CURS 7 – FIZIOPATOLOGIA SERII ROȘII

1. ANEMIA reprezintă diminuarea numărului de eritrocite şi a concentraţiei de Hb.

Mai degrabă un sindrom decât o boală!

Clasificare:
Anemii prin scăderea producţiei eritrocitare datorită:
• Alterării sintezei de hemoglobină - anemia feriprivă
• Alterării sintezei de ADN – anemiile megaloblastice
• Deficit medular al funcţiei de eritropoieză – anemia aplastică
Anemii prin creşterea distrucţiei eritrocitare : anemiile hemolitice
Aceste modificări vor avea ca şi consecinţă apariţia hipoxiei (aport inadecvat de oxigen la nivelul ţesuturilor).
Manifestările clinice ale hipoxiei sunt:

• tahicardia,
• astenia,
• dispneea şi
• paloarea tegumentară.
I. Anemii prin scăderea producţiei eritrocitare

1. Anemia Feriprivă

Anemie caracterizată prin alterarea sintezei de hemoglobină datorită scăderii cantităţii totale de fier din organism.

Cea mai frecventă anemie de pe glob.

Lipsa fierului împiedică sinteza normală a Hb şi apar eritrocite de dimensiuni mici (microcite) ce conţin o cantitate
redusă de Hb (hipocrome)

Cauze:

• pierderi crescute prin hemoragii mici cronice (oculte): cancere digestive (stomac, colon !) la bărbaţi şi
menoragii (menstruaţii prelungite) sau metroragii (sângerări intermenstruale, ex. fibroamele uterine) la
femei – cauza cea mai frecventă
• creşterea necesarului de fier, la copii în perioada de creştere rapidă, în sarcină şi alăptare
• scăderea absorbţiei intestinale: gastrite cu aclorhidrie, rezecţii gastrice, alimentaţie cu chelatori de fier
(fitaţii din cereale, tanaţii din ceaiuri).

Absorbţia fierului necesită reducerea sa la fier feros (fierul feric nu se absoarbe) de către aciditatea sucului gastric,
fiind favorizată de vitamina C (acid ascorbic).

Tratamentul: corectarea cauzei şi administrarea de preparate de fier (oral în asociere cu vitamina C pentru creşterea
absorbţiei) până la refacerea valorii normale a hemoglobinei.

I. Anemii prin scăderea producţiei eritrocitare

2. Anemii prin alterarea sintezei de ADN datorită

Cauzele carenţei de vitamină B12:

 • Mucoasa gastrică produce o substanţă numită factor intrinsec, necesară pentru absorbţia vitaminei B12.
Lipsa factorului intrinsec: anemia pernicioasă
• scăderea absorbţiei intestinale : rezecţii,

Inflamaţii intestinale: scăderea aportului : alimentaţia strict vegetariană - rar

Tratamentul: toată viaţa cu injecţii intramusculare de vitamină B12.

I. Anemii prin scăderea producţiei eritrocitare

3. Anemii prin alterarea sintezei de ADN datorită carenţei de acid folic :

- scăderea absorbţiei intestinale : alcoolismul cronic – cauza cea mai frecventă

- medicaţia citostatică (methotrexat) – inhiba metabolismul folatului
- scăderea aportului: alimentaţia deficitară în vegetale
I. Anemii prin scăderea producţiei eritrocitare

4. Aplastică (Deficit medular al funcţiei de eritropoieză)

Distrugerea măduvei osoase hematogene de către

- toxine bacteriene,
- medicamente,
- radiaţii.

II. Anemii prin creşterea distrucţiei eritrocitare

1. Hemolitică

Liza prematură a hematiilor (Reducerea duratei de viaţă a globulelor roşii)

Poate apare în caz de

- anomalii ale hemoglobinei,

- incompatibilitate transfuzională,
- infecţie parazitară sau
- cauze autoimune.

În practică orice tip de anemie se diagnostichează prin :

- scăderea numărului de eritrocite circulante

- scăderea hemoglobinei (Hb)
- scăderea hematocritului (Ht) sub valorile normale

NUMĂRĂTOAREA ERITROCITELOR

Determinarea numărului de eritrocite şi leucocite per mL de sânge

Unul din cele mai uzuale teste şi o metodă screening şi de diagnostic foarte eficientă

Poate fi efectuat manual sau automat

2
Diverse afecţiuni pot avea un efect dramatic asupra numărului total de eritrocite sau asupra proporţiei relative de celule
sangvine.

HEMATOCRIT

- Procentul de sânge ocupat de eritrocite

- La ♂ este în jur de 46% (40%-54%)
- La ♀ este în jur de 42% (37%-47%)
o E mai mare la ♂ deoarece androgenii (testosteronul) stimulează sinteza de eritrocite, în timp ce
estrogenii NU o stimulează
- Se determină prin centrifugarea probei de sânge, astfel că elementele figurate se sedimentează
- Valori scăzute ale Ht indică o anemie,în timp ce valori crescute indică o policitemie = creşterea numărului de
eritrocite în circulaţie.

POLICITEMIA

Clasificare:

1. Policitemia primară/policitemia vera = afecţiune malignă.

2. Policitemiile secundare, mai frecvente, datorate hiperplaziei medulare compensatorii ca răspuns la hipoxia cronică.

- Hipoxia cronică: afecţiunile inimii şi ale plămânilor, sau în cazul persoanelor care trăiesc la mare altitudine
(unde aerul este sărac în oxigen).
- În aceste situaţii, eritropoietina produsă la nivelul rinichilor va stimula eritropoieza.
- Eritrocitoza va determina o creştere a vâscozităţii sângelui, ceea ce explică:
 HTA datorită rezistenţei crescute
 Tendinţa la hipercoagulare, cu formarea trombilor, ceea ce determină ischemie şi infarct.

GRUPELE SANGUINE

Sangele fiecarui om apartine unei anumite grupe sanguine.

La baza diferentelor dintre grupele sanguine stau substantele

chimice ale membranei hematiilor.

Sunt consecinţa prezenţei pe suprafaţa hematiilor a unor

proteine antigenice (notate A, B) denumite aglutinogene si
a prezenţei în plasmă a unor anticorpi (notaţi alfa, beta) şi
numiţi aglutinine.
Prezenţa acestor Ac si Ag este determinată genetic.

În sânge nu apar niciodată împreună şi aglutinina şi

aglutinogenul corespunzător.

Cunoaşterea grupelor de sânge este foarte importantă pentru realizarea transfuziilor, deoarece aglutinogenele nu trebuie
sa ajungă în contact direct cu aglutininele corespunzătoare (A cu alfa, respectiv B cu beta). În caz contrar, sangele
propriu al bolnavului considera sangele donatorului corp strain din cauza diferentelor chimice ce exista intre ele si va
distruge globulele rosii existente in celalalt, asemanator bacteriilor, iar viaţa pacientului ce a suferit transfuzia este în
pericol.Tot pe suprafaţa hematiilor, la cca. 85% din indivizi sunt prezente antigenele sistemului Rh. Aceşti indivizi sunt

3
denumiţi Rh pozitivi. 15% din indivizi nu au antigenele sistemului Rh, aceştia fiind Rh negativi.Cunoaşterea caracterului
Rh este importantă atât în transfuziile sanguine cât şi în cazul gravidelor care sunt Rh negative, cu făt Rh pozitiv.

În cazul sistemului Rh, în plasma nu există spontan anticorpi, dar atunci când sângele unei persoane Rh negative ajunge
în contact cu sânge Rh pozitiv în organismul Rh negativ se vor forma anticorpi anti-Rh. Dacă persoana Rh- suferă o
transfuzie cu sânge Rh+ (sau în cazul unei femei Rh- cu făt Rh+) apare o reacţie între anticorpii anti-Rh din plasmă şi
antigenele Rh de pe suprafaţa hematiilor, care determină hemoliza cu anemie gravă.

Eritroblastoza fetală: forma de anemie hemoltica

- formă de anemie hemolitică

- Apare când o mamă Rh- are un prim copil Rh+. În timpul
naşterii, placenta se rupe, iar sângele copilului se amestecă cu
sângele mamei. Acest lucru va sensibilza mama la antigenul Rh
şi va avea ca şi consecinţă producerea de anticorpi anti-Rh.
- Primul copil nu se află în pericol – este deja născut.
- Totuşi, dacă mama are un al doilea copil Rh+, anticorpii ei
anti-Rh vor traversa placenta şi vor ataca eritrocitele fetale.
Aceasta este eritroblastoza fetală (sau boala hemolitică a nou
născutului)
- Copilul devine anemic şi hipoxic; fără transfuzii sangvine apar
leziuni cerebrale şi moartea copilului.

FIZIOPATOLOGIA GLOBULELOR ALBE

(LEUCOCITELE). Modificări cantitative

Leucopenia - scăderea numărului de leucocite sub 5.000/mm3.

1. Granulocitopenia = scăderea numărului de polimorfonucleare

determinată de:
• administrarea unor medicamente: cloramfenicol,
anticonvulsivante, antitiroidiene
• expunerea la radiaţii X
• neoplasme în urma tratamentului citostatic
2. Limfopenia = scăderea numărului limfocitelor circulante
(rar).
• se poate întâlni în condiţiile de mai sus şi uneori după
administrarea de corticosteroizi.
3. Leucocitoza - creşterea numărului de leucocite peste
10.000/mm3.
• Cauze: leucocitoza este asociată cel mai adesea infecţiilor sau
inflamaţiilor. În funcţie de tipul celular implicat, se disting:
3.1. Neutrofilia = creşterea PMNn:
• infecţii bacteriene acute,
• inflamaţii acute,
• infarctul miocardic
• stările de stress (eliberarea de catecolamine).

4
 3.2. Eozinofilia = creşterea eozinofilelor:
• afecţiunile alergice,
• reacţiile alergice medicamentoase
• parazitozele.
3.3. Limfocitoza = creşterea limfocitelor.
• se asociază infecţiilor virale acute, bacteriene cronice şi bolilor auto-imune.

FIZIOPATOLOGIA GLOBULELOR ALBE (LEUCOCITELE). Modificări calitative: leucemii

Definiţie : afecţiuni maligne mortale caracterizate prin proliferarea necontrolată a precursorilor leucocitari la nivelul
măduvei hematogene de unde celulele trec în sânge şi infiltrează ţesuturile şi organele.

Manifestări :

Proliferarea celulelor leucemice împiedică formarea celorlalte linii celulare, ca urmare în sângele periferic:

• anemie
• trombocitopenie cu risc de hemoragii
• leucopenie cu risc de infecţii recurente grave (deoarece leucocitele chiar dacă sunt multe, sunt celule canceroase
incapabile de apărare)
• Se asociază distrucţie celulară crescută cu metabolism celular accelerat cu scădere ponderală importantă.

Cauzele leucemiilor sunt puţin cunoscute. Sunt implicaţi :

• factori genetici
• factori de mediu: radiaţii ionizante, substanţe chimice (azbest), medicaţia citostatică şi imunosupresoare.
• vir: Epstein Barr, HIV, HTLV («Human T Cell Leukemia Virus»)

Clasificare :

• În funcţie de tipul celular care proliferează:

• leucemie mieloidă în care proliferează granulocitele
• leucemie limfocitară în care proliferează limfocitele
• În funcţie de evoluţie:
• leucemii acute în care proliferează elementele tinere, imature (blaştii) seriei respective.
• leucemii cronice în care proliferează elementele mature.

LEUCEMII ACUTE

• debut brusc, evoluţie rapidă, prognostic sever (deces în câteva luni în lipsa tratamentului)
• proliferarea formelor celulare imature, blastice - precursorii seriilor mieloidă sau limfoidă la nivel medular cu blocarea
diferenţierii şi a maturării celulare
• infiltrarea rapidă a măduvei hematogene cu suprimarea hematopoiezei normale şi apariţia insuficienţei medulare
manifestată prin:
o anemie severă rapid instalată şi cu evoluţie progresivă
o granulocitopenie cu sindrom infecţios
o trombocitopenie cu sindrom hemoragipar
1. LEUCEMIE MIELOIDĂ ACUTA
• proliferarea malignă a precursorilor seriei mieloide - granulocitare

5
 • la orice vârstă - predilecţie la adulţi tineri
2. LEUCEMIE LIMFOIDĂ ACUTĂ
• proliferare malignă a limfoblaştilor în măduva osoasă şi ţesutul limfoid
• prezenţa constantă a adenopatiilor
• cu predilecţie la copii : incidenţă maximă la 3 – 4 ani

LEUCEMII CRONICE

• debut insidios, evoluţie mai lentă, prognostic rezevat

• proliferarea şi acumularea într-o primă fază a celulelor leucemice bine diferenţiate, de tip matur
• infiltrarea lentă a măduvei hematogene cu instalarea progresivă a sindromului anemic, infecţios şi
hemoragipar.

Tipuri celulare

• leucemia mieloidă (granulocitară) cronică

• leucemia limfoidă cronică

Principii terapeutice

• Scopul tratamentului este de a induce remisiunea cu ajutorul diferitelor combinaţii de medicamente

citostatice: curele chimioterapice.
• Remisiunea se caracterizează prin diminuarea sau absenţa simptomelor clinice, ameliorare care este
temporară şi nu este sinonimă cu vindecarea.
• Singura terapie curativă este transplantul medular.

LIMFOAMELE

Definiţie: neoplazii ale limfocitelor şi ale precursorilor lor, caracterizate prin prezenţa unor tumori solide, predominant
ganglionare; altă caracteristică este lipsa limfocitelor maligne în circulaţia periferică.

Etiologia: necunoscută, dar se presupune rolul infecţiilor virale şi al factorilor genetici.

Clasificare : limfomul Hodgkin şi limfoamele non-hodgkiniene.

Patologia - legată de infiltraţia malignă a ganglionilor, a splinei, a măduvei osoase şi a altor organe.

Infiltraţia masivă a acestor organe determină tulburări asupra funcţionalităţii lor.

Tratamentul: chimioterapeutic şi radioterapeutic.

FIZIOPATOLOGIA TROMBOCITELOR. COAGULOPATIILE

1. Hemofilia A şi B - cea mai cunoscută tulburare de coagulare.

• deficitul genetic ai anumitor factori ai coagulării

• au trasmitere genetică de la mamă la făt
• Cauza hemofiliei este lipsa unui factor de coagulare:
o factorul VIII – HEMOFILIA A (cea mai frecventă)
o factorul IX – HEMOFILIA B.

6
Caracteristică: apariţia unei perioade de latenţă de câteva ore între traumatism şi hemoragie (deoarece hemostaza
primară este normală)

Hemoragiile: după un traumatism minor/spontan sub formă de:

• echimoze,
• hematoame subcutanate sau intramusculare,
• hemartroze recurente (! Caracteristice, duc la anchiloze)

Tratamentul: În prezent bolnavii sunt tratați eficient, cu plasmă proaspătă şi cu produse care conţin factorul VIII/IX,
extrase din plasma sanguină.

2. Sindroamele hemoragice din carenţa de vitamina K

• vitamina K este o vitamină liposolubilă, care intervine în sinteza hepatică a 4 din factorii coagulării (II, VII,
IX, X)
• în carenţa de vitamina K este perturbată activarea protrombinei

cauzele carenţei de vitamina K

• deficit de absorbţie (determinată de absenţa sărurilor biliare în intestin în icterul mecanic)

• deficit de sinteză (prin administrarea de antibiotice care distrug flora bacteriană intestinală)
• deficit de utilizare
• prin administrare de anticoagulanţi cumarinici = antagonişti ai vitaminei K
• afecţiunile hepatice

MEDICAMENTAȚIE ANTITROMBICĂ

• Anticoagulante
• Fibrinolitice
• Antiagregante plachetare

I. Anticoagulantele

Împiedică coagularea sângelui acţionând asupra diferiţilor factori ai coagulării

a) directe

- heparina standard – acţiune antitrombinică (o folosim în tromboza venoasă profundă sau în embolia pulmonară)
- heparina cu greutate moleculară mică (FRAXIPARINE, CLEXANE) inhibă anumiţi factori ai coagulării şi
inhibă şi anumite funcţii plachetare (scade vâscozitatea sângelui)

b) indirecte

• - antivitaminele K – anticoagulante cumarinice – TROMBOSTOP, WARFARINA

II. Fibrinoliticele

Produc liza rapidă a trombilor şi recanalizarea vasului obstruat

• activează direct/indirect plasminogenul

• le folosim în tromboze acute, embolii pulmonare acute, infarct miocardic (STREPTOKINAZA, UROKINAZA)

7
 III. Antiagregantele plachetare

• împiedică sau reduc formarea trombilor plachetari prin inhibarea diferitelor funcţii plachetare
• ASPIRINA (inhibă sinteza de Tromboxan A2)
• DIPIRIDAMOLUL (stimulează sinteza de prostacicline)P