Consilierea Clientului - Auz Xiliar Curricular
Consilierea Clientului - Auz Xiliar Curricular
Consilierea Clientului - Auz Xiliar Curricular
1
1. NOTĂ INTRODUCTIVĂ
Modulul Consilierea clientului face parte din cultura de specialitate pentru domeniul de pregătire
de bază Estetica şi igiena corpului omenesc, clasa a IX-a liceu tehnologic/Scoala profesionala şi
asigură pregătirea pentru calificarea de nivel 4 :Coafor stilist , respective nivel 3 (Scoala profesionala)
Frizer- coafor- manichiurist- pedichiurist.
Numărul de ore alocat acestui modul este de 72 ore teorie, conform planului de învăţământ.
2. PLANUL DE EVALUARE
Nota 6 S 19,S36 Evaluare elevi aflați în situație de corigență, prin lucrări scrise concepute pe
baza standardului minim de promovare
3
Următoarea listă de termeni vă va fi folositoare la absolvirea unităţilor de competenţă specifice
modulului ,,Consilierea clientului”. Dacă mai găsiţi şi alţi termeni care nu sunt incluşi, adăugaţi-i la sfârşitul acestei
liste.
Cuticulă- stratul extern protector al firului de păr, format din celule suprapuse ca ţiglele unui acoperiş.
Cortex- stratul mijlociu al firului de păr, format din microfibrile dispuse în snopuri.
Melanină- pigmentul care dă culoare pielii şi firului de păr. Este produs de celulele melanice.
Sebum- grăsime secretată de glandele sebacee, anexe ale firului de păr, care are rolul de a unge şi proteja firul de păr
şi de a-i conferi strălucire.
Keratină- proteina specifică pielii şi părului. Asigură rezistenţa şi elasticitatea acestora.
Descuamaţie- desprinderea celulelor moarte din stratul cornos, superficial al pielii.
Dezinfecţie- este procedura care se aplică după curăţarea ustensilelor şi se realizează cu produse şi substanţe
chimice, în scopul distrugerii germenilor microbieni.
Alopecie- boală manifestată prin căderea părului pe anumite zone sau pe toată suprafaţa capului (chelie)
Produs de condiţionare- produs cosmetic folosit în scopul îngrijirii şi îmbunătăţirii aspectului şi stării de sănătate a
firului de păr
Produse de styling- reprezintă produse cosmetice utilizate la realizarea, finisarea şi fixarea coafurilor.
Prospect- listă ataşată unui produs, care cuprinde ingredientele, compoziţie, mod de utilizare, efecte, precauţii
specifice produsului respectiv.
Patologic- care se referă la stare de boală.
4
Rezultatul învăţării 1: Examinarea pielii
STRUCTURA PIELII
D.p.v. histologic, pielea este alcatuita
din trei straturi principale:
1. Epidermul – stratul superficial
2. Dermul – stratul mijlociu
3. Hipodermul – stratul profund
1. EPIDERMA
5
Stratul cel mai superficial al pielii, prezinta o grosime
variabila in diferite regiuni ale pielii (aproximativ 0,1-
1 mm). Din pdv histologic, epiderma este un epiteliu
pluristratificat, aflat intr-o permanenta reinnoire,
proces numit TURN-OVER EPIDERMIC care se
deruleaza in cca.24-30 zile, eliminandu-se cca.3-5g de
celule moarte pe zi. Celulele superioare ale epidermei
se regenereaza continuu. Pe masura ce se produc noi
celule, celulele din stratul bazal al epidermei se
deplaseaza spre suprafata, mor si acumuleaza o
proteina – keratina.
Keratina, proteina din care parul si unghiile sunt
formate, confera o mare parte din rezistenta pielii (la
uzura si rupere) si face pielea impermeabila.
Epidermul este separat de derm prin
membrana bazala si este structurat pe 5 straturi:
1) Stratul bazal sau germinativ (sau
generator): numit asa pentru ca aici iau nastere toate
celulele epidermului. Este asezat pe menbrana bazala
si este format dintr-un singur rand de celule cilindrice
inalte, bogate in ribozomi (sinteza proteica
pronuntata).Diviziunile frecvente din celulele acestui
strat asigura regenerarea epidermului. Printre celulele
cilindrice se afla intercalate si celule stelate numite
melanocite ce secreta un pigment numit melanina
(care da culoare pielii si are rol fotoprotector).Dupa
secretie, pigmentul melanic este transferat din
melanocite in celulele cilindrice care-l depoziteaza. La
rasa neagra melanocitele se gasesc in toate cele cinci
straturi ale epidermului.
2) Stratul Malpighi (sau spinos): alcatuit din 6-
12 randuri de celule poligonale strans legate intre ele
printr-o retea fibrilara (fibrile asemanatoare cu niste
spini) tonofibrile.
3) Stratul granulos alcatuit din 1-5 randuri de celule
fusiforme, usor latite care contin in citoplasma, granule
de KERATO-HIALINA si nucleu pe cale de
degenerescenta.
4) Stratul lucid ( lucidum) apare la microscop
clar, alcatuit din celule turtite dispuse pe mai multe randuri, cu citoplasma omogena si transparenta datorita
ELEIDINEI (derivate din keratohialina), substanta care confera epidermului proprietati de impermeabilitate, absorbtie
selective si suplete. Nucleul celulelor este degenerat si foarte putin vizibil
5) Stratul cornos este alcatuit
din mai multe randuri de celule plate
cheratinizate, lipsite de nucleu. In
partea cea mai superficiala, celulele
devin slab unite intre ele, se desprind si
cad sub forma de solzi sau pelicule ( se
descuameaza, exfoliaza), de aceea se
numeste stratul disfunct sau exfoliativ.
6
II. DERMUL – membrana conjunctiva densa , situat sub epiderm, 1 mm grosime, confera pielii pliabilitate,
elasticitate si tonicitate. Are rol de protectie mecanica si capacitate de retinere a apei. Reprezinta stratul uniform al
pielii si este situat intre epiderm si hipoderm. Din punct de vedere structural,dermul este format din substanta
fundamentala, fibre conjunctive( de colagen, reticulina si elastina) si elemente celulare(
Aceste elemente sunt dispuse pe doua straturi:
- dermul superficial (stratul papilar)
- dermul profund (corionul)
a) Stratul papilar – este separat de epiderm printr-o membrana sinuoasa cu proeminente cilindro conice numite
PAPILE DERMICE. Papilele dermice sunt separate intre ele prin prelungiri ale epidermului numite creste
interpapilare.
b) Dermul profund (corionul) sau stratul reticular este format dintr-o retea de fascicule de fibre elastice si colagene
dispuse in toate sensurile ,celule conjunctive ,vase sangvine, vase limfatice si terminatii nervoase libere cu rol
receptor ca :
- corpusculi Meisner specializati in receptionarea
excitatiilor tactile de atingere.
- corpusculi Krause specializati in receptarea
senzatiei de rece.
- corpusculi Pacini specializati in receptarea
senzatiilor tactile de presiune.
Alaturi de aceste elemente caracteristice, in structura
dermului se gasesc glande sebacee, canalele excretoare
ale glandelor sudoripare si foliculii pilosi. Dermul este
caracterizat printr-o mare elasticitate, cu rol protector al
pielii.
III. HIPODERMUL sau tesutul subcutanat, stratul cel mai profund al pielii este alcatuit din:
1) tesut conjunctiv lax, format din fibre orientate paralel cu suprafata pielii si bogat in celule adipoase
2) glomerulii glandelor sudoripare
3) reteaua vasculara si limfatica subcutanata
4) receptori nervosi ca
5) bulbii firelor de par
Stabiliti valoarea de adevar a propozitiilor de mai jos si notati in dreptul lor litera A daca sunt adevarate si F daca
sunt false.
1.La nivelul stratului generator al epidermei are loc procesul de descuamare a pielii.
2.Melanina este proteina specifica pielii si ii confera acesteia rezistenta si elasticitate
3.Functia de protectie impotriva radiatiilor solare este specifica pielii si se realizeaza prin procesul de
melanogeneza.
4.Turn-over-ul epidermic este un proces ce sta la baza reinnoirii celulare la nivelul pielii.
7
FUNCȚIILE PIELII
Fișă de documentare
Pielea umana este mai mult decat o patura elastica de celule epiteliale care acopera muschii
corpului, sangele si oasele. Este un organ dinamic care are o multime de functii. Datorita
alcatuirii ei variate, pielea are mai multe roluri si anume:
1.Rol protector Separa organismul de mediul inconjurator si-l apara de o serie de influente
externe.
Stratul cornos, datorita keratinei, fiind impermeabil opreste evaporarea lichidelor din tesuturi cat
si patrunderea in organism a substantelor din mediul extern. Totusi stratul cornos permite absorbtia unor substante
medicamentoase incorporate in grasimi. Stratul cornos prin descuamare continua indeparteaza si germenii.
La actiunea agentilor chimici se mai opune si sebumul de pe suprafata pielii plus secretia sudorala impreuna cu
care formeaza asa numitul film hidrolipidic care functioneaza ca o emulsie protectoare.Invelisul acid al pielii
indeplineste o varietate de functii protectoare. Pielea neutralizeaza unele substante iritante cu care vine in contact.
(Exemplu: substante acide sau bazice, daca insa contactul cu acestea nu este prea indelungat)
2) Rol fotoprotector Pielea apara organismul impotriva radiatiilor din mediul extern prin sistemul de absorbtie al
melanocitelor din stratul bazal al epidermului care sintetizeaza pigmentul pielii numit melanina (proces numit
MELANOGENEZA).Aceeasi proprietate este datorata si keratinei care confera stratului cornos proprietati de difuzie
si reflexie fata de radiatiile solare proiectate la suprafata pielii.Melanina, prin sistemul de absorbtie al melanocitelor,
absoarbe radiatiile solare care au reusit sa strabata stratul cornos. De aceea, melanina creste dupa expunerea la soare
(pielea se pigmenteaza, se bronzeaza.).
Sub influenta razelor ultraviolete se formeaza in piele vitamina D, care influenteaza metabolismul sarurilor de Ca 2+
jucand un rol important in osteogeneza.
3) Rol termoreglator (1-fig)Pielea ajuta la controlul temperaturii interne. Cand este frig, vasele de sange se contracta,
pentru a diminua pierderile de caldura in mediu. Cand este cald, aceste vase se dilata, eliberand energie. In plus
glande dn piele elimina transpiratie, care absoarbe caldura si se evapora racind suprafata corpului.
-termoreglare prin vasoconstrictie cand temperatura mediului scade si vasodilatatie cand temperatura mediului creste.
4)Rol de organ de simt Pielea este si o suprafata senzoriala. Nervurile senzoriale din piele functioneaza ca senzori de
presiune care transmit informatii la creier.
Este un vast organ de simt datorita numerosilor receptori pentru sensibilitate tactila, termica si dureroasa. Alti senzori
din piele detecteaza durerea, caldura si frigul . Pielea este suprafata de contact a corpului cu lumea inconjuratoare.
5) Rol excretor -
participa intr-o mica
masura la respiratie
( prin piele este
eliminate o cantitate de
CO2). Prin sudoarea
secretata, pielea ajuta
la eliminarea
surplusului de apa,
saruri minerale, NaCl,
uree, creatinina,
amoniac,, acid uric,
acid lactic, etc.
6) Rol secretor
-secreta sudoarea cu
rol depurativ
-secreta sebumul cu
rol lubrefiant
7) Rol imunologic -
datorita prezentei la
nivelul dermului si
epidermului a unor
celule cu rol in
răspunsul imunitar.
Tipurile de ten, ca de altfel orice caracteristica a organismului uman, sunt definite de doi
factori cauzali:
factori ereditari- intelegem suma tuturor proprietatilor mostenite pe cale genetica de
la ancestori;
factori externi- sunt mult mai numerosi si se definesc ca fiind totalitatea elementelor
care actioneaza asupra calitatii pielii si a tenului si care nu sunt de natura genetica. Ei
pot fii: modificari hormonale, alimentatie, caracteristici de mediu, climat, stres.
Intre organism si piele exista o legatura foarte stransa, orice disfunctie organica este reflectata pe fata.
CLASIFICARE
Din punct de vedere al caracteristicilor principale,se pot distinge urmatoarele tipuri de ten:
TEN NORMAL
TEN USCAT
TEN GRAS
TEN MIXT
CARACTERISTICI
10
Rezultatul învăţării 1: Examinarea pielii
CALUS. CLAVUS
Fișă de documentare
Calusurile și bătăturile (clavus) reprezintă acele zone ale pielii alcătuite din conglomerate de
tegument întărit, îngroșat și mort. Acestea se formează în vederea protejării pielii și a altor structuri
aflate sub piele de fricțiune, diferite presiuni sau traumatisme. Aspectul lor este unul destul de
neregulat, rugos.
Localizarea calusurilor este, de regulă, pe picioare sau pe mâini, ele putând apărea, de asemenea, în
orice loc al pielii în care este exercitată o anumită presiune, cum sunt, de pildă, genunchii sau
coatele. Pe mâini, calusurile apar, de obicei, în zona de la baza degetelor. Acestea sunt nedureroase și, în mod curios,
ele pot fi niște structuri chiar utile în cazul anumitor persoane. De pildă, în cazul dulgherilor, calusurile situate pe
mâini pot proteja împotriva abraziunilor sau tăieturilor la care aceștia pot fi supuși, în cadrul muncii lor. Jucătorii de
tenis pot dezvolta astfel de formațiuni în palme, formațiuni care le vor proteja mâinile de presiunea exercitată de
mânerul rachetei sau de frecarea cu acesta. Bătăturile (clavus) apar în zona de fricțiune a degetelor unele cu altele.
TRATAMENT:
Reducerea mărimii bătăturii sau calusului prin înmuierea acestora în apă călduță, ulterior folosindu-se piatra
ponce pentru eliminarea delicată a pielii moarte (in nici un caz, bătătura sau calusul nu vor fi tăiate)
Purtarea de încălțăminte care să fie potrivită și destul de încăpătoare, având, totodata, botul mai lat (astfel, se
va putea impiedica aglomerarea degetelor de la picioare, iar presiunea exercitată pe bătături va fi una mai scăzută)
Tratamentul chirurgical. La astfel de operații se va apela doar în cazul în care alte tratamente au dat greș și nu
au rezolvat problema.
11
NOȚIUNI DE PATOLOGIE A PIELII
Fișă de documentare
Pielea reprezintă cel mai mare și mai complex organ al organismului, acționând ca o barieră de
protecție și separând organele interne de mediul exterior. Fiind un organ extrem de expus factorilor
de mediu nocivi dar și influenței stării de sănătate și îngrijire a organismului, sănătatea pielii poate
fi deseori afectată , astfel:
1. FACTORI FIZICI:
Temperaturile scăzute → degerături, ridicate → arsuri, îndeosebi asociate cu umiditatea, uscăciunea
și cu vântul;
Radiațiile : lumina solară, razele rontgen, radiul → arsuri, cancere de piele;
2. FACTORI MECANICI:
Obiecte ascuțite, dure, contondente → înțepături, zgârieturi, echimoze (vînătăi);
3. FACTORI CHIMICI:
Medicamente și substanțele organice de origine animală, vegetală, cu care pielea intră în contact →
dermatite de contact, iritații, alergii
Substanțe acide → arsuri
4. FACTORI BIOLOGICI:
Microorganisme patogene: bacterii (piodermite – stafilococii si streptococii cutanate), virusuri (viroze
cutanate sau dermatoviroze), ciuperci microscopice ( micoze cutanate), paraziți (păduchi, căpușe,
sarcoptul râiei).
VIRUSURILE
Proprietăți generale
Virusul este un agent patogen inframicrobian, invizibil la microscopul optic, care se reproduce numai în
interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase numite
viroze.
Virusurile reprezintă cea mai simplă formă de viață, acelulară, ocupând
o poziție limitrofă între viu și neviu. Sunt considerate ființe vii întrucât
dispun de material genetic și se autoreproduc. Spre deosebire de celelalte
forme de viață, nu consuma hrană și nu produc energie.
Dimensiune :Virusurile cu importanță chimică au dimensiuni cuprinse
între 20-300 nm .
Forma : Prin examinare la microscopul electronic, virusurile prezintă o
diversitate de forme:
-Sferică (virusurile gripale, virusurile paragripale,
adenovirusurile)
- Paralelipipedică (proxvirusurile)
- De cartuș (virusul rabic)
- De spermatozoid (bacteriofagul)
- De bastonaș (virusul mozaicului tutunului)
Fig. Virusul herpetic
Structură
Ca structură, virusul este o particulă submicroscopică,
alcătuită din:
parte centrală numită genom viral, format din
material genetic, care poate fi ADN sau ARN
teacă sau înveliș protector de natură proteică,
numită capsidă. Capsida și genomul viral alcătuiesc
nucleocapsida. La virusurile mai complexe mai
12
apare un înveliș exterior de natură proteică numit pericapsidă, peplos sau anvelopă virală.
Multiplicarea virusurilor
Multiplicarea sau replicarea virusurilor este posibilă numai în celula vie. Celula vie oferă energia pentru sinteza
constituenţilor virali. Virusul manifestă un parazitism absolut.
Multiplicarea virusurilor este un proces complex care se realizează în mai multe etape:
absorbţia şi fixarea la suprafaţa celulei gazdă a virionilor prin intermediul unor proteine.
pătrunderea în celulă - infecţia propriu-zisă. Uneori capsida rămâne în afara celulei, iar majoritatea genomului
este înglobat în celula atacată.
decapsidarea – prin pierderea capsidei; virionul devine virus vegetativ.
multiplicarea propriu-zisă – replicarea genomului viral o face celula vie atacată, prin genomul ei, deoarece
genomul viral se integrează în cromozomii celulei atacate şi se replică odată cu el. Această stare de virus se
numeşte provirus. Multiplicarea virusurilor în acest mod duce la formarea unui număr mare de molecule de
acizi nucleici virali şi proteine diferite;
asamblarea constă în aşezarea regulată a componentelor virale pentru a constitui virionul. Virusurile cu
genom ARN se asamblează în citoplasmă, cele cu genom ADN în nucleul celulei gazdă;
eliberarea virusului din celulă se face: brusc prin liza celulei la virusul cu genom ARN; lent prin învelişul
celulei în virusurile cu genom ADN.
Boli virale: majoritatea virusurilor sunt patogene. La om şi animale produc: gripă, herpes, bronşită, cancer,
encefalită, febră galbenă, hepatită virală, oreion, pojar, rubeolă, variolă, etc.
BACTERIILE
Fișă de documentare
13
Morfologie.Organizarea structurala a celulei bacteriene
Bacteriile au între 0,6-6 microni (1 micron = a mia parte dintr-un milimetru). Celula lor prezintă:
- Peretele bacterian (membrana celulară, membrana bacteriană) este un înveliş
rigid cu o grosime de 8 – 35 nm fiind
alcătuit din proteine, lipide, hidrați de
carbon
- Membrana citoplasmatică,
înveleşte la exterior citoplasma
având, în afară de structura şi
funcțiile unei membrane biologice,
particularități proprii bacteriilor
- Citoplasmă (Este formată din
80% apă, conŃinând într-un
sistem coloidal complex
proteine,
- glucide, lipide, şi substanŃe
minerale
- nu reprezintă nucleu indivizualizat
(adică bine conturat), ci nucleul lor
este răspândit în citoplasmă. Acesta
este un criteriu de inferioritate.
Metabolismul bacterian
Metabolismul bacterian reprezintă totalitatea transformărilor biochimice enzimatice implicate în activitatea
lor biologică, prin care substanțele nutritive din mediu sunt transformate în constituenți proprii, energie și produși
de matabolism.
Bacteriile, având o mare diversitate metabolică, reușesc să își asigure materialul nutritiv necesar aproape din orice;
începând de la utilizarea celor mai simple substanțe chimice, chiar anorganice și până la utilizarea celor mai
complexe substanțe organice, acestea dovedesc o diversitate sporită și o adaptabilitate fără precedent.
Principalele caracteristici ale metabolismului bacterian:
este un metabolism flexibil, ceea ce permite adaptabilitate crescută la mediu a bacteriilor
este un metabolism reglat genetic, caracterizat prin diversitatea mecanismelor enzimatice și a produșilor
metabolici
este un metabolism intens, ceea ce permite o multiplicare extrem de rapidă în doar 20-30 de minute
este un metabolism cu o eficiență maximă, cu mecanisme similare, sau mai complexe decât cele ale
organismelor superioare
Bacterii: morfologie, organizarea structurala a celulei bacteriene, metabolismul bacterian, actiunea factorilor fizici
si chimici asupra bacteriilor
Ciuperci microscopice: fungii dermatofiti
Paraziti: Sarcoptes scabie, Pediculus humanus
14
ASPECTE PATOLOGICE ALE PIELII SI ANEXELOR
CAUZELE BOLILOR DE PIELE
Fisa de documentare
Pielea reprezinta cel mai mare si mai complex organ al organismului, actionand ca o bariera
de protectie si separand organele interne de mediul exterior. Fiind un organ extrem de
expus factorilor de mediu nocivi dar si influentei starii de sanatate si ingrijire a
organismului, sanatatea pielii poate fi deseori afectata , astfel:
5. FACTORI FIZICI:
• Temperaturile scazute-degeraturi, ridicate – arsuri, indeosebi asociate cu umiditatea, uscaciunea si cu
vantul.
• Radiatiile : lumina solara, razele rontgen, radiul – arsuri, cancere de piele
6. FACTORI CHIMICI:
Medicamente si substantele organice de origine animala, vegetala, cu care pielea intra in contact.
7. FACTORI BIOLOGICI:
Microorganisme patogene: bacterii (piodermite – stafilococii si strptococii cutanate), virusuri (viroze
cutanate sau dermatoviroze), ciuperci microscopice ( micoze cutanate), paraziti (paduchi, capuse,
sarcoptul raiei).
Diferite cauze nocive, reprezentate prin agenţii fizici, mecanici,chimici, microbieni si necunoscuţi, determina pe piele
o serie de leziuni anatomice. Aceste leziuni anatomice constituie propriu-zis fenomene de apărare fata de agenţii
nocivi externi si interni. Ele rezulta din procesele de apărare ale pielii, organ vital, înzestrat cu o mare capacitate de
reacţie. Modificările morfologice ce apar la nivelul pielii în urma acţiunii factorilor nocivi constituie aşa numitele
leziuni elementare cutanate sau ,,alfabetul dermatologic”
Activitate individuala: Observati cu atentie laboratorul de estetica. Identificati factorii cu potential vatamator
asupra sanatatii pielii. Concepeti un mic plan de prevenire a actiunii factorilor identificati de voi.
CLASIFICARE
15
ANALIZA CARACTERISTICILOR PIELII
- activitate de laborator -
Exercitiul 1
Aplicati o bucata de banda scotch pe mana si apoi desprindeti-o. Observati-o cu
atentie, mai intai cu ochiul liber si apoi la lupa cosmetica cu lumina rece. Ce
observati?
Notati observatiile voastre.
……………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
Exercitiul 2
Formaţi grupe de cate 2 elevi, un client si un lucrator.
Observati cu atentie caracteristicile pielii colegului vostru.
Notati in fisa de mai jos observatiile facute.
Fișa de observație
Caracteristicile pielii:
Caracteristicile pielii:
Aspect……………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Culoare……………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………..
Imperfectiuni………………………………………………………………………………................................................
............................................................................................................................................................
…………………………………………………………………………………………………………………..
Prezenta leziunilor dermatologice……………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………..
Elasticitate……………………………………………………………………………………………………..
Starea de ingrijire……………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………….
Produse de ingrijire folosite…………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………….
Alte observatii………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………..
Avizat,
Profesor
TIPURI DE SCALP
A. NORMAL – este roz deschis, piele elastica, putin stralucitoare, fara depuneri.
B. USCAT - are o secretie mica de sebum, este alba, nestralucitoare, mata, incordata, cu
mici riduri, poate prezenta scuame mici uscate (matreata)
C. GRAS - are un exces de sebum, straluceste intens, este acoperita de un strat unsuros.
Poate prezenta scuame albicioase, uleioase ( matreata)
D. CU PELICULE – de pe suprafata pielii se desprind scuame mici sau mai mari, albe,
care se imprastie printre firele de par si cad pe umeri pe haine. Este semn al existentei unei micoze la nivelul
pielii capului.
ETAPE DE LUCRU:
1. Etape pregătitoare:
Întâmpinarea clientului - întâmpinaţi-l cu zâmbetul pe buze şi poftiţi-l în salon. Trataţi-l politicos fără
a-i lăsa impresia că i-aţi observat hainele modeste, profesia sau unele defecte fizice. Rugaţi-l să ia loc şi
reglaţi scaunul la înălţimea potrivită.
Pregătirea materialelor necesare – alegeţi-vă pentru diagnosticarea clientului, următoarele ustensile şi
materiale: pelerină de protecţie, prosop, guler pentru gât, pieptene de frizerie, aparate de masură sau
diagnostic, creion, fişa clientului.
Dezinfectaţi instrumentele de lucru prin metode adecvate.
Protejaţi îmbrăcămintea clientului.
Precizaţi-i clientului succesiunea etapelor de lucru. Adresaţi-i întrebări edificatoare.
2. Evaluarea stării şi funcţiunilor pielii capului
Pieptănaţi din nou părul şi împărţiţi-l în patru câmpuri, apoi pe cărări de 2-3 cm., pentru a putea
examina tactil şi vizual pielea capului, după următoarele aspecte:
Cantitatea şi tipul secreţiilor capului: piele uscată, normală, grasă, seboreică.
Existenţa naturală sau maladivă a mătreţii.
Modificări ale pielii capului şi aprecierea acestora în vederea tratamentului
ulterior:
- denivelări, aluniţe, pete, zone lipsite de păr – nu vor fi luate în consideraţie pentru tratamentele
ulterioare;
- pielea grăsoasă a capului, mătreaţă, iritaţiile mici - necesită aplicarea de preparate speciale şi a unor metode de
tratament;
- păduchii, micozele şi alte îmbolnăviri contagioase, inflamaţiile puternice - exclud tratamentele ulterioare;
Abundenţa părului în zonele cu modificări ale pielii capului.
Stabilirea stării tensionale a pielii capului: puneţi două degete de la o mână pe pielea capului şi
încercaţi să o încreţiţi; dacă pielea este destinsă, se mişcă foarte uşor pe oasele capului. Repetaţi
procedura în diferite zone ale capului.
Activitatea se desfăşoară pe grupe de câte 3 elevi (unul client, unul lucrător şi al treilea
va completa fişa de diagnostic, pe baza informaţiilor primite de la lucrător). Profesorul va
decide, pentru fiecare grupă elevul care va fi client, astfel încât să ofere diversitate şi să
acopere toată tipologia părului. De asemeni, rolurile pot fi inversate în cadrul grupei, pentru
a pune toţi elevii în situaţii de învăţare.
17
Fişele de diagnostic vor fi distribuite de către profesor, fiecărui elev în parte. Deşi durata stabilită este de 30
minute, ea poate fi adaptată în funcţie de particularităţile grupului.
CERINTA:
Cititi cu atentie si respectati intocmai etapele de lucru prezentate in fisa tehnologica ,,STAREA PIELII
CAPULUI. TIPURI DE SCALP”
Observati cu atentie caracteristicile scalpului clientului dvs.
Completati fisa de mai jos cu observatiile efectuate.
Se consideră sarcina îndeplinită dacă:
- Aţi respectat timpul acordat.
- În fişele de observaţie sunt completate mare parte din rubrici.
- V-aţi completat eventualele lacune şi aţi învăţat din propriile greşeli.
FIŞA CLIENTULUI
Data………………
Numele şi prenumele lucrătorului……………………………………………
Numele şi prenumele clientului………………………………………………
Observati cu atentie imaginea de mai jos. Ce credeti ca reprezinta? Observati cu mai multa atentie decat de obicei,
aspectul parului vostru. Puteti lucra in echipa. Ce aspect are? Ce caracteristici se evidentiaza?
18
Date despre par
Denumire Date
Nr. mediu de fire de par 100,000 - 150,000
Densitatea parului 200/cm2
Diametrul firului de par 0.1 mm
Crestere lunara 1 cm
Productia zilnica totala de par 20 - 30 m
Nr. de fire pierdute zilnic 50 - 100
Ciclul de viata al firului de par 2 – 5 ANI
Foli
c ulii capilari sunt activi timp
de 2 pana la 6 ani,dupa care intra in perioada de
repaus pentru 3 luni;
Fiecare folicul capilar dezvolta pana la 20 de fire
de par noi pe parcursul vietii;
Fiecare fir de par poate ajunge la o lungime de 1
m;
Ritmul de crestere a parului scade o data cu inaintarea in varsta;
Densitatea parului scade o data cu inaintarea in varsta;
Parul creste mai rapid pe timpul verii;
Ritmul de crestere a parului este mai lent noaptea decat ziua;
La barbati firul de par este mai gros decat la femei;
Parul creste mai rapid la barbati decat la femei;
Tunsul sau barbieritul nu afecteaza cresterea parului.
Un fir de par sanatos poate tine 50 - 100 grame iar totalitatea firelor de par de pe scalp pana la 1 Tona
Parul uscat poate fi intins cu 20 -30% fata de lungimea initiala iar cel ud cu pana la 100%
Culoarea şi textura firului de păr sunt determinate genetic şi pot varia semnificativ. Culoarea este determinată de
conţinutul de melanină, în timp ce textura depinde de compoziţia exactă a keratinei.
Alcatuirea externa
• a) tulpina(tija) - portiunea libera - partea vizibila
,formata din celule moarte cheratinizate. Este
implantata intr-o depresiune a pielii (folicul).
• b) rădăcina - portiunea implantata in tegument a
carei extremitate de forma ovala poarta numele
19
de BULBUL PARULUI.Polul inferior al bulbului prezinta o depresiune in forma de cupa in care
patrunde o prelungire conjunctivo-vasculara a dermului numita PAPILA PARULUI. Radacina parului
este cuprinsa intr-un sac numit folicul pilos, la care se anexeaza o glanda sebacee si muşchiul
erector al parului.
Structura interna
In secţiune transversală prin firul de păr se observă următoarele straturi:
1. Cuticula - stratul exterior
2. Cortexul - stratul mijlociu
3. Măduva - stratul interior
1.Cuticula
• este alcătuită dintr-un singur strat de celule ce conţin keratină dură,
ce se aşază unele peste altele, ca ţiglele unui acoperiş . La un par
normal, sanatos, aceste invelisuri ale cuticulei sunt alaturate astfel
incat parul este uniform, matasos, stralucitor si usor de pieptanat.
• conţine cantitatea cea mai mare de keratină şi întăreşte şi protejează firul de par
2.Cortexul
- reprezinta partea cea mai mare a
firului de par (70 %-90 %).
- din mai multe straturi de celule
aplatizate, ce conţin keratină
dură.
- Pigmentii naturali se gasesc in
cortex (maro-negru si rosu),
dand parului culoarea sa
naturala.
3.Maduva contine granule de grasimi si bule de
aer. Parul subtire nu are maduva.
TIPURI DE PĂR
-fisa de documentare-
1.În funcţie de secreţia de sebum:
a. Părul normal - este sănătos şi elastic, se modelează şi se piaptănă uşor în stare umedă. Prezintă elasticitate, luciu şi
fineţe, deoarece stratul solzos de la suprafaţa firului de păr este compact şi neted. Pentru acest tip de păr în principiu
toate coafurile sunt potrivite, deoarece acesta nu creşte nici prea des, nici prea rar, se pretează uşor la ondularea
chimică. Acest tip de păr nu necesită nici un fel de îngrijire specială.
b. Părul gras - se datorează unei secreţii în exces de sebum care la rândul ei are 2 cauze:
a. Glandele sebacee care secretă sebumul.
b. Firele de păr sunt prea puţine pentru a îngloba sebumul, în cazul unui păr rar şi subţire.La acestea, se adaugă a
3-a cauză: transpiraţia care facilitează lipirea părului.
Părul gras are un aspect lucios, umed, atârnă în şuviţe, se lipeşte de cap, miroase urât, pieptănătura îşi pierde repede
volumul şi forma pufoasă. Cauza constă în surplusul de grăsime care fiind fluidă se răspândeşte uşor dea lungul firului
de păr. Pentru îngrijirea acestui tip de păr există preparate speciale cu efect absorbant care încetinesc, într-o oarecare
măsură, prelingerea grăsimii pe păr.
c. Părul uscat - acest tip de păr este de obicei de culoare închisă sau roşcată, firele de păr conţin fibre puternice de
keratină care se opun oricărui efort de modelare, cu tendinţă de revenire la sensul de creştere.Părul se ciufuleşte uşor,
este lipsit de luciu şi uscat deoarece glandele sebacee produc grăsime insuficientă.
2. În funcţie de grosime :
20
a. Părul gros – prezintă firul viguros, cu aspect sănătos, strălucitor, însă aranjarea lui este dificilă, manifestând
rezistenţă la coafare. Grosimea firului de păr depinde de factorii genetici şi este dată de numărul mare de fibre elastice
conţinute în structura sa.
b. Părul subţire - grosimea părului subţire este adesea de 2 ori mai mică decât a firului gros.Ca aspect este lipsit de
rezistenţă, vitalitate, volum şi este rar, ceea ce este determinat nu numai de cantitatea redusă ci şi de grosimea redusă a
firului de păr.La un astfel de păr fibrele elastice din interior sunt în număr redus, el prezintă un aspect moale şi
ofilit.Acest tip de păr este candidatul ,,ideal” la deterioare. Aranjatul acestui tip de păr este coafarea uşoară, însă îşi
pierde forma cu aceeaşi uşurinţă.
2. În funcţie de gradul de ondulare :
1. Păr creţ
2. Păr drept
REŢINEŢI!
Deoarece multe din procedurile din coafură depind de caracteristicile firului de păr, este necesar ca o
bună coafeză să cunoască perfect structura, tipurile şi chimia lui.
ACTIVITATE INDIVIDUALA
Observati in imaginea de mai jos corespondenda dintre forma in sectiune a firului de par si
tipul de par(gradul de ondulare). Notati in spatiile de mai jos, asocierea dintre forma si tipul de
par.
21
1.Forma……………………. 2.Forma……………………. 3.Forma…………………….
4.Forma…………………….
Tipul parului……………. Tipul parului……………. Tipul parului……………. Tipul
parului…………….
FIŞĂ DE DIAGNOZA
Numele şi prenumele LUCRATORULUI…………………………………………
Numele şi prenumele CLIENTULUI………………………………………………
22
necesare materialelor necesare
Pregătirea clientei Protecţia îmbrăcămintei, descurcarea părului,
trasarea cărărilor
Tipul de păr Normal, gras, uscat,
Culoarea părului Naturală:blond – brunet, păr vopsit
Lungimea părului Scurt, mediu, lung
Gradul de ondulare Drept, ondulat, creţ
Strălucire Păr strălucitor, tern, mat
Aspectul pielii capului Normal, cu sau fără mătreaţă, iritată, etc.
Cantitatea şi tipul Secreţie normală, piele uscată, piele grasă,
secreţiilor seboreică
Aspectul firelor de păr Sănătos, vârfuri despicate, fire deteriorate
Prezenţa anomaliilor Boli, iritaţii, paraziţi, zone alopecice, noduli
Grosimea şi desimea Fir gros, normal, subţire
firelor de păr Păr des, normal, rar, foarte rar
Vârsta şi ocupaţia Adolescent, adult, bătrân
clientului Loc de muncă cu predispoziţie la stres
Întrebări adresate clientului despre:
1.Tratamentele chimice aplicate părului……………………………………………………………
2. Produse de îngrijire folosite………………………………………………………………………
3. Produse de styling utilizate:………………………………………………………………………
Evaluator,
……………………………….
Evaluarea liniei părului şi a tiparului de creştere reprezintă o parte esenţială a analizei părului.
Trebuie întotdeauna să evaluaţi aceste caracteristici atunci când părul este ud, dar şi atunci când
părul este uscat (caracteristicile pot deveni mai evidente după uscare).
Linia de creştere a părului
Trebuie să vă concentraţi asupra:
Linie părului din zona cefei
Creştet
Frunte şi părţile laterale
23
Nu toată lumea are o linie de creştere perfect simetrică, prin urmare trebuie să constataţi eventualele asimetrii şi forme
ieşite din comun.
Cărarea
Cărările pot influenţa într-o mare măsură tunsorile. Spre exemplu, printr-o cărare pe mijloc se poate împărţi
părul în părţi egale şi crea astfel o formă mai armonioasă în cazul în care clientul are capul mare sau un păr extrem de
bogat. Cărările laterale pot distrage atenţia de la trăsăturile asimetrice, precum nasul mare şi urechile de dimensiuni
diferite.
Moda poate la rândul ei influenţa modul în care folosiţi cărările.Unele cărări naturale sunt foarte bine definite
şi adeseori trasarea de noi cărări este contraindicată. În aceste cazuri este de preferat păstrarea cărărilor naturale în
coafură.În timpul discuţiei de consiliere, trebuie să evaluaţi cărarea naturală a clientului şi să observaţi cât de bine
definită este aceasta. Pe baza acestei evaluări veţi putea decide care este look-ul cel mai
potrivit pentru client.
Activitate pe echipe
Pe echipe de cate 2 elevi determinati linia de crestere a firelor de par si identificati
eventualele anomalii de crestere/insertie a parului. Notati observatiile in fisa de lucru.
STRUCTURA UNGHIILOR
- Fisa de documentare -
• Unghia este o lama cornoasa care se formeaza din celulele epidermei. Este formata din
cheratina, apa si grasimi, calciu si fier.
• ROL - Unghia protejeaza varful degetului si faciliteaza
apucarea obiectelor de dimensiuni reduse. Insa ea este
folosita si la aparare, poate sa zgarie, sa fisureze si sa
ciupeasca. Rolul de baza al unghiei se afla in functionalitatea
sa, dar aspectul sau poarta o semnificatie majora in imaginea
omului.
STRUCTURA UNGHIEI
Observa cu atentie imaginile de mai jos. Identifica partile componente ale unghiei
Activitate individuala
Compara imaginile de mai sus intre ele si apoi cu unghiile proprii. Identifica
toate elementele componente. Reprezinta grafic componentele identificate.
STRUCTURA UNGHIEI
1. Radacina (supranumita si matrice) este partea vie a unghiei. Acolo se produc celulele
noi, care imping celulele moarte spre exterior a formand partea vizibila a unghiei. Calitatea
si vitalitatea celulelor produse in matrice sunt responsabile pentru aspectul unghiei. Aceste
celule formeaza suprafata cornoasa pana la marginea unghiei. Atata timp cat cresterea nu
este afectata de infectii sau alte leziuni ea poate sa ajunga la un ritm de crestere de 2-3
milimetri pe luna. Cresterea unghiei poate sa fie constransa in cazul in care radacina este
ranita. Striatiile pot fi de asemenea un efect care pe parcurs pot inainta pana in varful
unghiei.
6. Cuticula: este o portiune de tesut epitelial care incadreaza lama cornoasa si captuseste
santul periunghial. Cuticula reiese din piele si produce la randul ei celule, respingandu-le
pe cele moarte. Aceste celule noi se stabilesc pe suprafata unghiei, apoi se intind odata cu
cresterea pana in punctul cand se rup daca nu sunt ingrijite. Cuticulele neingrijite fac
unghia sa para mai mica decat este, exista chiar cazuri in care incetinesc cresterea unghiei.
Formaţi o grupă de 2 elevi, unul client şi unul lucrător, concepeţi şi prezentaţi propriul protocol
al primirii şi pregătirii clientului în salonul de coafură, pe baza abilităţilor de comunicare însuşite
anterior.
Asiguraţi-vă că aţi parcurs următoarele etape:
Întâmpinarea clientului;
Pregătirea materialelor necesare – alegeţi-vă pentru diagnosticarea clientului, următoarele ustensile şi materiale:
pelerină de protecţie, prosop, guler pentru gât, pieptene de frizerie, creion, fişa clientului;
Dezinfectaţi instrumentele de lucru prin metode adecvate;
Protejaţi îmbrăcămintea clientului;
Precizaţi-i clientului succesiunea etapelor de lucru. Adresaţi-i întrebări edificatoare;
Pregătirea părului în vederea evaluării – pieptănaţi-l şi trasaţi cărările principale. În cazul în care constataţi
prezenţa paraziţilor, înştiinţaţi-l discret, propuneţi-i o metodă de tratament şi reprogramaţi-l;
Activitatea se desfăşoară pe grupe de câte 3 elevi (unul client, unul lucrător şi al treilea va
completa fişa de diagnostic, pe baza informaţiilor primite de la lucrător). Profesorul va decide,
pentru fiecare grupă, elevul care va fi client, astfel încât să ofere diversitate şi să acopere toată
tipologia părului. De asemeni, rolurile pot fi inversate în cadrul grupei, pentru a pune toţi elevii în
situaţii de învăţare.
Fişele clientului vor fi puse la dispozitie de profesor. Deşi durata stabilită este de 30 minute, ea poate fi adaptată în
funcţie de particularităţile grupului.
29
Evaluare
Se consideră sarcina îndeplinită dacă:
- Aţi respectat timpul de lucru acordat.
- În fişele de observaţie şi evaluare sunt bifate mare parte din sarcini ca fiind realizate.
- V-aţi completat eventualele lacune şi aţi învăţat din propriile greşeli.
FIŞA CLIENTULUI
Data………………
Numele şi prenumele lucrătorului……………………………………………
Numele şi prenumele clientului………………………………………………
30