joi, 5 noiembrie 2009

MUSACA DE CARTOFI

Frate, de cand ma rog de Gabi sa-mi faca mancarea asta... Nu ca e greu de facut, nici ca ar avea vre-un secret imposibil de aflat sau ingrediente speciale, ci pur si simplu ca in familia ei, ideea de musaca era clara: cu vinete. Dar cum zice si vorba, cate bordeie, atatea idei cretze. Sau fixe, ca multa vreme m-am tot rugat la duhu' cratizii sa faca sa apara macar o portie. Si am tot frecat ulcelele, si pe-o parte si p-alta, doar doar apare namila aia vaporaosa (duhu', deh) sa-mi indeplineasca ofu'. Si mai zice lumea ca sa nu crezi in farmece. Iote ca nu trecu multa vreme, cam 10 ani la numar, ca de atat timp fac cu Gabitza mea o pereche si intr-o zi innorata cu soare, de ploua cu ceatza peste ninsoare, cand rafalele de vant nu se miscau deloc si rasarea luna la fereastra, m-am intors de le filmari si inainte sa dau buzna in bordei, zbierand din toti rarunchii s-anuntz consoarta ca-i sosi berbantu', adulmec un miros vechi, din vremuri imemoriale, ce-mi cotropi narile instantaneu. Raman o clipa nemiscat si dau drumu' la "aspirator" sa-mi umplu foalele de asa mireasma faina, cand de dupa colt rasarii mandra mea, jubiland poznasha.
- Cum miroase? ma intreba.
Cu gura inundata bolborosec : - Ai facut musaca...?
- Ihi!
- ...de cartofi?
- Ihi!
- Multa?
- Ei multa, o craticioara. Vad bine, voia sa ma necajeasca. Nu facu' multa, e adevarat, ca multa la mine inseamna cam cat o cada sau macar o roaba, acolo, da' nici o craticioara nu facu'. Pe gratarul din aragaz trona orgolioasa cratitza din lut, plina de

MUSACA DE CARTOFI

Rumena, aburinda, mirosind de te traznea. Si-mi facea cu ochii, nu cu ochiu', ca avea cam la vreo 7 ochi de rosii, inecati in cascaval topit. Ce sa mai rabd. A daramat usa de la baie sa ma spal pe vreascuri si colcaind de saliva m-am asezat pe jiltz, in capu' mesei, tzapan ca o statuie, sucind doar capu' ca pe-un periscop dupa farfuria ce-si craia drum din dulap, facand o halta langa vasul de lut pentru incarcare, ca mai apoi sa poposeasca in fata mea.
Efemera opera. A doua zi era istorie.
Acu' iar tre' s-astept cam la vreo zece ani? Poate o convingeti voi. Plizzzzz!INGREDIENTE
- 400 g de carne tocata, porc sau vita
- 3 cartofi mari
- 1 ceapa mijlocie
- 2 linguri de ulei
- 1 lingura de bulion
- smantana Grand Cucina, sau orice smantana dulce
- 2 oua
- 1/2 legatura patrunjel
- cascaval ras
- sare
- piper

PREPARARE
Ceapa se toaca marunt...

...si se caleste in ulei. Se picura putina apa
si se lasa la inabusit pana se inmoaie.

Se adauga carnea si se mai adauga putina apa,
cat sa se desfaca frumos.

Se condimenteaza cu sare si piper si se adauga bulionul...

...nu mult, doar pentru machiaj si se lasa sa se patrunda.

Cartofii se curata si se taie rondele,
potrivit de groase, apoi...

...se prajesc usor in baie de ulei.
Se scot pe servetele de hartie care sa absoarba grasimea in exces.

Se ia un vas in care se aseaza un prim strat de cartofi...

...se stropesc cu smantana din belsug...

...apoi se continua cu un strat de carne, nu foarte gros...

...si tot asa, inca o serie de cartofi, smantana si carne.
Se incheie cu un ultim strat de cartofi...

...peste care se toarna iar smantana si se decoreaza cu feli de rosii proaspete.

Se machiaza rosiile cu smantana, se adauga o canitza mica de apa
si se ascunde-n cuptor, la foc potrivit, vreme de juma' de ceas.

Se prepara un baitz din oua, putzina smantana si patrunjel...

...care se toarna peste musacaua fierbinte.

Se rade cascaval fara zgarcenie, nu ca-n poza,
ca Gabitza mea puse mai mult, da' nu se vede aci.

...apoi se mai da la copt, pana ce totul se bronzeaza fain.

Se adulmeca, se admira, se lauda nevasta,
se cearta nevasta ca n-o face mai des..

...apoi se manaca cu toata pofta de care esti in stare,
ca n-o mai vezi multa vreme.

Vezi, aci nu merge zicala:
Ochii care nu se vad, se uita!
ca mie numa' atat imi trebui,
ca o sa-mi cicalesc muierea sa-mi mai faca pan' mi s-o acri.

POFTA BUNA!