Tudor Arghezi - Hotul (Cartea-Cu-Jucarii)

Hoțul
vol. „Cartea cu jucarii”

de Tudor Arghezi
În cutia cu pălării vechi, sta un urs, de catifea. Dacă nu era galben ca floarea soarelui, el ar fi fost fioros, şi
podul întreg ar fi tremurat de frica lui. Aveam în pod doi berbeci năpârliţi, trei vaci fără picioare şi un
armăsar, care sta în pod fiindcă era de lemn şi vopsit cu pensula verde. Dar ursul era galben, şi culoarea
aita micşorează seriozitatea lucrurilor, nu sperie pe nimeni şi au luat-o florile pentru ele. Şi mai avea ursul
doi ochi de sticlă, care se uitau drept în tavan. Domnişoara cusătoreasă, îmbrăcând ursul din şase petice
croite frumos, cred că s-a înşelat când a trebuit să-i pună şi ochii, greşind cutia ochilor de urs şi luând,
dintr-altă cutie, doi ochi de porumbel. Un urs se cere încruntat: ursul nostru din pod se uita cu bunătate.
Ursul stătuse jos, în casă, doi ani întregi şi ajunsese atât de stricător, încât am fost nevoit să-l pui deoparte,
în singurătate, şi el s-a trezit în cutia de pălării, numai după ce încercasem zadarnic fel de fel de mijloace
de îndreptare.
Croind ursul din faţa unei scurteici, moştenită de la o cucoană bunică, croitoreasa nu se gândise că, fără să
vrea, îi dă, prin potrivirea mădularelor, nişte năravuri; pe care nici scurteica, nici catifeaua nu le avuseseră
în timpul lor. Tatăl urşilor, care umblă nevăzut prin lume şi îngrijeşte în munţi de copiii lui, săpându-le
peşteri, răsturnând iarna câte un pietroi pe bârloage, spălându-i în somn, pieptănandu-i şi tăindu-le
unghiile cu un ferăstrău de argint, face ce face şi trece şi pe la ursul de pâslă, pentru copii, şi le dă câte un
crâmpei de nărav.
Ursul nostru se nărăvise să fure, şi nu fura altceva decât bomboane, ciocolată, dulceaţă, fructe si rahat.
Când Tătutu aducea o cutie cu lucruri dulci, ursul mirosea şi golea numaidecât cutia, fără să-1 vadă
nimeni.
- Cine a mâncat ciocolata ?
- U'su, răspundea băiatul, ridicând din umeri. Nu mai e.
- Dar cutia cu bomboane englezeşti ?
- U'su, răspundeau fata şi băiatul.
Îl văzuseră amîndoi. L-au prins de câteva ori cu cutiile în braţe fugind subt canapea. L-au şi bătut. Odată
i-au rupt o ureche de bumbac. De doi ani de zile, ursul a mâncat toată dulceaţa de zmeură şi de chitră,
caisele verzi, nucile, şerbetul. Însă el nu mânca tot borcanul, lua câte puţin, ca să nu se cunoască, scotea
câte un pumn de bomboane, câteva bucăţi, şi le mânca pe toate cu încetul.
Aşa s-a făcut că am trimis hoţul în pod, ca să-l pedepsim şi să cruţăm dulceţurile copiilor. Însă el fură şi
acum. Vine din pod. Noi nu l-am întâlnit niciodată pe scară, se fereşte de noi, însă copiii l-au văzut de mai
multe ori cum vine, cum deschide dulapul, cum desface borcanele şi cutiile, cum le goleşte şi cum fuge
îndărăt. De copii, ursul nu vrea să se ferească. Strămutarea lui în pod a fost cu atât mai binevenită cu cât
învăţase de la urs să mănânce zahăr şi mielul cu părul creţ. Şi de la miel a învăţat şi mingea să pape
dulceaţă furată, cofeturi, cozonac şi prăjituri. Ba mi se pare că ursul niciodată nu a mâncat ce mănâncă
acum toate mingile, care înconjoară borcanele şi cutiile şi sug din ele tot.
Tătuţu nu bate ursul, nici mielul, nici mingile, pentru că el ştie că trebuie sâ crească, şi lasă dulapurile
descuiate, cutiile cu capacul niţel ridicat, borcanele cu ţipla nelegată, pentru că mingile nu au degete ca să
dezlege sfoara şi să descuie dulapul.
Totuşi, într-o zi, Tătuţu o să se puie la pândă, chiar în dulap. Când ursul şi mielul vor veni cu linguriţa în
lăbuţă ca să se înfrupte, o să-l găsească pe Tătuţu între borcane. Şi atunci, nu ştiu care din trei va fugi mai
repede, speriat: mielul, ursul ori Tătuţul.
1
Stupul lor E ghiocul tau, fetică
vol. Prisaca Eşti, pe lumea de subt cer,
de Tudor Arghezi Cel mai mare inginer.
Stupul lor de pe vâlcea Pe-ntuneric, făr' să ştii,
Stă păzit într-o broboadă Ai făcut bijuterii
De trei plopi înalţi, de nea, Şi minuni în toată clipa
Pe o blană de zăpadă. Cu musteaţa şi aripa.
Şi, cum ştii, muncind, să taci,
Prisăcarul le-a uitat, Nu te lauzi cu ce faci.
Şi-a căzut și peste ele
Iarna, grea ca un plocat, Tâlharul pedepsit
Cu chenar de peruzele. vol. Prisaca
de Tudor Arghezi
Înlăuntru însă-n stup Într-o zi, prin asfinţit,
Lucrătoarele sunt treze Şoaricele a-ndrăznit
Şi făcând un singur trup Să se creadă în putere
Nu-ncetează să lucreze. A prada stupul de miere.
Că niciuna n-a muncit El intrase pe furiş,

Pentru sine, ci-mpreună Strecurat pe urdiniş,
Pentru stupul împlinit Se gândea că o albină-i
Cu felii de miere bună. Slabă, mică şi puţină,
Pe când el, hoţ şi borfaş,
Fetica Lângă ea-i un uriaş.
vol. Prisaca
de Tudor Arghezi Nu ştiuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul
Ce duh ai şi ce putere. Şi-şi pusese-n cap minciuna
Să-mpleteşti ceara cu miere, Că dă-n stup de câte una.
De la floarea din grădină,
Ostenită de albină? Roiul, cum de l-a zărit
Tu aduni de pe meleaguri, C-a intrat, l-a copleşit.
Pentru stupi şi pentru faguri, Socoteală să-i mai ceară
Pulberi, rouă, stropi şi leacuri, Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,
Poate că de mii de veacuri. De la bot până la coadă
Ca din lână, ca din ace, Tăbărate mii, grămadă,
Ţesi reţeaua de ghioace, Şi l-au strâns cu meşteşug,
De celule-n care pui Încuiat ca-ntr-un coşciug.
Mierea dulce şi un pui.
Scule, numere, cântare Nu ajunge, vream să zic,
Au pus la măsurătoare Să fii mare cu cel mic,
Ca-ncăperea cea mai mare Că puterea se adună
În găoacea cea mai mică Din toţi micii împreună.
Uite vine Moș Crăciun vol. Baba Iarna intră-n sat

2
de Otilia Cazimir Noapte rece și albastră
Prin nămeți, în fapt de seară, Ies copiii la fereastră,
A plecat către oraș Să se uite cum coboară,
Moș Crăciun c-un iepuraș Prin troianul uriaș,
Înhămat la sănioară. Moș Crăciun c-un iepuraș
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul crește… Pentru tine, primăvară!
Cu urechile ciulite vol. Baba Iarna intră-n sat
Iepurașul se grăbește. de Otilia Cazimir
Şiruri negre de cocoare,
Uite-o casă colo-n vale, Ploi călduţe şi uşoare,
Cu ferestre luminate. Fir de ghiocel plăpând,
Moșul s-a oprit din cale, Cântec îngânat în gând,
Cu toiagu-n poartă bate: Sărbătoare…
- Bună seara, bună seara! Zumzet viu prin zarzări. Oare

Iaca, vin cu sănioara Cântă florile la soare?
Și cu daruri proaspete. Că pe crengi de floare pline
Bucuroși de oaspete? Nu ştii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?...
- Bucuroși, bucuroși,
Strigă glasuri de copii. Pentru tine, primăvară,
Moșule, de unde vii? Care-aduci belşug în ţară,
- Iaca, vin din moși-strămoși, Care vii,
Încărcat cu jucării! Peste câmpii,
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!
Cu penetul ca sideful
vol. Poezii
de Mihai Eminescu
Cu penetul ca sideful
Strălucește-o porumbiță,
Cu căpșorul sub aripă
Adormită sub o viță.
Și tăcere e afară.
Luminează aer, stele.
Mută-i noaptea, numai râul
Se frământă-n pietricele.

Tudor Arghezi - Hotul (Cartea-Cu-Jucarii)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tudor Arghezi - Hotul (Cartea-Cu-Jucarii)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tudor Arghezi - Hotul (Cartea-Cu-Jucarii)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hoțul

vol. „Cartea cu jucarii”

Că niciuna n-a muncit El intrase pe furiş,

Uite vine Moș Crăciun vol. Baba Iarna intră-n sat

- Bună seara, bună seara! Zumzet viu prin zarzări. Oare

S-ar putea să vă placă și