicație acută cu alcool, hipnotice, analgezice, opiozi și medicamente psihotrope.
Pacienți care iau IMAO sau care au luat asemenea medicamente în ultimele 14 zile.
Epilepsie necontrolată terapeutic.
Copii cu vârsta mai mică de 12 ani.
Tramadol poate fi utilizat la pacienţii cu hipersensibilitate crescută la opioide, dar cu deosebită precauţie.
Administrarea tramadolului la pacienţii cu potenţial de dezvoltare a dependenţei de substanţe psihotrope
(etilism, dependenţă de medicamente sau droguri) trebuie evitată.
Pacienţii cu convulsii de etiologie cerebrală trebuie să fie montorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului şi
încă o perioadă după întreruperea acestuia.
Tramadolul nu este recomandat pentru a fi utilizat în tratamentul de substituţie al pacienţilor cu
dependenţă de opioide.
La pacienţii cu afectare renală (clearance al creatininei sub 30 ml/min), timpul de înjumătăţire prin
eliminare este prelungit, de aceea se recomandă administrarea dozelor la intervale de timp duble, cel puţin
la începutul perioadei de tratament.
La pacienţii cu afectare hepatică, concentraţiile plasmatice ale medicamentului şi timpul de înjumătăţire
prin eliminare sunt crescute datorită clearance-ului hepatic scăzut. De aceea se recomandă utilizarea unor
doze mai mici sau să se prelungească intervalul de timp dintre administrări.
Tramadolul poate fi utilizat cu precauţie la pacienţii cu hipertensiune intracraniană (de exemplu în urma
traumatismelor craniene) sau cu boli pulmonare severe.
Interacțiunile cu potențial letal afectează sistemul nervos central (SNC) precum și funcția cardio-
respiratorie și au fost observate la pacienții tratați cu IMAO cu mai puțin de 14 zile înaintea administrării
petidinei opioide. Acelați tip de interacțiuni nu pot fi excluse și la administrarea de Tramadol.
Administrarea concomitentă de Tramadol cu alte medicamente care acționează asupra sistemului nervos
poate potența acțiunea acestora asupra SNC.
Datele farmacocinetice existente nu au anticipat apariția unor interacțiuni clinic relevante la co-
administrarea sau administrarea consecutivă a tramadol și cimetidină.
Administrarea concomitentă sau consecutivă cu carbamazepină poate reduce sau scurta efectul analgezic.
Combinația tramadol cu o mixtură de agoniști-antagoniști (buprenorfină, nalbufină, pentazocin) nu este
recomandată deoarece există posibilitatea teoretică ca efectul analgezic al unui agonist pur să scadă în
aceste condiții.
Trebuie recomandată cu precauție combinația tramadol cu unuii derivați cumarinici (warfarină) deoarece
sunt raportate cazuri de creștere a INR-ului cu sângerări și echimoze.
Alți inhibitori CYP3A4, precum ketoconazol sau eritromicină, pot inhiba metabolizarea tramadol (N-
demetilare) și posibil pe cea a metabolitului activ (O-demetilare). Nu este cunoscută semnificația clinică a
acestei interacțiuni.
Profilul de siguranţă al utilizării produsului în perioada de sarcină nu a fost investigat. Dozele mari pot
avea efecte dăunătoare asupra fătului şi nou-născutului. Gravidele pot utiliza acest medicament doar sub
monitorizare medicală şi doar în cazul în care este neapărat necesar, dacă beneficiul terapeutic matern
depăşeşte riscul potenţial fetal.
Trebuie avut în vedere că, în perioada de alăptare, circa 0,1% din cantitatea de medicament este excretată
în laptele matern. De obicei, nu trebuie întrerupt alăptatul dacă a fost utilizată o doză de tramadol.
Medicamentul afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, mai ales dacă este
asociat cu consumul de etanol.
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt greaţa şi ameţelile, ambele apărând la mai mult de 10%
dintre pacienţi.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100), rare
(>1/10000,<1/1000), foarte rare (<1/10000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile)
3
Aparate și sisteme Frecvență Reacții adverse
Tulburări psihice Rare - modificări de dispoziție (disforie)
- modificări de activitate (creștere sau supresie)
- modificări ale capacității senzoriale și cognitive
(capacitate decizională, tulburări de percepție)
- halucinații
- confuzie
- tulburări ale somnului
- anxietate
- coșmaruri
- dependență
Tulburări ale sistemului nervos Foarte - vertij
frecvente
Frecvente - cefalee
- somnolență
Rare - modificarea apetitului
- parestezii
- tremurături
- depresie respiratorie
- convulsii epileptiforme
- contracții musculare involuntare
- coordonare anormală
- sincopă
Tullburări metabolice și de Cu - hipoglicemie
nutriție frecvență
necunoscută
Tulburări oculare Rare - vedere încețoșată
Tulburări cardiace Mai puțin - afectarea ritmicității cardiace: palpitații,
frecvente tahicardie, stare de leșin, colaps cardiovascular
Rare - bradicardie
- creșterea tensiunii arteriale
Tulburări respiratorii, toracice Rare - dispnee
și mediastinale
Tulburări gastro-intestinale Foarte - greață
frecvente
Frecvente - vărsătură
- constipție
- xerostomie
Mai puțin - râgâială, diaree, discomfort gastric
frecvente
Tulburări hepatobiliare Foarte rare - creșterea transaminazelor
Afecțiuni cutanate și ale Frecvente - transpirații
țesutului subcutanat
Rare - mâncărime, rash, flushing
Tulburări musculo-scheletice și Rare - scăderea forței musculare
ale țesutului conjunctiv
4
Tulburări renale și ale căilor Rare - disurie și reducerea diurezei
urinare
Tulburări generale și la nivelul Frecvente - fatigabilitate
locului de administrare
Rare - reacții alergice (dispnee, bronchospasm,
wheezing, edem angioneurotic, edem cutanat)
- anafilaxie
Pot apare următoarele simptome de întrerupere, asemănătoare celor de întrerupere ale opiaceelor: agitaţie,
anxietate, nervozitate, insomnie, hiperkinezie, tremor şi simptome gastrointestinale. Alte simptome, care
au fost observate foarte rar în cazul întreruperii tratamentului cu tramadol, includ: atacuri de panică,
anxietate severă, halucinaţii, parestezii, tinitus şi simptome neobişnuite ale sistemului nervos central.
4.9 Supradozaj
Utilizarea unor doze ce depăşesc cu mult valoarea celor recomandate poate să cauzeze următoarele semne
ale intoxicaţiei: tulburări ale stării de conştienţă (de asemenea, comă), convulsii generalizate de etiologie
cerebrală, scăderea tensiunii arteriale, tahicardie, mioză sau midriază, deprimare a respiraţiei.
În cazul intoxicaţiei severe cu pierdere a stării de conştienţă şi respiraţii superficiale trebuie administrată
naloxonă; în cazul producerii convulsiilor trebuie administrat diazepam intravenos.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Grupa farmacoterapeutică: alcaloizi naturali din opiu, alte opioide, tramadolum, codul ATC: N02AX02
Acţiunea analgezică a tramadolului se realizează pe 2 căi: prin inducerea unei stimulări slabe a sistemului
central de inhibiţie a durerii ca urmare a legării de receptorii opioizi de tip μ, diminuând astfel senzaţia de
durere, şi prin intermediul sistemului monoaminergic descendent, producând creşterea inhibiţiei
transmisiei durerii la nivel medular. Efectul analgezic este rezultatul sinergismului celor 2 acţiuni.
Intensitatea efectului analgezic este comparabilă cu cea a petidinei sau codeinei şi de 10 ori mai scăzută
decât cea a morfinei.
Atunci când este administrat în doze terapeutice, tramadolul nu exercită, practic, nici un efect asupra
sistemului cardiovascular (nu are efect deprimant, nu produce creşterea presiunii în artera pulmonară), nu
produce spasmul musculaturii netede şi nici eliberare de histamină, de aceea, reacţiile anafilactice sunt
foarte rare. Efectele asupra respiraţiei sunt minime şi apar doar în cazul utilizării dozelor mari. Există, de
asemenea, un potenţial redus de apariţie a toleranţei şi dependenţei.
Absorbţie
După administrare orală, tramadolul este absorbit rapid şi aproape complet la nivelul tractului gastro-
intestinal. Biodisponibilitatea medie după administrarea orală este de aproximativ 75%. Ingestia
concomitentă de alimente nu influenţează în mod semnificativ viteza şi proporţia absorbţiei. Concentraţia
plasmatică de 100 mg/l (cea mai mică valoare la care se observă efect analgezic) este atinsă după
aproximativ 0,7 ore şi durează aproximativ 9 ore.
5
Distribuţie
Volumele aparente de distribuţie, în urma administrării orale şi intravenoase la voluntari tineri sănătoşi au
fost de 306 l şi, respectiv, 203 l. Tramadolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 20%.
Traversează placenta, realizând concentraţii în sângele din cordonul ombilical de aproximativ 80% din
valoarea celor atinse în sângele matern.
Metabolizare
Aproximativ 85% din cantitatea absorbită de tramadol este metabolizată. Tramadolul este metabolizat
prin N- şi O-demetilare. Cu excepţia metabolitului O-demetilat (M1), toţi metaboliţii sunt lipsiţi de
activitate farmacologică. Deşi studiile efectuate la animale au indicat o afinitate pentru receptorii opioizi
de tip μ mai crescută a metabolitului M1 decât a tramadolului, studiile efectuate la voluntari tineri sănătoşi
nu au evidenţiat efectul analgezic al acestuia.
Eliminare
Tramadolul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi în proporţie de 90% pe cale renală şi de 10% prin fecale.
Timupl de înjumătăţire prin eliminare este de 5-6 ore atât pentru tramadol cât şi pentru metaboliţii
acestuia. Afectarea funcţiei renale reduce viteza şi proporţia eliminării, de aceea este recomandată
reducerea dozelor administrate şi prelungirea intervalului de timp dintre administrări la pacienţii cu un
clearance al creatininei sub 30 ml/min.
Metabolizarea tramadolului şi a M1 este redusă la pacienţii cu ciroză hepatică severă, de aceea se
recomandă ajustarea dozelor ce trebuie administrate.
La pacienţii cu vârste peste 75 ani, concentraţiile plasmatice maxime şi timpul de înjumătăţire prin
eliminare sunt puţin crescute, de aceea se recomandă ajustarea dozelor.
După administrare unică la animalele de laborator, s-a observat că tramadolul este o substanţă relativ
toxică. Valoarea DL50 este de aproximativ 200 mg/kg în urma administrării orale şi de sub 100 mg/kg în
urma administrării intravenoase. La şobolani şi câini, administrările repetate orale şi parenterale de
tramadol nu au produs modificări atribuibile medicamentului. Scăderea greutăţii şi efectele neurologice
centrale (diminuarea activităţii de curăţare, agitaţie, hipersalivaţie şi convulsii) au fost observate doar în
cazul utilizării unor doze ce depăşeau cu mult nivelul celor utilizate în cadrul tratamentului.
Testele de mutagenitate in vitro şi in vivo nu au demonstrat posibila activitate mutagenă a tramadolului.
Tramadolul nu a produs efect carcinogen la animalele de laborator. În plus, nu a fost evidenţiat vreun
efect asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Capsulă:
Celuloză microcristalină
Amidonglicolat de sodiu
Talc
Stearat de magneziu
Corpul capsulei
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
Capul capsulei
Învelişul capsulei:
Dioxid de titan (E 171)
Indigo Carmin
Gelatină
6
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
5 ani.
Nu sunt necesare.
10413/2017/01
Decembrie 2017