Bcucluj FP 279601 1925 006 004
Bcucluj FP 279601 1925 006 004
Bcucluj FP 279601 1925 006 004
ÎNVĂŢĂTORUL r
O R G . A S O C . Î N V Ă Ţ Ă T O R I L O R R O M Â N I D I N A R D E A L , B A N A T , CRIŞANA ŞI M A R A M U R E Ş
R E V I S T Ă P E D A G O G I C Ă SOCIALĂ.
Revederea.
1
Cât de schimbat ţi se pare locu copilăriei, când îl revezi
după ani de zile !
Vezi departe dealurile binecunoscute, clopotniţele strălucind
în revărsarea soarelui, ce asfinţeşte, deosăbeşti chiar casele din
marginea oraşului.
Oamenii se uită curioşi la trăsură, câte unul duce mâna
la pălărie, mai mult din obişnuinţă, dar observi din faţa lor, că
nu te recunosc
In schimb nu-i recunoşti nici tu.
Cunoşti doar tipul oamenilor între cari ai crescut. In cur
sul vremii ei s'au schimbat şi s'au risipit în toate părţile ca puii
potârnichii. Băieţii, cu cari ai umblat la şcoală şi te-ai jucat
„de-a ascuns le" azi sunt oameni în vârstă şi leagănă pe ge
nunchi alţi băieţi, cari seamănă aşa de bine cu vechile tale cu
noştinţe; copilele, care-ţi erau tovareşe de jocuri şi de certuri,
s'au schimbat şi mai mult încă. S'au stins şi s'au trecut dea-
binele, ales eelea mai sărace.
Bărbaţii, au perdut parcă ceva din focul privirii şi vremea
le-a cernut argint prin plete. Iar bătrânii-ei sunt cei mai puţin
schimbaţi: acelaşi zimbet, aceeaşi seminătate în gesturi şi în vorbe.
E seninătatea bătrâneţii, calmul flăcărilor potolite, începutul
s f â r ş i t u l u i . . . . Mulţi din ei s'au dus s'au aşezat să odihnească
în cimitir, alături de tovarăşii lor, cu cari se înţelegeau mai
bine decât cu oamenii din lumea nouă s'au dus, fără sgo-
mot, liniştiţi şi demni, ca nişte bătrâni de cinste, ce erau
Excepţiile confirmă încă această fatală lege a premenirii :
sunt oamenii cari au trăit în belşug şi în indestulire şi n'au
înghenunchiat sub povara gândurilor multe şi greului vieţii. Ace
ştia au rămas aproape neschimbaţi, înfruntând cu zimbetele lor de
oameni fericiţi urgia atotputernicei vremi.
In biserică oamenii stau în băncile obişnuite. Ici colo,
copiii inlocuesc pe bătrâni, in aceleaşi bănci. Popa cel bătrân
a murit şi el şi vechile picturi sunt înlocuite, în parte cu altele
nouă. Apostolii din iconostasul cel vechiu, privesc cu un fel de
neîncredere, la sfinţii cei noui, din cadrele lor de lemn într'aurit.
Cimitirul e mai îngrijit şi mai umbrit, ca pe vremea c o -
pilărei noastre, frasinii şi teii îşi intind ramurile ce tremură din frunze
adăpostind mormintele. Recunosc crucile de piatră şi mă opresc
cu dinadinsul la o inscripţie, care-mi pncinui-se multă bătaie
de cap pe vremuri: Trecâturule. ce eşti am fost, ce sunt vei fi;
găteşte-te! „Crucile de lemn s'au împuţinat; abia ici-colo maj
vezi câte una strâmbă, aplecată sub povara streşinei de şindilă.
Iar brazii — suliţele — cari străjuiau mormintele flăcăilor şi ale
fetflor, s'au împuţinat şi ei, prăbuşiţi de viscole şi de vreme,
care nu îngăduie. în răutatea ei, ca amintirea morţilo- să dăi
nuiască mai îndelungat.
Cruci noui se înşiruie alături de movilele proaspete, aco
perite de cununi şi de flori veştezite.
*
Oaneni în straie albe de sărbătoare, mişună pe drumul
de ţară. Se duc la târg. Neveste oacheşe vin călări, saltându-se
pe şea, în buiestrul căluşeilor.
Nu-i cunosc şi totuşi mi-se par aşa de cunoscuţi.
Opresc pe unul:
— încotro baciule?
— Iacă venim şi noi la târg, domnule.
— Nu eşti din Cărpiniş?
— Ba-s chiar de acolo, domnule,
— Şi te chiamă Pătruţ
— Mă rog, da domnu de unde mă cunoaşte?
— D'apoi nu ştii când umblam la şcoală?
Omul mă priveşte lung. cu o scăpărare luminoasă în fun
dul ochilor; mă recunoaşte. Şi dăm la poveşti, spunându-mi că
are trei feciori şi puţină prindere, tânguindu-se de năcazuri. Se
uită sfios la mine şi cum mă ştia neam de popă, nu mă mai
slâbiâ din „domnule p a r o c " . . . De unde o fi prins Românul
meu vorba asta înaltă !
La despărţire dă să-mi sărute mâna şi abia a fost chip
să-1 opresc.
II văd pierzându-se în vălmăşala oamenilor, imi amintesc de
puterea lui, de sfintele bătăi ce le mai mâneam dela el pe vre
muri, şi nu-mi mai ies din minte cuvintele ce mi le-a spus la
despărţire:
— Apoi aşa, domnule paroc, domnii cu domnii şi proştii
cu p r o ş t i i . . . .
Nu eră reproş, nici mâhnire în vorba lui, eră filosofia ţă
ranului, care se împacă cu soa tea lui, crezându-o rânduită dinainte.
Spre seară oamenii se înapoiază veseli, voibind în gura
mare, abâtându-se prin cârciumele, care îşi deschid, ispititoare
uşile în cal a or. De pretotindeni s'aud scârţiituri de lăutari,
iar clarinetele răsbat cu glasul lor strident, de-asupra gălăgiei.
Aiurea mărturiile se sparg mai iute şi chefurile sunt mai
puţin zgomotoase.
Dar şi aici, cu tot cheful ce decurge, mi-se pare, că gla
sul vioarei e mai slab şi veselia oamenilor e ca de porunceală.
Pe vremuri cheîuiau de buieci; acum bea'i şi ei, să mai
uite din celea n ă c a z u r i . . . .
„Şi pe urma lor de vale
Sună-un cântec plin de jale . . . "
Al Ciura
Directorul Liceului ,,Gh' Bariţiu"
1
Clu .
In cearta care avu loc între fraţi, Bariţiu îşi păstră calmul
şi trimise Moldovenilor un răspuns mustrător şi mişcător. Iată
un fragment: „Când noi plângeam şi ne tânguiam pe limba
noastră pe care nu eram suferiţi nici a o vorbi, nici a o scrie,
pe atunci voi râdeaţi şi vă bucuraţi în braţele străinilor . . . .
intru mândria voastră grecească aţi uitat de toată rudirea şi
frăţinătatea. Din contră când voi aţi cuvântat şi a;i zis nouă :
„Vino Românţane, vino Vasile Pop, şi tu Fabiane şi tu Lazăr,
pentru ca să facem învierea împreună . . . . noi am părăsit cămi
nul nostru şi ne-am smuls din braţele cele duioase ale părinţiilor
şi fraţilor noştri şi am zis inimilor noastre: Iată părinţii şi fraţii
1
noştri, să mergem ca să serbăm ziua învierii împreună cu dânşii".
Astfel vorbi, pătruns de durere, înţeleptul Biriţiu, pe când
iacob Mureşeanu răspunse cu multă asprime lui Cogălniceanu,
iar Timotei Cipariu, el însuşi îşi luă sarcina să lovească în
Vasile Alexandri, directorul „României Literare', apreciindu-i
ofensator producţiile-i teatrale şi colecţia de poezii populare, p e
care o socotiâ lipsită de orice valoare, căci zicea Cipariu „de
acestea şi la noi în Ardeal cântă orbii pe la toate podurile şi
2
târgurile şi în Ţara românească lăutarii ţigani". Cogălniceanu
înţelese că e mai onorabil pentru el să înceteze lupta şi se opri.
La alte atacuri, date de alţii împotriva profesorilor ardeleni
Bariţiu, credinciosul lor apărător, răspunse că „de cât franzele
albe la Bucureşti şi Iaşi, intrigate şi pizmute, poate şi udate
cu lacrimi, de o mie de ori mai bine mălaiu şi ceapă în Ardea',
2
mâncate în deplina odihnă a sufletului şi cugetului".
Punctul culminant al disputelor pentru chestiuni de stil şi
de filologie a fost atins în 1855. Din această lupta, deşi drep
tatea i u eră a Ardelent'or, au ieşit, oarecum, pătaţi scriitorii
moldoveni, — boerii, — cari umiliseră cu dispreţul lor pe „dă-
1 N. Iorga Ist. lit. rom. Sec. XIX p. 224.
*2 lbid. pag. 227.
scălaşii plătiţi" veniţi din Ardeal. După 1859 situaţia. Ardelenilor
'in Principate se întări căci îi găsim în şcoală, în politică, func
ţiuni administrative, unde prin simţul lor de ordine şi corecti
tudine erau la înnălţime. Mai târziu, când prin înfiinţarea Aca
demiei române se deschiseră ArdeJenilor perspective frumoase,
căci prin cultura clasica şi studiile. lor filologice erau indicaţi
să-i conducă lucrările, o nouă furie o deslănţul împotriva lor
bătrânul Eliade Rădulescu, care-i arăta pe Ardeleni drept „mi
sionari ai papismului şi spioni ai Austriei" Laurian nu-i luă în
seamă injuriile, dar I. Maiorescu şi Papiu Ilarian, scârbiţi, se
retraseră din învăţământ. Un alt conflict între cei" din Principate
şi scriitorii ardeleni fii provocat mai târziu de profesorul Titu
Maiorescu, el însuşi ardelean.
Titu Maiorescu tăgăduiâ oricărei provincii româneşti, în
speţă Ardealului, dreptul de a se izola de mersul culturii ro
mâneşti prin tradiţii locale. Lupta eră dusă în numele „spiritului
propriu naţional", şi s'a dat întâi contra gazetarilor şi scriitori
lor cari stâlciau limba, iar mai apoi contra lui S. Bărnuţ pro
fesor la Universitatea din Iaşi
Bărnuţ venise în Moldova la 1855 şi ca profesor secundar
şi universitar servise cu fanatism cauza naţională, bazat pe o
concepţie originală de filosofie a dreptului şi susţinând „dreptul
natural şi exclusiv" aLRomânilor „la teritoriul propriu care se
întinde pânâ unde se întinde naţiunea cu limba ei ca limbă
predomnitoare". Atacurile lui Maiorescu amârîră mult pe B ă r n u ţ . . .
Neînţelegerile şi frecăturile nu caracterizează numai acest
prim început de legături culturale mai statornice între Ardeleni
şi cei de dincolo. Cu timpul aproape toate aceste asperităţi
sufleteşti s'au netezit, sau se vor netezi, ca să facă loc bunei
înţelegeri, aceasta fiind porunca supremă a existenţei noastre şi
tot ceeace săvârşim în viaţă trebue să poarte pecetea idealismu
lui, care nu contrazice cu nimic unitatea sub care s'a manifes
tat şi se va manifesta neamul nostru. Privită astfel contribuţia
noastră, oricât ar fi de modestă, este eternă.
Deşi Rusu, Cogălniceanu, Eliade, Titu Maiorescu şi alţii
au tăgăduit Ardealului dreptul de a face o notă discordantă în
cultura naţională, atunci când studiile filologice slăbiau limba
noastră în loc ca s'o întărească, e bine să se ştie, că nime
ni n'a tăgăduit Ardelenilor dreptul de a munci şi produce pe
terenul culturii naţionale. La 1860 ei ajunseră profesori la cea
mai înnaltă instituţie culturală românească din acel timp, la
Universitatea din laşi. Bărnuţ Unu un cuvânt la inaugurarea
acestei şcoli, iar în corpul didactic universitar erau : Suciu, Mar
ţian, Patriciu, Miele, etc. toţi ardeleni.
Cu toate că diţpă 1860 Principatele aveau profesori destui
dintre localnici, cu toate că atacurile date împotriva latiniştilor
discreditaseră pe Ardeleni, totuşi aceştia au continuat să treacă
dincolo, însă au căutat să muncească mai discret şi cu mai mult
folos pentru şcoală. Găsim până azi profesori şi intelectuali ar
deleni aşezaţi în vechiul regat, cari reprezintă şcoala ardeleană,
— desigur că nu ideia esenţială a curentului latinist, pentrucă
astăzi latinitatea noatră este indiscutabilă, iar limba are forme
statornice — dar reprezintă şcoala ardeleană prin erudiţia lor,
prin devotamentul lor faţă de şcoală, prin patriotismul lor, prin
atitudinea lor, care a rămas aceiaşi în lungul deceniilor şi care
a făcut rodnic locul în care s'a aşezat dascălul ardelean". De pe urma
lor ies astăzi, ca şi acum o sută de ani „tineri harnici, având şcoală
bună, simţ de ordine şi disciplină, grijă de gospodărie" (Iorga).
Până -în ajunul răsboiului pentru întregirea neamului, Ardea
lul a dat mereu profesori Regatului. Ei erau aproape întotdea
una elemente de mare valoare, care nu se puteau manifestă aici
din pricina opresiunilor Maghiarilor şi ale renegaţilor, studenţi
şi profesori mai puţin prudenţi, cari pentru atitudinea lor pro
nunţat românească, având să aleagă între temniţele Un
gariei sau o fugă din acest pământ al suferinţei, plecau bucu
roşi in „Ţară". Ei nu puteau fi socotiţi drept dezertori de acei
carî rămâneau. Fiind oameni încercaţi în lupte cu suferinţe îşi
dădeau bine seama, dacă trebuie să rămână aici, cine ştie, poate
cândva în slujba Statului maghiar, ori să servească în Regat un
ideal care era al tuturor Românilor, căci nu trebue să uităm că
faţă de avântul pe care-1 luaseră Principatele după Unire, după
Independenţă şi în restul domniei regelui Carol I. domnie paş
nică şi rodnică, se vedea tot mai clar, câ într'adevăr .pentru
întreg românismul SQaxd£-jm~&sââ4â£us^£0Z> ^icăj^Regat.
O instituţie.
In ziua 12 Aprilie a c. „Banca învăţătorilor" s. a. Cluj şi-a
ţinut adunarea sa generală. Din feliul cum a decurs aceasta
adunare şi din problemele ce au fost puse la ordinea zilei pen
tru a fi desbătute, ies la iveală unele lucruri şi se pot face
unele constatări, ce merită să fie cunoscute şi apreciate în cer
curile cât mai largi ale dăscălimei noastre. La aceasta adunare
au luat parte acţionarii (învăţători) din toate părţile, fie perso
nal, fie în marea lor majoritate plenipotenţiind pe unii membri
din centru cu reprezentarea lor.
Adunarea este deschisă de către preşedintele Consiliului de
Administraţia d-1 A. Pora, care prin cuvinte binesimţite, făcând
istoricul deşi scurt, dar interesant al acestei instituţiuni, arată
rolul special, pe care o Bancă a învăţătorilor e menită să-1 în
deplinească din punct de vedere cultural. Se dă apoi cetire
raportului general al Consiliului de administraţie despre gestiu
nea anului trecut (1924), insistându-se şi apreciindu-se după cu
viinţă fiecare poziţie aparte din bilanţul încheiat cu finea anului.
Acest raport e o icoană fidelă a situaţiei precum şi a fazei de
desvoltare în care a ajuns Banca, dupăce a trecut peste greută
ţile de înfiinţare şi organizare ale începufului. Cifrele din bilan
ţul actual, în comparaţie cu cel din anul trecut, ne arată mai
pre sus de orice îndoială avântul şi însufleţirea, care stau la bază şi
caracterizează toate mişcările de organizare ale învăţătorilor, în orice
direcţie ai căută. Asupra acestui raport şi a bilanţului numai in
sistăm. O analiză ar fi un lucru de prisos, când tipărit fiind într'o
mulţime de exemplare poate fi cetit în original de ori şi cine.
. După cetire raportul fiind luat la cunoştinţă şi aprobat de adu
narea generală, se pune în discuţie şi se acceptă cu unanimi'ate
hotărîrea Consiliului de administraţie referitor la urcarea capi
talului s o c i a l î n c ă cu un jumătate de milion. Se modifică unele
articole din statute, conform îndrumărilor date de către Ministe
rul de industrie şi comerţ După aceste, mai făcându-se câteva
propuneri şi luându-se unele hotărîri cu privire la o cât mai
largă şi eficace participare a acţionarilor la adunările generale
ale institutului, adunarea se ridică
Acesta a f o s t în trăsături generale programul care fireşte
a format obiectul unei desbateri detailate în adunare. Aşa espuse
lucrurile nu observăm nimic interesant, nimic deosebit de cea
ce e obişnuit în atari chestiuni. Observatorul bun însă şi omul,
care.fiind prezent la aceasta adunare, şi care căutând ca pe
deasupra tuturor formelor vagi de suprafaţă, să se aprofundeze
în mezul lucrurilor şi să aprecieze după cuviinţă o nizuinţă, ce
ca idee de atâta vreme eră încuibată în inima şi gândul învâ-
ţătorimii, zic un atare om va fi ajuns de sigur la convingerea,
că învăţătorimea română de pe aceste plaiuri, din momentul de
când i s'a dat posibilitatea de a se organiză, dacă a produs
ceva real şi solid, apoi în primul rând de aşa ceva trebuie să
fie considerată instituţiunea „Banca învăţătorilor''.
învăţătorimea care, prin întreaga sa fiinţă şi prin întreg
rostul său, trebuie să fie promovatoare de „idei şi de idealuri,
nu poate şi nu e permis să scape din vedere aceste idealuri
nici chiar atunci, când are de a lucra şi a se organiză pe te
renul întreprinderiilor cu caracter vulgar. Acest spirit, singurul
compatibil cu demnitatea învăţătorului, a planat de asupra tutu
ror discuţiilor şi hotărîrilor, ce s'au adus în adunarea din 12 Apr.
a. c. a Băncii învăţătorilor, în vederea atingerii mai ales a sco
purilor pentru care s'a înfiinţat. Aceste scopuri sunt de mult cu
noscute. S'a vorbit despre ele cu ani înainte de înfinţarea băncii.
Şi din scrutarea mijloacelor pentru realizarea lor s'a ajuns la
însăşi idea de bancă. Scopurile urmărite de învăţătorime şi de
şcoala pe care o reprezintă, fiind scopuri culturale, astfel şi
Banca învăţătorilor, prin beneficiile ce le poate realiză, chemată
e să sprigineascâ aceste tendinţe. In adunarea recentă s'a vădit
în mod eclatant, că Banca chiar de la început, în măsura mij
loacelor şi puterilor de cari adispus, a prestat o frumoasă con
tribuţie pentru efectuirea operilor de cultură. A dat prijinul său
moral şi material la tipărirea unor cărţi de valoare pentru şcoala
şi cultivarea poporului-. A finanţat tipărirea atâtor lucruri nece
sare pentru bunul mers şi administrarea şcoalelor noastre pri
mare şi în genere de orice au avut lipsă învăţătorii noştri pentru
o mai bune chivernisire a şcoalei pe care o conduc, prin inter
mediul Băncii Învăţătorilor s'a avut în vedere a satisface tot ce
a fost cu putinţă şi au îngăduit recursele încă modeste ale
acestei instituţiuni. Ce se mai spunem despre îndemânările ce ni
le-a făcut acest institut financiar în câteva rânduri Asociaţiei,
când pentru susţinerea şi revendicarea unor lucruri de mare va
loare şi importanţă pentru tagma noastră întreagă, Asociaţia
având lipsă de sume considerabile, Banca învăţătorilor era pentru
învăţătorime în momentele şi circumstanţele date singurul loc de
unde acele sume au putut fi împrumutate în condiţiuni avanta-
gioase. In cât.va rânduri serviciile, ce Banca învăţătorilor le-a
adus Asociaţiei noastre generale, au justificat pe deplin preve
derile în credinţa, că o organizaţie profesională va putea înainta
către ţintele ce şi le-a propus în măsura în care are la spatele
sale instituţia, ce poate ofeti mijloacele practice şi reale atât de
indispenzabile m cele mai multe cazuri.
In adunarea generale din 12 Aprilie accentuându-se în spe
cial rostul cultural ce trebuie să-1 aibă în vedere Banca, prin
aceasta încă odată s'a făcut o profesiune de credinţă, că înfiin
ţarea şi mai departe întărirea şi prosperarea Băncii învăţătorilor
e o necesitate pentru Asociaţie. In feliul cum e pusă problema
şi s'a pus dela început, Banca e menită să fie o anexă a Aso
ciaţiei noastre. Şi dacă faţă de Asociaţie toţi învăţători au anu
mite obligaţiuni de ordin moral şi material în schimbul muncii
şi rolului ce şi—1 asumă Asociaţia întru ridicarea prestigiului
tagmei şi apărarea intereselor fiecărui membru, nu mai puţin
logic e şi faptul, că n'ar trebui să existe învăţător, membru al
Asociaţiei noastre, care după putinţă să nu aibă şi el partea sa
în înfiinţarea şi desvoltarea cât mai întenză a aşezământului
financiar învâţâtoresc, care e Banca învăţătorilor. La aşa ceva
unul fiecare trebuie să fie îndemnat de consideraţiunile şi lucru
rile amintite ma sus în legătură cu Banca. Şi pentru a da pu
tinţă fiecărui membru de a participă şi mai ales în urma cere
rilor sosite din toate părţile, s'a hotărît facerea unei noui emisiuni.
In feliul acesta instituţia „Banca învăţătorilor'' întărindu-se şi
resursele ce vor putea să fie întrebuinţate pentru scopul cultural
amintit vor fi mai simţitoare.
Aceste sunt impresiile, ce le-a putut câştigă fiecare parti
cipant la adunarea generală. In urma acestor impresii, consta
tările aci făcute cu drept cuvânt pot să formeze obiect de me-
ditare pentru colegii noştri. Aceasta meditare va trebui să ducă
la hotărîrea firmă, ca în butul tuturora, să nu fie vre-o instituţie
dăscălească, la care unul fiecare din învăţători să nu-şi aibă
partea sa de muncă şi contribuţie. A.
Câteva cuvinte despre noua programă.
Constatări prin discuţii.
Un obiect sau o unealtă făcuă din cel mai bun şi trainic
material, de care te-ai folosit timp îndelungat, dela o vreme de
vine nefolositoare sau pentrucă se strică, sau te-ai plictisit cu ea,
aflând alta asămânătoare celei dintâiu, dar mai uşoară şi practică,
cu care o inlocuieşti?
Un proverb, o axiomă, o metodă, cari s'au formulat din
necesitate între anumite împrejurări, dela o vreme nu mai corespund.
întocmai aşa trebuie să înţelegem faptul schimbării sau
modificării programei' celei vechi în o alta nouă mai
corespunzătoare spiritului timpului şi minţii copilului; căci
lucrând ca un maestru tot pe acelaş calapod, nu numai că ne
obosim şi perdem paciinţa, ci^perdem din agerimea spiritului
nostru de inventaţie, care nu trebuie să aibă popas, ci are să
se frământe şi să sboare neîntrerupt în drum mai larg, pentru
a se apropia de aceea ce noi numim perfecţionare, iar tot ce
am început şi descoperit pentru acest scop din mintea noastră
şi cu ajutorul spiritului nostru să-i putem zice o nouă evoluţie
pe terenul şcolar.
Cred că aceasta a determinat în primul rând lumea dăscă
lească sa prelucreze noua programă a învăţământului primar,
iar în rândul al doilea era necesar aceasta pentru unificarea
nvăţământului românesc după o singură programă, într'o singură
şi aceeaş ţară. »
In ce ^priveşte alcătuirea nouei programe în general, las
să premeargă observaţia, cumcă seamănă cu vechea programă
dela şcoalele urbane. Dar cu toate acestea programa nouă are
multe părţi bune respective conţine ceva lucruri noui faţă de
cea veche de care se deosebeşte, pe care le-a adus Ia iveală
sau suprafaţă spiritul evolutiv al vremii, pe care voiesc a le
arătă aici pe scurt, obiect de obiect, aşa după cum mi-am făcut
observaţia şi precum s a. putut constată aceasta şi în conferinţa
noastră de desbatere a programei.
Se începe cu religia, precum eră şi firesc. Superioritatea
nouej programe la primul obiect se observă. Numai au rost
întrebările şi răspunsurile obositoare din catechism, apoi mecha-
nizarea întregului testament vechiu şi nou, cu care se plictiseau
elevii, ci în schimb sunt rugăciuni scurte, la înţeles, istorioare mo
rale puţine şi alese din testamente. Asupra acestui obiect s'a
discutat foarte mult,, dovadă că suntem conştii de însemnătatea
lui ca educatori. De ar da D-zeu să fie atât de conştii aceia,'
cari sunt mai îndreptăţiţi — mai bine zis — îndatoraţi de a se
îngriji de religie şi folosul ei. Aceia sunt slugitorii altarului,-
preoţii, cari regret, pela noi, — nici unul nu s'a. abătut să ia
parte la desbaterea acestui obiect.
Pentruca elevul să se aleagă cu mai multă morală, o persoană
aleasă de control ceruse nici mai mult, nici mai puţin, ca pe
lângă studiul religiei să se mai introducă un nou obiect, cu nu
mirea: educaţia morală-socială, care pe motivul, că se îmulţesc
obiectele, propunerea s'a abandonat.
Trecând la 1. română cu speciiile ei. mai mult s'a vorbit
despre scris-cetit, din care nu se poate preda întrun singur tri •
mestru literile mici şi mari, cu deosebire la sate, unde funcţio
nează un singur sau doi înv., dat fiind, că acolo copiii numai
la finea trimestrului întâiu vin mai regulat la şcoală Programa
scris-cetitului s'a aflat prea ideală şi prea grabnică, chiar în
prima fază a şcolarizării, când trebuie să fim cu mare precauţiune
şi tactică neforţată. Celelalte ramuri a limbei sunt potrivite. Ţin
se amintesc un lucru foarte bun la o parte a gramaticei, unde
se pune mare pond pe compunere şi nu pe r guli seci. Stă
ruinţa asupra compunerilor este evidentă fără explicări, fiindcă
elevii nu ştiau compune nici o scrisoare simplă.
Trecând la studiul aritmeticei-geometriei, aşa după cum
este materia împărţită pe clase, sa discutat mult asupra mate
riei din el. I unde am constatat că cercul numeric dela
1- 100 nu se poate preda, decât numai dela 1—20, cel mult până
la 30, fiind aritmetica un obiect nu prea uşor, de unde ar urma
ca eievii jumătate să cadă. Mai bine puţin şi bun, decât mult
şi râu. Acesta e un principiu sănătos. Materialul din celelalte
clase, cu puţine schimbări după Împrejurările şi trebuinţele dela
sate, ar corespunde.
Istoria care este un obiect esenţial şi până azi neglijat
în şcoalele noastre, i-să dă o importanţă cuvenită, dat oarele
ficsate pentru acest obiect sunt prea puţine, ca să se poată preda
în întregime
In legătură cu istoria să nu trec cu vederea un alt obiect
însemnat, învăţământul civic, care cuprinde cele mai fundamen
tale noţiuni, ce trebuie să le ştie fiecare cetăţan român. Având
a creşte din fiecare copil un cetăţan conştiu de datoria sa către
cea mai mare societate, către ţară, a fost un păcat, că pâuă
azi acestui obiect nu i s'a designat oră deosebită, numai in
legătură cu geografia, însă compunătorii programei au avut în
vedere de data aceasta experienţa trecutului, ce le-a servit de
călăuză.
La studiul geografiei mai mult ne-am oprit la materia din
cl. doua, unde se începe şi predă judeţul, După experienţa şi
părerea mea s'ar fi putut trece aceasta materie pentru ci. treia. In
cl. doua elevii sunt prea nedesvoltaţi de a primi şi noţiuni fun-
damentale-geografice. Geografia, ca să poată fi predată cu succes,
are lipsă de o pregătire bună, temeinică, într'o etate destul de
desvoltată, de a înţelege rostul ei.
Materia st. naturale este bine aleasă şi împărţită sistema-
lie. In legătură cu acest obiect aflu de necesar să amintesc,
cumcă s'a pus un pond însemnat pe igienă, de care poporul
nostru parcă în toate timpurile s'a ferit. Ss ştie, că precum avem
nevoie de pâinea de toate zilele, întocmai avem nevoe de igienă.
Prin înpărtăşirea cunoştinţelor igienice, poporul se deşteaptă,
vede, că are lipsă nu numai de învăţătura, ci şi de sănătate.
Cât privesc dexterităţile, aceste îri general au un rol mai
mult educativ, decât instructiv, fiindcă prin ele se desvoaltă sen
timentul estetic. Materia prescrisă corespunde întru toate.
In fine noua programă aduce un ce n o u : gospodăria cu
unele noţiuni generale şi trebuincioase copilului, îndeosebi fetelor.
Toate observaţiile şi constatările aceste ar putea fi şi cred
că vor fi mai juste şi convingătoare, dupăce vom introduce odată
programa în şcoală şi vom face toate încercările intru aplicarea
ei; atunci va grăi de sine deosebirea şi superioritatea ei faţă
de cea veche din trecut.
După redactarea noui legi şcolare, golul simţit s'a umplut
acum prin noua programă, a cărei necesitate o aduse cu sine
timpul, gestul evolutiv cu principiiile lui noui.
Aceasta, este o dovadă, că trebue odată să rupem cu tre
cutul, conformându-ne spiritului timpului, Iar pentru noi aceasta
înseamnă un pas înainte spre ţinta idealului prefipt, unde dorim
a duce şi a vedea noua generaţie a neamului nostru, pentru care
ne jertfim.
(Solnoc-Dăbâca) I. C o c i o r v a
ANUNŢ
Titlul provizor No. 191 eliberat de Banca Învăţătorilor S. A.
Cluj despre 2 (două) acţii în valoare de 500 — (ciheisute) lei al
d-nei Eugenia Atadi n. Moga învăţătoare Cluj s'a perdut şi se
declară de nul şi nevalabil in mâna ori cui s'ar < ftâ.
Cluj, la 30 Aprilie 1925.
Eugenia Atadi n. Moga
Cronică.
î n v ă ţ ă m â n t u l p a r t i c u l a r . Ministrul Instrucţiunii Dl. D.
Anghelescu, a pregătit anteproectul învăţământului particular. îna
inte de a-i da forma definitivă, Dsa a avut o consfătuire cu
reprezentanţii minorităţilor, pentru a le ascultă dezideratele lor.
Dintre reprezentanţii saşilor au luat parte la aceasta consfătuire ;
Dr. Roth Schullerus şi Brautsch. La consfătuire au participat şi
Deputaţii ardeleni Dr. losif Popovici, Dr. Dumitra Lascu, Andrei
P, ra, Dr. Ion Matei, Dumitru Hancu. Anteproiectul de lege pre
vede la articolul 30, dispoziţia ca învăţătorii şi profesorii şcolilor
particulare se fie plătiţi cu lefuri cel puţin similare cu învăţătorii
aela scoale Statului. Reprezentanţii saşilor au cerut modificarea
< cestui Articol în senzul ca susţinătorii de şcoli particulare să fie
lăsaţi liberi a face înv o ala cu învăţătorii lor. Deputaţii români
au cerut menţinerea acestui articol, ba au mers mai departe, şi au
cerut ca învăţătorilor dela şcolele particulare i-ă-li se dea dreptul
a se inscrie la cassa pensiilor, să li se acorde favorul de călătorie
pe liniile C.F.R. In demonstrare au arătat, că nu se poate ingădui
ca bisericile minoritare să exploateze pe învăţătorii lor, dela cri
Statul cere să întrunească toate condiţii/e pentru a putea funcţiona
in învăţământ. Deputaţii români au mai cerut aceasta şi în mte-
lesul prestigiului corpului didactic, de toate gradele. Reprezentanţii
minorităţiilor au persistat şi după discuţii lungi in părerea şi
dorinţa lor — iar deputaţii români au făcut cunoscut DM Mi
nistru al Instrucţiunii, că nu vor votă in Cameră aceasta lege,
decât in forma originală, adică adoptându-se despoziţia ca in bătă
torii dela şcoli/e minoritare, sunt in drept să primească cel puţin
leafa pe care o primesc invăţătorii dela şcolile Statului.
încât ne priveşte aprobăm din inimă aceasta atitudine a
deputaţi/ar români şi desaprcbăm cu toată hoiărîrca punctul de
vedere al reprezentanţilor minorităţilor, ciri işi inchipuesc, că cari
ere de invăţători este şi astăzi o marfă de licitaţie, pe care se
străduesc să o cumpera cu un preţ cât mai mic. Si am dori, ca
cele spuse de deputaţii noştri cu privire ia discuţia in Cameră,
să se întâmpla întocmai.
No. 1 2 - 1 9 2 5 .
Convocare.
Comitetul central al Asociaţiunii învăţătorilor români
din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş, convoacă prin
aceasta adunarea generală extraordinară a A s o
ciaţiei, pe ziua de 17 Mai a. c. în Cluj, sala Pre
fecturii judeţene.
La ordinea zilei :
1. Deschiderea adunării la ora 10 a. m.
2. Raport asupra imobilului aflător în Cluj, Calea
Victoriei 60, recâştigat prin justiţie pentru Asociaţie, şi
hotărîre relativă la valorizarea lui.
3. Eventuale propuneri.
Fiind la ordinea zilei o chestiune de mare impor
tanţă pentru consolidarea Asociaţiei n >astre, invităm cu
insistenţă pe toate secţiile judeţene să participe prin cât
mai mulţi membri.
In cazul când pe ziua fixată nu se va prezenta nu
mărul suficient de membri, adunarea generală extra
ordinară se va ţinea în ziua următoare, adică 18 Mai
a c cu oricâţi membri vor fi prezenţi, conform art. 11
din statutele Asociaţiei.
Cluj, 15. Martie 1925.
Traian Şuteu Gavril Almaşianu
preşedintele Asociaţiei secretar general
Posta Redacţii şi Administraţiei.
A . Adam S u r d u c . Recensământul copiilor in vârstă d
şcoală primară 5—16 ani îl face primăria între 15 Aprilie şi 1.
Mai. Vezi ait 18. din Legea inv.
P . T . O r a d i a M a r e . Dupăcum suntem informaţi Legea
generală a pensiilor se va pune în aplicare în întregime cu
începere dela 1 Octomvrie a. c.
Mai m u l t o r a . Rugăm cu insistinţâ pe toţi acei colegi cari.
nu şi-au ach.tat abonamentul, să şi-1 achite cât mai îngrabă, spre
a putea plăti datoriile ce avem la tipografie.
Abonamente achitate
Azarie Circo Bucureşti 100 L, Emil Nedelbach Ogr. nou*
100 L, Pompeiu Dariu Rechitova 100 L, Societatea de lectură
G. Coşbuc Deva 60 L, Ion Bănuţiu Rupea 100 L, Augustin Maior
Aiud 50 L, Elvir Ciurea Fundata 150 L, Gh. Smâdu Arpaşul de
sus 270 L, Nic. Ceucea Draşav 130 L, Vasile Rob Băsăşti 100 L
loan I. Puscariu Mociul de j >s 10) L, Simion Dragomir Nocrih
100 L, Nic Bărbat Sercăiţa 150 L, Ilie Pustina Breza 150 L,
loan Ludoşan Vărsăud 100 L, Ion Simulescu Abrud 100 L, Ion
Roman Căila 210 L. Romul Densuşan Bistriţa 100 L, Nijeulae
Roşea Râuşor 150 L. Niculae Ţuţurea Beclean 150 L, Moise
Bârsan Beclean 150 L, Gh. Moldovan Şinca veche 150 L, Ion
Fâtu Şinca veche 150 L Candit Vulc Scoreiu 150 L, Aurora
Bătăcui Păgida 110 L, Ion Sângeorzan Feldru 100 L, Gregoriu
Neamţu Feldru 100 L, Harion Timoc Feldru 100 L, Harion Timoc
Feldru 100 L, Const. Giurginca Petnic 100 L, Gh. Jurchescu
Petnic 100 L Aurel Aldan Sălbăgel 110 L, Niculae Lateş M.
Ciuc 100 L, Direcţiunea şcoalei prim Mediaşul aurit 50 L, loan
Stoic. Orlat 100 L, Veturia Groze Sebeşul Săsesc 100 L, Iuliu
Coroiu Bistra 150 L, Direcţiunea şcoalei primare Gâtaia 100 L,
Gh Ghişoiu Calnic 100 L, Şcoala prim. Gătaia 320 L, Ant. Hos-
tinski Oraviţa monţ 100 L, Dum. Pandrea Ucea de sus 150 L,
Axente Judele Herâeni 150 L, Gh. Fetu Herseni 150 L, Ion Băi-
coiu Şinca nouă 150 L, Sidon Turcea Sinea nouă 150 L, Mateiu
Chiusdea Berivoii mici 150 L, Ion Micu Berivoii mici 50 L.
loan Santeu Pâclişa 100, Şcoala primară Sasca montană
100, Iancu Băcilâ Mehadia 100, Teodor Chindea Ge rgeni 150,
Sultana Cuilei Cohalm 120, Constantin Dop Hoghileag 100, Şcoala
primară Râşnov 100 Petru Sandru Lăpuşnicel 100, Erzilia G.
Polgar Mercina 100, Gh Doga Broşteni 100, Iustin Voidan Ver-
mes 100, Anton Gropsan Gârlişte 175, Ion Feldrihan Iad 100.
Gh. Boieru Arpaşul de jos 150, Gh. Bobanga Arpaşul de j s
150, Gh. Guga Râcăsdia 100, Lucreţia Flora Râhău 100, Gh.
Nuţiu Acmax 100, Petru Varvara Poiana Ampoiului 100, Şcoala