La fix!

S-a intamplat ca am cumparat mai multe chestii si la casa de marcat a dat fara zecimale!

Am avut si un mic noroc la Carrefour, dar mai e mult pana la primul milion... )

Intamplari la supermarket

De la o vreme am o problema cu supermarketul de proximitate de la care imi fac aprovizionarea cu produse de baza. La casa mi se cere sa ofer spre control carutul si rucsacul cu care merg la cumparaturi. Carutul fiind oricum pe jos si gata sa fie umplut, n-are decat sa se uite casiera in el. Dar cu rucsacul lucrurile stau altfel. Nu cred ca persoana de la casierie sau paznicul din magazin au mandat de perchezitie. Asa ca am luat atitudine si am refuzat sa ofer rucsacul la control.

Casiera: "Va rog sa imi aratati rucsacul". Eu: "Este o ilegalitate". Casiera: "Asa scrie in regulamentul magazinului". Eu: "Regulamentul este ilegal". Casiera: "Asa ne cere seful nostru, trebuie sa respectam ordinele". Eu: "Seful dumneavoastra va cere sa comiteti o ilegalitate. Trebuie sa respectati ordinele sefului sub rezerva legalitatii lor. Cititi Codul Muncii!". Casiera: "Atunci chemam politia". Eu: "Chemati politia daca aveti suspiciunea ca sunt hot. Daca politia vrea sa ma controleze, cu cea mai mare placere". Casiera: "Dar de ce imi vorbiti pe tonul asta?". Eu: "Pentru ca imi cereti o ilegalitate".

Ca o curiozitate, magazinul este plin de camere video. N-ar fi normal sa pot intra si eu cu o camera video? Unii ar crede ca vreau sa surprind lumea scobindu-se in nas sau scarpinandu-se la fund. Foarte gresit, vreau doar sa pot arata ce magarii se intampla in jurul meu. Sunt atatea abuzuri care ar merita si ele macar un filmulet pe blog. Situatii private individuale si stanjenitoare nu ma privesc si nici nu ma intereseaza. Dar pretentia de a fi perchezitionat fara mandat mi se pare ca este in contradictie cu prezumtia de nevinovatie, cu atat mai mult cu cat exista supraveghere video.

Casiera si paznicul se uita cam urat la mine. Le spun vesel: "Si daca nu va place atitudinea mea, nu ma mai lasati sa intru in magazin".

Ca de obicei, la final exista o cireasa pe tort. Casiera mi-a facturat o salata verde cu 3,79 lei.

La fel ca Nenea Iancu, uimit sa vada textul "ragăm nu" acolo unde nu ar fi trebuit sa fie, sunt si eu uimit sa vad sălățica pe bonul de casa, nu si "portbagajul" personal. Abordez din nou paznicul: "Buna ziua, ce faceti atunci cand prindeti pe cineva ca fura?". Paznicul se uita la mine cam nehotarat. Sa-mi raspunda sau sa ma ignore? Imi raspunde: "Il punem sa plateasca". Eu: "Si eu ce trebuie sa fac, mi s-a trecut pe bon marfa pe care nu am cumparat-o". Paznicul: "Ati fost la informatii? Mergeti la informatii si o sa va dea banii inapoi". Eu: "Si daca nu vedeam? Era prostia mea si bucuria hotului!". "Asa este", recunoaste paznicul.

Ce nu stie paznicul (sau se face ca nu stie, sau stie dar nu-i pasa) este ca tentativele astea de furt au loc zilnic la casieriile din alimentarele numite acum supermarket. Nu este in regula sa ti se dea banii inapoi si atat. Mie mai degraba mi-ar placea sa fac plangere la politie, daca tot sunt amenintat cu politia. Dar ce se poate rezolva cu asta? Cand vedem frauda, ni se dau banii inapoi, deci se rezolva pe cale amiabila. Cand nu vedem, hotul sa traiasca! Poate ca ar fi bine ca hotul sa aiba un dosarel si eticheta potrivita. Daca s-ar obliga magazinul alimentar sa dea 10 lei sau 100 de lei (de exemplu) pentru aceste fraude, atunci cred ca nu ar mai exista astfel de situatii. Banii s-ar putea recupera de la casierele dornice sa incarce nota de plata a clientilor.

Derscriu acum momentul de la informatii, unde mi-am recuperat banii. Am spus care e treaba, omul de la informatii a sunat la casieria respectiva, casiera a confirmat ca a facturat un produs pe care nu l-am cumparat. "Informatorul" m-a intrebat cum de mi-a facturat salata. Probabil ca a vrut sa isi bata joc de mine, putea sa o intrebe direct pe casiera. Apoi telefonul suna, "informatorul" raspunde si vorbeste indelung, fara sa-i pese ca astept. Dupa care imi cere numele, ma trece in tabel (primul pe lista!), dar nu imi cere seria de buletin si nu imi cere se semnez. Nici nu imi da vreo hartie la mana. Adica, de ce sa se complice supermarketul cu probe stanjenitoare pentru propria imagine? Oficial e bine. Neoficial, pute.

Nu-i nimic, las' ca ma complic eu cu un articol pe blog. Cine stie, poate casierele sunt bugetare, nu au bani, deci mai completeaza de la fraieri. Nu cred ca e de vina nici puterea, nici opozitia, nici Ceasca pentru acest tip de comportament hotesc. Asta e de la om la om si de la supermarket la client.

Supermarket

Am vazut zilele astea un supermarket facandu-si reclama la televizor. Printre altele spune ca numai la o anumita data un produs va avea un pret mai mic, cu un ban, cu 10 bani, cu catva. Stateam si ma gandeam, de aia nu om fi noi, romanii, milionari in euro: ca nu am dat buzna in ziua respectiva sa cumparam produsul ieftinit pentru o clipa. Mi se pare o bataie de joc si o incercare de umilire a clientului cu astfel de oferte. Oscilatia continua a preturilor, mai ales la produsele alimentare, este si ea o anomalie specifica Romaniei, in tarile occidentale preturile sunt mult mai stabile.

Altfel, la supermarket sunt alte probleme: un pret afisat la raft, altul afisat la casa de marcat; cumperi trei produse identice, platesti patru la casa si alte asemenea.

Dincolo de asta, eu am o alta problema cu apa plata. Marca mea preferata de apa plata, care nu este una dintre cele ieftine, nu exista intotdeauna la raft. Ma gandeam, se da si asta pe ratie? Culmea e ca mai am doua marci de apa de rezerva, uneori lipsesc toate trei. Asa ca sunt relativ stocoman si am intotdeauna o rezerva care sa acopere lipsurile temporare de la raft.

Este interesanta si diferenta de pret la apele plate. Te-ai astepta ca H2O sa coste cam la fel pentru ca ar trebui sa insemne cam acelasi lucru, dar nu este chiar asa. Unele ape sunt mai bogate in diverse substante, cum ar fi nitritii, unele iti provoaca boli cardiovasculare, altele nu, unele iti provoaca boli renale, altele nu. Cum ar veni, diferenta de pret se duce la doctori si medicamente.

Din nou pe ratie!!!

Acum vreo doua saptamani am remarcat ca nu exista niciun sortiment de malai la supermarketul de... proximitate! Nu prea am acordat importanta aspectului pentru ca ma duc destul de des la cumparaturi. Ma gandeam ca e doar un gol de moment in aprovizionare. Cum "pretiosul" malai a continuat sa lipseasca, m-am dus la supermarketul imediat urmator ca distanta de casa. Surpriza! Nici aici nu exista malai!?!

Care este explicatia? A crescut consumul? Urmeaza o scumpire cu 50%? Nu am de unde sa stiu. Ideea e ca am luat-o din magazin in magazin (alimentar), pana am gasit fabulosul malai. Mi-am facut stoc (4 kg), din care o parte poate ca se va strica pana la primavara.

Daca stiam ca anumite produse sunt rationalizate ca pe vremea lui Ceasca, imi faceam stoc si de faina neagra, faina de secara si faina cu tarate, pe care le folosesc la prepararea painii de casa.

In legatura cu faina neagra, pretul a ajuns de la 2,1 lei la 3,1 lei, adica inflatia la acest produs de baza este de aproximativ 50%.

Am mai vazut ca, in promotiile colorate ale supermarketurilor, la produsele de interes general si cu pret rezonabil se scrie intotdeauna "stoc limitat". Adica pe "ceauşeşte": se da pe ratie. La fata locului, aceste produse cu preturi avantajoase sunt de negasit, dar ne putem... "delecta" cu pozele promotionale.

Tot prin supermarketuri am remarcat abundenta de produse cu gramaje imposibile, gen 67 de grame, 340 de grame, 600 de grame, probabil cu scopul de a masca un pret pe kilogram dublu sau triplu fata de cel normal.

Tot in supermarketuri se remarca abundenta de produse alimentare fantoma, adica acele "remixuri" de chimicale (agenti de ingrosare, e-uri si coloranti). Daca eliminam aceste produse si le pastram numai pe cele cu valoare nutritiva, vom avea surpriza sa vedem uimitoarele supermarketuri mult mai vide decat "Alimentarele" de pe vremea lui Ceasca!!!