41

CAPITOLUL 2

CULTUL CREŞTIN BAPTIST ÎN PERIOADA COMUNISTĂ

2.1 Seducerea conducerii cultului

În ciuda faptului că în Ńara noastră intraseră în jur de un milion de soldaŃi ruşi şi că aceştia
se purtau josnic cu poporul român, în ciuda faptului că economia şi politica românească începeau
să fie controlate şi exploatate de „experŃii” ruşi (e.g. SOVROM-urile, înfiinŃate pentru asigurarea
Uniunii Sovietice că România plătea daunele de război, erau companii mixte sovietice-române:
românii dădeau – sovieticii primeau ☺ ), perspectivele de viitor ale credincioşilor baptişti sub
libertatea nou câştigată păreau să fie din cele mai frumoase. Baptiştii au putut să Ńină primul lor
congres după scoaterea din ilegalitate. Astfel între 27 şi 28 octombrie s-a Ńinut Congresul
General al Cultului Creştin Baptist din România în cadrul căruia a fost aleasă o nouă conducere a
cultului şi s-a votat Statutul de organizare al Cultului Creştin Baptist din România. (Vezi
ANEXA Congres 1945 Arad, (p. 262) pentru modul în care SiguranŃa Statului supraveghea în
anul 1945 desfăşurarea unor astfel de evenimente!) Conducerea nouă era compusă din fraŃii:
Ioan Dan (preşedinte), Ioan R. Socaciu (preşedinte de onoare – în semn de apreciere pentru
activitatea şi contribuŃia sa la viaŃa cultului în perioadele de restrişte), Alexa Popovici şi Viorel
Garoiu (vicepreşedinŃi), Marin Dumitraşcu (secretar).80 Noul statut şi libertatea de cult le
permitea acum manifestarea liberă a convingerilor lor religioase. Credincioşii ca şi societatea
civilă română au avut mari speranŃe de bunăstare, libertate şi progres. Treptat toate activităŃile
cultice interbelice păreau să intre în făgaşul normal. Bisericile puteau să îşi manifeste public
crezul şi să-şi săvârşească actele de cult neîngrădite. Baptiştii au început să se implice din plin în
viaŃa „cetăŃii” căutând să împlinească poruncile Mântuitorului de a duce vestea bună a mântuirii
la toŃi oamenii, de a fi sare şi lumină şi de a ajuta pe cei în nevoi. De asemenea s-a trecut la
recuperarea imobilelor confiscate şi s-a redeschis orfelinatul din PrilipeŃ unde au început a avea
grijă de 19 orfani,81 iar în 1947 aveau un total de 30 de copii orfani, mulŃi dintre ei rămaşi fără
tată în timpul războiului.

80
Pentru o documentare generală a situaŃiei baptiştilor în perioada 1944-1989 vezi Istoria Baptiştilor din România
1956-1989 de Alexa Popovici, publicată de Editura Făclia, 2007, paginile 679-855.
81
I. ŞuveŃ, „Orfelinatul baptist din comuna PrilipeŃ-Caraş”, Farul Creştin, an XIV, nr. 5, 1945, pp.6-7; Popovici,
p.703. Alexa Popovici, Istoria Baptiştilor din România 1956-1989, Oradea: Făclia, 2007, pp. 692-693.
În Îndrumătorul Creştin, anul I, nr.4, 15 aprilie 1946, s-a publicat de către fratele Marin Dumitraşcu un articol La
lucru surori (pg.5) care surprinde ceva din entuziasmul acesta dar şi din nevoile presante ale momentului. El
prezintă şi o metodă inedită de strângere de fonduri. „Cine nu vede şi nu simte cât de mare este nevoia de lucrători
pregătiŃi în bisericile noastre? ToŃi suntem de această părere. În toamna acestui an trebue să deschidem seminarul
din Bucureşti, dar ne trebuesc bani. ToŃi suntem martorii eforturilor ce se fac de-a se clădi orfelinatul la Timişoara,
dar trebuiesc bani. De asemenea, suntem toŃi de părere că avem nevoie de licee cu internate sau numai internate
unde băieŃii şi fetele noastre să crească în atmosfera plăcută a unei familii creştine, ferindu-i de influenŃele rele. Dar
 42

StudenŃii au început să se organizeze în AsociaŃia StudenŃilor Baptişti. Au început să

înflorească iarăşi cercurile, asociaŃiile, organizaŃiile de tineret82 şi societăŃile tinerilor şi
femeilor.83 Aceste organizaŃii se implicau cu mult zel şi dăruire în alinarea suferinŃelor
semenilor (vizitarea şi ajutorarea săracilor, bolnavilor, lucrărilor edilitare), fiecare membru
contribuind cu inventivitatea, banii, talentul şi lucrul lor.

şi pentru acestea trebuiesc bani”... „Ei bine, tocmai mijlocul practic de-a strânge bani pentru realizarea scopurilor
propuse, doresc să-l fac cunoscut surorilor noastre şi anume: Banii cât costă toate ouăle produse de păsările de
curte ale fiecărei surori în ziua de Duminică să fie donaŃi pentru lucrul Domnului.” Fratele Dumitraşcu încheie
articolul cu aceste cuvinte: „Cât a fost iarna prigoanelor, n-aveaŃi prilejul de a vă face folositoare ÎmpărăŃiei
lui Dumnezeu în privinŃa ajutorării. Acum la lucru! (Accentuările aparŃin autorului.)
82
„Regulamentul de organizare al tineretului creştin baptist din România”, Îndrumătorul Creştin, an I, nr. 13, 1946,
pp.1-5.
83
I. Dan, N. Covaciu, „Convocare”, Îndrumătorul Creştin, an II, nr. 10. 1947, p. 6 – convocarea ConferinŃei de
reorganizare a OrganizaŃiei Femeilor Creştine Baptiste din România.
 43

S-a pornit cu mult elan la reînvierea şcolilor duminicale şi au început să apară tipăriturile
atât informative, de zidire, cât şi cele de evanghelizare.

La şedinŃa din 28 octombrie 1945, din cadrul Congresului Cultului Creştin Baptist Ńinut la
Arad, s-a hotărât înfiinŃarea revistei ”Îndrumătorul Creştin”, care să fie organul oficial al Cultului
Baptist, şi care înlocuia mult îndrăgita revistă din vremuri de pionierat, sau de restrişte, sau de
bucurii, „Farul Creştin”, aşa cum se explica în articolul „O lămurire ce se impune”:
„Hotărîndu-se la congres ca revista ‘Farul Creştin’ să apară şi mai departe la Arad, comitetul uniunii
constatînd nevoia ca uniunea să aibă o revistă a ei proprie care să servească interesele cultului ca organ
oficial şi să fie la dispoziŃia uniunii tot timpul, a hotărât în şedinŃa Ńinută la Arad în 28 Octomvrie 1945,
cele ce urmează: Uniunea renunŃă la orice drepturi asupra revistei ‘Farul Creştin’ şi ca atare îi retrage
autorizaŃia ce i-a dat-o de a se intitula organ al cultului creştin baptist. Toate comunicările şi dispoziŃiile
autorităŃilor de Stat care privesc organizaŃiile noastre bisericeşti vor fi comunicate de biroul uniunii prin
circulări trimise comunităŃilor, iar între timp să se ceară autorităŃilor în drept eliberarea autorizaŃiei pentru o
revistă a uniunii. Astfel s-a ajuns la apariŃia revistei ‘Îndrumătorul Creştin’.”84

ViaŃa entuziasmată a credincioşilor baptişti acum se manifesta în liber în societate.

Uniunea Baptistă a organizat o serie de cursuri biblice pentru echiparea predicatorilor şi
credincioşilor.85 Credincioşii se implicau din plin în viaŃa socială. Pe lângă vizitele pe la
bolnavi şi pe la răniŃii din spitale, care veneau de pe front, baptiştii s-au implicat şi în
îmbogăŃirea vieŃii culturale a „cetăŃii” lăsând lumea din jurul lor să guste din „parfumul”
creştin.86 Anii 1946-1947 au fost ani de secetă şi foamete mai ales pentru regiunea Bucovinei şi
Moldovei. FraŃii din judeŃele Cluj şi Bihor au sărit în ajutorul fraŃilor din aceste zone, care
efectiv nu mai aveau cu ce să-şi hrănească copiii, şi au luat 76 de copii în îngrijire în casele lor.
Baptiştii din judeŃul Arad au luat în grija lor 112 copii cărora le-au purtat de grijă atât cu hrana
necesară cât şi cu îmbrăcăminte. De asemenea fraŃii din toată Transilvania au colectat alimente
şi le-au trecut peste munŃi, sărind în ajutorul acestor familii nevoiaşe.87
Bisericile organizau o multitudine de serbări, cu programe foarte frumoase,88 la care erau
invitaŃi şi cei necredincioşi, iar pentru o vreme a fost şi o orchestră baptistă care cânta la Radio,
de asemenea erau şi credincioşi baptişti care cântau în orchestrele filarmonicelor din Ńară.

84
RedacŃia Îndrumătorului Creştin, O lămurire ce se impune, Îndrumătorul Creştin, anul I, nr.1, 1 martie 1946, p.2.
85
I. Dan, M. Dumitraşcu, „Comunicat”, Îndrumătorul Creştin, an I, nr. 3, 1946, p. 8; Th. Dârlea, „Cursul biblic de la
Bucureşti”, Îndrumătorul Creştin, an I, nr. 7, 1946, pp.1-2.
86
„Ştiri de la fraŃi”, Îndrumătorul Creştin, an I, nr.1, 1946, p. 16.
87
„Din realizările Baptiştilor din România”, Calendarul Poporului Creştin Baptist pe anul 1948, Editura Uniunii
ComunităŃilor Creştine Baptiste din România, p. 60.
88
E.g. „De la noi”, Farul Creştin, an XIV, nr. 17, 1945, p. 7; „De la noi”, Farul Creştin, an XIV, nr.36-37, 1945, p.
11.
 44

Astfel majoritatea botezurilor se săvârşeau în aer liber, la râuri, cu multă bucurie şi

programe pline de har, la care mulŃi dintre participanŃii necreştini numeroşi erau cercetaŃi cu
vestea bună a Evangheliei.

Râvna Evangheliei se poate observa şi din documentele SiguranŃei, însă succesul fraŃilor în
câştigarea sufletelor era pus pe seama unor factori de ordin material. „În întreaga plasă a Rodnei,
numărul sectanŃilor cultului baptist este în creştere, datorită acŃiunii predicatorilor, cari consideră
o datorie divină atragerea populaŃiei la acest cult, fiind chiar întreceri între ei. Creşterea
numărului sectanŃilor se datoreşte însă şi faptului că o bună parte din clerul greco-catolic din
acea regiune pretind taxe mari pentru îndeplinirea diferitelor obligaŃiuni religioase”.89

89
ACNSAS, D 6902/2, p.40.
 45
Cu toată această libertate au mai existat şi câteva cazuri răzleŃe de persecuŃii, totuşi
acestea s-au datorat mai mult unor „preferinŃe” locale decât statului.90 Astfel, în comuna TurŃ
din judeŃul Satu Mare în luna ianuarie 1946 plutonierul de jandarmi al comunei a perturbat
serviciul divin al bisericii Ńipând şi ameninŃându-i pe credincioşi. Aceste acŃiuni au continuat şi
în luna martie.
„Dumineca 10 Martie a.c. şeful de post a venit din nou la biserică, a conturbat serviciul divin şi a făcut
scandal. Când fraŃii l-au întrebat cu al cui ordin face acestea, a răspuns: «Cu ordinul preotului gr. cat.
Chira». Imediat a ridicat un grup de fraŃi, declarându-i arestaŃi. Iar pe fr. conducător al bisericei şi pe fr.
primar al comunei GherŃa Mare, jud. Satu Mare, care se găsea în vizită la fraŃi, i-a legat cot la cot, ca pe cei
mai fioroşi criminali. În comuna GherŃa Mare şi GherŃa Mică au fost confiscate toate cărŃile de cântări, iar
când le-au cerut fraŃii, li s-a răspuns că vor fi depuse ca şi corpuri delicte. Acestea sunt fapte care s-au
petrecut acum după ce libertăŃile religioase ne-au fost asigurate şi consfinŃite prin lege.”91

Amintirea timpurilor de grea încercare din perioada 1920-194492 a făcut pe mulŃi credincioşi să
se ataşeze noului regim eliberator şi să „pună umărul” cu bucurie la implementarea unor
programe ale noii guvernări, fără să îşi dea seama că guvernul comunist îi va duce la o nouă
robie. Ei percepeau noua guvernare ca fiind prietenă. Această percepŃie era încurajată şi de
faptul că Primul Ministru Petru Groza îi cunoştea bine, din Deva, pe baptiştii Ilie Mârza şi Ioan
Rusu iar Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe vremea când a fost întemniŃat la Caransebeş, a făcut
cunoştinŃă în închisoare cu baptiştii care erau închişi pe motive religioase. În plus, secretarul
general adjunct Ioan Rusu (din 23 octombrie 1948) era în relaŃii bune cu majoritatea
conducătorilor din guvern şi prieten bun cu preşedintele Consiliului de Miniştri, dr. Petru Groza.
Atât Rusu cât şi preşedintele cultului, Ioan Dan, aveau uşi deschise la Groza pentru rezolvarea
unor probleme.
„Am supravieŃuit câtva timp după instalarea regimului de democraŃie populară, omul care ne-a apărat pe noi a fost Ioan
Rusu, care era secretarul general al baptiştilor. Era prieten la cataramă cu Petru Groza: «Măi Ioane» şi «Măi Petre».
Ajungând preşedintele Consiliului de Miniştri, l-a luat pe Dan Ioan preşedintele şi i-a zis:
– «Măi Dan, voi ştiŃi că voi baptiştii aveŃi cel mai mare viitor în România? Dar trebuie să faceŃi ceva. FaceŃi-vă rost
de oameni de cultură. Dane, eu vreau să-i scot pe penticostali în afara legii. Ce părere ai?»
– «Domnul preşedinte, bine la toŃi şi rău la nimeni.» Şi pe chestia asta penticostalii şi baptiştii au rămas egali.
– «Pe chestia asta te va durea capul Dane.» Toate astea se întâmplau la casa lui Groza în Bucureşti, în timp ce Groza
îşi făcea «jogging»-ul şi Dan pe lângă el.”93

Însăşi profesorul (şi o perioadă – 1954-1965 – directorul) de la Seminarul Baptist, Alexa

Popovici, este îndatorat acestei prietenii. Când au aveau loc deportările în Bărăgan şi el,
împreună cu familia sa, a fost arestat (prin 1952) şi încărcat într-un „bou-vagon” pentru a fi
deportat. La intervenŃia urgentă a lui Ioan Rusu la Petru Groza, acesta din urmă dă ordin ca
familia Popovici să fie scutită şi astfel spre seară aceasta se întoarce acasă la seminar.94 Acest
ataşament al baptiştilor faŃă de noua guvernare se poate observa şi din rapoartele SiguranŃei
90
ACNSAS, D 6902/1, f. 518 bis. Adresă a UCCBR, nr. 60 din 24.08.1945 către MAI ref. tratament discriminatoriu,
ca asociaŃie religioasă, în jud. Prahova; „RămăşiŃe de prigoane”, Farul Creştin, an XV, nr. 30, 1946, p. 6.
91
„RămăşiŃe de prigoane”, Farul Creştin, an XV, nr. 13, 1946, p. 4.
92
Mitrofan Daniel, Pigmei şi uriaşi, Oradea: Cristianus: 2007, pp. 28-44.
93
Interviu cu GheorghiŃă Nicolae, Oradea, 30.05.2006.
94
Ibidem. De asemenea, Interviu cu Bunaciu Ioan, 20.01.2006; Ioan Bunaciu, Bisericile Creştine Baptiste din
România între anii 1944-1990, Bucureşti: Editura UniversităŃii din Bucureşti, 2002, p. 218.
 46
Statului cu privire la Congresul Tineretului Creştin Baptist din România Ńinut la ReşiŃa în
perioada 16-18 August, 1946. Despre acest congres pastorul Richard Wurmbrand relatează
următoarele:
„Am participat la Congresul baptiştilor din ReşiŃa, congres Ńinut sub steagul roşu, unde s-a cântat imnul
sovietic cu toată lumea stând în picioare. Un conducător baptist a declarat că Stalin nu a făcut decât să
împlinească poruncile lui Dumnezeu. El l-a lăudat pe Stalin ca fiind un mare cunoscător al Bibliei!”95

(Spre deosebire de congresul de la Arad din 1945 se poate percepe o oarecare reticenŃă în
aprobare din partea Ministerului Afacerilor Interne.) (Vezi ANEXA Congresul Tineretului,
ReşiŃa, 1946 pentru procesul de aprobare şi raportarea desfăşurării evenimentului. p.275) În
contextul vremii de atunci, recunoaşterea şi libertatea cultului au devenit comori prea scumpe
pentru baptişti. Este evident că nu au mai fost dispuşi să plătească preŃul calvarului iar aceasta a
pornit de sus, de la conducerea cultului. Prin încrederea pusă în ceea ce poate realiza un om sau
relaŃiile acestuia pentru ocrotirea baptiştilor, prin adeziunea conjuncturală faŃă de regimul
comunist, cultul a pornit pe calea compromisurilor.96 Ioan Rusu, care a fost ales secretar general
adjunct a fost ales politic şi nu pentru meritele sale creştineşti. Este incontestabil că Rusu, prin
relaŃiile sale a scăpat din multe necazuri bisericile, însă el avea mari probleme morale,97 iar în loc
să fie disciplinat de biserică el a fost ales în conducerea ei pentru a ne mijloci supravieŃuirea.
Mai târziu pastorul Nicolae Covaci şi pastorul Mara Cornel, ambii cu probleme familiale, sunt
exemple de oameni care au fost în conducerea Uniunii şi care, conform învăŃăturilor Scripturii (1
Timotei 3:2-10; Tit 1:6-9, 2:2), nu ar fi trebuit să fie acolo. Probabil, în urma sfaturilor şi
îndrumărilor lui Petru Groza, fr. Ioan Dan şi Ioan Rusu au adoptat pentru linia cultului
colaborarea totală cu regimul comunist, evitând confruntarea şi curtând prietenia acestuia. (Vezi
ANEXA Ioan Dan şi Ioan Rusu. p. 292) Cu trecerea anilor, s-a dezvoltat ideologia colaborării
„biblice” cu autorităŃile la formarea căreia au contribuit, pe lângă cei din fruntea Uniunii, şi
pastorii Popovici Alexa şi TruŃa Ioan, ideologie pe care au urmat-o mulŃi fraŃi.98
Această „prietenie” a comuniştilor a înrobit mai profund şi mai grav pe credincioşii
baptişti decât persecuŃiile dinaintea celui de al doilea război mondial. Statul prin organele de
partid, securitate şi ale Ministerului Cultelor/Departamentului Cultelor şi prin conducătorii
baptişti cooperatori a ajuns să dicteze schimbări esenŃiale, care mergeau până la esenŃa credinŃei
baptiste. Astfel au fost impuse restricŃii cu privire la cine poate fi botezat (doar copiii
credincioşilor baptişti), cine poate lua Cina Domnului, cine poate fi membrul bisericii, cine
trebuie să fie disciplinat şi cine nu, cine poate predica şi unde, ce este o biserică, cum, unde şi

95
Richard Wurmbrand, Stigătul Bisericii prigonite, Bucureşti: Stephanus, 1994, pp. 13-14.
96
Mitrofan, pp. 55-62.
97
Interviu cu N. GheorghiŃă.
98
Spre exemplu, un frate racolat de Securitate se mărturiseşte fr. Alexa Popovici iar acesta îl sfătuieşte: „Nu te
speria. Fă ce-Ńi spun ei, du-te când te cheamă şi dă-le predici: cizmarul face cizme, croitorul – haine , predicatorul –
predici.” Convorbire telefonică cu fr. P.G., 21.09.2006.
 47
când se poate înfiinŃa o filială sau biserică, cine poate fi în fruntea bisericii, cine hotărăşte în
treburile interne ale bisericii, care cântări se pot cânta şi care nu se pot cânta, ce teme se pot
predica şi ce teme nu, ce trebuie vorbit la şedinŃele şi întrunirile baptiştilor (articole de fond,
lupta pentru pace, dezarmare, culturalizarea maselor, însămânŃările ogoarelor, recensăminte,
colectivizare etc.), cum se pot cheltui fondurile bisericii, ce se poate vorbi în părtăşia cu fraŃii
vizitatori din străinătate, ce se poate spune în deplasările în străinătate, cine poate şi unde poate
să se deplaseze în Ńară, cine poate lua cuvântul în biserică şi cine nu, când se pot întruni
şedinŃele, conferinŃele şi congresele baptiştilor, când şi cum se pot repara bisericile, cine poate
construi sau extinde biserica şi cine nu, cine poate folosi donaŃiile din Ńară şi străinătate şi cine
nu, cine poate tipări şi cine nu şi cât se poate tipări, cine poate scrie poezii sau cântări şi cine nu,
cine poate studia în Seminar şi cine nu, ce se poate preda în Seminar şi ce nu, cine poate fi păstor
şi cine nu, cine poate fi ales în funcŃii de conducere şi cine nu etc. Statul trebuia să-şi spună
cuvântul în toate.
„De pildă, la 20 aprilie 1955 Comunitatea a trimis o circulară tuturor păstorilor punându-le în vedere
hotărârea Uniunii: «Având în vedere că ziua de 1 mai a.c. se potriveşte în zi de duminică (prima duminică
din lună) şi întrucât în această duminică se serba cina Domnului în toate bisericile noastre, vă rugăm să
binevoiŃi a Ńine serbarea cinei Domnului în duminica din 8 mai, pentru ca poporul nostru să poată participa
la programele ce se vor desfăşura cu ocazia zilei de 1 mai, ziua internaŃională a oamenilor muncii.»”99

În mod asemănător erau interzise alte activităŃi când acestea intrau în conflict cu cele ale
regimului, precum botezurile în ziua de 23 august.100 S-a ajuns la situaŃia că Statul domnea peste
biserică, el dicta – un guvern ateist domnea peste ÎmpărăŃia lui Dumnezeu. Lucrurile nu pot fi
puse doar în seama unor oameni, fie ei dintr-o tabără sau alta, în spatele tuturor, mereu, au stat
doi stăpâni! Comunismul a sedus perfid. Prin „prietenia” şi „libertatea” oferită, comunismul a
oferit o robie şi o schimonosire teribilă a celor care i-au fost amici. Treptat a creat în
conducătorii baptişti, precum şi în ceilalŃi conducători religioşi şi în populaŃie, ceea ce George
Orwell numeşte „dublugândire”. Aceasta se va putea vedea în mod strident de-a lungul întregii
perioade comuniste şi, se poate observa ca reziduu, în perioada de după 1989. A existat şi încă
mai există „dublugândirea”. MulŃi conducători religioşi din perioada comunistă sunt vinovaŃi de
aceasta, pentru că „dublugândirea” este trăire în minciună şi înşelătorie.

„A şti şi a nu şti, a fi conştient pe deplin care este adevărul pe când spune minciuni grijuliu întocmite, a
susŃine în mod simultan două opinii care se anulează, ştiindu-le că sunt contradictorii şi crezând în ambele,
să folosească logica împotriva logicii, să lepede moralitatea în timp ce o pretinde, să creadă că democraŃia
era imposibilă şi că Partidul este apărătorul democraŃiei, să uite orice era necesar să uite şi apoi să readucă
acel lucru în memorie la momentul când este nevoie şi apoi imediat să-l uite din nou, şi mai presus de orice,
să aplice acelaşi proces însuşi procesului – aceea era suprema dibăcie: în mod conştient să inducă

99
Otniel-Laurean Vereş, Scurtă monografie a ComunităŃii Bisericilor Creştine Baptiste din zona Bihor de la
începuturi până în 1961, Oradea: Editura UniversităŃii Emanuel, 2007, p. 222.
100
Ibidem, p. 223.
 48
inconştienŃa şi apoi, din nou, să devină inconştient de actul hipnotic pe care abia l-a realizat. Chiar a
înŃelege cuvântul «dublugândire» implica folosirea dublugândirii.”101

Cu regret se poate constata acum, în vremuri de libertate, că această cale a

compromisurilor şi abaterii de la calea îngustă a Evangheliei, pe deoparte ne-a văduvit ca şi cult
de o activitate de masă, ilegală, pristină, cu mulŃi eroi ai credinŃei (precum ramura ilegală în
URSS), pe de altă parte ne-a slăbit vitalitatea, hăruirea şi relevanŃa în societate.
În ziua de 30 martie 1948 fr. Ioan Dan, preşedintele Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste
a depus în faŃa Primului Ministru Dr. Petru Groza jurământul de loialitate faŃă de R.P.R. alături
de conducătorii celorlalte culte recunoscute. Cu această ocazie Dr. Petru Groza cuvântă pe tema
acestui jurământ astfel: „Eu sunt conştient de importanŃa actului săvârşit astăzi sub acest
aspect, fiindcă sunt convins că el este o garanŃie în plus a colaborării dintre Stat şi
Biserică.”102 (Accentuările aparŃin autorului.)
Pe fondul unor afirmaŃii ale unor păstori care postulează ideea că prin colaborare au
salvat existenŃa Cultului Baptist,103 se ridică întrebarea dacă această colaborare a fost unica
variantă posibilă pentru Biserica din blocul comunist? S-a putut observa că în Uniunea Sovietică
biserica baptistă ilegală a supravieŃuit în ciuda tuturor persecuŃiilor crunte la care aceasta a fost
supusă. Şi în Ńara noastră au existat exemple de grupări religioase care au supravieŃuit cu toate că
au ales să nu fie înregimentate în grupările recunoscute oficial şi care au colaborat. Mai mult,
nici una dintre bisericile creştine desfiinŃate de către guvernul comunist nu a dispărut. Acest
lucru s-a putut observa după anul 1989, când au revenit pe scena religioasă a României. Astfel
ramura adventiştilor reformişti de ziua a 7-a din România au preferat calea ilegalităŃii şi
persecuŃiei (dizolvaŃi în 1951 prin Hotărârea Consiliului de Miniştri 636/3 iulie) în loc să se
adauge la cultele care s-au unit, sub indicaŃiile guvernului, în FederaŃia Cultelor Noi unde şi
baptiştii erau incluşi. Din consemnările şi cuvintele SecurităŃii, unul dintre predicatorii acestora,
pe nume Buzdugan Ion, „a căutat să ponegrească în mod făŃiş pe «adventiştii de ziua a 7-a»,
pentru faptul că aceştia au fost primii care s-au încadrat în FederaŃia Cultelor Noi,
considerându-i că prin aceasta «adventiştii de ziua a 7-a» colaborează cu acei ce se
pregătesc pentru măcel.”104 (Accentuarea aparŃine autorului.) Este evident că nu oamenii sunt
cei care păstrează Biserica şi o fac să supravieŃuiască ci aceasta este în mâna Atotputernicului
Dumnezeu care are grijă de viaŃa ei. Aşa s-a întâmplat cu ramura evanghelică din rândul
ortodoxiei, Oastea Domnului, care au dorit să păstreze calea neprihănirii, aşa cum au înŃeles-o ei,

101
Eric Blair, George Orwell, 1984, Hecho Westford: Plume, 1983, pp. 32-33.
102
„Dela Uniune”, Îndrumătorul Creştin, an III, nr. 8, 1948, p. 7.
103
„Am trăit în apropierea conducătorilor Cultului din acea perioadă şi am fost martorul atât al luptei lor pentru
apărarea fiinŃei Cultului prin bruma de drepturi acordate de regimul comunist”... (Accentuarea aparŃine autorului.)
Ioan Bunaciu, Istoria bisericilor baptiste din România, Oradea: Făclia, 2006, p. 2.
104
ACNSAS, D 6905, f. 20, 21.
 49
şi au suferit prigoane mari dar au generat în suferinŃa lor diamante, nestemate, ce vor străluci
veşnic, precum poetul Traian Dorz şi compozitorul şi teologul Nicolae Moldoveanu. Aceştia nu
s-au jucat cu conştiinŃa lor. Deci răspunsul la întrebarea cu privire la colaborarea cu autorităŃile,
ca singura cale de păstrare a fiinŃei Cultului Baptist, este negativ.

O trecere în revistă, cu certitudine incompletă, a conducătorilor bisericilor întemniŃaŃi

pentru credinŃa lor, precum dicŃionarul Biserica întemniŃată: România, 1944-1989 – publicat de
Institutul NaŃional pentru Studiul Totalitarismului – relevă o disproporŃionalitate radicală între
numărul pastorilor baptişti întemniŃaŃi şi numărul preoŃilor bisericilor tradiŃionale aflaŃi în aceeaşi
situaŃie. În perioada de maximă persecuŃie 1948-1964 figurează doar doi pastori baptişti, Mozeş
Arpad şi Todea Gheorghe.105 Întrebat fiind, de ce după 44 nu am mai avut cazuri de persecuŃie
existente sau semnalate în revista cultului Îndrumătorul Creştin, fratele Bunaciu Ioan a relatat
următoarele:
„Pentru Evanghelie n-a fost nimeni închis. Singurul, unde i s-a făcut un proces şi a fost şi condamnat, a
fost Cure Simion de la ReşiŃa. Dar el a avut un conflict intern în biserică. Şi atunci nişte oameni din
biserică, neisprăviŃi, l-au turnat pe la autorităŃi şi l-au făcut în fel şi chip şi atunci ăia împreună cu ce
material le-or fi dat aceşti oameni de nimic, ăştia i-au făcut un proces şi a fost condamnat la 17 [7] ani
închisoare şi a fost eliberat în 1964, când a fost graŃierea. A fost arestat în ’59. Restu, noi baptiştii, n-am
avut oameni condamnaŃi pentru că au predicat Evanghelia, sau pentru că au fost păstori, sau pentru că au
botezat. Nu.”... „Şi norocu nostru a fost că Preşedintele Statelor Unite [Harry S.] Truman [preşedintele
SUA între anii 1945-1953] era baptist. Noi în timpul războiului rece trebuiam să fim în tabăra împotriva
căreia se luau măsuri. Dar nu s-au luat măsuri pe linie legală, să li se intenteze procese la baptişti, pentru că
mulŃi dintre comunişti, chiar şi Gheorghiu Dej au fost la închisoare la Caransebeş cu baptiştii şi îi cunoştea
din închisoare. Şi atunci nu putea să vină Securitatea represivă cu măsuri represive împotriva baptiştilor.
Plus am avut un mare prieten în Petru Groza, care era Prim Ministru care îi cunoştea pe baptişti de la Deva,
pe Mârza, pe Rusu, îi ştia. Pe urmă au fost conducătorii noştri care au făcut cât au putut.”106

Deşi citatul de mai sus nu arată decât cu aproximaŃie situaŃia, totuşi conducătorii baptişti
au făcut „cât au putut” să evite persecuŃia, cedând astfel atât libertăŃile, drepturile credincioşilor
cât şi din standardul vieŃii creştine cerut de Dumnezeu. Verticalitatea a rămas la latitudinea
credincioşilor obişnuiŃi şi a unor pastori şi diaconi fără funcŃii de conducere instituŃionale, care
susŃineau chiar păreri diferite în ce priveşte avantajul pe care îl oferea faptul că la conducerea
SUA era baptistul Truman. Un frate simplu, Iacob Petru din Cărăstău afirma „că baptiştii sunt
rău văzuŃi de regimul actual, pentru că TRUMAN preşedintele Americii este baptist iar baptiştii
sunt consideraŃi ca oameni care lucrează pentru interesele americanilor”.107 În majoritatea
cazurilor, credincioşii erau (în actele întocmite) arestaŃi, închişi sau persecutaŃi şi hărŃuiŃi pe alte
motive decât cele religioase precum: uneltire contra ordinii sociale, organizaŃie/întrunire secretă
antistatală, apartenenŃă la organizaŃie mistico-religioasă care urmărea răsturnarea regimului,
întreŃinere de relaŃii cu străinii, luptă ideologică împotriva culturii socialiste şi a ideologiei

105
Paul Caravia, ed., Biserica ÎntemniŃată: România, 1944-1989, Bucureşti: I.N.S.T., 1998, pp. 292, 428.
106
Interviu cu I. Bunaciu.
107
ACNSAS, D 6902/4, f. 169.
 50
marxist-leniniste, uneltire împotriva statului, grupare subversivă etc.108 Totuşi mulŃi credincioşi
baptişti, indiferent de necazurile care se abăteau asupra lor găseau curajul să-l mărturisească pe
Domnul Isus şi nădejdea care se găseşte în el. Un frate simplu, un brutar, pe nume Iporea din
Orşova afişa pe geamul brutăriei versete din Biblie ca: „VegheaŃi ca să nu cădeŃi în ispită.” şi „În
Isus avem răscumpărarea, în sângele lui avem iertarea păcatelor.”109 Este nespus de trist că cei
mai mulŃi păstori însă au ales calea „capului plecat” şi a colaborării, aceasta fiind în detrimentul
majorităŃii credincioşilor baptişti. Frica de a trece iarăşi în ilegalitate a fost paralizantă. Similar
cum s-a întâmplat în cazul conducerii Uniunii Baptiste oficiale din URSS (VSEHB) şi
conducerea Cultului Creştin Baptist din România a devenit obedientă autorităŃilor. Odată seduşi
şi intraŃi la nivel înalt în relaŃie de mariaj cu organele puterii – precum într-o căsătorie nefericită
– s-a constatat că statul comunist este un partener abuziv şi mulŃi au tânjit ulterior după un
divorŃ, dar acesta nu a mai fost posibil. Conducerea cultului Baptist a rămas aservită puterii pe
toată perioada comunistă. Fratele Popovici Alexa analizând îngrădirile din Legea pentru regimul
general al cultelor din 4 august 1948 afirma următoarele:
„A treia îngrădire a constat în recunoaşterea preşedintelui Uniunii, aşa cum prevedea art. 21 din lege.
Având în vedere faptul că ministrul Cultelor trebuia să facă recomandarea ca preşedintele ales al Uniunii să
fie recunoscut de Prezidiu, este de la sine înŃeles că persoana aleasă ca preşedinte trebuia să fie pe placul
lui, să asculte întru totul de minister, deoarece altfel nu i se făcea recomandarea cerută de lege. Aşadar,
congresul trebuia să aleagă numai persoana sugerată de minister.”

Din aceasta se poate deduce faptul că la Congresul al XXI din 23-24 octombrie 1948, Ńinut la
Buteni, conducerea aleasă a cultului, respectiv fratele Ioan Dan, a fost docilă şi pe placul
Ministrului Cultelor.110 (Vezi ANEXA Congresul Buteni 1948. p. 304) În MoŃiunea adoptată
la acest congres se specifica loialitatea baptiştilor români faŃă de R.P.R., desolidarizarea de
oricine ar avea atitudini potrivnice faŃă de interesele R.P.R. şi se asigura că „[s]untem şi vom fi
prin contribuŃia membrilor noştri alături de toate manifestările şi transformările sociale făcute de
poporul şi pentru poporul muncitor din Republica Populară Română.”111 Lucrul care stârneşte
indignarea este că fraŃii au fost manipulaŃi teologic şi s-a folosit „o luare în deşert” a moştenirii
imnologice baptiste. „MoŃiunea e votată de întregul congres prin ridicare de mâini după care se
cântă: «Sfânt e legământul care l-am încheiat».”112 Acesta este un exemplu de profanare a
lucrurilor sfinte, dând „cezarului” ce nu este al „cezarului”.

108
Visky Ferenc jr., ed., Prizonierii SperanŃei, Cluj-Napoca: Koinonia, 2002.
109
ACNSAS, D 6902/1, f.625.
110
Alexa Popovici, Istoria Baptiştilor din România 1956-1989, Oradea: Făclia, 2007, pp. 712-713.
111
Ioan Dan, Viorel Garoiu, „MoŃiune”, Îndrumătorul Creştin, an III, nr. 21-22, 1948, p.8.
112
Petre N. Popa, „Primul Congres al Cultului Creştin Baptist din Republica Populară Română Ńinut în Buteni-Arad,
la 23-24 Octomvrie 1948”, Îndrumătorul Creştin, an III, nr.21-22, 1948, p.8.
 51
2.2 ViaŃa Cultului Baptist între control, colaborare şi rezistenŃă
2.2.1 RestricŃii, supraveghere şi privaŃiuni
Aşa cum s-a observat viaŃa în primii ani postbelici nu era uşoară. Societatea încă era
dominată de incertitudinea unei păci durabile. Războiul putea izbucni iarăşi în orice moment. În
Ńară erau numeroase restricŃii care îngreunau viaŃa de zi cu zi. Transporturile erau controlate de
„fraŃii noştri sovietici eliberatori”. Munca păstorului itinerant şi a conducătorilor credincioşilor
baptişti, fie aceştia conducători cercuali, de comunitate sau de uniune era greu de îndeplinit
datorită restricŃiilor ce se impuneau asupra călătoriilor. Pentru a putea călători era nevoie de un
certificat special, aşa cum se poate observa din documentul următor.

Anul 1948 a fost un an de rău augur. Prin abdicarea Regelui Mihai (30 decembrie 1947)
şi proclamarea Republicii Populare Române începe perioada totalitarismului comunist. Se
inaugurează perioada democraŃiei populare care suferea de «psihopatie paranoică a uneltirii».
Duşmanul era perceput în toate. Este uşor de înŃeles că o guvernare câştigată prin fraudă, o
instaurare la putere meschină suspiciona mereu pe alŃii de aceleaşi intenŃii. Încep să aibă loc
arestările politice şi religioase – orice om cu influenŃă publică şi perceput ca duşman al regimului
era arestat, întemniŃat sau chiar executat. Un astfel de caz este cel al familiei Wurmbrand. Fr.
Richard Wurmbrand este arestat în 1948 şi Ńinut în detenŃie şi torturat pentru credinŃă timp de 8
ani. El descrie în mai multe publicaŃii suferinŃele inimaginabile prin care au trecut unii creştini.
Pentru o înŃelegere sumară a situaŃiei prin care au trecut liderii religioşi care au stat de partea
 52
bisericii în opoziŃie cu Statul se recomandă citirea cărŃii „Strigătul Bisericii prigonite”.113 Încă
din ianuarie 1948, credincioşii baptişti erau supravegheaŃi şi suspectaŃi de sabotarea procesului
de democratizare. Întrunirile cu ocazia săptămânii mondiale de rugăciune erau suspecte. „Se
bănuieşte că scopul activităŃii acestor secte, este de a împiedica procesul de democratizare al
credincioşilor.”114 Deşi din scrutarea atentă a baptiştilor nu reieşea nimic periculos pentru
siguranŃa statului, din punct de vedere ideologic, comunist, aceştia erau dăunători. La sfârşitul
unei dări de seamă destul de obiective şi pozitive cu privire la baptiştii din teritoriul Oradei
Inspectorul General de SiguranŃă încheie cu următoarele cuvinte: „În general acest cult este o
asociaŃie de persoane fanatice religioase, cari prin demagogia textelor biblice încearcă să
formeze şi să acapareze un număr cât mai mare de membri, fără deosebire de vederi politice sau
rasă, prin care fapte şi comportare, în mod indirect, sapă în temelia Statului Democratic,
oprind emanciparea oamenilor spre progres şi ca atare, este inutilă şi dăunătoare.”115
(Accentuarea aparŃine autorului.) În contextul deteriorării relaŃiilor dintre SUA şi URSS,
legăturile de orice natură dintre credincioşii baptişti români şi americani erau suspectate de
activităŃi în favoarea „imperialismului”.

113
Richard Wurmbrand, Strigătul Bisericii prigonite, Bucureşti: Stephanus, 1993.
114
ACNSAS, D 6902/1, f. 590.
115
ACNSAS, D 6902/4, f. 20.
 53

Broşurile şi revistele trimise de fraŃii baptişti cu scopul de a păstra legătura frăŃească, de

hrănire sufletească şi ajutorare a lucrării de evanghelizare erau interceptate şi supuse unei cenzuri
atente.
 54
Pe deoparte, dacă primeai literatură religioasă sau o distribuiai deveneai Ńinta suspiciunii,
investigaŃiilor, percheziŃiilor iar literatura era interzisă şi confiscată,116 pe de altă parte, dacă nu
cumpărai publicaŃiile propagandei comuniste, deveneai suspect şi ostil.

Ajutoarele umanitare (în principal alimente şi haine) trimise de fraŃii din America (datorită crizei
economice şi lipsurilor acute în rândul populaŃiei117) fiind sesizate de ochi răuvoitori erau

116
ACNSAS, D 6902/1, pp. 593-6-3; 609-617.D 6902/2, pp. 2, 17-20, 23, 26,28-29, 34,35, 61,62,82 etc.
 55
confiscate şi redirecŃionate spre obiectivele regimului.118 Un caz mai tragico-comic este cel al
unor tineri baptişti din comunele Aparea şi Ucuriş, jud. Bihor care primiseră nişte ajutoare de la
rudele lor din America. Printre aceşti tineri a fost şi o fată care avea o rochie pe care era
imprimat steagul american, iar „DirecŃiunea Regională a SecurităŃii poporului Oradea a luat
măsuri pentru confiscarea materialului pe care era imprimat drapelul american.”119 RelaŃiile de
orice natură cu Statele Unite au fost date în consemn pe întreg cuprinsul Ńării.120 Erau
monitorizate publicaŃiile religioase care intrau în Ńară121 şi se strângeau datele personale ale
conducătorilor religioşi.122 Toate mişcările cultului erau supravegheate de serviciile de siguranŃă
iar fraŃii conducători, fiind conştienŃi de aceasta într-o oarecare măsură, încercau să fie prudenŃi.

117
P.J. Andrişan, „De ce să nu adoptăm un predicator?”, Luminătorul, vol. XXIII, nr. 1, 1948, p. 2; ACNSAS, D
6902/2, f. 116.
118
ACNSAS, D 6902/2, f. 11-12.
119
Ibidem, f. 141.
120
Ibidem, f. 18-2o, 23-24, 26, 28-31.
121
Ibidem, f. 41-44.
122
Ibidem, f. 22, 22v.
 56

123

Ajutoarele care veneau de la fraŃii americani au fost oprite, fapt care îngreuna şi mai mult
situaŃia dificilă în care se aflau credincioşii baptişti. De asemenea veneau indicii cu privire la
contopirea cultelor evanghelice într-un singur cult după modelul sovietic, pentru ca
supravegherea activităŃii credincioşilor şi deplasărilor predicatorilor să se poată face mai
eficient.124 Deşi iniŃiativa Ministerului Cultelor a început prin 1948, contopirea nu a reuşit, ci s-a
făcut oficial doar o federalizare (FederaŃia Neo-protestantă) a cultelor baptist, adventist de ziua a
şaptea, creştin după Evanghelie şi penticostal în 10 noiembrie 1950, dar care nu a dăinuit mult
timp.125

126

123
ACNSAS, D 6902/2, f. 52.
124
Adrian Nicolae Petcu, „Securitatea şi Cultele în 1949”, Partidul, Securitatea şi Cultele 1945-1989, Bucureşti:
Nemira, 2005, p. 148.
125
Popovici, 719. ACNSAS, D 6902/2, f. 285, 289; D 6902/4, f. 14.
126
ACNSAS, D 6902/2, f. 96.
 57

În această perioadă, când se adunau nori grei deasupra tuturor care doreau să fie urmaşi ai
lui Christos, s-au găsit şi voci profetice, de avertizare, cu privire la necazurile ce se vor abate
asupra populaŃiei şi la nevoia de ancorarea vieŃii în Cuvântul lui Dumnezeu şi de adăpostire la
umbra Celui Preaînalt. Un raport cu privire la o întrunire a credincioşilor baptişti din zona
HaŃegului ilustrează acest lucru.

127

127
ACNSAS, D 6902/2, f. 53.
 58
În documentele accesate încep să apară cazuri de arestări pe seama posedării tractatelor
religioase. Un astfel de caz este cel al credinciosului Varga Petru din Turda.

Inspectoratul Regional de SiguranŃă Cluj

Biroul 1/6
Nr. 7940 S din 1 August 1948
ConfidenŃial
Către
DirecŃiunea Generală a SiguranŃei
Servicul 1 Biroul 6
Bucureşti
Raportăm că serviciul de SiguranŃă Turda a înaintat în ziua de 25 Iulie a.c. la parchetul Tribunalului Turda
cu adresa Nr. 3387 din acea dată, pe numitul VARGA PETRU, de ani 58, născut la 10 Iunie 1890 în comuna
Călăraşi – Turda , Jud. Turda, fiul lui Petru şi Maria, de religie baptistă, agricultor, căsătorit, carte ştie,
necondamnat, serviciul militar satisfăcut la Regt. 81 Austro-ungar cu gradul sergent ctg 1912, cu ultimul domiciliu
în comuna Călăraşi – Turda jud. Turda, care se face vinovat pentru faptul de deŃinere de material de propagandă
interzisă prin art.5 din Tratatul de Pace găsit la domiciliul său cu ocazia unei percheziŃii domiciliare efectuate de
către Şeful Postului Jandarmi din acea comună.
Susnumitul în prezent este membru în P.N.P., organizaŃia locală a comunei.
Hotărârea JustiŃiei va fi raportată de noi, la timp.
Inspector General
Patriciu Mihai Şeful Biroului
Comisar şef, Mardarescu Virgil

Materialul de propagandă nu era decât două borşuri „Mântuitorul lumii” şi „Lumina lumii” care
îl prezentau pe Domnul Christos ca Mântuitor şi ca Lumina care luminează în întunericul lumii
acesteia şi sufletul care vine la El, scrise de Dr. Luca L. Sezonov.128
În luna august 1948 se emite Decretul 177/1948, cu privire la regimul general al cultelor
religioase din Republica Populară Română, publicat în Monitorul Oficial nr. 178 din august,
acelaşi an. La 30 august 1948 se înfiinŃează DirecŃia Generală a SecurităŃii Poporului care
înlocuieşte SiguranŃa Statului. Se poate observa că acest organ al partidului comunist funcŃiona
într-un regim de extremă suspiciune iar cei luaŃi în vizor „beneficiau” înaintea oricărui lucru de
prezumŃia de vinovăŃie. Evanghelizarea era considerată tendenŃions ca fiind o manifestare
antidemocratică iar unele contextualizări apocaliptice ale Scripturilor erau interpretate politic:
„În cartierul GRIVIłA – PIAłA CHIBRIT Str. ARAD No.35, îşi are sediul un cuib de
propagandă evanghelistă. În fiecare seară propagandiştii circulă prin localuri distribuind foi
volante intitulate «Îndrumătorul Creştin» şi făcând propagandă politică sub masca perceptelor
religioase, arătând că aşa este porunca lui Dumnezeu pentru începerea unui nou război cu bombe
atomice şi microbi.”129 Fiecare biserică baptistă era supravegheată şi Securitatea avea fişele
fiecărui conducător de biserică. Când se înfiinŃau biserici sau filiale noi Securitatea solicita
datele cu privire la locul unde funcŃionează acestea şi datele personale ale conducătorilor.

128
ACNSAS, D 6902/2, p. 80-83v.
129
Ibidem, p. 14.
 59

130

Încep să apară abuzuri în ce priveşte exercitarea actelor de cult. Dintre broşurile folosite
de baptişti (şi de celelalte culte) în evanghelizare sau pentru zidirea sufletească trebuiau

130
ACNSAS, D 6902/2, f. 99.
 60
eliminate toate acelea care aveau reminiscenŃe ale regimurilor trecute sau erau de provenienŃă
„imperialistă”.
CărŃile de cântări erau cenzurate şi cântările care aveau iz de monarhie trebuiau eliminate.
Este trist faptul că din patrimoniul imnologic baptist au fost eliminate la dispoziŃie unele
cântări.131
Botezurile baptiştilor, care erau publice şi de un mare impact asupra credincioşilor au
devenit Ńinta atacurilor regimului. Inspectoratul Regional de SiguranŃă din Oradea a interzis
credincioşilor baptişti efectuarea botezurilor în aer liber. La sesizarea făcută Ministerului
Cultelor de către Uniunea ComunităŃilor Creştine Baptiste printr-o adresă, înregistrată la M.C.
sub nr. 32772/1948, Ministerul Cultelor cere examinarea acestui caz şi dispoziŃii din partea
Ministerului Afacerilor Interne, printr-o adresă cu acelaşi număr (nr. 32772/1948). În urma
examinării cazului se întocmeşte un raport din care reiese că „Prin faptul că în adresa Prefecturii
Jud. Maramureş [responsabilă teritorial la acea vreme şi de zona Oradei] s-a arătat de la ce
autorităŃi s-a semnat avizul negative (numit ordin) asupra oficierii botezului în aer liber, s-a
comis o indiscreŃie, putându-se uşor înŃelege din aceasta că baptismul constituie unul din
obiectivele organelor de securitate.” Din rezoluŃiile scrise de mână pe acest raport se poate
înŃelege că nu trebuie să se ordoneze interdicŃia de a face botezul în aer liber ci să „se dea sfaturi
sectei să nu facă botezul în aer liber”.132 Însă practic, se pare că din acel moment până la venirea
în Biserica nr.2 din Oradea a fratelui Liviu Olah, şi după aceea, botezurile în aer liber au încetat.
Practica botezului în aer liber a încetat în multe localităŃi din Ńară. FraŃii erau nemulŃumiŃi şi îşi
aduceau aminte cu nostalgie vremea când puteau boteza liberi. Această nemulŃumire se poate
observa dintr-un raport cu privire la un botez din ConstanŃa din 14 august 1949. „La acest botez
a fost o stare de spirit nemulŃumitoare în rândul credincioşilor datorită faptului că botezul nu a
fost oficiat conform obiceiurilor lor, la ape curgătoare sau la mare ci s-a oficiat într-o cadă din
subsolul casei de rugăciuni.133 Totuşi în alte părŃi ale Ńării s-a mai practicat botezul în aer liber,
mai ales în perioadele de destindere, când restricŃiile nu mai erau aşa aspre. Acest caz din
Oradea, prin documentele din culise, relevă că Securitatea începea să funcŃioneze pe principiul
„sfaturilor” strict confidenŃiale [se va citi, direcŃii şi ordine secrete, uneori verbale, neconsemnate
în documente].

131
ACNSAS, D 6902/2, f. 228
132
Ibidem, f. 101.
133
ACNSAS, D 6902/3, f. 48.
 61

134

134
ACNSAS, D 6902/2, f. 103
 62

135

În contextul transformărilor sociale şi politice din Ńară, frăŃietatea baptistă a trecut într-un regim
de alertă. Botezurile nu mai erau anunŃate din timp, aşa cum era obiceiul (cu vreo 2-3 luni
înainte) ci se făceau inopinat, evitându-se astfel descurajarea candidaŃilor de către autorităŃi.136
Din documentele SecurităŃii din acea vreme se poate observa că la fiecare botez semnalat se
cereau date/fişe despre predicatorii care oficiau botezul şi fişele personale ale celor botezaŃi. În
aceste informaŃii furnizate de agenŃii SecurităŃii era foarte importantă menŃionarea activităŃii

135
ACNSAS, D 6902/2, f. 102.
136
ACNSAS, D 6902/2, f. 294
 63
politice din trecut şi prezent a persoanelor respective şi condiŃia lor socială şi materială. Se
făceau verificări dacă au mai fost condamnaŃi şi dacă figurau în evidenŃele SecurităŃii. Unii se
botezau pe ascuns, ori noaptea, ori în case, ori în locuri pustii.

Din volumul mare de fişe personale ale baptiştilor se poate observa cu uşurinŃă dorinŃa
SecurităŃii de a avea control asupra cultului.137 Tot în acest context mulŃi dintre predicatori trăiau
zi de zi cu simŃământul unei arestări iminente.138 Activitatea baptiştilor era strict monitorizată şi
era supusă la tot felul de aprobări din partea Ministerului Culturii. Dacă nu aveai aprobare
pentru predicare puteai fi arestat, astfel evanghelizările sau adunările făcute de membrii bisericii
sau de păstorii fără recunoaştere sau în case particulare fără autorizaŃie erau interzise. Un astfel

137
ACNSAS, D 6902/2, f. 133, 149, 152-182v. 313, 321-324, 327, 337, 339-349, 353, 354, 358; ACNSAS, D
6902/4, f. 21-140v.
138
ACNSAS, D 6902/2, f. 325, 240, 246 (Exemplele predicatorilor Vlad Ioan şi Pop Gheorghe)
 64
de caz s-a întâmplat în comuna Sânmiclăuş, unde baptiştii se adunau în casa numitului Neagu
Mihai pentru închinare.

139

După arestarea fraŃilor, Securitatea a dispus supravegherea acestui grup de credincioşi recrutând
un informator care să ia parte la adunările lor şi să informeze organele securităŃii cu privire la
activitatea credincioşilor din comună.140
Datorită educaŃiei atee şi „culturalizării” (îndoctrinării forŃate) populaŃiei şi îndeosebi a copiilor
şi tinerilor baptiştii au fost nevoiŃi de multe ori să facă anumite schimbări de limbaj. Un astfel de
caz este schimbarea «Serbării Şcoalelor Duminicale» în «serbarea copiilor». „Anul trecut, a fost
de asemeni o serbare numită «serbarea şcoalelor Duminicale» însă «anul acesta» - a spus
ADORIAN - «nu o mai putem numi aşa, ci doar ‘serbarea copiilor’.»”141

139
ACNSAS, I 109896/7, f. 339.
140
ACNSAS, I 109896/7, f. 341, 345.
141
ACNSAS, D 6902/2, f. 296.
 65

Lucru demn de apreciat la baptişti şi motiv de slavă şi mulŃumiri lui Dumnezeu a fost
perseverenŃa şi persistenŃa părinŃilor şi multor pastori în educarea copiilor şi tinerilor în spirit
creştinesc, biblic. În acest fel mulŃi au rămas credincioşi, şi-au însuşit spiritul evanghelistic şi au
fost mărturii creştine în mijlocul colegilor lor. Carmen Chivu-DuŃă în cartea sa Cultele din
România între prigonire şi colaborare, citează un document cu privire la cultele neoprotestante,
în următoarele cuvinte:
„Dintre toate cultele din Ńara noastră, acestea desfăşoară cea mai intensă şi cea mai variată activitate pentru
educarea religioasă, atragerea şi menŃinerea copiilor şi tinerilor în biserică. […] Familia neoprotestantă îşi
învaŃă copiii încă din pruncie cele mai simple acte de comportament corespunzător modului de viaŃă
religios. Catehizarea este o activitate de educare religioasă, care se poate realiza distinct de serviciul de
cult propriu-zis. Organizarea sistematică a catehizării este întâlnită cu precădere la cultul Adventist de ziua
a şaptea şi cel Baptist şi, mai nou, la cultul creştin după evanghelie şi cel penticostal. O altă formă de
cointeresare este conducerea de către tineri a unei părŃi a serviciului de cult. Este o formă de educaŃie
religioasă care stimulează studierea materialului, cultivă stăpânirea de sine şi satisface nevoia de afirmare
în comunitate. Alegerea unor tineri în comitetele de conducere ale unităŃilor de cult, organizarea cursurilor
speciale de studiu biblic pentru tinerii care candidează la botez. Numai cultele neoprotestante înregistrează
o creştere a numărului de copii şi tineri atraşi la viaŃa de cult, creştere datorată, în primul rând, natalităŃii
ridicate în familiile de neoprotestanŃi şi, în al doilea rând, pierderea credinŃei este minimă, iar în al treilea
rând, datorită eficienŃei metodelor de atragere a copiilor şi tinerilor aparŃinând altor culte. Este
incontestabil faptul că numărul copiilor şi tinerilor care trăiesc o viaŃă religioasă a înregistrat în Ńara noastră
reduceri importante.”142

Dintre nenumăraŃii copii şi tineri care nu s-au sfiit să-L mărturisească pe Dumnezeu în faŃa
colegilor de şcoală, de muncă, vecinilor şi prietenilor şi care au fost urmăriŃi pentru aceasta şi
uneori au avut necazuri, pe care numai Domnul Dumnezeu le cunoaşte, se va reda doar un caz.

142
Carmen Chivu-DuŃă, Cultele din românia între prigonire şi colaborare, Bucureşti: Polirom, 2007, p. 27.
 66

Abuzurile cu privire la oficierea actelor de cult nu s-au făcut doar cu privire la botezuri.
Nici înmormântările nu au scăpat zelului SecurităŃii. Aceasta acŃiona prin MiliŃie pentru a reduce
participarea la oficierea serviciului funebru.
 67

143

FaŃă de aceste măsuri clar abuzive însăşi superiorii de la DGSP au comentat astfel: „Credem că
procedeul de a împiedica prin organele de MiliŃie grupul de credincioşi baptişti din Sibiu de a
participa la înmormântarea «surorii lor» de credinŃă nu este just, noi trebuie să împiedicăm o
eventuală manifestare antidemocratică sub masca cultului.”144
Dacă nici înmormântările nu erau scutite cu atât mai puŃin nunŃile. Acestea erau
supravegheate cu ajutorul informatorilor care urmăreau orice activitate. „Vă trimitem anexat în
copie o notă informativă, primită de la postul miliŃiei Rohia referitor la două nunte a unor
baptişti, cari vor avea loc între 15-20 August 1950, în com. Ro[h]ia la care vor participa baptişti

143
ACNSAS, D 6902/4, f. 7.
144
ACNSAS, D 6902/4, f. 9.
 68
şi din alte sate. LuaŃi măsuri de-a instrui un informator din anturajul lor să urmărească toată
activitatea lor. Constatările Dvs. ne le veŃi raporta.”145 În raportul desfăşurării nunŃilor s-a
cuprins numărul de persoane prezente, predicatorul care a vorbit, locul unde a avut loc nunta şi
programul ei.146
Pe la începutul anului 1950 au început să apară probleme noi. În jud. Alba au fost
rechiziŃionate mai multe case de rugăciune baptiste de către Comitetele Provizorii locale.

147

Oamenii partidului comunist (pe atunci Partidul Muncitoresc Român – PMR, sau tinerii din
UTM – Uniunea Tineretului Muncitor) aveau o autoritate mare faŃă de populaŃie, autoritate şi
putere de care mulŃi abuzau. RechiziŃionarea unor lăcaşuri de cult puteau să fie chiar un moft de
moment al lor.
„Din raportul D.R.S.P. Braşov Nr. 211/1949 precum şi din investigaŃiunile făcute la faŃa locului rezultă că ,
în ziua de 7 Martie a.c., pe când membrii cultului «Creştin după Evanghelie» din Braşov, erau adunaŃi la
sediul lor din PiaŃa LibertăŃii Nr. 22, împreună cu membrii cultului Baptist din Braşov, de ramură maghiară,
română şi germană, la o rugăciune comună, au intrat în sala de rugăciuni 13 activişti de la JudeŃeana
U.T.M. Braşov, printre care SITORUS ŞTEFAN LADAR NICOLAE responsabilul secŃiei de agitaŃie şi
propagandă de la JudeŃeana U.T.M. Braşov, KASA ŞTEFAN, MIKEL MARIA, luând loc în bănci şi
ascultând discursul predicatorului baptist MARA CORNEL, cu şepcile în cap şi fumând.
Întrucât predicatorul a refuzat să răspundă întrebărilor puse de tineri, s-a produs vacarm în urma
căruia adunarea a fost dizolvată, tinerii punând lacăt la uşă şi luând cheile, şi anunŃând pe credincioşi că
localul va fi folosit ca club sau sală culturală.”148

Un alt caz rămas în arhiva CNSAS este cel din comuna Girişul Negru, judeŃul Bihor.
RechiziŃionarea casei de rugăciune din această comună s-a desfăşurat astfel:

145
ACNSAS, I 109896/8, f. 307.
146
ACNSAS, I 109896/8, f. 308.
147
ACNSAS, D 6902/4, f. 15. Caz similar este luarea Casei de Rugăciune din Bucureşti, şos. Vergului nr. 139,
ACNSAS, D 6902/4, f. 93.
148
ACNSAS, D 6903/3, f. 70.
 69
„[S]-a constatat că numitul PUŞCAŞ ANDREI, Secretarul U.T.M.-ului din comuna Tinca – Bihor s-a
deplasat în ziua de 4 Nov. 1949 în comuna Girişul Negru unde a prelucrat materialul primit dela plasa cu
tinerii din comuna respectivă. Secretarul U.T.M.-ului văzând că tineretul nu are Cămin Cultural, s-a dus la
Preşedintele Comitetului Provizoriu din com. Girişul Negru – Bihor cu care a discutat posibilitatea de a
obŃine o clădire pentru a o întrebuinŃa pentru Cămin Cultural şi au ajuns la înŃelegerea de a rechiziŃiona
casa de rugăciune a baptiştilor, fapt care s-a petrecut chiar în acea zi.”149

Din documente reiese că la intervenŃia conducătorilor acestor două biserici (Braşov şi Girişul
Negru) imobilele au fost restituite.150 Dar nenumărate alte cazuri nu au avut un deznodământ aşa
fericit. Unii creştini lipsiŃi de casa lor de rugăciune trebuiau să se adune pe ascuns, în mod
ilegal, prin diferite case particulare.151 SimŃămintele baptiştilor jefuiŃi de lăcaşul lor de
închinăciune, construit prin jertfa credincioşilor sunt surprinse prin cuvintele celor din comuna
Ponorel, jud. Turda, cărora li s-a luat lăcaşul de închinăciune la iniŃiativa secretarului
Comitetului Provizoriu şi preşedintele Frontului Plugarilor din comună. „Acest lucru a produs
mari nemulŃumiri, în rândurile credincioşilor baptişti din comună, comentându-se că li s-a făcut o
mare nedreptate”.152
De asemenea deschiderea de noi biserici era supravegheată şi blocată de aparatul
SecurităŃii. Chiar dacă Uniunea emitea şi trimitea bisericii noi autorizaŃia de funcŃionare, uneori
această corespondenŃă era interceptată de către organele SecurităŃii şi autorizaŃia se „pierdea” pe
drum.

153

149
ACNSAS, D 6903/3, f. 115.
150
Ibidem, f. 71, 115.
151
ACNSAS, D 6905, f. 75.
152
ACNSAS, D 6903/3, f. 123.
153
ACNSAS, D 6902/4, f. 54-57.
 70
Este clar că din anul 1950 guvernul comunist dorea o supunere absolută şi o cadenŃare, din partea
celor toleraŃi, în toate atitudinile, planurile şi direcŃiile luate de acesta. Pentru facilitarea acestei
colaborări cu regimul şi pentru frângerea atitudinii ostile faŃă de acesta, s-au folosit intimidări de
tot felul şi chiar arestări.

Conducerea Uniunii deşi pe deoparte, în faŃa credincioşilor şi autorităŃilor susŃinea că baptiştii nu

fac politică, pe de altă parte prelua un rol activ în promovarea politicii guvernului. Un astfel de
caz este cel al adeziunilor pentru pace, pe care toate bisericile şi comunităŃile trebuiau să le
 71
semneze, lucru care l-au şi făcut atât bisericile, comunităŃile cât şi Seminarul Baptist cu
profesorii şi studenŃii lui.154

154
ACNSAS, D 6902/4, f. 28, 29,49.
 72

155

155
ACNSAS, D 6902/4, f. 17-18.
 73
Un alt aspect al implementării politicii şi programelor guvernului comunist prin liderii
cultelor a fost şi cel al înscrierilor în «colectiv» (GAC, CAP). Se prezintă aspectul angajării,
probabil sub presiune, a fratelui Vicaş Teodor, din conducerea ComunităŃii Oradea, la traducerea
în fapte a colectivizării.

156

156
ACNSAS, D 6902/4, f. 33.
 74
Securitatea avea grijă ca la fiecare alegeri de noi conducători să recruteze cel puŃin un informator
pentru a putea avea informaŃii „în profunzime” şi pârghii la nivelul decizional al bisericii,
comunităŃii, Uniunii. Se prezintă doar un exemplu de la Comunitatea ConstanŃa, dar această
problemă se va mai aborda ulterior.

157

Uneori Securitatea întâmpina probleme în recrutarea unui baptist din biserică, datorită
credincioşiei (fanatismului) fraŃilor şi atunci căutau să facă faŃă prin informatori ”de suprafaŃă”,
care erau oameni neimplicaŃi în conducere sau necredincioşi. Un caz ca acesta este al Bisericii
din Guruşlau.

157
ACNSAS, D 6902/4, f. 140.
 75

158

În linie cu ideologia partidului comunist guvernator şi la sugestiile din teritoriu se iau

măsuri de îngrădire a libertăŃilor religioase ale baptiştilor, însă într-un mod discret pentru a nu da
de bănuit că Securitatea Poporului este implicată în aceasta.

158
ACNSAS, D 6902/4, f. 164.
 76

159

159
ACNSAS, D 6902/4, f. 147.
 77

160

160
ACNSAS, D 6902/4, f. 148.
 78
Un alt mod „discret” în care Securitatea se implica în frânarea desfăşurării activităŃilor baptiştilor
era împiedicarea întrunirilor zonale ale credincioşilor. Spre exemplu, în data de 30 ianuarie
1950 era programată o adunare zonală în comuna Petreni, plasa Simeria, la care pe lângă
credincioşii din localitate trebuiau să participe şi cei din jurul HaŃegului. La informarea primită
referitoare la acest eveniment, DirecŃiunea Regională a SecurităŃii Poporului Sibiu acŃionează şi
stăvileşte participarea poporului baptist. „La această adunare au participat un număr foarte redus
de credincioşi. Luându-se măsuri din timp, ca prin organele de MiliŃie să fie stăvilită această
adunare sub pretextul unei razie ce a fost efectuată în comunele din jurul Simeriei, aceasta fiind
făcută în mod foarte discret, astfel că numărul participanŃilor a fost de 5 persoane (2 băieŃi şi 3
fete).”161
Pe la sfârşitul anului 1949 Ministerul Cultelor trimite un ordin prin care toŃi predicatorii
sunt legaŃi de biserica pe care o păstoresc şi unde domiciliază, interzicând astfel deplasările la
alte biserici. Pentru orice deplasare acum era nevoie de o autorizaŃie specială emisă de
Ministerul Cultelor. Prelucrarea acestui ordin al Ministerului Cultelor cu comunităŃile s-a făcut
cu întârziere în speranŃa unei anulări. MulŃi păstori s-au supus acestui ordin însă unii păstori nu
luau în considerare aceste interdicŃii.162 Secretarul general adjunct Rusu Ioan a intervenit într-o
audienŃă la Primul Minstru Dr. Petru Groza atât în problema caselor de rugăciune rechiziŃionate
cât şi în privinŃa deplasărilor pe tren ale păstorilor. Rusu, în cadrul unei şedinŃe a ComunităŃii
Arad, din 20-21 nov. 1949, la care a participat relata rezultatele acestei întrevederi.

„[P]redicatorul RUSU le-a comunicat că a fost într-o audienŃă la Prim Ministru Dr. Petru Groza,
care l-a asigurat de libertatea deplină a acestui cult, afirmând că această libertate le este asigurată prin
constituŃie, spunând şi următoarele cuvinte «SunteŃi liberi într-o Ńară liberă, libertatea vă este garantată».
La cele ridicate de predicatorul Rusu din Alba Iulia, în sensul că le-a fost luată casa de rugăciuni din
comuna Talpoş Jud. Bihor, Tov. Dr. Petru Groza, a spus că orice abateri de acest fel trebuesc raportate de
urgenŃă cu numele persoanelor care au comis asemenea abateri, dând ordin telegrafic ca să le fie restituită
sala de rugăciuni.”163

La această şedinŃă fraŃii au hotărât ca toŃi acei cărora nu li s-a pus în vedere în mod special de
către MiliŃie că nu au voie să călătorească în alte localităŃi şi cărora nu li s-au solicitat autorizaŃii
speciale, să îşi continue activitatea de teren.164

161
ACNSAS, D 6903/3, f. 165-167.
162
ACNSAS, D 6902/3, f. 32, 140-149.
163
ACNSAS, D 6902/3, f. 201.
164
Ibidem.
 79

165

165
ACNSAS, D 6902/3, f. 32.
 80

166

Dacă până în anul 1949 puteau să existe mai multe comunităŃi baptiste într-un judeŃ (ex. În
Bucureşti erau patru, la un moment dat cinci), tot pe la sfârşitul anului 1949 începe o

166
ACNSAS, D 6903/3, f. 143.
 81
reorganizare a comunităŃilor în sensul că într-un judeŃ putea funcŃiona doar o comunitate, însă o
comunitate putea cuprinde mai multe judeŃe. În felul acesta s-a ajuns la un număr mic de
comunităŃi, adică şase.167 Noile comunităŃi, restructurate, au Ńinut apoi şedinŃe pentru alegerea
unui nou comitet de conducere, iar fişele personale ale acestor noi conducători erau completate
de direcŃiunile locale ale SecurităŃii şi înaintate DGSP Bucureşti. Astfel Securitatea avea în
permanenŃă o bază de date actualizată cu privire la conducătorii baptiştilor. Acest lucru nu se
întâmpla doar cu membrii comitetelor de conducere ai Uniunii şi comunităŃilor, ci şi cu cei ai
bisericilor. De îndată ce un credincios era ales în comitetul bisericii, i se întocmea o fişă
personală.168
În anul 1950 se aprobă prin Decretul 1203/1950 al prezidiului Marii Adunări NaŃionale
Statutul Cultului Creştin Baptist din România şi Mărturisirea de credinŃă ca CCBR, care va
reglementa activitatea cultului pe restul perioadei comuniste.
Se poate observa prin anul 1951 că oficierea botezurilor în aer liber era făcută cu multă
precauŃie. La apă se deplasau doar cel care boteza, candidaŃii şi câŃiva fraŃi care păzeau hainele.
Chiar şi cu aceste precauŃii, Securitatea ştia şi supraveghea orice mişcare, având agenŃi infiltraŃi
care puteau da raportul asupra celor desfăşurate la săvârşirea actului de cult.169 Securitatea era
informată cu privire la toŃi seminariştii care plecau de la seminar în vacanŃă sau cu repartiŃie la
absolvire şi se ordona urmărirea lor în localităŃile unde erau repartizaŃi pentru practică sau
slujire.170 Pentru exemplificare, la ordinul DGSP Bucureşti adresat DGSP Regiunea Iaşi cu
privire la seminaristul Trifu Ioan „numit ca ajutor de predicator pe lângă biserica baptistă Iaşi”,
DGSP Regiunea Iaşi îl identifică pe acesta şi îl supune urmăririi.

167
Popovici, p. 744; ACNSAS, D 6903/3, f. 160-162, 169-171.
168
ACNSAS, D 6903/3, f. 173-180, 191.
169
ACNSAS, D 6907, f. 118, 118v.
170
ACNSAS, D 6905,f. 4-13.
 82

Se ridică întrebarea, cum de ştia Securitatea toate detaliile cu privire la seminariştii

baptişti? Răspunsul este simplu, Securitatea avea informatori infiltraŃi printre cei de la Seminar.
În 20 decembrie 1950 DGSP (care devine DirecŃia Generală a SecurităŃii Statului – DGSS) dă
ordin, la propunerea DGSS Regiunea Bucureşti, să se realizeze „pătrunderea” în obiectivul
Seminarului Baptist Bucureşti. La acest ordin DGSS, Regiunea Bucureşti răspunde pe 9 mai
 83
1951 că, „[l]a Ord. Dvs. Nr. 133/142053/E. din 20.XII.1950, raportăm că s-a realizat pătrunderea
informativă în cadrul Seminarului Baptist, propusă de noi.”171 De asemenea, cu ani mai târziu,
într-un „Raport privind stadiul muncii informativ-operative în mediul elementelor din
învăŃămîntul teologic” din 12 decembrie 1980, se menŃionează că în cadrul a 4 institute şi 10
seminarii teologice existente în România, între care era şi Seminarul Baptist din Bucureşti, în
perioada 1979-1980, „organele de securitate au întreprins măsuri complexe vizînd crearea unui
potenŃial informativ, atît cantitativ, cît şi calitativ, pentru cunoaşterea şi prevenirea stărilor
negative şi ostile, folosind metode şi procedee specifice muncii. Supravegherea informativă şi
situaŃia operativă prezentă este controlată cu un număr de 150 de surse [a se citi informatori,
n.a.], din care 40 sînt cadre didactice. Din totalul acestor surse, 50 au fost recrutate în cursul
anului 1980.”172 Securitatea avea grijă ca în permanenŃă să aibă la dispoziŃie surse de informare
atât în rândul profesorilor cît şi în rândul studenŃilor la teologie. În fiecare promoŃie existau
surse de informare printre studenŃi. În planul de măsuri ce încheia raportul mai sus menŃionat se
spunea că pentru „creşterea eficienŃei muncii pe linia cunoaşterii şi prevenirii s-au prevăzut în
cadrul planurilor de măsuri, recrutarea – în cursul anului 1981 – a unui număr de 80 de surse din
rîndul acestor categorii de cursanŃi”.173
În anul 1951 are loc Congresul CCBR (al XXII-lea) la Bucureşti în perioada 28-29 iulie
1951. La acest Congres a fost ales preşedinte fr. Goga Dănilă, vicepreşedinŃi fr. Constantin
Adorian şi Barnaba Bokor, secretar general fr. Ioan Rusu, secretar general adjunct fr. Ioan Isaac
şi casier fr. Ioan Dan.174 În rândul acestor fraŃi Securitatea avea un informator „IVĂNUŞ” care
oferea informaŃii din profunzime. În luna iunie 1952 au avut loc o serie de şedinŃe prin toate
comunităŃile regionale baptiste în care, sub supravegherea împuternicitului cultelor local, s-a
discutat: apelul conferinŃei cultelor de la Moscova, problema certificatelor pentru păstori şi
autorizaŃiilor pentru biserici, îndrumările administrative interne din partea Uniunii şi probleme
de actualitate precum predarea cotelor de producŃie la stat şi campania agricolă. Cu privire la
şedinŃa de la Bucureşti, din această serie, sa luat măsura: „informatorii «Luca» şi «Ivănuş», au
fost dirijaŃi să participe la şedinŃa din Bucureşti dela 13 iunie a.c. Informatorul «Ivănuş» fiind în
comitetul de conducere al cultului, a fost îndrumat să participe la aceste şedinŃe.175 Aceste
şedinŃe erau strict supravegheate de Securitate, întocmindu-se raport cu privire la felul în care s-
au desfăşurat şi la problemele ivite. DirecŃiilor regionale ale SecurităŃii din localităŃile unde s-au
Ńinut aceste şedinŃe li s-au trimis ordine de supraveghere similare cu cele prezentate mai jos.

171
ACNSAS, D 6905, f. 34.
172
ACNSAS, D 69/2, f. 65-67.
173
ACNSAS, D 69/2, f. 66v.
174
Popovici, p. 722.
175
ACNSAS, D 6907, f. 221.
84
85
 86
Răspunsul SecurităŃii regionale din oraşul Stalin (Braşov) la ordinul de sus s-a trimis printr-o
telegramă cu următorul conŃinut:

„TELEGRAMA
CĂTRE DGSS BUCUREŞTI

Din or. Stalin Nr. 1199 260 25/6 7 55

La ordinul dvs Nr. 344/76100 din 23 iunie 1952 referitor la Adunarea Generală a ComunităŃii Baptiste
Ńinută în ziua de 20 iunie a.c. raportăm: în cadrul şedinŃei Ńinute la data de mai sus au fost discutate
probleme cu caracter religios iar după aceasta în cadrul şedinŃei s-a prelucrat apelul pentru pace către toŃi
credincioşii comunităŃii Mara Cornel/Mara Cornel din cadrul Uniunii Baptiste din Bucureşti nu a participat
nimeni. Totuşi trebuiea să vie secretarul Rusu dela Bucureşti însă nu se cunosc motivele pentru care nu a
venit. Starea de spirit în general a fost liniştită, nu s-a constatat comentarii duşmănoase regimului.
MenŃionăm căci cu această ocazie nu s-a discutat problema colectărilor sau înfiinŃării GAC stop. Spre
sfârşitul şedinŃei s-a Ńinut o slujbă obişnuită la care au participat mai mulŃi credincioşi, aproximativ 80-100.
Cu această ocazie predicatorul Kelemen din Martiniş raionul Odorhei a predicat legând predica de
evenimentele politice, de cauza păcii, îndemnând credincioşii să sprijine acŃiunea de luptă pentru pace.
Nici de această dată nu s-au constatat comentarii duşmănoase stop. MenŃionăm că informatorii din acest
obiectiv au participat la această adunare însă întâlnirea cu ei trebuia să aibă loc joi 26 iunie 1952 conform
întâlnirilor organizate. Acesta fiind motivul pentru care nu s-a raportat întrucât până la această întâlnire nu
s-a cunoscut de către noi cum s-a desfăşurat şedinŃa. menŃionăm însă că înainte de această şedinŃă cu o
săptămână, întrucât aveam cunoştinŃa că se va Ńine şedinŃa, am canalizat în acest sens informatorul PANFIL
10 care de altfel ne-a sesizat desfăşurarea şedinŃei. Vom raporta de urmare mai detailat cum s-a desfăşurat
şedinŃa.

Col. de Sec. Patriciu Mihai Nr. 344/85717 din 25 iunie 1952”176

Raportul Împuternicitului Ministerului Cultelor din zona Clujului trădează o mare satisfacŃie faŃă
de modul cum a decurs în zona sa şedinŃa din această serie. Oare Domnul Dumnezeu cum a
privit din ceruri la această şedinŃă?

176
ACNSAS, D 6907, f. 222, 223, 225-226.
87
 88

Realitatea situaŃiei credincioşilor baptişti din spatele acestor discursuri demagogice era alta. Era
persecuŃie, multă durere. Predicatorii baptişti erau daŃi în judecată pentru simplul fapt de a fi
 89
Ńinut adunări fără aprobarea Ministerului Cultelor.177 Unii, consideraŃi de regim ostili guvernului
de democraŃie populară sau care nu se frângeau, erau arestaŃi, probabil asemenea celor din cultele
tradiŃionale.

MulŃi dintre baptişti erau deportaŃi şi dislocaŃi din căminele lor. S-au păstrat mărturii indirecte
cu privire la unii fraŃi din ConstanŃa dislocaŃi în regiunea Bicaz şi cu privire la unii fraŃi cu
domiciliul forŃat în raionul Feteşti.178 Bisericile ajunseseră într-o stare de mare înjosire.
Predicile trebuiau cenzurate pentru a nu da ocazia unei interpretări greşite răuvoitorilor.
Conducerea Uniunii trimite Circulara nr, 23/948 prin care aminteşte fraŃilor să nu folosească în

177
ACNSAS, D 6907, f. 13
178
ACNSAS, D 6907, f. 250-250v; ACNSAS, D 6905, f. 80.
 90
predicile lor „exemple, ilustraŃiuni despre anumite întâmplări, fapte, sau persoane din locuri sau
Ńinuturi din alte Ńări” ci mai bine să folosească exemple şi pilde, asemenea Mântuitorului, din
natură, agricultură. De asemenea sugerează ruperea legăturilor materiale cu fraŃii de credinŃă din
alte Ńări (a se înŃelege din afara blocului comunist) şi prezervarea doar a unei legături spirituale (
a se citi istorice), de ordin doctrinar.179 Până şi preŃiosul nume de „frate” şi „soră” în Domnul
Isus trebuia schimbat cu comunistul cuvânt „tovarăş”. „Cu această ocazie C. ADORIAN, a adus
la cunoştinŃă că statutele celor 4 culte neoprotestante au fost aprobate de Ministerul Cultelor, cu
mici modificări şi anume, ca în loc de «frate» să se spună «tovarăşi» şi în loc de «comunitate
districtuală» să se folosească denumirea de «comunitate raională».”180 Conform art. 34 din
Decizia Ministerului Cultelor nr. 42.898 din 13 nov. 1948 şi la Seminarul Baptist „[î]ncadrarea
profesorilor actuali se va face prin decret, la propunerea Ministerului Cultelor.”181 Prin adresa
Ministerului Cultelor nr. 38414/948 se cerea epurarea patrimoniului literar baptist şi astfel
amnezierea baptiştilor cu privire la vremurile anterioare guvernării comuniste.
„Avem onoare a vă ruga să binevoiŃi a dispune ca toate organele în subordine să înainteze tablouri
cuprinzând titlul volumelor existente în bibliotecile parohiale (ComunităŃilor, ConferinŃelor, Uniunilor,
etc.), urmând ca să fie epurate cărŃile interzise, inclusiv cele în legătură cu monarhia. Această epuraŃie se
va face, având ca ghid «PublicaŃiuni interzise» editat de Ministerul InformaŃiilor şi Artelor în 1948. CărŃile
epurate vor fi predate Ministerului InformaŃiilor şi Artelor DirecŃia Literară secŃia Desfascizări.”182

Prin circulara nr. 15930/1949 Ministerul Cultelor îşi face cunoscut dreptul de a
supraveghea şi controla orice lucrare privitoare la imobilele de cult. Astfel, pentru orice
reparaŃie, modificare sau construcŃie trebuiau înaintate acte spre aprobare cu toate datele
privitoare la lucrări.183
Baptiştilor li se impunea să Ńină serbări în cadrul luptei pentru pace. Li se impuneau
imnuri şi cântări ce trebuiau cântate, cântările trebuiau aprobate, li se cerea să dea slavă lui
Stalin. Însăşi conducerea cultului (preş. Goga Dănilă şi s.g. Rusu Ioan) dădea dispoziŃii ca
păstorii să participe cu corurile şi fanfarele bisericilor la programele comuniste de la Căminele
Culturale şi să intre în legătură cu preşedinŃii Comitetelor de Luptă pentru Pace.184
Binecuvântată să fie mărturia celor care au avut curajul (măcar pentru o vreme) să stea verticali
şi să nu îşi plece genunchiul. Prin atâtea cazuri arzătoare de colaborare şi plecare a capului,
mărturia ironică a unui păstor, care era şi conducătorul corului din casa de rugăciuni din Sibiu,
vine ca o boare de aer răcoros şi proaspăt. El spunea că „va cânta numai cântări religioase şi din
imnul partizanilor păcii, va cânta numai strofa întâi deoarece în strofa a doua, se vorbeşte de
planul cincinal şi că planul a fost depăşit, deci nu mai este nevoie să fie amintit. De asemenea a

179
Ioan Dan, Viorel Garoiu, „Circulara 23/948”, Îndrumătorul Creştin, an III, nr.18, 1948, p. 10.
180
ACNSAS, D 6905, f. 46.
181
Ioan Dan, Viorel Garoiu, „Circulara 27/948”, Îndrumătorul Creştin, an III, nr.21-22, 1948, pp. 17-18.
182
Ioan Dan, Viorel Garoiu, „Circulara 28/948”, Îndrumătorul Creştin, an IV, nr.1, 1949, p. 13.
183
Ministerul Cultelor, Circulara nr. 15930/1949.
184
ACNSAS, D 6905, f. 85-86.
 91
spus că nu este nevoie a se aminti tov. Stalin deoarece ne luminează cu gândirea lui.” Tot acesta
a susŃinut că nu va supune cântările aprobărilor întrucât acestea erau cântate în biserică şi nimeni
nu trebuie să se amestece în ce priveşte tema acestora.185 Împotriva tuturor baptiştilor cu râvnă li
se întocmeau în culise dosare cu probe de vinovăŃie ce aveau să fie folosite împotriva lor. Acest
lucru este ilustrat de cazul unui baptist al cărui dosar este înapoiat DirecŃiei Regionale Hunedoara
din cauza probelor insuficiente şi se ordonă ca să se introducă un informator pe lângă persoana
respectivă „pentru a putea urmări îndeaproape activitatea lui duşmănoasă regimului sub masca
religioasă”.186 În pofida tuturor restricŃiilor şi supravegherii timorante a SecurităŃii, erau destui
credincioşi care îşi trăiau menirea lor ca sare, lumină şi indicatoare spre Domnul Isus Christos.
Unii o făceau cu mare pasiune pentru sufletele pierdute şi chiar cu o încântătoare naivitate. În
mass media, organul oficial de propagandă comunist era ziarul „Scânteia”. În acesta guvernul îşi
promova ideile, politica şi programele, prin el se ducea o asiduă „spălare a creierului”. Oameni
din toate păturile sociale (comuniste) erau publicaŃi cu articole care îndemnau poporul să se
înroleze în programele partidului conducător. Un croitor scrie un articol despre grozăviile
nespuse ale războiului, despre ameninŃarea unui nou război, despre temerile lui cu privire la
familia sa şi cheamă la pace. Un frate baptist în vârstă, din Arad, fără percepŃia demagogiei din
„Scânteia”, la citirea articolului, scrie o scrisoare cu dorinŃa de a da speranŃa mântuirii în Domnul
Isus şi a scăpării în El de judecata viitoare (care este mai rea decât războiul). Împreună cu
scrisoarea trimite şi un tractat intitulat „Unde pot găsi scăpare”, care are ca fond tocmai
imaginea unui atac aerian asupra sufletului omului cu bombele păcatului şi consecinŃa acestuia,
moartea. SoluŃia este scăparea în Christos. Scrisoarea sa ajunge în mâinile SecurităŃii, se pare
predată de către destinatar. Nu se cunosc urmările acestui fapt dar este înduioşător felul în care
acest frate baptist îşi încheie scrisoarea. Se poate vedea „inima” lui pentru cei pierduŃi şi efortul
depus în slujba căutării mântuirii lor. După 9 pagini scrise de mână el spune: „Mâna mea
bolnavă a obosit şi capul e istovit”... „Fă te rog o Doamne, Tată bun, milos şi plin de îndurare,
har şi dragoste ca aceste rânduri să fie spre bucuria Ta şi a Tov. Pall şi familiei. Să te cunoască
pe [T]ine şi să-şi deschidă inima să intri [T]u ca stăpân. Cu Tine e aşa bine, ascultă rugăciunea
mea. Amin.”187 Scrisoarea se încheie cu oferirea adreselor unor biserici baptiste din Bucureşti
unde destinatarul ar găsi mai mult decât în scrisoare.
După cum erau urmăriŃi credincioşii baptişti în domeniul civil, tot aşa, poate şi mai strict,
erau urmăriŃi şi baptiştii care satisfăceau stagiul militar sau care încă mai rămaseră printre
cadrele militare188. Orice mărturisire a convingerilor religioase era catalogată ca propagandă. Pe

185
ACNSAS, D 6907, f. 251-251v.
186
ACNSAS, D 6905, f. 26.
187
ACNSAS, D 6905, f. 56-65.
188
ACNSAS, D 6907, f. 116.
 92
lângă necazurile pe care le aveau în timpul satisfacerii stagiului, după lăsarea la vatră îi urmărea
în viaŃa civilă ochiul SecurităŃii întrucât, atunci când se întorceau la domiciliu, direcŃia locală era
sesizată de venirea acestuia în localitate şi se dispunea urmărirea activităŃii sale.189
Se poate spune că începând din anul 1948 Securitatea a început să supravegheze
informativ toate aspectele vieŃii oficiale a Cultului Baptist, fiecare zonă din Ńară avea întocmită o
documentare cu privire la apariŃia istorică şi situaŃia baptiştilor de acolo,190 iar majoritatea
membrilor baptişti aveau întocmite fişe personale ce se aflau în dosarele SecurităŃii.191
Informatorii erau prezenŃi în bisericile de la oraş cât şi în cele din sate. Spre exemplu, în
localitatea Budeşti, jud. Maramureş, în biserica baptistă de circa 24 membri erau un informator
„acoperit” încadrat la serviciul de informaŃii, pe nume Bud Ioan192 şi un informator „auxiliar„ de
poliŃie, pe nume Hotea Gheorghe.193
În perioada 28-29 iulie 1951 are loc Al Doilea Congres Trienal al Cultului Creştin Baptist
din R.P.R. (al XXIII-lea) la Bucureşti, în cadrul căruia se alege noua conducere a cultului:
preşedinte: Goga Dănilă, vicepreşedinŃi: Adorian Constantin, Bokor Barnaba, secretar general:
Rusu Ioan, secretar adjunct: Isaac Ioan, casier: Dan Ioan. Şi în cadrul acestui Congres s-a hotărât
trimiterea de telegrame autorităŃilor prin care acestea erau asigurate de „întregul devotament şi
loialitate” şi li se mulŃumea pentru libertăŃile religioase de care se bucură credincioşii baptişti.194
Şi această conducere este aservită regimului folosind limbajul religios în implementarea
indicaŃiilor autorităŃilor. Nu era scăpat nici un prilej în a repeta nevoia de solidarizare a
credincioşilor cu regimul. Chiar şi cu ocazia ordinărilor noilor păstori sau diaconi, în locul
invocării puterii şi călăuzirii Duhului Sfânt, într-un limbaj religios de lemn se promova ideologia
şi se trasau sarcinile regimului.
„Noi trăim astăzi vremuri noi, vremuri de mare deznodământ epocal, istoric. Vremea când omenirea trece
de la o orânduire veche la una nouă. Orânduirea trecută cu sistemul ei, a capitalului privat, se schimbă,
într-o orânduire nouă care are la bază nu proprietatea privată, ci cea colectivă. Deci păstorul, slujitor al
Evangheliei, trebuie să fie un exemplu în ceeace priveşte atitudinea faŃă de orânduire. El este chemat să
îndrumeze pe credincioşi în direcŃia aceasta. Dacă omul rupe legătura cu viaŃa trecută păcătoasă, trebuie
îndrumat să rupă şi cu orânduirea trecută moartă şi supusă pieirii şi să se avânte spre o viaŃă nouă, în
dezvoltare, în creştere, care are la bază legile transformării societăŃii. Păstorul trebuie să îndrume pe
drumul cel bun credincioşii. Iată deci pe scurt rolul pe care îl ai de urmat. Şi dacă vei fi plăcut lui
Dumnezeu, vei ajuta la lucrarea Evangheliei să progreseze şi vei fi un bun slujitor a lui Hristos, atât
înaintea lui Dumnezeu, cât şi înaintea oamenilor. De aceea primeşte în numele Uniunii ComunităŃilor

189
ACNSAS, D 6907, f. 2-4, 8, 119, ACNSAS, D 6902, f. 157-159 etc.
190
E.g. ACNSAS, I109896/2, f. 18, 56- 199, 217-251; I 109896/3, f. 129-138, ACNSAS, I 109896/15, f. 73-81, 96-
98 etc.
191
E.g., ACNSAS, D 6905, f. 105. Toate circularele cultului ajungeau în mâinile SecurităŃii. E.g. ACNSAS, D
6905, f. 106. Membrii cultului baptist aveau întocmite fişe personale de către Securitate, caz regiunea Severin;
ACNSAS, I 109896/4, f. 160-167; ACNSAS, I 109896/8, f. 116-121 etc.
192
ACNSAS, I 109896/11, f. 212, 329.
193
ACNSAS, I 109896/11, f. 211, 329.
194
„Al Doilea Congres Trienal al Cultului Creştin Baptist din R.P.R. Ńinut în bucureşti la 28-29 Iulie 1951”,
Îndrumătorul Creştin Baptist, an VI, nr. 9-10, 1951, pp. 1-4.
 93
Creştine baptiste din R.P.R., prin modesta mea calitate de secretar general al acestei Uniuni – aceste sfaturi
şi îndrumări, şi totodată actul de ordinaŃiune.”195

În perioada 9-12 mai 1952 are loc ConferinŃa pentru Pace a tuturor bisericilor şi
comunităŃilor religioase din Uniunea Sovietică. Acestui eveniment i se alocă un spaŃiul larg în
revista Îndrumătorul Creştin Baptist, iar comentariile şi articolele prin care reverberează această
conferinŃă, în atenŃia conducătorilor baptişti din România, evidenŃiază fără echivoc că liderii
baptişti români (precum şi cei ai celorlalte culte) urmau direcŃia şi discursul ipocrit, duplicitar,
înşelător al confraŃilor lor de credinŃă şi colaborare cu Statul, din Rusia.196 La câteva luni după
aceea, pe 25 noiembrie 1952 are loc Consfătuirea reprezentanŃilor cultelor din Ńara noastră pentru
pregătirea lor în vederea alegerilor pentru Marea Adunare NaŃională care aveau să aibă loc pe 30
noiembrie, cadru în care toate cultele şi-au exprimat „devotamentul şi dragostea faŃă de Patrie,
faŃă de regimul democrat-popular, faŃă de guvernul Ńării” şi năzuinŃele lor pentru pace.
Consfătuirea se încheie cu „Chemarea către credincioşii tuturor cultelor din Republica Populară
Română” care cuprinde elogiile la adresa regimului şi îndemnul credincioşilor de a vota cu
Frontul DemocraŃiei Populare. Această chemare este semnată de liderii tuturor cultelor
recunoscute iar din partea baptiştilor de către fr. Constantin Adorian şi Ioan Rusu. Se trimite o
telegramă de „asigurare a voturilor” Preşedintelui Consiliului Central al Frontului DemocraŃiei
Populare Gheorghe Gheorghiu-Dej.197 Apoi are loc Congresul NaŃional pentru apărarea păcii în
zilele de 5-7 decembrie 1952 unde iarăşi, replicând pe „fraŃii” sovietici, atât cultele cât şi ceilalŃi
delegaŃi s-au angajat la o luptă activă în favoarea păcii.198
Revista cultului devine un fel de organ de presă monstruos care vorbeşte cu o gură,
cenzurat, de lucrurile ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu, cu altă gură slăveşte guvernul ateu făcând
propagandă în favoarea acestuia, evenimentelor şi programelor sale199 şi cu altă gură
dezinformează şi duce muncă de spălarea creierului cititorilor. Pe lângă ştiri baptiste din Ńară şi
străinătate, predici, articole exegetice, doctrinare, moralizatoare şi de zidire sufletească, articole
medicale, despre agricultură, curiozităŃi etc., s-au publicat din plin ştiri cu privire la frăŃietatea

195
„OrdinaŃiune”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an VIII, nr. 10, 1953, p. 5-7.
196
Îndrumătorul Creştin Baptist, an VII, nr.6, 1952, pp. 1-5; Îndrumătorul Creştin Baptist, an VII, nr. 7, 1952, pp. 3,
7-8; Îndrumătorul Creştin Baptist, an VII, nr.8, 1952, pp. 3-5, 12; Îndrumătorul Creştin Baptist, an VII, nr.11-12,
1952, pp. 6-14.
197
Îndrumătorul Creştin Baptist, an VIII, nr. 1, 1953, pp. 1-17.
198
Îndrumătorul Creştin Baptist, an VIII, nr. 1, 1953, pp. 22-24.
199
Promovarea înscrierii în cooperative, programe agricole, prietenia şi modelul sovietic, lupta pentru pace, votul
candidaŃilor în Marea Adunare NaŃională, promovarea României peste hotare etc. e.g. „La 3 februarie 1957 se vor
Ńine alegerile deputaŃilor în Marea Adunare NaŃională. Ce trebuie să facem ca şi cetăŃeni şi credincioşi?”...
„SusŃinerea deputatului propus de oamenii muncii în adunările speciale ce au loc pe tot cuprinsul Patriei noastre.” –
„Cuvînt FrăŃesc”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XI, nr. 12, 1958, p. 16.
 94
rusă (e.g. „Scrisori frăŃeşti din U.R.S.S.”200), care trăia şi ea în deplină libertate religioasă şi care
era foarte prezentă la întrunirile baptiste internaŃionale. Se pot găsi şi tot felul de articole care
vorbesc despre libertatea deplină pe care o au credincioşii în România. Este lipsită de jenă
denaturarea adevărului în faŃa cititorului baptist din vremea aceea. Lucrul acesta nu se poate
numi decât minciună. Cei de la redacŃie şi unii conducători mai mari, pur şi simplu minŃeau,
după cum se poate vedea în cele ce urmează. Ca urmare a celui de al III-lea Congres Mondial al
Tineretului din 25-30 iulie 1953 Ńinut la Londra are loc, la începutul lunii august, în Bucureşti cel
de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului. Guvernul a dorit să demonstreze lumii întregi că în
Ńările comuniste este deplină libertate şi prosperitate. Pentru orbirea vizitatorilor străini cu
privire la realităŃile crude din Ńara noastră, magazinele goale s-au umplut peste noapte de tot felul
de produse care nu mai fuseseră văzute de mult de populaŃia română de ani de zile iar
propaganda era în toi. Precum ceilalŃi lideri religioşi şi liderii baptişti dezinformau din greu pe
vizitatorii din Occident cu privire la libertăŃile de care se bucură poporul baptist şi celelalte culte,
în timp ce închisorile gemeau de oameni întemniŃaŃi pe motive religioase şi politice.201 Pentru a
arăta eficienŃa acestora, datorită prezumŃiei de oameni ai lui Dumnezeu în ochii naivi ai
străinilor, se va prezenta un fragment dintr-un articol care trecea în revistă evenimentul
Festivalului.
„În ziua de 14 August tânăra baptistă norvegiană Estera Clauzen din Oslo, participantă la cel de al IV-lea
Festival Mondial al tineretului şi studenŃilor pentru Pace şi Prietenie, dorind să afle ceva despre fraŃii de o
credinŃă cu ea din Republica Populară Română, a făcut o vizită Biroului Uniunii noastre unde s-a întreŃinut
cu fr. Rusu Ioan secretarul general, Isaac Ioan secretarul adjunct şi P.N. Popa redactorul revistei
Îndrumătorul Creştin. S-a bucurat foarte mult şi era plină de emoŃie când a aflat de câtă libertate se
bucură cultele în România şi de cele aflate dela fraŃii ei Baptişti şi despre bisericile baptiste văzând şi Casa
de rugăciune din b-dul N. Titulescu. «Voi arăta – spune dânsa – cât de murdară e propaganda dusă în
Ńările occidentale, prin care ni se spunea că cei ce se închină lui Dumnezeu şi cred în El, sunt siliŃi să-şi
manifeste această închinăciune prin păduri şi catacombe». S-a bucurat şi mai mult când i s-a spus că noi
nici nu avem oraşe cu catacombe în Ńara noastră şi nici capitala noastră. «Mă bucur – spunea ea mai departe
– că voi nu numai vă închinaŃi şi vă rugaŃi dar aveŃi şi o publicaŃie frumoasă – după ce i s-a arătat revista
noastră «Îndrumătorul Creştin Baptist» şi că aveŃi un Institut Teologic unde se pregătesc noii păstori. Voi
fi foarte fericită să le spun toate acestea fraŃilor mei şi ai voştri din Norvegia.202 (Accentuările aparŃin
autorului.)

Îndrumătorul Creştin Baptist era acum revista unui grup restrâns de oameni, care apărea
neregulat şi în care celelalte contribuŃii de la credincioşii din biserici şi din Ńară nu îşi mai găseau
calea spre ochiul frăŃietăŃii, sau dacă o găseau erau supuse unei cenzuri amputante.203
După moartea lui Stalin în 5 martie 1953, persecuŃia baptiştilor a avut un apogeu prin
anul 1954, când pentru baptişti se pune în aplicare Reglementarea (2 iulie 1954) serviciilor

200
„Scrisori frăŃeşti din U.R.S.S.”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XVI, nr. 7-12, 1961, p. 2; „Veşti de la fraŃii
noştri din U.R.S.S.”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XVIII, nr. 11-12, 1961, p. 23.
201
Richard Wurmbrand, Strigătul Bisericii prigonite, Bucureşti: Stephanus, 1993, pp. 33-38; Similar se întâmplă trei
ani mai târziu cu prilejul vizitei unor străini la Uniune şi la Seminarul Baptist: „Vizita unor oaspeŃi străini”,
Îndrumătorul Creştin Baptist, an XI, nr. 3-4, 1956, pp. 25-27.
202
Îndrumătorul Creştin Baptist, an VIII, nr. 8, 1953, p. 7.
203
„Restituiri”, Creştinul Azi, an 84, nr.4, 2003, p. 10.
 95
religioase204 iar după aceea s-a mai destins încât, înainte de RevoluŃia maghiară, în anul 1956 se
puteau oficia iarăşi botezuri şi evanghelizări în aer liber. Iată felul în care au primit fraŃii baptişti
germani Reglementarea, care era impusă de Ministerul Cultelor dar trebuia aplicată ca şi cum
baptiştii ar fi cei care au dorit-o.

204
Mitrofan, 2007, p. 55-56.
96
 97
Deşi atunci când reglementarea serviciilor religioase, în bisericile neoprotestante, a fost dispusă
de către Ministerul Cultelor s-a găsit o oarecare înclinaŃie în conducătorii baptişti de a nu o
accepta şi a nu o implementa, totuşi, sub imperiul fricii şi ameninŃării cu necazurile aceştia au
cedat.
„În timpul consfătuirilor la adunările generale ale comunităŃilor, fruntaşii bisericilor, în mod confidenŃial,
au sfătuit pe Dănilă Goga că, dacă statul Ńine cu tot dinadinsul ca reglementarea să fie aplicată, să nu se
opună, pentru că, probabil, statul va putea să treacă la măsuri mai aspre, drastice, şi chiar să desfiinŃeze
cultul baptist; iar desfiinŃarea cultului ar fi mult mai rea decât impunerea reglementării.” 205

Ca urmare a acestei reglementări au fost suprimate orele de rugăciune şi alte întruniri din
timpul săptămânii şi programul de duminică după amiază. Astfel credincioşii baptişti care se
întruneau de mai multe ori în timpul săptămânii aveau voie acum să se întrunească doar sâmbăta
după orele 18, iar duminica puteau avea servicii până la ora 14. Aceasta a redus drastic părtăşia
frăŃească, vitalitatea şi încurajarea de care aveau parte în timpul săptămânii.

La zece ani de la „eliberarea Ńării de sub jugul fascist” situaŃia şi direcŃia spirituală a
bisericilor baptiste din România sunt ilustrate prin relatarea fr. Bunaciu Ioan într-un articol
intitulat „Din activitatea comunităŃii creştine baptiste a regiunii Cluj dela 23 August 1944”.
După ce arată reîntregirea părtăşiei baptiştilor din regiune, prin realipirea teritoriului pierdut în
1940 prin armistiŃiul de la 23 August 1944, descrie reorganizarea comunităŃii sub „ocrotirea
legilor democratice” şi construirea şi renovarea unor biserici. Pe plan duhovnicesc, ce surprinde
în acest articol este faptul că în comunitate „[s]e cultivă pretutindeni sentimentul de ascultare şi
supunere faŃă de autorităŃi, din convingere, întrucât ele sunt instituŃii lăsate de Dumnezeu în
slujba oamenilor. Înaltele interese ale păcii şi colectivizării în muncă sînt privite şi propagate
prin lumina Bibliei.” De asemenea pe plan social „membrii comunităŃii noastre au înŃeles
îndrumările date de conducătorii comunităŃii în spiritul hotărîrii C.C. al P.M.R. şi guvernului, şi
înŃeleg să fie buni patrioŃi şi muncitori harnici.”206 (Accentuările aparŃin autorului.) Este uimitor
cât din lucrurile lui Dumnezeu s-a cedat cezarului.207
În 1955, în perioada 9-10 decembrie are loc Congresul Cultului Creştin Baptist din
R.P.R., Ńinut la Bucureşti. De acum succesiunea la conducerea Uniunii este controlată din
umbră. În data de 10 decembrie, conducătorul încredinŃat al congresului N. Covaci „dă citire
propunerilor făcute de vechiul comitet pentru fraŃii candidaŃi în Comitetul executiv al Uniunii”
Sunt aleşi în conducerea Cultului preşedinte: Vicaş Teodor, vicepreşedinŃi: Mîrza Ilie şi Bokor

205
Popovici, pp. 748-749.
206
Ioan Bunaciu, „Din activitatea comunităŃii creştine baptiste a regiunii Cluj, dela 23 August 1944”, Îndrumătorul
Creştin Baptist, an IX, nr.8-9, 1954, p. 12.
207
Pentru conŃinutul reglementării serviciilor religioase, vezi ANEXA Ioan Dan şi Ioan Rusu, ultimul document.
 98
Barnaba, secretar general: Bălgrădeanu Constantin, casier: Vlad Ioan.208 (Accentuarea aparŃine
autorului.) Fratele łon Iosif spune următoarele lucruri despre alegerile de la acest congres:
„La acest congres s-a impus de către delegatul Ministerului Cultelor alegerea în conducerea
Uniunii a unor persoane cu totul nedorite de delegaŃii de la congres. Este suficient să ne aducem aminte că
secretarul general a fost ales abia la a treia punere la vot, după ce delegatul Ministerului Cultelor a spus
categoric că el trebuie ales, fiind singurul acceptabil autorităŃilor de Stat. Atunci, în clipa când, după acele
presiuni, delegaŃii la congres ridicau şovăitor mâna şi-l votau pe cel pe care nu-l doreau, (a vota altfel decît
îŃi dictează conştiinŃa înseamnă a spune o minciună, înseamnă a păcătui), atunci în clipa aceea, se rupea şira
spinării Uniunii Baptiste, şi cei care votau se frângeau şi se prăbuşeau lăuntric, pornind pe panta
compromisurilor care, de la acel congres încoace, s-au succedat unul după altul.”209
Secretarul general ales, Bălgrădeanu Constantin era rudă cu directorul Departamentului Cultelor,
Ioan Rodeanu.210 Noua conducere se angajează şi ea să fie aservită guvernului prin următoarele
cuvinte: „Vom cultiva în sufletele credincioşilor tot mai intens dragostea de patrie, devotamentul
faŃă de regimul nostru democrat-popular şi vom lupta fără şovăire în puternicul front al păcii pînă
la întronarea ei pe tot pământul”.211
Primăvara anului 1956 aduce o nouă schimbare în viaŃa cultelor. Se decretează
modificarea aliniatului 4 al articolului 48 din Legea pentru regimul general al cultelor nr.
177/1948 în sensul că „Şcolile de orice grad pentru pregătirea deservenŃilor cultelor, se
organizează şi funcŃionează pe baza unor regulamente întocmite de organele competente ale
cultelor respective şi aprobate de Ministerul Cultelor”.212 În felul acesta guvernul, prin dreptul
său de a aproba regulamentele şcolilor teologice, reglementa şi controla viaŃa instituŃiilor de
educaŃie religioasă din Ńară.
Toamna anului 1957 (4 septembrie-4 octombrie) inaugurează seria de „Cursuri biblice de
îndrumare pastorală” unde păstorii din Ńară erau invitaŃi să fie instruiŃi, sub un pretext religios,
cum să procedeze în concordanŃă cu cerinŃele şi dictatele regimului. Se dezbăteau probleme
teologice şi doctrinare, aveau părtăşie frumoasă, căci se întâlneau fraŃii din toate părŃile Ńării, dar
erau şi „îndrumaŃi” cu privire la viaŃa socială spre a fi buni şi supuşi cetăŃeni care se implică în
programele guvernării populare. Cel mai perfid scop enunŃat al acestor cursuri pare a fi punctul
3. „a verifica dibăcia şi capabilitatea păstorilor de a utiliza practic, în viaŃa pastorală, potrivit
cerinŃelor vremii, cunoştinŃele dobândite în Seminar.”213 Într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu a
fost folosit de unii (nu de toŃi) păstori cu dibăcie pentru a justifica susŃinerea regimului comunist
şi a îngrădirilor libertăŃilor credincioşilor. Totuşi, mulŃi păstori au dezvoltat o anumită imunitate

208
Îndrumătorul Creştin Baptist, an X, nr. 12, 1955, p. 9.
209
Iosif Țon, Confruntări, Oradea: Cartea Creştină, 1999, p. 62.
210
Alexa Popovici, Istoria Baptiştilor din România 1856-1989, Oradea: Făclia, 2007, p. 821.
211
Îndrumătorul Creştin Baptist, an X, nr. 12, 1955, p. 9; ACNSAS, D 143, f. 23-25.
212
„Modificarea aliniatului 4 al art. 48 din «Legea pentru regimul general al cultelor», Îndrumătorul Creştin Baptist,
an XII, nr. 1, 1957, p. 12.
213
„Cursul biblic de îndrumare pastorală”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XII, nr. 9-11, 1957, pp. 1-4.
 99
la limbajul dublu, o surzenie sfântă, erau conştienŃi de ce este adevărat şi ce nu, discerneau ce
este în spatele limbajului duplicitar, se încredeau în Dumnezeu căruia i se închinau şi pe care Îl
slujeau şi îşi duceau viaŃa după voia lui Dumnezeu şi după şoapta Duhului Sfânt. Ei percepeau
în duhul lor pe cei vânduŃi regimului, înŃelegeau starea jalnică în care aceştia au ajuns, se
resemnau şi încercau să îşi împlinească menirea şi chemarea lor, acolo, pe ogorul Evangheliei.
După RevoluŃia din Ungaria persecuŃiile iarăşi s-au asprit, cu precădere după moartea lui
Groza în 1958, culminând în 1959 şi domolindu-se în primii ani ai deceniului ’60. În anul 1964
are loc amnistierea şi eliberarea deŃinuŃilor politici printre care erau şi cei întemniŃaŃi pe motive
religioase.214
În 1958, la 10 ani de guvernare comunistă şi de persecutare a religiei, Departamentul
Cultelor constată că baptiştii sunt printre cultele cele mai periculoase, întrucât ei se extind, şi se
propun măsuri de frânare a creşterii credincioşilor, prin restricŃionarea autorizaŃiilor de
funcŃionare, limitarea ariei de deplasare a slujitorilor, reducerea numărului studenŃilor admişi la
institutele teologice şi implicit reducerea numărului păstorilor care deservesc bisericile,
reducerea caselor de rugăciune, împiedicarea promovării pastorilor tineri ostili regimului,
restricŃionarea fondurilor credincioşilor baptişti şi reducerea tirajelor tipăriturilor (în scopul de a
reduce şi descuraja propaganda). Aceste măsuri din 1958 s-au implementat, aşa cum s-a sugerat,
treptat de-a lungul anilor şi cu consultarea Departamentului Cultelor. Acestea au fost programul
regimului faŃă de culte care a dominat şi caracterizat deceniile următoare până la RevoluŃia din
1989. Pentru detalii şi o mai bună înŃelegere, vezi ANEXA BilanŃ şi propuneri
Departamentul Cultelor 1958. (p. 315)
La data de 7 ianuarie 1958 încetează din viaŃă Preşedintele Prezidiului Marii Adunări
naŃionale Dr. Petru Groza, motiv de întristare pentru mulŃi baptişti, pentru că Groza, aşa cum s-a
menŃionat anterior, într-adevăr, a soluŃionat pozitiv multe din memoriile şi doleanŃele baptiştilor
persecutaŃi.

„Credincioşii cultului creştin baptist din R.P.R. îşi exprimă un adînc regret pentru încetarea din viaŃă a
marelui bărbat care la vremuri de restrişte şi de tristă amintire, pentru ei, le-a fost nu numai un sfătuitor ce-i
îmbărbăta, dar şi un apărător sincer al libertăŃii scumpe după care tînjeau în acele vremi.”... „L-am cunoscut
personal, i-am vorbit şi mi-a vorbit în mai multe rânduri, i-am simŃit mîna caldă şi prietenească, mîna
demnitarului erudit, mîna părintească, mîna ce impunea adevărată stimă. L-am privit de aproape, l-am
stimat şi l-am iubit ca un copil.”215

214
Interviu Bunaciu 20.01.2006.
215
P.N. Popa, „In Memoriam – Apărător al dreptăŃii sociale”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XIII, nr. 1, 1958, pp.
1-2.
 100
Pe 25 martie 1958 se înfiinŃează Casa de pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist,216
care pe lângă gestionarea pensiilor păstorilor organiza şi tabere de cură şi odihnă pentru păstori şi
pensionari.217
Sfârşitul anului 1961 aduce cu sine o lovitură dramatică vieŃii creştinilor baptişti. Se
implementează arondarea bisericilor baptiste prin adresa Uniunii nr. 813/2.11.1961 în sensul că
se desfiinŃează toate filialele şi bisericile mici care nu aveau lăcaş se închinăciune propriu iar
credincioşii acestora erau adoptaŃi de bisericile mai mari din vecinătatea lor. Fratele Alexa
Popovici mai adaugă, pe lângă criteriul proprietăŃii imobilului construit, următoarele motive:
numărul mic şi vârsta înaintată a credincioşilor dintr-o localitate, locaŃia bisericii deranja
organele politice sau cultele tradiŃionale, lipsa implicării în acŃiunile obşteşti ale noului regim,
proximitatea unei biserici mai mari într-o locaŃie mai însemnată. În felul acesta foarte mulŃi
păstori şi-au pierdut slujbele şi s-au angajat în diferite slujbe laice pentru câştigarea existenŃei.
Calvarul bisericilor arondate nu poate fi cuprins în lucrarea aceasta, dar se poate oferi spre
ilustrare un zbucium de 20 al unei biserici arondate, Biserica Baptistă din Jitin, jud. Timiş.

216
„Desfăşurarea lucrărilor congresului”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XX, nr. 5-6, 1965, p. 6.
217
„Un început binecuvântat”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XIII, nr. 8, 1958, p. 2.
101
 102

Fratele Popovici face o comparaŃie statistică cu efectele arondării astfel: în anul 1961, înainte de
implementarea acesteia existau 1.581 biserici şi filiale şi 492 predicatori ordinaŃi, iar după
arondare mai existau 911 biserici şi filiale şi 121 pastori ordinaŃi.218 Prin restricŃiile impuse de
stat de-a lungul timpului, aceştia nici măcar nu mai puteau predica deoarece nu aveau
recunoaşterea Departamentului Cultelor şi nici certificat sau carnet de păstor. Fiind mult mai
puŃine biserici Statul a impus limitarea şi reducerea numărului de seminarişti admişi la Seminarul
Teologic din Bucureşti astfel că s-a ajuns la situaŃia când erau admişi doar patru la o perioadă de
patru ani.

218
Popovici, pp. 770-773.
 103
2.2.2 Mişcarea treziŃilor

În contextul acestei stări jalnice în care au ajuns bisericile baptiste, Dumnezeu a început o
lucrare de trezire în mijlocul celor care însetau după părtăşia reală cu Dumnezeu şi după viaŃa de
sfinŃenie cerută de Acesta. În multe biserici, în special în zonele unde baptismul s-a extins foarte
mult timp de cîteva generaŃii, viaŃa bisericilor intrase într-o stare de letargie. Copiii baptiştilor
născuŃi în generaŃiile care nu au prins focul, dedicarea şi entuziasmul pionierilor baptişti, au
adoptat baptismul într-un mod tradiŃional – se născuseră baptişti. Se dezvolta o tradiŃie baptistă
care se fosiliza în „ritualuri”, adică într-un mod de închinare mecanic, impersonal. MulŃi dintre
tineri şi chiar dintre membrii baptişti mai în vârstă, sau conducătorii adunărilor, trăiau într-o stare
de imoralitate discordantă cu învăŃătura creştină baptistă. Foloseau băuturi alcoolice, mergeau la
dans şi făceau multe fapte de ruşine. Oameni ca aceştia activau în corurile şi formaŃiile muzicale
ale bisericilor, erau parte din comitetele de conducere. În această situaŃie are loc o mişcare de
„trezire” în unele zone ale Ńării. În Istoria Baptiştilor din România 1856-1989, se menŃionează
despre existenŃa acestei mişcări într-un subcapitol intitulat „VÂNĂTOAREA DUPĂ TREZIłI”.
Cu toate că se afirmă atitudinea radicală a Departamentului Cultelor faŃă de aceştia, nu se dau
prea multe detalii cu privire la apariŃia acestei mişcări. Este interesantă poziŃia conducătorilor
baptişti faŃă de treziŃi, consemnată în cartea susmenŃionată.

„Toate persoanele din conducerea Uniunii şi din conducerile comunităŃilor au asigurat Departamentul
Cutelor şi vârfurile SecurităŃii că un asemenea curent al treziŃilor nu există în bisericile baptiste sau, dacă
într-adevăr există, este foarte neînsemnat şi nu are sorŃi de izbîndă printre credincioşii baptişti. În
desfăşurarea acestei vânători după treziŃi s-a ajuns la stări de teroare, la interminabile investigaŃii ale
păstorilor şi chiar a unui mare număr de membri. SuferinŃele şi urmăririle, privaŃiunile pe care le-au îndurat
cei din conducerile bisericilor baptiste, ale comunităŃilor bisericeşti, au creat spaimă şi incertitudine în
fiecare clipă. Unii dintre cei interogaŃi nici nu aflaseră măcar de existenŃa unui asemenea curent religios.
După istovirea zadarnică, totul s-a sfârşit ajungându-se la concluzia că ar fi existat un astfel de curent
neînsemnat prin bisericile maghiare. E adevărat că şi promotorii şi militanŃii acestui curent, când şi-au dat
seama de această vânătoare, au scos din vocabularul lor noŃiunea de treziŃi.”219

Aspectul acestei mişcări de trezire necesită o aprofundare viitoare în studiul istoric. Din
documentele disponibile autorului, la acest moment, reiese faptul că pe la sfârşitul anilor ’50 şi
începutul anilor ’60 apare în câteva părŃi ale Ńării o înviorare spirituală şi o întoarcere la viaŃa
reală creştină. Deşi această mişcare de trezire necesită un studiu de sine stătător şi o evaluare
mai profundă, totuşi se va aloca un spaŃiu mai larg creionării unor aspecte mai importante. Unul
dintre aceste începuturi ale vieŃii transformate s-a ivit printr-un şir de treziri personale, care s-au
extins de la o persoană la alta. Prin anul 1953 fratele Hoblea Nistor, din localitatea Mişca, jud.
Bihor, „fiind în dificultate spirituală şi în pragul divorŃului” caută disperat soluŃii la starea sa

219
Ibidem, pp. 815-815.
 104
deplorabilă. Prin sfaturile unui frate de la creştinii după Evanghelie, pe nume Ianovics
Damaschin, acesta îşi mărturiseşte starea înaintea lui Dumnezeu şi îşi găseşte iertarea şi
mântuirea. ViaŃa lui schimbată o împărtăşeşte şi altora, mai întâi fratelui său Hoblea Ioan care şi
el vine înaintea lui Dumnezeu cu starea lui.
„În rugăciune Ioan a zis printre altele: «Doamne, sunt un păcătos pierdut, un om stricat, nu sunt vrednic să
priveşti la mine, dar dacă Tu ai venit pentru cei păcătoşi şi poŃi face ceva din viaŃa mea, iată, mă predau
łie.» Când s-au ridicat de pe genunchi, Ioan radia de fericire, simŃea eliberarea dată de Dumnezeu şi nu a
mai putut să tacă. În noaptea aceea, în jurul orei 3, s-a dus şi a sculat-o pe soŃia sa şi i-a spus ce a făcut
Dumnezeu în viaŃa lui. I-a cerut iertare soŃiei. A mers la părinŃii lui şi a făcut la fel. Apoi a mers la
biserica Baptistă de unde fusese exclus pentru mai multe abateri şi a mărturisit: «fraŃilor, este mult mai mult
adevărat decât aŃi ştiut voi despre mine»… A cerut iertare şi le-a relatat ce miracol a făcut Hristos în viaŃa
lui. A fost reprimit ca membru în biserică.”220

ViaŃa nouă şi mărturia fratelui Hoblea Ioan a influenŃat multe alte vieŃi, întrucât acesta mărturisea
oamenilor cu care se întâlnea despre harul Domnului Isus. Astfel a avut un impact deosebit în
localităŃile Fegernic, Pacluşa de Barcău, AbramuŃ, Tarcea etc. Printre cei influenŃaŃi de Hoblea
Ioan a fost şi fratele Szilagyi Sandor, care şi el, la rândul lui, a fost transformat de puterea
pocăinŃei şi harului lui Dumnezeu. Acesta, a fost vizitat într-o zi, în Tarcea unde locuia, de un
bun amic din Camăr, jud. Sălaj, pe nume Nagy Karoly. Acesta fusese bun tovarăş de băutură cu
Szilagyi şi îi aduse în dar o damigeană cu vin. Fratele Szilagyi i-a mărturisit acestuia despre
minunea şi dezrobirea din viaŃa lui şi a doua zi Karoly îşi mărturiseşte Domnului nelegiuirile şi
capătă iertarea Lui.
„Nagy Karoly făcea parte din Biserica Baptistă Camăr, SJ. care avea cca. 500 de membri. Cânta în corul şi
fanfara bisericii, dar nu-L cunoştea pe Dumnezeu. După experienŃa din Tarcea a mers acas la Camăr şi, un
om expansiv cum era, a mărturisit în biserică, între lacrimi, ce i-a făcut Domnul. Mare mulŃime din
membrii bisericii, care trăiau la fel cum a trăit şi el, s-au trezit, şi-au dat seama de starea lor pierdută, şi-au
mărturisit păcatele în rugăciune şi au primit eliberare. S-a format un grup de «treziŃi» care se adunau
împreună la rugăciune şi studierea Scripturii.”221

Această trezire s-a extins de la Camăr la alte biserici precum, Nuşfalău, Ip, Boghiş, Valcaul de
Jos, Şimleul Silvaniei, Borla, Guruslău, Zalău, Aghireş, Panic, Sărmăşag, Pericei şi multe altele
în judeŃele Sălaj, Arad, Bihor, Braşov, Cluj, Harghita, Timiş etc.
În anul 1958, în mod independent, într-o bisericuŃa din satul Petreu, jud. Bihor,
Dumnezeu cercetează şi trezeşte la viaŃă nouă un grup de tineri care începuseră să caute FaŃa lui
Dumnezeu prin post şi rugăciune. În luna septembrie 1958 aceştia merg la o serbare în Tarcea şi
se întâlnesc cu treziŃii din localitate şi din Camăr, stabilind astfel legături unii cu alŃii. Printre
păstorii baptişti cuprinşi de mişcare de trezire au fost Balla David, Bartha Ştefan, Budai Lajos,
CloŃea Gavril, Kiss Laszlo, Onodi Gyorgy şi Bodor Alexandru. Odată cu extinderea mişcării
autorităŃile au început să ia măsuri drastice, întrucât era de neconceput o revigorare a religiei sub
regimul comunist. Religia trebuia să moară de la sine. În acŃiunea de reprimare a mişcării

220
Bodor Alexandru, Mişcarea de trezire în bisericile baptiste din România, manuscris nepublicat, 2008.
221
Ibidem.
 105
Securitatea şi Departamentul Cultelor au folosit mâna fraŃilor de la conducerea Uniunii şi
comunităŃilor. Comitetul Uniunii declară mişcare de trezire ca fiind străină de mărturisirea de
credinŃă baptistă, în consecinŃă o erezie. Prin intervenŃia directă a conducătorilor Uniunii şi
comunităŃilor au fost excluşi din biserici adepŃii acestei mişcări iar pastorii treziŃi au fost
destituiŃi. Prin ceste acŃiuni ale conducătorilor, treziŃii au fost scoşi în afara tutelei cultului
baptist şi a legii, căzând astfel pradă sistemului. Unii fraŃi au fost arestaŃi pentru că predicau fără
autorizaŃie, dintre care pastorii Kiss Laszlo, Nagy Karoly, Kulcsar Mihaly au făcut chiar
închisoare timp de câteva luni. Prin această intervenŃie brutală a statului şi prin renegarea lor de
către „fraŃii mai mari”, mişcarea de trezire a fost înăbuşită în dezvoltarea ei. Cei care erau treziŃi
propovăduiau necesitatea întâlnirii personale cu Domnul Christos, necesitatea naşterii din nou,
chiar şi de la cei care se „născuseră” baptişti, nevoia de evanghelizare personală, publică,
necesitatea unei vieŃi intense de post şi rugăciune şi nevoia unei trăiri autentice a vieŃii creştine.
Ei organizau grupuri de părtăşie şi rugăciune prin case.
„Ceea ce s-a constatat mai târziu şi chiar până în zilele noastre, că acolo unde a pătruns focul trezirii s-au
format bărbaŃi serioşi, cu o viaŃă creştină autentică, au devenit stâlpi în bisericile unde erau, cu o maturitate
spirituală reală. S-au format familii creştine sănătoase unde şi copiii au ajuns să-L cunoască pe Domnul şi
au devenit viitorul binecuvântat al bisericii. Acele biserici care au respins focul trezirii, au devenit reci, au
cunoscut un regres dureros şi au început încet să se stingă.
Suflul trezirii spirituale s-a reaprins în multe din bisericile baptiste în urma trezirii produse în anii
’70 în Oradea prin fr. pastor Liviu Olah.”222

În cadrul mişcării treziŃilor au fost în unele locuri şi tendinŃe de influenŃare carismatică din partea
cultului penticostal. Aceste încercări au adus asupra mişcării unele critici aspre din sânul
baptiştilor şi la o apreciere deformată a mişcării. Pastorul Bodor Alexandru menŃionează ceva în
această privinŃă. „MulŃi membri din bisericile penticostale când au auzit de trezire au venit şi au
încercat să le inoculeze ideea de stăruinŃă după darul vorbirii în limbi, dar fără succes. Trezirea
din bisericile baptiste era de altă natură, nu de natură penticostală sau carismatică. Au început
însă oameni din afară să vină şi să se pocăiască.”223 Din documentele SecurităŃii reies şi alte
aspecte ale mişcării treziŃilor, în special din perioada 1964-1970. Se consemnează o dezvoltare a
treziŃilor sub influenŃa unei credincioase pe nume Fenyvesi Irina, originară din Cristurul
Secuiesc, jud. Harghita dar care locuia în Ungaria. Prin activitatea ei în timpul vizitelor în
România au fost influenŃaŃi mai mulŃi fraŃi şi grupuri de tineri din judeŃele Arad, Mureş, Braşov,
Harghita şi Covasna, centrul lor de activitate fiind situat probabil la Târgu Mureş. (Pentru detalii
vezi ANEXA TreziŃii Domnului. p. 321) Despre grupările treziŃilor se afirma că „în anul 1964
aveau 100, iar în prezent au 500 de membri.-”224 O statistică aproximativă (500 membri în anul

222
Ibidem.
223
Ibidem.
224
ACNSAS, D 150/4, f. 50. De asemenea, D 174/1, f. 1, 2.
 106
1982)225 arată distribuŃia zonală a treziŃilor precum urmează: Arad, 50; Bihor, 50; Braşov, 40;
Covasna, 60; Maramureş, 60; Mureş, 50; Satu Mare, 50; Sălaj, 90; Timiş, 50.226 Caracterizarea
treziŃilor, probabil uneori tendenŃioasă, este după cum urmează: nu sunt de acord cu
reglementarea, motiv pentru care se adună pe la diferite case particulare; majoritatea vorbesc în
limbi; sunt între ei profeŃi; cad în extaz, dansează în jurul mesei; se roagă cu glas tare pînă după
miezul nopŃii; nu se supun adunării, cu o atitudine anti păstor; propagă un fanatism exagerat a
unor idei mistice nocive şi antisociale, de izolare totală a credincioşilor faŃă de viaŃa socială; unii
dintre ei propagă idei naŃionalist-iredentiste.”227 Cu privire la mişcarea treziŃilor Securitatea
propunea ca Departamentul Cultelor să ceară Uniunii Baptiste ca aceasta să întocmească şi să
predea o listă cu toŃi aceşti dizidenŃi grupaŃi pe bisericile unde aparŃin. Uniunea trebuia să
„lămurească”, cu ajutorul pastorilor locali, frăŃietatea cu privire la motivele pentru care treziŃii
sunt excluşi pe întreg teritoriul Ńării. Cu ocazia conferinŃelor de orientare toŃi păstorii să fie
prelucraŃi cu privire la problemele dizidenŃilor. Cei cu idei reformiste să fie puşi în discuŃie în
faŃa adunărilor iar inspectorii Departamentului Cultelor să supravegheze atent activitatea acestor
persoane şi să informeze organele competente cu privire la aceasta. De asemenea se propunea ca
să se întocmească o situaŃie cu pastorii care au primit automobile din străinătate întrucât mulŃi
dintre aceştia erau dizidenŃi şi erau suspicionaŃi că ar fi fost în legătură cu pastorul Richard
Wurmbrand.228

Următorul eveniment mai important a fost ziua de 19 martie 1965 când moare Gheorghe
Gheorghiu-Dej, prim secretarul Comitetului Central al PMR şi preşedintele Consiliului de Stat la
R.P.R. Pastorul Richard Wurmbrand povesteşte că doi creştini şi-au făcut loc şi l-au abordat pe
Gheorghe Gheorghiu-Dej, pentru a-i mărturisi într-un timp scurt despre Domnul Christos şi
pentru a-l îndemna să renunŃe la păcatele sale şi la persecuŃii. În consecinŃă, Gheorghiu-Dej i-a
arestat şi i-a trimis în închisoare. Totuşi Cuvântul lui Dumnezeu semănat de aceştia şi de alŃi
credincioşi a dat roade, astfel că, în chinurile bolii, pe patul de moarte, Gheorghiu-Dej a avut un
moment de pocăinŃă, mărturisindu-şi păcatele şi acceptându-L de Domnul Isus ca Mântuitor.229
Ca şi la moartea lui Groza, conducerea baptistă îşi aduce obolul. „Conducerea cultului, pastorii
şi toŃi credincioşii cultului nostru creştin baptist, conştienŃi de marile şi istoricele merite pe care
le are marele dispărut, participă cu toată inima la durerea pe care o încearcă întregul nostru
popor. Cu toŃii l-am iubit şi l-am admirat în viaŃă, de aceea, cu toŃii îl şi deplângem acum la

225
ACNSAS, D 150/4, f. 50. De asemenea, D 174/1, f. 1, 2.
226
ACNSAS, D 150/4, f. 55.
227
ACNSAS, D 174/1, f. 47v; ACNSAS, D 150/4, f.55.
228
ACNSAS, D 174/1, f. 6.
229
Richard Wurmbrand, Strigătul bisericii prigonite, Bucureşti: Stephanus, 1993, pp. 30-31.
 107
moartea sa.”230 Gheorghe Gheorghiu-Dej este succedat la preşedinŃia Consiliului de Stat de către
Nicolae Ceauşescu.
Un alt eveniment de seamă al anului 1965 este Congresul Cultului Creştin Baptist din
R.P.R. din 28-30 mai, Ńinut la Bucureşti, după o perioadă de 10 ani fără alegeri, în care este
aleasă noua conducere a cultului (prin vot secret cu bile – albe şi negre), după cum urmează:
preşedinte, Vicaş Teodor; secretar general, łunea Ioachim; vicepreşedinŃi, Covaci Nicolae şi
Bokor Barnaba; casier, Fălcuşan Ştefan.231
Cu prilejul şedinŃei de lucru a comitetului de conducere al Uniunii din 14 octombrie 1966
se hotărăşte Ńinerea unei serii de conferinŃe de orientare şi îndrumare a păstorilor şi
responsabililor locali ai bisericilor baptiste. Aceste conferinŃe s-au desfăşurat în perioada
noiembrie-decembrie a anului 1966 şi au avut ca ordine de zi prezentarea a trei referate dintre
care primul avea conŃinut doctrinar, al doilea avea conŃinut social-cetăŃenesc iar al treilea
conŃinea îndrumări cu privire la disciplina în cult. Al treilea referat întărea suveranitatea
conducerii cultului condusă de autorităŃi peste toŃi păstorii din întreaga Ńară. Acesta „a scos în
evidenŃă obligaŃiile pe care le au pastorii şi responsabilii locali ai bisericilor de a respecta toate
îndrumările date de conducerea cultului, în vederea bunului mers al întregii activităŃi cultice.
Referatul a analizat unele cazuri de abatere de la disciplina cultului arătînd consecinŃele
neplăcute care s-au răsfrînt atît asupra activităŃii unor pastori cît şi asupra bisericilor
respective”.232 Prin aceste conferinŃe se instala oficial „dictatura” conducerii Uniunii, în
contradicŃie cu Mărturisirea de credinŃă baptistă.
La 29 februarie 1968 are loc la Palatul Consiliului de Stat primirea în audienŃă de
prezentare pe toŃi conducătorii cultelor recunoscute din România. Din partea Cultului Baptist a
participat preşedintele Vicaş Teodor. În această întrevedere tov. Ceauşescu a prezentat clar
aşteptările sale de la cultele religioase. Acestea trebuie să slujească neabătut interesele poporului
„de a face ca România socialistă să devină mai prosperă, mai puternică, cu drepturi egale şi
suverane în rîndul naŃiunilor lumii”, „să servească cu credinŃă interesele patriei, ale poporului”,
să contribuie la promovarea politicii statului atât în Ńară cât şi peste hotare. La toate acestea,
reprezentanŃii cultelor şi-au exprimat adeziunea şi consimŃământul unanim cu privire la politica
externă a Statului şi l-au asigurat pe Ceauşescu că „vor milita alături de întregul popor pentru

230
„Inima conducătorului iubit a încetat să bată”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XX, nr. 3-4, 1965, p. 4.
231
„Cuvântul fratelui Covaci Nicolae rostit în ziua de duminică 30 mai 1965, în biserica creştină Baptistă din
Bucureşti, Bdul. N. Titulescu nr. 56/A, cu ocazia prezentării noului comitet al Uniunii”, Îndrumătorul Creştin
Baptist, an XX, nr. 5-6, 1965, p. 21.
232
Ioachim Țunea, „ConferinŃele de orientare şi îndrumare cu pastorii şi responsabilii locali ai bisericilor”,
Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXII, nr. 1-2, 1967, p. 16-17.
 108
înfăptuirea acestei politici consacrate colaborării între popoare, securităŃii europene şi apărării
păcii în lume.”233
La data de 19 decembrie 1968 se înfiinŃează Frontul UnităŃii Socialiste (FUS) cu scopul
declarat de a înregimenta forŃele organizaŃiilor de orice fel la participarea activă pentru
înfăptuirea politicii interne şi externe a statului şi cu scopul de a atrage masele populare (şi
fondurile acestora) la implicarea în treburile Ńării. Nicolae Ceauşescu afirma cu această ocazie că
acest FUS este o forŃă superioară de manifestare a voinŃei de muncă şi luptă a poporului.234 În
realitate era încă un instrument de a asigura adeziunea şi solidaritatea în jurul partidului comunist
a tuturor maselor.
În anul 1969 preşedintele ales al Uniunii, Vicaş Teodor se pensionează şi în locul său este
numit ca preşedinte Covaci Nicolae.
În zilele de 2-3 iunie 1972 are loc cel de al 26-lea Congres al Cultului Creştin Baptist din
R.S.R. în cadrul căruia se aleg prin vot secret cu bile următorii fraŃi: preşedinte, Nicolae Covaci;
secretar general, Ioachim łunea; vicepreşedinŃi, Găvăgină Ieremia şi Ilonka Ştefan; casier,
Ordeanu Ioan. În rezoluŃia adoptată fraŃii se angajează să meargă neabătuŃi pe „drumul
patriotismului” şi să fie solidari cu toate hotărârile Conducerii superioare de Stat.235

2.2.3. Memoriul celor 50

Întrucât perioada anilor 70 nu a fost abordată decât foarte succint de către lucrările de
istorie baptistă existente236 se va aloca un spaŃiu mult mai larg acestei perioade foarte importante
din viaŃa cultului, pentru o mai mare claritate.
În contextul situaŃiei descrise mai sus a Cultului Baptist, când conducerea era aservită
regimului iar bisericile sufereau nenumărate restricŃii, îngrădiri şi persecuŃii, Dumnezeu pregătea
o vreme de uşurare a poverilor şi de înviorare spirituală. Prin anul 1972 fraŃii Taloş Vasile şi
Săracu Iosif, pastori la bisericile baptiste din str. Mihai Bravu nr. 106 şi respectiv, str. Popa Rusu
nr. 22, din Bucureşti, au hotărât să se întâlnească pentru rugăciune. La această întâlnire au
hotărît să-l invite şi pe fratele łon Iosif care se întorsese de la studii din Anglia. Fr. Săracu a
venit cu propunerea ca, pe lângă fr. łon, să fie invitaŃi şi fraŃii Brînzei Vasile, Geabou Pascu,
Bunaciu Ioan şi łunea Ioachim. FraŃii Bunaciu şi łunea au renunŃat la întrunirea de rugăciune.

233
P.N. Popa, „Primirea de către Preşedintele Consiliului de Stat, Dl. Nicolae Ceauşescu, a şefilor cultelor din
România”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXIII, nr. 3-4, 1968, pp. 3-8.
234
„Participarea Cultului Creştin Baptist din R.S.R. la activitatea Frontului UnităŃii Socialiste”, Îndrumătorul
Creştin Baptist, an XXIX, nr. 5-6, 1974, p. 2.
235
„Congresul Cultului Creştin Baptist din Republica Socialistă România”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXVII,
nr. 7-8, 1972, p. 1-3.
236
Alexa Popovici alocă un total de 4 pagini (pg. 824-827) iar Ioan Bunaciu abordează aceşti ani tangenŃial în
contextul unor descrieri locale (ex. pg. 74-75, 174-175).
 109
La aceste întâlniri de rugăciune, cei 5 rămaşi au discutat problemele pe care le aveau bisericile.
Dintre cei din grup, Fr. Săracu, fiind de 10 ani în lucrare la acea vreme, cunoştea cel mai bine
problemele cultului, deşi fr. Brînzei şi Taloş se confruntaseră la rândul lor cu aceste restricŃii în
scurtul lor timp de pastoraŃie. La această întrunire fr. łon le-a mărturisit că l-a contrazis pe
Wurmbrand, afirmând că bisericile sunt mai libere în România, aceasta din cauză că, nefiind
păstor, a ştiut problemele doar la suprafaŃă. Pe baza acestor dezbateri cu privire la problemele cu
care se confruntau bisericile baptiste, fr. Brînzei i-a spus fr. łon să pună pe hârtie problemele
bisericilor, iar ca urmare, fr. łon a scris în 1973 lucrarea „Cine îşi va pierde viaŃa”.
În lucrarea aceasta fr. łon a pus accentul istoric pe libertatea de conştiinŃă specifică
baptiştilor, necesitatea domniei lui Dumnezeu peste Biserica Sa şi a menŃionat lucrurile de care
biserica a fost văduvită în perioada comunistă:

1. „Biserica nu-şi mai poate alege păstorul şi păstorul nu mai este angajatul ei ci al unei
organizaŃii centralizate;
2. Biserica nu mai poate alege pe cine vrea în comitetul ei de conducere;
3. Diaconii ei nu-i mai pot îndeplini actele ei vitale de cult;
4. Biserica nu mai poate boteza deschis, pe faŃă, aşa cum îi dictează Domnul ei, pe toŃi aceia care
îl acceptă pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor personal;
5. Biserica nu mai poate de cuvânt oricărui musafir pe care şi-l doreşte la amvon, şi nici chiar
oricărui membru al ei, ci numai celor care sunt acceptabili unor persoane externe ei;
6. Biserica nu mai poate face tot ce doreşte ea cu banii ei; şi
7. Biserica ajunge până acolo încât cineva din afară îi dictează pe cine să primească în sânul ei
ca membru
Repetăm ceea ce trebuie repetat şi accentuat şi subliniat: Ceea ce a pierdut Biserica prin toate
acestea este autoritatea călăuzitoare a Duhului Sfânt în viaŃa ei şi domnia Domnului Isus Cristos
asupra ei care trebuie să fie unică şi exclusivă!”237

Revendicările propuse de fratele łon erau următoarele:

1. „Încetarea presiunilor privitoare la numărul serviciilor religioase în bisericile noastre;
2. RenunŃarea la măsurile impuse prin «arondare» şi redeschiderea tuturor bisericilor baptiste care se mai
află închise şi de formarea bisericilor noi, oriunde se află numărul statutar (deci, legal) de credincioşi
baptişti care cer acest lucru;
3. DesfiinŃarea carnetelor de pastor şi a cerinŃelor recunoaşterii pastorilor de către Departamentul
Cultelor, aşa încât fiecare biserică să fie liberă să-şi aleagă orice păstor îşi doreşte ea;

4. RenunŃarea la cerinŃa ca inspectorii de culte să aprobe o listă de membri din care biserica să-şi aleagă
comitetul, precum şi la cerinŃa recunoaşterii de către inspectorii de culte a conducătorilor aleşi ai
bisericii;

237
Iosif Țon, Confruntări, Oradea: Editura Cartea Creştină, 1999, p. 74.
 110
5. Oprirea oricăror imixtiuni a inspectorilor cultelor în problema botezurilor şi a celorlalte acte de cult
(Cina Domnului, predicarea Evangheliei etc.) din viaŃa bisericii;
6. Oprirea oricărui amestec în afacerile financiare ale bisericilor, cu excepŃia unui control referitor la
corectitudinea operaŃiilor financiare.”238

Prin luna august 1973, fr. łon a trimis două exemplare în Anglia şi a lansat această
lucrare prin Ńară, fără să se consulte şi cu ceilalŃi din grup. La întrebarea fr. Sărac Iosif, de ce a
lansat lucrarea fără să îi consulte şi pe ceilalŃi, fr. łon a motivat că a făcut-o datorită faptului că
nu este păstor. Ca reacŃii la această lucrare, fr. łunea Ioachim, secretarul general al cultului,
programează şedinŃe cu toate cele 5 comunităŃi teritoriale pentru excluderea fr. łon din cult. La
şedinŃa de la Braşov (prima programată) a obŃinut adeziunea fraŃilor pentru excluderea fr. łon.
Aflând de lucrul acesta, fr. Taloş Vasile a mers la fr. łunea să discute şi să-l întrebe pentru ce
doreşte să-l excludă pe fr. łon din cult. Motivarea secretarului general a fost că fr. łon propagă
idei periculoase aduse din occident. Fr. Taloş a replicat că aceste idei nu sunt din occident ci ei
le-au spus, întrucât sunt problemele lor, ale baptiştilor din România. După despărŃire, în drum
spre casă, fratelui Taloş îi vine ideea să facă o sumarizare cu problemele cultului şi să-o aducă la
cunoştinŃa preşedintelui Ńării, Nicolae Ceauşescu. A scris memoriul, s-a consultat şi cu ceilalŃi şi
au trecut la strângerea de semnături prin Ńară. Ar fi fost mai mulŃi păstori care l-ar fi semnat dar,
la ameninŃarea a doi fraŃi, în clădirea Seminarului, că vor fi informate autorităŃile despre aceasta,
s-a hotărît ca fr. Săracu şi Geabou să-i Ńină de vorbă pe respectivii iar fr. Taloş şi Brînzei să
meargă să-l depună la Consiliul de Stat (având amândoi câte o copie şi stând la distanŃă unul de
celălalt pentru ca măcar unul să ajungă). Fr. Taloş ajunge cu bine şi îl înregistrează la
registratură. FraŃii Săracu şi Geabou au venit şi ei după înregistrarea memoriului şi apoi toŃi patru
au solicitat la Consiliul de Stat o audienŃă cu tov. Ceauşescu. După ce le-a fost înregistrată
cererea de audienŃă, li s-a spus că răspunsul la această cerere li se va comunica. Se redă mai jos
memoriul în întregime, pentru că sumarizează situaŃia în care se aflau bisericile baptiste la 25 de
ani de regim comunist. Efectul acestui memoriu a fost că preşedintele Departamentului Cultelor,
tov. Dogaru i-a chemat şi le-a comunicat că tov. Ceauşescu a primit memoriul şi personal a
subliniat în roşu problemele ce se vor rezolva de acum înainte.
„Domniei Sale,
Domnului Nicolae Ceauşescu
Preşedintele Consiliului de Stat
al Republicii Socialiste România

Stimate Domnule Preşedinte,

SubsemnaŃii pastori ai Bisericilor Creştine Baptiste din Republica Socialistă România, cu deosebit
respect vă rugăm să binevoiŃi a ne asculta doleanŃele şi a dispune după cum veŃi considera Dumneavoastră
că este bine.

238
Ibidem, p. 76.
 111
Facem parte dintr-un cult creştin recunoscut de Statul nostru, al cărui număr de membri depăşeşte
100.000, iar împreună cu aparŃinătorii depăşeşte cifra de 300.000. Vechimea baptiştilor pe teritoriul Patriei
noastre este de aproape 120 de ani.
Înainte de 23 August 1944, cultul nostru a fost mereu persecutat. Sub dictatura lui Antonescu el a
fost chiar scos în afara legii. Odată cu instaurarea la putere a regimului democrat-popular, cultul nostru a
primit deplină libertate şi noi mulŃumim lui Dumnezeu pentru un astfel de Stat, care îşi înŃelege fiii chiar şi
pe aceia care nu au aceiaşi ideologie. Noi am salutat şi salutăm cu bucurie cuvintele atît de nobile ale lui
Lenin: „Social-democraŃii cer apoi ca fiecare om să aibă dreptul de a profesa în mod absolut liber orice cult
religios. Dintre statele europene, numai în Rusia şi în Turcia mai continuă însă să fiinŃeze ruşinoasele legi
îndreptate împotriva oamenilor de altă credinŃă decît cea ortodoxă, împotriva răscolnicilor, sectanŃilor,
evreilor. Aceste legi fie că interzic direct o anumită confesiune, fie interzic propagarea ei, fie că lipsesc pe
oamenii care profesează o anumită credinŃă de unele drepturi. Toate aceste legi sînt cele mai nedrepte, cele
mai mult bazate pe constrîngere, cele mai ruşinoase. Fiecare trebuie să aibă libertate deplină nu numai de a
profesa orice credinŃă, dar şi de a propaga orice credinŃă şi de a-şi schimba credinŃa. Nici un funcŃionar nu
ar trebui să aibă dreptul nici de a-l întreba pe cineva despre credinŃă; aceasta este o chestiune de conştiinŃă
şi nimeni n-are dreptul să se amestece aici. Nu trebuie să existe nici un fel de credinŃă sau biserică
„dominantă”. Toate cultele, toate bisericile trebuie să fie egale în faŃa legii... Iată pentru ce luptă social-
democraŃii, şi atît timp cît aceste măsuri nu vor fi aplicate fără nici o rezervă şi fără a se lăsa portiŃe de
scăpare, poporul nu se va putea scăpa de ruşinoasele persecuŃii poliŃieneşti pentru credinŃă şi de nu mai
puŃin ruşinoasele favoruri poliŃieneşti făcute vreuneia dintre credinŃe”. (V.I. Lenin ”Opere”, vol.6 pag.
390).
Ne bucurăm că însăşi ConstituŃia patriei noastre recunoaşte drepturile noastre şi le încadrează în
drepturile fundamentale ale cetăŃenilor. Şi nu numai atît, dar aceste prevederi sînt materializate în diferite
acte normative, cum ar fi Legea Cultelor, Codul Penal, Statutul de organizare şi funcŃionare a Cultului
Baptist, aprobat prin Decretul nr. 1203/1951, etc...
În practică, însă, multe dintre aceste prevederi au ajuns să fie încălcate, fapt care ne determină
acum să ne adresăm Dumneavoastră.
ÎnŃelegînd esenŃa încălcărilor de lege, care afectează doctrinele noastre fundamentale, profesorul
łon Iosif, de la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti şi membru al cultului nostru, a scris cu vreo două
luni de zile în urmă o lucrare de doctrină.
Faptele relatate de susnumitul profesor sînt reale.
În lucrare se arată că datorită unor instrucŃiuni nescrise, noi nu ne mai putem folosi astăzi de toate
drepturile prevăzute în legislaŃia Ńării noastre. Profesorul łon îndeamnă Bisericile să-şi trăiască viaŃa
folosindu-se de toate drepturile prescrise în legile Statului nostru, revenind astfel la legalitate.
Stimate Domnule Preşedinte,
Noi nu înŃelegem că această revenire la legalitate să ne-o facem singuri. De asemenea, noi nu ne
gîndim să punem în discuŃie dreptul Statului de a organiza supravegherea activităŃii cultelor. Este de
asemenea necesar să precizăm că, deşi aici ne adresăm direct Dumneavoastră, noi recunoaştem Uniunea
Cultului Creştin Baptist ca organul nostru de reprezentare şi de îndrumare. Nu sîntem de acord nici cu cea
mai mică tulburare a maselor de credincioşi. Este însă adevărat că de ani de zile prin diferite practici care
ne-au lipsit de unele drepturi statutare şi legale, s-au acumulat stări de nemulŃumire şi noi nu am vrea ca
acestea să ducă la tulburări şi sciziuni în cult. Fiind determinaŃi de starea acestor lucruri noi, vă înaintăm
acum prezentul memoriu şi nu am vrea ca demersul nostru să fie considerat un simplu ecou al lucrării
doctrinare a profesorului łon, ci expresia dorinŃelor credincioşilor noştri şi o reînnoire a rugăminŃilor
noastre de pe o poziŃie de fidelitate şi respect faŃă de Statul nostru şi legile lui.
MenŃionăm de asemenea că aceste doleanŃe le-am prezentat cu diferite ocazii conducerii cultului
nostru şi unor autorităŃi de stat, dar pînă acum ele nu au fost satisfăcute. De aceea ne adresăm
Dumneavoastră cu aceleaşi probleme avînd încrederea unei largi înŃelegeri. Enumerăm mai jos
următoarele drepturi în care sîntem afectaŃi
1. – Dreptul Bisericii de a hotărî în problemele ei esenŃiale: alegerea păstorului, alegerea comitetului,
numirea persoanelor pentru fiecare Serviciu Divin în parte, primirea sau excluderea de membri,
gospodărirea bunurilor sale băneşti şi materiale. După Statutul nostru şi Mărturisirea noastră de
credinŃă, Biserica locală este singura care hotărăşte în problemele ei interne.
- Biserica este cea care trebuie să-şi aleagă pastorul.
În prezent se fac abuzuri în sensul că se impun Bisericilor pastori pe care ele nu-i doresc şi li se
răpesc Bisericilor pastorii doriŃi de ele.
- Biserica este cea care hotărăşte cine să fie membru în comitetul ei de conducere.
Cu ocazia alegerilor făcute anul trecut, inspectorii de culte au intervenit în aceste alegeri şi au
radiat de pe listele de alegeri, persoanele cărora din punct de vedere social nu li se putea reproşa
absolut nimic.
- Biserica este cea care hotărăşte cine să conducă serviciile ei de închinăciune şi cine să predice.
În ultimii ani, însă, inspectorii de culte au intervenit în multe Biserici şi ne-au interzis să mai
punem la predică pe anumiŃi membri ai cultului nostru.
 112
- Biserica este cea care hotărăşte în ce scop să-şi folosească resursele sale băneşti şi materiale.
În prezent se impune Bisericilor restricŃii foarte mari cu privire la scopurile pentru care să-şi
folosească aceste resurse.
Se înŃelege că organele Statului sau ale Cultului nostru au drept de îndrumare şi control, dar
dreptul de dispoziŃie rămîne al Bisericii.
2. - Dreptul de a boteza pe toŃi aceia care din proprie convingere şi la cererea lor expresă doresc să
devină membri ai Bisericii.
Botezul adulŃilor este cea mai caracteristică practică a noastră. Numele nostru vine de la grecescul
«baptizo» - «a boteza». În această privinŃă, însă, întîmpinăm cele mai multe greutăŃi. Contrar
prevederilor ConstituŃiei, inspectorii de culte împiedică botezul celor care îmbrăŃişează crezul
nostru venind de la un alt cult. S-a creat astfel situaŃia că în Bisericile noastre există multe
persoane care de an ide zile frecventează serviciile noastre, împărtăşesc aceeaşi credinŃă cu noi,
stăruiesc de noi să-i botezăm, iar noi sîntem obligaŃi să-i refuzăm fără a putea justifica acest refuz.
3. - Dreptul credincioşilor de a se aduna în case de rugăciune amenajate în acest scop, ori de cîte ori
doresc, pentru a se închina lui Dumnezeu, precum şi dreptul de a achiziŃiona, construi şi repara
case de rugăciune.
Noi nu dorim să discutăm dreptul Statului de a aviza autorizaŃiile de funcŃionare ale Bisericilor şi
ale pastorilor, dar am dori ca această avizare să se facă în împlinirea scopului pe care credem că îl are. Noi
credem că această avizare are ca scop prevenirea eventualelor ilegalităŃi, şi că nu este nicidecum, în intenŃia
legiuitorului, un mijloc de restrîngere a drepturilor noastre.
În practică însă, OficialităŃile de resort folosesc acest drept al lor pentru a Ńine închise un număr mare
de Biserici baptiste şi pentru a Ńine în afara slujbei un număr destul de mare de pastori.
Drepturile amintite mai sus, cuprind de fapt practica noastră de cînd existăm în istorie, viaŃa noastră ca
Biserici, felul nostru de a fi. Le cerem deci pentru că fără ele sîntem afectaŃi în esenŃa crezului nostru. Noi
păstorii ne aflăm într-o situaŃie deosebită de dificilă: pe de o parte ne presează dorinŃa Bisericilor de a-şi
trăi din plin crezul şi viaŃa, iar pe de alta, cerinŃa unor autorităŃi de a nu ne folosi de toate drepturile pe care
ni le acordă Statul şi legile sale. De multe ori sîntem discreditaŃi din cauza acestei situaŃii în faŃa
Bisericilor. Noi vrem ca Bisericile să aibă încredere în noi, iar lucrarea care ne este încredinŃată dorim să
ne-o îndeplinim în mod corect şi conştiincios.

Stimate Domnule Preşedinte,

Noi sîntem nu numai credincioşi baptişti, ci sîntem şi cetăŃeni ai acestui stat şi fii ai Patriei noastre
scumpe. De asemenea ne bucură orice realizare frumoasă şi de aceea apreciem munca neobosită pe care
Dumneavoastră personal o depuneŃi pentru prosperitatea neamului nostru şi pentru creşterea prestigiului
Ńării noastre peste hotare. Îndrăznim să ne adresăm Dumneavoastră personal, deoarece ne-au bucurat
deosebit de mult cuvintele Dumneavoastră calde şi sincere, din cuvîntarea rostită în Congo în martie 1972.
Fie-ne permis să transcriem aici cuvintele care ne-au mers îndeosebi la inimă:
- Pentru Partidul nostru s-a pus problema să ducă o astfel de politică încît să nu jignească în nici un fel
sentimentele religioase ale cuiva. Desigur, noi, fiind comunişti, avem o concepŃie materialist-dialectică
despre lume, dar, în acelaşi timp considerăm drept o problemă care trebuie tratată cu o atenŃie deosebită, o
problemă care aş putea spune că va continua să constituie o preocupare secole dearîndul. Ceea ce ne-am
propus noi - şi ceea ce contează astăzi – este de a asigura ca oamenii care au o credinŃă sau alta să o poată
practica nestingheriŃi.
Vă asigurăm că ne străduim şi noi din toate puterile să ne aducem aportul la înflorirea Patriei
noastre pe care o iubim. Ne iubim semenii şi preŃuim munca tuturor. Ştim că unul dintre scopurile înalte
ale Partidului care conduce cu înŃelepciune acest popor este formarea omului cu un caracter nou, un
caracter înnobilat, un om de o moralitate înaltă.
Stimate Domnule Preşedinte,
La aceasta ne străduim şi noi pastorii baptişti, să facem din credincioşii din Bisericile noaste
oameni cinstiŃi, harnici, iubitori, paşnici. Căutăm să-i inspirăm prin predicile noastre, prin sfaturile noastre
la o viaŃă curată, eliberată de vicii şi egoism. Noi îi îndrumăm să fie cetăŃeni loiali ai Patriei noastre
socialiste, să caute binele semenilor lor, binele societăŃii. Îndrumăm tinerii spre şcoală şi muncă. łinem
mult la stabilitatea căminului, cultivăm în membrii noştri seriozitatea în căsnicie.
Pentru realizarea acestui scop noi avem, însă, o altă cale. Ştim că din punct de vedere ideologic de
deosebim, dar şi noi căutăm în felul nostru, să fim folositori acestei societăŃi. Vrem şi noi fericirea
semenilor noştri.

Vă rugăm, Stimate Domnule Preşedinte, ajutaŃi-ne să ne simŃim fii ai acestei scumpe Patrii şi să nu
fim consideraŃi de cei care poate nu ne înŃeleg, ca străini de ea şi de interesele ei.

Vă asigurăm , Stimate Domnule Preşedinte, de deosebita noastră consideraŃie şi nădăjduim în

înŃelegerea Dumneavoastră.
 113

Taloş Vasile Madar Ioachim Mureşan Vasile

Geabou Pascu Cocar Mircu Chiu Pavel
Brînzei Vasile Cocariu Duşan Costea Petru
Sărac Iosif Coldea Ioan Păştean Vasile
Talpoş Vasile Cenuşe Teodor
Huşanu Mihai Dumitraşcu Ovidiu
Tanc Aurel Boşneac Simion
Sfîrlea Titus Crişan Gavrilă
Crişan Ioan Vereş Teodor
Nagy Ştefan Cocian MarŃian
Varga Ioan Trif Ioan
Nagy Mihai Cruceru Florea
Balasz Iosif łeŃ Gheorghe
Gergely Pal Mînzat Ioan
Torma Ioan Dr. Vass Gergely
Taloş Alexa Chiu Mihai
Kulcsar Sandor Both Iosif
Mike Bela Kiss Vasile
Rusu Simion Novak Adolf
Ilieş Ioan Iacob Iosif
Konya Iosif Mînzat Ştefan
Bartha Ştefan Jula Vasile
Bodor Alexandru Barna Gheorghe

COLECłIA DE LEGI ŞI DECRETE – 1974

1 oct. – 31 dec. pag. 1158 IVC
DECRET AL CONSILIULUI DE STAT Nr. 212 din 31 oct. 1974

Articolul 18
1. orice persoană are dreptul de libertatea gândirii, conştiinŃei şi religiei, acest drept implică de a avea
libertatea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi
manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atît în public cît şi în particular, prin
cult şi îndeplinirea riturilor, prin practici şi prin învăŃămînt.
2. Nimeni nu va fi supus vreunei constrîngeri, putînd aduce atingeri libertăŃii sale de a avea sau de a
adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.
Articolul 19
Nimeni nu trebuie să aibe de suferit din cauza opiniilor sale.
Orice persoană are dreptul la exprimare, acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de
răspîndi idei şi informaŃii de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită, ori artistică
sau prin orice alt mijloc la alegerea sa.
CONSTITUłIA R.S.R.
Articolul 28
CetăŃenilor R.S.R. li se garantează libertatea cuvântului a presei, a întrunirilor, a mitingurilor şi a
demonstraŃiilor.
Articolul 30
Libertatea conştiinŃei este garantată tuturor cetăŃenilor R.S.R.
Oricine este liber să împărtăşească sau nu o credinŃă religioasă.
Libertatea exercitării cultului religios este garantată. Cultele religioase se organizează şi
funcŃionează în mod liber. Modul de organizare a cultelor religioase este reglementat prin lege.
Şcoala este despărŃită de biserică. Nici o confesiune sau comunitate religioasă nu poate deschide
sau întreŃine alte instituŃii de învăŃământ decît şcoli speciale pentru pregătirea personalului de cult.„239

Trimiterea acestui memoriu la conducerea Statului a avut drept consecinŃă unele audienŃe
preferenŃiale la Departamentul Cultelor pentru „clarificarea” problemelor, urmate de o adresă
Nr.692/17 decembrie 1973, din partea conducerii Uniunii în care se cerea aprobarea comunicării

239
Arhiva personală, copie.
 114
a 8 revendicări Comitetului Uniunii şi aplicarea acestora în biserici începând cu 1 ianuarie 1974.
Este interesant şi jocul de culise care a urmat acestui memoriu. AudienŃele la Departamentul
Cultelor sunt pe mai multe planuri: conducerea şi reprezentanŃi „de bază” ai Uniunii,
reprezentanŃii AlianŃei Mondiale Baptiste (Goulding, Russel), apoi fr. łon I. în particular cu
preşedintele Dogaru, apoi cei patru fraŃi din grupul de studiu (Taloş V., Sărac I., Brînzei V. şi
Geabău P.). Fratele łunea Ioachim intră într-o dispută cu fr. łon şi simŃindu-se ameninŃat şi
discreditat îşi joacă „asul” printr-o ameninŃare cu demisia. De asemenea există o adresă
dactilografiată dar neînregistrată (dar din evidenŃele interne rezultă că a fost scrisă pe 18
decembrie 1973) prin care conducerea ar fi pus presiuni prin anunŃarea unei demisii. Dacă s-a
trimis sau nu la Departament încă nu este un lucru cert. În paralel şi Securitatea este informată
de mersul lucrurilor. După trimiterea adresei Nr. 692 mai au loc întâlniri la Departamentul
Cultelor şi armonizarea cu voinŃa Departamentului aşa încât din toate revendicările s-a ajuns la
acordarea permisiunii să se Ńină un al doilea serviciu divin duminică după amiază şi alte înlesniri
neesenŃiale, fără a se obŃine acea libertate de conştiină şi practicare a credinŃei religioase conform
conştiinŃei şi dictatelor lui Dumnezeu. Statul a rămas mai departe stăpânul peste bisericile
baptiste iar dogmele de bază ale credinŃei baptiste au rămas violate în continuare de amestecul
statului în viaŃa bisericii. Acea rupere a „plasei” care încătuşa şi sugruma viaŃa cultului pretinsă
de fratele łon în cartea Confruntări nu a fost decât o iluzie. Sugrumarea bisericilor nu consta
doar în numărul şi orele serviciilor de la biserică sau în lipsa de posesie a unui imobil sau a
autorizaŃiei de funcŃionare. Sugrumarea consta în plecarea capului păstorilor şi obedienŃa lor faŃă
de regimul ateu care dicta viaŃa bisericii. Statul controla în continuare viaŃa credincioşilor,
întrunirile, avizările şi autorizaŃiile păstorilor, exprimarea publică a credinŃei, tipăriturile, etc.
Pentru se putea percepe mai deplin mecanismul de înfrângere a aspiraŃiilor de libertate şi liberă
închinare, conform mărturisirii lor de credinŃă baptistă, este necesară prezentarea unor
documente minime din acest proces. Se încearcă o prezentare oarecum cronologică (datările
documentelor sunt importante) a evenimentelor prin documente, unele dintre acestea sunt
însemnările succinte de la întrevederile de la Departament făcute de fr. łunea Ioachim, în care
cititorul atent poate observa dibăcia cu care era distorsionat adevărul, răspunsurile „isteŃe” şi cum
era mascată persecuŃia. De asemenea se poate observa cu o mâhnire copleşitoare felul în care
păstorii erau manipulaŃi, felul în care baptiştii s-au auto-înfrânt, întrucât mulŃi din păstorii
turmelor erau în viaŃa lor secretă colaboratori cu lupii. Pentru aceste documente vezi ANEXĂ la
Memoriul celor 50 (p. 328). Se redă în continuare textul celor două circulare trimise cu această
ocazie tuturor bisericilor.
 115

UNIUNEA COMUNITĂłILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN R.S. ROMÂNIA

BUCUREŞTI, Şos. N. Titulescu nr.56/A
Nr.31/1974 Bucureşti 1 ianuarie 1974

Către
TOłI PĂSTORII BISERICILOR ŞI FILIALELOR CREŞTINE BAPTISTE DIN R.S. ROMÂNIA

Scumpi fraŃi în Domnul,

Comitetul Uniunii ComunităŃilor Creştine Baptiste din R.S. România, întrunit în şedinŃă de lucru
în zilele de 18-20 decembrie 1973, luînd în discuŃie uniformizarea timpului pentru serviciile religioase în
bisericile şi filialele cultului nostru, a adus o hotărîre în acest sens, care a fost trimisă sub formă de circulară
tuturor bisericilor şi filialelor pentru luare la cunoştinŃă şi conformare.
Anexat vă trimitem şi dvs. un exemplar din această circulară, cu rugămintea de a veghea cu toată
seriozitatea la respectarea timpului pentru Ńinerea acestor servicii avîndu-se în vedere că orice depăşire a
orelor prevăzute se consideră abatere de la normele stabilite de cult, fapt care va atrage după sine luarea de
măsuri disciplinare pe linie de cult.
Considerăm că această nouă stabilire a timpului pentru Ńinerea serviciilor religioase în bisericile şi
filialele noastre vine în întîmpinarea dorinŃelor frăŃietăŃii noastre şi satisface necesităŃile ei spirituale. Ca
atare, nădăjduim că comitetele de conducere ale bisericilor, vor aprecia acest lucru, se vor încadra în orele
menŃionate în circulară şi vă vor ajuta şi pe dvs. în respectarea acestora, spre binele lor şi a întregii lucrări.
Dorindu-vă ale Domnului bogate binecuvîntări cereşti, vă salutăm cu toată dragostea, în Numele
Domnului Isus Hristos.
Ai dvs. fraŃi, în slujba Evangheliei,
COMITETUL UNIUNII:
PREŞEDINTE, SECRETAR GENERAL,
Nicolae Covaci Ioachim łunea
VICEPREŞEDINłI:
Irimia Găvăgină Ştefan Ilonka
CASIER,
Ioan Ordeanu
MEMBRI:
Teodor Vicaş Dumitru Gherghel
Ioan Bolea Petre Dragu
Cornel Mara Ioan Stanca
Francisc Deneş Nicolae Românu
Iulian Tătaru Ioan TruŃa
MEMBRI SUPLEANłI:
Ioan Bunaciu Iosif Megyeşi
Aurel Tanc Teodor Turcu

UNIUNEA COMUNITĂłILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN R.S. ROMÂNIA

BUCUREŞTI, Şos. N. Titulescu nr.56/A
Nr.30/1974 Bucureşti 1
ianuarie 1974

Către
TOATE BISERICILE ŞI FILIALELE CREŞTINE BAPTISTE DIN R.S.
ROMÂNIA
IubiŃi fraŃi,
„Harul şi pacea Domnului Isus Hristos să fie cu voi toŃi, Amin.”
Comitetul Uniunii ComunităŃilor Creştine Baptiste din R.S. România, întrunit în şedinŃă de lucru
în zilele de 18-20 decembrie 1973, luînd în discuŃie uniformizarea timpului în care să aibă loc serviciile
religioase în bisericile şi filialele cultului nostru, a hotărît următoarele:
Începînd cu data de 1 ianuarie 1974, serviciile religioase se vor Ńine după cum urmează:
 116
1. Serviciile divine de duminică precum şi în sărbătorile religioase menŃionate la punctul 4, se vor Ńine
între orele 9-12. În aceleaşi zile, începînd de la orele 18, se vor Ńine servicii divine la oraşe, iar la
comune şi sate începînd de la orele 18 sau 20 – după împrejurări – pentru ca să poată participa şi
credincioşii care în orele de dimineaŃă au fost ocupaŃi în cîmpul muncii.
2. În cursul săptămînii, serviciile divine se vor Ńine vinerea, după orele 18 în bisericile de la oraşe şi
sîmbăta, după orele 18 în bisericile din comune şi sate.
3. Serviciile ocazionale ca: Cina Domnului, botezurile, binecuvîntările copiilor, ordinările de pastori şi
diaconi, se vor oficia în cadrul serviciilor divine prevăzute la punctul 1 şi 2 de mai sus. Cununiile şi
înmormîntările se vor oficia cînd cazurile respective cer.
4. În afară de duminici, sărbătorile religioase care se Ńin în cadrul cultului nostru sînt următoarele: Anul
Nou, Botezul Domnului, Ioan Botezătorul, Săptămîna Patimilor (în fiecare seară, cu excepŃia zilei de
vineri cînd serviciile se vor Ńine şi dimineaŃa), Paştele (2 zile), ÎnălŃarea Domnului, Rusaliile (2 zile),
Ajunul Naşterii Domnului (seara), Naşterea Domnului (2 zile) şi Serviciul de mulŃumire din seara
ultimei zile a anului.
5. Cu privire la rugăciunile pentru pace şi unitatea tuturor creştinilor, care au loc între prima şi a doua
duminică din luna ianuarie, în fiecare an vom trimite din vreme o tematică specială, care va Ńine seama
de aspectele de moment ale relaŃiilor ecumenice.
Rugăm pastorii, responsabilii locali şi comitetele bisericilor să vegheze cu toată
seriozitatea la respectarea timpului pentru Ńinerea serviciilor religioase menŃionate mai sus.
La fel rugăm şi frăŃietatea noastră să sprijine pastorii în aplicarea acestei uniformizări a timpului
Ńinerii serviciilor religioase pentru a se evita orice neorînduială.
Întrucît ne aflăm la începutul unui nou an vă facem urări de bine, fericire şi prosperitate.
PREŞEDINTE, SECRETAR GENERAL,
Nicolae Covaci Ioachim łunea
VICEPREŞEDINłI:
Irimia Găvăgină
Ştefan Ilonka
CASIER,
Ioan Ordeanu
MEMBRI:
Teodor Vicaş
Dumitru Gherghel
Ioan Bolea
Petre Dragu
Cornel Mara
Ioan Stanca
Francisc Deneş
Nicolae Românu
Iulian Tătaru
Ioan TruŃa
MEMBRI SUPLEANłI:
Ioan Bunaciu
Aurel Tanc
Iosif Megyeşi
Teodor Turcu240

Din documentele cercetate şi unele convorbiri cu fraŃi păstori din vremea aceea reiese că
afirmaŃia fratelui łon Iosif că „[p]rin luna martie 1974, toată frăŃietatea a aflat că reglementările
şi restricŃiile care sufocau bisericile au fost desfiinŃate”241 nu corespunde întru totul cu realitatea.
Însuşi fratele łon era ameninŃat cu interdicŃia de a nu mai predica dar i se acordă această
libertate de către Emil Bodnăraş.242 RestricŃiile nu au fost desfiinŃate ci doar strânsoarea lor a
fost lărgită. Realizarea cea mai mare a acestui memoriu, în opinia autorului, este reînvierea
curajului pierdut de a trăi în calitate de creştini liberi în Christos, în mulŃi pastori şi credincioşi.

240
AUBCBR, Dosar N 006, f. 301, 300.
241
Țon, Confruntări, p. 24.
242
Ibidem, p. 165.
 117
Un suflu de trezire a cuprins multe biserici şi astfel viaŃa cultului baptist a simŃit o mare
primăvară spirituală. Astfel câŃiva pastori şi credincioşi au trecut la unele acŃiuni îndrăzneŃe în
restul deceniului 70. Faptul care i-a uimit însă pe aceşti păstori şi credincioşi a fost solidaritatea
fratelui łon, nu cu acŃiunile lor – aşa cum s-ar fi aşteptat – ci cu conducerea Uniunii şi
autorităŃile de stat. Acest lucru se poate vedea din Procesul Verbal din 12 februarie 1974,
redactat cu ocazia şedinŃei de lucru a Comitetului ComunităŃii Creştine Baptiste Bucureşti, la
care au participat şi păstorii de pe raza comunităŃii. Fratele łon spune: „Declar cu toată inima că
sprijinesc conducerea comunităŃii şi conducerea Uniunii.” Mai apoi procesul verbal
consemnează că fratele łon „[f]ace apel la unitate în jurul conducerii cultului şi îşi exprimă
ataşamentul faŃă de Uniune şi faŃă de autorităŃile de stat, la care spune că s-a găsit o
înŃelegere nevisată”.243

După memoriu, credincioşii puteau să se adune acum la închinare şi duminica după

amiaza; botezurile nu mai trebuiau aprobate, dar statul nu permitea botezurile în aer liber iar
mulŃi din cei convertiŃi aveau necazuri în şcoală şi la serviciu; ordinarea predicatorilor se mai
făcea şi fără încuviinŃarea Departamentului dar pastorii continuau să fie autorizaŃi, recunoscuŃi
(să aibă carnete de păstor) sau destituiŃi de Departamentul Cultelor; deşi s-au mai dat cîteva
autorizaŃii de construcŃii şi renovare, marea majoritate a bisericilor aştepta la nesfârşit aceste
autorizaŃii; înfiinŃarea de biserici noi era la fel de mult tărăgănată; deşi în clădirile unor biserici
se Ńineau evanghelizări mai dese, cele în public erau interzise; bisericile tot nu dispuneau în voie
de resursele lor financiare şi nici de donaŃiile pe care le primeau din străinătate. Deşi s-au tipărit
câteva mii de Biblii, marea majoritate a credincioşilor le procurau prin introducere ilegală în Ńară;
problema bisericilor arondate nu a fost soluŃionată deplin până la venirea RevoluŃiei din 1989.
Pe deasupra guvernul a trecut la persecutarea elevilor în şcoli şi a credincioşilor la locurile lor de
muncă. Au reînceput amenzile pentru întâlniri ilegale, retrogradările, exmatriculările din şcoli şi
dările afară din serviciu şi împiedicarea promovările pe motive de credinŃă. Unele probleme s-au
mai ameliorat, însă chiar în contextul acestui memoriu au fost făcute presiuni prin conducerea
Uniunii (şi a celor din spatele ei) la nivelul tuturor comunităŃilor ca mulŃi să condamne acŃiunea,
să îşi retragă semnăturile, iar la sfârşitul fiecărei şedinŃe de comunitate teritorială s-a trimis câte o
moŃiune la Departamentul Cultelor. Pentru ilustrare se va folosi doar cazul unei biserici de la
Ńară care din 1977 pînă în 1987, adică 10 ani, tot mai aştepta aprobarea cumpărării unui imobil
pentru biserica locală din Tătărăşeni, jud. Botoşani.

243
Proces Verbal Comunitatea Creştină Baptistă Bucureşti, 12 februarie 1974, f. 1-6.
 118

La şedinŃa de lucru a Comitetului Uniunii din 18-20 decembrie 1973 se hotărăşte Ńinerea
unui nou ciclu de şedinŃe de orientare care puneau accentul pe dragostea de patrie şi armonia în
lucrare între diaconi şi păstorul bisericii „pastorul şi diaconul sau diaconii conduc împreună
 119
treburile bisericii” şi armonia în executarea hotărârilor bisericii între pastor, diaconi şi
comitet.244

2.2.4 Corul Copiilor „SION” din Iaşi

În ajunul Crăciunului anului 1973 are loc un eveniment deosebit pentru viaŃa cultului
baptist, în special pentru viaŃa copiilor credincioşilor baptişti. Ia naştere, prin lucrarea tinerei
Genovieva Sfatcu, Corul Copiilor „SION” din Iaşi. Lucrarea aceasta deosebită cu copiii a fost
o mare binecuvântare pentru copiii bisericilor pentru multe generaŃii. Copiii au fost implicaŃi în
modul acesta în viaŃa bisericii locale, iar bisericile pe unde cântau aceste coruri şi unde acestea se
năşteau trăiau momente de mare înălŃare spirituală şi bucurie. MulŃi copii îşi evanghelizau
colegii şi astfel tovarăşii lor de joacă sau de şcoală păşeau pragul bisericii şi adese ori rămâneau
pentru veşnicie. Pentru detalii, vezi ANEXA Corul Copiilor „Sion” din Iaşi. (p. 390)

2.2.5 Înfrângerea mişcării pentru câştigarea drepturilor cultului

Este evident faptul că în primăvara anului 1974 viaŃa cultului baptist era înviorată. La
aceasta a avut o mare contribuŃie modelul de luptător pentru drepturile Bisericii dat de fratele
łon şi de cei pe care i-a inspirat dumnealui, mai ales de pastorii mai tineri. Predicile dânsului
erau deosebit de proaspete şi mulŃi se întorceau la Dumnezeu, în cadrul serviciilor de
evanghelizare la care participa la diferite biserici din Ńară. Prin fratele Olah Liviu, păstorul
Bisericii Creştine Baptiste Nr. 2 din Oradea, Dumnezeu aduce o mare trezire în oraşul Oradea şi
în multe alte locuri din Ńară. Statul accepta în mod tacit unele concesii fără însă să dea în scris
vreo hotărâre în acest sens. Singurele concesii mai explicite au fost cu privire la botezurile
copiilor credincioşilor baptişti, redeschiderea bisericilor arondate şi controlul finanŃelor cultului.
Preşedintele Departamentului Cultelor i-a promis fratelui łon că îi va aproba ieşirea din Ńară
pentru a participa la Congresul FederaŃiei Baptiste, care avea să fie Ńinut la Stockholm în 1975, în
schimbul cooperării sale şi a unei atitudini mai moderate cu privire la relaŃiile dintre stat şi
biserică. De asemenea „pentru a modera influenŃa sa în mijlocul studenŃilor, a fost desemnat să
fie păstor în Ploieşti”.245

Pe plan politic, Uniunea Baptistă, prin comitetul ei, hotărăşte în ziua de 27 aprilie 1974 să
participe la activitatea de făurire a unei vieŃi noi, a unităŃii cetăŃenilor, a unei politici de pace a

244
„ConferinŃele de orientare”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXIX, nr. 3-4, 1974, pp. 25-32.
245
Alan Scarfe, „A Call for Truth: An Appraisal of Rumanian Baptist Church-State Relationship”, Journal of
Church and State, vol. 21, nr.3, 1979, p. 439-440.
 120
Frontului UnităŃii Socialiste şi să delege un reprezentant (Covaci Nicolae) care să o reprezinte în
organizaŃia FUS. În cuvântarea sa la Congresul FUS din 23-25 mai 1974 din Bucureşti,
delegatul Uniunii, fr. Covaci Nicolae trece în revistă marile realizări ale regimului Ceauşescu şi
afirmă onoarea baptiştilor de a fi participanŃi activi în rezolvarea problemelor sociale şi la
formarea „omului nou” pentru societatea socialistă.246 În luna august, cu prilejul sărbătoririi
celei de a XXX-a Aniversări a eliberării României de sub dominaŃia fascistă, conducerea Uniunii
trimite un mesaj preşedintelui FUS, Nicolae Ceauşescu, prin care se afirmă poziŃia de solidaritate
a credincioşilor baptişti faŃă de politica externă a României Socialiste şi asigurarea loialităŃii lor.
Şi în acest mesaj, precum şi în toate celelalte din epoca comunistă se regăsesc formulele
duplicitare. „Bucurându-ne de libertăŃile cetăŃeneşti existente în Ńara noastră, desfăşurându-ne
nestingheriŃi viaŃa noastră religioasă, ca participanŃi la Frontul UnităŃii Socialiste, din al cărui
Consiliu NaŃional facem şi noi parte, Vă asigurăm de loialitatea noastră şi ne îndatorăm să fim fii
devotaŃi ai patriei noastre comune, Republica Socialistă România.”247 Cu acelaşi prilej, are loc o
şedinŃă festivă la Departamentul Cultelor în care autorităŃile şi-au arătat recunoştinŃa, faŃă de
modul în care au colaborat şi au luptat conducătorii Cultului Baptist la susŃinerea şi
implementarea planurilor guvernului comunist pentru triumful definitiv al socialismului (dar în
detrimentul bisericilor), conferind „Ordinul 23 August clasa III-a” şi Medalia „30 de ani de la
eliberarea României de sub dominaŃia fascistă” fraŃilor Covaci Nicolae şi łunea Ioachim,
precum şi prin conferirea Medaliei mai sus amintite fraŃilor Găvăgină Irimia, Vicaş Teodor,
Deneş Francisc şi Mara Cornel.248
În anul 1974 fratele łon scrie o a doua lucrare, intitulată „Locul creştinismului în
socialism” şi (asemenea primei lucrări) o trimite în luna august 1974 lui Michael Bourdeaux,
conducătorul organizaŃiei „Centrul pentru Studiul Religiei şi Comunismului”. Ceea ce frapează
este faptul că acest Michael Bordeaux a înfiinŃat organizaŃia sa ca o contra-organizaŃie faŃă de
organizaŃiile anticomuniste de genul „Evanghelizare Subterană” pentru a crea o imagine
alternativă a realităŃilor din Ńările socialiste descrise de oameni ca Richard Wurmbrand.249
Datorită faptului că atât în anul 1973 cât şi în anul 1974 fratele łon a oferit diferite interviuri
unor străini, interviuri care au fost apoi publicate în străinătate, faptului că lucrările au fost
publicate în străinătate şi că acestea, în ochii autorităŃilor, au „proferat calomnii cu privire la
libertăŃile religioase din Ńara noastră”, i se deschide un dosar de urmărire penală şi fratele łon
intră într-o perioadă de cercetări penale. Ca urmare a acestor cercetări şi datorită declaraŃiilor

246
„Participarea Cultului Creştin Baptist din R.S.R. la activitatea Frontului UnităŃii Socialiste”, Îndrumătorul
Creştin Baptist, an XXIX, nr. 5-6, 1974, p. 1-4.
247
„De la Uniune: ExcelenŃei sale Domnului Nicolae Ceauşescu Preşedintele Frontului UnităŃii Socialiste”,
Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXIX, nr. 7-8, 1974, p. 1.
248
„Cuvîntarea”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXIX, nr. 7-8, 1974, p. 2-4.
249
ACNSAS, P 1087/2, f. 49-50: Iosif Țon, DeclaraŃie (învinut). Vezi şi ANEXA Iosif Țon.
 121
date de fratele łon pe durata cercetării penale şi în consecinŃă şi a martorului GheorghiŃă Nicolae
(care a fost şi el percheziŃionat) s-a cerut percheziŃionarea în perioada noiembrie 1974 – aprilie
1977 următoarelor persoane: Seiceanu Emanuel, PanŃiru Valentin, Georgescu Raluca, Ploieşti,250
Bucur Remus, Dragomir Stancu, Chiper Daniel din Deva,251 Marcoi Ştefan, Moisescu Vasile,
Simon Cure din Arad,252 Moldoveanu Neculai din Sibiu,253 Cafengiu Aurelian, Gaspar Vasile,
Brînzei Vasile, Serac Iosif, Pădeanu Florea, Diac Viorel şi Răscol Victor din Bucureşti,254 Culea
Ion şi Blaj Titus din ConstanŃa,255 Blaga Valeria, Slănic,256 Geabău Pascu, Alexandria, Olah
Liviu, ColŃea Gavril din Oradea, Cioată Silvian, Nicolescu Ion, Bucur Corneliu, Constantinescu
Irina din Ploieşti,257 lunându-li-se declaraŃii iar unii dintre ei ajungând să fie şi învinuiŃi.258 Prin
aceasta, majoritatea colaboratorilor fratelui łon au fost intimidaŃi şi avertizaŃi, şi astfel tendinŃa
de dizidenŃă şi mişcarea de revendicare a drepturilor şi libertăŃilor religioase a fost înfrântă.
Acest lucru se poate observa atât din documentele SecurităŃii cât şi din alte documente, precum
cele publicate de englezul Alan Scarfe259 sau cele în legătură cu ALRC-ul (AsociaŃia pentru
Libertatea de Religie şi ConştiinŃă). Într-un RAPORT cu privire la „unele aspecte care aduc
prejudicii politicii de culte din Ńara noastră” se relatează următoarele:

„Corespunde realităŃii faptul că în perioada anilor 1974-1977 IOSIF łON a îniŃiat şi desfăşurat acŃiuni de
incitare a credincioşilor baptişti la nesupunere faŃă de „îngrădirile impuse de Departamentul Cultelor, a
scris în Ńară şi în străinătate făcîndu-se eroul multora dintre nemulŃumiŃi, din cadrul cultului. El însuşi
pozînd în „persecutat”, a făcut obiectul unor comentarii negative şi tendenŃioase în presa din Occident şi la
postul de radio „Europa Liberă”, la nivelul conducerii unor organizaŃii religioase reacŃionare ori
personalităŃi ale vieŃii publice din Anglia, S.U.A., ElveŃia, şi altele. Pentru toate acestea, împotriva lui
łON IOSIF s-a desfăşurat o urmărire penală timp de doi ani (octombrie 1974-septembrie 1976) fiind supus
unui îndelungat proces de influenŃare pozitivă. Principalii săi colaboratori au fost cercetaŃi şi avertizaŃi,
fiind determinaŃi să renunŃe la acŃiuni de felul celor raportate. Paralel, organele noastre au organizat un
complex de măsuri specifice care au dus la izolarea sa în mediul baptist, la diminuarea substanŃială a
orientării sale nepozitive din trecut şi la adoptarea unei poziŃii realiste şi în concordanŃă cu politica statului
nostru. Dintr-un adversar feroce, łON IOSIF a fost transformat într-un element pozitiv care, în prezent,
susŃine interesele statului român nu numai în Ńară ci şi în străinătate. Ca urmare schimbarea sa de atitudine
a dus şi la crearea unei stări de derută între baptişti.” 260

În luna noiembrie a anului 1974, după începerea cercetării penale a fratelui łon, Uniunea
Baptistă îşi defineşte poziŃia faŃă de fratele łon, printr-o declaraŃie dată în prezenŃa unor

250
ACNSAS, P1087/2, f. 8,9
251
ACNSAS, P1087/2, f. 16-18.
252
ACNSAS, P1087/2, f. 21-23, 58.
253
ACNSAS, P1087/2, f. 26.
254
ACNSAS, P1087/2, f. 27, 58
255
ACNSAS, P1087/2, f. 29.
256
ACNSAS, P1087/2, f. 113.
257
ACNSAS, P1087/2, f. 58-59, 105-143, 167, 236.
258
ACNSAS, P1087/2, f. 105-236.
259
Alan Scarfe, „Romania: Dismantling a Human Rights Movement”, Religion in Comunist Lands, vol.7, nr.3,
1979, pp. 167-168; „A Call for Truth: An Appraisal of Rumanian Baptist Church-State Relationship”, Journal of
Church and State, vol. 21, nr.3, 1979, p. 448.
260
ACNSAS, D 148/1, f. 58-70.
 122
reprezentanŃi ai AlianŃei Mondiale Baptiste, cu scopul ca aceştia să facă cunoscut peste hotare
poziŃia oficială a cultului. În această declaraŃie, interpretând lucrarea „Locul creştinismului în
socialism” ca fiind o lucrare politică, Uniunea se distanŃează de acesta şi îl face singur
răspunzător pentru consecinŃele acŃiunilor sale. Datorită atitudinii ferme împotriva fratelui łon,
Departamentul Cultelor susŃine conducerea Uniunii şi îi acordă o nouă concesie. Seminarul
Baptist putea de atunci încolo să admită la studii 20 de studenŃi la fiecare doi ani de zile (faŃă de
12 studenŃi odată la patru ani).261
În toamna anului 1975 fratele Taloş Vasile, pastorul Bisericii Mihai Bravu din Bucureşti,
scrie o lucrare de proporŃii prin care documentează legalitatea şi drepturile baptiştilor accentuând
că autoritatea supremă în guvernarea bisericilor baptiste este Congresul cultului baptist şi nu
Uniunea Baptistă. Prin aceasta se fac presiuni şi pregătiri pentru Ńinerea Congresului care trebuia
să aibă loc în anul 1976.

2.2.6 Greva seminariştilor

Un alt eveniment important din viaŃa cultului este greva seminariştilor din lunile aprilie şi
mai 1976, când aceştia ameninŃă cu neparticiparea la cursuri dacă nu se ridică nivelul
educaŃional, cerând în mod expres angajarea ca profesori a fraŃilor łon Iosif şi Belicov Petre.
Revendicările studenŃilor pentru o educaŃie mai aleasă nu sunt ascultate. Această grevă este
înăbuşită prin ameninŃarea cu exmatricularea studenŃilor, iar aceştia, în cele din urmă, sunt forŃaŃi
să se ispăşească prin semnarea unei declaraŃii prin care îşi cereau iertare. (Vezi ANEXA Greva
seminariştilor 1976. p. 394)

261
Alan Scarfe, „A Call for Truth: An Appraisal of Rumanian Baptist Church-State Relationship”, Journal of
Church and State, vol. 21, nr.3, 1979, p. 442-443.
 123
În luna iunie 1976, conform „hotărîrii Comitetului Uniunii Creştine Baptiste şi de comun
acord cu Departamentul Cultelor” au avut loc o serie de conferinŃe de orientare pe comunităŃi în
care s-a tratat „Politica externă a R.S. România pusă în slujba păcii şi colaborării internaŃionale”
şi „Combaterea învăŃăturilor greşite faŃă de mărturisirea de credinŃă Baptistă”. În cadrul acestor
conferinŃe fraŃii participanŃi „au adus elogii şi calde mulŃumiri conducerii Ńării, Domnului
Nicolae Ceauşescu preşedintele R.S. România, pentru înŃeleapta politică externă, promovată şi
pusă în slujba păcii şi care ne-a făcut cunoscuŃi în toată lumea” şi de asemenea „şi-au manifestat
din nou ataşamentul faŃă de conducerea patriei noastre dragi, precum şi dorinŃa de a contribui şi
pe mai departe la îndeplinirea noului plan cincinal pentru bunăstarea întregului popor”.262
Pe data de 15 septembrie DirecŃia Procuraturii Militare dă ordin de scoatere de sub
urmărire penală a fratelui łon Iosif pentru infracŃiunea de propagandă împotriva orânduirii
socialiste, întrucât faptele reŃinute nu întrunesc trăsăturile infracŃiunii respective.263 Pentru o
înŃelegere mai deplină a vieŃii şi activităŃii fratelui łon vezi ANEXA Iosif łon, p.426.

În zilele de 4-5 februarie 1977 are loc la Bucureşti al XXVII-lea Congres al Cultului
Creştin Baptist din R.S.R. în cadrul căruia a fost aleasă noua conducere a Uniunii. Ca preşedinte
a fost ales fr. Mara Cornel, care fusese desemnat ca preşedinte ad interim (undeva în perioada
sept. –oct. 1976)264 după ieşirea la pensie a fr. Nicolae Covaci iar ca secretar general a fost ales
fr. Bărbătei Pavel. Probabil că acest Congres a fost cel mai tensionat congres din perioada
postbelică. Pentru prima dată în trecutul cultului din 1945 încoace s-a încercat o răsturnare de
situaŃie, printr-o tentativă de a alege alŃi candidaŃi decât cei agreaŃi şi propuşi de autorităŃi.
Dintre cei aleşi de Congres fr. Taloş Vasile nu a primit recunoaştere Departamentului Cultelor.
Ca vicepreşedinŃi au fost aleşi fr. Traian Grec şi Bela Mike, iar casier a fost ales fr. Nicolae
Românu. La acest Congres s-a luat hotărârea interzicerii trimiterii de scrisori deschise şi
memoriilor.
La scurt timp de la Ńinerea lucrărilor Congresului al XXVII-lea s-au abătut asupra
României momente de grea încercare prin cutremurul de pământ din 7 martie 1977. În timpul
acestui cutremur au murit doi fraŃi seminarişti iar Seminarul Baptist din Bucureşti a fost grav
avariat.
La scurt timp după cutremurul din 7 martie, pe 2 aprilie 1977, se trimite la Radio „Europa
Liberă” un document alcătuit şi semnat de fraŃii Iosif łon, Aurel Popescu, Silviu Cioată,
Constantin Caraman şi Radu Dumitrescu prin care se prezentau noile forme de persecuŃie prin
retrogradări şi concedieri în serviciu, amenzi pentru adunări ale credincioşilor prin familii şi

262
Ioan Bolea, „De la Uniune”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXI, nr. 9-10, 1976, p. 3.
263
ACNSAS, P 1087/2, f. 87.
264
Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXI, nr. 9-10, 1976, p. 3.
 124
persecutarea studenŃilor şi elevilor în şcoli. Acest lucru a atras după sine cinci săptămâni de
anchete şi brutalizări dar care s-au sfârşit cu încetarea acestor persecuŃii. „În toate şcolile s-a
oprit prigoana; la fel şi în instituŃii. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu amenzile. Cel puŃin pentru
o anumită perioadă a fost linişte şi pace.”265

2.2.7 Lucrarea de trezire a fratelui Liviu Olah

Un eveniment marcant al deceniului 70 este trezirea făcută de Duhul lui Dumnezeu prin
fratele Olah Liviu. Revenind în timp, în anul 1973 fratele Liviu Olah este adus în calitate de
păstor la Biserica Nr. 2 din Oradea, unde era păstor şi fratele Nicolae Covaci, şi începe să
propovăduiască plin de putere pocăinŃa şi vestea bună a mântuirii prin jertfa Domnului Isus.
Începe să boteze pe toŃi cei care erau răscumpăraŃi de Domnul, fără a mai cere aprobările
autorităŃilor. Începe să formeze tineri pentru lucrare, întocmai ca şi mentorul său din Timişoara,
fratele Petru Popovici. Fratele Olah predică împotriva păcatului şi militează pentru lepădarea
viciilor şi lucrurilor care îndepărtează de Dumnezeu. A fost un om dedicat postului şi rugăciunii
pentru mântuirea sufletelor pierdute şi el se ruga pe nume pentru cei pierduŃi. În biserică şi
oriunde mergea îi îndemna şi pe alŃii să facă la fel. Rugăciunea personală, pe nume, cu credinŃă,
dintr-o inimă curată, pentru cei pierduŃi a fost cheia succesului său. Începând de la copii, tineri şi
până la adulŃi – cei cărora le împărtăşea râvna pentru câştigarea sufletelor pierdute – toŃi aveau
liste şi carneŃele cu numele celor pentru care se mijlocea zilnic, specific, în rugăciune. Lucrarea
se întinse în toată Ńara.
În timpul în care a fost pastor la Oradea, Dumnezeu a
adus o mare trezire spirituală. Fratele Olah fusese în legătură cu
mişcarea treziŃilor atât prin relaŃii de rudenie cât şi prin relaŃii de
natură spirituală. Era verişor cu fraŃii Hoblea Nistor şi Ioan şi
purta „o strânsă părtăşie spirituală cu Ianovics Damaschin,
punctul de plecare a mişcării de trezire din anii ’50”.266
În timpul pastoratului său la Oradea (1973-1976) fratele
Olah a botezat circa 2000 de persoane. Era solicitat să predice
prin toată Ńara şi aducea prin predicile sale, prin puterea Duhului
Sfânt care îl călăuzea, un suflu de pocăinŃă şi întoarcere la
Dumnezeu. Principiile pastoratului său şi a vieŃii personale de
credinŃă le-a găsit în exemplul bisericii primare din Ierusalim.

265
Țon, Confruntări, pp. 125-127.
266
Alexandru Bodor, Mişcarea de trezire în bisericile baptiste din România, manuscris nepublicat, 2008.
 125
Aceste principii le-a consemnat întru-un fel de manuscris pe care l-a pus în circulaŃie printre
creştinii baptişti. Se redă în întregime textul programului său de viaŃă duhovnicească a bisericii
baptiste evanghelizatoare:

«SECRETUL SUCCESULUI BISERICII DIN IERUSALIM267

Acum aproape 20 de veacuri de la apariŃia Bisericii noutestamentale din Ierusalim, vrem să dăm
răspuns la întrebarea: „De ce atunci se pocăiau cu sutele iar acum atât de puŃini?”
Cred că răspunzând la această întrebare, teoretic şi punând apoi în aplicare concluziile la care vom
ajunge, vom reuşi ca şi în secolul nostru să avem rezultate asemănătoare, chiar şi mai mari (Ioan 14:12)268
[„Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face
altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.”] De la început doresc să pun întrebarea:
„Rezultatul bisericii din Ierusalim a fost o întâmplare sau a fost urmarea punerii în aplicare a unor principii
sfinte?” Răspuns: „Cum ar putea fi o întâmplare când Dumnezeu ştie de un singur fir de păr care cade din
capul meu şi când o vrabie nu cade fără ştirea Celui Atotputernic? Cum am putea vorbi de întâmplare în
domeniul spiritual, domeniu care a creat toate legile din toate domeniile vizibile, materiale? Cum ar putea
fi întâmplare rezultatul bisericii din Ierusalim, dezvoltarea ei impetuoasă, când Biblia ne spune ‘că toate
lucrurile lucrează împreună spre binele celui ce iubeşte pe Dumnezeu’... (Romani 8:28a).
Însemnează că rezultatul primei biserici din Ierusalim e obŃinut pe baza punerii în lucru a unor
principii, pe care noi azi le cunoaştem mai puŃin şi le aplicăm şi mai puŃin.
Eu doresc să afirm hotărât că, dacă pentru cei de atunci care cunoşteau şi aplicau legile marilor
renaşteri, reînvieri spirituale, 1+1 fac 2, şi pentru credincioşii secolului XX, pentru noi 1+1 fac tot 2. Adică
şi noi vom cunoaşte rezultatele lor practice, ba încă şi mai mari, tot de atâtea ori mai mari pe cât suntem
mai mulŃi şi mai râvnitori şi mai plini de credinŃă pentru salvarea omenirii pentru care a murit Cristos.
I. Prima lege de aur, primul principiu pe care-l descoperim în biserica din Ierusalim la
primele ei începuturi este VIAłA CURATĂ.
Atât de curaŃi erau fraŃii şi surorile din Ierusalim, încât păcatul lui Anania şi Safira este pedepsit pe
loc cu o moarte straşnică, care înfioară întreaga frăŃietate. Dar ce păcat au săvârşit? Crimă, hoŃie, jaf,
curvie? Nu, nimic din toate acestea! Atunci ce păcat au săvârşit de sunt atât de crunt pedepsiŃi? Au minŃit!
O minciună?!
Şi pentru o minciună să fie astfel pedepsiŃi?
Da, fiindcă atunci biserica era atât de curată încât o minciună (pentru care nimeni nu va merge în
rai – Apocalipsa 21:8) [Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători
la idoli şi toŃi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.] s-a
văzut ca o pată neagră pe haina albă, imaculată a primei biserici.
Biserica este înfăŃişată ca mireasa lui Cristos, de aceea haina ei trebuie să fie albă, imaculată ca
rochia de mireasă. Pe o rochie de mireasă se vede orice pată, oricât de mică ar fi. Aşa s-a văzut minciuna
lor, ca o pată neagră, urâtă pe haina bisericii. Dar de ce nu pedepseşte Dumnezeu şi azi minciuna ca
atunci? De ce? Pentru că, curăŃenia bisericii de azi e foarte departe de curăŃenia bisericii de atunci dar tot
aşa de departe stăm şi cu rezultatele spirituale, cu numărul de convertiŃi.
Dumnezeu nu poate folosi elemente murdare într-o lucrare curată. Iar dacă nu are elemente curate
nu lucrează.
Nu-i aşa că renunŃi la o mâncare, oricât de bună ar fi şi oricât ai fi de flămând, dacă farfuria,
tacâmurile sunt murdare?
Tot aşa, deşi nevoia de a converti oameni este foarte mare, Dumnezeu nu poate folosi creştini
murdari, întinaŃi.
Ca să înŃelegem nevoia de a fi curaŃi voi mai da două exemple. La spitalul CFR din Timişoara e o
tradiŃie: să nu existe nici o complicaŃie post-operatorie. De aceea, la acel spital se pune foarte mare accent
pe sterilizarea (curăŃirea) tuturor aparatelor chirurgicale (de operaŃie). Atunci când, foarte rar, se întâmplă
o complicaŃie post-operatorie, directorul spitalului prof. univ. dr. Pius Brînzei, ordonă sterilizarea completă
a sălii cu pricina. Câteva zile în şir în sala respectivă nu se mai fac operaŃii, ci numai dezinfectări şi iarăşi
sterilizări.
Şi dacă un medic trupesc pune aşa de mare accent pe curăŃenie, să nu ne mirăm că Medicul
sufletului, Isus Cristos, nu poate folosi instrumente murdare, refuză categoric să le folosească.

267
ACNSAS, Dosar I 98421/2, f. 276-282.
268
Redarea versetelor în întregime aparŃine autorului acestei lucrări. Întrucât în textul original se dau doar
referinŃele, se consideră benefic, pentru o lectură cursivă, uneori să fie la dispoziŃia cititorului întregul text la care se
face referire.
 126
Dacă un bisturiu, o pensetă sau un alt instrument chirurgical nesterilizat (necurăŃit), poate produce
o mare complicaŃie, poate chiar moartea, la fel un om murdar, întinat spiritual mai degrabă va infecta pe cei
din jurul său decât să-i aducă la Dumnezeu.
Iată una din marile deosebiri dintre biserica din Ierusalim şi bisericile de astăzi. Biserica din
Ierusalim era foarte curată, de aceea Dumnezeu a folosit-o pentru salvarea multora.
Fie ca şi bisericile noastre să înŃeleagă marea nevoie de a fi curaŃi toŃi şi de tot, cum spunea
Domnul lui Petru (Ioan 13:10) [Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinŃă să-şi spele decât picioarele, ca
să fie curat de tot şi voi sunteŃi curaŃi, dar nu toŃi.”]
MulŃi au luat din pilda aceasta curăŃenia şi umilinŃa pe care Domnul Isus a vrut să le inspire
ucenicilor de atunci şi de azi. Unii au rămas însă numai cu coaja învăŃăturii: spălarea picioarelor. Dar că
nu aceasta a vrut Domnul Isus să-i înveŃe pe ucenici se vede şi de acolo că-i zice lui Petru: „Ce fac Eu tu nu
pricepi acum”... (Ioan 13:7). Dacă Domnul Isus s-ar fi referit la spălarea propriu zisă, nu ar fi spus lui Petru
că nu înŃelege, întrucât aşa ceva înŃelege şi un copil. E limpede, aşadar, că aici Domnul Isus s-a referit la
umilinŃă şi curăŃenie, să fiu gata să mă umilesc şi în faŃa unuia care ştiu că mă urăşte de moarte ca să-l
câştig dacă-i cu putinŃă pentru Dumnezeu. De aceea Domnul Isus l-a spălat pe picioare şi pe Iuda.
Să fim curaŃi ca cei din Ierusalim.
Un ultim exemplu pe care doresc să-l mai dau în legătură cu importanŃa curăŃeniei spirituale este
animalul hermina. Acest animal se vânează pentru valoarea mare a blăniŃei lui albe. Pentru a o prinde,
vânătorii sapă în jurul vizuinei un şanŃ adânc şi lat în care toarnă apă, o agită, apa devine murdară, apoi
provoacă animalul să iasă din vizuină. Când hermina e afară din vizuină şi se vede înconjurată de vânători
caută să scape, să fugă. De jur împrejur însă fiind şanŃ cu apă murdară, pe care nu-l poate sări, preferă să se
lase prinsă, apoi omorâtă decât să-şi murdărească blăniŃa albă.
Dacă un animal Ńine aşa de mult la curăŃenia unei haine trecătoare, nu ar fi cazul ca biserica să Ńină
cel puŃin atât de mult la curăŃenia hainei sufletului?
Fie ca în privinŃa aceasta să învăŃăm şi din viaŃa lui Iosif, care a preferat puşcăria, moartea decât să
se întineze, să păcătuiască.
Să fim curaŃi ca cei din Ierusalim ca şi pe noi să ne poată folosi Dumnezeu la salvarea celor
pierduŃi.

II. O altă trăsătură a bisericii din Ierusalim este DRAGOSTEA. Ei se iubeau foarte mult.
Cronicarii vremii, scriind despre creştini, menŃionează: „Iată cât se iubesc de mult”!
Cei din Ierusalim se iubeau aşa cum spunea Domnul Isus: „Să vă iubiŃi unii pe alŃii aşa cum v-am iubit şi
Eu... prin aceasta să cunoască toŃi că sunteŃi ucenicii Mei, dacă veŃi avea dragoste unii pentru alŃii” (Ioan
13:34,35). Deci dragostea este cartea de vizită a pocăiŃilor, dragostea este dovada că sunt pocăit, căci aşa a
făcut şi Cristos, dragostea e Dumnezeu. „[A]tât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Său
Fiu”... (Ioan 3:16).
Napoleon, exilat pe Insula Sf. Elena, spunea: „Am dorit să cuceresc lumea prin forŃa sabiei dar n-
am reuşit; Isus însă a reuşit prin forŃa iubirii sale, murind pentru omenire, să cucerească inimile a milioane
de suflete”.
Primii creştini erau ca Domnul Isus: iubindu-se cu o dragoste mare unii pe alŃii şi având o foarte
mare dragoste faŃă de cei pierduŃi, pentru a-i câştiga pentru Cristos.
 127
În cartea „Quo Vadis Domine” am citit un pasaj foarte valoros în privinŃa aceasta. AcŃiunea se
petrece în grădina lui Nerone, unde ard creştinii trădaŃi de un oarecare Croton. În timp ce creştinii începeau
să ardă pe ruguri fiindcă i-a trădat, el, Croton, apare în faŃa unuia din cei pe care îi trădase, care tocmai
începea să fie învăluit de flăcările morŃii. Se opreşte în faŃa aceluia, îl recunoaşte iar cel din flăcări, Gaius,
cu o voce caldă a dragostei îi zice: „te-am iertat”. Aceste cuvinte l-au pătruns atât de adânc şi l-au mistuit
atât de puternic, mai puternic ca flăcările rugului pe martir. În aceeaşi noapte, trădătorul devine creştin,
căci flăcările dragostei celui ce murea nevinovat nu l-au lăsat în pace până nu s-a împăcat şi el cu Domnul
Isus Cristos. E mai bine de altfel să lăsăm ca flăcările conştiinŃei de azi să ne ducă la împăcarea cu Cristos
decât ca flăcările conştiinŃei din iad să ne facă să ne chinuim cumplit, să scrâşnim din dinŃi de ce nu ne-am
pocăit. În aceiaşi noapte, trădătorul devenit creştin, se predă autorităŃilor spunând că e creştin. La început
este crezut nebun, apoi i se dă crezare şi este omorât ca martir.
Fie ca dragostea care l-a făcut pe Cristos să moară pentru omenirea în păcat să nu ne lase în pace
până nu vom topi cu căldura dragostei noastre pe cei a căror inimă e nepăsătoare, de gheaŃă pentru El.
Nu inimile reci ale celor din jurul nostru sunt atât de vinovate că nu-L primesc pe Isus ca
Mântuitor, ci noi creştinii sec. XX că nu avem dragostea de care vorbeşte apostolul Petru când scria: „să vă
iubiŃi, cu căldură unii pe alŃii, din toată inima” (1Petru 1:22).
Dragostea arzătoare faŃă de vecini, colegi, cunoştinŃe ne va face să-i ajutăm, să le venim în ajutor
cu ce putem şi numai pentru a-i cuceri pentru Cristos.
Iubirea mamei faŃă de copil o face răbdătoare, gingaşă, blândă, o învaŃă la multe, îi dă putere să
crească copilul mare, sănătos.
Fie ca dragostea noastră faŃă de cei pierduŃi să ne înveŃe în fiecare caz în parte ce să facem şi să ne
dea şi puterea necesară la aceasta.
S-ar putea ca cineva să se scuze: „nu ştii ce vecin, coleg rău am eu, nu ştii câte rele-mi face, cât
mă urăşte”. Să nu uităm în astfel de situaŃii ce ne învaŃă cuvântul Domnului: „PreaiubiŃilor, nu vă răzbunaŃi
singuri,... dimpotrivă dacă îi este foame vrăjmaşului tău dă-i să mănânce, dacă-i este sete dă-i să bea; căci
dacă vei face astfel vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui” (Romani 12:19). Şi apoi, să nu uităm că pe
când eram noi vrăjmaşi cu Dumnezeu, Cristos a murit pentru noi (Romani 5:8). Cum n-am meritat să fim
iubiŃi de Dumnezeu şi totuşi El ne-a iubit, ca adevăraŃi creştini, trebuie să-i iubim datorită lui Cristos, care a
murit pentru duşmanii noştri.

III. O altă trăsătură a bisericii din Ierusalim este UNITATEA.

Atunci când suntem curaŃi şi ne iubim unii pe alŃii cu căldură, se crează şi unitatea sfântă,
frăŃească. CurăŃenia îmbinată cu căldura sufletească uneşte sufletele. Aşa este şi în domeniul material.
Când dorim să unim, să sudăm două materiale le vom curăŃi mai întâi cu acizi puternici: acid sulfuric,
azotic etc., apoi le vom supune la o temperatură foarte înaltă cu aparatul de sudură şi aşa le vom uni, le vom
suda.
Domnul Isus Cristos vorbea în rugăciunea Sa mijlocitoare din Ioan 17:21,23 despre importanŃa
unităŃii.
 128
În rugăciunea Sa mijlocitoare, testamentul care îl lasă omenirii, când fiecare cuvânt valorează
enorm, în două versete accentuează importanŃa unităŃii: „Mă rog ca toŃi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în
Mine, şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis, Eu în ei şi Tu în
Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit (Ioan
17:21,23).
Unitatea unei biserici predică prin ea însăşi. Unitatea e o predică fără cuvinte. Aşa cum la Cina
Domnului cei ce se împărtăşesc vestesc moartea Domnului, ei spun: „Isus Cristos a murit şi pentru mine”.
La fel, atunci când biserica e unitară, cei din lume vor auzi următoarea predică: „Isus Cristos a fost trimis
de Tatăl şi pentru mântuirea voastră”.
Fie ca şi fraŃii şi surorile din biserica dumneavoastră să fie curaŃi şi să se iubească unii pe alŃii prin
Cristos, şi să fie una, uniŃi pentru ca cei din jur să ştie că Isus a murit şi pentru ei.
Unitatea bisericii, practic se realizează astfel: dacă eu sunt una cu Cristos şi fratele e tot una cu
Cristos, atunci şi noi vom fi una.
IV. O altă trăsătură a bisericii din Ierusalim era faptul că: ERAU VORBIłI DE BINE.
ViaŃa fraŃilor şi a surorilor din Ierusalim era atât de frumoasă, de curată, de luminoasă, încât
norodul îi lăuda în gura mare (Fapte 5:13). Cu alte cuvinte ei trăiau ceea ce ne spune Domnul Isus în
predica de pe munte: „aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre
bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 5:16).
Dacă din cauza purtării noastre rele Numele lui Dumnezeu este hulit, batjocorit, dacă în loc să ne
laude oamenii ne înjură, ne blesteamă şi zic: „Ce, ăştia-s pocăiŃi?”, atunci să nu ne aşteptăm la succesul
bisericii din Ierusalim.
E bine să facem următoarea experienŃă: să întrebăm pe cineva, pe vecini, colegi, ce părere au
despre noi, despre pocăinŃa noastră, dacă văd în noi adevăraŃi pocăiŃi sau nu. De vom afla că ei nu ne
consideră pocăiŃi, nici nu suntem pocăiŃi.
Va zice cineva: „Apoi, vecinul, colegul meu urăşte pocăiŃii”. Se poate că-i urăşte dar nu trebuie să
uităm că duşmanii care-L urăsc de moarte pe Domnul Isus au recunoscut totuşi că El nu are nici un păcat.
La întrebarea Mântuitorului: „Cine mă poate dovedi de păcat?”, nimeni nu L-a putut învinui de păcat ci toŃi
au tăcut.
Chiar dacă vecinul sau colegul de muncă, de şcoală, mă urăşte fiindcă sunt pocăit, va zice: „Îl
urăsc fiindcă e pocăit dar îmi place de el fiindcă e un om corect, cinstit.
Dacă vecinul, colegul întrebat nu va declara despre tine că eşti un adevărat pocăit, aruncă-te la
picioarele Domnului şi fă ceea ce a făcut şi Petru după ce L-a trădat pe Mântuitorul: a ieşit afară şi a plâns
cu amar. Pocăieşte-te în faŃa Domnului că şi tu ai fost o piedică în calea pocăinŃei altora prin viaŃa ta
vorbită de rău de oameni.
V. O altă trăsătură a bisericii din Ierusalim era că se cunoştea că UMBLAU CU ISUS.
Nu fiindcă purtau vreo banderolă, etichetă pe care scria: „Noi am umblat cu Isus”, ci fiindcă cei ce
umblă cu Isus au o comportare, o vorbire, o atitudine, un mers cu totul aparte. Petru şi Ioan, în faŃa
Sinedriului, sunt cunoscuŃi că erau fără pregătire aleasă, dar se cunoştea şi aceea că fuseseră cu Isus
(Faptele 4:13). [„Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau
oameni necărturari şi de rând şi au priceput că fuseseră cu Isus.”]
Cunosc vecinii, colegii tăi dimineaŃa la serviciu că tu vii din prezenŃa lui Isus? Că umbli cu Isus?
Despre Moise, poporul a ştiut că vine din prezenŃa lui Dumnezeu după faptul că faŃa lui strălucea
ca soarele, fiindcă Dumnezeu locuieşte într-o lumină de neapropiat (1 Timotei 6:16). Isus îi spunea: „Cine
mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric şi va avea lumina vieŃii.” (Ioan 8:12).
Despre creştinii din primul veac, se cunoştea că umblau cu Isus şi în aceasta era o forŃă de atracŃie
a celor din jurul lor. Oamenii de atunci şi de azi îl caută pe Isus; nu de noi au nevoie ci de El, Mântuitorul.
Dar oamenii pierduŃi vor veni la biserica noastră în măsura în care se va cunoaşte că-L avem pe Isus, în
măsura în care vor vedea că umblăm cu Isus Cristos.
VI. O trăsătură fundamentală a bisericii din Ierusalim era RUGĂCIUNEA.
La înălŃarea la ceruri, Domnul Isus a spus ucenicilor să rămână în Ierusalim unde să aştepte
coborârea Duhului Sfânt peste ei. Dacă le-a spus să se roage sau nu, nu ştim, dar una ştim că ei se roagă.
Se poate spune despre ei ca despre Saul, proaspăt convertit: „Iată că el se roagă” (Fapte 9:11b). Prin aceste
cuvinte Dumnezeu îl convinge pe Anania să se ducă la Saul.
După înălŃarea Domnului Isus Cristos la ceruri, cei 120 de ucenici timp de 10 zile stăruiesc în
Rugăciune (Fapte 1:14). [„ToŃi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune”...] De aceea la Rusalii se
produce minunea de care vorbise Domnul Isus la Ioan 14:12: „Adevărat, adevărat, vă spun că cine crede în
Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele încă şi mai mari decât acestea, pentru că
eu mă duc la Tatăl”.
Iată că în ziua de Rusalii se întâmplă cele profeŃite de Domnul Isus. În urma celor trei ani şi
jumătate [de activitate] a lui Cristos se convertesc 500 de suflete iar într-o zi de Rusalii, 3000. De fapt cele
3000 de suflete trebuie să se fi convertit în urma celor 10 zile de rugăciune intensă de câte (aproximativ) 10
ore pe zi a celor 120 de fraŃi şi surori. Să facem un mic calcul: 120 fraŃi, surori x 10 zile = 1200 om/zile
înmulŃit cu 10 ore pe zi = 12.000 om/ore rugăciune. 12.000 om/ore rugăciune:4 =3000. Iată că cele 3000
 129
de suflete sunt rodul muncii sufletului Domnului Isus şi a jertfei Sale de la calvar dar şi a muncii sufletului
fraŃilor şi surorilor din Ierusalim.
În acest calcul se adeveresc cuvintele Mântuitorului din Ioan 15:5, „Căci despărŃiŃi de Mine nu
puteŃi face nimic” şi Ioan 15:4, „MlădiŃa nu poate aduce roadă de la sine dacă nu rămâne în viŃă” dar şi
interesul acestei afirmaŃii: Cristos nu poate aduce roade fără mlădiŃe.
Aceeaşi formulă o putem aplica şi la viaŃa Mântuitorului. Pentru uşurinŃa calculului să zicem că
activitatea Mântuitorului a fost de 1000 de zile şi să zicem că se ruga 2 ore pe zi. În acest caz avem: 1000 x
2 = 2000; 2000 : 4 = 500, exact câŃi fraŃi sunt convertiŃi şi prezenŃi la înălŃarea Lui la cer. Cifra 4 la care s-
au împărŃit 12.000 şi respectiv 2000 o putem considera ca o constantă spirituală.
Personal, nu susŃin că aceasta este o formulă rigidă, spirituală a marilor convertiri, dar afirm cu
toată tăria că între viaŃa de rugăciune a Domnului Isus şi rezultatul muncii sufletului Său este o strânsă
legătură. În Isaia 53: 11, citim: „Va vedea rodul muncii sufletului Său şi se va înviora”. Legătura dintre
rugăciunea apostolilor şi cei 3000 de convertiŃi de la Rusalii am văzut-o deja în ce strânsă legătură se află.
Cineva ar putea zice că vorbirea în limbi de la Rusalii a fost cauza succesului. Vorbirea în limbi a
fost foarte necesară atunci dar n-a fost decât un mijloc şi nu un scop. Facem şi precizarea că vorbirea era
clară, înŃeleasă de cei prezenŃi care altfel n-ar fi înŃeles nimic, deci era necesară, „Fiecare auzea vorbind în
limba lui în care s-a născut” (Fapte 2: 6,8).
Ne pare foarte rău, dacă cei ce doar se laudă astăzi cu vorbirea în limbi, nu vorbesc ca la Rusalii,
clar înŃeles. Deci ei nu vorbesc ca la Rusalii ci ca la Corint. Ne mirăm cum de îndrăznesc să poarte pe
nedrept numele pe care nu-l merită, de penticostali, când cinstit ar fi să se numească corintinieni, căci
corintinienii vorbeau în limbi neclare, neînŃelese. Când apostolul Pavel zice „că spun taine” (1Corinteni
14:2) îşi bate joc de ei, ca Ilie, altă dată pe Carmel, de profeŃii lui Baal şi Astarteei, când zicea: „StrigaŃi
mai tare căci poate e într-o călătorie, sau poate că doarme şi se va trezi” (1Regi 18:27). Adică, cum ar
putea să doarmă Dumnezeu să nu audă? E clar că el e ironic la adresa acelor profeŃi păgâni, îşi bate joc de
ei, de credinŃa lor deşartă. În acelaşi fel e vorbirea apostolului Pavel adresată corintinienilor: „Cu duhul el
spune taine” (Corinteni 14:2). Cui spune omul taine? Lui Dumnezeu care cunoaşte gândul şi cuvântul
până nu ajunge pe limbă? (Psalm 139:4). [„Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă şi Tu, Doamne, îl şi
cunoşti în totul.”]
Cei la care ne referim nu merită numele de penticostali şi pentru că apostolii în ziua cincizecimii,
la întrebarea ascultătorilor „ce să facem?”, le zic: „PocăiŃi-vă” (Fapte 2:37,38), în timp ce pretinşii, pe
nedrept numiŃi penticostali de azi, la întrebarea „ce să facem?” nu dau răspunsul
cincizecimii/penticostalilor – „PocăiŃi-vă”, ci dau răspuns corintinoan: „VorbiŃi în limbi”.
Într-un cuvânt, scopul zilei Rusaliilor este convertirea celor 3000 de suflete, în timp ce scopul
corintinienilor de azi care pe nedrept îşi zic penticostali, este să prindă peşti de la alimentara, adică să zică
unuia care s-a pocăit şi l-a primit pe Domnul Isus în inimă ca Mântuitor personal că nu e destul Domnul
Isus, că mai trebuie şi vorbiri în limbi.
Adică, ce nu e destul? Nu e destul că l-am primit pe Isus ca Mântuitor? Nu poate El mântui în
chip desăvârşit? Ori s-a schimbat între timp Biblia? Au ei altă Biblie? Ştiu ei mai mult ca apostolii? Pot
ei mai mult ca Cristos? Îl completează ei pe Cristos?! Îl săvârşesc ei pe Cristos? Îl peticesc ei pe Cristos
cu vorbirile lor?
La Rusalii văd că a fost destul Cristos (Fapte 2:37, 38). În Evrei 7:25, văd că Cristos poate să
mântuiască în chip desăvârşit, sigur fără să-L ajut eu. În Ioan 14:6 citesc clar acelaşi adevăr. De asemeni
în Ioan 6:47, Fapte 4:12; 10:43; 16:30,31. În toate aceste texte se accentuează în mod sublim acelaşi
adevăr: că Isus este suficient, că El poate mântui în mod desăvârşit. Sau au cumva corintinienii de azi un
Cristos al lor deosebit de cel ce a murit pe cruce şi acesta nu poate mântui decât completându-L eu cu
vorbiri în limbi.
Sau mai degrabă ei vor primi duhuri înşelătoare de care sunt stăpâniŃi, după cum spunea Isus
ucenicilor, Ioan, Iacov: „Nu ştiŃi de ce duh sunteŃi stăpâniŃi” (Luca 9:55), să încurce pe cei ce sinceri caută
pe Isus Mântuitorul. Nu contestăm că şi între ei sunt oameni sinceri dar pe aceştia îi rugăm să se roage
pentru cei nesinceri, vicleni şi stăpâniŃi de duhuri rătăcitoare şi mincinoase, ca Dumnezeu să-i elibereze, să
cunoască adevărul, pe Isus care e Calea, Adevărul şi ViaŃa şi îi va face slobozi – întrucât dacă nu se
descotorosesc de aceste duhuri care adaugă la cuvântul lui Dumnezeu şi Dumnezeu le va adăuga urgiile
scrise în cartea Lui (Apocalipsa 22:18).
Aşadar, la Rusalii se arată cum nu se poate mai clar, mai convingător puterea rugăciunii, despre
care vorbeşte şi Iacov în cap.5 vers. 16.
Ca să ilustrăm puterea rugăciunii să mai analizăm şi un alt caz din Biblie: Pavel şi Sila în
închisoarea din Filipi (Fapte 16:24,34). În temniŃă ei se roagă şi cântă cântări de laudă lui Dumnezeu iar
cei închişi îi ascultau. Pe la miezul nopŃii se produce acel cutremur de pământ care mişcă temniŃa din
temelii, dezleagă legăturile fiecăruia de la mâini şi picioare şi deschide toate uşile. Cu alte cuvinte toŃi pot
fugi care încotro. Aşa crede şi temnicerul că toŃi au fugit, de aceea vrea să se sinucidă. În acest timp Pavel
şi Sila, care erau în celulă la întuneric, văd intenŃia temnicerului care era la lumină şi-i strigă: „Să nu-Ńi faci
nici un rău căci toŃi suntem aici”. Dar cum de n-au fugit puşcăriaşii când legăturile de pe mâini şi picioare
le-au căzut, când uşile sunt deschise? Ce mai aşteptau; să-i roage temnicerul să fugă?
 130
Singura explicaŃie poate fi doar aceasta: n-au fugit fiindcă ascultând cuvântul şi rugăciunile celor
doi apostoli s-au pocăit. Şi ca pocăiŃi ştiau că trebuie să-şi ispăşească păcatele (faptele rele) ale trecutului şi
să nu fugă.
Dar cum de s-a pocăit atât de repede temnicerul? ExplicaŃia e tot în rugăciune şi în slăvirea lui
Dumnezeu.
Rugăciunea din cele două, trei ore din noapte i-a arat pământul inimii (căci desigur Pavel şi Sila s-
au rugat pentru mântuirea lui) iar sămânŃa cuvântului Bibliei căzută în pământ bun aduce roade: pocăinŃa
temnicerului chiar în acea noapte.
Nu întâmplător spune Domnul Isus: „Tot ce veŃi cere cu credinŃă, prin rugăciune, veŃi primi”
(Matei 21:22) sau ...„Tot ce veŃi cere în Numele Meu voi face” (Ioan 13:14).
ÎnŃelegem şi mai bine efectul rugăciunii dacă comparăm rugăciunea şi vestirea cuvântului cu aratul
şi semănatul din agricultură. Ştim că nimeni nu seamănă pe asfalt sau pe pământ stâncos, pe drum sau pe
pietriş, în tufişuri sau în spini, ci [seamănă] în pământ bun, căci astfel sămânŃa e pierdută, timpul şi energia
irosite.
Iar dacă nu facem această greşeală în agricultură, de ce am face-o din punct de vedere spiritual?
Sau am face-o fiindcă aşa ne îndeamnă cântarea nr. 99, „semănaŃi în inimi şi de-ar fi ca drumul ori pietros
pământul unde semănaŃi... totuşi va cădea şi pe pământul cel bun şi-apoi din rod însutit voi veŃi gusta”? Se
bazează oare agricultura Ńării noastre pe faptul că deşi terenul nu-i arat poate boabele de grâu şi porumb vor
cădea şi pe pământ bun, arat şi vor încolŃi, creşte şi rodi?
Dacă pe aşa ceva s-ar baza agricultura, noi toŃi am muri de foame. Ne bucurăm însă că agricultura
patriei noastre scumpe nu se bazează pe o astfel de procedură greşită.
Dar dacă din punct de vedere agricol nu facem această greşeală ci arăm bine şi apoi semănăm, de
ce am face această greşeală din punct de vedere spiritual?!
Aşadar, să arăm mai întâi inimile oamenilor, apoi să semănăm.
Arat, înseamnă rugăciunea pentru oameni, pentru mântuirea oamenilor; semănat înseamnă vestirea
cuvântului.
Dacă Pavel şi Sila, în timp ce erau legaŃi de temnicer şi aruncaŃi în celula umedă şi întunecoasă, ar
fi zis: „omule, noi îŃi aducem o veste salvatoare, crede şi tu în Domnul Isus şi vei fi mântuit”, ar fi primit un
pumn de şi-ar fi cules dinŃii de pe jos. De ce? Pentru că ar fi semănat fără să pregătească, fără să are mai
întâi inima temnicerului. Dar iată că, întrucât Pavel şi Sila folosesc această eficace, puternică metodă a
aratului: rugăciunea, au marele rezultat, pocăinŃa temnicerului, care, frământat de Duhul Sfânt în urma
rugăciunii lor pentru el, întreabă: „Domnilor ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”.
IubiŃi fraŃi, surori, nu semănaŃi fără să araŃi mai întâi inima oamenilor. Nu chemaŃi la Dumnezeu
pe oameni cu vorba înainte de a-i chema pe genunchi pe nume în fiecare zi.
Pe nume rugaŃi-vă pentru vecini, cunoştinŃe, colegi, rude, pentru că aşa cheamă şi Domnul Isus
oile, pe nume (Ioan 10:3b). Dumnezeu aşa-şi cheamă oştirea sa creată din infinitul cosmos (Isaia 40:26).
ChemaŃi zilnic, fiindcă rugăciunea adevărată este o luptă pentru salvarea omenirii. La aceasta ne
inspiră şi lupta lui Iacov la Peniel (Geneza 32:26,30). Tot la aceasta ne învaŃă şi Domnul Isus în Luca 18:1,
8, cu sublinierea versetului 1: „le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se
lase”, la aceasta ne îndeamnă şi felul de rugăciune la lui Epafras (Coloseni 4:12) [„Epafra, care este dintr-ai
voştri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca,
desăvârşiŃi şi deplin încredinŃaŃi, să stăruiŃi în voia lui Dumnezeu.”] şi al apostolului Pavel (Filipeni 1:4,
Coloseni 1:9, 2 Timotei 1:3). S
Să nu uităm că această lucrare în biserică nu depinde numai de păstor, comitet, ci şi de noi toŃi, de
fiecare, fiindcă noi toŃi suntem preoŃi: „Vai de cei ce intră fără grijă în Sion” spune cuvântul Domnului,
adică, dacă noi vrem sincer, cu adevărat progresul în biserica din care facem parte trebuie să ne rugăm
intens pentru păstor, comitet, pentru cei slabi, pentru tineri.
Să cerem ca păstorul să fie omul lui Dumnezeu, plin de credinŃă şi de Duhul Sfânt, sau dacă nu
vrea, să cerem ca Dumnezeu să-l înlăture din lucrarea evanghelică.
Să ne rugăm pentru cei din comitetul bisericii să fie oameni model, oameni sfinŃi, oameni ai lui
Dumnezeu, sau de nu vor, să cerem ca Dumnezeu să-i înlăture.
Să ne rugăm pentru toŃi cei ce fac o anumită lucrare în biserică, s-o facă sincer, cu toată dăruirea,
cu toată curăŃenia sufletului şi cu toată credinŃa pentru mântuirea altora.
Să purtăm pe braŃe de rugăciune pe cei slabi, neputincioşi dar sinceri în a-L servi pe Domnul, ca să
împlinim astfel legea lui Cristos (Galateni 6:”).
Să ne rugăm intens pentru ca tot tineretul bisericii să fie devotat trup şi suflet lui Cristos şi cauzei
Sale, pentru ca fiecare să-şi folosească talentul, energia şi elanul pentru salvarea altora. Să ne rugăm
pentru pocăinŃa tineretului Ńării şi al lumii întregi, fiindcă tineretul are capacitatea de a se dedica complet
unei cauze proaste sau nobile. Să cerem ca tineretul Ńării şi al lumii întrebi să se dedice celor mai nobile
cauze – trăirea pentru Dumnezeu şi asigurarea vieŃii veşnice.
Căci nu este drept ca tineretul să folosească inteligenŃa, talentul, şi energia, calităŃi primite de la
Dumnezeu, în slujba păcatului, a diavolului.
 131
Să ne rugăm intens pentru mântuirea Ńării şi a lumii întregi pentru care a murit Cristos. Nu e drept
ca lumea pentru care a murit Cristos, milioane de oameni să meargă în iad, când Cristos a murit pentru toŃi
aceştia şi ar putea foarte bine să meargă în rai. Dacă însă până în prezent nu s-au produs întoarceri în masă
la Cristos a celor pierduŃi, nu e vinovat Dumnezeu, nu înseamnă că jertfa Lui este insuficientă spre a-i salva
pe toŃi, ci înseamnă că noi, colaboratorii Lui la salvarea omenirii, nu ne-am făcut datoria.
Ca să se facă lumină într-o sală în care e introdusă instalaŃia electrică, nu e suficient ca această
instalaŃie să existe, ci mai trebuie să intervină şi apăsarea pe întrerupător. Nu apăsarea pe întrerupător
produce lumina, apăsarea face doar legătura între sursa de energie şi becul al cărui filament incandescent
produce lumina.
Nu noi mântuim pe oameni, ci jertfa lui Cristos, dar viaŃa noastră curată, viaŃa noastră de
rugăciune cu credinŃă intensă este ca apăsarea pe întrerupător.
Să ne rugăm pentru mântuirea Ńării noastre scumpe şi a lumii întregi pentru că Dumnezeu vrea ca
nimeni să nu piară ci toŃi să vină la pocăinŃă (2 Petru 3:9; 1 Timotei 2:4). În aceste texte vedem clar
exprimat gândul Dumnezeirii de a mântui lumea întreagă. Apostolul Pavel, în Filipeni 2:5 ne îndeamnă să
gândim şi noi la fel ca Cristos, să dorim şi noi mântuirea lumii întregi, şi aceasta să o pun în rugăciuni
zilnice cu credinŃă.
Creştinism înseamnă a-L avea pe Isus ca Mântuitor, a gândi ca El şi a acŃiona în spiritul Lui.
De aceea, candidaŃilor la botez le cer nu numai să fie siguri că Isus e în fiinŃa lor ca Mântuitor
personal, dar le pretind să aibă în ei şi gândul care era în Cristos, salvarea oamenilor, începând cu cei din
jurul lor.
Aş vrea să fac o precizare importantă, să ne rugăm pentru sufletele pe care Duhul Sfânt le aşează
pe inima noastră şi atunci când în urma rugăciunilor noastre ele devin mai rele. Să nu ne descurajăm când
vedem că sunt mai rele atunci când ne rugăm pentru ele. În credinŃa că ele se vor pocăi odată, să nu ne
bazăm pe semnele pe care le manifestă dezinteresul faŃă de Cuvânt, după cum să nu ne descurajăm dacă
devin mai rele decât ca şi înainte de a ne ruga pentru ele.
CredinŃa că ele se vor întoarce la Cristos ne-o dă:
1. faptul că Cristos a murit pentru toŃi oamenii,
2. faptul că Cristos doreşte mântuirea tuturor oamenilor,
3. cuvântul de Dumnezeu pe care şi L-a dat Cristos, că orice vom cere în Numele Lui ne va da (Ioan
14:134). [şi orice veŃi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.]
Aş vrea de asemenea să precizez să nu ne lăsăm descurajaŃi în aşteptarea mântuirii celor pentru
care ne rugăm, de versete ca: „Şi toŃi cei ce erau rânduiŃi să capete viaŃa veşnică au crezut” (Fapte 13:48),
sau „pentru că mulŃi sunt chemaŃi, dar puŃini sunt aleşi” (Matei 20:16b).
Unii, bazându-se pe astfel de versete spun: „Cine-i să se pocăiască se pocăieşte el, cine-i rânduit”
iar alŃii spun: „dacă sunt eu rânduit mă voi pocăi”. Nici una din aceste două feluri de a gândi, de a vorbi nu
este corect biblic.
Dumnezeu doreşte ca toŃi oamenii să fie mântuiŃi şi să vină la cunoştinŃa adevărului (1Timotei
2:4). Dar pe de altă parte Dumnezeu ştie dinainte de întemeierea lumii care sunt cei ce vor crede şi se vor
pocăi şi care nu. Şi pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte că se vor hotărî pentru El, că se vor pocăi, pe
aceia i-a hotărât, i-a rânduit să fie asemenea chipului Fiului Său (Romani 8:28.29).
Cine nu se pocăieşte, nu înseamnă că Dumnezeu l-a rânduit să nu se pocăiască căci Dumnezeu ştia
că el nu se va pocăi. Dar noi trebuie să chemăm pe toŃi oamenii, să ne rugăm pentru toŃi oamenii, fiindcă
noi nu ştim şi numai Dumnezeu ştie care nu se vor pocăi.
Înainte de a trece la ultimul capitol al expunerii de faŃă aş dori să mai fac o recomandare în
legătură cu rugăciunea. E bine ca în afară de rugăciunea de dimineaŃă, care să cuprindă ideile arătate mai
sus, să ne concentrăm în rugăciune la ore fixe, în timpul zilei, oriunde am fi la ora respectivă. Astfel la
orele 12 şi la orele 21 (9 seara) cerând mântuirea Ńării şi a lumii întregi.
VII. O altă trăsătură fundamentală a creştinilor din Ierusalim este faptul că LĂUDAU PE
DUMNEZEU. Aşa citim în Faptele 2:47; „Ei lăudau pe Dumnezeu”.
Creştinii din Ierusalim nu lăudau pe Petru, Ioan şi Andrei, ci pe Dumnezeu. Ei nu ziceau „veniŃi la
noi să-l auziŃi pe Ioan, pe Petru”, ci ziceau „veniŃi între noi să-L vedeŃi pe Dumnezeu”, ei lăudau pe
Dumnezeu. Şi tocmai de aceea norodului îi plăcea să vină între ei iar Dumnezeu putea adăuga la numărul
lor pe cei ce erau mântuiŃi. Noi cei de azi suntem ispitiŃi să lăudăm pe oameni, să ne lăudăm cu oameni, să
zicem „veniŃi la noi să vedeŃi ce cor avem, ce orchestră, ce predicator” în loc să zicem „veniŃi la noi să-L
vedeŃi pe Dumnezeu”. Dar pentru asta Dumnezeu trebuie să fie foarte vizibil în viaŃa noastră.
Dacă ne lăudăm pe noi şi nu pe Dumnezeu înseamnă că furăm lauda lui Dumnezeu, ori Dumnezeu
zice: „Slava mea nu o dau altora”.
Dacă ne lăudăm pe noi, dacă credem că noi suntem cheia succesului şi nu El, Dumnezeu nu ne
mai dă har, succes, iar fără El nu suntem nimic, „Căci fără Mine nu puteŃi face nimic” (Ioan 15:5b).
Apostolul Pavel recunoaşte acest mare adevăr de aceea scria: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea
ce sunt” (1Corinteni 15:10a).
Dacă vrem să avem succesul bisericii din Ierusalim să nu ne lăudăm pe noi ci pe Dumnezeu, să ne
dăm seama că tot ce suntem şi ce avem se datorează numai Lui.
 132
Nouă ni se cuvine să ni se umple faŃa de ruşine.
Lui se cuvine toată Slava, Cinstea şi Închinarea, de aceea să zicem din toată inima: „Slăvit să fie
Numele Lui”.
Aplicând aceste legi spirituale cunoscute şi aplicate de biserica din Ierusalim, vom cunoaşte
rezultatele ei, Domnul va adăuga în fiecare zi la numărul nostru pe cei ce vor deveni copii ai lui Dumnezeu
(Fapte 2:47).
Când trăim zilnic, practic aceste principii sfinte, când biserica e activă, când toŃi vin cu grijă în
Sion, când toŃi se roagă pentru propăşirea Evangheliei în Ńară şi în lumea întreagă, când toŃi vin la biserică
de pe genunchi, din cămăruŃa încuiată, când toŃi trăiesc pentru Dumnezeu şi salvarea altora, atunci
problema mântuirii altora este o simplă contabilitate cerească. Fapte 2:46, „Şi Domnul adăuga la numărul
lor”...
Fie ca aceste legi, principii de aur, ale bisericii din Ierusalim să le cunoaştem bine şi să le aplicăm
zilnic pentru slăvirea lui Dumnezeu şi pentru salvarea altora.
Aceste principii sunt: viaŃa curată; dragostea fierbinte faŃă de toŃi oamenii, ca a lui Cristos faŃă de
noi; unitatea desăvârşită; să fim vorbiŃi de bine de toŃi oamenii; să se cunoască că umblăm cu Isus; să ne
rugăm zilnic intens, pe nume şi în general pentru mântuirea localităŃii, a Ńării şi a lumii întregi; şi să lăudăm,
să-L lăudăm numai pe Dumnezeu.
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe dumneavoastră cu dorinŃa, cu setea de a cunoaşte şi aplica
practic, zilnic cele de mai sus, pentru ca să se poată împlini în zilele noastre dorinŃa apostolului Pavel
exprimată în Filipeni 2:10,11: „pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri,
de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus
Cristos este Domnul”.
Să nu uităm că Cristos n-a murit doar pentru o mână de oameni ci pentru toŃi, de aceea doreşte ca
toŃi să fie mântuiŃi. Să dorim şi noi din toată inima aceasta şi să facem totul pentru acest scop, numai atunci
suntem adevăraŃi urmaşi ai lui Cristos.
A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o
împărăŃie de preoŃi pentru Dumnezeu Tatăl Său, a Lui să fie Slava şi Puterea în vecii vecilor!
AMIN!

Cu toată dragostea în Cristos, al vostru frate în Domnul Isus,

Olah Liviu

Oradea la 1.III.1975»269

În râvna sa pentru întoarcerea la practica bisericii primare, fratele Olah a dorit să înceapă
să boteze iarăşi în aer liber, la râu, pe cei care se pocăiau şi se întorceau de la păcat la Dumnezeu.
Botezurile în aer liber nu se mai făcuseră în Oradea din anul 1948. Tare mult a dorit acest lucru
şi a crezut din toată fiinŃa că este o chemare specială de la Dumnezeu să fie şi o mărturie în
„cetatea” unde i-a aşezat Domnul. Botezul era programat să fie pe data de 27 iunie 1976, la Râul
Crişul Repede care trece prin Oradea. Securitatea intră în alertă şi, prin reŃeaua informativă din
cadrul Cultului Baptist, precum şi prin presiuni exercitate de Departamentul Cultelor şi
administraŃia locală, fratele Olah este determinat să facă botezul în incinta bisericii. Întrucât
despre intenŃia acestui botez se auzise în toată Ńara, peste 10.000 de oameni veniseră să participe
la ceremonie, mulŃi venind din toate colŃurile Ńării. Fratele Olah, care era gata să înfrunte şi
moartea pentru a Ńine acest botez în aer liber, a fost înfrânt prin fraŃii săi de credinŃă. Printr-un
complex de măsuri luate de Securitate Ńinerea acestui botez la Râul Crişul Repede a fost
împiedicată. Cu o zi înainte de data oficierii acestui botez de aproximativ 80 persoane,
Comunitatea de Oradea – atât conducerea cât şi majoritatea păstorilor – hotărăşte ca acest botez

269
ACNSAS, Dosar I 98421/2, f. 276-282.
 133
să nu se Ńină la râu ci în biserică. Tot în ziua de 26 iunie Directorul General al Departamentului
Cultelor vine personal la fratele Liviu Olah şi-i ridică autorizaŃia de funcŃionare şi carnetul de
păstor. De asemenea fratele łon vine la Oradea şi împreună cu fratele Nicolae Covaci îi
argumentează fratelui Olah că Ńinerea acestui botez în aer liber este nelegală, ar crea un conflict
prea mare cu autorităŃile şi trebuie abandonată. Prin aceste lucruri fratele Olah este copleşit
sufleteşte. Botezul se Ńine în biserică dar dânsul este discreditat astfel şi duhul său era, aşa cum îl
descria cineva, ca o pasăre cu aripile lăsate în jos. (Vezi ANEXA Liviu Olah, p.518.)

Se prezintă mai jos un document care deschide o fereastră în acest proces.

Ministerul de Interne Strict secret

Inspectoratul JudeŃului Bihor ex. Nr.2

Nr.I/2/RA/0088.102 din 2 VIII, 1976

Către
MINISTERUL DE INTERNE
- DirecŃia I -
BUCUREŞTI

Raportăm că prin reŃeaua informativă din rîndul cultului neoprotestant baptist am obŃinut
informaŃii, încă în cursul lunii aprilie a.c. , din care rezultă că comunitatea baptistă din Oradea, la iniŃiativa
pastorului baptist OLAH LIVIU, intenŃionează să organizeze botezarea a peste 70 persoane în rîul Crişul
Repede, pe raza municipiului Oradea.
 134
La acest botez, pe lîngă membrii cultului de pe raza judeŃului Bihor, au fost invitaŃi să participe şi
credincioşi din alte judeŃe din Ńară şi anume: Arad, Baia Mare, BistriŃa-Năsăud, Cluj, Hunedoara, Satu-
Mare, Sălaj, Timiş, Caraş Severin şi altele.
Despre această situaŃie a fost informat şi Comitetul judeŃean de partid Bihor.
Ca urmare a indicaŃiei conducerii superioare de partid şi a hotărîrii secretariatului Comitetului
judeŃean de partid de a se contracara această acŃiune propagandistică de natură a crea tulburarea ordinei
publice şi nemulŃumiri în cadrul celorlalte culte, organele locale au luat măsuri ca în ziua de 27 iunie 1976
(dată fixată pentru Ńinerea botezului) în zona prestabilită, să se organizeze manifestări cultural-sportive în
cinstea semicentenarului Crucii Roşii din R.S. România.
Concomitent, organul nostru a luat măsuri ca prin intermediul reŃelei informative din problemă, să
influenŃeze conducerea comunităŃii de a renunŃa la această acŃiune, mai ales că în urma întrevederii care a
avut loc în ziua de 25 iunie a.c. între tov. Prim-secretar PETRE BLAJOVICI şi conducerea comunităŃii
baptiste, pastorul OLAH LIVIU s-a menŃinut pe poziŃia de a oficia botezul în locul stabilit.
Ca urmare a măsurilor combinative realizate prin informatorii „CRIŞAN”, „KISS”,
„SĂNDULESCU”, s-a reuşit influenŃarea membrilor comitetului de conducere a comunităŃii baptiste Bihor
de a renunŃa la acŃiunea iniŃiată de OLAH LIVIU.
Astfel, în şedinŃa din 26 iunie a.c. comitetul de conducere a hotărît ca botezul să aibă loc în
biserica baptistă nr.2 din Oradea şi nu în apele Crişului Repede, întreprinzînd şi măsuri de anunŃare
telefonică a unor pastori din alte judeŃe de această hotărîre.
Datorită atitudinii refractare şi instigatoare de care a dat dovadă pastorul OLAH LIVIU, la
iniŃiativa conducerii organelor judeŃene, Departamentul Cultelor a decis retragerea autorizaŃiei de
funcŃionare şi a carnetului de pastor al acestuia, ridicîndu-i calitatea oficială de pastor al cultului baptist.
Toate aceste măsuri au dus în final la prevenirea realizării acŃiunii şi Ńinerea botezului în incinta
bisericii.
Raportăm că la acest botez, pe lîngă credincioşii baptişti de pe raza judeŃului Bihor, au participat
un număr mare de credincioşi şi din alte judeŃe, transportarea lor realizîndu-se, atît cu autoturisme
proprietate personală , cît şi cu autobuze taxate de intreprinderile de transport O.J.T. şi birourile de turism
pentru tineret. Astfel de autobuze au fost taxate la Arad, timişoara, Deva, Zalău, Satu-Mare şi ReşiŃa.
InformaŃiile obŃinute pînă în prezent, confirmă faptul că contracararea acŃiunii iniŃiate de pastorul
OLAH LIVIU – cunoscut element fanatic – a avut efect compromiterea acestuia, prin pierderea prestigiului
de care s-a bucurat în rîndul credincioşilor.
MenŃionăm că în renunŃarea la oficierea botezului în rîul Crişul Repede un rol pozitiv l-a avut şi
pastorii - łON IOSIF din Ploieşti şi COVACI NICOLAE din Oradea, care în discuŃiile purtate cu OLAH
LIVIU – au subliniat faptul că realizarea „unei asemenea manifestaŃii de proporŃii fără autorizarea
organelor locale este nelegală şi ca atare trebuie renunŃat la ea”.
De altfel, łON IOSIF în predica Ńinută în ziua de 27 iunie a.c. la biserica nr.2 Oradea, a scos în
evidenŃă în faŃa celor prezenŃi că bine a hotărît comitetul de conducere a comunităŃii în şedinŃa din 26 iunie
a.c. de a renunŃa la acŃiunea iniŃiată întrucît realizarea ei contravenea legilor statului, ceea ce nu este permis
credincioşilor baptişti care sînt chemaŃi să respecte legile Ńării. Într-o discuŃie purtată cu o sursă a unităŃii
noastre łON IOSIF a afirmat că OLAH LIVIU este un element fanatic, impulsiv care de multe ori comite
acte necugetate şi că nu vede realizarea dorinŃei de a deveni „conducătorul spiritual a comunităŃii baptiste
din R.S. România”.
În prezent, OLAH LIVIU se află în municipiul Timişoara, unde depune străduinŃă pentru a obŃine
funcŃia de pastor.

ŞEFUL SECURITĂłII
Lt. Col. ŞEFUL SERVICIULUI
Sima Traian lt. Col.
MihuŃa Nicolae270

Deşi biserica din Oradea l-a iubit mult pe fratele Olah şi au făcut demersuri şi memorii pentru
repunerea lui în funcŃie, autorităŃile nu le-au satisfăcut dorinŃa. Au urmărit să scape de dânsul şi
prin reŃeaua informativă l-au determinat să îşi depună actele de emigrare şi să plece în Statele
Unite. Până la plecarea sa definitivă a mai predicat în biserica neautorizată din cartierul Bujac,
Arad.

270
ACNSAS, I 98421/2, f. 44-45.
 135
În anul 1978 au avut loc trei serii de conferinŃe. În luna februarie a fost seria de orientare
cu pastorii şi diaconii din Ńară, pe comunităŃi, în care au fost abordate temele: ViaŃa de rugăciune
şi Doctrina preşedintelui Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu.271 În luna august s-
a abordat la sediul fiecărei comunităŃi temele: LibertăŃile religioase şi relaŃiile dintre culte,
ecumenismul practic local şi Doctrina despre viaŃa după moarte, nemurirea sufletului.272
Comitetul Uniunii Ńine o şedinŃă de lucru în zilele de 6-7 iunie 1978 având printre
punctele de pe ordinea de zi şi „prezentarea situaŃiei privind rezolvarea unor probleme cultice”.
Aceste probleme se refereau în deosebi la Comitetul Creştin Român pentru Apărarea LibertăŃilor
Religioase şi de ConştiinŃă (ALRC). Comitetul Uniunii formulează şi se aprobă o moŃiune
privitoare la acesta.
Analizînd abaterile grave de la principiile de doctrină baptistă şi de la conduita cetăŃenească a unor
membri ai bisericilor baptiste din Ńară, Comitetul Uniunii condamnînd faptele săvîrşite a hotărît să fie luate
măsurile disciplinare necesare şi a recomandat conducerilor ComunităŃilor să sprijinească comitetele de
conducere ale bisericilor respective pentru punerea în aplicare a măsurilor ce se impun. În acest sens,
membrii Comitetului Uniunii au aprobat, cu unanimitate de voturi următoarea:
MOłIUNE
Comitetul Uniunii ComunităŃilor Creştine Baptiste din R.S. România, întrunit în şedinŃă de lucru
în zilele de 6 şi 7 iunie 1978, analizînd gravele abateri de la principiile de doctrină baptistă şi de la conduita
cetăŃenească a unor membri ai bisericilor baptiste din Ńară, hotărăşte următoarele:
1. Nu recunoaştem aşa-zisul „Comitet Creştin Român pentru apărarea libertăŃilor religioase şi de
conştiinŃă” şi declară că membrii acestui comitet nu sunt purtătorii de cuvînt ai cultului baptist,
credincioşii şi bisericile baptiste din România bucurîndu-se de libertate religioasă acordată prin legile
statului nostru.
2. Se desolidarizează de toate acŃiunile acestui comitet şi condamnă cu toată energia metoda acestuia de a
difuza în străinătate sub orice formă, material privitor la problemele cultului. Conducerea Uniunii
consideră că rezolvarea tuturor problemelor cultului sînt numai de competenŃa Comitetului Uniunii şi
nimeni din afara lui nu se poate amesteca în aceste probleme.
3. Se constată că membrii acestui comitet sînt elemente certate cu disciplina cultică, persoane care prin
comportarea lor s-au abătut de la principiile de credinŃă baptistă. Întrucît unii dintre aceştia au fost
deja excluşi de către bisericile din care au făcut parte, pentru diferite abateri, Comitetul Uniunii, în
baza articolului 10 din Statutul cultului, cere bisericilor din care fac parte şi ceilalŃi membri ai aşa-
zisului comitet amintit mai sus, să ia măsura disciplinară de excludere şi a acestora.
4. Conducerile ComunităŃilor Baptiste pe raza cărora se află persoanele respective vor lua măsuri urgente
ca bisericile respective să ducă la îndeplinire hotărîrea Comitetului Uniunii de la punctul 3.273

2.2.8 ALRC (Comitetul Creştin Român pentru „Apărarea LibertăŃii Religioase şi de

ConştiinŃă”)

Comitetul Creştin Român pentru „Apărarea LibertăŃii Religioase şi de ConştiinŃă”

(ALRC) a luat naştere la 2 aprilie 1978 prin iniŃiativa fratelui Nicolescu Pavel, păstor ales (dar
nerecunoscut de Departamentul Cultelor) al Bisericii Creştine Baptiste din cartierul 23 August,
Bucureşti. Ideea constituirii ALRC-ului se cristalizează în contextul perioadei când în Europa de
Răsărit au apărut un număr de mişcări dizidente precum, cele din Uniunea Sovietică a lui

271
Ioachim Țunea, „ConferinŃele de orientare”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXIII, nr. 1-1, 1978, p. 4.
272
„ConferinŃele cu pastorii şi diaconii la comunităŃi”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXIII, nr. 7-8, 1978, p. 9-
10.
273
„ŞedinŃa de lucru a Comitetului Uniunii”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXIII, nr. 7-8, 1978, pp. 7-8.
 136
SoljeniŃîn şi a lui Zaharov; cea din Polonia ivită cu ocazia alegerii în Sfântul Scaun al
Vaticanului a polonezului Karol Wojtyla – care devine Papa Ioan Paul II şi cea din Cehoslovacia,
a „Cartei 77”. O altă influenŃă a fost postul Radio Europa Liberă prin emisiunile lui şi apariŃia
ilegală în România a cărŃii scrise de autorul Baciu, intitulată „Piteşti, centru de reeducare
studenŃească”.
ALRC-ul alcătuieşte două documente intitulate „DECLARAłIA” şi „ÎNCETAłI
PRIGOANA” pe care le trimite Consiliului de Stat, Ministerului de JustiŃie, Departamentului
Cultelor şi Uniunii Baptiste. Semnatarii acestor documente erau majoritatea baptişti.

Se prezintă mai jos aceste două documente iniŃiale.

CĂTRE,
CONSILIUL DE STAT
MINISTERUL JUSTIłIEI
DEPARTAMENTUL CULTELOR
UNIUNEA BAPTISTĂ

Cu respect vă aducem la cunoştinŃă, că noi, un grup de credincioşi Baptişti, am hotărît creierea în

România a unui comitet creştin cu caracter interconfesional privind apărarea libertăŃii religioase şi de
conştiinŃă în Ńara noastră, care să aibă activitate permanentă în semnalarea cazurilor de persecuŃie religioasă
şi de studierea fenomenului religios în contextul societăŃii socialiste.
Alăturat anexăm declaraŃia de constituire, care cuprinde temeiul legal, scopul şi componenŃa sa,
precum şi apelul:
 137
”ÎncetaŃi prigoana”. Vă încredinŃăm de întreaga noastră loialitate faŃă de ideea de legalitate şi de dragoste
fierbinte pentru Ńara noastră România.
Tot odată vă informăm că acest comitet a cerut aderarea la ”Christian Solidarity International” cu
sediul în Zürich ElveŃia, Longgestrasse 71.

Pavel Nicolescu
Nicolae Traian Bogdan
Emerich Iuhasz
Ioan Brisc
Petru CocîrŃeu
Ioan Moldovan
Nicolae Rădoi
Ludovic Osvath
Dimitrie Ianculovici

DeclaraŃia de formare a Comitetului Creştin Român A.L.R.C. (Apărarea LibertăŃilor Religioase şi de

ConştiinŃă)

DECLARAłIA

Privind constituirea Comitetului Creştin Român pentru Apărarea LibertăŃilor Religioase şi de

ConştiinŃă (A.L.R.C.) şi de aderare a comitetului la organizaŃia ”Christian Solidarity International” şi la
”International Christian Association for Freedom of Belief”, cu adresa: Lenggastrasse 71, Zurich, ElveŃia.
Un grup de credincioşi evanghelici (baptişti) din România, în dorinŃa de a ajuta pe fraŃii lor de
orice confesiune creştină, care sunt prigoniŃi pentru credinŃa lor în Dumnezeu,
ÎnŃelegând că ierarhii şi conducătorii lor oficiali nu-i reprezintă în mod demn şi nu le apără
interesele cultice;
Văzând că atitudinea Departamentului Cultelor faŃă de fenomenul religios îmbracă forme diferite
din ce în ce mai subtile şi mai represive, iar ierarhii şi liderii religioşi devin instrumente tot mai docile ale
Departamentului Cultelor împotriva credincioşilor şi instituŃiilor religioase;
Convinşi în mod sincer că religia în łara noastră joacă un rol din ce în ce mai important ca factor
moral, social şi spiritual, şi pe departe de a fi un „OPIU” pentru popor, este un ferment în lupta pentru
afirmarea demnităŃii umane pentru libertate şi respectarea drepturilor omului;
ÎncredinŃaŃi fiind că prin această acŃiune a noastră slujim atât Bisericii Creştine cât şi Patriei;
În conformitate cu:
1. CONSTITUłIA R.S.R.-ului potrivit căreia: cetăŃenii Republicii Socialiste România
au dreptul de a se asocia în... organizaŃii obşteşti şi Statul sprijină activitatea
organizaŃiilor de masă... conform art.37, cetăŃenilor R.S.R.-ului li se garantează
libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor... conf. art.28.
2. DECLARAłIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI, potrivit căreia „Orice
persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi asociere paşnică”, conf. art.20.1.
3. PACTUL INTERNAłIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ŞI
POLITICE, potrivit căruia „Orice persoană are dreptul de a se asocia în mod liber cu
altele... pentru ocrotirea intereselor sale”, conf. art.22.1.
4. ACTUL FINAL DE LA HELSINKI al ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în
Europa, potrivit căruia Statele participante vor respecta „Drepturile Omului şi
LibertăŃile Fundamentale, inclusiv libertatea de gândire, conştiinŃă, religie sau de
convingere pentru toŃi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie”, conform art.
14/VII, paragraf 1, şi Statele participante vor recunoaşte şi respecta libertatea
individului de a profesa şi practica singur sau în comun religia sau convingerea,
acŃionînd după imperativele propriei sale conştiinŃe” conf./1A/VII XX.par.3/.
Se constituie în România: comitetul Creştin Român: Apărarea LibertăŃii
Religioase şi de ConştiinŃă (A.L.R.C.)
SCOPUL (A.L.R.C.-ului) este următorul:
1. Afirmarea valorilor morale şi spirituale ale religiei creştine.
2. Apărarea libertăŃii religioase şi de conştiinŃă.
3. Apărarea şi ajutorarea tuturor celor persecutaŃi din cauza convingerilor religioase.
4. Promovarea legăturilor internaŃionale între creştinii din România şi cei din străinătate.
5. Informarea opiniei publice din România şi străinătate a persecuŃiei religioase din România.
6. Analizarea fenomenului religios în contextul societăŃii socialiste.
Comitetul este format din următorii:
 138
1. Pavel Nicolescu (laborant Bucureşti)
2. Dimitrie Ianculovici (muncitor Timişoara)
3. Ioan Moldovan (inginer Timişoara)
4. Petru CocârŃeu (tehn.stom.Caransebeş)
5. Ioan Brisc (elev Timişoara)
6. Emerich Iuhasz (muncitor Timişoara)
7. Nicolae Tr. Bogdan (muncitor Timişoara)
8. Nicolae Rădoi (şofer Caransebeş)
9. Ludovick Osvalth (muncitor Zalău)
Membrii Comitetului A.L.R.C. solicită a fi primiŃi în rândurile organizaŃiei „InternaŃionala SolidarităŃii
Creştine (Christian Solidarity International) aderând şi susŃinând în întregime documentul „Petition”,
adresat ConferinŃei Pentru Securitate şi Cooperare în Europa, privind libertatea religioasă şi de conştiinŃă în
toate statele semnatare ale „Acordului de la Helsinki”, elaborat de sus numita organizaŃie.
Comitetul A.L.R.C. desemnează ca purtători de cuvânt al său pe următorii:
1. Pavel Nicolescu
2. Dimitrie Ianculovici
Semnăturile:

Bucureşti 2 Apr. 1978

ÎNCETAłI PRIGOANA!

Prigoana religioasă din România şi discriminările la care sunt supuşi creştinii, îndeosebi cei
neoprotestanŃi, devine pe zi ce trece un fapt tot mai vizibil şi imposibil de tăgăduit. Această realitate
dureroasă începe să preocupe din ce în ce mai mult opinia publică internă şi externă. Nici un semn nu ne
arată că aceste încălcări flagrante ale libertăŃii şi demnităŃii omului ar fi pe cale să înceteze, ci dimpotrivă,
an de an, se înmulŃesc metodele şi cazurile de persecuŃie religioasă din Ńara noastră.

CONDUCĂTORI AI PARTIDULUI ŞI GUVERNULUI ROMÂN: încetaŃi prigoana!

V-aŃi angajat să respectaŃi şi să apăraŃi cu sfinŃenie drepturile fundamentale şi constituŃionale ale
românilor. Spre bucuria întregului popor, România a semnat şi aderat la pacte şi acorduri internaŃionale în
care se afirmă şi se garantează libertatea de conştiinŃă, credinŃă şi practică religioasă, libertatea cuvântului
şi a întrunirilor paşnice şi a promis să-şi adapteze legislaŃia internă acestor principii mari şi sfinte.
Cu toate acestea, spre uimirea şi indignarea noastră, sute de mii de cetăŃeni români sunt
împiedicaŃi în practica crezului lor şi supuşi unor presiuni, discriminări şi persecuŃii din cauza credinŃei şi
convingerilor lor. ÎncetaŃi prigoana.
Este timpul să vă ŃineŃi de cuvântul dat în faŃa întregului popor şi în faŃa forurilor internaŃionale,
este timpul să dispuneŃi încetarea prigoanei!
Discriminările grave în domeniul învăŃământului, aplicarea incorectă a Decretului nr.153,
obligativitatea şi pentru creştini de a presta jurământul faŃă de politica internă a Partidului, (care este bazată
pe concepŃia materialist-atee) inegalitatea pentru creştini în ocuparea de funcŃii şi în salarizare, nepotrivirea
ce există între ConstituŃia şi Decretul de organizare şi funcŃionare a Departamentului Cultelor, amestecul
ilegal şi abuziv al acestuia din urmă în viaŃa spirituală a bisericilor creştine, ne obligă să cerem încetaŃi
prigoana!
CONDUCĂTORI AI DEPARTAMENTULUI CULTELOR: încetaŃi prigoana!
ReveniŃi la legalitate şi redaŃi organismului pe care îl conduceŃi caracterul său legal de organ de
supraveghere şi control al respectării legii. Deoarece constituiŃi unicul organ specializat prin care Statul
Român s-a angajat să garanteze deplina libertate religioasă şi să caute preîntâmpinarea unor abuzuri şi
discriminări în acest domeniu: încetaŃi prigoana!
Tocmai inspectorii teritoriali de Culte încalcă aceste libertăŃi acordate de constituŃia şi de Statutul
de Organizare şi FuncŃionare a Cultului desfăşurând o intensă activitate de intimidare, amestecându-se în
alegeri, exercitând presiuni psihologice asupra păstorilor, instigând pe creştini, acordând aprobări şi
semnături după bunul lor plac doar celor consideraŃi că ar corespunde politic şi transformându-se tot mai
mult în organe represive, de aceia vă cerem: încetaŃi prigoana! REPREZENTANłI AI JUSTIłIEI ŞI
SECURITĂłII STATULUI:
încetaŃi prigoana.
Sînt nenumărate cazuri de creştini în România care au suferit amendări, violări de domiciliu,
percheziŃii, anchetări şi bătăi şi unii chiar au fost tîrîŃi în procese pe care pe nedrept le-au pierdut şi acestea
toate pentru unica „vină” că sînt creştini şi au vrut să se bucure împreună cu ceilalŃi fraŃi ai lor de aceiaşi
credinŃă, să se roage împreună sau să aibe o clădire proprie în acest sens.
 139
În întîlnirile cu Dumneavoastră de nenumărate ori, nu v-aŃi sfiit să ne jigniŃi şi să ne răniŃi în
demnitatea noastră de cetăŃeni români denumindu-ne: „paraziŃi, antisociali, anacronici, antistatali, oameni
care dăunează societăŃii şi care caută s-o Ńină pe loc” etc. etc. de aceea vă cerem, încetaŃi prigoana!
CONDUCĂTORI AI CULTULUI BAPTIST încetaŃi prigoana!
Pentru că sînteŃi în fruntea unei confesiuni creştine care v-a încredinŃat mandatul de a reprezenta şi
apăra pe fraŃii voştri, încetaŃi prigoana!
Poporul creştin baptist şi-a pus mari speranŃe în ultimile schimbări în cadrul conducerii Cultului,
dar iată că numai după un an de la ultimul Congres, un val de nemulŃumire a cuprins întreaga Ńară şi un
divorŃ total s-a stabilit între d-voastră şi popor, de aceea încetaŃi prigoana!
Orice represalii venite din partea Departamentului Cultelor ca destituiri de păstori, închideri de
biserici, exmatriculări din seminar, emiterea de instrucŃiuni şi circulare, acestea toate fiind împotriva
spiritului mărturisirii de credinŃă şi a Statutului nostru au primit ”binecuvântarea” conducerii Uniunii
Baptiste de aceia vă strigăm, încetaŃi prigoana!
Atunci cînd aveŃi probleme şi nelămuriri mergeŃi înaintea Domnului şi cereŃi-i ajutorul şi lumina
Sa, rugaŃi-vă mult, postiŃi şi consultaŃi Sfînta Scriptură şi căutaŃi călăuzirea Duhului Sfînt în orice situaŃie
refuzînd să mergeŃi la oameni care nu cred în Dumnezeu pentru a primi sfaturi şi instrucŃiuni: încetaŃi
prigoana!
ÎncepeŃi să fiŃi creştini în gîndire, scopuri şi procedură încetaŃi prigoana!
Întregul popor crede că a sosit timpul să începeŃi să deveniŃi oameni de jertfă, gata să riscaŃi şi să
suferiŃi orice alături de El pentru lucrarea lui Dumnezeu ca urmaşi demni ai Blîndului Crucificat Isus
Hristos, de aceia vă îndemnăm acum în ceasul al unsprezecelea: treziŃi-vă!
ÎncetaŃi să mai slujiŃi la doi stăpîni: încetaŃi prigoana!
FRAłI ROMÂNI!
Orice om care este sclavul unor prejudecăŃi politice, naŃionaliste sau confesionale şi oricine este
cuprins de teamă, indiferenŃă sau intoleranŃă faŃă de semenuul său ajunge să promoveze direct ori indirect
nedreptatea şi persecuŃia între Români.
De aceia să ne oprim şi să înŃelegem că sîntem fraŃi, partea din inima aceluiaşi popor şi că orice
represalii şi libertăŃi îngrădite nu duc decît la slăbirea neamului nostru, lovind în unitatea poporului Român
şi în prestigiul internaŃional al Ńării noastre.
Să ne unim vocea împotriva discriminărilor şi a nedreptăŃilor, împotriva încălcărilor de orice fel
ale drepturilor fundamentale ale omului!
Glasul nostru, devenind astfel mai puternic, va ajunge să fie auzit şi de cei în drept, pentru ca să
ajungă să facă ceea ce de mult trebuia făcut: ÎNCETAREA PRIGOANEI RELIGIOASE ÎN ROMÂNIA,
spre binele nostru şi al întregului popor şi spre bunul renume al patriei noastre dragi.
Tuturor factorilor de răspundere, vă cerem:
ÎNCETAłI PRIGOANA!
Comitetul Creştin Român
Apărarea LibertăŃii Religioase şi de ConştiinŃă (A.L.R.C.)
Semnează membrii fondatori: 1. Pavel Nicolescu, 2. Dimitrie Ianculovici, 3. Ioan Moldovan, 4. Nicolae T.
Bogdan, 5. Petru CocîrŃău, 6. Emerich Iuhasz, 7. Nicolae Rădoi, 8. Ioan Brisc, 9. Ludovich Osvalth
Bucureşti 2 Aprilie 1978

În ziua de 30 august 1978, are loc şedinŃa extraordinară a Comitetului Uniunii cu scopul de a
analiza unele abateri ale unor membri ai Cultului şi luarea măsurilor disciplinare necesare. Din
Comitetul Uniunii au participat fraŃii: Cornel Mara, Pavel Bărbătei, Traian Grec, Bela Mike,
Nicolae Românu, Mihai Chiu, Ioan Coldea, Iosif Sărac, Aurel Tanc, Ştefan Bartha, Alexandru
Bodor, Gheorghe Băleanu şi Ioan Trif. Au mai participat şi nişte fraŃi invitaŃi, vicepreşedinŃi ai
comunităŃilor de Arad, Braşov, Bucureşti, Oradea şi Timişoara, respectiv, Handra Sima, Aurel
Lazăr şi Grigore Vass, Samuel Chibici şi Ioan Dăduică, Ioachim Madar, Teodor Turcu şi
redactorul şef al revistei cultului, Ioachim łunea. La această şedinŃă s-au luat următoarele
hotărâri:
1. „Excluderea din cult a următoarelor persoane: Pavel Niculescu, Nicolae Traian Bogdan, Ioan Brisc,
Petru CocîrŃeu, Ioan Moldovan, Nicolae Rădoi, Ludovic Osvath, şi Dimitrie Ianculovici pentru faptul
de a se fi constituit într-o grupare ilegală, cu caracter politic, care a aderat la organizaŃii internaŃionale
nebaptiste, încălcînd astfel principiile evanghelice şi doctrina cultului baptist.
 140
2. Excluderea din cult, la propunerea conducerii ComunităŃii Creştine Baptiste din Timişoara şi a tuturor
pastorilor şi diaconilor de pe raza acestei comunităŃi, a următoarelor persoane: VucViorel, Teleagă
Ioan, MihuŃ Martin şi Gheorghe Munteanu pentru abateri de la doctrina baptistă şi încălcarea
hotărîrilor Comitetului ComunităŃii Baptiste din Timişoara.
3. Excluderea din cult a lui Aurel Popescu din Bucureşti pentru faptul de a fi denigrat şi calomniat ani de
zile, în scris şi verbal, conducerea cultului şi autorităŃile de stat, încălcînd principiile de credinŃă
baptistă privind relaŃiile dintre biserică şi stat precum şi pentru încălcarea hotărîrilor Comitetului
Uniunii şi a angajamentelor ce şi le-a luat în faŃa pastorilor şi diaconilor de pe raza ComunităŃii
Baptiste Bucureşti de a nu mai predica decît în biserica din care a făcut parte ca membru.”274

Istoria ALRC-ului şi activitatea sa este stopată de Securitate, Departamentul Cultelor,

conducerea Uniunii şi unii păstori din conducerea unor comunităŃi, în special ai celei de
Timişoara. Securitatea prin aceste instrumente ale sale a creat mari presiuni astfel ca membrii
ALRC-ului să fie excluşi din membralitatea bisericilor unde făceau parte şi din cultul baptist. La
Caransebeş, Departamentul Cultelor şi Uniunea intervine brutal în treburile interne ale bisericii
din loc, în aşa fel că în cele din urmă depune o plângere penală la MiliŃia Oraşului Caransebeş
împotriva fraŃilor CocîrŃeu Petru, Rădoi Nicolae şi Munteanu Gheorghe, care s-au opus ferm, dar
fără brutalitatea de care sunt învinuiŃi, încercării conducerii ComunităŃii de Timişoara şi Uniunii
de a schimba comitetul bisericii şi de a-i elimina pe membrii ALRC-ului care erau aleşi în
comitet. Activitatea ALRC-ului se diminuează simŃitor după plecarea definitivă a fratelui Pavel
Nicolescu în Statele Unite, la aproximativ un an şi jumătate de activitate. După plecarea sa,
Securitatea i-a determinat pe ceilalŃi membri ai ALRC-ului să semneze o promisiune de încetare
a activităŃii în schimbul aprobării plecării lor definitive în străinătate. Singurul care nu a semnat
această hârtie a fost fratele Rădoi Nicolae (numit Lae de prieteni). Pentru unele detalii şi
documente vezi ANEXA ALRC (p.538).

Este interesant de remarcat faptul că în perioada următoare a anului, între 21-27

septembrie 1978, un grup în jur de 60 de persoane (păstori şi soŃiile unora), comitetul executiv al
Uniunii în formulă completă şi persoane din conducerile comunităŃilor teritoriale, au participat
la Congresul Baptist Jubiliar Ńinut la Viena.275
Între zilele de 27 noiembrie şi 6 decembrie 1978 s-au Ńinut la sediile comunităŃilor a treia
serie de conferinŃe cu păstorii şi diaconii în care s-au prezentat două referate: „60 de ani de la
formarea Statului NaŃional Unitar Român” şi „Doctrina baptistă despre har”. Concluziile
conferinŃelor acestei serii au fost că acestea „au avut darul nu numai să adîncească mai mult
frăŃietatea noastră în doctrinele Sfintelor Scripturi ci şi să se adape de la izvorul sacru naŃional al
UNIRII tuturor românilor din Patria mamă”.276

274
„ŞedinŃa extraordinară a Comitetului Uniunii”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXIII, nr. 7-8, 1978, pp. 8-9.
275
Constantin Bălgrădeanu, „Participarea frăŃească la Congresul Baptist Jubiliar”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an
XXXIII, nr. 9-10, 1978, p. 3.
276
„De la Uniune”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXIII, nr. 11-12, 1978, p. 3-7.
 141
Întrucât frăŃietatea baptistă – care pe deoparte a început să realizeze mai deplin că
conducerea Uniunii era doar o marionetă în mâna Departamentului Cultelor şi că nimic
semnificativ nu se putea schimba prin ei, în ciuda promisiunilor şi nădejdilor de la alegerile din
1977 şi care, pe de altă parte tindea să se scindeze şi să creeze o prăpastie periculoasă între
conducerea Uniunii şi masele de credincioşi – era într-o stare care putea să scape de sub
controlul Uniunii şi implicit de sub controlul autorităŃilor de stat – în şedinŃa de lucru a
Comitetului Uniunii din 11 aprilie 1979 s-a hotărât Ńinerea unei conferinŃe naŃionale cu toŃi
păstorii din Ńară, în care s-a dorit realizarea solidarităŃii păstorilor în jurul conducerii Uniunii,
confirmarea legitimităŃii conducerii ei şi deciziilor sale şi realizarea unor principii teologice care
să Ńină frăŃietatea „disciplinată” şi supusă Statului.277 ConferinŃa pe Ńară a pastorilor, la care au
participat 165 de păstori, s-a Ńinut în oraşul Braşov, în perioada 12-15 iunie 1979, sub auspiciile
preşedintelui cultului Mara Cornel şi ale referatului acestuia, prezentat în cadrul conferinŃei de
orientare din prima zi, intitulat: „Rolul pastorului în păstrarea unităŃii morale a credincioşilor şi
de a sădi în inimile lor dragostea de patrie.” Au fost, în continuarea conferinŃei, abordate 7
teme, prezentate sub formă de referate, ce au fost dezbătute de păstorii prezenŃi care au fost
împărŃiŃi în trei comisii de lucru. Cele 7 referate se refereau la: raporturile cultului cu statul,
serviciile divine din biserici, slujitorii şi lucrarea lor, disciplina din biserici, instituŃiile cultului şi
relaŃiile dintre ele, abaterea de la doctrina baptistă în practica unor biserici şi dărnicia creştină.
Se redă mai jos rezoluŃia care s-a adoptat cu ocazia acestei conferinŃe.

„Noi, Comitetul Uniunii ComunităŃilor Creştine Baptiste, Comitetele ComunităŃilor Creştine Baptiste
precum şi toŃi pastorii baptişti din R. S. România, întruniŃi în ConferinŃa pe Ńară în oraşul Braşov, în
zilele de 12—15 iunie 1979, pentru a dezbate problemele doctrinare ce ne preocupă, în urma lucrărilor
desfăşurate în comun, am ajuns la următoarele concluzii :
În Cultul nostru s-au obŃinut în ultimile decenii, importante realizări în toate domeniile de activitate
dar mai ales pe plan spiritual, în Bisericile noastre există armonie, o bună colaborare între pastori şi
credincioşi; lucrarea Domnului a făcut progrese, mii de persoane s-au întors la Dumnezeu; Bisericile au
putut primi numeroase vizite ale fraŃilor din străinătate, iar delegaŃi şi conducători din instituŃiile
noastre de cult au participat la numeroase manifestări de peste hotare ale fraŃilor de aceeaşi credinŃă
cu noi. Toate acestea au fost posibile datorită strînsei legături frăŃeşti ce a existat între Comitetul
Uniunii şi ComunităŃi, între acestea şi Biserici şi în general între pastori şi credincioşi precum şi a li-
bertăŃilor de care ne bucurăm în patria noastră.
Trebuie să arătăm însă că pe lîngă bunele rezultate pe care le-am obŃinut, am avut şi unele neajunsuri,
cum au fost: persoane fără încredinŃare din partea Cultului şi-au permis să vorbească în numele
Cultului şi uneori să aducă învinuiri nedrepte şi chiar calomnii la adresa unor fraŃi pastori, comite-
telor de comunităŃi şi în unele cazuri însăşi conducerii Uniunii. Din păcate astfel de persoane au antrenat
în acŃiunile lor nefrăŃeşti şi credincioşi lipsiŃi de orientare şi discernămînt, care au produs tulburare în
unele biserici. Pe nedrept astfel de atitudini au adus jigniri şi la adresa autorităŃilor de stat. Aceste
manifestări cu totul străine de doctrina baptistă au pătruns în Cult prin intermediul unor persoane
venite în mijlocul nostru de la alte culte şi care au încercat să ne dezbine prin îndemnuri la nesupunere
faŃă de conducerea cultului şi faŃă de autoritatea statului.

277
„ConferinŃa pe Ńară a pastorilor baptişti din R.S. România”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXIV, nr. 5-6,
1979, p. 6.
 142
Astăzi, constatăm cu satisfacŃie că astfel, de manifestări au fost eliminate şi întreaga frăŃietate unită în
jurul Comitetului Uniunii desfăşoară lucrarea Domnului în armonie şi bună înŃelegere.
Pentru continua îmbunătăŃire a activităŃii din cultul nostru, ConferinŃa pe Ńară a pastorilor bap-
tişti adoptă următoarea
REZOLUłIE
1. Apreciază ca deosebit de utilă această ConferinŃă care a adus lumină şi precizări într-o serie de
probleme de ordin organizatoric şi doctrinar şi hotărăşte ca ele să fie aplicate în toate Bisericile
Baptiste din R. S. România.
2. Constată că relaŃiile existente astăzi între pastori, între Comitetul Uniunii şi Comitetele de
ComunităŃi precum şi dintre acestea şi credincioşi, sînt bune. ToŃi pastorii şi comitetele bisericilor
sînt chemaŃi să vegheze mai mult ca disciplina şi buna rînduială în Cult să fie păstrată potrivit învă-
Ńăturii Evangheliei.
3. ConferinŃa pastorilor dezaprobă acŃiunile unor persoane izolate care s-au erijat în purtători de
cuvînt ai Cultului fără să aibă încredinŃări şi declară că potrivit Statutului, singurii purtători de
cuvînt sînt organele legale alese la toate nivelele (Biserici, ComunităŃi şi Uniune).
4. ToŃi pastorii întruniŃi în ConferinŃă sînt de acord că îndrumările primite de la Comitetul
Uniunii au fost în sprijinul păstrării unităŃii Cultului nostru şi apreciind eforturile depuse de forul
nostru statutar de conducere, promit să sprijine şi în viitor acŃiunile sale, acordîndu-i concursul
neprecupeŃit în lucrarea lui Dumnezeu, în păstrarea unităŃii întregii frăŃietăŃi baptiste din R. S.
România.
5. În numele tuturor credincioşilor baptişti, pastorii adunaŃi la ConferinŃa pe Ńară îşi reafirmă lo-
ialitatea de patria noastră comună, Republica Socialistă România şi potrivit Mărturisirii de credinŃă,
promit să respecte cu sfinŃenie legile Ńării şi autoritatea de stat, să sprijine eforturile Constructive ale
întregului popor, făuritor al vieŃii noi.
6. Materialele şi hotărîrile care s-au dezbătut şi adoptat la această conferinŃă să fie aduse la
cunoştinŃa frăŃietăŃii noastre prin toate mijloacele de care dispunem.”278

2.2.9 C.A.M. (Christian Aid Ministries)

Un alt eveniment care a avut un impact deosebit şi semnificativ în viaŃa Cultului Creştin
Baptist din România (şi nu numai) a fost înfiinŃarea organizaŃiei Christian Aid Ministries (tradus
în româneşte ar fi Slujirile de Ajutorare Creştină). Această organizaŃie a fost fondată în anul
1981, prin îndurarea şi suveranitatea Părintelui tuturor săracilor orfanilor şi văduvelor, în urma
viziunii unei surori amişe, Nora Wengerd, a idealurilor unui tânăr american amiş şi a
corespondenŃei şi întâlnirii acestora cu sora Genovieva Sfatcu. Această organizaŃie a avut ca
scop ajutorarea celor sărmani din Ńările sărace. Este una din cele mai eficiente organizaŃii creştine
din America.279 Multe au fost familiile de credincioşi nevoiaşi care au fost ajutate prin această
misiune. Pachetele alimentare, trimise ca ajutor umanitar, au fost o mare binecuvantare. Pentru
cei care le primeau, era o minune a Domnului, ceva de necrezut. Primeau diferite alimente care
se găseau foarte greu şi care erau raŃionalizate de guvernul român (zahăr, ulei, făină, unt) plus
unele alimente “exotice” cum ar fi ciocolată, cafea, branză topită, pateuri şi carne conservată. De
nespus era uimirea şi bucuria copiilor celor săraci care priveau cu ochii mari şi nerăbdători.
Multe multumiri se îndreptau spre Dumnezeu din inimile mamelor care nu aveau ce da de

278
„Uniunea ComunităŃilor Creştine Baptiste din R.S. România – ConferinŃa pastorilor – RezoluŃie”, Îndrumătorul
Creştin Baptist, an XXXIV, nr. 5-6, 1979, pp. 7-8.
279
Mark Roth, Christian Aid Ministries, http://www.anabaptists.org/places/cam/ acesat 05 septembrie 2009.
 143
mâncare copiilor lor. Cafeaua era tichetul de intrare la medic şi era instrumentul de deschidere a
uşilor în cazul audienŃelor pentru rezolvarea problemelor.
Au fost ajutaŃi de asemenea mulŃi păstori mai săraci care se daplasau la biserici
îndepărtate. Acestora li s-au trimis maşini şi cupoane pentru benzină (care era de asemenea
raŃionalizată). Binefacerea acestor oameni nu va fi cunoscută pe deplin decât în ziua răsplătirii
tuturor lucrurilor. Pentru a prinde ceva din jertfa acestor oameni vezi Anexa C.A.M. (p. 566)
care cuprinde un crâmpei din manuscrisul Silivei Tărniceriu, care va fi publiată curând ca vol.II,
sub titlul Dumnezeu îmi cunoaşte cărările.

2.2.10 Vechiul făgaş

În perioada 20 septembrie – 2 octombrie 1979 are loc la sediul comunităŃilor o nouă serie
de conferinŃe de orientare în care s-au prezentat referatele „A 35-a aniversare a RevoluŃiei de
eliberare socială şi naŃională, antifascistă şi antiimperialistă în Ńara noastră” şi „Doctrina baptistă
despre a doua venire a lui Hristos”. Cu durere trebuie spus că în aceste conferinŃe referatele
doctrinare erau doar un paravan pentru cele „sociale” de îndoctrinare prin care frăŃietatea era
supusă spălării creierului şi manipulării politice. Un pastor în vârstă spunea odată că şedinŃele de
orientare erau „şedinŃe de dezorientare”. Departamentul Cultelor, care mereu era prezent la
acestea, cel puŃin prin împuterniciŃii locali dacă nu chiar prin directorul general sau adjunct, prin
Uniune, implementa în cadrul cultului baptist linia trasată de Partidul Comunist şi dorea să fie în
permanenŃă asigurat că deŃine controlul. La referatele sociale autorităŃile, cu ocazia luărilor de
cuvânt ale fraŃilor, făcea trierea şi îşi însemna pe cei care ar fi avut idei sau atitudini ostile
regimului sau discordante. În cadrul acestor şedinŃe, autorităŃile testau şi pe calea aceasta starea
de spirit a credincioşilor baptişti şi luau apoi, în consecinŃă, măsurile care se cuveneau din
punctul lor de vedere. Şi Uniunea, ca instrument de control şi coercitiv în mâna autorităŃilor,
folosea aceste conferinŃe pentru întărirea autorităŃii ei asupra cultului. Uniunea Baptistă devenise
o anomalie din punct de vedere doctrinar baptist, cea mai înaltă formă de ierarhie cu puteri
absolute peste credincioşi şi care putea să decidă (chiar dacă nu afirma făŃiş lucrul acesta) în
toate problemele bisericii. Uniunea smintea cugetul păstorilor baptişti ai unei întregi naŃiuni. Se
poate vedea un citat din rezumarea seriei de conferinŃe de orientare mai sus menŃionată.

„ConferinŃele de orientare, la care au fost prezenŃi fraŃii din Comitetul Executiv al Uniunii, s-au desfăşurat peste tot,
într-o atmosferă deosebită, evidenŃiindu-se pretutindeni spiritul de pace şi unitate frăŃească, care se manifestă între
păstorii şi diaconii bisericilor noastre precum şi dorinŃa lor fermă de a sprijini conducerea Uniunii în toate problemele
cultice ce îi stau în faŃă. De asemenea, luările de cuvînt, în cadrul acestor conferinŃe, au exprimat ataşamentul
pastorilor, diaconilor şi credincioşilor baptişti faŃă de conducerea înŃeleaptă a statului nostru şi sentimentele de dragoste
faŃă de patria noastră scump, Republica Socialistă România, angajîndu-se cu toŃii prin muncă neobosită, împreună cu
 144
întregul popor român, fără deosebire de naŃionalitate şi credinŃă religioasă, să-şi dea contribuŃia lor la ridicarea patriei
comune, pe cele mai înalte culmi ale progresului şi civilizaŃiei.”280

Se poate observa cu uşurinŃă, pe lângă limbajul derutant şi manipulator, cât de mult

penetrase discursul politic al Partidului Comunist în discursul religios, respectiv oficial baptist.

Perioada anilor 1970-1980 poate fi caracterizată ca fiind perioada cea mai militantă
pentru drepturile şi libertăŃile credincioşilor baptişti. S-au realizat unele lucruri importante,
precum desfiinŃarea reglementării şi renunŃarea la aprobările autorităŃilor pentru botez totuşi
majoritatea îngrădirilor au rămas dar cu o asprime mai temperată. La sfârşitul acestei perioade
zbuciumate dizidenŃa făŃişă a fost înfrântă, majoritatea dizidenŃilor fiind nevoiŃi să părăsească
Ńara. Ca şi o concluzie a acestei vremi este benefică prezentarea a unei duble evaluări sub forma
unui raport al Departamentului Cultelor şi a unui contraraport al SecurităŃii (vezi ANEXA
Raport aspecte culte neoprotestante, p. 571).

În perioada zilelor 15-21 august 1984 (ca un ultim exemplu referitor la conferinŃele de
orientare281), s-au Ńinut în cadrul ComunităŃilor, „ConferinŃele cu pastorii şi diaconii bisericilor
baptiste dedicate marii sărbători naŃionale a poporului român” în care s-a sărbătorit împlinirea a
40 de ani de la eliberarea patriei de sub jugul fascist. În revista Cultului „Îndrumătorul Creştin
Baptist” se relatează: „ConferinŃele cu pastorii şi diaconii au fost prezidate de către fratele Mihai
Huşanu, preşedintele Uniunii la ComunităŃile Baptiste din Timişoara, Arad şi Cluj-Napoca, şi de
către fratele Dr. Vasile Talpoş, secretar general al Uniunii, la ComunităŃile Baptiste din Oradea şi
Bucureşti. ConferinŃa pastorală de la Braşov a fost prezidată de fratele Sandor Kulcsar,
vicepreşedintele Uniunii.”282 Cine era în spatele acestor conferinŃe de orientare? Documentul de
mai jos evidenŃiază implicarea activă a Departamentului Cultelor şi a SecurităŃii.

280
„ConferinŃele de orientare”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXIV, nr. 9-10, 1979, p. 1.
281
Au mai fost şi alte conferinŃe de orientare: în anul 1980, în perioadele 20-28 martie, 17-27 iunie, 23 septembrie,
23 septembrie-2 octombrie; în anul 1982 în perioada 2-31 martie etc.
282
„ConferinŃele cu pastorii şi diaconii bisericilor baptiste dedicate marii sărbători naŃionale a poporului român”,
Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXIX, nr. 7-8, 1984, pp. 1-2.
 145

Revista ”Îndrumătorul Creştin” (asemenea organului „Vestitorul frăŃesc” din URSS),

organul oficial al cultului Baptist, nu mai era revista tuturor baptiştilor, ci era pe deplin revista
proprie a Uniunii şi era la dispoziŃia uniunii tot timpul, publicând toate comunicările şi
dispoziŃiile autorităŃilor de Stat sub masca credinŃei baptiste.283 Astfel „Îndrumătorul Creştin

283
RedacŃia Îndrumătorului Creştin, O lămurire ce se impune, Îndrumătorul Creştin, anul I, nr.1, 1 martie 1946, p.
2.
 146
Baptist” devine un instrument în mâna autorităŃilor pentru exploatarea religiilor, respectiv a
Cultului Baptist. Pentru ilustrare, în 25-26 noiembrie 1981 are loc Adunarea Cultelor din
Republica Socialistă România pentru Dezarmare şi Pace. Pentru eveniment revista „Îndrumătorul
Creştin Baptist” alocă temei acestui eveniment 9 din 28 de pagini ale revistei din care una este
coperta, care conŃine telegrama adresată tov. Nicolae Ceauşescu284 şi 6 pagini şi jumătate din
numărul următor, dintr-un total de 24 pagini.285 La acest eveniment participă din partea Cultului
Creştin Baptist din R.S.R. preşedintele Uniunii fr. Cornel Mara, secretarul general Pavel
Bărbătei, vicepreşedinŃii Traian Grec şi Bela Mike, directorul Seminarului Ioan Bunaciu,
redactorul şef al „Îndrumătorului Creştin Baptist” Ioachim łunea, iar din partea FederaŃiei
Baptiste Europene şi a AlianŃei Baptiste Mondiale, John David Hopper. După cuvântările pe
tema obsedantă a preşedintelui Nicolae Ceauşescu cu privire la dezarmare şi pace Adunarea
adoptă în unanimitate o moŃiune prin care conducătorii religioşi îşi exprimă atitudinea lor de a
contribui la înfăptuirea „măreŃului program de pace, libertate şi bună înŃelegere între oameni şi
popoare, iniŃiat de Preşedintele Nicolae Ceauşescu”; o chemare pentru dezarmare, pace şi bună
înŃelegere între popoare; o telegramă adresată lui Ceauşescu.286 Încă două adunări similare au
avut loc în anii 1984,287 în perioada 21-23 iunie (participă preşedintele Uniunii, Mihai Huşanu,
secretarul general, Vasile Talpoş, directorul Seminarului, Ioan Bunaciu şi redactorul şef la
revistei cultului Ioachim łunea) şi 1985, în perioada 16-18 septembrie (la care participa pe lângă
preşedintele Huşanu, secretarul general Talpoş, redactorul şef łunea, vicepreşedintele Sandor
Kulcsar, preşedinŃii de comunităŃi Ioan Ciocan – Braşov, Samuel Chibici – Bucureşti,
vicepreşedinŃii de comunităŃi Teodor Vereş – Oradea, Dumitru Turcin – Timişoara,
reprezentantul ComunităŃii Arad Mihai Chiu şi vicepreşedintele AlianŃei Mondiale Baptiste Iosef
Horak).288 Obsesia lui Ceauşescu de a primi premiul Nobel pentru pace289 a angrenat pentru
îndeplinirea visului său, care nu s-a realizat niciodată, o întreagă Ńară. Ceauşescu a uzat de orice
mijloc, chiar şi de cel religios, pentru atingerea Ńelurilor sale politice. Pentru a exemplifica
implicarea activă a cultelor în politica comunistă internaŃională se va folosi exemplul întâlnirea
care trebuia să aibă loc în perioada 26-31 ianuarie 1987 la Moscova, unde erau convocaŃi

284
Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXVI, nr. 11-12, 1981, pp. 1-9.
285
Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXVII, nr. 1-2, 1982, pp. 3-9. Alt exemplu, 7 pagini alocate Plenarei
Consiliului NaŃional al Frontului DemocraŃiei şi UnităŃii Socialiste, Plenarei Comitetului Central al OrganizaŃiei
DemocraŃiei şi UnităŃii Socialiste şi Adunării Cultelor din România pentru Dezarmare şi Pace din revista care
prezintă Congresul al 28-lea al Cultului Creştin Baptist din România. Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXIX, nr.
5-6, 1984, pp. 3-9.
286
„Adunarea Cultelor din Republica Socialistă România pentru Dezarmare şi Pace”, Îndrumătorul Creştin Baptist,
an XXXVI, nr. 11-12, 1981, pp. 2-6.
287
„Adunarea Cultelor din România pentru Dezarmare şi Pace”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXIX, nr. 5-6,
1981, pp. 3-5.
288
„Adunarea Cultelor din R.S. România pentru Dezarmare şi Pace”, Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXVI, nr.
11-12, 1981, pp. 3-8.
289
Vezi I.M. Pacepa, Orizonturi Roşii, Bucureşti: Editura Venus, 1992.
 147
conducătorii organelor de stat din Ńările socialiste care se ocupă de problemele cultelor. În adresa
Nr.305/C/1986 către viceprim-ministrul guvernului Ion Dincă, preşedintele Departamentului
Cultelor la acea vreme, Ion Cumpănaşu, aduce la cunoştinŃa acestuia invitaŃia Moscovei şi
anexează un proiect de mandat privind participarea delegaŃiei Departamentului Cultelor. În acest
mandat, pe lîngă prezentarea politicii externe a României de pace, dezarmare şi drepturile
popoarelor de a exista libere şi independente şi îndemnurile de a se lua măsuri practice pentru
dezarmare şi oprirea proliferării nucleare se mai spune că delegaŃia:
„Va releva adeziunea deplină a cultelor din Ńara noastră la politica de pace a României, manifestată prin
participarea tuturor credincioşilor şi a deservenŃilor de cult la acŃiunile pentru pace ale poporului român, cît
şi prin organizarea unor acŃiuni proprii pentru sporirea contribuŃiei cultelor la realizarea acestor deziderate
majore ale omenirii. În context, se vor face referiri la cele trei adunări ale cultelor din România, cu
participarea unor reprezentanŃi de peste hotare, pentru dezarmare şi pace din anii 1981, 1984 şi 1985, cît şi
la faptul că delegaŃii cultelor din Ńara noastră care participă la diferite reuniuni internaŃionale militează
pentru creşterea contribuŃiei cultelor la lupta pentru realizarea dezarmării şi păcii.”290
Adunările acestea din 1981, 1984 şi 1985 au fost adunările în care baptiştii participă activ şi au
fost menŃionate mai sus.

În ziua de 12 aprilie 1984 are loc al 28-lea Congres al Cultului Creştin Baptist din
România, Ńinut la Bucureşti. În cadrul acestuia noua conducere aleasă a fost: preşedinte, Huşanu
Mihai; secretar general, Talpoş Vasile; vicepreşedinŃi, Madar Ioachim şi Kulcsar Şandor;
secretar general adjunct, Trif Ioan; casier, Chiu Mihai. Se ataşează mai jos telegrama trimisă de
noua conducere tov. Nicolae Ceauşescu:

TELEGRAMĂ
EXCELENłEI SALE,
NICOLAE CEAUŞESCU
PREŞEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
BUCUREŞTI
Mult stimate Domnule Preşedinte,
DelegaŃii la Congresul Cultului creştin baptist din Republica Socialistă România, întruniŃi la
Bucureşti, în ziua de 12 aprilie 1984, vă adresează, în numele pastorilor şi credincioşilor baptişti din
întreaga Ńară, un respectuos omagiu împreună cu sentimentele lor de profundă stimă şi recunoştinŃă
pentru neistovita dumneavoastră activitate de aproape două decenii la cîrma destinelor neamului
românesc, pentru tot ceea ce faceŃi în vederea propăşirii patriei noastre libere şi independente.
În climatul fertil de afirmare plenară a personalităŃii umane, de asigurare a unei depline libertăŃi
şi a unei autentice democraŃii creat în Ńara noastră ca urmare a politicii înŃelepte şi clarvăzătoare a
cărui ctitor sînteŃi dumneavoastră, mult stimate domnule preşedinte, Cultul creştin baptist, la fel
ca şi celelalte culte din România se bucură, pentru prima dată în istoria sa de peste o sută de
ani, de o adevărată libertate şi de condiŃii normale pentru exercitarea nestingherită a credinŃei
noastre.
DelegaŃii la congres, exprimînd voinŃa unanimă a pastorilor şi credincioşilor baptişti, vă exprimă
pe această cale sincera gratitudine pentru aceste condiŃii ce ni s-au creat, pentru larga înŃelegere
manifestată faŃă de cultul nostru.
ÎnŃelegem să răspundem la această dovadă de încredere, intensificîndu-ne strădaniile pentru a ne aduce
prinosul, împreună cu întregul popor la edificarea unei Românii moderne, prospere, libere şi
independente.

290
ACNSAS, D 148/3, f. 9-11.
 148
Construindu-şi o viaŃă nouă, sub înŃelepta conducere a Domniei Voastre, poporul român se afirmă
tot mai mult ca un factor activ al păcii şi înŃelegerii între toate popoarele lumii. MăreŃele realizări
ale poporului nostru, constructor al vieŃii noi, sînt chezăşia unui viitor tot mai frumos şi mai
luminos al patriei noastre scumpe, la care credincioşii cultului nostru sînt hotărîŃi să participe
cu tot elanul şi munca lor neprecupeŃită.
În numele pastorilor şi credincioşilor baptişti, vă asigurăm de loialitatea noastră deplină faŃă de
scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România şi vă rugăm să primiŃi, mult stimate domnule
preşedinte, cele mai calde urări de sănătate şi fericire, pentru a conduce ani îndelungaŃi destinele
patriei noastre, spre gloria, prosperitatea şi fericirea poporului român.
PREŞEDINTE, SECRETAR GENERAL
pastor Huşan Mihai dr. Talpoş Vasile291

Noua conducere a Cultului Baptist, ca şi celelalte conduceri anterioare, urmează,

promovează şi militează pentru politica regimului Ceauşescu, atât în Ńară cât şi în străinătate.
Este suficientă prezentarea scrisorii Uniunii Baptiste, scrisă în numele Cultului Creştin Baptist
din România, trimisă Congresului S.U.A., AlianŃei Mondiale Baptiste şi ConvenŃiei de Sud a
Baptiştilor din S.U.A. pentru influenŃarea acestor organisme în favoarea politicii externe a
preşedintelui României şi a blocului comunist. Colonelul Muammar al Gadafi, conducătorul
Libiei socialiste, a început să promoveze o politică ostilă şi teroristă împotriva Ńărilor occidentale
în special Statelor Unite, ceea ce a atras asupra sa un embargou economic internaŃional şi
intervenŃia militară, prin bombardamente, a Statelor Unite. Preşedintele Nicolae Ceauşescu a
condamnat această intervenŃie militară a S.U.A. în Libia. În consecinŃă, conducerea Cultului
Baptist se alătură politicii conducătorului comunist şi militează pentru aceasta pe plan extern şi
trimite o scrisoare către organismele mai sus menŃionate.

Scrisoarea Cultului Creştin Baptist din R.S. România către...

„Împreună cu întregul popor român şi alături de opinia publică iubitoare de pace din întreaga lume,
pastorii şi credincioşii Cultului creştin baptist din R. S. România au luat cunoştinŃă cu mare
îngrijorare şi profundă nelinişte de situaŃia deosebit de gravă care s-a creat în Mediterana ca urmare
a bombardamentelor aviaŃiei americane asupra capitalei Libiei, stat independent şi suveran, membru al
OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.
Această acŃiune constituie o încălcare a normelor de relaŃii între state, a principiilor înscrise în
Cartea O.N.U., punînd în primejdie pacea şi securitatea din această regiune geografică, precum şi din
întreaga lume. O asemenea manifestare de forŃă este cu atît mai de neînŃeles cu cît OrganizaŃia NaŃiunilor
Unite, prin hotărîrea unanimă a membrilor săi, a declarat anul 1986 „Anul InternaŃional al păcii".
Uniunea creştină baptistă, în numele credincioşilor şi pastorilor din R. S. România, împreună cu
întregul popor român, susŃine cu toată hotărîrea Apelul adresat preşedintelui S.U.A. de preşedintele R.
S. România şi sprijină politica realistă, consecventă şi constructivă a preşedintelui Nicolae Ceauşescu
de soluŃionare prin mijloace paşnice a oricăror probleme litigioase în relaŃiile dintre state. Considerăm
că aceasta este unica alternativă raŃională pentru apărarea intereselor păcii şi securităŃii, a muncii şi
creaŃiei popoarelor.
Ca slujitori ai lui Dumnezeu şi ai lui Isus Hristos — PrinŃul Păcii – apărători ai vieŃii, ai liniştei şi
bunei înŃelegeri între oameni, dezaprobăm această acŃiune de violenŃă care nu poate avea nici un fel
de justificări, după cum ne pronunŃăm, totodată, împotriva oricăror acŃiuni de terorism.
Din aceste considerente ne adresăm Congresului S.U.A. cu rugămintea de a-şi exercita întreaga autoritate şi
a determina încetarea acŃiunilor militare împotriva Libiei, respectîndu-se independenŃa şi suveranitatea acestui
stat. Ne exprimăm convingerea că AdministraŃia S.U.A., personal preşedintele Ronald Regan vor acŃiona

291
Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXIX, nr. 5-6, 1984, p. 10.
 149
pentru soluŃionarea pe calea tratativelor, asigurându-se în acest fel pacea în Mediterană, în Europa şi în întreaga
lume.
[ Variantele celelalte: Rugăm conducerea AlianŃei Baptiste Mondiale (/ ConvenŃiei de Sud a baptiştilor
din S.U.A.) să folosească întreaga sa influenŃă atît pe lîngă Congresul S.U.A. cît şi pe lîngă preşedintele
Ronald Reagan pentru a se determina oprirea acŃiunilor militare împotriva Libiei şi să se acŃioneze în
sensul soluŃionării tuturor litigiilor (/ direcŃia soluŃionării problemelor din relaŃiile bilaterale) pe calea
tratativelor, şi a bunei înŃelegeri, potrivit învăŃăturii Mîntuitorului, „FericiŃi făcătorii de Pace".]
Preşedinte
pastor Mihai Huşanu
Secretar general,
Dr. Vasile Talpoş ”292

În luna septembrie a anului 1985 se desfăşoară vizita şi campania de evanghelizare a

evanghelistului american Billy Graham. Aceasta a fost o înlesnire strategică a regimului prin
care dorea să convingă Occidentul de libertăŃile religioase de care se bucură cetăŃenii României
comuniste. Pentru credincioşii simpli, această vizită a fost o mare bucurie şi un prilej de triumf
şi înălŃare duhovnicească. Participarea creştinilor la cuvântările şi predicile lui Billy Graham au
surprins autorităŃile. După aproape 40 de ani de comunism, sentimentul religios şi foamea după
Dumnezeu erau în plină dezvoltare. Pe tot parcursul vizitei sale peste 150.000 de oameni au
venit din toate părŃile Ńării să-l asculte cum predică. Billy Graham a vizitat atât biserici ortodoxe,
catolice, reformate, baptiste şi penticostale, cât şi o sinagogă evreiască. Pe parcursul vizitei sale
a fost în Suceava, Cluj-Napoca, Oradea, Arad, Timişoara, Sibiu, Bucureşti, predicând şi în
bisericile baptiste „SperanŃa” din Arad şi Nr. 2 din Oradea.293 Pe durata vizitei sale, Billy
Graham şi echipa sa au fost însoŃiŃi de reprezentanŃii cultului baptist, Huşanu Mihai, Talpoş
Vasile şi łunea Ioachim.

În data de 21 aprilie 1988 a avut loc cel de-al 29-lea Congres al Cultului Creştin Baptist
din România, Ńinut la Bucureşti, în cadrul căruia s-a ales conducerea nouă a Cultului: preşedinte,
Traian Grec; secretar general, Ion Râncu; vicepreşedinŃi, Busuioc Belciu şi Bela Mike; secretar
general adjunct, Beniamin Poplăceanu; casier, Mihai Chiu.

292
Îndrumătorul Creştin Baptist, an XXXXI, nr. 3-4, 1986, pp. 3-4.
293
Billy Graham in Romania, Minneapolis: World Wide Publications, 1989.
 150

FrăŃietatea baptistă şi-a pus mari speranŃe în schimbările în mai bine pe care le puteau
aduce noile alegeri ale conducerii cultului. S-a încercat să se stea de vorbă în prealabil, în secret
cu cei care aveau să fie aleşi, încă dinainte de Congresul din anul 1977, pentru ca aceşti fraŃi pe
care credincioşii şi păstorii cu gânduri bune pentru lucrarea lui Dumnezeu aveau să-i propună în
fruntea Cultului. Ei sperau ca odată schimbată conducerea coruptă de mai înainte, conducerea
nouă să lupte cu zel pentru cauza şi drepturile bisericilor. Nu ştiau însă de dimensiunea enormă
pe care o avea controlul statului în orice decizie a cultului. Venea o nouă conducere şi la scurt
timp se comportau la fel ca şi cei dinainte. Securitatea şi Departamentul Cultelor nu concepeau
ca închinarea să fie liberă şi nestrunită de stat. Securitatea sonda în preajma alegerilor starea de
spirit a comunităŃii baptiste, lansa zvonuri, discredita pe unii şi-i înălŃa pe cei pe placul ei. Avea
o imensă reŃea de informatori în rândul păstorilor şi diaconilor astfel la orice congres îşi asigura
majoritatea voturilor. Dacă exista vreo alegere neplanificată, spontană lucrurile se reglementau
prin recunoaşterea sau mai bine zis nerecunoaşterea Departamentului. Era întotdeauna
imperativ ca orice conducere de Uniune sau comunitate să fie docilă autorităŃilor. Singurele
comunităŃi problematice, din acest punct de vedere au fost cele de Oradea şi Bucureşti.
Pînă în anul 1989 situaŃia cultului baptist, cu îngrădirile ei şi cu imixtiunile statului în
treburile interne, a rămas în mare neschimbată. O ultimă încercare de schimbare în această
perioadă a fost trimiterea unui memoriu preşedintelui Statului, Nicolae Ceauşescu, întocmit de
 151
către fratele Taloş Vasile (dezbătut şi aprobat în congresul Cultului în 11 şi 12 decembrie şi
depus la Consiliul de Stat pe 13 decembrie 1989), memoriu care într-un fel a fost profetic.
Preşedintele Ńării, „Maiestatea sa este un om muritor şi nu este Dumnezeu şi de aceea nu are putere
peste sufletele nemuritoare ale supuşilor săi”. Iar Dumnezeu a adus căderea dictaturii comuniste la
câteva zile după trimiterea acestui memoriu. Se redă mai jos textul memoriului pentru că el
sumarizează într-o oarecare măsură situaŃia cultului la sfârşitul perioadei comuniste.

DOMNULUI NICOLAE CEAUŞESCU

PREŞEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE
ROMÂNIA

Domnule Preşedinte,
SubsemnaŃii, delegaŃi ai comunităŃilor creştine baptiste, cu mandat permanent pe perioada de trei ani, începînd
cu 1989, la Congresul Cultului Creştin Baptist, forul suprem de conducere şi îndrumare a acestui cult, cu
deosebită consideraŃie, vă adresăm prezentul
M E M O R I U
Cultul Creştin Baptist din R.S.România se organizează şi funcŃionează conform Statutului aprobat prin Decretul
1203/1950, al Prezidiului Marii Adunări NaŃionale.
Cultul Creştin Baptist cuprinde aproximativ 140.000 membri şi aparŃinători, 951 biserici şi biserici-filiale, care sînt
deservite de 135 păstori. În cadrul cultului, în Bucureşti funcŃionează Seminarul Teologic Baptist cu un număr
total de 17 cursanŃi în cei patru ani de învăŃămînt.
Sîntem recunoscători pentru posibilitatea de a ne practica crezul în scumpa noastră patrie, alături de celelalte culte
religioase recunoscute de statul român.
Stimate Domnule Preşedinte,
Vă aducem la cunoştinŃă faptul că prin repetate încălcări ale prevederilor constituŃionale săvîrşite de anumite
organe ale administraŃiei de stat, unele biserici baptiste şi anumiŃi credincioşi baptişti sînt văduviŃi de garanŃii
practice în exercitarea cultului religios şi a libertăŃii de conştiinŃă.
În diferite situaŃii Departamentul Cultelor îşi depăşeşte atribuŃiile ce îi revin în îndeplinirea drepturilor statului de
supraveghere şi control asupra activităŃii Cultului Creştin Baptist ca aceasta să se desfăşoare în cadrul legii şi
săvîrşeşte imixtiuni în viaŃa cultului nostru pe care le considerăm inadmisibile.
Astfel,
l. Nu toŃi credincioşii baptişti se bucură de dreptul la închinare deşi acest drept este garantat prin
ConstituŃie, art.30, "Libertatea exercitării cultului religios este garantată" şi este reglementată în Statutul de
organizare şi funcŃionare al cultului nostru, art.15, "Grupurile de credincioşi mai mici de 20 membri majori
formează o biserică-filială fără a avea personalitate juridică. Ele se vor afilia bisericii celei mai apropiate şi îşi pot
exercita cultul în mod liber şi independent în casa de rugăciune din localitatea respectivă." Potrivit Mărturisirii de
credinŃă baptistă, care face parte integrantă din Statutul aprobat prin Decretul 1203, casa de rugăciune poate să fie
un imobil proprietate cultică sau o simplă cameră dintr-un imobil particular închiriată în acest scop.
Din moment ce Cultul Creştin Baptist este un cult recunoscut în R.S. România considerăm că nu este echitabil ca
unor grupuri de credincioşi baptişti să li se aplice un regim discriminatoriu fiind privaŃi de libertatea de a se închina
în localitatea lor.
Cît priveşte dreptul statutar al credincioşilor baptişti de a se constitui în biserici cu personalitate juridică, atunci
cînd numărul lor depăşeşte 20 membri, acesta este reglementat în art.13 din Statut. Potrivit prin hotărîrea adunării
generale a credincioşilor din localitatea respectivă.

Departamentul Cultelor care autorizează - în condiŃiile legii - funcŃionarea bisericii ca persoană juridică, considerăm
că este chemat a face numai o verificare de legalitate a înfiinŃării, nefiind vorba de o verificare a oportunităŃii
înfiinŃării, ci numai de cercetare a respectării condiŃiilor legale de fond şi de formă cu privire la constituirea bisericii.
 152
Refuzul nejustificat al Departamentului Cultelor de a autoriza funcŃionarea de biserici constituite statutar reprezintă
o nesocotire a garanŃiilor constituŃionale. Prin aceste practici se menŃine o situaŃie în care peste o sută de grupuri de
credincioşi din Ńară sînt văduviŃi de dreptul de a-şi exercita cultul religios.
2. Dreptul statutar al bisericilor de a-şi alege şi angaja personal duhovnicesc (păstori) este îngrădit pe de o
parte de faptul că locurile în Seminarul Teologic Baptist sînt stabilite în mod arbitrar de organe dinafară cultului şi
pe de altă parte, de faptul că Departamentul Cultelor refuză fără motive temeinice să acorde autorizaŃia de
exercitare a slujbei de păstor celor aleşi de biserici în conformitate cu art.27 din Statut, adică a celor care au o
pregătire cît mai aleasă.
Astfel, s-a ajuns ca cele peste o mie de biserici şi filiale să fie deservite de numai 135 păstori. În prezent există 75
posturi vacante, iar în următorii cinci ani se vor pensiona circa 40 păstori.
MenŃionăm că bisericile creştine baptiste nu primesc subvenŃii de la stat. Astfel, Seminarul Teologic Baptist este
întreŃinut prin contribuŃia benevolă a credincioşilor, iar locurile de muncă sînt stabilite de bisericile baptiste în
acord cu organele reprezentative ale cultului.
Solicităm recunoaşterea de către Departamentului Cultelor a păstorilor aleşi în conformitate cu art. 27 din
Statut şi acordarea dreptului conducerii cultului de a stabili numărul de locuri în seminar după nevoile
bisericilor.
3. Departamentul Cultelor exercită un drept nelimitat în ce priveşte recunoaşterea organelor de conducere a
cultului sau a comunităŃilor.
În acest sens Departamentul a acŃionat discreŃionar, refuzînd recunoaşterea unor persoane alese statutar fără a
invoca un motiv temeinic.
Considerăm aceasta o imixtiune neadmisă în viaŃa internă a cultului şi o încălcare a prevederilor
constituŃionale care stabilesc, "Cultele religioase se organizează şi funcŃionează liber" (Art.30).
4. În ultimii ani s-au amenajat şi repetat un număr însemnat de locaşuri de cult.
Sîntem recunoscători autorităŃilor de stat care au arătat înŃelegere în soluŃionarea pozitivă a acestor cazuri.
Cu toate acestea există un număr destul de mare de biserici şi biserici-filiale care nu au locaşuri de cult proprii.
Departamentul Cultelor şi anumite organe locale de stat refuză neîntemeiat dreptul bisericilor de a-şi achiziŃiona
imobilele de cult necesare. În unele cazuri bisericile întîmpină greutăŃi deosebit de mari în obŃinerea autorizaŃiei de
amenajare, reparare sau extindere a locaşurilor de cult existente.
5. Aprobările date de către Departamentul Cultelor de a se tipări Biblii şi literatură religioasă necesară
bisericilor şi slujitorilor duhovniceşti ai acestora sînt cu totul nesatisfăcătoare. Bibliile şi cărŃile religioase de
specialitate tipărite în străinătate, considerăm că sînt confiscate fără discernământul necesar. În acest mod un mare
număr de credincioşi sînt frustraŃi de dreptul la informaŃii de specialitate în domeniul religios.
6. Unii din credincioşii baptişti în unele întreprinderi şi instituŃii sînt şicanaŃi în repetate rînduri, fiind acuzaŃi că
sînt "sectanŃi".
Considerăm că libertatea de conştiinŃă garantată în ConstituŃia Ńării noastre este o componentă majoră a drepturilor
fundamentale ale omului. Noi credem că fiecare om este personal răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru
sufletul şi destinul lui veşnic. Noi susŃinem că omul trebuie să se bucure de libertatea de a avea sau nu o credinŃă
religioasă şi astfel subscriem la prevederea constituŃională din art.30.
Principiile credincioşilor baptişti au fost afirmate încă din anul 1612 de predicatorul baptist Thomas
Helwys, care scria suveranului Angliei următoarele:
"Maiestatea sa este un om muritor şi nu este Dumnezeu şi de aceea nu are
putere peste sufletele nemuritoare ale supuşilor săi. Noi ne rugăm pentru maiestatea sa şi vrem să nu aibă nici o
suspiciune că am fi împotriva sa. Noi vrem să fim cetăŃeni loiali în cele pămînteşti. Religia omului este o problemă
între el şi Dumnezeu. Maiestatea sa nu va răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru sufletul nici unui om şi el nu
poate fi judecător în cele spirituale între Dumnezeu şi om.
LăsaŃi-i pe oameni să fie eretici, turci, evrei sau orice altceva căci problema credinŃei nu stă în puterea pămîntească
să fie judecată şi pedepsită." ConsecvenŃi acestor convingeri baptiste, considerăm că orice altă împlinire a nevoilor
umane, oricît ar fi de lăudabilă, nu este suficientă pentru fericirea supremă şi pacea lăuntrică a omului dacă acesta
nu trăieşte potrivit propriilor sale convingeri despre lume şi viaŃă.
Avînd în vedere faptul că statul socialist are la bază şi militează pentru concepŃia ateistă despre lume şi viaŃă.
ConstituŃia a prevăzut o serie de garanŃii pentru cei ce împărtăşesc concepŃii teiste.
În temeiul art.17 din ConstituŃie, care prevede:
 153
"CetăŃenii Republicii Socialiste România, fără deosebire de naŃionalitate,
rasă, sex sau religie, sînt egali în drepturi în toate domeniile vieŃii economice, politice, juridice, sociale şi culturale.

Statul garantează egalitatea în drepturi a cetăŃenilor. Nici o îngrădire a acestor drepturi şi nici o deosebire în
exercitarea lor pe temeiul naŃionalităŃii, rasei, sexului sau religiei nu sînt îngăduite.
Orice manifestare avînd ca scop stabilirea unor asemenea îngrădiri, propaganda naŃionalist-şovină, aŃîŃarea urii de
rasă sau naŃionale, sînt pedepsite de şi în baza autorităŃii de care vă bucuraŃi în calitate de Preşedinte al Republicii
Socialiste România, vă rugăm să binevoiŃi a da îndrumări tuturor persoanelor din aparatul de stat sau a celor ce
deŃin funcŃii de conducere în întreprinderi şi instituŃii să trateze pe toŃi cetăŃenii Ńării potrivit pregătirii şi competenŃei
lor profesionale, a caracterului lor moral şi a modului în care îşi îndeplinesc sarcinile de serviciu fără nici o
discriminare pe temeiul apartenenŃei religioase.
7. Referitor la ziua de Duminică, noi credem şi mărturisim că este ziua consacrată închinării faŃă de
Dumnezeu a tuturor creştinilor care cinstesc învierea Domnului Isus Hristos.
Considerăm că nerespectarea zilei de duminică, zi de odihnă, constituie atît o piedică în practicarea învăŃăturii
noastre creştine cît şi o cauză a slăbirii unităŃii în viaŃa de familie.
Practica unor întreprinderi sau instituŃii, combătură în presă chiar de domnia voastră, de a obliga pe angajaŃi sub
diferite motive să lucreze duminica continuă în multe cazuri.
Avînd în vedere moştenirea spirituală creştină a poporului nostru, vă rugăm să binevoiŃi a facilita celor ce doresc să
celebreze marile sărbători creştine "NAŞTEREA MINTUITORULUI" şi "ÎNVIEREA DOMNULUI" acordîndu-
li-se în acest scop cîte două zile libere.
Stimate Domnule Preşedinte,
Ca slujitori spirituali ai bisericilor creştine baptiste ne străduim să ne dăm aportul la promovarea unui climat de
înŃelegere între oameni, la sădirea în conştiinŃa credincioşilor a unor principii înalte de moralitate, la cultivarea
respectului faŃă de Ńară şi autoritate, la întărirea familiei şi formarea unei atitudini sănătoase faŃă de muncă.
Urmăm învăŃătura Bibliei care spune: "DaŃi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui
Dumnezeu" şi "RugaŃi-vă pentru binele Ńării, căci fericirea voastră atîrnă de fericirea ei."
MenŃionăm că majoritatea acestor probleme au fost discutate în cadrul Congresului Cultului Creştin Baptist din anii
1977, 1984 şi 1988, că au fost prezentate deseori de conducerea cultului la Departamentul Cultelor fără a primi un
răspuns mulŃumitor.
În aşteptarea rezolvării favorabile a doleanŃelor noastre, vă asigurăm de sincera dorinŃă a noastră şi a tuturor
credincioşilor baptişti de a fi buni cetăŃeni şi de a contribui din plin la înflorirea scumpei noastre patrii.

Ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvinteze cu prosperitate şi pace întreaga noastră naŃiune.294

O situaŃie statistică, din evidenŃele Departamentului Cultelor, cu privire la cultul baptist

pe anul 1989, era după cum urmează: 78.000 credincioşi (în jur de 11.500 fraŃi maghiari), 951 de
lăcaşe de cult, 170 deservenŃi de cult şi 123 cimitire proprii.295 Din totalul credincioşilor 2.583
erau intelectuali.296 În cadrul cultului funcŃionau 22 de case de rugăciune neautorizate.297 La
această situaŃie se specifică faptul ca numerele sunt aproximative întrucât acestea au fost
furnizate de culte. O sinteză a dinamicii cultului baptist pe o perioadă de 20 de ani, respectiv
1968-1988, relevă o creştere numerică de la 55.310 membri în 1968 la 66.940 membri în 1978 şi
la 86.510 membri în anul 1988.298 Între anii 1981 şi 1987 (8 ani) în Cultul Creştin Baptist s-au
tipărit un număr de 25 cărŃi de cult şi doctrină într-un tiraj total de 46.600 de bucăŃi, o carte de
istorie bisericească într-un tiraj de 2.000 bucăŃi, 3 albume/monografii în tiraj de 6.000 şi un

294
Memoriu, arhiva fratelui Taloş Vasile, Bucureşti.
295
ACNSAS, D 148/5, f. 58.
296
ACNSAS, D 148/5, f. 74-75.
297
ACNSAS, D 148/5, f. 78-79.
298
ACNSAS, D 148/5, f. 87-125.
 154
manual/curs în tiraj de 9.800 bucăŃi, deci un număr total de 64.400 publicaŃii (inclusiv cărŃi de
cântări – 6000 cărŃi cântări fără note, 1500 Cântările Evangheliei pe note299 şi biblii).300

2.3 Securitatea şi baptiştii

Nu este scopul lucrării acesteia să descrie Securitatea care deservea regimul comunist
ateu criminal. Aparatul SecurităŃii, modul de operare, metodele şi obiectivele ei au fost descrise
în mod competent de mai mulŃi specialişti în domeniu.301 Aici se vor prezenta mai degrabă felul
în care Securitatea acŃiona contra cultului baptist şi răul care s-a răsfrânt asupra celor care i-au
slujit drept instrumente. Un fost lucrător din cadrul SecurităŃii, care a devenit creştin, mărturisea
cu sufletul cuprins de remuşcări şi durere următoarele: “Eram ateu convins. Credeam că
niciodată nu va cădea comunismul. Eu am luptat împotriva lui Dumnezeu şi atunci m-a prins o
frică şi am spus: Doamne, mai poŃi Tu ierta ceva la mine?... Vedeam acei oameni cum veneau
arzând spre mine şi spuneau «Vreau viaŃa înapoi. Vreau viaŃa înapoi.» Mâini murdare de sânge.
În cadrul bisericilor am pus informatori, am pus oameni care să verifice tot ce se întâmplă în
Adunare. Aceştia erau Iuda Iscarioteanul, oameni plătiŃi din cadrul Ministerului de Interne. Aşa
ştiaŃi dumneavoastră, că sunt fraŃii dumneavoastră, dar departe de a se numi fraŃi, erau Iuda în
Adunare. Şi omul acesta era plătit bine ca să facă lucrarea aceasta. Iar dacă mai sunt, Domnul
să-i binecuvânteze, să se întoarcă la Dumnezeu cât încă mai este vreme. Să nu rămână un
trădător al lui Isus, ci să facă un legământ cu Dumnezeu. Poate şi astăzi urmăream iarăşi creştini,
poate şi astăzi puneam la cale o altă crimă.”302
Cultul Baptist, fiind un cult neoprotestant cu legături doctrinare şi frăŃeşti cu bisericile
baptiste din Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Germania şi FranŃa în deosebi, era
suspectat de activităŃi ostile statului, care aveau drept scop subminarea autorităŃii şi regimului
comunist. În virtutea acestei percepŃii s-au luat măsuri ca baptiştii să fie supravegheaŃi vigilent.
Erau supravegheate bisericile, casele de rugăciune şi casele credincioşilor unde aveau loc
întruniri. Se Ńineau sub observaŃie locuinŃele credincioşilor, uneori erau instalate tehnici
299
AUBCBR, „Raportul Comitetului Uniunii ComunităŃilor Creştine Baptiste din România”, N001, f. 479-495.
300
ACNSAS, D 148/5, f. 136-138.
301
Vladimir Tismăneanu, Raport final, Bucureşti: CADCR, 2006; Oprea Marius, Banalitatea răului: O istorie a
SecurităŃii în Documente 1949-1989, Bucureşti: Polirom, 2002; Florica Dobre, et al, Trupele de Securitate (1949-
1989), Bucureşti: Nemira, 2004; Christopher Andrew, Vasili Mitrokhin, The Sword and the Shield, New York:
Basic Books, 2001; Silviu B. Moldovan, Partidul Securitatea şi Cultele 1945-1989, Bucureşti: Nemira, 2005;
Florica Dobre, coordonator, Securitatea, Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2006; Cristian Troncotă, Istoria
serviciilor secrete româneşti. De la Cuza la Ceauşescu, Bucureşti: Editura Ion Cristoiu S.A., 1999; Troncotă, Istoria
SecurităŃii regimului comunist din România. 1948-1964, Bucureşti, 2003; Troncotă, Duplicitarii. O istorie a
Serviciilor de informaŃii şi Securitate ale regimului comunist din România. 1965-1989, Bucureşti: Ed. Elion, 2003.
Troncotă, TorŃionarii: istoria instituŃiei securităŃii regimului comunist din România (1948-1964), Bucureşti: Ed.
Elion, 2006; Denis Deletant, Ceauşescu and the Securitate Coercion and Dissent in Romania, 1965-1989, Armonk:
M.E. Sharpe, 1995; Deletant, Communist Terror in Romania, New York: St. Martin’s Press, 1999.
302
Forumul Civic Creştin, Centenarul Richard Wurmbrand-Atheneul Român, Bucureşti, 24 martie 2009.
 155
operative de ascultare; credincioşii erau supravegheaŃi la locul de muncă, la locul de satisfacere a
serviciului militar, la şcoală. Prioritatea numărul unu era supravegherea contactelor cu cetăŃenii
străini, care erau percepuŃi ca emisari şi spioni ai imperialiştilor. Deşi aceste priorităŃi păreau să
contribuie la siguranŃa statului, totuşi în practică Securitatea era un organism al ideologiei
comuniste care conştient sau inconştient dorea suprimarea cultelor neoprotestante, respectiv şi a
cultului baptist. Pentru a-şi realiza scopurile, Securitatea a urmărit crearea unei gigantice reŃele
informative, infiltrate la toate nivelele cultului baptist, de la membru simplu, membru în comitet,
diacon, păstor, membru în conducerea comunităŃii zonale, până la membrul în conducerea
Seminarului sau a Uniunii Baptiste. Atunci când s-a înŃeles că Biserica nu poate fi distrusă, s-a
hotărât ca aceasta să fie exploatată şi înhămată la planurile şi scopurile regimului ateu comunist.
Securitatea acŃiona atât direct, făŃiş, prin arestări, interogatorii, avertismente, intimidări etc., cât
şi prin Departamentul Cultelor, MiliŃie şi autorităŃile locale (consilii populare, conducerea pe
linie de partid, sindicate). Securitatea atrăgea sau constrângea în colaborare atât persoanele care
erau în pragul de a deveni membri ai cultului, cât şi acele persoane care se bucurau de
popularitate în mijlocul credincioşilor, aveau autoritate şi perspective de afirmare în poziŃiile de
conducere din cult. De asemenea se punea accent pe recrutarea studenŃilor de la Seminarul
Teologic Baptist din Bucureşti care aveau să devină păstori şi mai apoi să fie promovaŃi în poziŃii
de conducere, unde serveau ca „instrumente în politica de influenŃare” a cultului baptist.303 După
încercările de recrutare, majoritar nereuşite, în rândul credincioşilor zeloşi şi dedicaŃi vieŃii
creştine, adeseori folosindu-se o brutalitate excesivă, în perioada incipientă a SecurităŃii
comuniste, aceasta a recurs la recrutarea informatorilor pe fond patriotic sau de compromisuri
dogmatice sau morale în rândurile celor care erau mai puŃin „fanatici” sau „bigoŃi”. În
prospectarea viitorilor recrutaŃi trebuia „să se evite pe cât posibil elementele fanatice, bigote ori
care deŃin funcŃii de conducere în unele secte ilegale, căci, de regulă, acestea refuză
colaborarea”; organele trebuiau să-şi îndrepte atenŃia spre „persoane care privesc realist situaŃia
cultului sau sectei respective, dovedesc ataşament faŃă de patrie.”304 Unde nu se reuşea
recrutarea se trecea la compromiterea, discreditarea, izolarea sau chiar anihilarea persoanei sau
grupării percepute ca ostilă regimului de democraŃie populară. De asemenea, Securitatea nu
cruŃa pe nimeni. Chiar şi cei care au fost instrumentele ei de nădejde (surse „verificate”,
„sigure”), atunci când situaŃia cerea, erau discreditaŃi, compromişi, tracasaŃi fără menajamente.
Se poate observa din documentele SecurităŃii cum aceasta strecura zâzanie între informatori şi
lansa zvonuri calomnioase chiar la adresa acestora. Cei care au intrat în dialog cu Securitatea au
fost ca şi Eva în Grădina Edenului, până la urmă au muşcat şi au suportat consecinŃele, căci

303
Elis Neagoe-Pleşa, Liviu Pleşa, „Cultele neoprotestante din România în perioada 1975-1989”, Partidul,
Securitatea şi Cultele 1954-1989, Bucureşti: Nemira, 2005, pp. 369-373.
304
ACNSAS, D 150, f. 15.
 156
promisiunile, angajamentele şi aparenta bunăvoinŃă a SecurităŃii s-au dovedit doar minciună.
Din cercetarea întreprinsă s-a constatat că persoanele care erau informatori aveau şi dosar de
urmărire informativă, iar după ce erau recrutaŃi, exista o perioadă în care li se întocmea un dosar
de verificare.
MiliŃia era de asemenea un organ al SecurităŃii şi în acelaşi timp un paravan pentru
activitatea acesteia. Securitatea trasa sarcini lucrătorilor de miliŃie cum să procedeze în cazul
cultelor neoprotestante. Dintr-un document intitulat „Activitatea desfăşurată de unele elemente
ostile sub acoperirea preocupărilor religioase. Sarcinile lucrătorilor de la posturile de miliŃie
comunale pentru prevenirea şi contracararea acestei activităŃi” se pot desprinde următoarele
aspecte:
 Însăşi activitatea normală specifică cultului, viaŃa de credinŃă, legăturile normale
creştineşti, convingerile religioase şi procurarea literaturii de cult erau percepute şi
suspectate ca fiind dăunătoare regimului.
„Totodată trebuie să menŃionăm că, datorită caracterului retrograd, mistic, antiştiinŃific al dogmelor unor
culte şi secte, anumiŃi deservenŃi ai acestora, precum şi unii credincioşi refuză să primească binefacerile
cuceririlor ştiinŃei şi tehnicii contemporane ale noii orînduiri, acceptînd şi însuşindu-şi însă tot sau aproape
tot ce vine din Occident din partea propagandei cercurilor şi organizaŃiilor religioase, reacŃionare,
anticomuniste.
Activitatea mistico-religioasă legală desfăşurată de unele culte şi secte, legăturile secrete care există între
unii dintre conducătorii acestora ori alte elemente fanatice cu organizaŃii religioase, ostile comunismului şi
Ńării noastre din exterior, introducerea, multiplicarea şi difuzarea unor materiale mistice şi ostile în rîndul
credincioşilor, constituie elemente care favorizează apariŃia unor idei şi manifestări duşmănoase sub
acoperirea cultică şi sectantă.”
 Lucrătorii de miliŃie aveau sarcina de a supraveghea informativ locurile, mediile şi
categoriile de persoane implicate în activităŃi religioase care se realiza cu ajutorul
„reŃelei informative, prin folosirea judicioasă a celorlalte mijloace şi metode de muncă
specifice organelor de securitate şi miliŃie (verificări, controale, investigaŃii, observare
directă, pînde etc.) şi prin culegerea nemijlocită de informaŃii de către lucrătorii
posturilor de miliŃie comunale.”
 Principalele locuri avute în obiectiv erau casele de rugăciuni, locuinŃele sau locurile de
muncă ale credincioşilor activi, pentru a depista adunări clandestine, multiplicarea şi
depozitarea de literatură, aparate sau materiale necesare multiplicării, şi locurile unde îşi
petreceau studenŃii teologi vacanŃele.
 Erau Ńinta supravegherii cei care ascultau posturi de radio anticomuniste; cei care aveau
legături cu străinătatea; cei care promovau sau plănuiau emigrarea în străinătate.
 Se considerau necesare SecurităŃii informaŃiile cu privire la deplasările şi legăturile
„elementelor cultice suspecte”, starea de spirit din rândul credincioşilor, intenŃiile de
 157
protest sau plângere, locurile posibile de depozitare a materialelor religioase, vizitatorii,
abaterile de la prevederile legale etc.
Lucrătorii de miliŃie trebuiau să acŃioneze sub directa îndrumare a ofiŃerului de securitate şi să-l
sprijine pe acesta în luarea de măsuri împotriva elementelor percepute duşmănoase.305

2.4 Coloana a V-a baptistă şi relaŃii externe

Pe plan extern, Securitatea avea la dispoziŃie atât DirecŃia I cât şi Serviciul D, şi unităŃile
militare specializate UM 0544/201 şi UM 0544/255 prin care se luau măsuri de infiltrare în
cercurile conducătorilor organizaŃiilor baptiste internaŃionale ca, AlianŃa Mondială Baptistă,
FederaŃia Europeană Baptistă, precum şi AsociaŃia Bisericilor Române Baptiste din Statele Unite
şi Canada. Pe de o parte Securitatea acŃiona pentru a contracara şi combate acŃiunile percepute
ostile statului (de genul celor care demascau lipsa de libertăŃi religioase şi persecuŃiile), pe de altă
parte acŃiona pentru influenŃarea pozitivă (în favoarea regimului comunist românesc), fie că era
vorba de statutul naŃiunii celei mai favorizate, fie că era vorba de promovarea politicii guvernului
român peste hotare. De asemenea, la indicaŃiile conducerii de stat, Securitatea a înregimentat în
serviciile ei un număr semnificativ de oameni din diaspora românească. Ioan Mihai Pacepa, în
cartea sa Orizonturi Roşii, relata următoarele:
„În viziunea lui Ceauşescu, cea de-a cincea coloană a jucat un rol foarte important în portretizarea lui
Hitler în lumea întreagă ca un conducător de excepŃie. Acesta este motivul pentru care Ceauşescu vroia că
aibă propria lui Coloană a cincea, o armată de emigranŃi simpatizanŃi aflaŃi în Ńările din Vest. El îi
consideră pe toŃi emigranŃii români cetăŃeni ce cad sub incidenŃa legilor României, fiind obligaŃi să
promoveze, să apere şi să susŃină politica Bucureştiului, întocmai cum gîndea şi făcea Hitler. În concepŃia
lui Ceauşescu, Biserica Ortodoxă Română trebuia să pătrundă în sufletele şi gîndurile emigranŃilor,
întocmai cum microfoanele, cenzurarea presei şi agenŃii de securitate făceau cu populaŃia din Ńară. De
aceea a ordonat să fie trimişi în străinătate preoŃi, care erau de obicei ofiŃeri DIE sau simpli agenŃi deosebit
de bine acoperiŃi, să aibă grijă de bisericile emigranŃilor şi de congregaŃiile acestora, să-i îndoctrineze şi să
le aducă în mod tacit organizaŃiile sub controlul Bucureştiului. În noua Coloană a cincea românească, ce
urma să fie creată la începutul anilor ’70, nu întrevedea numai un instrument foarte folositor în
comploturile împotriva Vestului, ori răspînditorii unor zvonuri şi dezinformări. Pentru el şi pentru Elena
Ceauşescu, se presupunea că trebuie să fie şi un fel de oglindă vie, care să le prezinte feŃele radioase în
Vest.306
Acest lucru era o realitate şi pentru comunităŃile de baptişti din Statele Unite. În revistele
„Creştinul” şi „Luminătorul” de multe ori, „chipul” lui Ceauşescu şi regimul comunist din
România erau prezentate în mod luminos.307 Câteva din relatările lui Pacepa creează o mică
fereastră prin care se poate vedea modul în care lideri baptişti români din diaspora erau folosiŃi
de către Ceauşescu şi Securitate. Se prezintă câteva paragrafe şi apoi se vor face câteva corelări
cu alte documente.

305
ACNSAS, D 150, f. 5-20.
306
I.M. Pacepa, Orizonturi Roşii, Bucureşti: Editura Venus, 1992, p. 328.
307
Creştinul, nr.3, 1979, p. 2, 12; Luminătorul, nr. 11, 1972, p. 2; nr. 5, 1978, p. 5 etc.
 158
„ - Bine, bine. La fel ca şi mine, a replicat Ceauşescu. Acum s-ar putea să mergem din nou la biserică
dacă e nevoie. Nu aici – în America, a rîs Ceauşescu. Am citit dosarul tău despre Carter că e bun prieten
cu predicatorul baptist. Nu-mi pasă cum faci, dar trebuie să găseşti o modalitate de a rezolva problema
asta.
Ceauşescu a subliniat că predicatorul trebuie convins să-i vorbească lui Carter despre România în fiecare
zi – că în România nu sînt bogaŃi şi săraci, nici regi şi cerşetori, ci numai oameni liberi”...308 (Accentuările
aparŃin autorului.)

În subcapitolul DEZINFORMARE „BAPTISTĂ” PENTRU CARTER se spune:

„Baza ne informează că „Arsene”, un vechi şi devotat agent, care este acum un cleric cu rang înalt în
biserica baptistă din Statele Unite, a avut posibilitatea să vorbească cu confesorul lui Carter în diferite
ocazii.309 ...
Baza raportează că, la ultima lor întîlnire, agentul i-a dat confesorului lui Carter o scrisoare de la „un grup
de pastori baptişti”, în care se vorbeşte despre libertatea religioasă şi de cult de care s-au bucurat în
România, în opoziŃie cu situaŃia din toate celelalte Ńări comuniste, accentuînd pe autentica respectare a
drepturilor omului pentru poporul român.
- Asta-i scrisoarea mea.
- Da, tovarăşe. Aceasta este scrisoarea pe care mi-aŃi dictat-o dumneavoastră. Serviciul de dezinformare
doar a pus semnăturile clericilor pe ea.
- Astea-s veşti bune, a exclamat Ceauşescu, uitîndu-se în sfîrşit la mine. Dă-mi telegrama.310

„Ar trebui să cultivăm filiera asta, ca să-i băgăm o dată în cap lui Carter că România este cu tot altfel. Că la
noi comunismul nu este pe stil sovietic ci occidental. Că noi nu negăm valorile Vestului – noi le respectăm.
Dacă vrea el drepturile omului, hai să-i dăm drepturile omului.”311 (Accentuările aparŃin autorului.)

Câteva dintre figurile proeminente baptiste din slujba SecurităŃii pot fi distinse corelând
următoarele documente referitoare la vizita lui Ceauşescu în Statele Unite în anul 1978:

„În seara aceea, mai mult de 200 de emigranŃi români au fost „invitaŃi” să se întîlnească cu Ceauşescu la
Ambasada României. Cu puŃine ore înainte le dădusem celor de la Serviciul Secret al Statelor Unite o listă
cu numele lor. Această listă nu era altceva decît o citare unică a agenŃilor DIE din Statele Unite şi
Canada, puşi la un loc. Printre ei se aflau membri ai unor diferite biserici şi culte, reprezentanŃi ai
unor organizaŃii de emigrare luate sub control de DIE, precum şi preşedintele organizaŃiilor de
emigrare create şi finanŃate de DIE. Doisprezece oameni au luat cuvîntul, lansînd discursuri de
mărire, de ridicare în slavă, iar patru dintre ei erau feŃe bisericeşti. În conformitate cu cele spuse de
Florea, numai unul dintre elogiatori nu era agent DIE.”312 (Accentuările aparŃin autorului.)

Revista „Luminătorul” prezintă şi ea acest eveniment, inclusiv recepŃia de la Ambasada

României.

308
I.M. Pacepa, Orizonturi Roşii, Bucureşti: Editura Venus, 1992, p. 176.
309
Ibidem, p. 254.
310
Ibidem, p. 255.
311
Idem, p. 255.
312
I.M. Pacepa, Orizonturi Roşii, Bucureşti: Editura Venus, 1992, p. 329.
 159

Diaspora era şi Ńinta dezinformărilor cu privire la evenimentele din cadrul cultului baptist din
România. Informatorii „MIHU” şi „PROFESORUL” trimit o scrisoare de dezinformare:
160
 161

313

RelaŃiile externe ale Uniunii baptiste erau aduse la cunoştinŃa SecurităŃii, aprobate şi patronate de
aceasta. O citire atentă a următorului document va revela scopul influenŃării pozitive a unor
personalităŃi baptiste de peste hotare.

313
Arhiva personală, copii.
162
163
164
 165

314

314
ACNSAS, D 174/1, f. 79-82.
 166
Informatorii SecurităŃii folosiŃi pe plan extern, contribuiau printre altele şi la încunoştiinŃarea
organelor cu privire la activitatea celorlalŃi membri din delegaŃiile care participau la evenimente
religioase internaŃionale. Ei erau instruiŃi să iniŃieze şi să dezvolte legături cât mai numeroase cu
ceilalŃi participanŃi, cu precădere cu cei care proveneau din Ńările capitaliste, să culeagă
informaŃii cu privire la aceştia – activităŃile lor, zona şi capacitatea lor de influenŃă, poziŃiile şi
atitudinile lor cu privire la politica României etc. – şi să informeze ulterior Securitatea. De
asemenea ei erau instruiŃi să contrainformeze/dezinformeze străinătatea cu privire la realităŃile
din Ńara noastră (aceasta pe un fond de patriotism). În felul acesta, cei care culegeau aceste
informaŃii şi propagau „legendele” (contrainformaŃiile) SecurităŃii contribuiau activ la acŃiunile
necurate ale regimului pe plan extern.315

2.5 Informatorul baptist

Pentru perceperea trecutului baptist din perioada comunistă este necesară şi tratarea
subiectului colaborării baptiştilor cu Securitatea. Este dificil pentru cei care au făcut acest pact
cu regimul ateu să realizeze răul care s-a făcut prin ei şi răul care s-a produs în ei. Sentimentul
vinovăŃiei a fost erodat de-a lungul anilor, încât reacŃia celor mai mulŃi este doar de frustrare,
negare, justificare şi amnezie. George Orwell descrie poate cel mai bine schilodirea sufletească
ce a avut loc în cel care a căzut de acord să se pună în slujba SecurităŃii.
„Te vom zdrobi până la punctul când nu mai este întoarcere. łi se vor întâmpla lucruri din care
niciodată nu-Ńi vei mai reveni, chiar dacă ai trăi o mie de ani. Nu vei mai fi niciodată capabil de
simŃămintele omeneşti obişnuite. Totul va fi mort în tine. Nu vei mai fi niciodată capabil de dragoste,
sau de prietenie, sau de bucuria de a trăi, sau de a râde, sau de a fi curios, sau curajos, sau de
integritate. Vei fi găunos. Te vom stoarce până la completă golire şi apoi te vom umple cu noi înşine.”316
(Accentuarea aparŃine autorului.)

Totuşi, chiar şi dintr-o astfel de situaŃie Dumnezeu are putere să răscumpere. „VeniŃi totuşi să ne
judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada, de
vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.” (Isaia 1:18)

Există o mare anomalie în societatea românească şi anume că Biserica se ridică împotriva

deconspirării. Ea, care ar trebui să fie prima pentru aducerea lucrurilor la lumină, pentru arătarea
adevărului. Conducerea Uniunii Baptiste, aleasă la Congresul din mai 2007, a depus o plângere
la CNSAS (Consiliul NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii) prin care solicită revocarea
acreditării autorului în calitate de cercetător la CNSAS. Biserica Ortodoxă la rândul ei încearcă
să discrediteze încercarea de deconspirare a ierarhilor. Într-un articol din publicaŃia CredinŃa
Străbună se afirma că „CNSAS nu poate să evalueze în mod nepărtinitor şi nepartinic activitatea

315
Carmen Chivu-DuŃă, Cultele din România între prigonire şi colaborare, Iaşi: Polirom, 2007, pp. 44-45.
316
Eric Blair, George Orwell, 1984, Hecho Westford: Plume, 1983, p. 211.
 167
clericilor ortodocşi din timpul dictaturii comuniste”.317 Acest lucru este adevărat, dar în ce sens.
CNSAS, neavând drept etalon învăŃătura Scripturii, întotdeauna în verdictele sale va fi mai
îngăduitor decât Scriptura, va da circumstanŃe atenuante. Cuvântul lui Dumnezeu îi judecă mai
aspru pe cei care au vândut pe fraŃi. Cine a făcut aceasta unuia dintre neînsemnaŃii credincioşi,
l-a vândut pe însuşi Christos. CNSAS putea da un verdict uşor: a făcut sau nu a făcut poliŃie
politică. Biblia dă un verdict mai greu. „Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este rânduit.
Dar vai de omul acela prin care este vândut El.” (Luca 22:22) „Cine nu-şi ia crucea lui şi nu
vine după Mine, nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaŃa, o va pierde şi cine îşi va
pierde viaŃa pentru Mine, o va câştiga.” (Matei 10: 38-39) (Accentuările aparŃin autorului.)
Oamenii judecă în raport cu legile, Dumnezeu judecă în raport cu gândurile şi străfundurile
inimii.
Dacă în viaŃa cotidiană, în domeniul laic, lumea doreşte mult să afle adevărul şi să fie
expusă public minciuna politică, să fie demascaŃi hoŃii şi tâlharii, numele criminalilor se află pe
primele pagini ale ziarelor, corupŃii sunt înfieraŃi, delapidările, înşelăciunile şi escrocheriile sunt
dezvăluite, oamenii sunt demascaŃi în viciile şi aventurile lor imorale etc. – gem zilnic ziarele de
povara acestor lucruri – şi nimeni nu protestează, atunci cum se face că în domeniul deschiderii
dosarelor celor care au colaborat cu Securitatea, ANSPDCP (Autoritatea NaŃională de
Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal) şi Avocatul Poporului face
recomandarea CNSAS-ului ca pentru verificarea dosarelor personale ale celor care au colaborat
cu Securitatea să se ceară acordul persoanei vizate? Aşa cum afirma Stejărel Olaru, Directorul
general al IICCR (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România) încă din anul
2006, legea CNSAS-ului a fost schilodită de-a lungul anilor aşa încât cu greu se mai poate
ajunge la adevăr.318 Când se va face lumină în acest fel? Oare în domeniul, în modul acesta, s-ar
ajunge vreodată la condamnarea vreunei infracŃiuni? Fosta Germanie de Est, acum reunită cu
jumătatea de vest, a făcut publice toate dosarele, iar acum lucrează la recuperarea documentelor
care au fost rupte în bucăŃele, pentru a le putea pune la dispoziŃia publicului şi pe acestea! Dacă
este un rău şi un bine, atunci trebuie să condamnăm răul şi să slăvim binele. Dacă colaborarea cu
Securitatea şi trădarea semenilor au fost lucruri bune, să le slăvim, iar dacă au fost rele, să le
condamnăm. A fost colaborarea păstorilor baptişti cu Securitatea şi organele de stat reprimatoare
un lucru bun? Nu se poate băga capul în nisip şi să ne facem că nu ştim şi să aşteptăm timpul şi
uitarea să rezolve lucrurile. Acestea nu sunt soluŃii lucide sau responsabile. Însuşi Nikita
Hruşciov, un mare ateist şi cap al PCUS, la gândul responsabilităŃii în faŃa celor care au suferit

317
Biroul de presă al Patriarhiei Române, „CNSAS nu poate să evalueze în mod nepărtinitor şi nepartinic activitatea
clericilor ortodocşi din timpul dictaturii comuniste”, CredinŃa Străbună, nr.11, 2007, pp. 1, 3.
318
Institutul de Investigare a Crimelor comunismului în România, De ce trebuie condamnat comunismul, vol.I, Iaşi:
Polirom, 2006, pp. 9-10.
 168
pe nedrept sub regimul lui Stalin, spune: „Iată de ce suntem obligaŃi să mărturisim totul
delegaŃilor despre felul cum a fost condus partidul în acei ani […] Cum să pretindem că n-am
ştiut ce s-a întâmplat? Noi ştim că în Partid domnea represiunea şi arbitrarul, şi trebuie să
spunem la Congres ceea ce ştim. […] În viaŃa celui care a comis o crimă vine o vreme în care
mărturisirea îi asigură indulgenŃa, dacă nu iertarea.”319 (Accentuările aparŃin autorului.)
Vladimir Tismăneanu spunea în raportul său,
„Câteva cuvinte despre responsabilitate şi vinovăŃie pentru tot ce s-a petrecut în cei 45 de ani de comunism
în România. Ele sunt, în primul rând, ale sistemului comunist care a însângerat şi oprimat multe milioane
de oameni, peste tot în lume unde a avut puterea. Dar ele mai sunt şi individuale, ale căpeteniilor
comunisto-securiste care au elaborat şi pus în practică ordinele oprimatoare. Toate acestea trebuie
cunoscute, asumate şi condamnate. Pentru Istorie, pentru un prezent şi un viitor mai curat. Aşa cum
bolnavii trebuie să-şi cunoască boala şi să şi-o trateze.
320
Eventual, chirurgical.”

Pentru o viaŃă spirituală normală a bisericii baptiste este nevoie de rezolvarea trecutului.
Acest lucru este necesar şi în societate. Este nevoie imperativă de transparenŃă, de a spune
lucrurilor pe nume. Numai aşa cei care vor veni vor şti binele şi răul şi vor învăŃa că ideile şi
faptele fiecăruia au consecinŃe. Deci pentru a putea rezolva trecutul este nevoie să discernem ce
a fost bine şi ce a fost rău. Pentru a facilita într-o oarecare măsură înŃelegerea răului care s-a
făcut, se va aborda în continuare subiectul informatorului.
Mihai Albu, în cartea sa intitulată Informatorul, arată desluşit că Securitatea fără ajutorul
colaboratorilor „nu ar fi avut un impact atât de mare şi un control atât de strict asupra
românilor”.321 Se pare că omul laic, în ziua de azi, are mai mult discernământ în privinŃa
colaborării cu Securitatea decât feŃele bisericeşti, mai ales în ce priveşte dimensiunea spirituală a
acestei legături tenebroase. «Considerăm că o mare parte din tragedia poporului român sub
comunişti (şi Securitate) a fost provocată de colaborarea celor mulŃi şi neştiuŃi cu organele de
represiune, indiferent care a fost motivaŃia ce a stat la baza acestui „pact cu diavolul”.»322
(Accentuările aparŃin autorului.) Mihai Albu descrie în detaliu modul de recrutare, criteriile de
selecŃie, aportul şi impactul informatorului. Ceea ce interesează lucrarea de faŃă este vinovăŃia,
răul care s-a produs. Se doreşte o clarificare a lucrurilor, întrucât nimeni până acum, din
rândurile credincioşilor baptişti, nu a recunoscut vinovăŃia, ci doar atunci când au fost expuşi
s-au dezvinovăŃit, şi-au justificat faptele şi au afirmat că nu au făcut vreun rău cuiva. „Nu este
exclusă posibilitatea ca persoana să refuze recrutarea, dar să accepte aceste «contacte» periodice
sau ocazionale cu ofiŃerul, în scopul oferirii unor informaŃii verbale.”323 Chiar şi cei care au

319
Stephane Courtois, ed., „Crimele comunismului”, Cartea neagră a comunismului, Bucureşti: Humanitas, 1998,
pp. 28-29.
320
Vladimir Tismăneanu, Raport final, Bucureşti: CADCR, 2006, p. 166.
321
Mihai Albu, Informatorul, Iaşi: Polirom, 2008, p. 10.
322
Ibidem.
323
Carmen Chivu-DuŃă, R. Vasilescu, Dosarele SecurităŃii, Studii de caz, Iaşi: Polirom, 2007, p. 87.
 169
refuzat să semneze un angajament, dar care au acceptat să se întâlnească cu organele SecurităŃii
şi să ofere informaŃii, sunt la fel de vinovaŃi ca şi cei care au semnat angajamentul. Pentru
ilustrarea acestui lucru este necesară citarea în extenso a lui Albu.
„Faptul că nu se semna nimic şi nu consemna personal aceste informaŃii contribuia la crearea unei aparenŃe
de «nevinovăŃie», persoana care dădea informaŃiile simŃindu-se cu o conştiinŃă mai puŃin încărcată. Nu
rareori se ajungea la stabilirea unor relaŃii amicale cu ofiŃerul de legătură. Totuşi, aceste informaŃii erau
sintetizate de ofiŃer, ulterior întâlnirii, sau erau transcrise de pe benzile de interceptare a convorbirilor
telefonice, în cazul în care contactarea era telefonică.
Această metodă a SecurităŃii, mult mai insinuantă şi, uneori, mai eficientă decât o recrutare sau o urmărire,
îşi relevă abia acum importanŃa. Rolul pe care l-a jucat în munca de culegere de informaŃii este unul major,
deoarece, pe parcursul acestor contactări, se obŃineau adesea informaŃii importante prin care se puteau
schimba destinele unor oameni sau, în cele mai fericite cazuri, persoana contactată, conştientă de poziŃia
sa, încerca să ajute alŃi oameni folosindu-se de aceste discuŃii. Unele persoane aflate în contact şi care
aveau un anumit statut social erau folosite de către Securitate pentru a exercita o influenŃare pozitivă asupra
altor persoane urmărite de Securitate.
Ceea ce trebuie să reŃinem din această expunere este faptul că, indiferent dacă informaŃiile au fost date
în scris sau verbal, în cadrul unei colaborări oficiale sau nu, acestea au avut o mare importanŃă în
munca SecurităŃii. Poate tocmai din acest motiv contactarea reprezintă o situaŃie aparte. Uneori, dacă
persoana contactată dovedea «receptivitate» la întrebările şi sugestiile ofiŃerului, i se putea propune să
colaboreze mai organizat şi secret cu Securitatea.”324 (Accentuările aparŃin autorului.)

Trebuie să fie clar, odată pentru totdeauna, că furnizarea de informaŃii SecurităŃii, chiar dacă
acestea erau oferite fără patimă, sintetic, realistic, fără rea intenŃie, contribuia ca şi rotiŃă în
angrenajul diabolic al SecurităŃii. Carmen Chivu-DuŃă, specialist în aceste probleme, afirmă fără
echivoc acest lucru. „Notele informative nu rămâneau fără consecinŃe. De cele mai multe ori,
persoana la care se făcea referire în notă era luată în urmărire într-o formă sau alta, chiar şi
numai pentru a se verifica informaŃia respectivă. De aceea, este absurd ceea ce afirmă astăzi
foştii colaboratori, susŃinând că au făcut numai bine. Simpla menŃionare a unui nume era
de ajuns pentru a provoca un adevărat calvar persoanei în cauză.” 325 (Accentuările aparŃin
autorului.) Şi fratele Wurmbrand accentuează acelaşi lucru când relatează despre dorinŃa sa de a
se apropia de cei care au colaborat cu Securitatea, cu siguranŃă cu scopul de a-i ajuta să se pună
în rânduială cu Dumnezeu şi cu fraŃii. „Am reuşit să mă apropii de foştii colaboratori care
produseseră atâtea dureri, atât fraŃilor cât şi bisericilor. Ei consideraseră că era normal să
informeze autorităŃile de tot ce se petrecuse în biserică: fiecare cuvânt spus, fiecare decizie luată.
Nu s-au gândit la consecinŃele care-i aşteptau pe cei pârâŃi de ei.” „Unii erau trădători declaraŃi,
care vindeau vieŃile oamenilor nevinovaŃi pentru bani, deşi ei nu câştigau decât o sumă minimă,
precum Iuda cei treizeci de arginŃi.” „Marea tragedie consta însă, în faptul că unii dintre
trădători erau recrutaŃi nu numai dintre cei mai răi creştini, ci uneori dintre cei mai buni, chiar
dintre aceia care fuseseră eroi ai credinŃei, care suferiseră tortura şi închisoare timp de ani de zile.
Există un dicton latin: De hic historia silet – cu privire la acest lucru pastrează tacere. Nu se
poate spune chiar totul. Unele lucruri sunt prea triste.” „Nici unul din principalii colaboratori ai
comuniştilor şi nici unul dintre trădători nu şi-a mărturisit acest păcat deosebit de grav. Am
întâlnit oameni, care şi-au denunŃat fraŃii de credinŃă autorităŃilor, ştiind cât de mult vor suferi
datorită acestui lucru. Când am fost arestat, ofiŃerul de miliŃie, care mă interoga a scăpat numele
celui care mă denunŃase. Cu altă ocazie, mi-a fost dat să citesc însăşi denunŃarea. Acele
persoane vinovate de o atât de gravă apostazie nu şi-au mărturisit niciodată răul atât de mare pe
care-l făcuseră. Vorbeau de păcate mici, dar regretul lor disproporŃionat arăta ca ei purtau o
povară mult mai grea, deşi nu voiau s-o recunoască… Când conştiinŃa reproşează cuiva un păcat
foarte grav, memoria îi spune: N-ai facut niciodată aşa ceva. Şi de obicei memoria reuşeşte să
învingă conştiinŃa.” „Totuşi, fraŃii care au păcătuit cel mai grav în perioada comunismului nu şi-

324
Albu, pp. 34-35.
325
Carmen Chivu-DuŃă, Cultele din România între prigonire şi colaborare, Iaşi: Polirom, 2007, p. 54.
 170
au recunoscut păcatele, deşi, poate că unii dintre ei, s-au hotărât în inima lor să-şi schimbe viaŃa.
Vă veŃi mira să aflaŃi cine s-a spovedit cu lacrimi, tocmai cei mai buni şi eroici. S-au simŃit
vinovaŃi pentru că au supravieŃuit.”326

Dacă societatea civilă nu se sfieşte să îşi prezinte lustrabilii pe nume,327 de ce tocmai

Cultul Creştin Baptist, care ştie ce este bine şi ce este rău, să nu o facă şi el? Este Biserica mai
scutită de judecată, de către Dumnezeu, decât lumea? Nu se spune că judecata casei lui
Dumnezeu este iminentă? „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui
Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui
Dumnezeu? Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cu cel nelegiuit şi cel păcătos?”
(1 Petru 4: 17-18)328
Întrucât frăŃietatea baptistă încă nu e conştientă pe deplin de natura acestui rău, se va
prezenta în cele ce urmează un eşantion din numărul enorm de pastori care au colaborat cu
Securitatea, dând exemplu câteva note informative, documente, ale acestora şi numele lor real şi
conspirativ. Poate în felul acesta, citind aceste lucruri, frăŃietatea baptistă va realiza răul care s-a
făcut în cadrul cultului nostru, neconcordanŃa statutului de păstor descris în Scriptură cu faptele
arătate, şi va avea puterea şi curajul să trateze acest aspect al trecutului conform Scripturilor şi
învăŃăturii Mântuitorului şi Domnului Isus Christos. Trebuie Ńinut cont numaidecât că aceşti
oameni au făcut şi multe lucruri bune. Poate au fost părinŃi, soŃi, păstori foarte buni, poate au
fost atenŃi cu nevoile materiale ale celor în necaz, poate au fost sensibili la suferinŃele altora şi au
vizitat pe cei bolnavi, poate au fost predicatori foarte buni şi lumea asculta cu plăcere predicile
lor. Este cunoscut autorului cazul unui frate informator care, atunci când un tânăr dintr-o familie
săracă a plecat de acasă la studii, acesta i-a făcut o vizită, l-a îndemnat şi i-a făcut cadou un ceas
de mână (pe vremea aceea nu toată lumea îşi putea permite aşa ceva). Unii fraŃi care au
colaborat erau foarte buni sfătuitori, şi mulŃi sunt cei care au fost întăriŃi în credinŃa lor prin
aceştia şi mulŃi şi-au găsit mântuirea prin ei. Exemplele date în cartea aceasta sunt pentru a
ilustra şi dovedi dimensiunea acestei plăgi. O estimare conservatoare a autorului este că cel
puŃin 70% dintre păstorii ordinaŃi înainte de decembrie 1989 au colaborat cu Securitatea! Deci
există o problemă în Cultul Baptist! Erau aceştia fericiŃi în postura aceasta? Pentru majoritatea a
fost un calvar şi o schilodire sufletească. Fratele Bunaciu Ioan, într-un interviu acordat autorului,
povestea despre clipele când a fost racolat de Securitate, că atunci când a fost chemat la acel
birou, securistul a scos două dosare şi pistolul şi l-au ameninŃat şi intimidat de la ora 14 până s-a
înserat. „Mă face că am fost legionar; eu am fost comunist, eram în UTC.” Îl acuzau că a spus

326
Richard Wurmbrand, De la suferinŃă la biruinŃă, Bucureşti: Stephanus, 2001, p. 39, 46, 47, 117,118.
327
Minai Burcea, Mihail Bumbeş, „Lustrabilii”, De ce trebuie condamnat comunismul, vol. I, Iaşi: Polirom, 2006,
pp. 255-296. Autorii prezintă o listă cu 115 lustrabili, majoritatea cu fotografia şi CV-ul lor.
328
Toate citatele biblice din Biblia sau Sfânta Scriptură, traducerea Dumitru Cornilescu, ediŃia de studiu, Oradea:
Editura UniversităŃii Emanuel, 2002.
 171
diferite lucruri – „astea nu le-am spus”. OfiŃerul îi spunea: „noi nu te putem crede pe dumneata,
avem oamenii noştri. Dumneata ai 18 ani închisoare. Dar eşti tânăr, nu vrem să te distrugem, îŃi
dăm o şansă să te schimbi, să nu mai zici lucrurile astea, să ai o atitudine sănătoasă faŃă de statul
nostru, că vei colabora cu noi.” Fratele Bunaciu spunea mai departe: „În învălmăşeala aia sigur
că am semnat. Când am ieşit de acolo plouase şi mi-am dat seama ce am făcut şi mă gândeam:
Doamne, trăsneşte-mă acuma, căci mi-am dat seama că n-am făcut bine! Au zis să vin peste o
săptămână. Când am ieşit afară mi-am dat seama ce am făcut şi conştiinŃa mea..., mi-am zis, eu
nu pot face aşa ceva.”329 Fratele łon oferă o altă faŃetă a aceluiaşi eveniment.
„Ioan Bunaciu a venit pastor la Biserica baptistă din Cluj Mănăştur în 1951, exact când am mers şi eu acolo
ca student la filologie. Noi ne-am constituit într-un grup de studenŃi care am decis să ne adunăm în fiecare
sâmbătă seara. Locul de întâlnire nu putea fi decât la Biserică. Cel care a fost cu noi la prima întâlnire a fost
Ioan Dan şi el ne-a încurajat să mergem înainte. Adunarea a avut loc în biroul pastoral al Bisericii. Pentru
întâlnirile următoare, Bunaciu a decis că ne dă cheia de la birou, mai exact, o lăsa sub preşul de la uşă şi noi
ne adunam «fără ştirea lui».
Atunci se făceau arestări în masă şi se trimiteau oamenii la Canal. Bunaciu era terorizat că va fi ridicat şi
trimis la Canal. Avea o valiză cu schimburi calde pe care o Ńinea sub pat, gata să o apuce când va fi ridicat.
Vreo doi an a stat sub presiunea securităŃii să devină informator. Primea tot felul de ameninŃări...
Într-o duminica, la Cina Domnului, a luat pâinea şi când a zis "În noaptea în care a fost vândut..." au
început să-i tremure buzele, a început să plângă, a pus pâinea pe masa şi a fugit afară. A fost dus la
psihiatrie şi am înŃeles ca era într-o stare atât de agitată încât l-au pus în cămaşa de forŃă.
DeducŃia noastră a fost ca el s-a frânt, a acceptat să fie informator şi de aici criza de la Cina Domnului.
La scurtă vreme a venit înapoi şi şi-a reluat slujba de pastor. Dar era un om schimbat.330

Majoritatea au fost constrânşi în colaborare şi de aceea este necesar ca acei care îi cunosc să
încerce să îi ridice din locul unde au căzut. Cei care au colaborat trebuie să se pocăiască de
lucrul acesta pentru ca să se dezrobească şi să poată trăi o viaŃă liberă şi plină de binecuvântarea
Domnului. Se redă mai jos tragedia unui frate, dar şi momentul său de trezire la realitate.
Un frate de frunte în Biserica PătrăuŃi, membru în comitet, avea serviciu ca şi factor în cartierul IŃcani,
oraşul Suceava. Cei din Securitate căutau o persoană potrivită, care să le poată da informaŃii despre tot ce
se petrece în biserică. El având rude printre cei ce erau membri de partid, l-au fixat, au stat de vorbă cu el,
au insistat, vrând nevrând, i-au promis multe, l-au avansat în serviciu, şi asigurându-l că nu vor face nimic
rău, şi că el nu va avea nici o neplăcere, deoarece totul se va face în secret, fără a şti nimeni. La stăruinŃa
acestora s-a lăsat înduplecat, convenind a da anumite informaŃii ce credeau ei că sunt necesare, dar acestea
să nu fie ştiute de nimeni, nici chiar de familie; şi ei vor avea grijă şi de copiii lui, pe care i-a dat
Dumnezeu, să aibă un viitor bun.
Astfel prins în această capcană, trebuia să ia aminte la tot ce se vorbea în comunitate, în biserică, precum şi
să noteze toŃi musafirii care veneau şi predicau în adunare; numele, adresa lor, data venirii, data plecării,
unde au fost găzduiŃi, precum şi tot ce au vorbit.
Potrivit planului impus, uneori era chemat la partid în timpul de lucru de la servici, după servici, sau seara
la ore nepotrivite. SoŃia care cunoştea programul de la serviciul lui, plecarea şi venirea cu autobuzul,
văzând că întârzie uneori, se interesa, de la alŃii care lucrau cu el, dacă a plecat de la întreprindere. După
câtva timp, a observat că ceva nu e în regulă, căci nu vine la timp acasă. Uneori, seara îşi făcea drum în
oraş pe anumite motive nu prea întemeiate sau strict necesare. Lucrurile repetându-se, ea a început să
suspecteze relaŃii de infidelitate familială şi un cui de gelozie s-a înfipt în inima ei. Având aceste
convingeri, când mai voia să plece de acasă îl oprea, cerându-i socoteală unde merge, la cine se duce, de ce
azi la această oră, să amâne pe altă dată etc. Dar cu toate insistenŃele ei, cu toate lămuririle lui, acceptate
sau nu, el trebuia să mintă şi să invoce situaŃii fără temei.
Calvarul a început să se dezlănŃuie în toată furia lui. Ea nu-l mai slăbea din curvar, stricat, pramatie: “Du-
te de te culcă la curvele tale, să-Ńi dea de mâncare amantele tale, să te spele târfele” etc. Iar dimineaŃa, când

329
Interviu cu fratele Bunaciu Ioan, 20.01.2006.
330
CorespondenŃă cu fratele Țon, 2006.
 172
pleca la servici, era petrecut cu ocară şi batjocură, fără a i se mai da supliment [pachet cu mâncare, n.a.],
îndrumându-l: “să te îngrijească destrăbălatele care Ńi-au cucerit inima“ etc., “să-Ńi pună în geantă mâncare“
etc. Aşa la plecare şi la venire era întâmpinat cu duşmănie, ocară şi respingere, iar noaptea nu mai aveau
somn nici unul, nici altul. Zi şi noapte amândoi fierbeau ca într-un cazan în clocot. Masa nu mai era masă
şi somnul nu mai avea odihnă. Dar nu numai atât, ea îl descria în cuvintele cele mai urâte fraŃilor din
biserică, rudelor şi vecinilor. Lupta şi duelul nu înceta nici ziua, nici noaptea, erau puşi pe jar şi orice
bunăvoinŃă şi serviciu familial au încetat. Au ajuns ca într-un chin de iad, de nesuportat. Până la urmă,
starea aceasta a dus la îmbolnăvirea de nervi a soŃiei, cu ieşiri necontrolate, încât a trebuit să fie internată în
spital la Suceava, apoi dusă la Iaşi şi la diferiŃi medici specialişti, dar totul era în zadar. Când revenea în
familie, focul din nou începea să ardă cu şi mai mari vâlvătăi, încât, la fiecare îi venea să-şi ia lumea în cap
şi să plece. Starea devenise de nesuportat, căci mâna lui Dumnezeu apăsa asupra lor. Fratele, fiind
conştient de tot ce se întâmplă, căci nuiaua lui Dumnezeu este asupra lor, şi-a luat inima în dinŃi şi, în
disperarea lui, s-a dus la cei de la securitate şi le-a spus că el nu mai poate să facă acest serviciu, deoarece
i-a distrus familia şi nu mai are linişte în familie nici ziua, nici noaptea. Le-a povestit tot necazul lui şi apoi
a încheiat hotărât: “FaceŃi-mi ce ştiŃi, băgaŃi-mă la puşcărie, omorâŃi-mă, dar eu nu mai pot să vă fac acest
serviciu care a adus pe soŃia mea la nebunie.”…
Aceşti oameni şi-au dat seama că i-au distrus familia, că au ajuns la disperare şi că focul geloziei îi macină,
au discutat şi apoi au hotărât să-l dezlege de această obligaŃie, urmând să caute pe un altul în această slujbă
demonică.
Muşcat de şarpe, într-un chin groaznic, gustând din cupa amară a iadului, fratele s-a căit, a strigat după
îndurarea lui Dumnezeu şi El, în mila Lui, l-a scos din acest teren periculos al morŃii. Totuşi pacea în
familie şi sănătatea soŃiei cu greu au revenit. Acest păcat care a zdruncinat pe părinŃi n-a rămas fără urmări.
Băiatul lor cel mai mare, văzând cele întâmplate între părinŃi, ca şi creştini, a înclinat spre duhul de
necredinŃă care aplana asupra societăŃii, a luat calea lumii şi nu s-a mai pocăit nici astăzi. Dând mâna cu
vrăjmaşul, această familie a plătit un preŃ foarte scump, pierderea fiului lor drag, zdruncinarea sufletului şi
trupului lor iar, ca familie, au fost salvaŃi ca prin foc, cum este scris: “Dumnezeul nostru este un foc
mistuitor“ (Evrei 12:29), “Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu“ (Evrei 10:31),
“Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare“
(Prov. 28:13)
Din întâmplarea aceasta, ne rămâne ca învăŃătură avertizarea Cuvântului lui Dumnezeu: „CutremuraŃi-vă şi
nu păcătuiŃi.” (Ps. 4:4)331

Citirea exemplelor date trebuie să nu fie decât un moment de adevăr istoric şi de atenŃionare,
nicidecum nu trebuie să fie un motiv de dispreŃ sau bârfire. (Vezi ANEXA Informatori şi note,
p. 575). AtenŃie! Întrucât cercetarea autorului a fost limitată, există o posibilitate de eroare,
lucru pentru care, în caz de confirmare, autorul îşi cere scuze. Totuşi cele scrise au fost puse pe
hârtie numai după îndelungi verificări, căutând eliminarea oricărei posibilităŃi de eroare. Trebuie
ca baptiştii să îşi recupereze discernământul cu privire la ce e rău şi ce e bine în biserică. Înainte
de anii 1944, baptiştii, atât prin viaŃa lor cât şi prin vorbele lor bazate pe Scripturi, criticau lumea
cu păcatele ei. Astfel lumea se putea vedea într-o oglindă şi alegea ori să le fie duşmani ori să
caute şi ei sfinŃirea şi viaŃa de pocăinŃă. „Ne-am pierdut abilitatea de a judeca lumea, pentru că
ne-am pierdut abilitatea de a ne judeca pe noi înşine.”332

Adevărul îmbucurător este că nu toŃi au cedat în faŃa presiunilor SecurităŃii. Au fost

oameni din lume care nu au cedat. Pe un perete din incinta CNSAS-ului era un citat dintr-un
dosar al unei astfel de persoane. L-am regăsit între coperŃile cărŃii lui Mihai Albu.

331
Caz din Biserica PătrăuŃi, jud. Suceava, (povestit de cel în cauză după anul 1990), consemnat de Gh. Mitrofan,
manuscris.
332
E.W. Lutzer, Cine eşti tu ca să judeci?, Arad: Carmel Print, 2007, p. 16.
 173
„Subsemnatul [xxx], refuz să dau organelor de Securitate, întrucât nu-mi stă în caracter.”333 Au
fost păstori care au refuzat categoric, fiind dispuşi a plăti orice preŃ. Au fost de asemenea o
mulŃime de oameni simpli, credincioşii din rândurile bisericii, care şi-au văzut de credinŃa lor
indiferent de consecinŃele pe care le-au suferit, atât în familie cât şi în societate. Mare este
răsplata acestora, care lasă în urma lor un minunat parfum de veşnicie. Este nevoie ca exemplele
acestora să fie culese şi păstrate ca un tezaur al Bisericii baptiste. Se redă în continuare unul
dintre aceste cazuri, exemplul fratelui Ilcu Ioan din BisericuŃa din localitatea Mihail
Kogălniceanu, jud. Botoşani.
Un exemplu rămas consemnat este cel din cadrul grupului de credincioşi care avea să se constituie în
Biserica Creştină Baptistă din Mihail Kogălniceanu.
„Sub acest impuls dat de DUHUL SFÂNT, atât ele cât şi soŃii, au rugat pe fraŃii şi surorile din biserică
[B.C.B. Negreni] să-i viziteze în familie, pentru a-i ajuta pe calea cea bună. Aceştia, cu mare bucurie au
primit invitaŃia şi, uneori păstorul, alte ori cu grupuri de tineri, au mers la ei şi i-au vizitat. La întrunirile
lor, Dumnezeu crea momente de înălŃare sufletească, îmbrăcate într-o atmosferă de bucurie şi dragoste, pe
care numai prezenŃa Domnului Isus le putea face. Se cântau cântări pline de însufleŃire, se spuneau poezii
de chemare şi îndemn, iar Cuvântul se predica prin Duhul Sfânt, cu putere de viaŃă. Petreceau momente
scumpe în discuŃii, în rugăciune şi în destăinuiri, care toate, prin Puterea Sfântă, lucrau la inimile celor
prezenŃi. Dintre aceste vizite putem enumera pe cele din 30 martie, 13 mai, 8 iulie şi altele din anul 1979,
care au întărit bazele Bisericii din această localitate. Dumnezeu a binecuvântat aceste legături frăŃeşti şi
prin lucrarea Duhului Sfânt s-au legat inimile acestor două familii de Domnul Isus, încât la data de 19
august 1979, Onu Ilie cu soŃia sa, Maria, şi Onu Radu cu soŃia sa, Victoria, mărturisesc pe Domnul Isus ca
Mântuitor în apa botezului. Bucuria a fost mare pentru Cer, pentru cei care au luat botezul, pentru cei din
Negreni, dar mai cu seamă pentru mica familie de credincioşi din Mihail Kogălniceanu. Aşa că, legăturile
între aceste două localităŃi erau tot mai strânse şi vizitele erau tot mai dese, la care participau şi alte rude
sau vecini.
Dar, toate aceste sărbători n-au rămas neîncondeiate de agenŃii securităŃii, care stăteau camuflaŃi în
diferite persoane, ce nu le puteai identifica pentru a te feri de ele. Aceştia adunând mereu informaŃii, cu
date precise, la timpul potrivit au raportat organelor de partid din Botoşani, toate mişcările fraŃilor. Aceştia
analizându-le, le-au categorisit ca propagandă religioasă, prozelitism şi întruniri subversive, periculoase, în
fruntea cărora era Ilcu Ioan. Şi nu numai atât, Ilcu Ioan mai avea şi alte „abateri” la activul său. Pe lângă
Biblia de temut, în propaganda sa, mai folosea şi un radio, la care asculta, împreună cu alŃii, emisiunile
religioase transmise prin Monte Carlo, sub denumirea de „Glasul Îndrumătorului Creştin”. Ba mai mult ca
atât, înregistra pe casete, unele emisiuni mai importante şi le folosea apoi pentru a fi auzite şi de alŃii.
Pe atunci avusese loc şi moartea misterioasă a pastorului baptist
Cruceru Radu din Iaşi şi se comenta la postul de radio „Europa Liberă”
despre teroarea şi persecuŃiile SecurităŃii asupra unor vestitori ai Evangheliei.
Fratele Ilcu, în curiozitatea lui, a ascultat aceste veşti şi chiar a înregistrat pe
casetă cazul istorisit cu moartea fratelui Cruceru Radu. Împărtăşind cu alŃii
aceste programe religioase, ne dându-şi seama, undeva, a audiat şi această
casetă, ce a fost ascultată de cel care-l spiona din umbră. Acesta, acum parcă
având materialul complet, s-a dus şi a prezentat totul activistului de partid,
care l-a dus „unde trebuia”. Totul a fost încadrat ca şi subminare a Statului,
activitate anticomunistă şi încălcare a legilor de emisiune. Dar ei n-au înŃeles,
sau n-au vrut să înŃeleagă, cum că fratele, în râvna lui pentru Domnul, a făcut
lucrul acesta ca prietenii să audă Evanghelia şi de la alŃi oameni mai pregătiŃi ca el, mai cuminŃi, nu de la un
„Ńăran necioplit”. El le dorea mântuirea sufletului şi a folosit acest mijloc de propovăduire, ca ei să audă de
Domnul Isus, să se pocăiască de păcate, şi nicidecum să ponegrească Statul, sau să răzvrătească pe cineva
împotriva regimului.
Cei informaŃi, care aveau în mână puterea şi puteau decide totul ce le era îngăduit de Sus, au
căutat să-i facă după măsura răutăŃii lor; în fond fiind o răzbunare a marelui vrăjmaş Diavolul. Aşa că în
ianuarie 1980, doi ofiŃeri de la Securitatea Botoşani, însoŃiŃi de comandantul local de MiliŃie, au venit şi
i-au făcut percheziŃie la domiciliu. I-au confiscat toate cărŃile, revistele, broşurile, scrisorile şi opt casete
înregistrate. După aceea, într-o zi, a fost chemat la Postul de MiliŃie din comuna CoŃuşca, unde timp de
două zile a fost anchetat de maiorul Seniuc şi de lt. col. Iftimie, şeful SecurităŃii judeŃului Botoşani. L-au

333
Mihai Albu, Informatorul studiu asupra colaborării cu Securitatea, Iaşi: Polirom, 2008, p. 7.
 174
întrebat şi descusut asupra multor lucruri privitoare la pocăinŃă, asupra vizitelor sale la Negreni, despre
păstor, despre musafirii ce l-au vizitat, despre străinii din afara graniŃelor care au venit la biserică; şi mai
amănunŃit asupra emisiunilor ascultate, înregistrări, activitatea sa religioasă printre oameni etc.
În urma acestor informaŃii, în scurt timp, a fost anunŃat să se prezinte în data de ..., ora 8, camera 7
a Biroului de Securitate Botoşani. În ziua anunŃată, deşi avea anumite presimŃiri rele şi o oarecare
îngrijorare, totuşi a căutat să se ducă la această adresă, conform înştiinŃării, deoarece altfel o păŃea mai rău.
Ajuns aici, s-a prezentat cine este şi imediat a apărut în birou o persoană care prin cuvinte tăioase a căutat
să-l intimideze. Apoi a apărut alta mai încruntată şi prin ameninŃări şi gesturi fioroase a căutat să-l
înspăimânte. Astfel s-au rânduit mai mulŃi, şi care mai de care mai iscusit, prin diferite metode diabolice,
căutau să-l deruteze şi să stoarcă cât mai multe informaŃii bănuite, ştiute şi neştiute. Cu ameninŃări, cu
înjurături, cu răcnete, se năpusteau asupra lui, îl loveau cu palmele, cu pumnii, cu picioarele, iar altul l-a
trimis cu spatele şi capul de pereŃi.
După un aşa tratament, venea altul cu vorbă bună, cu prietenie şi bunăvoinŃă, ca şi cum nu s-ar fi
întâmplat nimic, ca un părinte cu sfaturi înŃelepte, care prin vorbe bune caută să-şi salveze copilul dintr-o
astfel de încurcătură.
– Tovarăşul Ilcu, văd că ai ajuns aici unde nu trebuia; dar omul mai întâmpină în viaŃă şi zile de năpastă.
Dacă vrei, eu caut să te ajut să ieşi din această greutate cu bine. Iată ce trebuie să faci: pentru folosul
patriei şi poporului şi pentru siguranŃa Partidului, trebuie să fii în colaborare cu noi, şi doar din când în când
să ne dai anumite informaŃii. Să ne dai notă despre cele ce se petrec în Biserica din Negreni sau prin sat; să
observi orice persoană care are idei sau vorbe împotriva ideologiei comuniste şi să cauŃi să nu mai primeşti
musafiri din altă parte. Iar dacă au venit întâmplător, să dai raport la MiliŃie despre tot ce a întrebat acesta
şi despre tot ce aŃi discutat. Iar ca să nu mai ai neplăceri, să cauŃi să te descotoroseşti de pocăiŃii de la
Negreni. Ce zici?... Nu-Ńi cerem un lucru greu... Şi aceasta ai s-o faci la două săptămâni, la o lună, după
cum va fi cazul... Ce zici?... Este spre binele tău; căci cu casetele alea poŃi s-o încurci rău de tot... Taci?
Nu-Ńi pasă de tine şi familia ta?...
– (Domnule) Tovarăşe comandant, eu nu mă pricep în acestea şi nu mă ocup cu politica.
– Da?! Nu faci politică?! Dar la pocăiŃi cum faci propagandă? Aceasta nu-i politică?... Pentru binele
muncitorimii te sustragi, dar pentru nişte idei sectante şi nişte învăŃături superstiŃioase şi învechite din
Biblie nu te dai în lături?... Acestea le propagi între oameni şi-i zăpăceşti, dar învăŃătura marxist-leninistă
nu-Ńi place s-o predici?... Halal cetăŃean!... Nu răspunzi nimic?... Gândeşte-te serios, căci te avem în mână;
şi să ştii că Ńi s-a umplut paharul... Răspunde!
– Nu pot să mă angajez la aşa ceva!...
– Dar de ce?...
– Nu este treaba mea să mă ocup cu astfel de treburi. CăutaŃi pe alŃii!
– Bine! Las că te lecuim noi de concepŃiile şi rătăcirile minŃii tale! Eşti încăpăŃânat? Cu noi ai a face!... Şi
a plecat trântind uşa.
Imediat a venit altul, cu faŃa de zbir, care s-a repezit asupra lui şi, cu furie, înjurând, îl lovea cu ce putea şi
pe unde putea, iar bietul frate, gemând, se ruga să nu-l bată degeaba, căci n-a făcut nici un rău. După ce
acesta îşi descărcă nervii pleca, venea un altul, cu alte întrebări, cu alte cerinŃe şi iscodiri, după care,
nemulŃumit de atitudinea sau răspunsul fratelui, încheia cu zbierete, lovituri şi înjurături.
Aşa au durat câteva ore de maltratare cu brutalitate, pauze de răzgândire, sfătuire amicală, şi iar
violenŃă din ce în ce mai sălbatică. În sfârşit, au încheiat timpul de anchetare, de declaraŃii stoarse
tendenŃios, şi acum trebuiau să-l trimită acasă, dar nu înainte de a-i pune în vedere anumite avertismente
drastice.
– Deocamdată îŃi dăm drumul să pleci acasă, dar uită-te la noi! Să te ferească Sfântul să spui cuiva de cele
întâmplate aici! Ai înŃeles? Semnează aici! De-Ńi calci cuvântul, te va costa viaŃa şi nu mai pupi pământul!
Pleacă!
Spre seară i-au dat drumul, flămând, speriat, învineŃit tot şi zăpăcit de-a binelea. La ieşire nici nu
ştia încotro s-o ia. În sfârşit, s-a orientat spre drumul Săveniului, a găsit o maşină şi, cum Domnul l-a
ajutat, într-un târziu a ajuns acasă, de-abia trăgându-şi sufletul. SoŃia când l-a văzut în această stare, s-a
speriat şi nu ştia ce să-i dea şi cu ce să-l ajute pentru a nu i se face mai rău; căci cunoştinŃa părea a i se
pierde. A doua zi dimineaŃa, s-a dus cu el la spitalul de psihiatrie Nr.4 din Botoşani, unde a fost internat de
doctorul Azic la salonul 9. Aici, după informarea cuvenită, a fost luat imediat sub tratament, sub
supraveghere şi, cu încetul, în scurgerea timpului, după 33 zile de internare s-a mai refăcut; totuşi a rămas
cu dureri de cap, care au persistat încă multă vreme.
Urmăritorii nu s-au mulŃumit cu cele făcute, şi parcă n-ar fi voit să le scape prada din gheare. La
câteva zile după întoarcerea sa la domiciliu, l-a vizitat comandantul miliŃiei din comună. Prefăcut într-un
prieten compătimitor, a venit să vadă ce mai face, ce mai spune şi, dacă are ceva necazuri, să-l ajute. În
toată discuŃia a căutat să-şi arunce undiŃa cu momeală, pentru a vâna vreo vorbă nepotrivită, sau de a-i slăbi
hotărârea şi a-l îndupleca să intre cu ei în legătură, pentru a le face anumite servicii. Pe lângă cele propuse
la Securitatea din Botoşani, s-au mai cerut şi făgăduit şi alte lucruri.
– Nu trebuie să te temi de noi, căci îŃi vrem binele tău şi al Bisericii. Dacă ştii să te comporŃi vei avea
numai avantaje. Căci noi, de ce vrem să ştim totul? Deoarece sunt mulŃi excroci care caută să trăiască pe
 175
spinarea voastră; iar străinii trebuiesc urmăriŃi, deoarece sub masca religiei, urmăresc să spioneze Ńara.
Deci trebuie să fii atent la tot ce se vorbeşte în Biserică, ce străini vin, ce discută, unde sunt cazaŃi; şi ce
activităŃi au loc cu copiii şi tinerii; şi cine se ocupă de ei. În ce priveşte banii, să vezi cum se strâng, cam
câŃi se adună pe duminică, dacă se înregistrează toŃi şi ce se face cu ei; dar aceasta foarte discret, ca să nu
dai de gândit la nimeni. Încă un lucru trebuie urmărit: să notezi pe cei din Negreni şi pe cei de aici care vin
la adunare în vizită, căci mulŃi vin la voi numai după interes şi ajutoare. Alte probleme de se vor mai ivi, le
vom discuta noi la timpul lor. Ce zici?... Acestea nu sunt o încălcare a credinŃei tale, ci sunt spre binele
tuturor... Şi încă ceva, făcând acest serviciu, voi interveni şi nu vei fi tras la răspundere pentru casetele
ilegale şi, chiar voi aici, nu veŃi mai fi hărŃuiŃi pentru întâlnirile voastre... Dă mâna cu noi şi vei avea numai
de câştigat. Dacă eşti om de comitet, noi îŃi putem da o slujbă mai uşoară, ca să nu mai lucrezi cu toŃi
Ńăranii la câmp. Ce zici?...
La aceste ispitiri, care-i cereau vinderea sufletului şi [promiteau] numai avantaje trupeşti, prin
Duhul Domnului, el le-a condamnat înlăuntrul lui, a rămas rece faŃă de ele şi a răspuns dezgustat: „Eu nu
pot să mă ocup de aşa ceva! N-am timp pentru acestea! Sunt credincios şi nu pot să fiu cu două feŃe.
Acum trebuie să mă duc la lucru prin Ńară, să câştig ceva bani, căci soŃia îmi este bolnavă de T.B.C. şi am
alte necazuri. Eu trebuie să lucrez, să-mi câştig pâinea şi nu ştiu când o să mă întorc acolo; aşa că nu pot să
vă fac acest serviciu.”
NemulŃumit, miliŃianul s-a sculat şi cu unele atenŃionări şi avertizări, a plecat, lăsând în urmă un
gust de amărăciune şi nelinişte. După plecarea lui, Ioan a venit înaintea Domnului împreună cu soŃia şi au
spus Mântuitorului toate îngrijorările şi temerile lor. Dumnezeul mângâierilor, care este scutul copiilor Săi,
le-a dat încredere, linişte şi pace, bazaŃi pe cuvântul care zice: „Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine
nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea. Dumnezeul meu în bunătatea Lui, îmi iese înainte”...
(Psalmul 59:9,10). „Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.”
(Proverbe 18:10)
În scurt timp, fratele a plecat la curăŃat vie în judeŃul ConstanŃa, unde a stat vreo două luni. După
întoarcere, Dumnezeu a făcut în aşa fel că a dat celor răi alte grijuri şi nu s-au mai ocupat de el ca să-l
necăjească. FraŃii localnici şi cei de la Negreni l-au vizitat din nou şi, înŃelegând toate cele întâmplate, l-au
întărit, îmbrăŃişându-l cu dragostea lor.”334

334
Gheorghe Mitrofan, Începutul Bisericii Creştine Baptiste din Satul Mihail Kogălniceanu, comuna CoŃuşca,
judeŃul Botoşani, 1997, manuscris nepublicat, pp. 15-19.