4 (270) / 2010

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6
 CUPRINS

4/2010

FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: Jurnal pe sãrite (III) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE
George NEAGOE: Mizantropul optimist. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
Lucia TOADER: Ieromonahul Macarie - Tipograf român (1508-1512) . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

CONVORBIRI
"Îmi place sã vãd profesia de critic ca o comunitate de cititori care
se ajutã unii pe alþii sã citeascã mai eficient"
- Livia Vianu în dialog cu Earl INGERSOLL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

VLADIMIR GHIKA
Monseniorul Ioan ROBU: Martiriul Monseniorului Ghika. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Eugen SIMION: Vladimir Ghika . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Monica BROªTEANU: Reuºita unui proiect de viaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Maria-Francisca BÃLTÃCEANU: Vladimir Ghika - schiþã de profil spiritual. . . . . . . . . . . 31
Lucia TOADER: Fecioara Maria în alocuþiunile Monseniorului Vladimir Ghika . . . . . . . . 39

DOCUMENT
Emanuel COSMOVICI: Monseniorul Ghika ºi România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

COMENTARII
Ileana MIHÃILÃ: Voyageurs aux confins d’Europe - les Pays roumains vus
par les aventuriers des Lumières . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
Aluniþa COFAN: Grotescul în proza lui Arghezi (excesul de urât: oribilul) (II). . . . . . . 60
Felix NICOLAU: Lungul drum al pornografiei cãtre literatura eroticã (II) . . . . . . . . . . . . . 65

1
 CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: De-"acasã" la Paris.............................................................................................69

CULTURÃ ªI ECONOMIE
Radu George SERAFIM: Economia ºi buna credinþã sau credinþa cea bunã? ......................71

ARTÃ ªI SPECTACOLE
Serge FAUCHEREAU: Expressions indigenistes en amerique latine
et aux Antilles (IV) .....................................................................................................75

Acest numãr a apãrut cu sprijinul

Primãriei Sector 2 - Bucureºti,
primar Neculai Onþanu

2
 Convorbiri

"Îmi place sã vãd profesia de

critic ca o comunitate de cititori
care se ajutã unii pe alþii sã
citeascã mai eficient"
Livia Vianu în dialog cu Earl INGERSOLL
Presentation
Earl Ingersoll is Professor Emeritu at SUNY Brockport. He is also an experienced critic of contem-
porary literature; he has tackled in his books the American poets of the eighties, Margaret Atwood,
Doris Lessing, Lawrence Durrell, but also DH Lawrence and Joyce, whom he has published inter-
views with.

Abstract
This interview revolves around Earl Ingersoll, academic and literary critic, who has not only
analysed some writers' works, but also succeeded in interviewing them. Thus, the interview
deals with present problems, such as the relevance of literary criticism or of cultural studies in
the interpretation of a text, the type of literary criticism followed by the critic, the jargon of his
profession, but also the relevance of criticism on the background of a less and less requested lit-
erature. Moreover, the influence of the Internet in literature and the way the new readers relate
to the new book is also being discussed.
Keywords: Earl Ingersoll, Lidia Vianu, interview, literary criticism, abstract

Lidia VIANU: Sunteþi un critic, cu renume intervievat trebuie sã le rãspundã; rãspun-

ºi experienþã specializat în literatura contem- surile sunt mai degrabã eseuri scurte, fãcute
poranã. În cãrþile dumneavoastrã, aþi abordat pe moment, care completeazã spaþiile libere.
poeþii americani ai anilor ’80, pe Margaret În „conversaþia” literarã, cel ce întreabã e
Atwood, Doris Lessing, Lawrence Durrell, posibil sã aibã în gând mai multe întrebãri,
dar ºi pe DH Lawrence ºi pe Joyce. Sunteþi dar preferã o structurã mai flexibilã în
Profesor Emerit la Universitatea SUNY schimbul de replici cu autorul, dând voie
Brockport. Aþi publicat interviuri cu scriitorii conversaþiei sã-ºi urmeze cursul firesc. În
menþionaþi mai sus. Credeþi cã pentru cititorii conversaþia literarã, cel ce întreabã este de
de astãzi un interviu înseamnã mai mult obicei un universitar, care este familiarizat
decât o carte de criticã? Pentru cã nicio altã cu operele scriitorului din moment ce este
perioadã nu s-a bucurat de interviuri aºa cum profesor sau un erudit, în timp ce inter-
o facem noi de câteva decenii... Sau este doar vievatorii îºi prefaþeazã uneori interviul cu
o oglindire a nevoii de a atrage atenþia celor câte un comentariu de genul „Nu am citit
din mass-media ºi, aºadar, nu mai vorbim de nimic din operele dumneavoastrã, dar aº
literaturã deloc? vrea sã vã întreb câte ceva despre...”
Earl INGERSOLL: Interviurile cu autori Câteodatã, cititorii interviurilor sunt
au un public de cititori larg ºi divers, care curioºi în privinþa persoanei care a scris o
este atras de discuþiile cu scriitori din mai carte precum Gravity’s Rainbow. Poate cã
multe motive. Mã gândesc la „interviuri” sunt în cãutare de indicii care sã le sugereze
din punct de vedere jurnalistic, atunci când intenþia autorului când a scris cartea, ce
un intervievator se nãpusteºte asupra unui înseamnã, ce crede scriitorul despre scrierea
scriitor cu o serie de întrebãri cãrora autorul unui roman sau a unei poezii etc. Cercetã-
13
 Eugen Simion

pe ideea cã pentru binele umanitãþii (rasei), religios încearcã tãria credinþei sale, imagi-
un individ poate fi sacrificat. ªi cã istoria nând cele mai dure argumente împotriva ei.
are, totdeauna, raþiuni superioare în raport Vorba moralistului: iubeºte pe Dumnezeu cu o
cu raþiunea individului. Adicã istoria poate urã grea. În jurnalul de idei scris în fran-
sã facã orice. În numele acestei idei, comu- þuzeºte, Cioran îºi defineºte în acest chip
nismul a lichidat, se spune, 80 de milioane religiozitatea spiritului sãu angoasat: „fer-
de oameni. Când am descoperit cã Jean- voarea demoniacã, aceasta este nuanþa reli-
Paul Sartre crede cã sarcina scriitorului giozitãþii mele”. Sã-l cauþi pe Dumnezeu ºi
angajat este umanitatea, admiraþia mea pen- sã-l iubeºti cu o „fervoare demoniacã”! O
tru el a încetat brusc. În disputã cu Albert dialecticã de înger cãzut. O credinþã de
Camus, am trecut numaidecât de partea necredincios sau, poate, invers. Lui Cioran i
acestuia din urmã. El înþelesese cã sarcina s-ar potrivi, am impresia, aceste vorbe –
scriitorului autentic este omul, nu umani- puþin schimbate – din Evanghelia lui
tatea. Umanitatea poate avea ea grijã de Marcu: nu cred Doamne, ajutã necredinþei
sine, în timp ce omul este singur. Sau, cum mele...
zice Paul Valéry, omul este singur cu el
*
însuºi. O dublã singurãtate...
Tot Cioran care a vorbit în cãrþile scrise în
* Franþa despre „ruºinea de a fi român” ºi
Revin la propoziþia lui Eugène Ionesco despre „neantul valah”: în Caiete dãm peste
citatã mai înainte: unde nu-i umor nu-i uman- aceastã propoziþie: „cu cât îmbãtrânesc, cu
itate... Dar ironia? Victor Hugo zice cã ironia atât mã simt român” (13 iulie 1962). Nu-i
este începutul libertãþii. De aceeaºi pãrere ultimul sãu gând în aceastã problemã. La 30
este ºi Maurice Barrès: ironia este o garanþie a oct. 1971 revine la vechea disperare:
libertãþii... Ce-i curios este cã Sainte-Beuve, „nenorocirea de a fi român; drama insignifi-
un critic format la ºcoala clasicilor ºi fami- anþei”... Dacã judecãm opera moralistului,
liarizat cu ironia filosoficã a romanticilor, ajungem la concluzia cã, filosofic vorbind, el
crede cã, dintre toate posibilitãþile spiritului, a gestionat, totuºi, bine, aceastã nenorocire
ironia este cea mai puþin inteligentã (Mes ºi a valorizat în chip creator neantul valah
Poisons). Sã spui acest lucru într-o culturã în din care a ieºit.
care ironia este o componentã a spiritului de
*
fineþe ºi într-o þarã în care ironia este o vir-
Recitind o parte din cele 1120 de scrisori
tute naþionalã este o mare provocare. Nu-l
ale Doamnei de Sévigné pentru a vedea mo-
înþeleg deloc pe Sainte-Beuve. Oricum am
dul în care se dezvoltã în secolul moraliºti-
judeca lucrurile, el n-are nicio ºansã sã com-
lor un gen literar pe care modernitatea l-a
promitã funcþiile ironiei. Dovadã cã ironia
eliminat treptat (genul epistolar), am dat
rãmâne, cum observã cineva maliþios,
peste ideea de amitié-amoureuse care a rãmas
alcoolul spiritului francez. O bãuturã de
în limbajul ºi chiar în mentalitatea francezã.
care, spun gurile rele, francezii abuzeazã.
Un concept (sã-i spunem astfel, deºi când e
Cam de 365 de ori pe an...
vorba de amour orice concept este nesigur!)
* care se bizuie pe un sentiment ambiguu.
Regãsesc în Caiete (24 febr. 1958) o idee Francezii fac mare caz de el ºi moraliºtii lor
pe care Cioran o afirmase de mai multe ori l-au introdus în codul lor de existenþã ºi,
în în scrierile româneºti din anii ’30): „ceea fatal, în codul cultural. Bárthes vorbeºte
ce nu poate fi tradus în termenii religiei nu mult despre el în Discursul îndrãgostit.
meritã sã fie trãit”. Aceastã propoziþie François de la Rochefoucauld este ceva mai
(admirabilã, de o extremã gravitate) pune în rezervat cu aceastã relaþie pentru cã, scrie el,
discuþie toatã retorica antireligioasã (puþin ceea ce face ca femeile sã fie puþin sensibile
cam frivolã, rãmâne vorba între noi) din faþã de prietenie este faptul cã prietenia se
Lacrimi ºi sfinþi. Numai un spirit profund dovedeºte a fi mai slabã ºi mai fadã decât
4
Jurnal pe sãrite (III)

iubirea atunci când o femeie trebuie sã eteºug, lucrurile par ceva mai clare. Amoriul
aleagã. Moralistul merge chiar mai departe este „cuvântul cel mare” al inimilor (pasi-
ºi, comparând cele douã noþiuni (iubirea ºi unea, mania greceeascã, „acest împãrat al
prietenia), ajunge la concluzia cã, oricât de lumii”, „stãpânitor de plãcere”), iar prieteºu-
rarã ºi puternicã ar fi iubirea adevãratã, ea gul este anticamera acestui tiran al inimi-
este mai rarã ºi mai slabã decât prietenia lor... Rolul celui din urmã este sã netezeascã
adevãratã. Acest scepticism vine din Rena- drumul amorului. Cum? Pregãtind sufletul
ºtere care considerã prietenia superioarã sã primeascã simbatiea, mila, credinþa. Existã,
iubirii. Astfel zis: poþi trãda o femeie, dar nu aºa dar, în codul erotic al lui Conachi, urmã-
poþi trãda un prieten. Este logica lui toarele trepte: simbatiea, prieteºugul (agapé)
Mercuþio care moare pentru o cauzã strãinã ºi, la urmã, amoriul care uneºte toate formele
(cauza prietenului Romeo)... iubirii, de la prietenia amoroasã („dulcea
Mme de Sévigné are pãreri mai pozitive desfãtare”, „râvna fãrã temut”, legãmântul,
despre puterea prieteniei în spaþiul iubirii credinþa etc.) la mania (pasiunea eroticã
ºi, pânã la un punct, experimenteazã chiar
dezlãnþuitã, irezistibilã, pe viaþã, o jale
ea acest tip de relaþie decentã ºi înþeleaptã.
dulce).
Când, la 25 de ani, rãmâne vãduvã cu doi
Romanul românesc nu analizeazã ase-
copii, Marchiza de Sévigné se bucurã de pri-
menea complicaþii. Numai G. Cãlinescu a
etenia îndrãgostitã a Domnului de Turenne
încercat în Bietul Ioanide sã prezinte o femeie
ºi a miniºtrilor Servien ºi Fouquet. Când
Fouquet este arestat, marchiza asistã la pro- care, din iubire, prietenie ºi admiraþie pen-
ces ºi urmãreºte cu admiraþie ºi afecþiune tru bãrbatul cu care este însoþitã ºi cu care
atitudinea demnã a fostului ministru. are doi copii, închide cu afecþiune ochii când
Admirã la el, mai ales, calmul exemplar, bãrbatul genial (arhitectul Ioanide) cautã
rãspunsurile lui inteligente, þinuta (senti- împlinirea eroticã în afara conjugalitãþii.
mentul onoarei) care nu-l pãrãseºte în aces- Dar personajul cãlinescian nu este tipic pen-
te momente de cumpãnã. tru lumea româneascã. Mai aproape de
mentalitãþile noastre rãsãritene este Miþa
* Baston din D’ale Carnavalului care, tradusã,
Prietenia amoroasã (sau prietenia îndrãgos- este în stare de a se sãvârºi o crimã...
titã) poate fi definitã, în aceste condiþii, o
De observat în literatura Dnei Sévigné ºi,
stare de suflet care este controlatã de spirit.
în genere, în literatura moralisticã scrisã de
O alianþã pe termen lung. Ea presupune ºi o
aceste femei sensibile ºi cultivate, cã l’amitié-
dimensiune intelectualã. O sentimentalitate,
amoureuse este un sentiment foarte produc-
aºa dar, rezonabilã. Nu ºtiu dacã este o noþi-
tiv, estetic vorbind. El creeazã, cu alte vorbe,
une tipic francezã, dar francezii, în mod
cert, îi acordã o mare importanþã în literatu- o stare de spirit care permite analiza sufle-
ra lor moralisticã. Noi, românii, nu avem tului ºi faciliteazã scriitura... Este un senti-
acest sentiment – concept, oricum nu facem ment preponderent feminin, dar nu unic
caz de el. Numai Conachi vorbeºte de legã- feminin. El apare, uneori, atunci când o
tura dintre amor ºi prieteºug sau de simbatiea pasiune sentimentalã se încheie sau când,
care premerge pasiunii sentimentale. Am din raþiuni morale, o pasiune sentimentalã
analizat aceste cauzalitãþi inefabile în Di- este împiedicatã sã se manifeste... În toate
mineaþa poeþilor, încercând sã dovedesc cã situaþiile ºi sub toate formele, l’amitié-
autorul acestor jalobe este, în limbajul lui amoureause pãstreazã o notã de ambiguitate
încã nesigur, un filosof liric al pasiunii. În pozitivã. Fãrã ea lucrurile ar fi clare ºi
poemul Lumea laudã prieteºugul („o, pri- alianþa s-ar destrãma. Condiþia este, dar, ca
eteºug, rai de plãcere”, „zare de fericire”), prietenia sã nu devinã o pasiune (mania), sã
înþeles, dupã cum se vede, ca agapé – afecþi- rãmânã la statutul de agapé controlat de un
unea spiritualã. În alt poem, Amoriul din pri- spirit îngãduitor ºi vigilent.
5
 Cronici
literare
George
NEAGOE
Mizantropul
optimist *

Abstract
The author makes a review of the 8th volume from the series G. Calinescu – Opere (Works), coor-
dinated by Nicolae Mecu. The article emphasizes that Calinescu was a sort of propagandist of the
communist regime between 1955 and 1957 in his weekly feature from the Contemporanul (The
Contemporary) publication, entitled Cronica optimistului (The Optimist’s Chronicle). It is a
drama that an outstanding Romanian intellectual made such compromises with the totalitarian
authorities.
Keywords: G. Calinescu, Gerge Ivascu, Contemporanul (The Contemporary), Cronica optimistu-
lui (The Optimist’s Chronicle), propaganda, communism.

Când îºi începea, pe 9 decembrie 1955, obiectivelor ºi a voinþei personale, decizia

rubrica permanentã de la Contemporanul, brutalã a C.C. al P.M.R. Cãci una dintre
G. Cãlinescu nu era deloc optimist. Nu se strategiile favorite ale partidului unic era sã
„lãmurise” din punct de vedere ideologic, lase impresia cã încetarea unei activitãþi ori
aºa cum pretindea în 1948 cã va face (vezi suprimarea unei instituþii reprezenta un act
editorialele din Naþiunea incluse în vol. VII liber consimþit: „Iatã de ce Partidul Naþional
al ediþiei) în calitate de membru al Par- Popular s-a autodizolvat. El a avut o misi-
tidului Naþional Popular (P.N.P) – satelit al une proprie, pe care ºi-a îndeplinit-o, aceea
P.C.R., rezultat prin reorganizarea, în 1946, a de a educa pãturile muncitoare neproletare
Uniunii Patrioþilor. Dacã ar fi fost consider- sã priceapã ºi sã primeascã noua orânduire
at un „element de nãdejde”, criticul n-ar fi socialã. […]// Întrucât Partidul Naþional
rãmas fãrã ziarul al cãrui director era. De Popular ºi-a terminat, ca atare, misiunea,
asemenea, n-ar fi fost obligat sã mintã în dând putinþã membrilor sãi de a se alãtura
public, scriind un articol în care sã anunþe marii mase muncitoare, ziarul Naþiunea îºi
dizolvarea formaþiunii politice ºi a oficinei încheie ºi el rostul” (Ne-am fãcut datoria, în
acesteia pe motiv cã îºi îndepliniserã me- Naþiunea, anul III, nr. 868, 18 februarie 1949,
nirea. Gazetarul a resimþit efectele odioase p. 1; vol. VII, p. 661).
ale discursului oficial ºi mai ales ale celui Pentru ºase ani, monograful lui Emines-
comandat. Pentru liderii Partidului Munci- cu ºi Creangã a intrat într-un forþat impas
toresc Român, P.N.P. nu avea loc într-o dic- publicistic. Suprimarea Naþiunii a însemnat
taturã, el epuizându-ºi rolul de atragere a marginalizarea directorului ei. Intervenþiile
„tovarãºilor de drum”, intelectuali în spe- sale între 1949 ºi 1955 sunt extrem de redu-
cial, care nu ºtiau cã formaþiunea aliatã îi va se. Când George Ivaºcu a primit directiva
abandona, ataca ºi chiar condamna la de a-l scoate pe G. Cãlinescu de pe „linia
închisoare. G. Cãlinescu s-a vãzut mane- moartã”, criticul nu „se dumirise”. Înþelese
vrat, camuflând, sub aparenþa atingerii totuºi cã, pentru a-ºi relua prezenþa con-

* G. Cãlinescu, Opere. Publicisticã, vol. VIII (1955 – 1957), ediþie coordonatã de Nicolae Mecu, text îngrijit,
note ºi comentarii de Alexandra Ciocârlie, Alexandru Farcaº, Nicolae Mecu, Pavel Þugui ºi Daciana
Vlãdoiu, Academia Românã, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, Bucureºti, 2009, 1680 p.
6
Mizantropul optimist

dã prilejul sã-mi desfãºor fãrã stânjeniri

aceastã particularitate a sufletului meu, care
gãseºte în vremurile noi atâtea preilejuri de
expansiune”.
Dialogul imaginar denumit Luna cãrþii –
prilejuit de manifestarea culturalã cu
aceeaºi denumire – constituie un amestec
grotesc de pedagogie a lecturii, interpretare
ideologizatã a clasicilor, elogiu adus noilor
idoli ai poeziei ºi ai romanului din
Republica Popularã Românã, pledoarie pro
domo ºi capricii stilistice „burgheze”. La în-
ceputul tabletei, scriitorul face unele cone-
xiuni cu perioada celei dintâi serii a Jurna-
lului literar (1939), amintindu-ºi de relatarea
Tot mai înveþi, maicã? Or, pretextul dez-
voltãrii argumentaþiei pãrea excelent, având
legãturã cu titlul primei cronici optimiste.
Pe de o parte, la revista ieºeanã, Cãlinescu a
întreprins o anchetã pe tema preferinþelor
cititorilor în ceea ce priveºte autorii ºi
cãrþile. Pe de altã parte, protagonista pove-
stirii respective „era o femeie în vârstã,
foarte isteaþã în felul ei, dar duºmana de
moarte a cãrþilor, afarã de cele de joc, cu care
fãcea pasenþe”, adicã prototipul ignorantu-
stantã în presã, era nevoit sã respecte regula lui. ªi nu în ultimul rând, reliefând cã prob-
poncifelor despre înnoirea societãþii. ªi nu i- lema pasionaþilor de cãrþi era ºi „veche” ºi
ar fi fost deloc dificil, de vreme ce funcþio- „nouã”, criticul crea senzaþia cã nu-ºi renea-
nase ca propagandist între 1944 ºi 1948. gã munca de îndrumãtor depusã cu mai
bine de cincisprezece ani înainte. Or, dupã
Lumea de ieri cum vom observa, autorul Universului poe-
ziei a structurat Luna cãrþii pe douã paliere.
Ca sã fie credibil, fondatorul Jurnalului Într-unul glorifica succesele culturale obþi-
literar trebuia sã demonstrase cã îºi pri- nute de „democraþia popularã”. În celelalt
menise atitudinea. Asta sublinia titlul noii anatemiza timpurile „retrograde” de pânã
rubrici. Cronica mizantropului devenea a opti- la 23 august 1944.
mistului. În notiþa care însoþea textul inau- „Bãtrâna” nu-l ilustra pe insul care
gural – Luna cãrþii – G. Cãlinescu cãuta sã urãºte sau dispreþuieºte literatura, ci deve-
arate cã adevãratul sãu caracter nu se nea figura burghezã a respectivei atitutidi-
dezvãluia în articolele semnate Aristarc ºi ni. Totuºi, pentru ca propaganda sã fie efi-
cã de vinã pentru conduita de altãdatã era cientã, Cãlinescu îºi îndreaptã diatribele
societatea putredã. Explicaþia se baza pe împotriva intelectualilor de altãdatã, fiecare
ideologia marxist-leninstã care ponegrea având câte un comportament specificã în
burghezia: „Scriam pe vremuri o «cronicã a preajma cãrþilor. Inteligent, însã lipsit de
mizantropului» eu care sunt un iubitor de rafinament, arhitectul (exemplu la înde-
oameni. Sub aceastã firmã strecuram multe mânã din Bietul Ioanide) face crize de isterie:
sãgeþi împotriva stãrilor de atunci, scãpând „ – Afarã, afarã! – striga el, prefãcându-se în
de cenzura redacþionalã sub cuvânt cã «aºa culmea indignãrii – afarã./ ªi deodatã, cu
e el, mizantrop». Eu însã eram ºi sunt un piciorul zvârlea pe uºã un volum pripãºit
optimist ºi mã bucur cã Contemporanul îmi prin camera lui”. Ziaristul – „care profesa
7
 George Neagoe

un anticãrturarism declarat” – se fãlea cu

neºtiinþa: „ – Aduce a Shakespeare! Ziceam
eu despre un dramaturg român./ – Nu pot
sã-mi dau seama – spunea cu satisfacþie
omul meu – n-am citit pe Shakespeare”.
„Doamna” cu pretenþii enciclopedice, dar
care probabil mimeazã parcurgerea unor
biblioteci întregi, refuzã recitirea, consid-
erând-o pierdere de timp. Moderniºtii agre-
sivi sunt admonetaþi fiindcã îi dispreþuiesc
pe scriitorii consacraþi (Homer, Molière sau
Goethe) ºi profeseazã credinþa în „noutatea
stranie, bãutura scoasã din alambic, clipa
fãrã precendent”. Poziþia lui Cãlinescu în
raport cu modernismul extremist nu este în
totalitate una ideologicã. Opþiunea sa pen-
tru clasicism îl determina sã respingã avan-
gardele.

Lumea de azi
Citatele precedente se aratã odioase,
când publicistul introduce antiteza „vechi –
nou”, aceea dintre arhitectul cu studii supe-
rioare care maltrata ºi suduia cãrþile ºi
zidarul exaltat de frumuseþile ºi în special
de luminarea adusã de literaturã. Mese- avea drum lungã pânã la descoperirea
riaºul vorbeºte cu entuziasm despre specta- „doctrinei juste”: „Vã încredinþez cã dia-
colul Rãzvan ºi Vidra, precizând cã a citit logul meu nu este nãscocit. Numai cã pri-
piesa, Hasdeu ajutându-l sã se edifice asupra etenul meu zidar îmi spune mai des «dom-
exploatãrii suferite de mase în trecutul îndepãr- nule»”. Imediat dupã aceastã deviere, opti-
tat: „De aici vezi limpede cum era þinut în mistul se redreseazã, oferind un model de
întunecime poporul”. Trucul apariþiei per- receptare comunistã a romanelor, arãtând
sonajului pozitiv, neapãrat un muncitor, se totodatã cum meºterul, sesizând afinitãþile
dovedeºte meschin, fiind împrumutat din între autori, îl surclaseazã pe jurnalistul
obiceiul redactorilor din presã de a com- îmburghezit. Lucrul penibil este cã sclipi-
punse scrisori, „trimise” de proletari care îºi torul critic se aºeza pe sine în postura de
manifestau reproºurile la adresa modului învãþãcel necopt, dar sârguincios, al pre-
greºit al scriitorilor de a înþelege unele ceptelor marxiste, ascultându-l cu luare
„chestiuni”. Totuºi, Cãlinescu nu-l transfor- aminte pe interlocutor: „ – Mi-a plãcut mult
mã pe bãrbat în acuzator public. Îi laudã Eugenia Grandet de Balzac. Vedeþi dumnea-
setea de cunoaºtere, alimentatã de liber- voastrã, domnule profesor, zgârcenia asta e
alizarea, în „lumea nouã”, a posibilitãþii de boala capitalismului. […] ªi Avarul de Mo-
a citi: „Azi capeþi uºor cãrþi oriunde. ªi de lière este o piesã adâncã tare, seamãnã puþin
cumpãrat sunt ieftine. Astãzi, tovarãºe, pro- cu Hagi Tudose a lui Delavrancea”. G. Cã-
fesor, cultura nu mai este un privilegiu al linescu rãmãsese un „domn”, în pofida fap-
câtorva”. Încape multã propagandã în tului cã între 1944 ºi 1949 fusese „tovar㺠de
pasajul anterior. G. Cãlinescu strecoarã ºi un drum”... Un alt fragment care ar fi putut
scurt pasaj, ce pare sã-i submineze imaginea trezi suspiciuni se referã la Roºu ºi negru.
de propagandist convins. Surprinde pre- Amicul imaginar afirmã plin de pathos cã:
zenþa lui, dat fiind cã ar sugera cã lucrãtorul „– Mult, mult de tot mi-a plãcut...”. Or, con-
8
Mizantropul optimist

tinuarea discuþiei ar fi trebuit sã probeze acestei tipologii. Publicistul cade în capcana

contrariul, deoarece: „Acolo vãzui cum de a considera cã intelectualii nu fac parte
þãranul de jos cautã sã pãtrundã în clasa de din respectiva categorie: „– Nu voi deveni
sus, în loc sã încerce s-o doboare”. Bine- topitor sau strungar ºi nici inginer mecanic.
înþeles cã pe Cãlinescu îl bucura romanul. În Fiecare cu rostul lui. Vreau numai sã înþeleg
schimb, culturnicii vedeau în scrierea stend- o lume de care altãdatã eram strãin ºi care,
halianã ura ºi lupta împotriva asupritorilor. de fapt, era poporul.// […] Vreau sã înþeleg
Formulãrile în care propaganda trece omul nou”. Un asemenea pasaj îl înjoseºte
prin filtrul literar capãtã accente amuzante. pe autor mai mult decât reproducerea vor-
Umorul þâºneºte din legãtura subtilã fãcutã belor lui Dej despre creaþia beletristicã,
cu discursul lui Nae Caþavencu. Directorul întrucât sugereazã cã scriitorul putea doar
Institutului de Istorie Literarã ºi Folclor sã-l gãseascã ºi sã-l reprezinte pe insul
transmite un progresism intertextual: „Cine proiectat de comunism. Modelul profesion-
spune cã stãm pe loc sau dãm înapoi al înceteazã a fi literatul, mai ales cã la spec-
minte”. De fapt, reacþia cititorului este un tacole veneau ºi muncitori, cãci, dacã ne
haz de necaz... întoarcem privirea la cronica din 9 decem-
Cronica se încheie cu un vis divinatoriu, brie 1955, masele beneficiau de acces larg la
triumfalist. Recurgând iar la grila(jul) marx- instituþiile culturale: „– L-ai vãzut pe acel
ist-leninist, Cãlinescu insinueazã cã oamenii bãrbat tânãr ºi visãtor, cu faþa brãzdatã, se-
din „vechiul regim” nu gustau lectura, pen- verã ºi brunã, care asculta religios, ieri, la
tru cã societatea îi învãþase astfel. Prin ur- teatru, ºi care tresãrea când se stingea lumi-
mare, nu arhitectul ºi zidarul reprezintã na ºi punea mâna deasupra frunþii ca sã dis-
exemplul negativ, respectiv pozitiv, ci tingã mai bine actorii luminaþi de lustrurile
„orânduirile” modificã în rãu sau în bine de pe scarã ? ªtii cine era ?/ – Vreun profe-
starea lucrurilor: „– Cu cine vorbeaþi în sor./ – Aº! Un topitor de la o uzinã, un evi-
somn ? – mã întreabã tânãrul meu zidar; – denþiat în muncã ºi într-adevãr un om care
Cu o strigoaicã, Vasile, cu duhul neliniºtit al citeºte. De altfel, în salã, ca pretutindeni în
unei lumi care a murit”. sfera socialistã, publicul e format din
muncitori, studenþi, intelectuali, de oameni
de pe toate ºantierele de muncã. ªi de n-aº fi
Omul nou ºtiut cine e, aº fi ghicit”. Cortina!... Actorul a
Dacã vârcolacii burghezi încã îl bântuiau, interpretat o piesã care nu i se potrivea. S-a
criticul îºi dãdea seama de necesitatea dezis de talent ca sã trâmbiþeze „realizãri
cunoaºterii vitalitãþii ºi a entuziasmului grandioase”. O parte dintre spectatorii de
„omului nou”. Prilejul s-a ivit odatã cu acum îl huiduie fãrã sã-i înþeleagã drama,
vizita la uzinele „23 August”, consemnatã aceea cã a renunþat la vocaþie în defavoarea
în reportajul Un imn al muncii în cinstea con- apariþiilor regulate în presã.
gresului (Contemporanul, 23 decembrie 1955). De tema „omului nou” se leagã educarea
Deºi nu e o „cronicã a optimistului”, textul „elementelor tinere”, integratã în convor-
cuprinde câteva cliºee lingvistice ºi situ- birea închipuitã cu titlul Copiii de azi. Lilica
aþionale pe care gazetarul le va utiliza în ºi Pãducel ºi-au însuºit temeinic combaterea
anul urmãtor. De exemplu, imaginea peni- ºi condamnarea sabotorilor ºi a duºmanilor,
bilã a privirii extatice în faþa utilajelor va fi bãieþelui ameninþând-o, în joacã, pe fetiþã:
prolificã: „Dupã ce am contemplat compre- „Tu eºti moºiereasã ºi te plimbi cu trãsura
sorul ºi câteva din organele lui, am cerut sã fãrã sã te ocupi de repararea drumurilor.
mergem de-a dreptul la turnãtorie spre a Hai la tribunalul poporului!”. Cãlinescu îi
cunoaºte povestea facerii în lumea mo- înfãþiºa ca pe doi tovarãºi de mare viitor,
toarelor”. deprinºi cu directivele învãþãmântului po-
Prima tabletã semnatã de G. Cãlinescu în litic. În primul rând, ei ºtiau soluþiile nece-
Contemporanul din 1956 se numeºte Omul sare pentru rezolvarea problemelor: „[…]
nou ºi continuã ideea descoperirii esenþei Pãducel zise: – Azi sunt compresor. Ai
9
 George Neagoe

presãrat pietriº ?/ – Da – mã conformai eu brãþarã: „Pãduchele: Nu te ºtiam aºa

jocului, râzând, l-am aºezat […]”. La final, învãþat./ Purecele: Vezi cã am ciupit pe gât
criticul aduce în atenþie unul dintre succese- pe un academician numit Aristarc ºi erudi-
le administraþiei Republicii Populare Româ- þia mi-a intrat, ca sã zic aºa, în sânge” (Dia-
ne – alfabetizarea. Subiectul îi era cunoscut loguri utile, 7 iunie 1957). Înlãturând para-
scriind, despre el, câteva articole în 1948. ziþii, textul se pliazã pe replicile din
Partidul Muncitoresc Român avea grijã Universul poeziei, încercând sã demonstreze
ca instaurarea „democraþiei populare” sã în- caracterul poetic al unor vietãþi. Apoi, pu-
semne schimbarea din temelii a spaþiilor ricele era un vechi prieten artistic al comen-
culturale. Cãlinescu întãrea aceastã idee în tatorului, fiind onorat cu diverse studii de
scrierea denumitã Teatrul nou. Autorul mi- esteticã, precum: Teoria puricelui (1932),
zeazã pe opoziþia recurentã între „lumea de Despre purici (1943) sau Mizantropie, pãduchi,
ieri” ºi „lumea de azi”, indicând defectele purici (1945).
trecutului ºi subliniind succesele prezentu- În Amurgul demiurgilor. Arghezi, Blaga,
lui: „Am izbutit sã aducem masele în sãlile Cãlinescu (dosare literare), Pavel Þugui îºi
de spectacole, sã le facem sã guste Shake- aminteºte cã autorul Istoriei literaturii române
speare, Molière ºi Beaumarchais”. Dupã de la origini pânã în prezent refuza sã respecte
aceastã datã (20 ianuarie 1956), criticul „indicaþiile” ºi „corecturile” venite din
înceteazã sã redacteze texte exclusiv propa- partea Direcþiei Generale a Presei ºi Tipã-
gandistice, dar nu omite sã fie pe placul riturilor: „Despre intruziuni politico-ideo-
autoritãþilor chiar ºi când vine vorba de logice nu voia sã audã, replicând imparabil
comuniunea cu natura: „Dar iarba mea «... eu sunt scriitor ºi nu... propagandist»”
cântã: Oameni ai muncii de pe ogoare! (p. 211). Articolele din Contemporanul atestã
Desfãºuraþi larg întrecerea socialistã ºi contrariul. În cel mai bun caz, Cãlinescu nu
patrioticã pentru a obþine cât mai mari can- admitea ca, alãturi de fragmentele inserate
titãþi de grâu etc.” (Chemãri de 1 Mai, 1957). din propria iniþiativã, sã aparã pasaje
Cronicile optimistului conþin – fãrã a-i da impuse de ideologi. În Cronicile optimistului,
expresiei un sens peiorativ – câteva perle, G. Cãlinescu a fost ºi scriitor, ºi propagan-
dar sunt atât de rare cã nu ajung pentru o dist.
10
 Arhim. Veniamin Micle este autorul a peste
Lucia TOADER 40 de volume, printre care: Monumentul is-
toric-bisericesc Coºuna-Bucovãþul Vechi,

Ieromonahul
Craiova, 1982; Mãnãstirea Polovragi, Craio-
va, 1987; Sfântul Grigorie Decapolitul. Viaþa ºi
minunile, Bucureºti, 1992 ; Iniþieri catehetice,

Macarie Bucureºti, 1993; Trepte spre amvon. Studii

omiletice, Bucureºti, 1993; lstoria bis-
ericeascã de Samuil Micu, transliterare de
- Tipograf român pe manuscrisul original, studiu introductiv,
note ºi glosar, Bucureºti, 1993; Arhim.
(1508-1512) Eufrosin Poteca, Predici ºi cuvântãri. Studiu
întroductiv ºi note, Bucureºti, 1993; Cultul
Abstract sfinþilor, Bucureºti, 1994; Citirea ºi inter-
Father Veniamin Micle has written a laborous pretarea Sfintei Scripturi, Bucureºti, 1994 ;
monography dedicated to the printer Macarie. Manuscrisele româneºti de la Prodromul, 1999;
The book is supported by an up to date bibli- ªcoala mãnãstireascã de la Bistriþa, 2004;
ography and discusses the most significant Documente vâlcene în cercetarea lui A.
controversies regarding the publishing date of Sacerdoþeanu, 2004; File athonite. Spiritualitate
prints, the place where they have been discov- româneascã, 2005; Monuments eclesiastiques,
ered, their origins and, last but not least, 2007; Preocupãri cãrturãreºti, 2007 º.a
regarding the identity of the printer, Macarie. Acestor titluri de volume se alãturã nenu-
The study deserves the researchers' attention, mãrate articole cu caracter teologic, omile-
but also that of students or of mere readers. tic ºi catehetic, recenzii, cronici, predici, în
Keywords: Veniamin Micle, Macarie the periodicele bisericeºti, mai ales în: „Studii
monk, beginning of Romanian printing, print- Teologice”, „Ortodoxia”, „Mitropolia Ar-
ing press, first printed book in Romania dealului”, „Mitropolia Olteniei”, „Telegra-
ful Român”.
Arhimandritul Veniamin Micle s-a nãscut
în anul 1939, în Plopoiº ( jud. Maramureº). Lucrarea arhimandritului Veniamin Mi-
A urmat cursurile liceale la Seminarul din cle propune - precizare care apare în cuvân-
1

Cluj (1954-1959), iar cele universitare la tul înainte al volumului – printr-un demers
Institutul Teologic Universitar din Sibiu ºtiinþific minuþios, bazat pe o vastã biblio-
(1962-1966). A continuat studiile la Facul- grafie actualizatã, cunoaºterea biografiei ºi
tatea de Teologie din Bucureºti (1966- 1968) activitãþii tipografului român, îndeosebi a
ºi la Facultatea de Teologie catolicã din unor controversate chestiuni de istorie lite-
Strasbourg (1968-1971), iar cursurile post-
rarã ºi culturalã: „Prezenta lucrare are la bazã
doctorale, la Institutul ecumenic Tantur-
expunerea unor demonstraþii constituind rãspun-
lerusalim (1973). A depus votul monahal la
mãnãstirea Rohia (1958) ºi a fost numit suri plauzibile la cele douã necunoscute - identifi-
arhimandrit în anul 1977. Hirotonirea ca carea tipografului ºi locul activitãþii sale – care au
preot a avut loc la mãnãstirea Cozia, unde a învãluit în mister, secole de-a rândul, persona-
slujit în perioada 1979- 1982. ªi-a început litatea ieromonahului Macarie, ºi circumstanþele
activitatea didacticã universitarã la Insti- apariþiei primelor tipãrituri din Þara Româneas-
tutul Teologic din Sibiu (1972-1973) ºi a fost cã, în frunte cu vestitul Liturghier”.
profesor la Seminarul teologic din Craiova Studiul introductiv, o incursiune în isto-
ºi din Bucureºti (1973-1979). A devenit sta- ria tiparului, este urmat de o prezentare sin-
reþul mãnãstirii Bistriþa din Oltenia (1983- teticã a celor trei scrieri: Liturghierul, Octoi-
1992). Din 1992 pânã astãzi, este preot sluji- hul ºi Tetraevanghelul. Respectând întru totul
tor la aceastã mãnãstire. structura monograficã a lucrãrii, autorul re-

1 Arhim.Veniamin Micle, Ieromonahul Macarie – Tipograf român (1508-1512), Ed. Mãnãstirea Bistriþa Olteanã,
2008.
11
 Lucia Toader

Muntenegru, nu a fost ieromonahul Macarie

Bistriþeanu, ori egumenul mãnãstirii Go-
vora. ªi nici Mitropolitul Macarie din timpul
lui Neagoe Basarab sau Macarie ieromo-
nahul din Muntele Athos. Ceea ce poate fi
atestat, însã, este originea româneascã, fapt
dovedit prin studiul tipãriturii ºi al textului.
“Faptul cã nici sârbii nu ºi-l asumã pe tipo-
graful Macarie din Þara Româneascã- însuºi V.
Jagic îl numeºte der walachischer Macarius -
ar fi o greºealã sã nu-l recunoaºtem ca român,
transilvãnean de origine, din Codlea, identificat
în persoana lui Martinus Burciensis de
Cseidino, devenit Macarie ieromonahul, prin
adoptarea voturilor monahale ºi primirea haru-
lui preoþiei”, este concluzia autorului.
Locul activitãþii tipografului Macarie a
deschis un alt teritoriu pentru pãreri diver-
gente, prezentate sistematic de Arhim.
Veniamin Micle. Alexandru Odobescu a
lansat ideea tipãririi cãrþilor sale în strãinã-
tate. Mai târziu, în aceeaºi direcþie se înscrie
Virgil Molin, contrazis de Dan Simonescu,
Nerva Hodoº, N. Iorga, G. Pascu ºi Ludovic
Demeny. Majoritatea acceptã cã ieromona-
hul Macarie ºi-a desfãºurat activitatea tipo-
uneºte pe parcursul a nu mai mult de treize- graficã în þarã. Sunt luate în discuþie ºi anali-
ci de pagini, informaþii referitoare la data de zate ºi ipotezele funcþionãrii tipografiei la
Târgoviºte, la Mãnãstirea Dealu, Mãnãstirea
execuþie a tipãriturilor, - subiectul unor nu-
Govora, Snagov, Curtea de Argeº, Bistriþa
meroase discuþii contradictorii – la locul în
Olteanã, patronatã de familia boierilor
care au fost descoperite iniþial (ºi ulterior, în
Craioveºti. Cea din urmã ipotezã pare a fi
biblioteci din þarã ºi din strãinãtate), la izvo-
cea mai credibilã.
dul fiecãreia ºi, nu în ultimul rând, detalii Rolul important al activitãþii sale este
tehnice semnificative privitoare la format, la prezentat în contextul tipografiilor chirilice
calitatea tipãriturii, a hârtiei, la litera cãrþilor europene, dar ºi în raporturile cu alte centre
(inspiratã din manuscrisele româneºti, imi- de pe teritoriul þãrii noastre. Influenþa iero-
tând caligrafia monahului Gavriil Uric) ºi la monahului Macarie s-a manifestat pe terito-
ornamentica textului. Concizia ºi abordarea riul sârb (Gorazde, Rujansk, Gracanica,
aplicatã pe aceastã temã aminteºte de un alt Belgrad, Mrksina, Veneþia), dar mai cu
studiu important la data apariþiei sale, seamã în spaþiul românesc (în Transilva-
aprilie 1975, mult mai redus ca amploare, nia,spre exemplu, tipografiile conduse de
semnat de Dennis Deletant, A survey of Filip Moldoveanul, ori în Þara Româneascã,
Romanian Presses and Printing in the Sixteen de Coresi). Valoarea nepreþuitã a cãrþii
Century în The Slavonic and East European tipãrite de Macarie, neîntâlnitã, anterior, în
Review, published by Cambridge University nici o tipografie cu litere slavone, inspiratã
Press (nr.131 /Aprilie 1975). din manuscrisele româneºti apãrute în a
Identitatea tipografului Macarie, o altã doua parte a secolului al XV- lea, este cea
temã de dezbatere a cercetãtorilor, este de- care, ºi dupã 500 de ani, face subiectul unei
monstratã, parcurgând, apofatic, toate pre- bogate ºi importante monografii, scrise de
zumþiile enunþate: tipograful Macarie din un om de culturã ºi, nu în ultimul rând, un
Þara Româneascã nu a fost Macarie din reprezentant al Bisericii.
12
 Convorbiri

"Îmi place sã vãd profesia de

critic ca o comunitate de cititori
care se ajutã unii pe alþii sã
citeascã mai eficient"
Livia Vianu în dialog cu Interviu cu Earl INGERSOLL
Presentation
Earl Ingersoll is Professor Emeritu at SUNY Brockport. He is also an experienced critic of contem-
porary literature; he has tackled in his books the American poets of the eighties, Margaret Atwood,
Doris Lessing, Lawrence Durrell, but also DH Lawrence and Joyce, whom he has published inter-
views with.

Abstract
This interview revolves around Earl Ingersoll, academic and literary critic, who has not only
analysed some writers' works, but also succeeded in interviewing them. Thus, the interview
deals with present problems, such as the relevance of literary criticism or of cultural studies in
the interpretation of a text, the type of literary criticism followed by the critic, the jargon of his
profession, but also the relevance of criticism on the background of a less and less requested lit-
erature. Moreover, the influence of the Internet in literature and the way the new readers relate
to the new book is also being discussed.
Keywords: Earl Ingersoll, Lidia Vianu, interview, literary criticism, abstract

Lidia VIANU: Sunteþi un critic, cu renume intervievat trebuie sã le rãspundã; rãspun-

ºi experienþã specializat în literatura contem- surile sunt mai degrabã eseuri scurte, fãcute
poranã. În cãrþile dumneavoastrã, aþi abordat pe moment, care completeazã spaþiile libere.
poeþii americani ai anilor ’80, pe Margaret În „conversaþia” literarã, cel ce întreabã e
Atwood, Doris Lessing, Lawrence Durrell, posibil sã aibã în gând mai multe întrebãri,
dar ºi pe DH Lawrence ºi pe Joyce. Sunteþi dar preferã o structurã mai flexibilã în
Profesor Emerit la Universitatea SUNY schimbul de replici cu autorul, dând voie
Brockport. Aþi publicat interviuri cu scriitorii conversaþiei sã-ºi urmeze cursul firesc. În
menþionaþi mai sus. Credeþi cã pentru cititorii conversaþia literarã, cel ce întreabã este de
de astãzi un interviu înseamnã mai mult obicei un universitar, care este familiarizat
decât o carte de criticã? Pentru cã nicio altã cu operele scriitorului din moment ce este
perioadã nu s-a bucurat de interviuri aºa cum profesor sau un erudit, în timp ce inter-
o facem noi de câteva decenii... Sau este doar vievatorii îºi prefaþeazã uneori interviul cu
o oglindire a nevoii de a atrage atenþia celor câte un comentariu de genul „Nu am citit
din mass-media ºi, aºadar, nu mai vorbim de nimic din operele dumneavoastrã, dar aº
literaturã deloc? vrea sã vã întreb câte ceva despre...”
Earl INGERSOLL: Interviurile cu autori Câteodatã, cititorii interviurilor sunt
au un public de cititori larg ºi divers, care curioºi în privinþa persoanei care a scris o
este atras de discuþiile cu scriitori din mai carte precum Gravity’s Rainbow. Poate cã
multe motive. Mã gândesc la „interviuri” sunt în cãutare de indicii care sã le sugereze
din punct de vedere jurnalistic, atunci când intenþia autorului când a scris cartea, ce
un intervievator se nãpusteºte asupra unui înseamnã, ce crede scriitorul despre scrierea
scriitor cu o serie de întrebãri cãrora autorul unui roman sau a unei poezii etc. Cercetã-
13
 Convorbiri

„autorul” care rãspunde la întrebãri, în

interviuri. Nu cred cã autorul care scrie un
al doilea roman este acelaºi scriitor care a
scris primul roman, deºi acelaºi nume apare
pe cotorul ambelor cãrþi.
Am ajuns într-un punct în critica literarã în
care – din moment ce studiile culturale nu
mai monopolizeazã piaþa (slavã Domnului) –
simþim cã ne întoarcem la analiza concretã ce
avea în vedere cum este urmãrit firul epic,
cum a fost scris un poem ºi în ce scop. Pe
scurt, eu cred (poate mã înºel) cã ne în-
toarcem la text, dupã o cãlãtorie pe tãrâmul
biografiei, filozofiei, lingvisticii, istoriei, care
au transformat critica într-un discurs care
nu avea nimic de spus despre opera asupra
cãreia susþinea cã se concentreazã. A fost o
idee bunã sã ne supunem studiilor culturale?
Au ajutat în vreun fel critica literarã?
În general, eu am fost împotriva studiilor
culturale, care par a spune cã un text este un
text, fãrã a da importanþã valorii textului, ºi,
torilor le sunt folositoare asemenea intervi- în tot acest timp, au încurajat scrierile
uri când scriu despre opera unui scriitor. despre scris, care sunt în esenþã o activitate
Dacã scriu despre romanul lui Ian McEwan, ce þine de jurnalism, adesea îndreptatã cãtre
On Chesil Beach, ºi sunt surprins de numele investigarea operelor fãrã valoare. Detest
celor douã personaje principale, Florence ºi egalitarismul prost înþeles care susþine cã
Edward, s-ar putea sã vreau sã aflu ce a stabilirea valorii într-o operã este un simp-
spus McEwan despre roman. Dacã voi citi tom al „elitismului”. Cel mai adesea îi invi-
cã, la câteva luni dupã ce a terminat manu- diez pe istoricii de artã pentru cã au reuºit
scrisul, ºi-a adus aminte cã, recent, citise ro- sã se sustragã coborârii nivelului operelor
manul The Good Soldier al lui Ford Madox de artã, în primul rând pentru cã obiectele
Ford, ale cãrui personaje principale se nu- de artã au o valoare bãneascã, adicã val-
mesc Florence ºi Edward, s-ar putea sã oarea stabilitã prin preþul de cumpãrare.
vreau sã studiez consecinþele acestei legã- Oamenii din lumea artei nu spun cã
turi. mâzgãleala cuiva este la fel de demnã de
Este dragostea noastrã de interviuri (de care atenþie precum „Noaptea înstelatã” a lui
ºi eu sunt vinovatã) o dovadã cã prelungim Van Gogh, pur ºi simplu pentru cã nimeni
cartea pe care o citim cu viaþa autorului, într- nu ar da 100. 000. 000 de euro pentru o
o încercare de a ne construi propria poveste, mâzgãlelalã.
al cãrei erou este autorul? Dovadã cã noi Cum aþi numi genul de criticã literarã pe care
încercãm sã-i subminãm autoritatea ºi sã-i îl predaþi ºi pe care îl practicaþi?
confiscãm atât viaþa, cât ºi opera, ca sã ne Am practicat critica psihoanaliticã, à la
satisfacem dorinþa de a fi creatori? Lacan ºi nuanþele pe care le-am admirat în
Cred cã mulþi dintre noi vor sã aibã o scrierile lui Shoshana Felman, Barbara
legãturã permanentã cu autorii, care par Johnson ºi Jane Gallop, dar nu stilul
adesea cã aºteaptã momentul potrivit, din „Freudian”, nu genul de interpretare care
culise, iar noi suntem foarte conºtienþi de gãseºte falusul peste tot. Dar de tânãr am
prezenþa lor, deºi ei rãmân în umbrã. Ironia fost crescut cu Noua Criticã ºi încã mai sunt
este cã tot atât de mulþi scriitori ne-au tot îndrãgostit de ideea cã textul însuºi, prin el
amintit cã autorul care scrie cartea nu este ºi ºi despre el însuºi este ceea ce conteazã.
14
Earl Ingersoll

Sunt conºtient de faptul cã mulþi au catalo- (care este premisa de la care pornesc studiile
gat aceastã abordare drept „elitistã” din culturale) sau a creaþiei – iar în ceea ce
perspectiva lor justiþiarã, egalitaristã ºi ego- priveºte pe cea de-a doua, e bine sã fim vagi,
centricã, dar sunt prea bãtrân ca sã fiu aluzivi ºi sã scriem texte care se cer (nu doar
nevoit sã pretind respect din partea îngâm- texte seci)? Este încãrcãtura literarã (am-
fãrii din politica universitarilor – de genul biguã, cu siguranþã) importantã în criticã?
„noi scriem corect politic ºi nu poþi avea Criticul trebuie sã fie însuºi creatorul sau cel
dreptate altfel.” ce cântãreºte efectele?
Studenþii dumneavoastrã preferã moda noii Am aici o grãmadã de întrebãri. În
critici de a transforma textul într-un discurs primul rând, critica literarã nu poate fi atât
colateral (ºi mã gândesc la Postcolonialism, de „exactã”. Ne putem bucura amãgindu-
Identitate ºi aºa mai departe) în locul criticii ne pe noi înºine cã suntem „exacþi”, dar cri-
tematice, de exemplu? Comunismul studiilor ticii sinceri nu se prefac. Sunt la fel de
culturale se mai simte încã puternic în uni- mulþumit cu orice criticã literarã care îºi
versitatea unde predaþi? recunoaºte subiectivitatea; altfel, îmi dau
Vreau sã cred cã studenþii încã mai vin la seama cã citesc amãgirile proprii ale altcui-
un curs de literaturã ca sã înveþe sã citeascã va. Într-un critic literar caut pe cineva care
eficient. Cred cã universitarii tineri inves- sã-mi dea un mod de a citi textul, iar când
tesc în noile abordãri critice pe de o parte scriu, simt cã îi rãsplãtesc pe cei care m-au
pentru cã asta le poate face rost de un loc de ajutat de-a lungul anilor sã citesc textul mai
muncã, funcþii, îi publicã ºi îi promoveazã. eficient.
Îmi aduc aminte cã în timpul unui interviu Simþiþi vreo schimbare în calitatea textului
MLA pentru un post în departamentul nos- literar ca urmare a aventurii virtuale fasci-
tru, un membru al comitetului de cercetare nante descoperite de curând? A afectat inter-
a întrebat-o pe candidatã despre un curs pe netul modul în care scriitorii scriu ºi în care
care ea îl susþinea despre „romanul de noi citim? Modul cum privim o carte publi-
dragoste, sentimental”, care uneori este catã pe hârtie?
numit „sfâºietor de corsete” în þara mea, Da, sunt conºtient de potenþialul textelor
cum reacþionaserã studenþii dupã un întreg în variantã digitalã de a schimba felul în
semestru de romane, care se crede cã sunt care scriitorii scriu ºi în care cititorii citesc.
scrise anume pentru ºi citite de „neveste Dar în acelaºi timp, încã mai vãd oamenii în
disperate”. Candidata a rãspuns: „Pãi, pânã librãrii cumpãrând cãrþi. Oamenii încearcã
la urmã întreabã: ‚Când o sã începem sã tot felul de lucruri precum dispozitivul
citim literaturã adevãratã?’” Kindle fabricat de Amazon ºi apoi se întorc
Ce credeþi despre termeni precum „metalite- la cititul cãrþilor în forma lor „primitivã”.
raturã istoriograficã”, repetaþi ºi ºlefuiþi de Încã mai trãiesc un sentiment religios pe care
tot felul de critici, care folosesc cuvintele de l-am simþit de când eram copilã, când am
parcã ar fi obiecte sacre de cult? Existã uni- þinut în mânã o carte cartonatã cu certi-
versitari care încã mai evalueazã cunoºtinþele tudinea cã era un obiect de artã ce mirosea a
studenþilor lor despre povestea unui termen: hârtie, legatã cu mare grijã ºi care avea un
cine l-a creat ºi când, cine l-a schimbat milion de idei pe fiecare paginã. Nu erau
parþial ºi când? decât litere, fãrã ilustraþii, fãrã „readers’
Cred cã o parte din jargonul disciplinei digest”, fãrã ghid – nu eram decât eu ºi
de studiu are aceleaºi origini ca limbajul autorul. O aventurã literarã intimã perfectã.
doctorilor sau ca argoul adolescenþilor: Ce credeþi cã simt cei care citesc din comput-
oferã bruma de siguranþã sub care se poate er sau de pe hârtia tipãritã astãzi?
spune „grupul nostru restrâns cunoaºte o ªi eu am trecut prin aventuri cu autorii,
limbã care îi exclude pe cei care nu o prin lecturã. Sunt îndeajuns de conservator
cunosc.” ca sã cred cã aceasta este adevãrata expe-
În opinia dumneavoastrã, este critica literarã rienþã a lecturii ºi nu cred cã va dispãrea
o metodã exactã de evaluare a calitãþii literare întru totul prin impulsul de a ne îndrepta
15
 Convorbiri

cãtre „nou”, „avansat tehnologic” etc. Din ocupã de publicitate: fie pentru autor (recen-
când în când, întâlnesc un scriitor sau o zii pe site-uri ºi în ziare, scurte prezentãri de
carte despre care îmi place sã spun cã „îmi carte, etc.), fie pentru el însuºi. Ce viitor
aminteºte de ce am studiat engleza ca întrezãriþi pentru impulsul critic, care este,
materie principalã în facultate”. Ultimul aºa cum zicea Eliot cândva, „inevitabil pre-
autor ºi ultima carte care mi-au stârnit acest cum respiraþia”?
sentiment au fost Colum McCann ºi cel mai Mã tem cã literatura, ºi cultura în gener-
nou roman al sãu, Let the Great World Spin. al, este o afacere, iar acest lucru ne umbreºte
Mi-am dat seama cã am o nevoie psiholo- imaginea tradiþionalã pe care o avem despre
gicã, poate chiar spiritualã, de literaturã, artistul care moare de foame în mansardã
care îmi confirmã încrederea în simplul fapt pentru arta sa. Pe de altã parte, poate cã lit-
cã experienþa înseamnã ceva. eratura a fost întotdeauna o afacere; ºtim cu
De când literatura dã semne cã îºi pierde toþii, scriitori care erau nevoiþi sã mulþu-
publicul, cum se poate ca teoria literarã ºi meascã protectorul sau protectoarea ºi cer-
toate celelalte ramuri ale criticii literare cul lui/ ei de prieteni. Chiar ºi Shakespeare
rigide sã mai prezinte interes pentru unii? a fost influenþat de „mitul dinastiei Tudo-
Au pierdut criticii contactul cu realitatea? rilor” sau de monarhi puternici, aºa cum au
Poate fi critica gânditã ca un act de suicid în vrut Tudorii sã fie vãzuþi, iar unul din
acest sens? motivele pentru care a scris el Macbeth nu a
Cred cã ceea ce este în neregulã cu medi- fost, oare, ca sã-i facã pe plac lui James I?
ul universitar în þara mea, ºi poate ºi în alte Bineînþeles, impulsul critic are un viitor
þãri, este faptul cã unii universitari iubesc pentru cã vrem sã ºtim ce cred „experþii”.
mai puþin literatura ºi mai mult ideologiile Dacã vãd un film care îmi place sau nu, o sã
politice ºi sunt hotãrâþi sã-i îndoctrineze ºi vreau sã caut pe internet recenziile care s-au
pe studenþi. Sau pe cititori, dacã scriu eseuri scris, ca sã vãd ce pãrere au criticii de film.
pentru publicaþii de specialitate. Am fost Dacã ar fi sã o luaþi de la capãt, aþi alege sã
rugat de un ziar bun sã judec un comentar- fiþi critic ºi profesor de literaturã?
iu ce-l critica aspru pe Ian McEwan pentru Cu siguranþã aºa aº face! Mi-e dor de
un roman – Saturday – al cãrui personaj momentele când puteam sã vorbesc despre
narator este un chirurg care este atât de pre- cãrþile pe care le citeam cu studenþii, care,
ocupat de munca sa, încât nu are timp de uneori, sunt mai receptivi decât ne
problemele altor culturi sau etnii în Londra închipuim noi cã ar putea fi. Ca majoritatea
contemporanã, unde profeseazã. M-am academicienilor ieºiþi la pensie, nu îmi e dor
simþit cam bãdãran când am spus cã am fost de grãmezile de lucrãri de corectat ºi de
operat de curând ºi cã nu prea mi-a pãsat de efortul depus pentru a pune note cât mai
convingerile sociale sau politice ale doc- corect sau de întâlnirile care dureazã 90 de
torului meu, dar m-a impresionat atunci minute doar pentru cã au fost programate
când, în momentul în care am fost externat sã dureze atât de mult.
într-o sâmbãtã, m-a îndemnat sã-l sun în Încã mã mai ocup de criticã, deºi nu îmi
acea zi, sau duminicã, dacã se întâmpla sã mai aduce salarii de merit sau funcþii mai
am probleme din pricina unei externãri prea
mari. Cu toate acestea, îºi are recompensele
timpurii. Mã iritã universitarii care par a fi
sale, precum câte un mail de la vreun strãin
fericit de inconºtienþi de egoismul din
care spune cã îmi mulþumeºte pentru eseul
înþelegerea auto-îndreptãþitã a ceea ce este
despre X, Y sau Z, cãci i-a fost de folos. Îmi
„corect”.
place sã percep profesia de critic drept o
ªtiu cã, în mare parte, critica de astãzi este fie
comunitate de cititori care se ajutã unii pe
academicã (ºtiinþificã ºi aºa mai departe), fie
alþii sã citeascã cu mai multã pricepere.
orientatã cãtre recenzie de carte. Mã tem cã
acest critic literar, care a fost ºi partenerul 16 martie 2010
scriitorului, dar ºi al cititorului în procesul Traducere: Alexandra Sârbu ºi
de lecturã, s-a transformat într-un om care se Alina-Olimpia Miron
16
 Vladimir
Ghika
Monseniorul
Ioan ROBU*
Martiriul
Monseniorului Ghika
Abstract
The author speaks about Vladimir Ghika's martyrdom in the communist prison of Jilava. Although
he could have left Romania with his brother and sister-in-law after king Mihai I abdicated on the
30th of December 1947, the cleric decided to remain in his native country. Arrested in 1952, mon-
signor Ghika was condemned to 3 years of detention. He had the courage to contest the legitimacy
of the so called People's Tribunal that judged him and the other prisoners of his lot. He died on the
16th of May 1954, after an agony of 11 days.
Keywords: Vladimir Ghika, martyrdom, religion, communism, political prisoners.

În iarna anilor 1926-1927, la sfârºitul unei ªi astãzi ºtim cã ar fi putut la un moment

Sfinte Liturghii, Monseniorul Ghika îi mãr- dat sã scape de toate aceste chinuri; ar fi
turisea unei cãlugãriþe, Susanne Marie putut sã plece din þarã, dar nu a vrut.
Durand, autoarea cãrþii „Vladimir Ghika, Lucian Spãtariu, nepot prin alianþã al
Prinþ ºi Pãstor” (Casterman): „Mã stãpâ- Monseniorului, ne-a lãsat aceastã mãrturie
neºte gândul ºi dorinþa martiriului. Oare ºi anume cã, într-una din zilele care au
Domnul îmi va acorda, într-o zi, acest har pe urmat abdicãrii forþate a Regelui Mihai, el se
care mã face sã-l doresc?” Entuziasm? Zel afla la masã, împreunã cu Monseniorul
apostolic? Generoasã înãlþare sufleteascã? Ghika ºi cu fratele sãu Dimitrie, în aparta-
Greu de spus. Oricum trebuia sã treacã circa mentul lor din str. Dacia, nr. 2. La un
25 de ani pânã când aceastã premoniþie pro- moment dat a intrat Elisabeta Ghika, soþia
feticã avea sã capete un anume contur. lui Dimitrie ºi doamna de onoare a Reginei
Mamã, spunându-le cã în 24 de ore trebuiau
I sã decidã care din ei va pleca din þarã în
La 18.XI.1952 a avut loc arestarea Mon- suita regalã. Rudele ei, care locuiau în
seniorului; ºi, aºa cum atestã procesul ver- acelaºi apartament cu ea, puteau primi viza
bal, la percheziþia corporalã s-au gãsit de plecare. La auzul celor spuse de Elisa-
asupra lui „785,57 lei, douã porfeuri pele, beta, Monseniorul a spus: «Eu nu plec!».
un ceas de buzunar fãrã marcã, un inel cu Elisabeta ºi Dimitrie au plecat din România
piatrã, ochelari de vedere, patru chei, Bul. în ianuarie 1948, refugiindu-se mai întâi în
Populaþie, un paºaport vechi, brâu, o manta Elveþia, apoi în Franþa. Cei doi fraþi cuno-
popeascã, 2 cãrþi bisericeºti” (ACNSAS, scuserã exodul aristocraþiei din Rusia, dupã
dosar P1109/3, f 285). 1917, ºi ºtiau exact ce însemna regimul sovi-
La 19.XI.1952 a fost anchetat pentru etic. Iar Vladimir, încã de la alegerea pre-
prima oarã la Închisoarea Uranus de cãtre oþiei, s-a îndreptat spre convertirea sãracilor
direcþia a 8-a a Securitãþii. Astfel au început din zona roºie a Parisului ºi spre îngrijirea
cele unsprezece luni de anchete ºi torturi la refugiaþilor. Cu siguranþã îl înfiora sistemul
Uranus, urmate de alte ºapte luni la sovietic aplicat în România dar statornicia
închisoarea Jilava. faþã de alegerea iniþialã a biruit. Pãrintele

* Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti. Prezentare susþinutã în cadrul Colocviului despre Monseniorul

Ghika din data de 4 martie la Bilbioteca Academiei Române.
17
 Monseniorul Ioan Robu

Tertulian Langa dã ºi el mãrturie cã a fost

alegerea Monseniorului sã rãmânã în þarã.
Cum se împacã însã aceastã decizie de a
rãmâne în þarã cu ce-i scria mai apoi în
repetate rânduri lui Dimitrie? La drept
vorbind, îmi place când Mons. Ghika con-
trazice acel „Eu nu plec”. Se vede cã
hotãrârea entuziastã de mai înainte trebuia
întãritã de lupta interioarã, de exerciþiul
prudenþei, al înþelepciunii. De ex., dupã ce,
într-o scrisoare din 6 octombrie 1948,
vorbeºte despre „optimismul (sãu) congeni-
tal ºi supranatural”, în altã scrisoare din
15.XI.1948 scrie: „Dacã li se acordã paºa-
port… voi încerca sã mã strecor cu ele (suro-
rile)… ºi am început deja tratativele cu Le-
gaþia”. Iar în 13.XII.1948 face aceste obser-
vaþii: „O intenþie de plecare personalã… ar
fi interpretatã ca o tentativã de fugã ºi ar fi
urmatã de o arestare imediatã… Trebuie sã
umblu ca pe ouã ºi sã îmbin prudenþa mai
multor ºerpi cu simplitatea unui porumbel
pe jumãtate fript”. Tot în aceeaºi scrisoare creºtin, ca preot, ca «martor al lui Dum-
mai spune ceva ce seamãnã cu o schimbare nezeu». Aici se pare cã a avut loc reîntâl-
de direcþie sufleteascã: „Sunt, se pare, ºi un nirea cu acel „Eu nu plec” ºi acceptarea fãrã
element «catalizator» deoarece, fãrã sã mã cuvinte dar ºi fãrã rezerve a oricãrui destin.
agit prea mult, reuºesc sã ridic moralul mul- La 17 ianuarie 1950 îi va promite fratelui sãu
tora prin simplul fapt de a fi prezent”. ªi din cã-i va scrie despre „viaþa de animal hãituit,
nou o ezitare, cãci cui nu i-ar plãcea sã iasã din ce în ce mai hãituit”. Într-un fel, pentru
din infern?: „Dacã surorile românce de la Monseniorul închisoarea începuse deja, cu
Sfântul Vincenþiu reuºesc sã plece împreunã mult înainte, chiar fãrã sã aibã încã manda-
cu celelalte, am o ultimã ºansã sã ies cu ele tul de arestare pentru crimã de înaltã trãdare.
din acest infern” (19.I.1949).
Pierdutã fiind ultima ºansã, cãci surorile III
nu au plecat împreunã, mai avem o infor- Nu vom înþelege aceastã învinuire ºi
maþie, ºi anume: în anul 1949, Legaþia martiriul Monseniorului dacã nu þinem
Franþei a încercat sã-l scoatã pe Monse- seama de cadrul general de persecuþie a
niorul Ghika din România. Dl Philippe de Bisericii Catolice din România în anii 50.
Luze a scris în raportul sãu din 7.VII.1949 ce Biserica Greco-Catolicã a fost scoasã în
rãspuns îi dãduse Monseniorul (privitor la afara legii prin decretul nr. 358 de la
demersurile întreprinse pe lângã Ministerul 1.XII.1948, iar Bisericii Romano-Catolice i
de Externe) ºi anume cã „este gata sã se s-a pregãtit un plan de aservire prin ruperea
întoarcã în Franþa, deºi în acest moment, legãturilor sale cu Vaticanul.
prezenþa lui este foarte utilã la Bucureºti”. Din etapele persecuþiei menþionãm:
Aceastã poziþie a Monseniorului Ghika l-a - arestarea preoþilor catolici ºi propa-
fãcut pe domnul de Luze sã nu mai insiste ganda împotriva Vaticanului în 1947;
cu plecarea din þarã. - punerea în urmãrire a laicilor activi;
Tonul se schimbã în scrisoarea din - denunþarea concordatului (17.VII.1948);
august 1949 unde citim: „Rugaþi-vã toþi - desfiinþarea învãþãmântului confe-
puþin pentru mine, ca sã nu fiu mai prejos sional ºi a instrucþiei religioase în ºcoli
de nivelul cerut ca om, ca român, ca ºi (3.VIII.1948);
18
Martiriul Monseniorului Ghika

- Legea Cultelor dupã modelul sovietic La 28 iulie 1953 apare „Rechizitoriul”

(4.VIII.1948); Procuraturii Militare Teritoriale Bucureºti,
- interzicerea publicaþiilor catolice; exemplu ruºinos al funcþionãrii justiþiei ºi în
- interzicerea asociaþiilor preoþilor ºi timpul comunismului, care îl acuzã pe
laicilor catolici; Mons. Ghika de legãturi cu Franþa, Italia ºi
- desfiinþarea a patru dieceze catolice Vaticanul, ºi de legãturi epistolare cu fratele
(Oradea, Satu Mare, Iaºi ºi Timiºoara); sãu Dimitrie.
- naþionalizarea spitalelor ºi a insti- Sentinþa nr. 1234 din 24.X.1953 a
tutelor de asistenþã socialã; Tribunalului Militar Bucureºti stabileºte
- desfiinþarea ordinelor ºi congregaþi- pentru Vladimir Ghika trei ani de temniþã
ilor cãlugãreºti; grea, confiscarea averii personale (probabil
- încercarea de înfiinþare a unei Biserici mantaua popeascã) ºi 200 de lei cheltuieli de
Catolice fãrã a fi supusã Papei de la judecatã pentru complicitate la crimã de înaltã
Roma; trãdare. Procesul a fost o farsã judiciarã, iar
- se vorbea despre furioasa activitate condamnãrile s-au dat pentru „spionaj în
reacþionarã ºi proimperialistã a favoarea Vaticanului”.
Vaticanului. Vreau sã-i dau iarãºi cuvântul Pãrintelui
Acesta era climatul în care a acþionat Menges, ºeful lotului: „Într-o zi, cei ºapte
Mons. Ghika din 1947 pânã când a intrat în preoþi din lotul meu am fost scoºi ºi duºi
cursa anchetelor ºi torturilor. A avut simþul într-o camerã unde ne aºteptau doi
unitãþii Bisericii ºi a legãturii cu simbolul funcþionari de la Tribunalul Militar, pentru
acestei unitãþi, Sfântul Pãrinte Papa de la a ne comunica sentinþa tribunalului… Eu
Roma. primisem 20 de ani de muncã silnicã (la
minele de sare), Monseniorul Ghika trei ani
III de temniþã grea. Monseniorul, auzind des-
De aceea în timpul anchetelor a fost tor- pre ce era vorba, nu s-a interesat de sen-
turat ca sã mãrturiseascã prin cine a comu- tinþele date, ci s-a aºezat în faþa funcþionari-
nicat cu Roma ºi în ce fel. Existã un docu- lor ºi le-a zis: „Este o ruºine ca un guvern sã
ment care spune cã nu s-a putut face o însceneze asemenea procese. Nu am nici o
anchetã continuã cu el pentru cã nu-i rezista încredere în tribunalul vostru. Nu semnez”.
inima (ACNSAS, P1109/18, f.18). Avem ºi În ciuda neputinþelor ºi a vârstei, Mons.
mãrturia scrisã a Pãrintelui Menges care a Ghika nu a fost cruþat de roadele urii, dar el
aflat de la Monseniorul cã a fost chinuit prin a rãspuns cu mãsura iubirii care toate le
simularea de spânzurãtoare de circa 80 de iartã. Elisabeta Kastel, o studentã care fãcea
ori. Anchetatorii reuºiserã sã afle cã Mon- parte din acelaºi lot, achetat ºi judecat sub
seniorului Ghika îi era fricã de spânzurã- acuzaþia de spionaj în favoarea Vaticanului,
toare: „Ce a suferit bietul bãtrân e greu de povesteºte cum au „aterizat” la Jilava din
imaginat. Tortura îi devenise atât de insu- camionul-dubã. „Dânsul, neputând sãri din
portabilã, încât era hotãrât sã primeascã cauza bãtrâneþii ºi a slãbiciunii, a cãzut
moartea din mâna lui Dumnezeu, chiar prin jumãtate peste mine ºi jumãtate în noroi.
spânzurãtoare. Atunci l-au ameninþat cã-l L-am ajutat sã se ridice, iar dânsul, cu o
vor spânzura pe un bulevard al Bucureºtiu- voce plinã de compasiune, uitându-se ºi la
lui, în pielea goalã, aºa cum au fost spânzu- gardieni, a spus: Pardonnez, pardonnez, par-
raþi înalþii prelaþi bulgari, pe strãzile Sofiei, donnons. Nu pot uita privirea aceea
în octombrie 1952. El a luat ameninþarea ca îngereascã ºi plinã de bunãtate (A trãit ºi a
pe o decizie ºi a cerut un preot ca sã se murit ca un sfânt, Antologie de texte dedi-
spovedeascã ºi sã primeascã pentru ultima cate Monseniorului Ghika, Bucureºti 2003,
oarã Sfânta Împãrtãºanie… Mons. Ghika ºi- pg. 52)
a fãcut actul de cãinþã ºi a aºteptat, încredin- Istoricul Theodor Lavi, cunoscut anterior
þându-se voinþei lui Dumnezeu, ora exe- sub numele de Theodor Lowenstein ne-a
cuþiei, care totuºi n-a venit”. lãsat o mãrturie: „Monseniorul Ghika se
19
 Monseniorul Ioan Robu

stingea ºi îºi dãdea seama cã i se apropie

sfârºitul. În ultimele zile nu mai putea
vorbi. Îi umezeam buzele cu apã. Sanitarul
venea la fereastrã cu nerãbdare din ce în ce
mai mare. „Cum, n-a murit încã?” Monse-
niorul ceruse sã fie îmbrãcat, dupã moarte,
în hainele preoþeºti. I le lãsaserã la închi-
soare, dar erau ferfeniþã... Agonia discretã ºi
demnã a blândului preot a durat 11 zile,
pânã când medicul, venit la fereastrã, a avut
satisfacþia sã afle cã, în sfârºit, mai murise
cineva noaptea. Dispãruse unul dintre ma-
rile pericole care ameninþau temeliile regi-
mului comunist ºi construcþia socialismului.
Noi eram cu toþii triºti. Apoi l-au îmbrãcat
în haina-i preoþeascã. Aºa l-au ridicat din
pat ºi l-au aºezat pe podea, pe pãtura pe
care urma sã fie scos” (Actualitatea creºtinã,
nr. 5, 2004).
La 8 iunie 1954 sosea la Bucureºti o scri-
soare de la penitenciarul Jilava: „Vã facem
cunoscut cã în ziua de 16 mai 1954 a decedat
în acest penitenciar numitul Ghika Vladi-
mir, care a avut domiciliul în Bucureºti, str.
Generalissimul Stalin, nr. 34, Raion Stalin,
fiul lui Ioan ºi Alexandrina, de profesie
preot. Vã rugãm sã înºtiinþaþi familia
defunctului pentru a se prezenta sã-i ridice
actele ºi obiectele rãmase la unitatea noas-
trã” (ACNSAS, dos. P1109/18, f.2).
Horia Cosmovici, în cartea intitulatã
Monseniorul, la capitoul 8, Bilanþul unei
vieþi, noteazã: „Pe patul de moarte, în lipsã
de preot, s-a mãrturisit public, cu voce tare.
Cel care scrie aceste rânduri confirmã au-
tenticitatea cuvintelor rostite atunci: Mor cu
conºtiinþa împãcatã cã am fãcut tot ce am
putut, deºi nu întotdeauna tot ce a trebuit,
pentru adevãrata Bisericã a lui Cristos,
într-o perioadã tristã pentru þara mea ºi
pentru întreaga lume civilizatã.”
Astfel s-a sãvârºit martiriul Monsenio-
rului Ghika. Ura împotriva credinþei ºi a
Bisericii a rãpus aici ºi în lume multe vieþi:
cea a lui Vladimir Ghika e una dintre ele,
dar nouã ne spune mult ca om, ca român, ca
preot, ca martor al lui Dumnezeu.
Toate cele mai sus amintite rãspund afir-
mativ întrebãrii profetice a Monseniorului:
„Oare Domnul îmi va da într-o zi harul
martiriului pe care mã face sã-l doresc?”
20
 Eugen din Ghiculeºtii munteni. Nu-mi dau seama
ce importanþã poate avea aceastã discrimi-

SIMION
nare, dar, pentru a respecta ºtiinþa genealo-
giºtilor, o semnalez.
Sigur ºi esenþial mi se pare cã acest
urmaº de os domnesc, cu studii de drept,

Vladimir teologie ºi filosofie la Paris ºi Roma, s-a con-

vertit în 1902 la catolicism, iar în 1923 (la 50
de ani) este hirotonisit preot, fãrã a se rupe

Ghika tradiþia româneascã. „Devenind catolic –

spune el – voi fi un bun ortodox”. Cãlã-
toreºte peste tot în lume, þine conferinþe pe
teme religioase, organizeazã spitale ºi asoci-
Abstract aþii ale „Doamnelor caritãþii”, vegheazã pe
bolnavi ºi viziteazã cartierele sãrace din
The author analyzes Vladimir Ghika's posthu- marile oraºe, în fine, în 1907 intrã în cercul
mous collection of letters, sent to his brother „Convorbirilor literare”, studiazã relaþiile
Dimitrie between 1948 and 1952, at begin- dintre Prinþii catolici ºi Valahia ºi Moldova
ning of communist regime in Romania. The (biografii lui semnaleazã 3000 de pagini
letters were gathered in the edition entitled despre acest subiect), publicã articole cu
Fratelui meu din exil. Editie bilingva ("To My caracter teologic ºi se remarcã, se va vedea
Exiled Brother. Bilingual Edition", 2008) In deîndatã, prin reflecþiile lui morale ºi reli-
this period, Vladimir remained in his native gioase strânse într-un volum (Pensées pour la
country, while Dimitrie went to Switzerland suite des jours, 1923) prefaþat de Francis
and after that to France. The critic considers Jammes. Au urmat alte meditaþii publicate
Vladimir Ghika a historian of the tumultuous
în 1928, 1930 ºi strânse, toate, într-o culegere
event that occurred in that period in Romania:
în 1936, prezentatã de data aceasta de filoso-
starvation, nationalization and political deten-
ful catolic Jacques Maritain cu care Vladimir
tions.
Ghika are o bogatã corespondenþã (circa 120
Keywords: Vladimir Ghika, Dimitrie Ghika,
letters, communist regime, political detention. de scrisori) încã nepublicate. Opera teolo-
gicã este mult mai vastã (Entretiens spir-
ituels, 1961, este cartea lui cea mai des citatã
A fost evocat zilele acestea în mediul aca- de specialiºti) ºi ea îi asigurã acestui prinþ
demic ºi bisericesc (de cãtre Fundaþia care activeazã singurãtãþile ºi tãcerile
Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã în colabo- ascezei un loc în compartimentul scriitorilor
rare cu Arhiepiscopia Bisericii Catolice) religioºi într-un secol ateu.
În 1939 Vladimir Ghika se întoarce în
Vladimir Ghika (1873-1954), teolog, mision-
România (nu întrerupsese, în fapt, niciodatã
ar catolic, moralist în sferã spiritualistã,
relaþiile cu mediile culturale ºi religioase
istoric ºi, incidental, dramaturg. Se trãgea
româneºti) ºi duce mai departe acþiunea lui
din ramura moldoveneascã a Ghiculeºtilor, de misionar ºi duhovnic spiritual. În 1947,
fiind nepotul lui Grigore Alexandru Ghika, când familia (fratele sãu, Dimitrie Ghica,
ultimul domn al Moldovei (1854-1856), cel fusese ambasador ºi ministru de externe) se
care a organizat învãþãmântul public ºi a refugiazã în strãinãtate, Vladimir Ghika
introdus telegraful în spaþiul pârcãlabilor ºi hotãrãºte sã rãmânã în România care dãdea
rãzeºilor. Dl. Neagu Djuvara, prezent la se- deja semne cã se îndreaptã spre o dictaturã
siunea semnalatã mai înainte, ne-a avertizat de tip bolºevic („Dumnezeu m-a aºezat aici,
cã Monseniorul Ghika ºi înaintaºii sãi in- rãmân aici”). Biografia prinþului rãsplãtit de
traserã în familia domnitoare „prin femei”, Papa Pius al XI-lea cu titlul de „protonotor
în timp ce Ion Ghica al nostru, scriitorul, apostolic” cunoaºte de aici înainte momente
Beiul de Samos, cobora pe linie bãrbãteascã dramatice. Ele pot fi reconstituite din scriso-
21
 Eugen Simion

rile pe care le trimite între 1948-1952 lui Di- care erau înghesuiþi peste o sutã de deþinuþi.
mitrie Ghica, stabilit în Elveþia, traduse ºi Un om în vârstã, împuþinat enorm la trup,
publicate în româneºte de Mihaela ºi Ema- slab ca un sfânt bizantin, cu o barbã albã ºi
nuel Cosmovici ºi Ana Boariu (ed. Silviu cu o figurã liniºtitã, îmbrãcat în izmene de
Hodiº, 2008). Sunt 30 de scrisori trimise flanelã ºi cu un maieu jerpelit. Gardienii îi
clandestin în strãinãtate din care putem confiscaserã sutana cu care fusese arestat.
deduce viaþa dusã în primul deceniu post- Deþinuþii i-au cedat o parte din bunurile lor
belic de cãtre oamenii bisericii ºi de cãtre vestimentare ºi, în scurt timp, monseniorul
reprezentanþii aristocraþiei româneºti, câþi Ghika i-a binecuvântat pe toþi. Pe cei care îºi
mai rãmãseserã în þarã. Este o altã imagine a pierduserã credinþa, ca Matei Boilã, ºi pe cei
acestei „aristocraþii decãzute” (cum îi spune care n-o avuseserã niciodatã. Este, în chip
presa timpului) decât o descrie în Scrinul evident, bolnav, epuizat, dar nu se plânge
negru G. Cãlinescu ºi, în ultimul volum din niciodatã, nu cere nimic, este senin, pare
Cronica de familie, Petru Dumitriu... Monse- fericit în suferinþã. „Credinþa moare în
niorul Ghika face, în puþine vorbe ºi fãrã fi- bucurie” – va spune el odatã.
guri de stil, un reportaj atroce al vieþii duse De la acelaºi martor din detenþie (Matei
de aceºti descendenþi ai marilor familii Boilã) aflãm cã Vladimir Ghika trecuse prin
boiereºti deposedaþi de bunuri materiale, experienþa durã pe care o cunoscuse, în alte
scoºi din case ºi din slujbe, mutaþi în alte circumstanþe ºi din alte motive, Dostoievski:
localitãþi, anchetaþi, bãgaþi în închisoare, simularea execuþiei. Silit de organele de
eliberaþi provizoriu ºi din nou arestaþi, anchetã sã recunoascã ceva ce nu fãcuse,
deportaþi etc. Un coºmar înfãþiºat cu min- acest om sfânt refuzã ºi, deºi ameninþãrile ºi
uþie ºi obiectivitate de acest extraordinar pedepsele corporale se repetã, el are tãria
„martor al adevãrului”, nu lipsit de o anu- moralã de a nu ceda. Exasperaþi, anchetato-
mitã ironie intelectualã ºi, putem deduce rii însceneazã un proces, o condamnare la
mai uºor din reflecþiile sale, de un sentiment moarte ºi o execuþie. Este scos din celulã,
înalt al contemplaþiei. dus la locul execuþiei, legat la ochi ºi împuº-
Epistolele – concise, scrise rapid pe un cat cu gloanþe oarbe. Descendentul Ghicu-
colþ de masã, cu teama fireascã de a nu fi leºtilor moldoveni nu se sperie, rezistã aces-
descoperite de „energumeni” (cum le spune tei farse tragice ºi face haz, acum, în celula
oamenilor poliþiei politice) – au fost expedi- de la Jilava de lipsa de simþ psihologic a
ate prin curierii diplomatici ºi au, toate, un prigonitorilor sãi. Aproape muribund, el
caracter de urgenþã, fãrã a fi disperate ºi nici continuã sã asculte pe cei 242 de deþinuþi
resemnate. Prinþul, încolþit de peste tot, din parohia lui din puºcãrie ºi sã-i vindece
nu-ºi pierde credinþa, nici demnitatea în faþa prin harul lui de îndoialã ºi disperare. „Era
rãului. Nu-ºi pierde, mai ales, voinþa de a fericit – zice despre el acest coleg de deten-
face bine ºi de a ridica moralul celor nãpãs- þie – de apostolatul pe care îl fãcea, de nenu-
tuiþi de soartã ºi de „lupta de clasã” care, în mãrate prilejuri ce i se ofereau de a-l vesti
spaþiul mioritic, a luat forme sãlbatice. În pe Christos”. Nu-i, ºtim deja, unicul caz
1952 Monseniorul Vladimir Ghika a fost când un intelectual de clasã laudã detenþia
arestat ºi condamnat la temniþã grea pentru care i-a revelat sau i-a întãrit „credincio-
„complicitate la crimã de înaltã trãdare”. A ºenia”. N. Steinhardt ºi Sandu Tudor
fost închis la Jilava ºi, dupã cum mãrturis- (Pãrintele Daniil) sunt douã exemple cunos-
esc cei care au stat în celulã cu el, urmaºul cute.
domnitorului Grigore Alexandru Ghica a Monseniorul Vladimir Ghika face parte
dus mai departe, în circumstanþe imposi- dintr-o familie mai largã de români care au
bile, misia lui de duhovnic ºi împãciuitor de trecut demni prin suferinþã ºi, depãºind
suflete. Preotul Matei Boilã, care dupã 1990 sfera religiei, aº cita, aici, în afarã de cei
a fost deputat în Parlamentul României, îºi amintiþi mai sus, pe Alice Voinescu, pe Ion
aminteºte cã Vladimir Ghika a apãrut în D. Sârbu, Petre Pandrea, Vasile Voiculescu,
toamna anului 1953 la Jilava într-o celulã în Dinu Pillat ºi, din alt spaþiu de existenþã, pe
22
Vladimir Ghika

Aniþa Nandriº, þãranca din Bucovina care, deºertãciunile lumii ºi stã de vorbã cu fan-
exilatã de sovietici cu cei trei copii ai sãi, tomele imaginaþiei. Este, dimpotrivã, un
dincolo de cercul polar, a avut în ea tãria de spirit curios, vrea sã ºtie ºi se grãbeºte sã-i
a rezista lungilor ºi grelelor privaþiuni ºi, informeze pe alþii de ceea ce ºtie, în fine.
dupã mulþi ani, sã-i readucã, pe toþi, acasã. Prinþul Vladimir Ghika trãieºte în 1948
A scris o carte în felul ei este excepþionalã, (prima scrisoare este din 12.03.1948) într-un
comparabilã pânã la un punct cu scrierile Bucureºti terorizat de noua putere, un
lui Soljeniþin. O naraþiune fãrã pretenþii li- Bucureºti sãrãcit, suspicios ºi înfricoºat. S-a
terare, bineînþeles, dar – din aceastã pricinã retras în chilia unei biserici ºi dã veºti, când
– foarte aproape de substanþa literaturii poate, fratelui sãu, Dimitrie, despre ceea ce
pentru cã în ea este vorba de condiþia uma- vede, aude ºi trãieºte. Este interesat nu
nã în demenþa istoriei... numai de cele sfinte, dar ºi de lucruri foarte
Cu altã culturã, cu o cu totul altã lumeºti. Aflã, de pildã, cã Elisabeth, cumna-
genealogie în spate ºi în alte circumstanþe, ta lui – refugiatã ºi ea în Elveþia – a scãpat
Monseniorul Vladimir Ghika aratã, într-o de urcioare ºi furuncule. Monseniorul, pri-
tragedie abominabilã, aceeaºi verticalitate ºi ceput, dã numaidecât sfaturi: „raþionalizaþi
aceeaºi capacitate de dãruire ºi tãrie a spiri- brânza ºi înmulþiþi ceaiurile”. Nu ignorã,
tului... Un model moral într-o istorie care ne totuºi, nici dimensiunea spiritualã a exis-
oferã cu precãdere modele negative (spirite tenþei: Elisabeth sã întãreascã, totuºi, legãtu-
tranzacþionale, delatori, naturi duplicitare, ra cu biserica ºi îi recomandã în acest sens
oameni de vorbe ºi, mai ales, oameni fãrã pe abatele Journet, prietenul sãu ºi marele
cuvânt, suflete înfrânte ºi spirite bãuitoare, prieten al lui Maritain... La 13 martie 1948
singuratici înrãiþi de propria mediocritate revine cu o nouã carte poºtalã ºi de aici
etc.). O mitologie pe care publicistica deducem cã dimineaþa primeºte pe cei care
româneascã (ºi, în genere, industria media- vor sã-l vadã, încearcã, apoi, sã punã ordine
ticã) o sporeºte zilnic. Iatã, dar, un alt tip de în haosul hârtiilor, þine liturghia, iar dupã
român ºi alt comportament etic în situaþii amiazã viziteazã pe bolnavi ºi pe muribun-
tragice. Este bine, este, cred, de folos sã vor- zi pentru a le da curaj. Dã în continuare sfa-
bim despre el ºi, fãrã a-l idealiza, sã-l oferim turi literare fratelui sãi ºi familiei sale:
ca posibil model tinerelor generaþii sceptice, Amiel este „lugubru ºi ombilical”, iar Gide
sastisite de morala mioriticã ºi de destinul „nu este mai breaz cu variaþiunile sale bol-
românesc. Nu-i singurul, încã o datã, în nãvicioase fãcute în gol...” Doar atât? Atât
lumea spiritualã româneascã. Dar este cel este Gide pentru omul religios Vladimir
care, prin biografia ºi faptele lui, se apropie Ghika. El nu poate accepta, se vede bine,
cel mai mult de ceea ce se cheamã un martir îndrãzneala lui Gide de a înfrânge morala
cu titluri princiare (de care, dealtfel, nu face creºtinã...
caz niciodatã, ceea ce dovedeºte o mare În Bucureºtii în care tânãra dictaturã s-a
nobleþe a spiritului ºi o superioarã inte- instalat se petrec ºi alte istorii. Omul bise-
ligenþã!), un veritabil apostol modern însoþit ricii face, de exemplu, o listã a sinuciderilor,
de un intelectual de clasã. a bolnavilor ºi, a morþilor naturale. Michel
* Mitilineu a fost doborât de cancer, iar
Cele 30 de scrisori aratã cã prinþul de- Viiºoreanu (prieten, probabil, al familiei
venit apostol al lui Christos era, în interiorul Ghica) ºi-a pus capãt zilelor. Pastorul se
opþiunii sale, un om de acþiune. Gândeºte pregãteºte de o operaþie de hernie ºi even-
contemplaþia nu ca o retragere din lume, ci traþie ºi nu-i speriat. Cere în sã fie lãsat sã se
ca o concentrare a forþelor spirituale pentru împãrtãºeascã pe masa de operaþie ºi chi-
a schimba lumea în bine prin mijloacele per- rurgul acceptã. În afarã (în oraº) au început
suasiunii, prin pedagogia toleranþei ºi a arestãrile. „Nu existã familie cunoscutã fãrã
bunãtãþii. Nu este, oricum, un ascet care, cineva închis” – scrie Vladimir Ghika fãrã a
retras în pustiul meditaþiei, contemplã se teme de poliþie. S-au înmulþit, în acest
23
 Eugen Simion

timp, conspiratorii, mitomanii, delatorii. semneazã acest cronicar drept ºi neînfricat,

Aceºtia fac „nefericirea neamului”. Opera- ºi fenomenul invers: mulþi „adevãraþi
þia decurge bine ºi epistolierul din Bucureºti ortodocºi” se convertesc tot mai mult, trec,
dã amãnunte clinice: sforãie teribil în timp adicã, la ritul latin. Monseniorul noteazã,
ce este anesteziat, are, apoi o insomnie noc- desigur, pozitiv aceastã rãsturnare de situ-
turnã totalã ºi, mai rãu, picioarele au zvâc- aþie ºi trage concluzia cã ceea ce se întâmplã
niri nervoase neîntrerupte... cu oamenii bisericii (adicã imensa perse-
Sunt ºi veºti mai pitoreºti. O doamnã din cuþie) este o probã pentru credinþã: „ai
familia Olchewsky se simte culpabilã de conºtiinþa cã suferi doar pentru Dumne-
încãlcarea convingerilor ei antropozofice ºi zeu”. Promite o cronicã amãnunþitã a aces-
se teme sã nu se îngraºe. Cântãreºte 36 de tor „vremuri amare”. N-a avut timp s-o
kg. ºi, considerând cã a depãºit mãsura ºi facã, se va vedea deîndatã. Pânã atunci, se
rochiile n-o mai cuprind, refuzã sã mã- roagã pentru cei din þarã (în suferinþã) ºi
nânce. Persecuþiile, evacuãrile, deportãrile, pentru cei din emigraþie care, uneori, în loc
arestãrile se înmulþesc ºi, pânã acum prote- sã facã bine cu agitaþia lor, fac rãu celor
jat de cineva (Parhon?), Monseniorul Ghika rãmaºi în imperiul fricii. Nu este prea clar la
se simte ameninþat, îºi face valiza ºi îºi ce se referã acest om drept, dar frazele lui
împacheteazã cãrþile. E dat afarã din sunt destul de aspre: „ºi dacã mai e ceva de
locuinþã ºi se refugiazã în vechea casã a cerut Cerului, e sã ne pãzeascã de tulburã-
Doamnei Arion Pâcleanu... Totul se naþion- torii de ape ai emigraþiei; se pare cã s-au
alizeazã, revoluþia pãtrunde în intimitatea vorbit sã facã tot ce pot pentru a face deser-
indivizilor ºi chiar în bisericã: „Suntem pe vicii cauzei celei bune în þarã ºi pentru a
toate planurile în plinã revoluþie. N-ai mai întârzia eliberarea. De la nefastul Rãdescu,
recunoaºte nimic, ºi lucrurile se schimbã de ºi pânã la locotenenþii lui Brãtianu ºi com-
la o sãptãmânã la alta. Nu am timp sã-þi pania. De la Rege, pânã la persoanele cele
povestesc mai nimic. Ultima loviturã este mai neînsemnate – De la Vlãdicã, pânã la
infama comedie a Bisericii Unite, supri- opincã. Sunt fericit, din toate punctele de ve-
matã, dar, slavã Domnului, mai vie decât dere, cã nu te-ai însoþit cu oamenii aceºtia.”
oricând, în persecuþie. Totul se naþionali- De la emigraþia care face ce nu trebuie
zeazã în acest moment, de la micii comer- sau aºa îºi imagineazã el, Prinþul revine la
cianþi, pânã la culte, trecând prin industrie, lumea bunã bucureºteanã ºi, în corespon-
comerþ ºi proprietãþi. Trebuie sã spun cã, denþa din 16 nov. 1948, prezintã o scenã
dacã totul tinde a fi un ciclon, rãmâne în romaneascã desprinsã, parcã, din proza lui
acelaºi timp o impresie de debandadã; ceea G. Cãlinescu: înmormântarea Constanþei
ce, în afara optimismului meu congenital ºi Cantacuzino, de ani 92. Slujba de la biserica
supranatural, mã face sã aºtept cu speranþã Visarion se desfãºoarã într-o atmosferã de
sfârºitul apropiat al încercãrii – Privitor la indiferenþã generalã, preotul Petrescu
situaþia generalã, am la fel, speranþe, ºi în declamã muzical, familia discutã despre
acelaºi sens –” toate, soþia lui Charles Adolphe bârfeºte ºi,
În altã misivã (15.11.1948) cronologia la urmã, spune Monseniorului întristat de
aristocraþiei bucureºtene continuã: D-na atâta lipsã de religiozitate cã „ai spune cã e
Olchewsky a ajuns la 29 de kg, Olga de o adunare de strigoi”. Vladimir Ghika iese
Romer are toate hârtiile gata pentru a pleca de acolo necãjit... Este necãjit ºi din alte
în Italia, dar nu i se dã drumul, iar plecãrile pricini („totul e poliþie ºi suspiciune, pânã la
clandestine sunt din ce în ce mai primej- asfixie”) ºi, în aceste condiþii, îi este greu sã
dioase, bisericile greco-catolice din Transil- nu aibã gânduri negre. Gândurile negre dis-
vania sunt sigilate, cinci episcopi sunt la par când o fetiþã de 7 ani vine sã-i spunã cã
închisoare, iar 430 de preoþi au fost siliþi sã vrea sã stea de vorbã cu el... Întrebatã de ce,
semneze trecerea la ortodoxie... Existã, con- ea rãspunde: „Pentru cã mi-a fost milã de
24
Vladimir Ghika

tine”. Omul sfânt este cucerit de acest „silo- acum se cautã cumpãrãtori (ºi se gãsesc din
gism luminos” – îi zice el – pentru cã, dacã belºug, dar cu un preþ foarte mic). Se întâl-
unei fetiþe neºtiutoare i-a fost milã de el – nesc acolo oameni din lumea „bunã”, din
atunci „cum ar putea Dumnezeu, care e toate colþurile oraºului, se vorbeºte franþu-
totul pentru mine, sã mã lase în disperare?” zeºte ºi se fac glume, se câºtigã ceva
Interogaþie bunã, raþionament de om cre- mãrunþiº, foarte repede prost cheltuit sau
dincios, fericit sã gãseascã argumentul de destinat, în cel mai bun caz, sã liniºteascã o
care are nevoie. Cãci el nu ºi-ar fi pus aceas- foame mizerabilã... Retrãim, având sub ochi
tã problemã înainte de a fi gãsit rãspunsul. scene din Revoluþia francezã... harababurã,
Într-o societate în care dominã teroarea, inconºtienþã, dezorientare totalã. Arestãrile
înfloreºte inevitabil mitomania. Aºa se nu contenesc. Dupã legionari, acum sunt
petrece ºi în Bucureºtii anilor 1948-1952. vizaþi liberalii.”
Vladimir Ghika îi spune „mania deforman- Personajele acestui roman posibil, ascuns
tã a bucureºtenilor” O ceartã, dar n-o afu- într-o cronicã exactã, se cheamã: Henri
riseºte. Se întâmplã ºi lucruri bune. Irène Ghica, Helga Cosmovici, Prinþesa de Wied,
Sturdza a fost cruþatã de noile autoritãþi da- Irène Sturdza, Ella Bãicoianu, Jean Manu,
toritã devotamentului arãtat de þãranii de ªerban Cantacuzino, Isa Sion, Catherine
pe moºia ei. Acum Irène se roagã alãturi de Catargi, Alex. Emm. Lahovary, Irène
el, ºi slujitorul lui Dumnezeu e bucuros. Nu Mavrocordat, George Cantacuzino etc. Unii
mai este bucuros când aflã cã D-na Stolojan (îndeosebi bãrbaþii) sunt deja trimiºi la
[Zamfirescu] este închisã de zece zile, iar canal, alþii se spânzurã în pivniþã, cei mai
Madeleine Exarhu trage sã moarã de cancer. mulþi – oameni în vârstã – se pregãtesc sã
„Noi continuãm sã fierbem într-o oalã care moarã.Lizette Mavrocordat se sinucide
ºtie tot mai fierbinte” – comunicã el celor (prin strangulare), un ofiþer – fost aghiotant
din strãinãtate. Mai este odatã operat (de al lui Carol – se otrãveºte în sala de jude-
data aceasta de Dr. Hortolomei) ºi scena catã, la fel face ºi mama lui, o doamnã din
împãrtãºaniei se repetã... O Doamnã Cre- înalta societate este expulzatã la Brãila ºi nu
þeanu a fost lovitã de un comisar ºi, alarmat, gãseºte adãpost decât în casa unei prostitu-
pastorul se duce s-o vadã în spital. Irène ate, în fine, sunt ºi indivizi care nu rezistã
Sturdza e bolnavã, vãrul ei – George brutalitãþilor anchetei ºi devin informatorii
Cantacuzino (Bancã) – e pe moarte, barbarii securitãþii ºi îºi denunþã neamurile ºi pri-
care au cucerit oraºul sfarmã cu ciocanul etenii... Un univers uman, infernul din inte-
statuile de la bisericile Sion ºi Pitar Moº, pe riorul fricii. Vladimir Ghika îi zice, de nu mã
stradã bucureºtencile umblã cu o basma înºel, „Sfânta Fricã” sau, poate, „Marea
legatã sub bãrbie ºi, în genere, oamenii au Fricã”. Formula este semnificativã în toate
pe faþã o expresie de stupefacþie ºi „teroare variantele....
surdã”. Scene dintr-un posibil roman de Prinþul Vladimir Ghika ocupã ºi el un loc
atmosferã. Iatã, talciocul pe care în note în aceastã tipologie. Este, ne amintim, „mar-
satirice extreme l-a înfãþiºat ºi G. Cãlinescu: torul adevãrului”, e cronicarul acestei lumi
„Una din instituþiile cele mai caracteristice, ostracizate ºi acestei istorii crude ºi haotice.
nãscutã nu se ºtie cum, este „talciocul” din Este, spune tot el într-o scrisoare (10 martie
Colentina, unde, la drumul mare, îºi dã 1952), „profesorul de speranþã”, duhovnicul
întâlnire high-life-ul Bucureºtiului de ieri de serviciu, þine slujbe în româneºte ºi
pentru a vinde unor þãrani ºi unor þigani (în franþuzeºte ºi, la urmã de tot, când simte cã
mod straniu amatori, ºi unii ºi alþii) rã- funia puterii represive se strânge în jurul
mãºiþele garderobei lor – soching, costume gâtului sãu se roagã. „Rugaþi-vã, scrie el,
uzate, pantofi obosiþi, rochii ºi paltoane pentru aceºti prieteni loviþi ºi pentru sufle-
&c... A trecut rândul covoarelor ºi a tul micuþului meu prieten pe care l-am
obiectelor, deja vândute, jefuite sau furate: botezat"...
25
 Monica tatãl sãu se afla în misiune diplomaticã; era
al cincilea copil al familiei. Mezinul, Di-

BROSTEANU
mitrie, avea sã-i fie „ca un frate geamãn”
, toatã viaþa.
ªi-a pierdut tatãl la numai 8 ani; acesta a

Reuºita
murit la post, la Sankt Petersburg, departe
de familie, care se gãsea la Toulouse; într-
adevãr, pentru a asigura copiilor o educaþie

unui proiect
bunã, Alexandrina Ghika plecase cu ei în
Franþa în 1878.
Din copilãrie Vladimir Ghika a manifes-

de viaþã
tat o inteligenþã neobiºnuitã, un talent spe-
cial pentru aritmeticã ºi desen, o pasiune
pentru astronomie. Mama sa i-a dat o edu-
caþie profund creºtinã, l-a învãþat sã fie atent
Abstract la suferinþele semenilor ºi sã-i ajute cu de-
votament, iar atmosfera seninã ºi iubitoare
din familie i-a rãmas un reper constant.
This is short biography about Vladimir Ghika
Studiile ºi le-a fãcut în Franþa: la Tou-
aims to follow the life and achievements of this
louse ºi apoi la Paris, unde dobândeºte o
outstanding cleric. He discovered his purpose
was to dedicate his existence to the Lord and to formaþie enciclopedicã: audiazã cursuri de
the other human beings. We refer to a humble litere, chimie, drept, medicinã, filozofie,
heart, a extraordinary sensitivity and a body ºtiinþe politice. κi ia licenþa în drept.
weakened by diseases, but sustained the power Probleme de sãnãtate îl obligã sã se
of love. întoarcã în România în 1896. Este dezgustat
Keywords: Vladimir Ghika, life project, out- de viaþa mondenã a Bucureºtiului ºi preferã
standing personality, devotion to God, love sã stea mai mult la proprietatea familiei de
towards humanity, communist detention. la Bozieni (Neamþ).1
Între 1898-1904, fratele sãu Dimitrie este
numit secretar de legaþie la Roma. Vladimir
Rareori viaþa unui om, mai ales dacã este în- merge sã stea împreunã cu el. Acolo are
delungatã ºi încãrcatã de evenimente, consti- acces la Arhivele Vaticanului; copiazã foarte
tuie un întreg armonios, un parcurs mereu multe documente privitoare la istoria
ascendent, o maturizare ºi o rodire deplinã, Principatelor Române, pe care le trimite în
aºa cum a fost viaþa Monseniorului Vladimir þarã2.
Ghika. Dacã cercetãm resorturile acestei reu- La Roma întrevede posibilitatea de a
ºite, întâlnim o educaþie timpurie de cea mai îmbrãþiºa confesiunea catolicã, de care se
bunã calitate, repere ferme ºi un proiect con- simþea atras de multã vreme, ºi pe care în-
turat în urma unor cãutãri sincere ºi neobo- cepe sã o studieze în profunzime, mai de-
site ce au dus la convingeri profunde, proiect grabã ca autodidact, fiindcã mãrturiseºte în
urmat apoi cu inteligenþã ºi cu o totalã abne- Autobiografia din 1901/1902 cã nu a avut pe
gaþie izvorâtã dintr-o mare iubire de nimeni apropiat care sã-l influenþeze în
Dumnezeu ºi de oameni. acest sens. Este primit oficial în Biserica
catolicã la 15 aprilie 1902. Întreprinde ime-
Vladimir Ghica s-a nãscut la 25 decem- diat studii de filozofie scolasticã ºi de teolo-
brie 1873 (stil nou), la Constantinopol, unde gie la dominicani; pe primele le finalizeazã

1 Manuscris autobiografic din 1901/1902, Arhiva Institutului « Vladimir Ghika » din Paris, organizatã de
Dl. Pierre Hayet.
2 Cf. Scrisoare trimisã în 17 mai 1901 primului ministru Dimitrie A. Sturdza (fondul Sturdza al Academiei
Române).
26
Reuºita unui proiect de viaþã

cu licenþã ºi pe cele teologice cu doctorat, în

1906. Ar fi vrut sã fie preot, dar mama sa,
care pierduse deja trei copii ºi se temea ca
nu cumva familia sã rãmânã fãrã urmaºi, îl
rugase într-o audienþã pe Papa Pius al X-lea
sã-l îndemne sã rãmânã laic. Acesta l-a sfã-
tuit sã rãmânã „în lume”, cel puþin o vreme,
pentru a da mãrturie de viaþã creºtinã aut-
enticã; i-a spus sã se considere misionar al
lui Isus Cristos în diferitele medii din
Rãsãrit ºi din Apus în care avea acces.3
Vreme de 21 de ani, Vladimir Ghika a urmat
din tot sufletul acest îndemn, punându-ºi
viaþa în slujba lui Dumnezeu ºi a Bisericii. A
fost astfel un precursor al apostolatului
laic…
Din vara anului 1904 ºi pânã la 1 aprilie
1905, Dimitrie Ghika este Consul al
României la Salonic, iar Vladimir petrece un
timp alãturi de el. Acolo o cunoaºte pe Sora
Elisabeta Pucci, din congregaþia Fiicelor
Caritãþii, care conducea spitalul „St. Vincent
de Paul” ºi i se alãturã în îngrijirea bolnavi-
lor ºi muribunzilor. Impresionat de felul în
care lucrau surorile, vrea sã le aducã ºi în
România. Dupã multe demersuri reuºeºte:
mai întâi un mic dispensar gratuit, cu trei tru salvarea rãniþilor în urma reprimãrii rãs-
surori, este inaugurat în iunie 1906.4 În coalei din 1907. În rãzboiul balcanic din
decembrie al aceluiaºi an, Vladimir Ghika 1913, îl regãsim pe Vladimir Ghika împre-
organizeazã un grup de cca o sutã de unã cu surorile vincentine ºi cu o echipã
„Doamne de Caritate”, care sã le sprijine pe medicalã îngrijind sutele de bolnavi de
surori. El însuºi se ocupã de formarea lor, holerã întru-un spital improvizat pe malul
þinându-le conferinþe, publicate mai târziu Dunãrii. Deºi civil, este rãsplãtit pentru
la editura Beauchesne din Paris sub titlurile aceste servicii cu o medalie militarã7.
Liturgie du prochain ºi Visite des pauvres.5 În acelaºi timp, Vladimir Ghika sprijinã
Ulterior, înfiinþarea sanatoriului „Sfântul eforturile comunitãþii greco-catolice pentru
Vincenþiu de Paul” a dat stabilitate Fiicelor a avea o bisericã proprie în Bucureºti. În
Caritãþii care, în ajunul primului rãzboi 1909 îl gãsim alãturi de arhiepiscopul
mondial, mai aveau ºi un azil, un orfelinat, romano-catolic Raymund Netzhammer ºi
ambulanþe etc.6 Vladimir Ghika împreunã de viitorul episcop unit Ioan Bãlan la
cu Sora Pucci organizeazã ambulanþe pen- punerea pietrei de temelie a viitoarei biseri-

3 Cf. Jean Daujat, L’apôtre du XX-ème siècle, Vladimir Ghika, Nouvelles Éditions Latines, Paris 1962, p. 33;
Yvonne Estienne, Une flamme dans le vitrail. Souvenirs sur Mgr. Ghika, Éditions du Chalet, Lyon, 1963, p.
25.
4 Cf. Élisabeth De Miribel, La mémoire des silences, Vladimir Ghika 1873-1954, Librarie Artème Fayard, 1987,
pp. 25-29.
5 Volumul intitulat Entretiens spirituels conþine ºi alte scrieri; a fost publicat în 1961. Traducerea în limba
românã de Gheorghe ºi Viorica Lascu: Convorbiri spirituale, ed. Dacia, 1995.
6 Cf. Michel de Galzain,Une âme de feu, monseigneur Vladimir Ghika, d’après les documents réunis par Mgr.
Bârlea – Éd. Beauchesne 1961, p. 44.
7 Cf. Autobiografie din 1925, apud Yvonne Estienne, op. cit. pp. 20-22.
27
 Monica Broºteanu

ci Sfântul Vasile cel Mare din strada Polonã, urmat toate direcþiile de apostolat pe care
care a fost terminatã ºi sfinþitã în luna viaþa i le scotea în cale: îndrumãtor în lumea
decembrie a aceluiaºi an8. intelectualã (în 1925 înfiinþeazã, împreunã
Între 1914-1917 este din nou la Roma, cu Jean Daujat, „Centre d’Études Reli-
alãturi de fratele sãu, care reprezintã acolo gieuses”, ºcoalã permanentã de formare
România. Joacã un rol diplomatic important doctrinalã ºi spiritualã a laicilor, nu numai
pe lângã Vatican, cu care România nu avea prin studiu, ci printr-un întreg program de
încã legãturi oficiale.9 Se implicã ºi în viaþã), pãstor ºi duhovnic la „Biserica
diverse acþiuni caritabile: ajutorarea vic- Strãinilor” din Paris, unde se confruntã cu
timelor cutremurului din Avezzano (1915), mulþi dezrãdãcinaþi ºi face adevãrate min-
îngrijirea bolnavilor de TBC de la un spital uni de vindecare sufleteascã; mai mult, vrea
din Roma ºi a rãniþilor de pe front.10 sã poarte de grijã unor oameni aflaþi departe
Din 1920 îl regãsim la Paris, unde de influenþa Bisericii. Colaboratorul sãu
Dimitrie Ghika fusese trimis sã reprezinte apropiat, Jean Daujat, scrie: „Vreme de 15 ani
România la Conferinþa de Pace; aici va (1923-1939), slujirea preoþeascã a Monse-
rãmâne, cu excepþia cãlãtoriilor, pânã în niorului Vladimir Ghika la Paris s-a exercitat
1939. La Paris se integreazã pe deplin în în numeroase medii de anarhiºti, de blasfema-
atmosfera de efervescenþã spiritualã a tori, de francmasoni, de sataniºti, de ocultiºti, de
acelor ani: se împrieteneºte cu mulþi intelec- preoþi rãspopiþi, de homosexuali, de prostituate.
tuali ºi artiºti, care erau ºi creºtini militanþi: […] Numai Dumnezeu ºtie numãrul exact al
Charles Péguy, Ernest Psichari, Léon Bloy, […] sufletelor pe deplin transformate ºi duse
Paul Claudel, Francis Jammes, Louis pânã la un mare elan spiritual.”13 Pentru
Massignon ºi mai ales cu Jacques Maritain, sfinþirea clerului ºi întoarcerea preoþilor
întemeietorul neo-tomismului. Participã cãzuþi, a sprijinit-o pe Yvonne Estienne la
activ la constituirea Cercului de studii to- înfiinþarea fraternitãþii de rugãciune «Virgo
miste, devenit ulterior Asociaþia Tomistã11. Fidelis», care dãinuie ºi astãzi.14 S-a ocupat
Sprijinã reconstituirea bibliotecii Univer- ºi de o asociaþie pentru ajutorarea materialã
sitãþii din Louvain, distrusã de rãzboi. Scrie ºi spiritualã a artiºtilor. Nu ezita sã între-
mult în marile reviste catolice; publicã o prindã lungi cãlãtorii ºi pentru o singurã
primã ediþie a „Gândurilor” (Pensées pour la persoanã – spunea: „Calea mea este calea fer-
suite des jours). Prezintã desene la douã atã!” Astfel, a „tras o fugã” pânã în România
Saloane ºi publicã albumul Les Intermèdes de pentru a-l prinde în viaþã pe Panait Istrati ºi
Talloire.12 a-i aduce alinarea credinþei în ultimele
În 1923 a cerut ºi a primit aprobarea de a clipe.15
fi hirotonit preot. La 7 octombrie 1923 a Avea la inimã refacerea unitãþii Bisericii
devenit preot al diecezei de Paris, cu facul- (trãise el însuºi drama dezbinãrilor confe-
tatea de a celebra ºi în ritul latin ºi în cel sionale) ºi a luat parte la toate iniþiativele
bizantin. Avea aproape 50 de ani. ecumenice ale vremii; era convins cã în
Din acest moment, activitatea sa, primul rând trebuie luptat pentru înlãtu-
cãutând mereu „ce preferã Dumnezeu”, a rarea prejudecãþilor reciproce.16

8 Raymund Netzhammer, Episcop în România într-o epocã a conflictelor naþionale ºi religioase, vol. I, Ed.
Academiei Române, 2005, pp. 225-226; 243-244.
9 Cf. Michel de Galzain, op. cit., pp. 57-62.
10 Cf. Autobiografia din 1925, apud Yvonne Estienne, op. cit., pp. 20-22.
11 Cf. Oeuvres complètes de Jacques et Raïssa Maritain, Cercle d’études Jacques et Raïssa Maritain, vol. XII,
pp. 299-300.
12 Cf. Suzanne-Marie Durand, Vladimir Ghika, Prince et Berger, Castermann, 1962, pp. 93-94
13 Daujat, op. cit., p. 170.
14 Cf. Yvonne Estienne, op. cit., p. 125.
15 Cf. ibid., p. 130.
16 Cf. ibid., pp. 132-133.
28
Reuºita unui proiect de viaþã

În februarie 1924 a obþinut de la Pius al întreprinse din motive de apostolat, au fost

XI-lea aprobarea înfiinþãrii „Operei Fraþilor cele ocazionate de calitatea sa de membru al
ºi Surorilor Sfântului Ioan”, care trebuia sã Comitetului director al congreselor euharis-
cuprindã douã categorii: unii care se oblig- tice internaþionale: Astfel, a luat parte la
au la viaþa cãlugãreascã ºi se dãruiau cu Congresele Euharistice de la Sydney (1928),
totul pentru scopurile Operei (Casa Cartagina (1930), Dublin (1932), Buenos-
Sfântului Ioan), iar alþii, rãmânând în lume, Aires (1934), Manila (1937), Budapesta
cu o mare libertate de miºcare, urmau sã se (1938). În 1933 le însoþeºte pe cãlugãriþele
asocieze la eforturile, rugãciunile ºi activi- carmelite plecate sã întemeieze o primã
tatea celor dintâi („Familia Sfântului Ioan”). mãnãstire a ordinului lor în Japonia. Acolo
Cu toþii, bine formaþi în spiritualitatea avea un fiu spiritual, doctorul Totzuka,
Sfântului evanghelist Ioan, trebuiau sã real- devenit preot, care înfiinþase câteva aºezã-
izeze tot ce le scotea în cale Providenþa, minte de binefacere puse sub patronajul
având drept criteriu fundamental de viaþã ºi Sfântului Ioan: pe acestea le viziteazã ºi þine
de activitate iubirea de Dumnezeu. Nu a mai multe conferinþe pentru intelectualii
reuºit sã-ºi împlineascã total acest proiect, creºtini japonezi. Este primit în audienþã de
în care ºi-a investit tot avutul precum ºi împãrat. Acesta îi mãrturiseºte durerea de a
ºapte ani de eforturi supraomeneºti, dar cei nu avea un urmaº la tron. Vladimir Ghika îi
care i-au fost alãturi în acest timp au trãit o face semnul crucii pe frunte ºi îi spune cã
experienþã care i-a marcat profund. Era însã Dumnezeu îi va da un fiu. Într-adevãr, în
mult prea devreme pentru ceea ce dorea, iar anul urmãtor, împãratului i s-a nãscut un
dificultãþile de ordin material ºi administra- fiu.19
tiv au fost mai presus de puterile sale.17 Într-o a doua cãlãtorie în Japonia, în ian-
Aceasta cu atât mai mult cu cât, în uarie 1937, viziteazã o leprozerie înfiinþatã
aceeaºi perioadã, mai exact între anii 1924- de prietenii sãi ºi este foarte impresionat. κi
1929, a întreprins un alt pionierat: a voit sã propune sã ridice un aºezãmânt pentru
ducã Evanghelia la „periferia roºie” a leproºii din România. Întors la Paris, studi-
Parisului, zonã de barãci locuitã de cãutã- azã serios problema leprei ºi face practicã la
tori în gunoaie ºi de alþi marginalizaþi, mulþi pavilionul pentru leproºi al spitalului Saint-
câºtigaþi de ideologia comunistã. A obþinut Louis. Este atent ºi la celelalte nevoi ale
o baracã demontabilã de 9 x 3 m, pe care a pacienþilor sãi ºi le încropeºte o bibliotecã,
împãrþit-o în capelã, dispensar ºi camerã a fãcând apel la diferiþi prieteni sã doneze
sa; primii credincioºi au fost niºte fetiþe, cãrþi20. Solicitã sprijinul Fiicelor Caritãþii
apoi pãrinþii lor au venit din curiozitate sau pentru a înfiinþa un lazaret în Deltã; el
sã primeascã îngrijiri la dispensar. Purtân- însuºi plãnuieºte sã se dedice acestui
du-se cu ei cu respect ºi dragoste, i-a câº- aºezãmânt ca preot ºi infirmier. Vine în acest
tigat pe mulþi. La un moment dat s-a îmbol- scop în România pe 5 august 1939, dar, în
nãvit de frig ºi de epuizare ºi nu a mai putut condiþiile începerii rãzboiului, acest plan
continua, dar pe terenul defriºat de el au eºueazã.
venit alþii care i-au continuat lucrarea, iar Vãzând însã câte sunt de fãcut în
astãzi la Villejuif funcþioneazã o parohie România, cere ºi obþine de la arhiepiscopul
înfloritoare.18 Parisului permisiunea de a rãmâne mai
Un capitol aparte al acestei vieþi atât de mult în þarã. Aici caritatea sa neobositã
pline îl constituie cãlãtoriile; în afarã de cele începe sã acþioneze: pentru ajutorarea refu-

17 Cf. Suzanne-Marie Durand, Vladimir Ghika, Prince et Berger, Souvenirs vécus: Roumanie-Auberive,
Castermann, 1962, pp. 61-148.
18 Cf. Daujat, op. cit. pp. 44-45; Suzanne-Marie Durand, op. cit. pp. 105-108; Y. Estienne, op. cit., p. 98.
19 E. de Miribel, op. cit., pp. 133-135.
20 De exemplu: scrisoarea cãtre Jacques Maritain din 17 martie 1938, Scrisoarea M96 din Fondul Ghika-
Maritain, aparþinând Cercle d’Études Jacques et Raïssa Maritain, Kolbsheim, Franþa.
29
 Monica Broºteanu

giaþilor de rãzboi polonezi21, pentru viz- tindã la sfinþenie.

itarea ºi îngrijirea spiritualã a bolnavilor ºi, Toate acestea nu aveau cum sã nu
mai apoi, a rãniþilor de la Sfântul Vincenþiu stârneascã „interesul” noilor autoritãþi, por-
de Paul, de la Spitalul de Urgenþã Floreasca nite sã-i elimine pe cei pe care nu-i puteau
ºi oriunde este nevoie. Existã mãrturii reduce altfel la tãcere.
despre câteva vindecãri sãvârºite de el cu La începutul anului 1948, familia fratelui
ajutorul unui spin din coroana Mântuito- sãu, la care locuia, a emigrat în Elveþia o
rului, de care nu s-a despãrþit nici la datã cu familia regalã. Expulzat din aparta-
închisoare22. Îi învãþa pe bolnavi despre val- mentul acestora, Monseniorul, care alesese
oarea suferinþei, pe care o numea „rugãci- sã rãmânã în þarã, s-a refugiat la spitalul
une fãrã distracþii” ºi le cerea sã-l sprijine cu „Sfântul Vincenþiu de Paul” ºi ºi-a continu-
ea în apostolat23. A dobândit curând o at activitatea, în ciuda unor mari probleme
mulþime de fii ºi fiice spirituale, pe care i-a de sãnãtate ºi a atmosferei de teroare care se
asociat activitãþilor sale caritative24. Le vizita înstãpânea tot mai mult. Cei, tot mai puþini,
sãptãmânal pe deþinutele de la închisoarea care încã nu sunt arestaþi sau împiedicaþi în
Vãcãreºti ºi slujea Sfânta Liturghie pentru alt fel sã-l întâlneascã au în continuare parte
ele25. ªi-a folosit influenþa pe lângã autoritãþi
de slujirea lui eroicã, de încurajãrile ºi sfa-
pentru a scãpa mulþi evrei de la deportare26.
turile lui. Scrisorile adresate pe diverse cãi
Fiind biritual, a colaborat strâns cu epis-
fratelui sãu din exil, recent descoperite27,
copul Vasile Aftenie ºi cu ceilalþi preoþi de la
evocã perioada 1948-1952 cu toate eveni-
biserica unitã Sfântul Vasile cel Mare din stra-
da Polonã. A devenit sufletul întrunirilor mentele ei cumplite, însã dau mãrturie ºi
Asociaþiei Studenþilor ºi Tinerilor Români despre seninãtatea ºi curajul unui om care
Uniþi (ASTRU), þinându-le conferinþe, în- ºtia cã pânã la urmã victoria avea sã fie a lui
drumându-i spiritual ºi contribuind astfel la Dumnezeu. Nici naþionalizarea, la 3 noiem-
formarea unei generaþii care avea sã strã- brie 1948, a spitalului în care pusese atâta
batã cu demnitate prigoana comunistã. În suflet ºi energie, nici suprimarea, peste o
1945, auditoriul sãu numãra cca o sutã de lunã, a Bisericii Unite, nici expulzarea
studenþi de diferite specialitãþi ºi confesiuni Nunþiului Apostolic (7 iulie 1950) ºi nici
(unii îºi aduceau colegi evrei sau musul- propria arestare ºi condamnare nu au reuºit
mani). ªi în afara acestui cerc, era cãutat de sã-l demoralizeze. La proces ºi în închisoare
mulþi oameni dornici de aprofundare spiri- nu a fost altfel decât fusese în afarã, dupã
tualã – nu refuza pe nimeni, în ciuda cum o aratã mãrturiile supravieþuitorilor
sãnãtãþii precare ºi insomniilor persistente, care au avut fericirea sã-i fie în preajmã28.
se cheltuia fãrã mãsurã; toþi cei care Moartea de martir avea sã fie încu-
ajungeau sã-l cunoascã se simþeau îndem- nunarea supremã a acestei vieþi trãite în
naþi sã se apropie de Dumnezeu, ba chiar sã întregime dupã modelul lui Cristos.

21 Cf. Georges Lauwérier, „Le Père Georges Schorung, ami de la Roumanie chrétienne” în revista
Catacombes, Paris, 1980.
22 De exemplu, mãrturia preotului Agenor Danciul, datã la Bucureºti în 1991 ºi pãstratã în Arhiva
Institutului Vladimir Ghika de la Paris, fondat de Pierre Hayet.
23 Cf. Horia Cosmovici, Monseniorul, editura M.C., Bucureºti 1996, p. 20.
24 Cf. e.g. mãrturia Oanei Seceleanu (în vol. A trãit ºi a murit ca un sfânt! Antologie de texte dedicate
Mons.VLADIMIR GHIKA, ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti, p. 56), mãrturia lui Agenor
Danciul (nota 22 supra)
25 Cf. Mãrturia preotului lazarist francez François Schorong, împreunã cu care Mons. Ghika a slujit la
„biserica francezã” din Bucureºti”, apud Miribel, op. cit., p. 141.
26 Cf. Georges Lauwérier, op. cit.
27 Vezi albumul Fratelui meu din exil – epoca stalinistã în România în scrisorile Monseniorului Valdimir Ghika,
prinþ, preot ºi martir, ed. Galaxia Gutenberg, 2009.
28 Cf., e.g., mãrturiile consemnate în volumul A trãit ºi a murit ca un sfânt! Antologie de texte dedicate
Mons.VLADIMIR GHIKA, menþionat mai sus.
30
 Maria-
Francisca
BÃLTÃCEANU
Vladimir
Ghika:
schiþã de profil
spiritual
Abstract

This essay aims to present a series of spiritual

traits of Vladimir Ghika. The author reckons
I. Din toate sursele, directe ºi indirecte,
that her attempt is very difficult because the
complexity of the cleric's personality. reiese o profunzime aparte: a gândirii, dar
Keywords: honesty, rigor, elegance, efficiency, nu numai, pentru cã gândirea la el trece
compassion. continuu în trãire.
1. O primã trãsãturã a acestei profunzimi
este o fundamentalã onestitate. Nimic cãu-
Titlul „Schiþã de profil spiritual” este tat, nimic sofisticat, nici o filozofare dornicã
dinadins redundant, fiind menit sã reliefeze cã sã epateze. Este mereu gândul care îºi
voi putea spune foarte puþin, despre o personali- urmeazã obiectul; iar obiectul asupra cãruia
tate deosebit de bogatã ºi complexã. i se concentreazã permanent gândul este
Aº remarca la Monseniorul Ghika, din multe Dumnezeu, Realitate mai intensã decât
altele, profunzimea, caritatea, umorul. orice realitate1, mereu prezent ºi mereu

1 „Ce Dieu, au point de vue de la réalité, - et en dehors de toute autre considération, - c’est ce qui existe le
plus, en ce moment comme toujours, devant l’être que je suis comme devant tous les êtres. Le seul nom
qu’Il se soit donné afin de nous fournir une idée de Lui-même, le premier éblouissement de la
Révélation jeté à l’humanité dans les Livres Saints a été signifié au milieu des flammes du Buisson
Ardent […] «Je suis Celui qui suis». - Rien n’est comme Lui, ni autant que Lui, ni à la façon unique de
cette Réalité qui est mère et modèle de toutes les réalités.
Dieu est, Dieu est plus que tout, Dieu est Dieu, Dieu est ici comme partout, Dieu est plus qu’ailleurs sur
terre, en toute âme de chrétien qui vit de la grâce dans la prière et la communion ... Cette réalité qui
cause tout, qui submerge tout et dépasse tout au point que, auprès d’Elle, tout ce qui est, est comme s’il
n’était pas, - il s’agit dès l’abord de lui reconnaître son rang de réalité, ce rang premier d’une véhémence
d’être dont rien ne peut donner idée, ce rang de fondement, de transcendance, de permanence, de con-
duite éternelle des choses, empreint d’une signification particulière pour l’instrument désigné de volon-
té divine que nous sommes.
Nous demeurons hors de la vérité la plus élémentaire, hors de l’ordre universel comme du progrès, si
nous ne l’envisageons pas ainsi, comme réalité plus présentement, plus intensément réelle que le monde
entier et que nous-mêmes.
31
 Maria-Francisca Bãltãceanu

dorind apropierea de om. Dacã putem vorbi modul lui foarte personal de a regândi ade-
despre o teologie a lui Vladimir Ghika, este vãrul, de exemplu curajul de a afirma, încã
o teologie a Prezenþei divine, a relaþiei aces- de atunci – ºi de a traduce în fapt – cã viaþa
teia cu omul ºi, de aici, a relaþiei dintre spiritualã, viaþa în unire cu Dumnezeu, nu
oameni sub semnul divinului2. este rezervatã unor „mari iniþiaþi”, ci e des-
2. Aceastã profunzime a gândirii este car- tinatã, deci accesibilã, marelui public, „acela
acterizatã în acelaºi timp de rigoare ºi de pe care îl cautã Isus în Evanghelie”4. „Viaþa
libertate. Rigoarea îl pãstreazã mereu în spiritualã nu e ceva greu de înþeles ºi de pre-
centrul „dreptei credinþe”: sã nu uitãm cã dat. [...] Admirabila dificultate stã aproape
Vladimir Ghika a fost, alãturi de Jacques toatã în aplicarea practicã”5. ªi tocmai de
Maritain, dintre promotorii renaºterii aceea, el cautã de fiecare datã punctul de
înnoitoare a tomismului în zilele noastre3. În inserþie în viaþa de toate zilele.6 Iar iniþierea
acelaºi timp, libertate – aº aminti doar în viaþa spiritualã, spune el, trebuie sã lase

Cette réalité formidable et Sainte que, depuis Jésus, nous savons être deux fois paternelle et sans cesse
agissante par amour pour nous, cette Réalité qui nous suit ici même en cette action de cet instant pré-
cis […] notre tâche est précisément de tendre à avoir, de ce qui lui est dû, une conscience toujours plus
claire et plus activement aimante. Car Elle est là avec son caractère premier et suprême, que rien ne peut
changer.
«Celui-qui-Est», le seul qui soit vraiment d’une façon absolue est là devant nous, autour de nous, en nous,
pour nous comme en dehors de nous, après nous comme avant nous. ” (Présence de Dieu, pp. 24-26).
2 Sunt semnificative, de altfel, ºi titlurile unora din cele mai importante scrieri ale sale: L’Heure Sainte
(1928) ºi La Présence de Dieu (1932); La Visite des pauvres (1923), La Souffrance ºi La Liturgie du prochain
(1932). (Trimiterile se referã la reeditarea lor într-un singur volum: Entretiens spirituels, ed. Beauchesne,
Paris, 1961).
3 O imagine a acestei renaºteri apare în articolul amplu scris de Vladimir Ghika în apãrarea lui Jacques
Maritain: “Une conquête de la philosophie chrétienne. Jacques Maritain” (La Documentation Catholique,
n° 216, 27 octobre 1923): Cuprinsul însuºi este relevant: “Les débuts. – Origines. Ascendants. Par sa
mère, Jacques Maritain fut, au moins nominalement, rangé parmi les protestants libéraux. L’étudiant (la
première rencontre de Francis Jammes et de J. Maritain ; l’amitié d’Ernest Psichari, connu au lycée).
Déceptions philosophiques (initiations scientifiques ; ignorance de la foi catholique). L’amitié de Péguy.
L’influence de Le Dantec: 643. La conversion. – Un premier jalon : la philosophie bergsonienne (elle
remet en honneur la métaphysique). La grande révélation: l’Église (l’amitié de Léon Bloy ; souci de l’ab-
solu ; la sainteté des saints). Séjour à Heidelberg («la joie de la foi conquise»; crises; nécessité de choisir
entre Bergson et l’Église). L’abandon des carrières officielles: 647. Le philosophe catholique. – En pleine
scolastique. La direction du P. Clérissac. Professeur au collège Stanislas (lutte contre les anciennes
erreurs). La conversion de Psichari. «Autre grâce immense». – Conférences et professorat à l’Institut
catholique (réfutation du bergsonisme et du subjectivisme ; activité professorale et personnelle).
L’écrivain et le polémiste (l’Introduction à la philosophie; récompenses romaines; Art et Scolastique;
chroniques de Revues; la Logique; importance des écrits de J. Maritain): 652. La philosophie de Jacques
Maritain. – Le thomisme et son développement. «Intellectualisme brûlant de vie.» Pessimisme.
Philosophie et vie spirituelle. Souci du réel. – L’influence de Maritain. Les critiques de ses adversaires:
656.”
4 „ce «grand public», que l’on dit si mêlé et que l’on veut croire si loin des généreuses profondeurs de la
vie chrétienne, c’est le public même que, d’après l’Évangile, a recherché Notre-Seigneur. C’est le public
des grands chemins, celui des rencontres à la fois surprenantes et prédestinées. C’est le public où peut
se réaliser, de la façon la plus émouvante, la parabole du semeur qui répand à tout vent la parole de
Dieu.” (Présence de Dieu, pp. 7-8).
5 „ ... la vie spirituelle est loin d’être une chose ardue à comprendre et à enseigner. Rien n’est plus facile
en soi, rien ne tient en moins de mots, et de mots à la portée de tous. L’admirable difficulté – et Dieu
nous aide à la surmonter d’une étonnante façon – gît presque tout entière du côté de l’application pra-
tique.” (Ibid., p. 8).
6 „On ne trouvera point, dans ces pages, de polémique ni l’exposé d’une science purement spéculative.
Tout y cherchera un point d’appui immédiat et réel dans la vie de l’Église et dans celle de l’individu,
avec un souci constant d’application pratique. [...] Nous mêlerons ce qui vient de cette source toujours
vive à la vie de tous les jours, en cherchant le point d’insertion le plus simple et le plus facile à trouver;
nous tâcherons de fournir par là quelque chose qui soit aussi assimilable que substantiel.” (Présence de
Dieu, pp. 15-16).
32
Vladimir Ghika: schiþã de profil spiritual

cât mai multã spontaneitate sufletului aflat De exemplu e cunoscutã afirmaþia cã, în
în cãutarea lui Dumnezeu. Aceastã sponta- viaþa de apoi, din virtuþile teologale credin-
neitate, varietatea cãilor ºi a manifestãrilor, þa ºi nãdejdea dispar ajungând la împlinire
reflectã în ºi între oameni varietatea mani- ºi rãmâne doar iubirea. La Vladimir Ghika
festãrilor Duhului: „cãldurã ºi viaþã, luminã aceasta sunã: „Ceea ce formeazã oarecum
ºi flacãrã...”7. însãºi substanþa veºniciei fericite, [...] ceea
3. Toate acestea se reflectã, în scrieri, în ce singur trebuie sã supravieþuiascã sfin-
modalitatea de exprimare. Se vede grija telor virtuþi ale exilului, când credinþa va fi
pentru forma „zicerii”: o anume eleganþã, moartã de bucurie în sânul obiectului sãu,
datã de bunele studii academice, de vasta iar speranþa, nimicitã de însuºi faptul de a fi
lui culturã, cu precãdere de limbã francezã. împlinitã ºi depãºitã...”9. Sau, despre întâl-
Dacã pe alocuri e dificil, aceasta vine din nirea cu Biblia: „Sã-L ascultãm o clipã pe
strãdania de a pune în cuvinte realitãþi Dumnezeu în Cartea Sa ºi sã culegem ecoul
aflate la limita inefabilului. Dar esenþial- lui Dumnezeu în sufletele unde suflã Duhul
mente are capacitatea de a le exprima sim- Sfânt. El ia adesea drept chip al fiinþei noas-
plu, dincolo de jargonul tehnic, fie el ºi teo- tre Ierusalimul sfânt, cetatea aleasã unde se
logic, în „cuvinte de om”8. De aici, transpare ridicã în toatã înãlþimea sa sufletul nostru,
în formulãri o vibraþie afectivã, faþã de templul unic al Dumnezeului viu. El îi
subiect ºi faþã de destinatari, iar libertatea spune, într-un un pasaj care m-a emoþionat
lui de spirit îi oferã adesea expresii colorate. mult odinioarã, într-unul din acele ceasuri

7 „Le Saint-Esprit se donne de mille façons diverses, - un texte célèbre de Saint Paul en cite et en énumère
quelques-unes, qui ne s’excluent point mais se disséminent entre les âmes et les oeuvres avec une infinie
variété.
Nous comprendrons bien plus nettement cette variété de manifestations de l’Esprit de Dieu et de ses
dons, si nous songeons que l’Esprit de Dieu, c’est le Dieu amour. Rien n’est plus prêt à prendre toutes les
formes qu’une toute-puissance appliquée à aimer une infinité d’êtres divers, de la façon la plus appropriée à cha-
cun d’eux et à faire donner ces bienfaits d’amour divins aux uns par les autres. […]
Pour le mieux entrevoir nous le regarderons à la fois dans nos coeurs et dans le passé de l’humanité.
Nous n’oublierons pas que Celui qui a montré au monde la bonté de Dieu, qui a promis le Royaume de
Dieu, Celui qui a fait jadis parler les prophètes, fait maintenant parler au fond de nos cœurs des espoirs
et des promesses aussi forts, aussi puissants, aussi sûrs que toutes les prophéties. Nous n’oublierons pas
qu’il est en nous l’Esprit dont la vertu, en nous faisant fils de Dieu et frères de Jésus, nous donne sur les
choses un peu de l’autorité miraculeuse de sa toute-puissance.
Nous n’oublierons pas non plus, comme un écho des paroles de l’Évangile, les indications imagées qui
ont décelé sa venue, aux premières heures chrétiennes: la colombe de pureté radieuse et les langues de
feu. La pureté d’intention et l’ardeur de la vie divine sont comme les deux marques de toute œuvre
sanctifiée. Et ces deux symboles, choisis de Dieu entre tous, doivent, dès le préambule de cette étude se
poser mystérieusement et impérieusement devant nos yeux.
Portez surtout le regard sur les langues de feu qui descendent dans le cénacle. Dans cette Mission visi-
ble de l’Esprit, il est facile de puiser quelque peu la conscience de toute mission chrétienne, faite de
chaleur et de vie, de lumière et de flamme. Il y a un devoir, en Dieu, d’éclairer, de réchauffer, de brûler, de
consumer parfois, d’égayer, de faire resplendir, de glorifier. Nous avons une tâche tracée en chacun de ces
mots, en chacun de ces verbes, que vous avez à prendre à l’impératif.
L’Esprit de Dieu, qui est l’Amour de Dieu, est ce qui nous entoure, nous pénètre et trouve mille
ingéniosités pour être davantage au cœur de notre cœur, au cœur de nos actes et de nos œuvres.” (Visite,
pp. 162-163).
8 „Même, éviterai-je, pour mieux pénétrer partout, les termes trop spéciaux et trop savants, et m’ef-
forcerai-je avant tout, jusque dans les matières théologiques un peu délicates, de donner aux mots leur
acception la plus courante, d’employer parmi les noms des choses, les noms les moins rébarbatifs, les
plus «naturalisés», les plus proches de l’âme.” (Présence de Dieu, p. 16).
9 „Et c’est avec un sentiment de sécurité sans nom qu’on retrouve en soi cette charité, cet amour de nous
pour Dieu issu de l’Amour de Dieu pour nous – qu’on y reconnaît la marque de Dieu et qu’on y touche
réellement ce qui forme en quelque sorte la substance même de l’éternité bienheureuse, ce qui doit de
nous passer la mort, ce qui doit seul survivre aux saintes vertus de l’exil, quand la foi sera morte de joie
au sein de son objet, et l’espérance anéantie d’être exaucée et surpassée.” (Présence de Dieu, p. 34).
33
 Maria-Francisca Bãltãceanu

când cartea se întredeschide ca o inimã de κi dãdea seama ºi de aceasta, chiar dacã
frate – îi spune: «Sãrmanul meu copil»...”10. spunea cã e mai bine sã greºeºti „în plus”.
ªtia ºi cã gestul bun poate fi rãu interpretat
II. Cele de pânã acum ne oferã o trecere sau rãu primit12. Dar prin luciditate înþeleg
fireascã, la relaþia lui Vladimir Ghika cu aici mai ales situarea la nivelul adevãrului
semenii. ªi aici s-ar putea spune multe, de profund a relaþiei dintre cel care dãruieºte ºi
exemplu despre calitatea prieteniei lui... Mã cel care primeºte.
voi opri doar la ceea ce se cheamã „caritate” a. În aceastã relaþie, Vladimir Ghika
(dacã termenul poate scãpa de conotaþiile trãieºte – ºi îi învaþã ºi pe alþii sã trãiascã –
negative pe care le-a cãpãtat din proastã egalitatea funciarã dintre „cele douã pãrþi”.
folosire): ea este o manifestare efectivã a De aici respectul faþã de celãlalt, respect
dãruirii, sub lumina lui Dumnezeu, cãtre cel lãuntric în primul rând, dar ºi manifestat în
care are nevoie. Caritatea, pe care ºtie sã o diferite forme. Dupã o vreme de trai în
deosebeascã de o exterioarã – cantitativã – baracã, în mijlocul populaþiei sãrace de la
impersonalã „filantropie”11, era la el lucidã Villejuif, el spune: „Am de acum [...] relaþii
ºi efectivã. excelente. Domneºte între noi o adevãratã
1. Prin „luciditate” se înþelege de obicei camaraderie, clarã ºi deschisã. Mi s-a spus
în acest context conºtiinþa necesitãþii de a «Învãþaþi argoul». Ce glumã! Vorbim de
face un control, o verificare a destinatarilor, toate, ºi într-o francezã excelentã. Îi tratez ca
pentru a se evita manipularea, escrocheria. pe niºte «domni», e singurul mod potrivit.”13
10 „Écoutons un moment Dieu dans Son Livre et recueillons l’écho de Dieu dans les âmes où souffle
l’Esprit Saint. C’est la sainte Jérusalem qu’il prend bien souvent pour figure de notre être, la cité choisie
où se dresse de toute sa hauteur notre âme, le temple unique du Dieu vivant. - Il l’appelle, en un pas-
sage qui m’a bien ému jadis, à l’une de ces heures où le livre s’entr’ouvre comme un cœur de frère, - il
l’appelle «Ma pauvre petite». - C’est le mot que, dans le silence et l’intimité de nos profondeurs, il dit
et redit à toute âme. Quelle est l’âme humaine qui, une fois au moins, si lourde qu’elle ait voulu se faire,
n’a pas entendu aux heures de tristesse, la voix de l’Ami éternel lui disant: «Ma pauvre petite»?” (La
Souffrance, p. 89).
11 „Entre les deux, aux maux de l’humanité, ceux qui ne veulent point de la Parole divine ont encore trou-
vé place pour quelque chose de moins malfaisant, mais de bien superficiel, de bien niais surtout, la phil-
anthropie, - le soulagement automatique fait à proportion des moyens matériels, des misères les plus
grossièrement apparentes de l’humanité…” (Visite, p. 148).
12 „Le pauvre, malgré sa méfiance et son désir d’abuser des bienfaiteurs, inhérent à la faiblesse humaine,
est étonnament sensible à la bonne volonté d’autrui” (Visite, 154).
13 „ – J’ai, dès maintenant, avec cette population, des rapports excellents. Une véritable camaraderie,
nette et franche, règne entre nous. On m’avait dit: «Apprenez l’argot». Plaisanterie! Nous parlons de
toutes choses, et en excellent français. Je les traite en «messieurs», c’est la seule façon qui convienne.”
[...] „Jamais il n’aborda ses voisins de zone avec cette condescendance apitoyée dont le peuple a hor-
reur, avec juste raison. Petit au milieu de ces petits, il se tenait de plein-pied parmi les plus déshérités.
Cependant, il gardait soigneusement ses dignités et, quand il allait voir ses chiffonniers, non seulement
il évitait toute négligence dans sa mise, mais, pour les mieux honorer, il lui arrivait de revêtir sa plus
belle soutane.
Jamais il ne leur cacha son rang princier dont il était justement fier; il ne pensait pas devoir «se le faire
pardonner» et donc, il garda toujours, parmi eux, son langage et ses manières habituelles. «Ces pauvres
gens auraient été humiliés, blessés, froissés profondément s’il s’était mis, comme certains avaient cru
devoir le lui conseiller, à leur parler argot et à employer des mots grossiers; ils se sentaient au contraire
justement honorés dans leur dignité humaine par le respect qu’il tint toujours à leur montrer en les trai-
tant avec ses manières de grand seigneur. Et tout prêtre, disait-il, devrait savoir qu’il est par son sacer-
doce un grand seigneur dans l’Église de Dieu.»
Humain, racé, et directement relié à Dieu, les enfants de la zone sentaient d’instinct chez «leur curé» ces
trois caractères; et ils manifestaient à leur manière le grand amour teinté de respect que, très vite, ils lui
avaient voué. Quand ils le voyaient passer dans la rue avec la grande cape qui faisait un peu partie de
sa personne, ils se précipitaient à qui mieux mieux pour tenir à plusieurs, et d’un air hiératique, les pans
du manteau; ils marchaient en cadence à ses côtés comme pour lui rendre hommage. Et le cortège inat-
tendu tenait ainsi toute la largeur des ruelles!” ((Yvonne Estienne, Une flamme dans le vitrail, Éd. du
Chalet, Paris, 1963, p.90-91).
34
Vladimir Ghika: schiþã de profil spiritual

Pe „doamnele de caritate” le învaþã ºi cum b. Simultan, el are – ºi trezeºte – conºtiin-

sã se îmbrace cînd merg în vizitã la „sãraci”: þa cã trebuie oferite, pe lângã cele materiale,
simplu, cu haine nu mai scumpe decât ale ºi valori spirituale. Sã ºtii sã transmiþi
celor la care merg; dar apoi, dupã ce se sta- conºtiinþa prezenþei ºi iubirii lui Dumne-
bileºte un climat de încredere, la sãrbãtori le zeu18, valorificarea suferinþei care nu poate
recomandã sã vinã în mare þinutã pentru a fi îndepãrtatã: cum ne poate face mai buni;
arãta cã-i onoreazã pe cei vizitaþi ºi participã cum poate fi de folos altora. Avea chiar obi-
la bucuria lor14. De asemenea, insistã asupra ceiul sã încredinþeze rugãciunii unor bol-
punctualitãþii15, „politeþea regilor”, în aceste navi cazurile mai grave pe care le întâlnea
vizite. Important nu e sã þinã discursuri, ci în activitate19. Existã o emoþionantã rugãci-
sã participe frãþeºte la viaþa lor. Sã punã une pe care Vladimir Ghika o compusese
mâna sã ajute la treburile gospodãreºti, dar, pentru copiii bolnavi din spitalul TBC din
specificã el, ºtiind cum sunt gospodinele, Roma: o rugãciune pe care sã o spunã ei –
„fãrã tiranie”16! Într-un cuvânt, sã dea aces- pentru pãrinþi, pentru ceilalþi copiii bolnavi,
tor întrevederi „caracterul familiar ºi fami- pentru toatã suferinþa lumii.20
lial pe care îl impune numele de „frate”17. Toate acestea fãrã sã forþezi, cu grija de a

14 „La toilette dans nos visites, a son importance morale. Il faut en dire deux mots: quelque usé que soit
le thème, il comporte des dispositions presque législatives dans leur banalité. Pour aller chez le pauvre,
une toilette, pratique, une robe «de courses» qui puisse aller partout, braver la boue et la malpropreté
et qui ne produise pas au milieu de la misère, le contraste fâcheux d’un luxe sans raison. […] Pour ceux
qui deviendront vos amis et ceux de Dieu, j’aurai un conseil opposé à vous donner. Une ou deux fois
par an, à la date soit d’une grande solennité chrétienne, soit de leur jour de naissance ou de leur saint
patron venez les voir comme des personnages de distinction, en «grande tenue». S’il vous connaît bien,
s’il vous sait son amie généreuse, s’il est en grâce de Dieu, sans envie ni aigreur, le pauvre est flatté de
voir chez lui, venues pour lui, frayant familièrement avec lui, des personnes haut placées et bien mises
[…] Il faut alors que l’on sente bien que vous venez avec intention, autrement qu’en passant, et que
votre mise exceptionnelle a voulu honorer Dieu, si c’est un jour de grande fête, ou le pauvre, si c’est sa
fête à lui que vous avez choisie pour cette petite «exhibition».
Naturellement, en tout ceci, il y a des nuances à observer et tout son tact à mettre en oeuvre.” (Visite,
pp. 135-136).
15 „Fixez, autant que possible d’avance et avec régularité, le jour et l’heure de votre visite. Ne la remet-
tez ni ne la changez volontiers. Songez que vous avez là une audience de Notre-Seigneur; on ne bouscule
pas les audiences du Roi des Rois.” (Ibid., p. 136).
16 „Coopérez sans tyrannie à tout ce qui se fait à son foyer, de la nourriture à l’éducation des enfants, des
menus intérêts de la famille aux plus importants. Mêlez-vous, sans jamais trop heurter une résistance,
à toutes les affaires où vous sentez qu’un secours de votre part est possible. Aidez simplement aux soins
du ménage, même bas et vulgaires, de temps en temps, durant une de ces longues visites qui permet-
tent seules de telles familiarités.” (Visite, p. 137).
17 „Le pauvre est un roi et un Christ, mais c’est aussi, c’est, avant tout, votre frère. Donnez à vos entre-
vues, le caractère familier et familial que le nom de frère leur impose.” (Ibid).
18 Visite 152.
19Cuvintele Monseniorului, relatate de un fiu spiritual: „Omul cel mai puternic pe care l-am cunoscut a
fost un tânãr, la Roma, care nu putea sã miºte nici un deget fãrã a avea dureri atroce. Era fiul unui ateu,
revoltat împotriva Bisericii ºi mai ales a preoþilor ei. Printr-un apel providenþial am fost chemat la
cãpãtâiul acestui muribund. Tatãl sãu s-a înfuriat dupã ce a aflat de vizita mea. [...] Mai târziu, când mã
gãsea în camera bolnavului, se retrãgea discret. Drumul se eliberase cu totul. Devenisem un fel de
obiºnuit al casei. Eram acceptat ºi chiar aºteptat. Am început sã mã rog împreunã cu tânãrul. Într-o zi,
dupã ce s-a mãrturisit ºi s-a împãrtãºit la liturghia pe care am spus-o la el în camerã, tânãrul a acceptat
sã mã ajute în apostolat. κi oferea suferinþa, în unire cu jertfa lui Isus, pentru intenþiile mele. Ori de câte
ori i-am cerut o orã sau douã din suferinþele lui pentru o anumitã vindecare, reuºeam. Atât de puter-
nicã era intervenþia acestui mare infirm, încât am obþinut ºi o vindecare de cancer a unui profesor uni-
versitar. ªi nu numai cã tânãrul a murit în stare de sfinþenie, dar pânã la urmã tatãl lui s-a convertit. Ei
da, acest mare infirm a fost omul cel mai puternic pe care l-am cunoscut vreodatã.” (Horia Cosmovici,
Monseniorul, pp. 19-20).
20„ PRIÈRE À DIRE PAR DES ENFANTS MALADES DANS UN HOSPICE
Notre Père, que nos Anges voient tout le temps, qui voyez tout et que nous savons tout près de nous, même sans
Vous voir, comme nous savons notre maman près de nous dans une chambre obscure, - la Soeur nous l’a dit: Vous
35
 Maria-Francisca Bãltãceanu

nu rãni fragilitatea sufleteascã a celui cãruia Vladimir Ghika „se aflã tot universul
îi dãruieºti un lucru sau un gând. S-a spus ºtiinþei inimii”22.
„sã-l iubeºti pe aproapele ca pe tine ªi de fapt este vorba de un schimb de val-
însuþi”21. În acest „ca pe tine însuþi”, spune ori spirituale, iar cel care are de dãruit are ºi

écoutez plus que tous les autres les petits enfants qui vous prient et si ce sont des petits enfants malades, Vous
les écoutez encore davantage. Car Vous nous aimez parce que nous sommes Vos enfants, nous tous; - et il n’y a
pas pour Vous comme pour nous plusieurs familles qui ne se connaissent pas; - Vous avez pitié de nous; et Vous
tenez compte de ce que nous souffrons, - parce que nous n’avons pas eu le temps ni l’envie d’être très méchants -
et qu’alors, si nous souffrons, ce n’est pas pour que nous soyons punis, mais pour que tout ce que nous souffrons
puisse servir à rendre bons ceux qui sont méchants, meilleurs ceux qui sont bons et heureux ceux qui sont mal-
heureux. - Et quand nous Vous offrons notre mal - celui qui nous fait crier et pleurer - ou même seulement notre
peine - celle qui fait que nos plus beaux joujoux ne nous plaisent plus, - quand nous Vous donnons tout cela pour
que Vous le mettiez avec ce qu’a souffert notre bon Jésus, en Vous priant de faire comme si c’était tout à fait à lui,
- Vous le gardez dans Votre Coeur pour nous bénir et Vous en faites un trésor dont Vous savez tirer sans que cela
puisse finir, beaucoup de bonnes choses pour nous et pour tous les autres. - La Soeur nous l’a dit et nous le
croyons, parce que Vous êtes notre Père, qu’un père n’aime pas à voir souffrir pour rien ses petits enfants et qu’il
sait aussi faire beaucoup de belles choses avec n’importe quoi (ça, c’est la vraie vérité - nous l’avons vu chez nous
à la maison ... Papa nous a même fabriqué un chemin de fer avec des petits bouts de boite que nous voulions jeter
aux ordures).
*
Écoutez donc, mon Dieu, la prière de vos petits enfants malades, réunis dans cet hospice.
Et ce que nous vous demanderons d’abord sera pour les autres autant que pour nous.
Vous aimez que l’on prie pour les autres; cela Vous fait plaisir de voir que nous nous aimons entre nous, que nous
ne pensons pas seulement à nous-mêmes, que nous voulons être tous ensemble avec Vous et que rien, pas même
d’avoir très mal, ne peut nous empêcher d’avoir le coeur avec eux et avec Vous.
*
Nous Vous demandons d’abord de faire que tous les malades qui sont à cet hôpital soient un jour heureux au ciel
à côté de Vous.
Nous Vous demandons de permettre qu’ils soient, pour l’amour de Vous, patients quand ils ont très mal, résignés
quand rien ne leur fait du bien, toujours contents de Vous savoir auprès d’eux, - et bien sûrs que leur Père de là-
haut ne les abandonnera jamais. - Et tout ce qu’ils ont pu faire de méchant jusqu’à présent, qu’ils Vous en deman-
dent bien pardon avant qu’ils ne meurent, parce qu’après c’est trop tard.
Nous Vous demandons de ne rien laisser perdre de tout ce qu’ils peuvent mériter comme récompense devant Vous,
sur la terre comme au Ciel, en souffrant leur mal comme Vous voulez que nous le souffrions.
Nous Vous demandons de guérir de leur mal tous ceux qui peuvent être guéris, surtout si, alors, pour eux-mêmes
et pour les autres, ils doivent être meilleurs dans le fond de leur coeur.
Nous vous demandons d’avoir souci des familles qu’ils ont quittées et qui sont si tristes. N’oubliez pas celles où
l’on est tourmenté parce qu’ils sons partis, eux, qui donnaient à manger à tous, et faisaient marcher toute la mai-
son. Mais souvenez-Vous surtout de nos petits frères, les enfants de ces Messieurs qui restent là, toujours au lit,
à tant souffrir dans cet hôpital et que nous voyons pleurer en cachette, au lieu d’être gais, quand on leur amène
leurs bébés, le dimanche et le jeudi à quatre heures (... Et les petits pleurent aussi alors ...).
Nous vous prions encore et encore, pour nos petits frères restés tout à fait seuls, les enfants de ceux qui meurent
dans cet hôpital. Ayez pitié de ceux qui n’ont plus à dire papa ou maman. Souvenez-vous de la maison vide et de
la place qu’on ne met plus à table.
Nous Vous rappelons de tout notre coeur, au nom des peines que nous Vous offrons, les âmes de tous ceux qui sont
morts dans cet hôpital, et surtout les âmes de ceux qui n’ont personne pour se souvenir d’eux.
Notre Père qui êtes aux Cieux, écoutez Vos petits enfants malades. Ils ne Vous demandent que des choses bonnes
et saintes et sont très sûrs que Vous ne leur direz pas: «non».
*
Vos petits enfants Vous ont donné tout ce qu’ils ont dans le coeur - et leur mal et leur chagrin. Écoutez-les comme
si c’était Votre enfant Jésus lui-même qui Vous parle. Est-ce que ce n’est pas vrai que vous l’avez fait notre frère?
et puis Il a voulu tant souffrir pour tout le monde quand Il est devenu grand! nous voulons Lui ressembler en
tout, même en cela.
Écoutez, mon Dieu, Vos petits enfants qui souffrent, qui ne peuvent pas dormir et qui n’ont plus leur Maman à
côté d’eux. Leur prière, ils la remettent à la bonne Vierge qui est la Maman de tout le monde comme de l’enfant
Jésus. Elle vous redira ceci bien mieux que nous. - Et elle y ajoutera quelque chose. Ainsi soit-il.” (Prière
composée pour la baraque des enfants à l’hospice des tuberculeux de Rome. Entretiens, 188-191).
21 Levitic, 19,18; Matei, 22,39; Marcu 12,31, Luca 10,27.
22 „Il y a tout le monde de la science du coeur dans ce «comme toi-même»” (Visite, p. 144).

36
Vladimir Ghika: schiþã de profil spiritual

mult de primit: lãrgime de spirit, obiceiul de aplica în þarã cele învãþate acolo28; din
a sluji, realism etc.23 scrisorile lui se vede grija continuã de a da
În toate acestea nu-l pãrãseºte simþul ajutor – material, sufletesc, oricui, cu orice
practic: „Sã dai cuiva un sfat bun poate efort din parte-i. Uneori cu o stranie sensi-
oricine. Important, greu, rar este sã-i dai ºi bilitate: la mãnãstirea de la Auberive, unde
mijloacele de a-l urma!” 24 nu aveau de nici unele, se chinuie sã facã
c. Se vede aºadar cã nu e simplu sã faci rost de bani pentru a cumpãra ... un pian
bine cu adevãrat. De aceea, întâlnirea cu cel pentru un refugiat rus al cãrui unic sprijin
sãrac trebuie pregãtitã în rugãciune: moral era muzica29.
„Numai cel care ºtie sã vorbeascã cu Aºa a fost ºi în închisoare: martorii
Dumnezeu ºtie cum trebuie sã vorbeascã cu povestesc ºi cum le dãdea din mâncarea lui,
cel sãrac25”, scrie el. Dar ºi aici, totul e firesc, ºi cum le vorbea despre Dumnezeu ajutân-
normal. Niciodatã nu s-ar vedea cã acþiunea du-i în întãrirea credinþei, dar ºi cum îi ajuta
lui continuã de a-i ajuta pe cât mai mulþi sã uite de rele povestindu-le ceasuri întregi,
l-ar deranja din unirea cu Dumnezeu! cu un fir de rãsuflare, despre locuri ºi întâm-
2. În acelaºi timp, ºtim în ce mãsurã „cu plãri din viaþa lui30.
asupra de mãsurã” caritatea lui Vladimir
Ghika era eficientã. A întemeiat ºi organizat III. În fine, se remarcã la Vladimir Ghika,
instituþii – spital, dispensar26 etc., dar mai din scrieri precum ºi din mãrturii, un
ales s-a implicat direct: în rãzboiul balcanic, deosebit simþ al umorului, al cãrui mod de
la lazaretul holericilor (existã pãstrate douã expresie, întotdeauna delicat ºi adaptat des-
scrisori fermecãtoare de mulþumire ale unor tinatarului, este ºi puternic, nu doar „drãgã-
soldaþi pe care i-a îngrijit27); la pavilionul laº”; nu provenit din vreo veselie înnãscutã
pentru leproºi din Paris, cu gândul de a ºi fãrã griji, pentru cã suferinþa i-a însoþit

23 „Et pour vous - que de choses reçues de toutes parts! D’abord, l’habitude du service, la satisfaction à la
vocation humaine de servir: servir quelque chose, servir à quelque chose, servir Dieu en toutes choses. […]
Puis l’agrandissement de votre âme […] C’est aussi, en nous tenant à un niveau de pensée moins relevé,
une façon de voir le monde tel qu’il est […] C’est un changement de relations, d’autres destinées frôlées,
d’autres douleurs, d’autres êtres, qui vous font plus humaines et plus chrétiennes […] C’est l’acceptation
d’un souci nouveau […] C’est une façon d’exercer un sacerdoce que le Nouveau Testament et les Conciles ont con-
cédé à tout chrétien laïque […] C’est une façon d’abandonner vos fautes aussi. […] Et c’est encore une façon de
rendre à Dieu ce qu’Il vous a donné que de donner au pauvre. Il n’est point aussi simple qu’on le croit de
Le trouver pour Le rembourser tant soit peu. Avec le pauvre on va sûrement à l’adresse voulue.” (Visite,
pp. 155-156).
24 „Donner un bon conseil est à la portée de tout le monde - ou à peu près; - donner les moyens de le suiv-
re est la chose importante et difficile, et utile, et rare.” (Visite, p. 133).
25 „…étrange et profonde vérité: qui sait parler à Dieu sait seul comment il faut parler au pauvre, à cet être de vie
simplifiée, d’une part moins écarté de Dieu par tout un encombrement de choses, de l’autre visible
image, image volontairement élue par Lui, de notre Dieu de souffrance rédemptrice.” (Visite p. 139).
26 Aducându-le în România pe „Fiicele Caritãþii”, ale Sfântului Vincenþiu, întemeiazã cu ajutorul lor în
1906 dispensarul „Bethleem-Mariae”, în 1907 – ambulanþe pentru victimele rãscoalelor þãrãneºti, în
1922 spitalul „Sfântul Vincenþiu” (azi Institutul de Endocrinologie) etc., etc.
27 E. g. (cu grafia originalului): „ Sã trãiþi Alteþã. Primiþi vã rog din partea mea Cristea Stãnescu comuna
Fãlcoi J Romanaþi care am fost la D.-voastrã în grija D.-voastrã vã forte mulþumim din partea nostrã în
treaga familie pentru oboseala care aþi fãcuto cu mine de maþi fãcut bine sunt forte mulþumit ºi nu am
putut cu ce sã vã mulþumesc de cât prin trun mic cadou pentru D.-voastrã ºi Madam Ghika cã mi-a dat
prea multa oboseala. Vã sãrutãm mâinile din partea Familii nostre. Cristea Stãnescu comuna Fãlcoi J.
Romanaþi. Am avut N.-o 9 la Pat.” (Arhiva Institutului „Vladimir Ghika” din Paris, organizatã de Pierre
Hayet).
28 Situaþia internaþionalã din 1939 a împiedicat realizarea proiectului.
29 Suzanne-Marie Durand, Vladimir Ghika prince et berger. Souvenirs vécus: Roumanie-Auberive, éd.
Casterman, 1962, pp. 108-110.
30 Dintre numeroasele mãrturii, cf. de ex. cele date de Prof. Florea Costache (ineditã); Mons. Ieronim
Menges, Pr. Matei Boilã (Pr. Ioan Ciobanu, A trãit ºi a murit ca un sfânt! Antologie de texte dedicate
Mons. Vladimir Ghika 1873-1954. ed. Arhiepiscopiei romano-catolice de Bucureºti, 2003).
37
 Maria-Francisca Bãltãceanu

toatã viaþa, într-un fel sau altul: ci aceeaºi sã ºtii mãcar ce nu vrei”33.
fineþe a spiritului ºi trãire în Dumnezeu îi „Impertinenþa dorinþelor noastre ºi surâ-
dau detaºarea necesarã. Exemplele ar putea sul indulgent al lui Dumnezeu”34
fi nenumãrate, chiar dacã lipsite de context *
îºi pierd din farmec.
Era deci un om cu care era plãcut sã ai de
„Nu e nimic mai delicat de rostit decât
a face. Este cunoscutã atmosfera decontrac-
un cuvânt din Evanghelie; în gurile noastre,
prost obiºnuite, are adesea intonaþia deza- tatã din grupul de tineri adunaþi în jurul sãu
greabilã ºi ºocantã a vocii umane într-un la biserica „Sfântul Vasile” ºi care i se
gramofon”31. adresau, cu afectuoasã dezinvolturã, cu
„O comoarã inventariatã îºi pierde ceva „Monse!”35. Pot da ºi personal mãrturie cã,
din calitatea de comoarã pentru a cãdea la la cei 6-7 ani ai mei, când mergeam regulat
rangul de capital”32. la el sã mã spovedesc, ºtia sã mã facã sã mã
„Dacã nu reuºeºti sã ºtii ce vrei, încearcã simt în largul meu!...

31 „Rien n’est délicat à dire comme un mot de l’Évangile; il a souvent dans nos bouches mal habituées, la
désagréable et choquante intonation de la voix humaine dans un gramophone.” (Visite, p. 143).
32 „Un trésor inventorié perd quelque chose de sa qualité de trésor pour tomber au rang de capital” (Les
Pensées de Vladimir Ghika. Bazã de date digitalã (ineditã) realizatã de Emanuel ºi Mihaela Cosmovici).
33 „Si tu n’arrives pas à savoir ce que tu veux, tâche de savoir au moins ce que tu ne veux pas.”(Ibid).
34 „L’impertinence de nos souhaits et le sourire indulgent de Dieu.”(Ibid).
35 Mãrturia Ninei Anca-Bãrbuº, în Arhiva Institutului „Vladimir Ghika”, Paris.
38
 Lucia prin convertirea din anul 1902- Vladimir
Ghika numeºte trecutul acestei pãrþi de

TOADER
lume, Rãsãritul, un imn de slavã adus
Fecioarei Maria.
Vladimir Ghika evocã literatura patris-

Fecioara Maria ticã rãsãriteanã, liturghia, arta creºtinã,

toate, sub semnul prezenþei Mariei, originea

în alocuþiunile
genealogiei Euharistice. Cel care mai târziu,
va deveni rector al Bisericii strãinilor ºi sim-
bol viu al eforturilor de apropiere dintre
Monseniorului Orient ºi Occident, dintre ortodoxie ºi
catolicism, face trimiteri la Conciliile de la
Vladimir Ghika* Efes ºi Calcedon; la literatura imnograficã
dedicatã Fecioarei. Maria este aºezatã la
Abstract rãscrucea sepãrarii Bisericilor ºi vãzutã ca
locul de la care Apusul ºi Rãsãritul vor
In her talk, Lucia Toader referred to an address începe consimþirea reîntâlnirii.
entitled "La Vergine et L'Oriente" given by La deschiderea Congresului Marial din
Monsignor Vladimir Ghika in the Holy 1904, Vladimir Ghika începea cu aceste
Apostles Church in 1904, and to his address in fraze:
Sydney, in 1928, given on the occasion of the “În calitate de fiu al Orientului, mi s-a
opening of a conference dedicated to the Virgin cerut sã vin sã vã spun câteva vorbe despre
Mary. Both addresses were centered on two of Orient ºi despre Sfânta Fecioarã. Nu am
Vladimir Ghika's major themes, the Holy vorbit deloc în public despre asemenea
Virgin Mary and the Eucharist. subiecte. Totuºi nu am putut sã refuz.
Keywords: Vladimir Ghika, Holy Virgin Trebuia ca o voce plecatã din Orient sã fie
Mary, Eucharist, Catholicism, Orthodoxy.
aici în concertul vocilor care se vor strãdui
sã o glorifice pe Fecioarã. Mã simt mulþumit
Este data de 4 martie. Atât în calendarul cã pot împlini acest act de credinþã ºi sã
catolic cât ºi în cel ortodox, Sãrbãtoarea cea vorbesc despre ceea ce iubesc”.
mai apropiatã de aceastã zi este Buna Pe tot parcursul discursului subliniazã
Vestire. ªi amintesc acest fapt nu întâmplã- valorile rãsãritene, fãrã sã le umbreascã pe
tor. Monseniorul Vladimir Ghika a venerat cele ale Apusului. Rugãciunile siriene,
persoana Fecioarei Maria. Alocuþiunea (La greceºti, slave, imnografia Sfântului Efrem
Vergine e l’ Oriente) formulatã la Congresul Sirul, Ioan Damaschinul, Sf. Ioan Romanul,
Marial din anul 1904 în Biserica Sfinþilor liturghia, arta – sculptura ºi pictura ( sculp-
Apostoli din Roma ºi Discursul rostit la tura în fildeºuri pure ºi icoanele acoperite
Deschiderea Congresului Euharistic de la de rãºinã ori de metaluri strãlucitoare) -
Sidney din noiembrie 1928, dovedesc cu sunt argumentele Monseniorului.
deplinã claritate cã Sfânta Fecioarã ºi Surprinzãtor poate, spiritul sãu caritabil,
Sfântul Sacrament sunt douã repere funda- viu, prezent, plin de umor, înfãþiºat deja,
mentale ale gândirii cãrturarului ºi preotu- este dublat de capacitatea extraordinarã de
lui creºtin, Vladimir Ghika. a contempla ºi de a recepta poezia. Michel
Fiu al Orientului, cum nu ezitã sã se de Galzain, în monografia pe care i-o
numeascã, asociind Orientul cu Rãsãritul dedicã, îl asociazã unei elite ridicate la sub-
creºtin - dar reprezentant al culturii euro- tilitãþile adânci ale culturii ºi la cele mai pro-
pene prin educaþie ºi al Bisericii apusene funde rafinamente ale inimii.

* Prezentare susþinutã în cadrul Colocviului despre Monseniorul Ghika din data de 4 martie la Bilbioteca
Academiei Române.
39
 Lucia Toader

Observaþiile referitoare la imaginile poe-

tice ale textelor imnografice demonstreazã Sacramentului altarului în ce priveºte soar-
acest fapt. ta trupului Mariei.
Vladimir Ghika întãreºte valoarea catoli- Vladimir Ghika este împotriva pedan-
cismului, dar susþine cu forþã posibilitatea teriei ºi adept al simplitãþii ºi al spiritului
întâlnirii Rãsãritului cu Apusul, cu o con- viu. Istoria Bisericii dovedeºte, scrie Vladi-
diþie : Dacã Occidentul ºi Orientul nu se vor mir Ghika, cã pe mãsurã ce spiritul devine
despãrþi de dragostea pe care o poartã mai lânced, cu atât se întãreºte litera, cu cât
Fecioarei Maria. se estompeazã scopul, cu atât se pune mai
“În aceastã lume plinã de josnicii, mare accent pe mijloace. Finalul discursului
îmbãtrânitã, plinã de amestecuri înjositoare aratã dorinþa de a întâri ºi împãrtãºi acest
de bine ºi rãu, noi, catolicii vrem mai mult adevãr.
ca niciodatã sã aducem o oglindire a acestei “Dã- ne doamne prin Maria, vinul care
tinereþi, a acestei virginitãþi, a acestei puteri lipseºte, acela care înflãcãreazã, îmbatã,
a Mariei. Pentru Rãsãrit este o împãrãteasã, transformã ºi reconforteazã, pãstrat pentru
o þarinã a cerului, mult mai rece, dar de o ultimele zile ºi grãbit în acþiunea sa. ...Fie ca
bunãtate nesfârºitã ºi degrabã ajutãtoare. nici un colþ de lume sã nu scape de aceastã
Cu mâinile tocite de sãrutãrile primite, ea ploaie vie, sã fie misiuni foarte apropiate de
rãmâne mama care nu-ºi lasã copiii, este mulþimile civilizate dar redevenite pãgâne,
speranþa viitorului”. misiuni îndepãrtate de pe pãmânturile cele
Modernismul oricât de modern ar vrea mai virgine, întoarceri la dumnezeu a copi-
sã fie, susþine Vladimir Ghika, va trebui sã ilor pierduþi....bucurie ºi pace...Ceea ce
se încadreze în mod inevitabil între coordo- vrem sã evocãm este viaþa însãºi ...sunt
natele alfa ºi omega trasate de creºtinism. zorile vieþii care se ridicã strãlucind dea-
În alocuþiunea rostitã la Sidney, în þara supra lumii, deasupra capetelor noastre ple-
soarelui, pe care o descrie poetic ca þara cate”.
împodobitã de naturã cu culorile Mariei, Cel care va publica articole de istorie ºi
Vladimir Ghika þine un discurs care este politicã culturalã la Convorbiri literare în
practic un curs de dogmaticã centrat pe 1904, va scrie în anul 1938, în limba
Scena Buneivestiri ºi pe scena Cinei celei de francezã, o piesã de teatru, Femeia adulterã.
Tainã. El face elogiul generozitãþii divine: Veronica, femeia adulterã, imagine rãstur-
jertfa hristicã, posibilã doar prin fiatul natã a feminitãþii Fecioarei Maria, este bla-
Mariei. Biserica proclamã identitatea abso- matã ºi condamnatã de mulþime pentru
lutã între trupul lui Iisus aºa cum este dat de pãcat, apoi salvatã prin minune divinã.
Euharistie ºi trupul lui Hristos nãscut din Samuel, bãrbatul ei, parcurge traseul mân-
Maria; paradoxul virginitãþii ºi al mater- tuirii ºi se dovedeºte a fi în cele din urmã
nitãþii. purtãtorul jertfei hristice. Îngerul care
Citând din Bossuet, din predica la vorbeºte publicului în introducere este un
vinerea mare, relaþia mamã- fiu este vãzutã înger trimis de binevestitorul Mariei pentru
ca relaþia dintre douã oglinzi opuse care, în a descoperi povestirea omenirii vinovate.
mod reciproc, propagã lumina reflectatã ºi Omenirea vinovatã este reprezentatã de un
înmulþesc obiectele la infinit. Acceptarea bãrbat, o femeie ºi o mulþime, însoþiþi toþi
Bunei vestiri presupune acceptarea Crucii. de, citez, un val de pãcate ºi de har. Pe aces-
Ieslea cedeazã locul spânzurãtorii, braþele te scânduri, spune îngerul veþi avea
stâlpului infamiei le înlocuiesc pe cele ale înfãþiºate acum forþele rãului. Urmeazã
mamei. Buna vestire ºi Cina cea de tainã scena în care femeia pãcãtoasã este devoratã
sunt cele douã momente esenþiale în icono- cu bucurie de mulþime, scenã la care Samuel
mia mântuirii universale. Adormirea Maicii asistã la început cu satisfacþie, iar la final cu
Domnului, prin faptul de a se ridica la cer, dezgust ºi dezaprobare. În final, Samuel
se prezintã drept antiteza ºi complementul este jertfit pentru salvare.
40
 Document

Emanuel COSMOVICI
Monseniorul Ghika
ºi România
Abstract
Recently discovered documents in public or private Romanian archives, but also from Vatican,
France and Belgium prove that Vladimir Ghika was interested in accomplishing his moral duties
towards the native country. The article emphasizes the cleric's spiritual activities in Romanian and
Europe.
Keywords: Vladimir Ghika, archives, catolicism, moral duties, missionary.

Comunicare – 4.03.2010 Mi-am propus sã punctez momentele

„România” în etapele vieþii sale, ºi poate cã
Excelenþele voastre, onoratã asistenþã, fiecare va putea trage o concluzie.
Aº dori sã rãspund mai întâi domnului
profesor Djuvara. Cred cã ºtiu ce ar fi rãs- Perioada copilãriei ºi a tinereþii
puns Monseniorul Ghika dacã ar fi aflat cã
bunicul sãu Grigore V Ghika X este „un (1873-1901)
Ghika” pe linie maternã. Existã o autobio- Primii 29 de ani ai vieþii tânãrul Vladimir
grafie manuscrisã1 redactatã de tânãrul Vla- i-a trãit în cultura francezã. Aspectul acesta
dimir la 29 de ani, în ajunul momentului e cunoscut. Xenopol aratã4 cã ideile fran-
trecerii sale la confesiunea catolicã. Încã din ceze, introduse încã din timpul epocii
primele paragrafe el aratã cã datoreazã ma- fanariote, au determinat prima miºcare
mei sale tot ceea ce este, folosind pentru cãtre egalitate ºi libertate, chiar dacã într-o
aceasta cuvinte foarte frumoase2. El a reluat formã încã foarte rudimentarã, dar din care
aceastã idee ºi cu alte ocazii. Or, dacã el da- urma sã se dezvolte mai târziu progresul
tora atâtea mamei sale, cred cã ar fi rãspuns: întregii societãþi. „Prin cunoaºterea ºi practi-
„Interesant!... cunosc chestiunea aceasta”. carea limbii franceze, a pãtruns în sufletul româ-
Parcurgerea arhivelor3 Ghika descoperite nesc civilizaþia marii noastre surori latine.” În
în ultimii ani ne permite sã afirmãm cã scurt timp, limba francezã s-a rãspândit, cu
Monseniorul Ghika a dat un loc prioritar o impetuozitate irezistibilã, în toate clasele
României de-a lungul întregii sale vieþi. conducãtoare, ajungând apoi tot mai mult

1 Autobiografia din 1901/1902, al cãrei original se aflã în arhiva Institutului „Vladimir Ghika” din Paris,
organizatã de Dl. Pierre Hayet.
2 « Je dois à ma mère tout ce que j’ai de délicatesse de sentiments, d’élan généreux, de passion vive, de piété profonde
– de nervosité et d’irritabilité aussi (…) » (Autobiografia din 1901/1902).
3 Câteva exemple : Arhiva Institutului „Vladimir Ghika” din Franþa, Arhiva MAE de France, Arhiva
diplomaticã a MAE al României, Arhivele Naþionale ale României, Arhivele Academiei Române,
Arhiva CNSAS, Arhivele Lazariºtilor din Paris, Arhivele Secrete ale Vaticanului, deschise cercetãrii
pânã în 1939, arhivele private ale familiilor : D’Hoop, De Briey, Zaharia-Bendorf, Murgescu, Cosmovici
º. a., Arhiva Parohiei Sacré-Cœur, Arhivele digitalizate ale ziarelor « La Croix », « Le Figaro » þi altele,
Cercle d’études Jacques et Raïssa Maritain din Kolbsheim, Franþa.
4 A.-D. Xenopol, Les Roumains – Histoire, État materiel et intellectuel – Huit leçons faites au Collège de France
en 1908, cap. „Influence intellectuelle Française”, Paris, Librairie Ch. Delagrave, pp. 60-79.
41
 Emanuel Cosmovici

în straturile cele mai adânci ale societãþii. român!” Aºadar, deºi gândea ºi scria în
Xenopol aratã5 cã societatea româneascã e francezã, el se considera român. Vom încer-
poate singurul exemplu din lume în care un ca sã arãtãm în continuare cât era de român.
numãr considerabil de bãrbaþi, ºi mai ales Prin competenþele câºtigate în studiile pe
de femei, fie cã nu-ºi cunoºteau ºi nu vor- care, atât Vladimir, cât ºi fratele lui, Dimi-
beau limba proprie, fie o cunoºteau imper- trie, foarte apropiat ca vârstã, le-au fãcut la
fect ºi nu puteau, de exemplu, sã-i pãtrundã Toulouse ºi la Paris, ei au fost pregãtiþi pen-
frumuseþea poeticã. Iar dacã mai ºi trim- tru diplomaþie. Dar Vladimir s-a îmbolnã-
iteau copiii la studii în Franþa, cum s-a vit6 la 21 de ani ºi nu a mai putut urma
întâmplat în cazul familiei sale, se poate aceastã carierã. În anii 1896-1897 a fost re-
înþelege de ce a fost Vladimir Ghica scriitor format din armatã7. Când a ajuns cu fratele
de culturã francezã. lui la Roma – Dimitrie Ghika a fost numit
Cu toate acestea, el s-a simþit întotdeauna de patru ori8 în post la Roma între anii 1898-
român. Mãrturisesc cã, personal, am desco- 1933 – Vladimir a descoperit Arhivele
perit cu surprizã acest lucru acum trei ani, Vaticanului. Acesta a fost un moment nodal
când am înregistrat un martor în viaþã, pe al vieþii, când a retrãit cu uimire experienþa
Dna Elena (Tuþica) Petre din Târgu-Mureº. corifeilor ªcolii Ardelene9. A început apoi sã
Câþiva tineri, printre care ºi ea, au prezentat transcrie, la cererea10 Guvernului Român,
acte care interesau România.
Monseniorului în anul 1946 o bisericã
catolicã maghiarã ºi au vorbit în francezã pe
timpul prezentãrii fãcute de un preot ma- Trecerea la catolicism
ghiar. La ieºire i-au spus: „ªtiþi, Monseniore, – 1902
am vorbit în francezã ca sã creadã preotul cã La 29 de ani Vladimir devine catolic ºi
sunteþi francez. Ungurii nu-i prea au la inimã doreºte sã devinã ºi preot. Într-o autobio-
pe români...” Atunci el s-a oprit ºi a afirmat grafie redactatã atunci, el ºi-a descris proiec-
rãspicat: „Dar eu nu sunt francez, eu sunt tul11 de viaþã pentru România:

5 Ibidem, pp. 75-76.

6 Autobiografie cronologicã pe anii 1873-1939, document aflat în arhiva Murgescu.
7 Ibidem
8 Cf. Dimitrie Ghyka, Memorii, Institutul European, Iaºi, 2004, precum ºi Principele Dimitrie I. Ghika,
Franþa ºi Principatele Dunãrene, 1789-1815, Institutul European, 2008, postfaþa semnatã de Andrei
Alexandru Cãpuºan, pp. 117-147.
9 „În Arhivele Romane mai este altceva, alãturi de acest interes [general], împãrtãºit ºi de alte neamuri (dar de o
însemnãtate nepreþuitã pentru un stat mic, care n-a avut un loc de cãpetenie în istoria lumii). Este un interes spe-
cial, un interes fiesc, dacã-mi este îngãduit cuvântul. Purcedem din Roma, în orice privinþã. Elementul etnic
esenþial, credinþa creºtineascã, redeºteptarea naþionalã de acolo ne-au venit ca factori principali; celelalte n-au fost
decât adaosuri întâmplãtoare, niºte „ocaziuni” care ne-au îmbogãþit sau sãrãcit fiinþa, fãrã a o atinge în substanþa
ei. ªi ca sã ne dovedeascã aceasta mai de prisos, ne-a rãmas o strânsã rudenie cu orice a izvorât din acest pãmânt
pãrintesc, chiar cu popoarele îndepãrtate, ca Franþa – cãreia îi datorãm atât de mult – prin înlesnirile de asimi-
laþie ce ne-a dat afinitatea sângelui.” (V. I. Ghika, Spicuiri Istorice, Seria I-a, Cap. „Arhivele Romane ºi isto-
ria românilor”, Presa Bunã, Iaºi, 1935, p. 3.)
10 Un extras dintr-o scrisoare din data de 17.05.1901, adresatã de Vladimir Ghika lui Dimitrie Sturdza este
edificator. Scrisoarea provine din fondul Sturdza al Academiei Române.
« J’ai prié le Général Argetoyano de bien vouloir vous remettre, pour en prendre connaissance si vos occupations
vous en laissent le temps, et pour le faire parvenir au ministre de l’instruction publique, un paquet de documents
recueillis pour la plupart dans les Archives du Vatican, copiés et analysés sommairement. Le précédent ministère
m’avait confié la tâche d’y rechercher les pièces inédites. Un envoi avait été déjà fait au mois d’août de l’année
passée représentant les recherches des deux premiers trimestres (à partir d’avril 1900). L’envoi actuel représente
celles des deux derniers.
Ce paquet se compose de 500 pages in-folio (…) Il représente un fragment du relevé méthodique de tous les textes
intéressant la Roumanie, qui se trouvent aux Archives du Vatican – relevé que j’ai entrepris il y a deux ans et que
je compte mener à bonne fin.
Je suppose ma mission officielle terminée à cette heure. Mais je continuerai mon travail pour mon propre compte
et à mes frais désormais, en me réservant de communiquer les résultats les plus intéressants à l’Académie. (…) »
42
Monseniorul Ghika ºi România

- sã promoveze o campanie pentru

unirea bisericilor;
- sã facã sã progreseze credinþa catolicã,
demontând prejudecãþile existente
împotriva ei, prin simpla sa acþiune de
prezenþã ºi fãcând-o sã fie cunoscutã
mai îndeaproape.
În al doilea rând - ca proiect „foarte ipote-
tic” - arãta cã, dupã ce va încheia partea grea
a lucrului sãu în þarã, va dori sã întoarcã
Franþei marile binefaceri pe care i le dato-
reazã, contribuind la evanghelizarea cartie-
relor muncitoreºti din Paris.
E semnificativ cã, în acel moment de
rãscruce al vieþii sale - dupã 29 de ani petre-
cuþi în strãinãtate – primul lui gând se
îndreaptã spre România. Explicaþia o avem
în sutele de documente ºi de scrisori exis-
tente, din care rezultã cã, începând din
copilãrie12, familia l-a format în spiritul
patriotic al înaintaºilor, care participaserã
decisiv la ieºirea din fanariotism, la Unirea
Principatelor, la Rãzboiul de Neatârnare ºi
la constituirea Regatului României.

11 « A titre d’indication, voici – tout en me rendant compte de la part énorme de prétention et de rêve
qu’il y a à les énoncer même – les principales tâches que j’aurais voulu accomplir.
Dans ma famille : ramener au bien mon frère aîné, en utilisant surtout son activité et son intelligence à des œuvres
de charité que j’aurai faites miennes, – œuvres qui le prendront par le cœur, le tireront de l’oisiveté et le trans-
formeront sûrement peu à peu.
Dans mon pays : Avancer sur un excellent terrain, avec des parentés et des amitiés qui m’assurent partout de pré-
cieux concours (jusque dans la presse) la campagne pour l’Union des Églises - Lui donner si je le puis une tour-
nure décisive durant l’année du Jubilé Pontifical de Léon XIII – En tous cas m’occuper activement de toutes les
façons (propagande verbale, privée et publique, propagande en action par les œuvres, propagande écrite par le livre
et le journal) de faire progresser chez nous la foi catholique – Détruire les préjugés contre elle par seule action de
présence et en la faisant connaître de près.
Développer par l’exemple, par le sacrifice de tout ce à quoi l’on peut tenir d’habitude – si c’est possible par mon
entrée dans les ordres et par mon activité dans cette nouvelle vie – l’esprit chrétien, avec la grâce de Dieu, en un
pays où il ne tend que trop à disparaître.
(Très-hypothétiquement, ceci : Plus tard, après avoir fait en mon pays le gros de la besogne, aller rendre un peu à
la France les immenses bienfaits que je lui dois, en y venant évangéliser les quartiers ouvriers de Paris.) »
(Autobiografia din 1901/1902)
12 La 16.10. 1877, atunci când avea 3 ani ºi 10 luni, Vladimir a dictat o scrisoare pentru tatãl sãu care era
ataºat pe lângã Þarul Rusiei, în prima fazã a rãzboiului din 1877. Scrisoarea a fost transcrisã întocmai
de unul din fraþii sãi:
« Moi aussi mon bon papa je veux t’embrasser parce que je t’aime beaucoup. Je prie Dieu tous les soirs pour papa
que tu battes bien les turcs et gardes bien les russes. Je t’aime beaucoup, Vladimir Ghika»
MAE al Franþei, Archives diplomatiques, Fonds fermés Ghika (cote PA/AP 412), Papiers familiaux,
Dossiers 29-30, Jean Ghika - Correspondance avec sa femme (lors de son séjour comme représentant de
la Roumanie auprès de la Porte).
13 « A vécu depuis sa conversion (1902) jusqu’à présent, suivant un réglement de vie qui a comporté dans le monde
et après, la pratique des trois voeux avec une adaptation spéciale assez souple pour l’obéissance. A fait en 1903 le
voeu de n’accepter aucune dignité ecclésiastique s’il recevait les ordres, afin de n’avoir qu’une autorité morale aux
yeux de tous.(…) Tertiaire de Saint François et de saint Dominique à la fois, par un privilège spécial de Pie X. »
(Autobiografie redactatã în jurul anului 1930 - Arhivele Secrete ale Vaticanului, Affari Ecclesiastici
Straordinari, Anno 1923-1936, Fondo ROMANIA, Posit. 43-45, Fasc. 34, Sac. Ghika)
43
 Emanuel Cosmovici

În vederea viitoarei preoþii, Vladimir s-a Memoriul14 pe care îl obþine în 1904, de la

hotãrât sã respecte13 voturile cãlugãreºti. De canonicul Augustin Bunea, este un proiect
atunci, el l-a însoþit pe fratele lui în diverse- de naturã a-i satisface atât „sentimentele sale
le ambasade. În toþi anii care au urmat, cei de catolic ºi de român din «Regat», cât ºi cele de
doi fraþi au constituit, de fapt, o dublã am- român din România «cea mai mare15»”. Punctul
basadã a României în lume: trimisul Regelui de vedere naþional are o anumitã valoare
— Dimitrie, trimisul lui Cristos — Vladimir. durabilã în faþa lui Dumnezeu, scria16 Vla-
dimir Ghika în anii care au urmat.
Prima perioadã de activitate Memoriul redactat de viitorul academi-
cian Bunea, ajuns în mâna Papei, a avut un
în special pentru România efect practic imediat. Amintim doar urgen-
(1903-1914) tarea17 construirii primei biserici greco-cato-
Primul „cap de pod” pe care s-a gândit lice din Bucureºti.
sã-l utilizeze pentru a începe lucrarea sa În 1904, aflat la Salonic, alãturi de Dimi-
printre români a fost Blajul. trie, descoperã asasinatele comise împotriva

14 Meritã sã prezentãm extrase largi din douã scrisori adresate de prinþul Vladimir Ghika, academicia-
nului Ioan Bianu. Sublinierile aparþin autorului. Scriorile provin din fondul Ioan Bianu al Academiei
Române.
« Rome - 14 Novembre 1903 (...)
P.S. Auriez-vous la bonté d’écrire au Chan[oine] Bunea le plus tôt possible un tout petit mot – pour lui deman-
der de m’envoyer soit directement, soit par votre entremise (à choisir la voie la plus sûre) – un petit mémoire sur
les postulats raisonnables et même chimériques de nos Roumains de Transylvanie en tant que Rome pourrait les
favoriser (tout ceci aboutissant au point de vue national). En ce moment un mémorandum de ce genre, à ma
portée, aurait la plus grande importance. Il faudrait que cela soit très-court et très-substantiel, quelques pages
d’écriture à peine /1° Deux mots sur le passé, résumant les titres historiques énumérés dans le livre de
« l’Autonomie ecclésiastique » ; /2° l’état actuel des choses brièvement esquissée avec précision - /3° Compléter
par les desiderata les plus conséquents - /4° Marquer ce qu’on croit pouvoir attendre de Rome 1° normalement 2°
au cas où Rome voudrait témoigner d’une faveur tout à fait exceptionnelle à l’égard de notre Église Transylvaine ;
- noter surtout ce qui aurait le contre-coup le plus prononcé sur la question nationale – c’est à ce dernier point de
vue que le mémoire devrait – pour les besoins du moment, donner une place capitale. Je vous expliquerai tout au
long une autre fois – ce que j’espère voir sortir de là (du côté Roumain de Roumanie). Mais je serais très-pressé
d’avoir ce court travail, qui peut être vite fait.
J’aurais voulu écrire moi-même à Bunea, mais je n’ai guère de temps de reste, les entrées en matière seraient
longues, et ma qualité d’inconnu ne me donnerait peut-être pas la faveur d’une réponse aussi prompte et aussi
complète que je le désire. »
« Rome - Le 4 février 1904
Cher ami,
Merci pour votre bonne lettre et pour le mémoire qui l’a bientôt suivie. La première m’a touché. Le second va me
servir à seconder d’une façon plus efficace les intérêts de nos frères de Transylvanie – et à machiner, en présence
de circonstances favorables et d’ouvertures inattendues, un assez beau projet (né cet été), projet de nature à satis-
faire en même temps mes sentiments de Catholique, ceux de Roumain du « Royaume », et ceux de Roumain de la
« plus grande » Roumanie.
Remerciez très-vivement le Chanoine Bunea de ma part. J’espère, un jour ou l’autre, faire sa connaissance, lui
témoigner ma gratitude et travailler de concert avec lui aux progrès de la foi et de la nationalité communes.
Le Saint-Père nous a fait une grande joie et vient de faire faire un grand pas à la cause de l’Union – comme les
journaux ont dû vous l’apprendre. Il s’est prononcé pour elle avec un éclat inattendu et une volonté très-signi-
ficative. (…) »
15 În original: „Roumain de la « plus grande » Roumanie”. Vladimir Ghika îºi traduce singur acest concept
în Spicuiri istorice, op. cit., p. 4: „Cea-mai-mare-Românie”.
16 Într-un document manuscris redactat dupã moartea, la 22.01.1922, a Papei Benedict al XV-lea, docu-
ment intitulat „L’Héritage de Benoît XV”, provenit din arhiva familiei Zaharia-Bendorf, Vladimir Ghika
scrie, la pag. 34 a manuscrisului:
« Celui qui après deux siècles a vu ressusciter, avec la destruction d’un Grand Empire, la Pologne, et après sept siè-
cles, sans la destruction mais avec la capitulation du plus grand Empire actuel, l’Irlande – sait, en ne lui accor-
dant pas une importance démesurée, mais en jaugeant les choses à leur réelle capacité, que le fait national à quelque
valeur durable devant Dieu. »
17 La 19.12.1905, cu ocazia primei audienþe la Regele Carol I, noul arhiepiscop catolic de Bucureºti,
Raymund Netzhammer, noteazã: „Dupã ce am relatat despre buna primire ce-mi fusese rezervatã la cele douã
44
Monseniorul Ghika ºi România

aromânilor macedoneni ºi se implicã în sen- A fost preocupat, ca laic, de situaþia para-

sibilizarea opiniei publice ºi în gãsirea18 unei doxalã în care se afla Biserica Catolicã din
soluþii. dieceza de Bucureºti. La vremea aceea, cre-
În 1906, pune bazele unei mari opere19 de dincioºii fiind în majoritate de limbã ma-
caritate în România. Corespondenþa desco- ghiarã, germanã, cehã, croatã ºi altele, veniþi
peritã recent în arhivele lazariºtilor din la noi în cãutare de lucru, ierarhia localã
Paris dezvãluie piedicile întâmpinate ºi înþelegea sã administreze aceastã situaþie cu
efortul pe care a trebuit sã-l depunã timp de un maximum de prudenþã, fãrã însã a-ºi
ani de zile pentru a implanta ºi a consolida propune sã ia în considerare perspectiva
ceea ce urma sã devinã Sanatoriul Saint unei Biserici catolice locale tot mai ro-
Vincent de Paul din Bucureºti20. mâneºti.

scaune episcopale [Oradea ºi Lugoj], am adãugat absolut spontan ºi inocent cã la Roma mi s-ar fi recomandat cu
insistenþã sã încep cât mai grabnic zidirea mult aºteptatei ºi extrem de necesarei biserici române-unite de la
Bucureºti. (...) Regele a ascultat cu atenþie cele relatate de mine, a stat puþin pe gânduri, zicând apoi calm ºi cu
sânge rece: „Domnule arhiepiscop! Construirea unei biserici unite în capitalã e o problemã dificilã politicã. În acest
scop ar trebui ales un moment potrivit, pentru a nu produce o inutilã încingere a spiritelor. (...)” (Raymund
Netzhammer, Episcop în România, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2005, p. 81)
18 Între aprilie 1904 - aprilie 1905, Dimitrie Ghika a fost Consul General la Salonic. Era perioada numitã
„a reformelor” din Macedonia, care ar fi trebuit sã punã capãt atentatelor izolate ºi masacrelor în masã
comise de bande de comitadji bulgare, greceºti ºi sârbeºti.
Obiectivul guvernului român era sã obþinã recunoaºterea formalã a naþionalitãþii române pentru popu-
laþia aromânã din Macedonia, aºa-numiþii cuþovlahi. Atât grecii, cât ºi bulgarii se opuneau cu îndârjire
recunoaºterii macedoromânilor, fapt care le-ar fi scãzut procentajul propriu la viitoarea împãrþire a
Macedoniei între statele vecine Turciei. Calculul populaþiei se fãcea nu dupã limba maternã, ci dupã
religia practicatã, grecii ºi bulgarii având douã Biserici ortodoxe concurente. Terorismul practicat avea
ca scop sã „convingã” populaþiile (de orice naþionalitate) sã se alãture uneia dintre cele douã biserici.
Dimitrie Ghika prezintã pe larg în Memoriile sale (publicate în 2004 la Institutul European din Iaºi) com-
plexitatea ºi tragismul acelei perioade.
Vladimir Ghika a ajuns ºi el la Salonic în iunie 1904. În raportul lui Vladimir cãtre Vatican (publicat in
Mgr. Charles Molette, Mgr Vladimir Ghika, Prince, prêtre et martyr, AED, Paris, 2007, pp. 15-20), cât ºi în
corespondenþa lui cu Ioan Bianu, care s-a pãstrat la Academie, se vede cã Vladimir Ghika avea în vedere
atât oprirea masacrelor, prin sensibilizarea opiniei publice, cât ºi o soluþie religioasã pentru mace-
doromâni.
Patriarhatul Ecumenic din Constantinopol îi considera pe aromâni ca fiind ortodocºi greci. În acest fel,
aromânii nu se puteau emancipa. O soluþie ar fi fost ca ei sã treacã la Exarhatul bulgar (o sinucidere
naþionalã, dupã cum considera Vladimir Ghika) sau sã constituie un Exarhat independent, soluþie
improbabilã, greu de pus în aplicare, pentru cã ar fi depins de bunãvoinþa Sultanului. Vladimir Ghika
a avansat soluþia unirii aromânilor macedoneni cu Roma, bazându-se pe faptul cã trezirea naþionalitãþii
latine în Macedonia se fãcuse cu cincizeci de ani înainte, în principal de cãtre misionarii catolici lazariºti,
care fãcuserã astfel o lucrare „obscurã, dar foarte dificilã ºi meritorie”, aceea de a pune fundamentele
unei mari opere.
Folosind pseudonimul Iani Papaiani (pentru a nu permite deformarea sau minimizarea mesajului,
atribuindu-se intenþii pur religioase autorului), Vladimir Ghika a publicat în anul 1909, sub forma unui
calendar, o broºurã în care erau trecute asasinatele împotriva aromânilor în dreptul zilelor corespunzã-
toare din calendar, aºa cum rezultau ele din documentele verificate pe care le-a avut în mânã pentru
perioada iulie 1904 - iulie 1908. El ºi-a intitulat lucrarea: Noul calendar ecumenic. (Cota la Biblioteca
Academiei Române: I 48819).
19 « Fondateur des œuvres et établissements franco-roumains en Roumanie (maison des Filles de la Charité de S.
Vincent de Paul) depuis 1906 (2 disp[ensaires], un orph[elinat], un asile, un home, un hôpital, sous pavillon
français une ass[ociation] des dames de Charité, &c…)”. » (Din ciorna unei cereri aflate în arhiva Murgescu:
«Brouillon de ma feuille de pétition à l’Ambassade de France à Rome - Vladimir J. Ghika demande à
servir comme soldat brancardier sur le front français ».)
20 Lazariºtii trebuiau sã intre ºi în Dieceza catolicã de Iaºi. În arhiva lor de la Paris existã o scrisoare
adresatã de Vladimir Ghika, în septembrie 1910, superiorului lazariºtilor de la Constantinopol. El îºi
exprimã în scrisoare profunda supãrare ºi decepþie pentru plecarea lazariºtilor de la Iaºi.
« Et pour une mesure aussi grave, quels motifs ? Un découragement, peut-être, compréhensible, assurément, mais
non justifié pour cela. Est-ce avec du découragement que marche l’apostolat ? Et y a-t-il des débuts sans épreuves ?
45
 Emanuel Cosmovici

Între 1905-1914, Vladimir Ghika s-a fãcut Primul Rãzboi Mondial

cunoscut lumii intelectuale româneºti prin
publicarea în diverse reviste de prestigiu, (1914-1919)
cum ar fi Convorbiri Literare ºi Revista În anii primului rãzboi mondial, dupã
Catolicã, a unei serii de articole istorice, pe moartea mamei (21.10.1914), Vladimir a ple-
baza documentelor pe care le deþinea într-o cat la fratele lui, la Roma, unde, începând
mare arhivã a familiei21, provenitã de la din 1917, s-a implicat, printre altele, în con-
bunicul sãu Grigore V Ghika X, de la unchi- stituirea regimentelor româneºti22, formate
ul sãu Alexandru II Ghika IX ºi de la pãrinþi. din militari ardeleni cãzuþi prizonieri pe
Arhiva s-a salvat ºi se aflã azi la Paris. fronturile din Italia. Proiectul a fost viabil ºi

(...) le pauvre père Germond, trop seul de son espèce, a eu un contact difficile avec des inconnus, assez distants,
il a vu les sœurs en proie à des embarras, qu’elles ont eu le tort de ne pas assez faire connaître à Bucarest, d’où
nous aurions pu trouver les moyens de les soulager, voire d’y parer (...).
La Providence vous a ouvert un pays par une très petite, très étroite et très humble porte, au seuil raboteux.
Voulez-vous ne pas y entrer, - et non seulement ne pas y entrer, mais par la marche en arrière opérée, empêcher
l’action chrétienne d’y entrer pour longtemps sous une autre forme à votre place ? et ceci parce qu’il serait
préférable d’entrer par un grand portail, sans difficultés, sans épreuves, avec des véhicules qui vont ... sur des
roulettes ? Est-ce la leçon de Bethléhem ?
Les œuvres sont mesquines, mal plantées encore. Elles sont plantées et c’est le principal. Je vous réponds du ter-
rain et des fruits. Si vous les laissez en place, et si vous nous laissez, par là, nous intéresser à elles, comme elles le
méritent (...) et la modestie des premiers moments, à l’époque troublée que nous traversons, a peut-être corre-
spondu à un sage et formel dessein de la Providence.
Un peu de patience et beaucoup d’allègre travail, voilà la seule chose qu’il faille à Iassi.
Je ne demande pour ma part, qu’à me dévouer à ce développement que jusqu’ici j’ai été peu à même de suivre, peu
où point informé de ces mécomptes, d’une part, tout à fait absorbé, d’autre part, par les œuvres de Bucarest même,
qui commencent, heureusement, à pouvoir marcher tout seuls. »
21 În mai multe locuri din volumul Spicuiri Istorice vorbeºte de arhiva familiei. Dãm un exemplu: „În
clasarea hârtillor mele familiale din perioada mai modernã, am întâmpinat niºte documente caracteristice în core-
spondenþa Marelui Logofãt Alecu Ghika, tatãl bunicului meu, Grigorie-Vodã al Moldovei. Aceste documente prez-
intã un interes neîndoielnic din punct de vedere religios, ca dovezi de tendinþã spre latinitate ºi catolicism în tim-
pul Renaºterii noastre, ºi aratã odatã mai mult atitudinea nu numai deosebitã, ci opusã ce aveau în chestiunile
confesionale boierii patrioþi deoparte, boierii greci sau grecizaþi de altã parte.” (Spicuiri istorice, op. cit., p. 58)
Primele menþiuni despre aceastã arhivã se fac în scrisorile Alexandrinei Ghika adresate soþului sãu aflat
în post la Petersburg. Dupã plecarea generalului Ioan Ghika de la Constantinopol, legatã de Rãzboiul
de Neatârnare, se pierduse pentru o vreme urma acestei arhive.
În timpul Primului Rãzboi Mondial ea a stat ascunsã la Nicolae Cantacuzino aºa cum se aratã în
Testamentul lui Vladimir Ghika, redactat la 10.04.1918 (Arhiva Murgescu):
« Tout le reste de mes papiers, correspondances & manuscrits doit être brûlé sauf dispositions contraires,
explicitement exprimées par moi à posteriori – à part les copies de documents historiques (règne de notre grand-
père, copies d’anciens actes &c…) qui sont toutes concentrées à Bucarest chez Nicolas Cantacuzène, si les Boches
ne les ont pas détruites ou fait disparaître avec nos archives de famille, à côté desquelles elles se trouvaient. »
Înainte de arestarea lui Vladimir Ghika arhiva a fost salvatã pentru ultima oarã prin intermediul legaþiei
Franþei la Bucureºti. Nu se cunosc detaliile acestei operaþiuni, în acea perioadã plinã de pericole.
Important e cã azi arhiva Ghika existã în arhiva MAE al Franþei.
22 Un paragraf din Autobiografia redactatã în jurul anului 1930 (op. cit.) se referã la acest aspect: « Durant
la Grande Guerre, s’occupe à Rome, auprès de son frère, Ministre près le Roi d’Italie, des malades et des blessés,
lève la Légion roumaine en 1917, et remplit plusieurs missions diplomatiques officieuses auprès de la Curie
romaine. »
De asemenea, în ciorna scrisorii adresate Regelui Ferdinand dupã 7.05.1918 (v. mai jos), Vladimir Ghika
oferã detalii suplimentare referitoare la Legiunea românã:
« Je suis en effet à une croisée de chemins et tout en étant prêt à faire ce qui sera le mieux pour mon pays, je me
trouve sur le point de choisir irrévocablement entre plusieurs partis – Celui qui semble prévaloir en ce moment et
qui, si je ne suis arrêté chaque jour plus souvent [?] dans l’engrenage où il m’entraîne, par l’appel à la représ[enta-
tion] dipl[omatique] près le S[aint] S[iège ici souhaitée, risque de m’amener à des extrémités d’où je ne pourrais
revenir, c’est le suivant, en compagnie de q[uel]ques bons Roumains j’ai initié des démarches, déjà avancées, pour
la création d’une Légion Roumaine sur le front italien avec des Trans[ylvains] et des élém[ents] de R[oumanie]
adjointe en francs-tireurs et en enfants perdus. Si je prends une telle décision je ne pourrais être à la fois le centre
46
Monseniorul Ghika ºi România

a fost preluat de instituþiile politice ale comunicat Sfântului Scaun vestea Marii
României ºi ale Italiei. Adunãri Naþionale de la Alba Iulia ºi con-
La 28.09.1918, a fost împuternicit23 sã re- stituirea unui guvern provizoriu, pânã la
prezinte, pe lângã Sfântul Scaun, Consiliul unirea cea mare cu Regatul României.
Naþional al Unitãþii Române, format în exil Imediat dupã împuternicirea sa, prinþul
la Paris. Þara se afla atunci sub ocupaþie Vladimir Ghika a declanºat douã direcþii de
austro-germanã. negociere între România ºi Sfântul Scaun:
La 20.12.1918, în calitatea sa de reprezen- Concordatul24 ºi deschiderea reciprocã de
tant al Consiliului Naþional al Unitãþii reprezentanþe diplomatice25. Rezultatele nu
Române, Vladimir Ghika a fost cel care a au întârziat. În 1920 erau deja numiþi primul

avoué du mouvement irrédentiste, les armes à la main et le représentant dipl[omatique] d’un pays revenu malgré
lui sans doute mais en fait revenu officiellement à la neutralité. – Il m’importerait donc d’être fixé sans retard sur
le point de savoir comment je puis mieux servir notre cause. »
În Arhivele Diplomatice ale Ministerul Afacerilor Externe al României se aflã un pachet de documente
referitoare la aceastã chestiune, în care apare foarte des numele lui Dimitrie Ghika. (Ministerul
Afacerilor Externe al României, Arhivele Diplomatice, Primul Rãzboi Mondial, 71/1914, E2, partea I,
1914-1919, vol 89. 1917-1918, Dos. 118, Legiuni ardelene – Formarea legiunilor ardelene în Italia ºi Rusia
din foºti prizonieri de rãzboi ai armatei austro-ungare de origine românã.)
23 În Arhiva Institutului „Vladimir Ghika” din Paris existã originalul actului de numire, pe care-l dãm în
traducere:
«În virtutea deplinelor puteri care ne-au fost conferite de cãtre Adunarea Generalã a Românilor, þinutã la 6 sep-
tembrie 1918, noi, subsemnaþii pr. Vasile Lucaciu ºi dr. Ioan Cantacuzino, preºedinþi ai „Consiliului Naþional
Român” aducem la cunoºtinþa Eminenþei Sale, Cardinalul Secretar de Stat ºi a Sanctitãþii Sale Papa, cã am dat
delegaþie Prinþului Vladimir J. Ghika, Doctor în Teologie, de a ne reprezenta pe lângã Sanctitatea Sa. (Urmeazã
semnãturile olografe).»
Un act asemãnãtor, redactat cu altã ocazie, existã ºi în Arhivele Vaticanului. Îl redãm în traducere:
“Noi, subsemnaþii, membri ai Consiliului Naþional al Unitãþii Române, aflaþi actualmente în Italia, am decis sã
mandatãm pe prinþul Vladimir Ghika, doctor în teologie, pentru a se ocupa de toate chestiunile relative la miºcarea
naþionalã românã în raporturile sale cu Sfântul Scaun. Semneazã pentru preºedinte: pr. Vasile Lucaciu, iar ca
vicepreºedinþi ai Consiliului Naþional al Unitãþii Române, N. Titulescu ºi J. Ursu”. (Arhivele Secrete ale
Vaticanului, AES, 1918, Ghika: Formazione del Consiglio Nazionale dell’Unita Romena, Prot. 84624)
24 La 11.12.1918, Cardinalul Gasparri, Secretarul de Stat al Vaticanului, adresa Principelui Ghika, în cali-
tatea lui de reprezentant al Consiliului Naþional al Unitãþii Române, o scrisoare solemnã, cu nr. 84264,
din care extragem urmãtoarele pasaje semnificative:
„Þin sã asigur pe Excelenþa Voastrã cã Sfântul Scaun nu poate fi decât fericit de a intra în relaþii cu un popor de
civilizaþie latinã, faþã de care a nutrit în mod constant cea mai vie ºi profundã simpatie. (…)
Ca o confirmare a sentimentelor sale binevoitoare, Sfântul Scaun e dispus, încã de acum, sã examineze în modul
cel mai serios ºi mai atent proiectul de concordat remis de Excelenþa Voastrã.” (Arhiva Institutului „Vladimir
Ghika” din Paris)
25 Deþinem o ciornã, din Arhiva Institutului „Vladimir Ghika” din Paris, a unei scrisori pregãtite de
Vladimir Ghika pentru Regele Ferdinand, dupã 7.05.1918, data semnãrii în Palatul Cotroceni a „Pãcii de
la Bucureºti” dintre România, pe de o parte, ºi Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria ºi Turcia, pe de altã
parte. În aceastã ciornã se vede cã Vladimir Ghika primise de la Cardinalul secretar de stat al
Vaticanului invitaþia oficioasã adresatã Regelui Ferdinand, de a începe tratativele pentru deschiderea
reciprocã de reprezentanþe diplomatice. Extragem douã fragmente semnificative:
« Sire,
Le Saint-Siège, par l’organe de S. É. le Cardinal Gasparri, Secrétaire d’État de Sa Sainteté (qui, de plus, se charge
de faire parvenir à V[otre] M[ajesté] la présente lettre) m’a prié de faire savoir à Votre Majesté ce qui suit :
Après mûre réflexion sur les inconvénients découlant au point de vue religieux des derniers évènements et en par-
ticulier des conséquences possibles que pourraient avoir les annexes au traité de paix – pour donner en même
temps à la Roumanie une marque de faveur sensible et prendre en mains ses intérêts, tout en relevant son pres-
tige – Le St Siège, qui a refusé à la Turquie, à la Bulgarie et à la Serbie, jusqu’à la fin de la guerre actuelle de pren-
dre en considération la requête que ces différents pays ont faite d’avoir une représentation diplomatique régulière
auprès du Souverain Pontife, tient à faire savoir à la Roumanie par l’entremise de son Roi que pour elle, il ferait
exception à la ligne de conduite jusqu’ici suivie et répondrait aussitôt « oui » à la première démarche qui viendrait
de Roumanie à cet effet (...) »
În aceeaºi scrisoare, Vladimir Ghika aratã avantajele pe care le-ar avea stabilirea de relaþii diplomatice,
referindu-se ºi la Concordat:
47
 Emanuel Cosmovici

ambasador român pe lângã Sfântul Scaun ºi rituri (cel latin ºi cel greco-catolic), ºi asta în
primul nunþiu apostolic în România26. special având în vedere situaþia complexã
din România.
Perioada preoþiei în Franþa În majoritatea anilor din „perioada
ºi în lume (1923-1939) francezã” el a venit29 pentru intervale mai
Perioada „francezã” începe în 1920, o lungi sau mai scurte în România. El iubea
datã cu numirea27 lui Dimitrie la Paris. Bozieniul, aºa cum se vede într-o scrisoare30
La 7 oct 1923 Vladimir Ghika era hiroto- cãtre fratele ºi cumnata lui, aflaþi la Bozieni.
nit preot misionar. Pentru hirotonirea sa, el ªi chiar dacã se afla în Franþa sau în lumea
a dus o intensã corespondenþã28 cu Roma largã, a urmãrit de la distanþã31 evoluþia
pentru a obþine dreptul de a folosi ambele operei sale de caritate din Bucureºti.

« Je n’ai pas besoin de rappeler et de souligner les avantages du projet si heureusement favorisé par les sphères
dirigeantes de Rome – au p[oin]t de vue
1° de la situation personnelle de V.M.
2° de notre défense nationale interne –
3° de la sauvegarde des intérêts roum[ains] en A[utriche-]H[ongrie].
3°bis de la préparation du Concordat (copie sur le C[oncor]dat Serbe) qui nous permet de parer à presque tous les
inconvénients politico-religieux sortis du traité de paix et de ses annexes
4° des moyens de communications retrouvés brisant utilement la muraille de Chine dont on s’est ingénié à nous
entourer de toutes parts
4° bis de la conduite de nos opérations diplomatiques durant la guerre jusqu’à la fin de celle-ci – avec un pied dans
le centre d’informations et, il f[aut] le dire, d’in[trigues] polit[iques] le plus complet du monde &.
5° des appuis que nous pourrions avoir d[an]s les négociations de la paix générale avec un avocat comme le S[aint]
S[iège. »
26 La 12.06.1920 a fost desemnat primul ambasador al României la Vatican în persoana lui Dimitrie
Penescu, iar la 17.10.1920 a sosit în capitalã primul nunþiu apostolic, Mons. Francesco Marmaggi. (MAE
al României, România-Vatican, Relaþii diplomatice, Vol. I, 1920-1950, Editura Enciclopedicã, Bucureºti,
2003, p. 3 ºi p. XXVI)
27 Dimitrie Ghika a fost numit în noiembrie 1919 ca delegat plenipotenþiar la Conferinþa de Pace de la
Paris, iar la 1.02.1920 a fost numit în calitate de trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar al
României la Paris.
28 La 20.08.1923 Vladimir Ghika scria unui prelat prieten pentru a-l ruga sã intervinã pentru el în
chestiunea riturilor. « Je puis enfin en ce moment sastisfaire ce que j’ai toujours cru être ma vocation et que des
circonstances étrangères à ma volonté, subies par obéissance avaient jusqu’à présent retardé. Je suis déjà revêtu de
l’habit ecclésiastique et vais être sous peu ordonné, des mains de S. Em. le cardinal Achevêque de Paris comme
prêtre Missionnaire. (…) Ce qui est le plus inquiétant c’est que, se rendant mal compte des conditions spéciales
de l’apostolat en Roumanie ( très différentes des autres pays d’Orient ) et de ma situation personnelle tout entière
établie dans l’ambiance du rite latin depuis 21 ans de conversion, on semble vouloir me confiner dans le rite ori-
ental exclusivement et ne pas faire droit à la requête du Cardinal Dubois qui sollicitait pour moi aux fins du bien
des âmes en Roumanie et à Paris, l’usage des deux rites, latin et oriental; (…)
Je ne puis, surtout avec l’urgence où je me trouve, et la rapidité avec laquelle je dois traiter toutes ces questions
en trop [peu] de temp , vous expliquer à quel point cette solution pour les rites met en jeu toute mon existence de
demain. » (Arhivele Secrete ale Vaticanului, AES, Fondo : ROMANIA, Fascicolo IV, Anno 1923-1936, P.O.
43-45, Fasc. 34, Principe Ghika)
29 Coroborând datele din Agendele existente pentru perioada francezã, cele din Autobiografia cronologicã pe
anii 1873-1939, informaþiile din scrisorile cãtre cumnata Elisabeth ºi cele cãtre Jacques Maritain, precum
ºi datele care rezultã din fondul lazariºtilor de la Paris, putem afirma cu siguranþã cã Vladimir Ghika a
fost în România, unde a stat în general mai multe luni, în anii: 1920, 1922, 1924, 1925, 1927, 1928, 1930,
1931, 1932, 1934, 1935, 1937, 1938, 1939 (dupã care nu a mai plecat din þarã).
30 « (...) Je vous écris encore à Bozieni quoique vous soyez sans doute sur votre départ. Pauvre et cher Bozieni, quand
le reverrai-je ? cela me semble si loin, si loin… Si je le revois un jour, je serai content d’y constater les « progrès »
dont vous me parlez. Ici le pays ressemble au pays Moldave, avec moins d’horizons, mais un charme très-vif et
une variété incroyable de points de vue sur un petit espace. (...) » (Scrisoare din Auberive (Hte-Marne),
Maison de St Jean, adresatã, la 15 octobre 1926, fratelui ºi cumnatei sale aflaþi la Bozieni; Arhiva
Institutului Vladimir Ghika din Paris)
31 « Après la Guerre, sans se désintéresser de ses oeuvres de Roumanie, dont il s’occupe de loin, et qui reprennet
une grande prospérité, il prend part, à Paris, surtout par des travaux littéraires, au mouvement de renaissance
catholique français (…) » (Autobiografie redactatã în jurul anului 1930, op. cit.)
48
Monseniorul Ghika ºi România

Trebuie arãtat cã el se considera misionar Africa, Europa, America de Sud ºi Asia,

în þara lui, apoi în Franþa, dar ºi în lumea lumea ºtia cã este român ºi prinþ de viþã
întreagã. Într-un document32 redactat în veche. A fost astfel pretutindeni primit ca
anul 1924, el aratã cã „apostolatul universal al reprezentant al spiritualitãþii româneºti, atât
Bisericii trebuie sã devinã mai intens intelectu- în tradiþia sa latinã, cât ºi în cea bizantinã.
al” ºi cã „trebuie completatã educaþia istoricã a
popoarelor care nu au avut acces la învãþãtura Transcrierea de documente
marilor doctori ai Evului Mediu occidental, cum istorice româneºti
ar fi Rusia ºi popoarele fãcând parte din civiliza- De-a lungul întregii sale vieþi, Vladimir
þiile necreºtine, iIslamismul, hinduismul sau Ghika a transcris câteva mii de documente
confucianismul”. El spune cã „nu e vorba de o istorice legate de România, precum:
muncã de adaptare, ci de o muncã de traducere, Rapoartele diplomatice ale consulilor francezi la
astfel încât creºtinii din aceste mari culturi sã se Iaºi ºi la Constantinopol din anii de domnie ai
regãseascã la ei acasã, ºi nu în þarã strãinã”. lui Grigore V Ghika X sau Corespondenþa
În acest spirit a primit misiunea33 de la diplomaticã ºi de familie a tatãlui sãu, gener-
Papa Pius al XI-lea de a explora posibilitatea alul Ioan Ghika, în ajunul ºi în timpul
redactãrii unei Enciclopedii Catolice în Rãzboiului de Neatârnare (publicarea docu-
chinezã ºi în japonezã. mentelor privind Rãzboiul de Neatârnare
Iar, în toate deplasãrile sale în Australia, i-a fost cerutã34 chiar de primul ministru

32 « L’Évangile doit être prêché partout, et l’Église n’a jamais manqué à sa mission d’apostolat universel ; mais il
semble qu’aujourd’hui cet apostolat doive devenir plus intensément intellectuel et, au témoignage des mission-
naires, il est désormais nécessaire et urgent d’atteindre les classes cultivées.
Pour que les âmes étrangères à la culture occidentale puissent plus facilement recevoir la parole divine, et pour
qu’une fois converties elles ne risquent pas de provoquer dans l’Église des difficultés plus ou moins graves, il fau-
dra donc, semble-t-il, que le catholicisme trouve le moyen de compléter l’éducation historique des peuples chrétiens
qui n’ont pas eu l’enseignement des grands docteurs du Moyen-Âge occidental, comme la Russie, et des peuples
nourris dans des civilisations non-chrétiennes, islamisme, hindouisme, ou confucianisme.
En d’autres termes il semble que les catholiques auront à entreprendre en ce siècle un travail universel , non pas
d’adaptation, mais de traduction au sens le plus large de ce mot, de manière à entraîner vers le Christ les éléments
vraiment humains de toutes les grandes cultures, et à faire que les hommes de toutes les races, réunis dans l’u-
nique bercail, se trouvent là chez eux et non pas en terre étrangère. Les apôtres du Christ ne sont pas apôtres d’une
nation ni d’une civilisation, mais de Dieu et de l’Eglise universelle. » (Arhivele Secrete ale Vaticanului, AES,
Fondo : ROMANIA, Fascicolo IV, Anno 1923-1936, P.O. 43-45, Fasc. 34, Principe Ghika)
33 Dintr-o scrisoare adresatã la 3.09.1936 unui prelat de la Vatican, înainte de a doua sa vizitã în Japonia,
avem confirmarea misiunii legate de Enciclopedia Catolicã, primite de la Sfîntul Pãrinte cu ocazia
primei vizitei în Japonia ºi China:
« Je dois me rendre au congrès de Manille en février. Mais j’anticipe mon départ pour réunir à ce voyage deux
autres directions qui s’y associent favorablement, surtout la première. Je me rends d’abord au Japon, où je retrou-
ve le carmel que j’avais amené là en 1933, ainsi que d’autres débuts d’activité amorcés en ce pays à cette époque -
Et, au retour, je vais faire une pointe au Congo Belge oriental, où ma nièce, mariée au Comte de Briey, réside, à la
tête du district du Kiwu, que mon neveu dirige.
Mon départ a lieu le 2 octobre, de Marseille. Je ne crois pas avoir le temps d’ici là de passer à Rome comme je l’au-
rais voulu, pour recevoir la bénédiction du St Père et lui demander s’Il avait, comme la dernière fois, quelques com-
missions à me confier pour la Chine et le Japon, (en 1933, Sa Saintété m’avait demandé de m’occuper de la réali-
sation de l’encyclopédie catholique en caractères chinois et japonais).
Mais si je ne puis me rendre à Rome, vous aurez sans doute la bonté de solliciter pour moi de Sa Sainteté Sa béné-
diction pour mon voyage, et de Lui présenter mes offres de service, éventuellement, pour la Chine, le Japon, ou
l’Afrique Orientale. Je vous serais reconnaissant d’un mot aussi prompt que possible, car j’ai plusieurs déplace-
ments qui doivent précéder mon grand départ. » (Arhivele Secrete ale Vaticanului, Affari Ecclesiastici
Straordinari, Anno 1923-1936, Fondo ROMANIA, Posit. 43-45, Fasc. 34, Sac. Ghika, 4. Appunto sulle
domande del sacerdote.)
34 « Je m’étais livré, sur l’indication de Dem[ètre] St[ourdza] à la veille de la grande guerre à la copie des
doc[uments] et des corr[espondances] de mon père relatifs à la guerre de l’Indépendance. Les événements av[aien]t
marché si vite. L’h[omme] d’État était, si peu de temps après, passé de vie à trépas, que ces copies étaient restées
accumulées en dossier dans mes papiers.
49
 Emanuel Cosmovici

Ionel I. C. Brãtianu). O parte din aceste tran- Pentru perioada 1948-1952 ne-au rãmas
scrieri s-au salvat. scrisorile adresate fratelui sãu din exil,
recent descoperite, ºi care au fost publi-
A doua ºi ultima perioadã cate35.
Pentru a-i trasa biografia ne putem ghida
din România (1939-1954) ºi dupã relatãrile martorilor, dintre care
Imediat dupã abdicarea regelui Mihai ºi
mulþi sunt în viaþã.
dupã decizia fratelui ºi a soþiei sale de a
Iar pentru perioada 1952-1954 se pot
pleca în exil, Monseniorul ºi-a dat seama cã
va urma evacuarea lui din apartamentul în folosi, cu rezervele de rigoare, arhivele fos-
care locuise pânã atunci. De aceea a încred- tei Securitãþi, aflate azi la CNSAS.
inþat un pachet de documente, considerate Ne vom referi în continuare la câteva
de el importante, familiei Florin ºi Carmen aspecte extrase din agendele anilor 1939-
Murgescu. Aºa se face cã deþinem azi 1947.
aproape toate agendele sale de o viaþã Vladimir Ghika soseºte în România la 5
(1905-1947). august 1939. A doua zi pleacã la Bozieni,
Credem cã aceastã despãrþire de agende, unde rãmâne timp de douã luni. La 7
de testamentele redactate în 1913 ºi 1918, de octombrie se aflã din nou în Bucureºti. Între
ciornele scrisorilor importante ºi de timp avusese loc invadarea Poloniei ºi înce-
fotografiile cele mai dragi de familie, aratã puse rãzboiul. Situaþia Monseniorului s-a
cã el a înþeles atunci cã va urma „sfârºitul”. schimbat total. El a cerut arhiepiscopului de
Deþinem toate agendele pentru perioada Paris sã rãmânã în România36. Mergând zi
1939-1947. de zi pe firul agendelor sale se poate obser-

La série des c[on]férences tenues par J.J. Bratiano sur la guerre de l’Indép[endance] et ses suites, avait amené de
sa part des ouvertures à mon frère, l’anc[ien] Min[istre] Dem[ètre] Gh[ica], avec l’expression de son admir[ation]
p[our] le rôle joué par mon père, son étonn[ement] de le trouver si important et son regret de le voir si peu connu.
Il lui dem[anda] si mon fr[ère] et moi n[ou]s ne possédions pas sur l’activité de mon père à cette époque des
doc[uments] circonstanciés. La réponse put être n[on] seul[emen]t affirm[ative] mais comportant une possibilité
de mise immédiate des doc[umen]ts à la portée du public large, sélections et copies étant déjà parues. Mon parent
et ami [Radu R. Rosetti, dupã cum rezultã din aceeaºi ciornã] s’est chargé d[an]s la coll. Brat[iano] de cette pub-
lication à peu près intégrale (à peine q[uel]ques passages supprimés de jugements un peu trop vifs sur certaines
personnalités d’une part – d’autre part q[uel]ques docum[en]ts complémentaires d’ailleurs sans autre intérêt que
chronologique ou psychologique) p[our] ces der[niers]. Afin d’être abs[olumen]t complet, nous les donnerons ici
en appendice.
Ceci était fait quand je me suis mis alors à remonter en arrière et à rechercher d[an]s les papiers de mon père les
antécédents de l’œuvre dont 77 n’était que l’accomplissement final. Quel[le] n’a pas été ma joie et dans une cer-
taine mesure ma surprise, du même ordre que celle de Mr J.J. Br[atiano] de voir que je mettais la main sur un véri-
table trésor humain et que j’avais affaire au plus efficace des ouvriers de notre renaissance nationale. Tout le drame
de notre émancipation graduelle à laquelle il ne manquait plus que la consécration des armes se jouait sous mes
yeux avec un acteur principal sur les épaules de qui, avec une continuité dont la présence même matérielle était
une des conditions indisp[ensables] du succès, reposait tout l’avenir du pays.
A ces heures décisives, au tournant de notre histoire, la Providence avait mis là, à l’h[eure] qu’il fallait, aussi
longtemps qu’il le fallait, le fils de celui qui avait posé les assises de la Roum[anie] mod[erne] avec la preuve
dev[ant] l’Eur[ope] de l’Un[ion] et du Pce – posant, lui aussi, avec un désintéress[emen]t aussi g[ran]d que son
père, les fondem[en]ts mêmes de notre indépendance sans cesse menacée, guidant, conseillant, reprenant, cor-
rigeant. » (Ciornã autografã din Arhiva Murgescu)
35 Fratelui meu din exil – Epoca stalinistã în România în scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika, prinþ, preot ºi
martir”, Ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã, Volum realizat de Anca Berlogea et alii, Galaxia Gutenberg,
Târgu Lãpuº, 2009.
36 Deþinem copia dactilografiatã a unei comunicãri pregãtite de Dimitrie Ghika, la 16.11.1954, pentru o
întâlnire care a comemorat moartea martiricã a fratelui sãu la Jilava. Iatã un extras care aduce clarificãri
privitoare la prima decizie a Monseniorului Ghika de a rãmâne în România.
« Il était recteur de l’Église de la rue de Sèvres. C’est de là que, venu en été 1939 chez nous, en Moldavie, et assis-
tant à la misère et au désarroi de nos voisins Polonais fuyant les Russes, mon frère fit valoir au Cardinal Suhard,
son archevêque, que sa permanence en Roumanie, pour secourir et maintenir ces âmes désemparées, était plus utile
que son service à la rue de Sèvres. Ainsi Vladimir se dédia à Bucarest à cette tâche de secours spirituel et matériel.»
50
Monseniorul Ghika ºi România

va felul în care a pus el bazele unei ade- apartamentul din Bd. Dacia nr. 2, la care
vãrate „strategii” spirituale în starea de participã din ce în ce mai multe persoane.
rãzboi în care intrase România. Merge la bolnavi acasã, unde slujeºte uneori
Astfel, încep primele sale conferinþe. liturghia, ºi se roagã cu ei. Apar cazurile
Câteva exemple: seria conferinþelor de la grave, bolnavi pe care-i viziteazã cu fideli-
Institutul Francez (la 25 octombrie 1939, tate37. Cunoaºtem câteva nume de asemenea
despre Pascal, la 26 octombrie, despre bolnavi. Uneori le cere câte o orã din sufer-
Victor Hugo), apoi conferinþele la Institutul inþa lor pentru scopurile lui spirituale.
de Bizantinologie (la 28 octombrie, despre Merge în spitale (Spitalul Central,
sãrbãtoarea lui Cristos Rege, unde au par- Spitalul Filantropia, Spitalul de tuberculoºi
ticipat 50 de persoane, la 29 octombrie, de la Pantelimon, Spitalul Colþea ºi altele),
despre Maritain, unde au participat 80 de în leagãne, în orfelinate, în închisori.
persoane). La 15 februarie 1940 – Conferinþã În perioada rãzboiului din Est, în agende
la sala Dalles, la 16 februarie 1940 – apar cuvintele: alarmã, cutremur, rechiz-
Conferinþã la Sala Studio a Teatrului iþionat auto, percheziþie. Neobosit, continuã
Naþional, la 17 februarie 1940 – Conferinþã pregãtirea spiritualã a tuturor celor întâlniþi.
la Fundaþia Carol. Va þine conferinþe atâta El îºi noteazã în agende chiar ºi „întâlniri pe
timp cât nu i se va interzice acest lucru. stradã”, „în curte”, etc.
Organizeazã reculegeri cu aºa-numitele În timpul verilor se duce la Bozieni,
„Dames de charité”. Prima reculegere: slujeºte liturghia în capela conacului, face
24 noiembrie - 1 decembrie 1939. Aceste vizite la mãnãstirile ortodoxe, are întâlniri
reculegeri se vor repeta în anii urmãtori. cu preoþi ºi autoritãþi ortodoxe. Primeºte ºi
La 7 decembrie 1939 porneºte Cercul acolo oaspeþi, români ºi strãini.
„Charles de Foucauld”. În Bucureºti sprijinã Biserica Unitã: întâl-
La 13 decembrie 1939, primul „ouvroir” niri cu P.S. Ioan Suciu, cu P.S. Vasile Aftenie,
(„atelier de caritate unde persoane benevole cu pr. Titus Mãlai ºi alþii. Participã la întâl-
executã lucruri de mânã în vederea obþiner- nirile Fundaþiei „Apostol”.
ii de fonduri pentru sãraci” cf. Dicþionarul Organizeazã întâlniri cu tineri, dintre
Robert) la dna Mornand. care mulþi erau refugiaþi greco-catolici, la
La 17 februarie 1940, primul bazar de Biserica „Sfântul Vasile” din str. Polonã. La
caritate, acþiune care se va repeta foarte des. 17 ianuarie 1943 are loc o adunare la aceastã
La 19 ianuarie 1940 are loc prima întâl- bisericã, în urma venirii unui delegat
nire sub genericul „Union des Églises”. ASTRU38, Traian Cosma. ªi chiar de a doua
Deja la 30 noiembrie 1939 noteazã prima zi, acele întâlniri au devenit celebrele
întâlnire la Nunþiaturã, la care a participat „Conferinþe ASTRU”, care s-au þinut sãp-
episcopatul latin ºi greco-catolic. tãmânal pânã în 1948, când au fost interzise
Între timp, slujeºte zilnic liturghia în de autoritãþile comuniste39.

37 Vom da un singur exemplu, cazul Silviei Netta. Dacã nu ar fi fost mãrturia dnei Prof. Adina Nanu, nu
am fi ºtiut despre ce e vorba când, în agendele Monseniorului, apare cu regularitate cuvântul „Netta”,
sau „Silvia Netta” sau „la petite Netta (son père, sa mère, sa soeur, sa tante, le docteur Shackleford þi alþii)”. Sunt
marcate vizite în 1946, ianuarie 4, 6, 9, 18, 28, martie 12, 13, 28, aprilie 19, 29, mai 1, 7, 28, iunie 25, iulie
12, august 7, octombrie 7, 18, noiembrie 8, dec 2, iar la 14 februarie 1947 este desenatã o cruce ºi numele
Silviei Netta.
Iatã mãrturia scrisã a Dnei Adina Nanu, Prof. la Universitatea Naþionalã de Arte, Bucureºti: „L-am auzit
vorbind la colega mea de liceu, Silvia Netta, care, în ultima clasã, s-a îmbolnãvit de paralizie infantilã ºi a fost
primul – poate ºi singurul – pacient care, dupã al doilea rãzboi mondial, prin 1945-1946, a beneficiat de un
plãmân de oþel adus din SUA. Colega mea, complet paralizatã, era întinsã, având tot corpul, de la gât în jos, într-
un fel de sarcofag din metal ºi sticlã, în care foale uriaºe pompau aer cu presiune, acþionând asupra toracelui ei ca
o respiraþie artificialã. Monseniorul Ghika a stat la cãpãtâiul ei, ºi i-a vorbit blând pânã ce ea s-a sfârºit.”.
38 ASTRU, în anii 1940, erau iniþialele Asociaþiei Studenþilor Români Uniþi.
39 În jurnalul fiice sale spirituale Helga Cosmovici este notatã o ultimã conferinþã la biserica din str.
Polonã, în ziua de 10.04.1948.
51
 Emanuel Cosmovici

Pe parcurs, diversificã activitãþile cu

tinerii ºi porneºte pregãtirea filozoficã a lor,
prin cursuri de filozofie scolasticã ºi printr-
o „Universitate Liberã” în cadrul ASTRU.
În 1941-1942 sprijinã mult activitatea
Spitalului Saint Vincent de Paul, unde îi
viziteazã pe rãniþi40, pe muribunzi, slujeºte
liturghia, impune relicva, obþine vindecãri
miraculoase.
Are multe întâlniri cu Nunþiul Apostolic,
cu Mons. Schubert, cu I.P.S. Cisar, cu P.S.
Durcovici.
În agende sunt trecute multe vizite în
þarã.
În 1947 asistã la cursuri ale pãrintelui
prof. Stãniloaie.
A avut întâlniri cu Sandu Tudor, cu
Benedict Ghiuº, cu Ernest Bernea ºi cu alte
personalitãþi ortodoxe.
La 27 ianuarie 1947 participau la ºedinþa
asociaþiei „Omul Nou” Petre Augustin,
Petre Nãsturel, Nicu Marcu, Pãrintele Vasile
Mare ºi Agenor Danciul.
La 8 februarie 1947 figura o întâlnire a
„Universitãþii Libere” în cadrul ASTRU.
Toate acestea nu contenesc, ne aratã
agendele, in pofida prezenþei tot mai
intense a Securitãþii. Scrisorile din anii 1948-
1952 ne aratã felul în care a fost apoi sufo-
catã orice activitate de apostolat. Vladimir
Ghika mai putea activa prin predici, prin
întâlniri în sacristia din partea dreaptã a fãcut simþitã în spaþiul concentraþionar din
Bisericii Franceze ºi prin vizite acasã, tot România comunistã chiar ºi dupã moartea
mai riscante pentru toþi. sa martiricã de la Jilava, la 16 mai 1954.
Constatând cã însãºi fiinþa Bisericii În concluzie, în persoana Monseniorului
Catolice din România a devenit þinta unei se reunesc cultura francezã ºi românã, orto-
persecuþii ascunse ºi pline de pericole, s-a doxia ºi catolicismul (latin ºi oriental) într-o
implicat în susþinerea ierarhiei catolice sintezã care poartã numele „Vladimir
intrate în clandestinitate ºi a plãtit cu viaþa Ghika”. Aceastã sintezã vie, prin opera nes-
aceastã fidelitate. fârºitã de dãruire caritabilã ºi mãrturia sa în
O mare parte din tinerii pe care i-a for- slujba adevãrului - eliminã aparentele
mat au ajuns în închisorile comuniste ºi au bariere între aceste culturi ºi confesiuni ºi ne
rãspândit ºi acolo spiritualitatea Monse- propune un nivel spiritual pe care, dupã
niorului Ghika, astfel încât prezenþa lui s-a cum ne-a învãþat, l-am putea atinge fiecare41.

40 Câteva exemple, printre multe altele. În lunile oct ºi nov. 1941 noteazã numerele saloanelor de la sana-
toriul St. Vincent unde a vizitat rãniþi: « 44, 47, 48, 49, 24, 22, salle du 2d, 51, salle du blessé colonne verte-
brale » ºi altele.
41 Mulþumesc Prof. Andrei Brezianu, Prof. Francisca Bãltãceanu, Conf. Monica Broºteanu ºi lui Ion
Cosmovici, asist. universitar, pentru lectura atentã pe care au fãcut-o textului acestei comunicãri. De
asemenea, mulþumesc lui Luc Verly pentru toate transcrierile în limba francezã ale documentelor Ghika
pe care le-am avut la dispoziþie în ultimii 5 ani.
52
 Comentarii

Ileana MIHÃILÃ
Voyageurs aux confins
d’Europe: les Pays roumains
vus par les aventuriers
des Lumières
Abstract
The article presents a few testimonials from the 18th century about the Romanian historic
provinces. The books, written by less famous or unknown French Illuminist writers who travelled
in Transylvania, Moldavia and Valachia, were composed between 1760 and 1780 and bring new
information about our country.
Keywords: Enlightenment, French writers, travellers, Romanian provinces, new information.

À l’époque des Lumières, l’intérêt accru les taches blanches de la carte culturelle de
des lecteurs pour les relations de voyages se l’Europe. D’où l’intérêt qu’éveille la partie
combine fort heuresement avec une mobil- orientale du continent – l’Europe de l’Est.
ité plus particulière des gens de lettres. Car Une excellente étude récente – Inventing
ce qui distingue, selon les études les plus Eastern Europe. The Map of Civilization on the
récentes, la tribu de voyageurs inquiets qui Mind of the Enlightenment2 –, due au pro-
semblent parcourir les routes plus ou moins fesseur Larry Wolff, synthétise un énorme
traditionnelle de l’Europe (quand ils ne matériel et donne une image complexe du
dépassent pas tout bonnement les limites de long processus de prise de possession cul-
leur continent d’origine), ces aventuriers turelle de ce jumeau de l’ombre qu’est la
que nous retrouvons au centre de maintes civilisation européenne orientale par son
préoccupations des dix-huitièmistes d’au- frère occidental.
jourd’hui1, c’est le plaisir d’offrir à leurs La position des Pays roumains à cette
contemporains – ou à léguer à la postérité époque dans le tableau européen est encore
littéraire – le fruit de leurs voyages sur la moins confortable que celle des autres pays
forme d’un récit. Il est assez souvent mar- de la région qui intéressent généralement
qué par le pragmatisme de l’époque et il les lettrés occidentaux des Lumières (et, par
n’est pas inhabituel que ces textes se pro- conséquent, la plupart des spécialistes con-
posent comme des sources d’informations temporains). La raison en est simple : le
économiques et politiques de premier ordre, statut politique des trois provinces qui for-
cautionnées justement par les connaissances meront à l’époque moderne la Roumanie est
acquises sur place, donc de première main. incertain. La Transylvanie sera vite écartée
Plus la contrée que ces écrivains-géo- du tableau commun, car sa situation est par-
graphes décrivent est insolite, plus leur suc- ticulière : elle fait partie des l’Empire des
cès semble assuré. Ce n’est donc pas par Habsbourgs ; quant à la situation de la pop-
hasard qu’une des premières tâches que ulation roumaine transylvanienne,
cette littérature géographique et quoiqu’elle soit majoritaire, d’après les
économique se propose sera de compléter recensements autrichiens de l’époque, elle

1 Voir, par exemple, le livre de Suzanne Roth, Aventure et aventuriers au XVIIIe siècle : essai de sociologie lit-
téraire, Thèse (Lille, 1980, 2 t.) ; Robert Darnton, Bohème littéraire et Révolution, le monde des livres au XVIIIe
siècle (Paris, Galllimard, Seuil, 1983) ; Alexandre Stroev, Les aventuriers des Lumières (Paris, P.U.F., 1997).
2 Standford University Press, 1994 ; Bucarest, Humanitas, 2000, pour la traduction roumaine.
53
 Ileana Mihãilã

dernières glisse au XVIIIe siècle, avec les

règnes des princes phanariotes, vers celui
moins honorable de provinces ; statut
ambigu, qui ne manque pas de trouver un
reflet dans les témoignages des voyageurs,
qui ne comprennent pas pourquoi ces Grecs
qui dirigent ces provinces au nom des
Sultans et qui n’ont que le statut de pachas à
deux queues ont néanmoins des privilèges
que les pachas à trois queues n’ont pas : p. 239
« Ces Vaivodes n’ont que le rang de Pacha à
deux queues; ils jouissent cependant de cer-
tains droits honorifiques que n’ont pas
même les Pachas à trois queues, ou les
Vizirs. On a laissé subsister dans les deux
Principautés une espèce de Conseil d’État,
composé de vingt-quatre Boyars, qui
représentent les anciens Seigneurs du Pays,
& l’on entrevoit encore à la Cour de ces
Vaivodes une légère lueur de Souverai-
neté », nous assure Charles de Peyssonnel 3,
consul français à Smyrne, auteur des
Observations historiques et géographiques sur
les peuples barbares qui ont habité les bords du
Danube & du Pont-Euxin, parues en 1765.
Or, s’il fut un moment où le statut de ces
deux provinces fut sur le point de changer,
Louis-Félix de Kéralio et que cette « lueur de Souveraineté » dont
nous parle Peyssonnel aurait pu s’allumer,
n’a qu’un statut ethnique de tolérée, en tra- ce fut dans le contexte de la guerre entre les
duction, totalement dépourvue de droits Russes et les Turcs, qui commença au sujet
nationaux ou religieux, et elle mériterait de la Pologne en 1769 et qui se déroula en
une discussion à part. bonne partie justement sur le territoire de la
Mais les deux principautés roumaines, la Moldave et de la Valachie. Si la paix de
Valachie et la Moldavie ? Elles sont situées Kütchuk-Kaïnargi, en 1774, ne changea pra-
géographiquement au carrefour de trois tiquement rien au statut des deux
empires qui représentent en même temps provinces, qui restèrent sous la domination
trois civilisations différentes. D’abord, le turque, en échange les documents concer-
Saint-Empire de Marie-Thérèse, au Nord de nant les pourparlers de paix montrent
la Valachie et à l’Est de la Moldavie ; à l’est clairement qu’en 1770 – 1771 la Russie avait
de la Moldavie, l’Empire de Russie de la ferme intention de négocier avec la
Catherine la Grande ; et au Sud, l’Empire Turquie l’indépendance des provinces
Ottoman, empire suzerain pour les deux roumaines, intention à laquelle elle ne
principautés. Le statut de ces deux renoncera que suite à l’opposition implaca-

3 Observations historiques et géographiques sur les peuples barbares qui ont habité les bords du Danube & du Pont-
Euxin ; suivies d’un Voyage fait à Magnéfie, à Thatyre, à Sardes, &c. Contenant une relation de ce qu’il y a de
plus curieux en Monuments Antiques, Inscriptions, Médailles, dont plusieurs n’étaient pas encore connus ; &
précédés d’une dissertation sur l’origine de la Langue Sclavonne prétendue Illyrique. Par M. de Peyssonnel, ci-
devant Consul pour Sa Majesté auprès du Khan des Tartares, puis Consul Général dans le Royaume de Candie,
aujourd’hui Consul à Smyrne, Correspondant de l’Académie Royale es inscriptions &Belles-Lettres, & Associé
libre à celle de Marseille. À Paris, chez N. M. Tilliard, 1765, p. 239.
54
...les Pays roumains vus par les aventuriers des Lumières

ble de l’Autriche, qui préférera signer un libre de Szad, mort en exil en 1768 à Rome,
traité d’alliance avec la Turquie et s’assurer donc un an seulement avant le début de
l’appui diplomatique de la Prusse afin de cette guerre qui menaçait l’ordre établi dans
contrarier le projets de la diplomatie de les Balkans.
Catherine II dans la région. Bien sûr, dans sa correspondance offi-
La lecture de la correspondance diplo- cielle, Marie-Thérèse donnera une tout
matique russo-prusso-autrichienne des autre explication à son refus : « il ne nous
deux premières années de cette guerre reste que la Valachie et la Moldavie : pays
apporte maintes informations à ce sujet, peu malsains, dévastés, ouverts aux Turcs,
ou pas commentées jusqu’à nos jours par Tartares, Russes, sans aucune place ; enfin,
l’historiographie roumaine4. Il mérite de sig- pays où il faudrait employer bien des mil-
naler notamment la dernière solution lions et du monde pour s’y maintenir »,
offerte par la diplomatie russe – celle de affirme-t-elle le 4 février 17726 ; et le 17 févri-
laisser la Valachie et la Moldavie entrer er de la même année, elle répète qu’elle ne
dans la sphère d’influence de l’Autriche, saurait « risquer [sa] réputation pour un
comme États indépendants, où Marie- bénéfice si misérable que la Moldavie et la
Thérèse pourrait nommer un prince Valachie »7.
autrichien, un archiduc ou le prince de Quoique de telles affirmations de la part
Saxe-Teschen ; ou même pour qu’elle les d’une impératrice qui reste dans notre his-
occupe, mais que ces deux provinces ne toire pour le rapt, en 1777, de la Moldavie
reviennent plus sur la domination turque ! de Nord (appelée pour les besoins de la
Rien ne fit fléchir l’impératrice autrichienne, cause la Bukovine) ne manquent de nous
car elle avait ses raisons politiques de red- étonner, vérifions le bien-fondé de ses allé-
outer les conséquences de la création d’un gations, en faisant appel aux témoignages
État roumain sur les Carpathes; ou l’entrée que nous ont laissés plusieurs voyageurs de
des deux autres provinces roumaines dans cette même période. Comme nous l’avons
le Saint-Empire.
dit, ces témoignages sont assez nombreux ;
Elle exprimera ses craintes dans un billet
nous en allons choisir parmi les plus recou-
à son secrétaire Pichler, où il est dit claire-
verts par la poussière des siècles, des noms
ment que la Moldavie et la Valachie sont
dont personne ne se souvient à présent,
« deux provinces qui en ligne d’intérêt son
mais qui impressionnent le lecteur d’aujour-
nuisibles à la monarchie, [et] en ligne de poli-
d’hui par la fraîcheur des réactions.
tique nous conduiront peut-être à notre
ruine après nous avoir fait perdre notre Nous allons commencer par le plus
crédit »5. Pour voilée qu’elle fût, son allu- connu d’entre eux, par le futur jacobin Jean-
sion ne pouvait s’expliquer que par le dan- Louis Carra, qui fut un certain temps secré-
ger que ces provinces de population taire du prince Grégoire III Ghica et qui fini-
roumaine représentaient pour la domina- ra ses jours pendant la Terreur. Avant
tion autrichienne en Transylvanie, danger d’écrire son Histoire de la Moldavie & de la
dont elle était plus consciente que personne, Valachie avec une dissertation sur l’état actuel
après les grands ennuis que lui avait causés de ces deux Provinces. Par Monsieur C***, qui a
l’infatigable champion des droits des séjourné dans ces Provinces, en 1777, ouvrage
Roumains en Transylvanie, l’évêque gréco- de référence pour son époque (l’exemplaire
catholique Ioan Innocent Micu-Klein, baron qui se conserve à la Bibliothéque Nationale

4 Voir, par exemple, Albert Sorel, La question d’Orient au XVIII-e siècle. Les origines de la triple alliance, Paris,
Plon, 1878 ; Claude Carloman de Rulhière, Révolutions de Pologne, éd. par Christien Ostrowski, Paris, F.
Didot , 1862, 3 vol. ; N. Iorga, Histoire des Roumains et de la romanité orientale, vol. VII, Les Réformateurs,
Bucarest, 1940 ; Alfred Ritter von Arneth, Geschichte Maria Theresia’s / Maria Theresia’s lezte
Regierungszeit, t. VIII, 1763-1780, Wilhelm Granmüller, Wien, 1877.
5 Dans A. Arneth, op. cit., p. 599, n. 459.
6 Dans A. Sorel, op. cit., p. 220.
7 Dans : A. Arneth, op. cit., p. 365.
55
 Ileana Mihãilã

de Paris est marqué des armes du Comte de manquer de nous rappeler le voyage que M.
Vergennes, le ministre français des Affaires de Peyssonnel avait fait, quelques années
Étrangères à cette époque), il avait déjà pub- auparavant, et qui racontait l’incident suiv-
lié un Essai particulier de politique, dans lequel ant : « en sortant de Fokcian, Ville dont la
on propose le partage de la Turquie européenne. moitié est du district de Moldavie, & l’autre
Par Monsieur C***8 (paru toujours en 1777, et de celui de Walachie, je fus étonné d’enten-
où il annonce l’ouvrage sur les Pays Rou- dre un Paysan répondre à un de mes gens,
mains). Tout en considérant que « Les qui lui avoit demandé où nous étions, à
Autrichiens s’avancent peu-à-peu en venit domieta la tzara Roumounesca, c’est-à-
Moldavie ; en jettant des regards lascifs sur dire, votre Seigneurie est venue dans
les deux provinces » (ce qui était logique, l’Empire ou le Pays Roumain »10.
mai non pas vrai, pour les raisons déjà Enfin, dans le chapitre intitulé Réflexions
exposées, et que l’occupation de la politiques sur la Moldavie et la Valachie, il ne
Bukovine ne contredit nullement), il décrit maqnque pas de nous assurer que « ce beau
assez longuement, pages 42 – 43, les richess- pays pourrait [sous la domination d’un
es naturelles de la Moldavie, qui devien- empereur ou du Roi de Prusse] devenir un
drait « le grenier & le verger de son Em- des plus beaux cantons de l’Europe » (p.
pire ». Ses collines « fourniront des vins 220). Il propose la colonisation, en explique
comparables à ceux de Bourgogne et de les avantages – exploitation meilleure des
Champagne ». Il s’attarde aussi, page 43, mines, des bois, et surtout le « défrichement
sur « le sol fertile de la Valachie ». Et dans sa des terres & la culture mieux entendue des
Dissertation sur l’état actuel de ses deux vignobles ». Enfin, sa conclusion sera que
provinces, intégrée dans son Histoire de la « Ces deux Provinces offrent une nouvelle
Moldavie et de la Valachie9... , il affirme, page branche de commerce aux autres nations de
170 : « J’ai vu presque toutes les contrées de l’Europe » (p. 222 – 223) la meilleure manière
l’Europe : en vérité, je n’en connois aucune au fond de soutenir ce que nous appellerions
où la distribution des plaines, des collines & aujourd’hui « l’intégration européenne ».
des montagnes soit aussi admirable pour Sa voix est loin d’être isolée. Ainsi,
l’agriculture & la perspective qu’en Louis-Félix de Kéralio11, Français, pro-
Moldavie & en Valachie », pour s’attarder fesseur à l’École royale militaire et membre
longuement (pages 178 – 179) sur la qualité de l’Académie royale des sciences de Stoc-
des vins moldaves... Il s’intéresse aussi kolm, commencera son livre Histoire de la
(page 218.) sur la langue Valaque et dernière guerre entre les Russes et les Turcs12,
Moldave, qui est clairement la même et est seconde édition, non pas par la description
dérivée du latin. Cette remarque ne peut des troubles politiques de Pologne, mais par

8 À Constantinople [Paris], 1777.

9 Par M. C.... qui a séjourné dans ces Provinces. À Jassy [Paris], Aux dépens de la Société Typographique des
Deux-Ponts, 1777.
10Op. cit., p. 195.
11 Kéralio (chevalier Louis-Félix Guinement de), Rennes, 17 septembre 1931 – Grosley (Yvelines), 10
décembre 1793). Historien et traducteur. Il servit d’abord dans l’armée, devint major d’infanterie, prit
sa retraite, jeune encore, avec la croix Saint-Louis, et, grâce au duc de Choiseul, il fut nommé professeur
à l’École militaire. En 1769 et, plus tard, inspecteur. Ses travaux littéraires lui valurent d’être élu en 1780
membre de l’Académie des inscriptions et belles-lettres. Il faisait partie également de l’Académie des
sciences de Stockholm. Il collabora au Journal des savants, de 1785 à 1729, et au Mercure national ou
Journal de l’Etat et du citoyen (il y eut 87 cahiers, jusqu’au 19 mars 1791). Pendant la Révolution, il fut chef
de bataillon dans la Garde nationale de Paris. (Dictionnaire des Lettres françaises – Le XVIIIe siècle, publié
sous la direction du Cardinal Georges Grente, édition revue et mise à jours sous la direction de François
Moureau, Ie éd. Fayard 1960, Fayard et Librairie Générale Française 1995, pour la présente édition; p.
462).
12T. Ier, Paris, Desaint, 1777 ; Ière édition, Histoire de la guerre entre la Russie et la Turquie et particulièrement
de la campagne de 1769. Avec IX Cartes. A St. Petersbourg, 1773 ; elle contient moins d’informations sur
les Pays Roumains.
56
...les Pays roumains vus par les aventuriers des Lumières

une description historique et géographique ment les archives que j’ai fait fouiller par
du théâtre de la guerre : « le pays qui porte plusieurs gens du pays, entre autres par Mr.
aujourd’hui le nom de Valachie & celui de la le Prince Kantagousin & le Logofet ou
Moldavie [qui] faisait partie de l’ancienne Chancellier de la Valachie, qui m’en ont
Dace. Cette province de l’empire romain fourni des extraits fort détaillés. Ce Logofet
comprenait de plus la Transylvanie, & une joignait à une connoissance approfondie de
partie de la Hongrie, jusqu’à la Teisse » (p. sa langue, celle de la langue françoise et en
13). Il continuera par une présentation fort général beaucoup de capacité et de mérite »
détaillée de tout ce qui constitue l’héritage (p 3)14. Ses descriptions sont riches en
antique de la culture roumaine (les guerres détails. Voilà comme il présente notre cli-
daco-romaines, l’histoire de la colonne de mat : « Je me rappelle d’avoir éprouvé dans
Trajan, l’exil d’Ovide à Tomis), pour con- les plaines qui aboutissent au Danube, aux
clure (à la page 101) : « le nom Valaques n’est mois de Juin, Juillet et Août des chaleurs
point celui que se donnent les habitants de excessives, suivie ordinairement de tonerre
la Valaquie. Ils s’appellent Roumouni, & et d’orages effroiables. Au mois de
plusieurs écrivains n’ont douté qu’ils ne Septembre, où il fait encore très chaud, les
fussent les rejets des colonies romaines ». En nuits commencent à devenir fraîches, &
présentant l’origine des Roumains, il ne c’est par cette raison, qu’il fait touts les
tombe point dans les exagérations com- matins en automne des brouillards fort
munes à son époque sur l’extermination des épais » (p. 6).
Daces, il affirme même que « les con- Pour ce qui est de la pauvreté de ces
quérants n’exterminent point une nation, deux provinces, « les gens du pays m’ont
pour se mettre à sa place » et pour lui il ne assuré, que plusieurs rivières de la Valachie
fait pas de doute que ce sont ces mêmes charrient des grains d’or parmi le sable. J’ai
Daces romanisés qui sont restés en Dacie vu des bagues et des vases faits de l’or
après le départ de l’armée romaine à qu’on trouve parmi le sable de l’Olta, et je
l’époque d’Aurélien. Il cite les ouvrages de sais que les Ziganes paient un certain tribut
Dimitrie Cantemir, surtout la Description de pour la permission de pêcher celui de
la Moldavie, et ne manque point de parler Jalowitza, mais je n’ai pas eu l’occasion d’en
des Valaques qui vivent en Transylvanie. approfondir le fait à l’égard des autres riv-
Exactement à la même époque, un offici- ières » (p. 8). « La bonté naturelle du sol, rec-
er de l’armée russe, Allemand d’origine, ompense avec usure les peines du
mais qui préfère écrire en français, le laboureur, et sa culture demande très peu
général Frédéric Bauer (Bawr), rédige à son de soin et de travail, pour produire en abon-
tour un ample mémoire géographique dance toutes sortes de fruits et de grains.
(accompagné d’une carte de la Moldavie) Les grains ordinaires sont le froment, le bled
où il décrit avec beaucoup de détails la géo- que nous nommons de Turquie, l’orge, le
graphie physique et économique, les bled de sarrasin, le millet et quelque peu
régions et les villes de la Moldavie et de la d’avoine : les habitants de ces contrées
Valachie13. Ses sources « sont principale- nourissent communement leurs chevaux

13[Friedrich Wilhelm Bawr (Bauer)], Mémoires historiques et géographiques sur la Valachie avec un Prospectus
d’un Atlas Géographique & Militaire de la dernière Guerre entre la Russie & la Porte Ottomane. Publiés par
Monsieur de B***, À Frankfort et Leipsic, chez Henry-Louis Broenner, 1778 ; IIème édition, 1781, qui con-
tient plus de listes de villages surtout pour l’Oltenie, les districts de Dolj, Gorj et Mehedinti. La carte de
la Moldavie sera publiée à 300 exemplaires à Amsterdam, toujours en 1781.
14Mihaï Cantacuzino, (1723 – après 1790), membre d’une des familles de boyards roumains les plus
importantes, homme politique russophile et historien, auteur d’un ouvrage historique, Istoria Þãrii
Româneºti (1215-1776), et de plusieurs mémoires politiques ( voir Vlad Georgescu, Mémoires et projets de
réformes dans les Principautés roumaines (1769-1830), Répertoire et textes inédits, Bucarest, 1970) ; il fit par-
tie aussi de la délégation valaque à Saint-Pétersbourg, en 1769, et du gouvernement de la Valachie pen-
dant la guerre russo-turque. Après 1774, il se réfugia en Russie , où il mourut. Il était aussi apparenté
au grand stolnic Constantin Cantacuzino.
57
 Ileana Mihãilã

d’orge, à l’exemple des Turcs. Ils ne cul- lui ont encore laissés ; [...] toutes ces consid-
tivent que rarement le seigle, parce qu’ils ne érations enfin peuvent entrer dans le soin
mangent que du pain de froment et du mil- qu’on s’est toujours donné de cacher ses tré-
let, ou une espèce de pâte, préparée avec du sors à l’avidité insatiable des Turcs »(p. 16).
bled turc, appellée dans leur langue « On ne trouve pas seulement des indices
coucourouse. Pour le lin et le chanvre, ils en d’or dans les montagnes de la Valachie, on
sement peu, et uniquement pour leurs en trouve aussi d’argent et de toutes sortes
besoins domestiques » (p. 11). de métaux et de minéraux, cependant il n’y
« La vigne – nous assure-t-il – n’est pas a pas une seule mine dans tout le pays,
le dernier objet de la Valachie, elle y croit excepté les mines de sel qui sont fort abon-
partout, quoiqu’elle soit plus généralement dantes et fort considérables ; on me les a
et avec plus de succès cultivée au pied des assurées inépuisables » (p. 16).
montagnes. Le vin n’est pas seulement bon, Ses assertions nous rappellent un autre
mais il est abondant. Il y en a qui dispute de texte rédigé en 1777, par un économiste lor-
la bonté avec celui d’Hongrie, et si on en rain, le baron Charles Léopold Andreu de
trouve peu, c’est uniquement la faute de ses Bilistein, qui s’était établi à la cour de
habitants, qui ne savent ni le faire, ni le con- Catherine II à la mort du roi Stanislas Ier
server. Leszczynski et qui avait accompagné
Je ne connais pas de plaisir égal à celui, comme conseiller, pendant la guerre en
qu’on éprouve en voyageant pendant l’au- Moldavie, le Général Panine et ensuite le
tomne à travers ces vignobles, partout Général Roumiantsev. Il y avait pris contact
entourés de beaux et spacieux vergers. [...] avec les boyards moldaves, qui lui avait
L’art s’efforce en vain d’approcher de la proposé de devenir leur porte-parole
nature, nos plus beaux jardins sont bien au auprès de l’Impératrice et du tout-puissant
dessous de ces habitations sauvages des comte Panine, afin de les convaincre de
montagnards de la Valachie »(p. 12). « La libérer la Moldavie et la Valachie et de les
Valachie ne manque pas non plus de bois ; unir en un État indépendant15. Il aurait dû
les montagnes sont couvertes de vastes et devenir lui-même Logothète de cette
belles forêts, et une partie du plat pays en république. Il épousa « une princessse »
est garnie . [...] Le bois le plus commun est roumaine, Irina Ruset (Rosetti). Le Mémoire
le chêne, le hêtre, l’orme & le chêne surtout qui présentait ce projet fut rédigé et présen-
est d’une grandeur et d’une bonté partic- té par lui-même à Saint-Petersbourg ; mal-
ulières, et fort recherché pour la construc- heureusement, il était irréalisable, quoique
tion des vaisseaux et de toutes sortes de conforme aux vues de la politique de
bâtiments » (p. 13). Catherine II, pour les raisons interna-
En ce qui concerne les mines, « des tionales que nous avons déjà exposées.
richesses aussi clairement annoncées par la Déçu, il rédige un second Mémoire, destiné à
nature et aussi avidement recherchées dans convaincre la diplomatie française à jouer la
d’autres pays, sont absolument négligées carte des relations économiques avec les
dans celui-ci. L’on peut en donner plusieurs Principautés Roumaines16. Sa présentation
raisons. L’indolence du gouvernement, la du potentiel économique de ces provinces
paresse et l’ignorance de la Nation, la concorde aux détails près avec celle que
crainte qu’elle a de perdre avec ses richess- nous offre Bauer :
es les faibles restes de liberté que ses maîtres « Les productions des provinces de

15 Voir : A. Stroev, I. Mihaila, « Le baron de Bilistein, faiseur de projets», Dix-huitième siècle (DHS), no. 29
(1997), pp. 329-342). Voir aussi A. Stroev, Les Aventuriers des Lumières, Paris, PUF, 1997, chap.
« Navigation politique. Le baron de Bilistein », pp. 250 – 281 ; A. Stroev, I. Mihaila, Ériger une République
souveraine, libre et indépendante, Bucarest, Ed. Roza Vanturilor, 2001.
16 Mémoire sur l’accroissement que la France peut procurer à son commerce en étandant celui qu’elle afit aux
Échelles de Levant aux provinces de Moldavie et de Valachie directement (texte établi et annoté par Ileana
Mihaila avec la collaboration d’Alexandre Stroev, dans Ériger une République..., pp. 171 – 180.
58
...les Pays roumains vus par les aventuriers des Lumières

Moldavie et de Valachie sont très nom- de soufre, de marcassite, d’alan, de marbre,

breuses. Elles consistent en sels de roche, en et d’autres minéraux. J’ai de la Valachie une
froment, orge, fèves, pois, lentilles; en bois petite carte qui indique les montagnes où
de chêne renommé pour la construction des sont les mines principales. Le prince
vaisseaux, en bois de sapin, de hêtre et de Cantemir dans ses histoires dit que les
charme pour le charronage et pélonage17 ; en princes et les seigneurs n’ont jamais osé les
bois d’orme et de frêne si utiles dans le tra- exploiter sous le gouvernement ottoman
vail de carosses et voitures. En cire jaune, en dans la crainte que les Turcs ne s’en appro-
miel, chanvre, lin, laines, en goudron prient seuls et exclusivement tous les
naturel qui est de deux sortes, l’un noir, revenus, en surchargeant les habitants de
l’autre rouge : il se tire presque sans frais en nouveaux travaux et corvées.
faisant des fosses dans la terre à la pro- Plusieurs rivières charrient un sable et
fondeur de quelques pieds. Les sources en des paillettes d’or que les Egyptiens dits
sont intarissables. Ziganes savent rassembler, mais ils ont l’in-
On trouve dans une infinité d’endroits fidélité de vendre au-dehors.
sur la superficie de la terre un salpêtre qui Le Roi doit procurer à la même
peut être regardé comme une production Compagnie un privilège exclusif de 40 ans
naturelle : il demande très peu de travail pour l’exploitation de ces mines. On sait
qu’elles sont très riches; c’est un nouveau
pour être formé. Il peut faire une branche
Pérou pour la Compagnie qui les ouvrirait;
considérable de commerce soit qu’on l’ex-
nous allons en chercher dans les Indes, et
porte brut soit qu’on le convertisse sur les
nous négligeons celles qui sont presque
lieux en poudre. [...] sous nos yeux ».
Il ne faut pas considérer ces deux Mais le ministre français refusera le pro-
provinces dans l’état actuel de leurs pro- jet, par respect pour la Russie, semble-t-il,
ductions. On doit se les représenter dans l’é- dans le service de laquelle se trouvait
tat d’accroissement qu’elles prendraient encore Bilistein. Pour régler ses relations
bientôt si les propriétaires des terres voient avec la diplomatie russe, Bilistein se
un débouché libre à leurs productions. présente chez l’ambassadeur de Catherine
L’agriculture peut y devenir si abondante II à Paris, le prince Ivan Bariatinski19, et lui
qu’elles peuvent fournir au-dehors quantité demande un passeport, afin de pouvoir ren-
immense de froment18. La France et presque trer en Russie. Il lui remet son mémoire, que
toute l’Europe ont souffert depuis 25 à 30 l’ambassadeur fait copier dans l’ambassade.
ans une disette en grains et une sorte de (C’est cette copie qui nous est parvenue, et
famine. J’ose dire que si la France ouvrait l’histoire du mémoire est racontée par l’am-
avec les deux provinces le commerce que ce bassadeur lui-même, dans un message
Mémoire embrasse, jamais elle ne serait envoyé à Saint-Pétersbourg).
exposée à aucune disette. [...] Ainsi, pour l’instant, ces deux princi-
Outre les grands objets de commerce pautés européennes restent-elles aux confins
annoncés précédemment, les montagnes du continent. Politiquement et écono-
nommés les Monts Carpates qui séparent miquement. Pourtant, être à la frontière sup-
les deux provinces de la Hongrie et de la pose une certaine ambiguïté de statut : est-
Transylvanie renferment dans leur sein des on dedans ? est-on en dehors ? Il appartient
mines d’or, d’argent, de cuivre, de fer, d’é- à l’avenir de trancher cette question difficile.
tain, de plomb, de cinabre, d’ocre, d’arsénic, Au XVIIIe siècle comme de nos jours...

17 Probablement, pélotage. Faute du copiste russe.

18 Effectivement, les Pays Roumains deviendront grandes exportatrices de céréales après 1829, quand ils
auront droit au commerce international. Voir Vlad Georgescu, Istoria românilor..., p. 129 – 130 et
Mémoires et projets..., où il analyse l’intérêt des auteurs de mémoires et de projets de réforme dans les
Principautés Roumaines pour l’abolition du monopole commercial de la Turquie : il occupe la première
place parmi les questions soulevées, étant présent dans ce dernier tiers du 18e siècle dans 22
écrits.(p.XI).
19Le prince Ivan Sergueevitch Bariatinski (1740-1787), ambassadeur de Russie en France (1774-1784).
59
 Alunita,
vizionar-profeticã: « Mã revoltã consimþirea
generalã ºi liniºtea normalã a monstruosu-
COFAN lui tãu coit. Nici o dramã, nici o tragedie nu
izbucneºte din zmârcul, în care zeci de mii
de broaºte zac încãlecate. (...) Urãsc în tine
Grotescul în proza indiferenþa care devine o carierã (...).
Pasiunile tale sunt microscopice, nebunia ta
lui Arghezi e cunoscutã numai în forma paraliziei gen-
erale, sângele tãu e pãstrat cu îngrijire.
(excesul de urât: (...) Eºti o capitalã care detestezi toate exce-
sele: ºi în cutezanþã, ºi în rãutate, ºi în reven-
oribilul) (II) dicare, ºi în bunãtate. Eºti un oraº cu
mãsurã, un oraº intermediar, un oraº sam-
sar. Nu crezi în nimic, nu nãdãjduieºti
Abstract nimic » (« Preludiu » - p.11-12).
The author discusses about the infernal worlds Stilul biciuitor ºi de un sarcasm coroziv,
in Tudor Arghezi's fiction, focusing her atten- omniprezent în majoritatea acestor bucãþi
tion on three books: Icoane de lemn ("Wooden de prozã, este întrerupt, din când în când,
icons"), Poarta neagra ("The Black Gate") and de frazãri ºi turnuri lirice, descrieri patetice
Tablete din Tara de Kuty ("Sketches from Kuty ºi observaþii înduioºate, mai ales atunci
Land"). These works describe three different când se raporteazã la recuperarea uman-
types of organisation: the church, the prison itãþii din fiinþe oropsite pe nedrept sau
and the totalitarian regime respectively. eºuate în închisoare din vini imaginare ºi
Arghezi is a master in capturing the horrors judecãþi conjuncturale. Interludiile poemat-
and malformation of those societies by high- ice, înglobând pasteluri nocturne (« Noapte
lighting the moments when people are altered. de argint » - p.26 ; « Lampa » - p.35 ; « Noap-
Keywords: Tudor Arghezi, Icoane de lemn, tea în închisoare » - p.144)) sau ale împre-
Poarta neagra, Sketches from Kuty Land, jurimilor din afara închisorii (« Hoþul ºi vra-
infernal worlds. bia » - p.78), caracterizãri în tuºe luminoase,
suave ºi gingaºe (« Trei iezi » - p.82), schiþe
reflexive cu substrat sentenþios-moralizator
« Poarta neagrã » e memorialul de esenþã (« O fatã plânge » - p.185 ; « Fetica » - p.208 ;
al « închisorilor » lui Arghezi (42), alcãtuind « Pruncii » - p.186 ; « Gângãniile » - p.168 ;
o frescã puternicã ºi necruþãtoare, pe aceeaºi « Muºte tinere » - p.171), aduc o anume
linie cu «Icoane de lemn », a ororilor dintr- detensionare într-o atmosferã de o duhoare
un alt spaþiu al smârcului dezgustãtor. pestilenþialã, emanatã de vieþuirea larvarã a
Vigoarea portretisticã, fãrã cruþarea amã- tuturor decãzuþilor, deþinuþi ºi gardieni. Ele
nuntelor hidoase ºi repulsive, nu exclude, risipesc parþial dezgustul copleºitor ºi pre-
nici aici, propensiunea simpateticã pentru dominant prin infiltrãri contrastive ºi echili-
exemplarele umane candide, naive, nealter- brante. Este un fel de aplicare a catarsisului
ate ºi neviciate, dar candoarea este sfâºiatã aristotelic în ansamblul mozaical al acestor
tragic de victimizãri ºi mucenicii forþate. proze, întrucât stârnirea unor emoþii ºi sen-
Schiþele din acest volum sunt adunate timente negative blocheazã receptivitatea,
sub egida tutelarã, de origine expresionistã, iar o contrapondere dezinhibantã este toc-
a oraºului tentacular, loc al putreziciunii, al mai binevenitã. La Aristotel, « îngheþarea »
desfrâului ºi al mlaºtinii infecte a viciilor. participãrii simpatetice se exercita prin
Zonã satanicã, a rãtãcirii pe cãile Rãului, fricã, la Arghezi, se manifestã prin repulsie.
asemeni bolgiilor infernului, oraºul este lip- Parcursul sinusoidal, creºteri tensionale
sit de credinþe înalte, infestat de nepãsare ºi maxime (hidoºenie, oroare, scârbã, mon-
de mediocritatea simþirii, ceea ce-i provoacã struozitate) ºi descongestionãri relaxante
scriitorului o scârbitã ºi înfocatã diatribã (graþie, suavitate, mãreþie, frumuseþe) între
60
Grotescul în proza lui Arghezi

extensiv, fãcându-ºi simþitã prezenþa atât în

segmente retorice minimale (ºi anume fig-
urile stilistice), cât ºi în construcþii globa-
lizante (cuprinsul unei singure schiþe, dar ºi
între grupuri de schiþe).
În general, fiinþele purtãtoare de sim-
boluri pozitive, de o impresionantã can-
doare sufleteascã (« Tecla ªvab » - 153),
înzestrate cu puterea abnegaþiei faþã de
ceilalþi (« Mãria Nichifor » - p.153), cu dor-
inþa de autodepãºire (« Sever Dimitriu » -
p.24) ori cu vocaþii artistice (« Miticã
Lãutarul » - p.128), într-un cuvânt care-ºi
menþin, chiar ºi în îngrozitoarele condiþii
opresive ºi brutale ale penitenciarului,
« fecioria moralã »(24), sunt desemnate prin
nume proprii, individualizatoare, cãci ele
constituie pentru « memorialist » categoria
oamenilor « dintr-o bucatã », închegaþi din
armonie, ordine ºi frumuseþe. Ceilalþi sunt
alcãtuiri hibride, dizarmonice ºi discor-
dante, din mai multe bucãþi, extrem de vari-
ate ºi eterogene, de la materialele descom-
punerii scatologice ºi a celor de uz derizo-
riu-depreciator pânã la formaþii bilogice
gregare (muºte, ploºniþe, gângãnii, ºobo-
lani) ºi pãrþi ale sexualitãþii libidinale ; cãci
sunt avortoni coºmareºti ai neantului ºi, ca
atare, duc lipsã de formã ºi consistenþã inte-
rioarã, agitându-se cu unicul scop al dis-
trugerii. Fãrã individualitate, aceºtia sunt
indicaþi prin denumiri generice socio-profe-
sionale ori prin apelative infamante privind
care au loc treceri bruºte, neaºteptate ºi rapi- defecte fizice ori tare : contabilul, judecã-
de, este adaptat procedeului global al anti- torul, gardienii, ministrul, directorul, gre-
climaxului, sprijinit la nivelul « broderiei » fierul, arhivarul, telefonistul, plutonierul,
stilistice de forþa contrastantã a oximoronu- inspectorii, doctorul. Toþi aceºtia sunt ori
lui, aºa cum se poate constata din fragmen- perverºi ori cinici care se desfatã cu specta-
tul urmãtor : « Individul e totdeauna palid. colul schilodirilor ºi cu « vaietul suferinþii »
Seamãnã sânge. Anusul lui e o floare ce-ºi (152) încarceraþilor.
pierde polenul lichid » (« Comunitate » - p. ªfichiuirea nemiloasã a « memorialistu-
70). Baza insinuãrii grotescului este, în lui » îi pune la zidul infamiei ºi oprobriului,
genere, oximoronul, cãruia i se alãturã, ca prin ridiculizãri caustice ºi caricaturizãri
celule germinative, hiperbolizãrile (exager- monstuoase, pe reprezentanþii, mai mari
are excesivã, supradimensionalã), litotele sau mai mãrunþi, ai sistemului justiþiar ºi ai
(reducþii excesive), enumerãrile aglomer- administraþiei penitenciarului, slujbaºi ai
ante de termeni disparaþi, dar el se extinde statului. Ochiul sãu ciclopic dezghioacã
în structuri din ce în ce mai mari, pânã la toate dedesubturile ºi ascunziºurile vieþii
cuprinderea tuturor « pieselor » epice din dintre zidurile închisorii, fãrã sã lase deo-
volum. Grotescul acþioneazã intensiv, dar ºi parte nici latura pitoreascã a cutumelor
61
 Aluniþa Cofan

înstãpânite printre deþinuþi (sistemul inge- minþile din pricina bãtãilor nejustificate
nios, de pildã, de-a fura pantalonii unui îndurate (« O fatã plânge ») este un fapt tot
« fraier » care doarme prin « întoarcerea cu atât de cutremurãtor ca ºi pedeapsa cu
acul » - « Aghiuþã », 241 ; sau groaza pazni- mutilarea propusã unei fetiþe de unsprezece
cilor ºi a deþinuþilor în faþa furiei devasta- ani pentru a fi furat doi castraveþi (« Fe-
toare al unui nebun herculean – « Balaban », tica »). La fel de oripilantã este ºi povestea
177 ; crudele pedepse ale « gutuii » aplicate unui tânãr contabil (pârât din invidie pos-
de ceauº dupã bunul sãu plac colegilor de esivã de un ºef în cãlduri) care-ºi însuºeºte
temniþã – « Varietãþi », 245 etc). Imitaþie cu greu lecþia durã a inocenþei nedreptãþite
abjectã ºi mult mai accentuatã a viciilor ºi a demnitãþii terfelite, descoperind plin de
oraºului (a spaþiului dinafarã al libertãþii), oroare cã în mecanismul absurd al plãcerii
care se întrezãreºte printre gratii ºi concen- torþionare nu trebuie cãutatã nici o expli-
treazã tainicul vis de libertate al încarcera- caþie logicã (« Un prevenit contabil »,
þilor, recidiviºti ºi neofiþi, penitenciarul este « Încartieruirea », «Stãri sufleteºti »).
condus prin aplicarea terorizantã a douã Este edificatoare selecþia de registru
legi : frica ºi bãtaia. Brutalitãþile ºi agresiu- stilistic ºi lexical pe care o realizeazã scri-
nile fizice, degradante pentru demnitatea itorul în paralelismul fizionomic antitetic al
omului, redus, în acest mod, la o vieþuire torþionarilor ºi victimelor. Caracteristicile
bestialã, sunt însoþite adeseori de pedepse estetice ale celor douã stiluri, jos ºi înalt, se
penale exagerat de disproporþionate faþã de ordoneazã în jurul a douã nuclee opuse :
insignifianþa culpei. Relaþia invers pro- trivial-sublim, ridicol-tragic, burlesc-so-
porþionalã dintre vinã ºi pedeapsã este una lemn, monstruos-agreabil, respingãtor-plã-
din sursele grotescului absurd, în texte care cut, dizgraþios-armonic, eterogen-omogen,
au certe afinitãþi cu rãtãcirile aberante ale corelaþii care depãºesc o simplã esteticã a
lui K. în cãutarea justiþiei, din « Procesul » urâtului ºi lãrgesc exprimarea retoricã spre
lui Kafka. Culmea ororii este cã pentru vini estetica mult mai complexã ºi paradoxalã a
cu adevãrat importante ºi dãunãtoare grotescului, termen pe care scriiotrul îl
social, infractorii scapã nepedepsiþi, fofilân- foloseºte adeseori în deplinã cunoºtinþã de
du-se prin mitã ºi serviciile unui avocat cer- cauzã (p.232 : « (...) strãbate (...) coridoarele
tat cu legea. Dar, de cele mai multe ori, pânã expresioniste ºi arcadele pitite, ca preotul
la primirea sentinþei judecãtoreºti sau a unui rit grotesc ») . Portretul arghezian, din-
pedepsei penale, viaþa nefericitului acuzat colo de o observare atentã a comporta-
(ce nu beneficiazã de prezumþia de nevi- mentelor umane, se bazeazã pe un detaliu
novãþie) se scurge tragic în arestul preven- revelator, semnificativ, pentru natura
tiv. O tânãrã femeie, acuzatã pe nedrept de moralã ºi spiritualã a individului. Reþinerea
stãpânii ei de-a fi furat haine, stã un an de unui singur amãnunt are valoare euristicã
zile în prevenþie, rãstimp în care se petrece pentru portretist ºi echivaleazã cu o
tragedia ce-i va pustii viaþa ºi sufletul: « vedere a esenþei » (43), a dedesubtului
copilul nãscut în temniþã moare cu o zi existent în spatele aparenþelor. Cel mai im-
înainte de eliberare ; stãpânii gãsiserã portant lucru este cã portretizãrile groteºti
hainele uitate într-un dulap (« Mãria pornesc de un detaliu fizic dizgraþios ºi
Nichifor »). Unei bãtrâne ºvãboaice i se dã scârbavnic sau de la un gest infamant care
un an de închisoare, întrucât nu îndeplinise reconstituie în memoria arghezianã totali-
o banalã formalitate impusã de condiþiile, tatea personalitãþii descrise. Amânuntul
deja revolute, ale rãzboiului (« Tecla ªvab »). reproduce ansamblul (exterior ºi interior) al
Un copil de nouã ani este condamnat la cin- individului : « Memoria faptelor nu m-a slu-
cisprezece zile de temniþã pentru « crima » jit niciodatã – declarã Arghezi - (...). Un senti-
de-a fi furat o cutie de rahat, condamnare în ment al memoriei însã nu-mi lipseºte. Uit
urma cãreia inocenþa lui este distrusã de faptul ºi înregistrez semnificaþia lui, sensul
bestialitatea sodomizãrii (« Pruncii »). faptului, grupul în care s-a intercalat. (...)
Plânsul sfâºietor al unei fete, ce-ºi pierde Obiºnuit sã iau cunoºtinþã de lucruri indi-
62
Grotescul în proza lui Arghezi

crect, mi-am compus o memorie indirectã cu o demnitate fizicã solemnã, de amforã

sau contrariul. Dintr-un ins îmi aduc aminte înnaltã, care se risipeºte, ca un vas de
cravata sau negul de subt ochi, ºi individul cioburi lipite, la contactul cu apa fiartã,
intrã în memoria mea ca omul cravatei, sau îndatã ce te însufleþeºte mila de el » -
ca omul negului de subt pleoapã ; din eveni- « Miticã Lãutarul », 128) sau lasã sã-i scape
mente reþin un punct , evenimentul dispare, calificative uºor admirative privind per-
detaliul esenþial cuprinde întregul, care fecþiunea în hoþie chiar a unui hoþ înrãit ,
poate fi reconstituit cu greu, enuntând dupã o prealabilã « cufundare » a person-
numai detaliul » (subl. mele – A.C.) (« Tecla ajului în pasta groasã a sarcasmului caricat-
ªvab » - p.153). Aºadar, detaliul hiperbolizat ural (« Mutrã de ºaizeci de ani, pe un trup
(vestimentar, fizic, comportamental) umple de cinsprezece, Aghiuþã leagãnã pe niºte
prim-planul memoriei descriptive ºi, în umeri slãbãnogi un craniu de gigant, prins
cazul fizionomiilor groteºti, irumpe desfer- de un gâtlej ca un belciug. (...) Pare zbârcit
ecând zãgazurile unei fantazãri proteice ºi într-un borcan cu spirt ºi îmbãtrânit la vârs-
fantastice. Antipatia marcatã a scriitorului ta de avorton. Gura, fãrã buze, ca un plic, nu
pentru personajele insensibile, cabotine, ºtie sã grãiascã. (...) cel mai idiot dintre hoþi,
parazitare, nedemne, promiscui, impos- este ºi cel mai dibaci. Ca sã petreacã la exer-
toare determinã o selecþie lexicalã de ter- ciþiul abilitãþilor lui excepþionale, boierii îl
meni depreciativi de la cei injurioºi pânã la desfid sã le fure lucrurile din buzunare, ºi
cei vulgar-pornografici. Unul dintre aceste Aghiuþã li le furã întotdeauna, fãrã greº » -
personaje : « când rãmâne dezbrãcat, ca « Aghiuþã », 239-240). Nici faþã de nebuni
sã-ºi tocmeascã hainele lângã ciorapi, ºchio- nu rãmâne indiferent (« Balaban (...) îºi
pul pare un monstru marin ieºit cu coada întinde lanþul pe muºchii goi, de Hercule
între picioare pe uscat. (...) Înnafarã de pasi- despuiat » - « Balaban », 180), iar deºtep-
unea sexului, patima cãrþilor îl devorã ºi a tarea milei ºi a compasiunii în sufletul
mãsluirii. Felul cum îºi linge degetele deþinuþilor înrãiþi faþã de suferinþa fiinþelor
înnainte de-a distribui popii ºi aºii, nevinovate îl impresioneazã suficient de
echivaleazã cu o ejaculare din zece penise mult pentru a-ºi îndulci caracterizãrile
ungulate » (« Comunitatea » - p. 71). La (« ªtirea cã un fiul al omului a vãzut lumina
extremitatea cealaltã se situeazã câteva, zilei în închisoare, trecu prin sufletul celor
rare, figuri angelice, pline de demnitate ºi opt sute de hoþi prizonieri ai dreptãþii cu o
puritate sufleteascã : « (...) olteanca Mãria emoþie nemaîncercatã. Erau între ei tãlhari
Nichifor, cu fire semeaþã de cucoanã (...) s-a temuþi, cu lanþuri de mâini ºi încãtuºaþi de
pomenit în mijlocul « secþiei femeilor » ca picioare, târându-ºi de ani de zile, ca niºte
un mânz într-o cidreadã de bivoliþe mânjite Prometei, sculaþi din stânca de sare ºi clãti-
cu nãmol. (...) strânsese portul gorjan cu naþi în mers, povara de fier » - « Mãria
nãframa de borangic, care-i da duminica un Nichifor », 90). În aceste inversiuni valoriza-
aer de împãrãteasã, scoborâtã dintre toare, prin care se vede cã o societate rãu
cãprioare ºi mistreþi (...) » (89) ; Tecla ªvab întocmitã, imoralã ea însãºi, nu pedepseºte
cu « surâsul ei îngeresc de mare cucoanã », totdeauna rãul moral ºi cã monstruozitatea
« frumuseþea de icoanã a bãtrânei ». Între fizicã nu dovedeºte neapãrat ºi una spiritu-
cele douã galerii de portrete, aparþinând al-sufleteascã, sunt vizibile rãdãcinile unei
paletei cromatice excesive a negrului ºi a viziuni umanitare romantice, propulsatã,
albului, se ivesc figuri ale îmbinãrilor rãs- mai ales, de tragedia cocoºatului de la
turnate pentru care, dincolo de masca Notre-Dame.
grotescã exterioarã ori de detalii fizice res- În perceþia modernã a scriitorului, tragis-
pingãtoare, putem surprinde simpatia scri- mul este înãbuºit de oribil ºi ridicol, împre-
itorului, detectabilã în prezenþa unor imagi- unare esteticã a grotescului, cãci nimic nu
ni pozitive ºi a unei ironii bonome. În unele mai este pur ºi simplu tragic, ci mai ales
dintre acestea, Arghezi apreciazã simpatetic tragi-comic, dominat de mãºtile farsei ºi ale
adevãrata vocaþie artisticã (« Un þigan, croit hidosului. Reprezentatã pletoric în schiþe
63
 Aluniþa Cofan

precum « Pãduchii poetului » (p.96), care

demitizeazã imaginea romanticã a poetului-
profet, ales al zeilor ºi exponent intangibil al
oamenilor, devenit la Arghezi un jegos res-
pingãtor, nãpãdit de mizerie fizicã ºi de
pãduchi, ce-ºi dã aere de mare creator, este-
tica grotescului se ramnificã în comicul
burlesc al farsei din « Marin Gureºoiu »
(p.99-103), analizã caricaturalã a fricii
paroxistice nemotivate a unui þãran zãbãuc
în faþa obiceiurilor « ciudate » pentru el (lec-
tura înainte de culcare, spãlatul pe dinþi) ale
colegului de celulã ºi tragicul sublim al isto-
riei unei tinere femei însãrcinate, cu un copil
din flori, închisã pentru un furt imaginar,
relatare investitã cu sensurile mitice creºtine
ale Fecioarei cu Pruncul din « Mãria Ni-
chifor ». Aºa cum religia creºtinismului
reconsiderã în mod pozitiv umanitatea dis-
preþuitã ºi marginalizatã din punct de vedre
social, acordând statut moral nefericiþilor
handicapaþi, afectaþi de suferinþã ºi de
injustiþia legilor, Arghezi aflã în criminalii
înrãiþi, în indivizii taraþi fizic, valorile ºi sen-
sibilitatea umanismului uitat. Visul elibera-
tor care obsedeazã întreaga « populaþie » a
penitenciarului, recidiviºti, neofiþi, nebuni,
un infern dantesc, este, de fapt o utopie
absurdã, irealizabilã. Eºecul lui Iancu neb-
unul, ajuns printr-un spectacol de bãlci
pânã la poarta grea a ieºirii în afarã ºi silit sã
revinã dupã gratii, o dovedeºte. Numai
moartea îi poate elibera de rigorile tem-
niþei : ieºirea se face în coºciug. Spaþiul þiganii lui Budai-Deleanu viseazã un rai ali-
infernal al închisorii, organizat dupã ace-
mentar la îndemâna tuturora : « Teatrul va fi
leaºi criterii ca ale societãþii din afara
gratuit. Restaurantele vor fi degeaba.
zidurilor de recluziune ºi ispãºire, se aratã
Cofetãriile ºi cârciumile, de asemenea ; ºi
pentru mulþi ca fiind mult mai bun pentru a
vieþui fãrã grija adãpostul de deasupra cinematograful » (« Visul croitorului
capului, a mâncãrii ºi a protecþiei afective Nistor » - p.202)
din partea sufletelor miloase, decât Oraºul- Nici idealul comunitar al socialiºtilor,
Moloh, mai crud, mai demonic ºi mai nici sufocanta societate capitalistã nu sunt
îngheþat cu obidiþii destinului. Nu existã, în acceptabile, ambele sunt mãcinate de un
fond, libertate, spaþiul izolãrii penale fiind Rãu imanent, a cãrui persistenþã se datore-
atât de asemãnãtor cu cel din afarã. Nici azã imoralitãþii membrilor, lipsei lor de
mãcar revoluþionarii de profesie, socialiºtii, respect faþã de muncã, cinste ºi adevãr.
deþinuþi politici, nu sunt luaþi în serios de Imaginând o « Þarã de Kuty », Arghezi nu
« memorialist », ba chiar polemizeazã caus- se gândeºte la un refugiu în teritoriul unei
tic cu ideile acestora, cãci transformãrile ficþiuni în care sã recreeze o societate model,
sociale pe care ei le întrezãresc sunt de-a pe gustul sãu, aºa cum ar trebui sã fie la
dreptul puerile ºi inconsistente, aºa cum modul ideal.
64
 Felix este performat acum de cãlãu/cãlãi ºi vic-
timã/victime. Juisarea cãlãului este provo-
NICOLAU catã de umilirea victimei. Sadismul ajunge
la apogeu ºi grãdinile Armidei alunecã spre
o grãdinã a deliciilor, în viziunea coºmareascã
Lungul drum a lui Hieronymus Bosch.
Postmodernismul este durata postexce-

al pornografiei sului, o epocã postviol. Pânã ºi Charles

Bukovski oboseºte sã descrie sexul ca
automatism. Factotum, Poºta, dar mai ales

cãtre literatura Femei sunt populate cu apariþii feminie efe-

mere, clasificate dupã lungimea picioarelor,

eroticã (II)
circumferinþa bustului etc. Ceea ce importã
este detaliul, perspectiva de ansamblu rã-
mânând un deziderat. Centrul este ratat din
cauza evoluþiei infinite pe orbitã. Forþa cen-
Abstract trufugã o anuleazã pe cea centripetã. Insa-
The author makes a short history of the world þietatea, apeiron-ul sexual, provoacã abruti-
and Romanian erotic and pornographic litera- zare ºi perceperea plãcerii ca abjecþie. Con-
ture. He states that, although this kind of lit- torsionat ºi tezist în final, romanul Femei
erature had been written since ancient times, sugereazã reducerea multiplicitãþii iluzorii
only the 20th century is a pornographic. la unitate. Efectul acumulãrii de experienþe
Referring to the Romanian literature, the crit- sexuale inopinat-alcoolizate este, paradoxal,
ic observes that, between the two World Wars, unul comic pentru cititor ºi deprimant pen-
writers made a decisive step towards an erotic tru narator. Poetul Bukovski povesteºte ºi
and pornographic language. But during com- mai multe despre acest Falstaff casanovian
munism, a few novelists used sexuality. The care, sub masca de miles gloriosus, tânjeºte
situation changed after the Revolution of tot dupã iubire.
1989, when began a recuperation of the erotic Scena în care bãrbatul mult mai vârstnic
literature. decât iubita sa îi ingurgiteazã acesteia men-
Keywords: erotic literature, pornography, sex- stra (Philip Roth, Animal pe moarte), ar fi
uality, mentalities. ºocantã dacã centrul de greutate al cãrþii
s-ar situa la nivelul acestui gest. Or, scena
pornograficã este mitizatã, fãcându-se tri-
Sexualitate cu cãlãi, victime mitere la ritualurile magice prin care men-
– moºtenirea modernistã stra sau poluþia erau folosite ca poþiuni cu
efect seducãtor asupra unui bãrbat, respec-
a postmodernismului tiv asupra unei femei. Pentru prejudecata
Voyeurismul acesta à la Daguerre, este publicã, care nu are acces la semnificaþile
un paradis erotic ce se prãbuºeºte în pande- prime, totul este ºocant. Dar, privind
monium odatã cu al doilea rãzboi mondial. lucrurile în perspectivã diacronicã, ne dãm
Lagãrele de concentrare ºi, ulterior, Gulagul seama de un aspect important: pornografia
sovietic declanºeazã bestialitatea. Filmul lui implicã siluire, dominaþie, desconsiderare ºi
Pasolini din 1975, Salo sau cele 120 de zile cantonare în trupesc, pe când literatura
ale Sodomei, parafrazã dupã cartea omon- eroticã, deºi poate relua aceleaºi comporta-
imã a lui De Sade, pune accent pe zona nea- mente sexuale, le învesteºte cu o semnifi-
grã a sexualitãþii: sechestrarea, violul, tortu- caþie de adâncime, capabilã sã purgheze
ra, scatofagia. Perversiunile devin „auten- erosul de orice valenþã animalicã. Despre
tice”, în sensul cã nu mai produc plãcerea douã tipuri de sexualitãþi scria ºi Shake-
ambilor/multiplilor parteneri. Actul sexual speare, pomenind la modul sarcastic de
65
 Felix Nicolau

„fiinþa cu douã spinãri”, iar apoi descriind

atracþia dintre Romeo ºi Julieta.
Distincþia este evidentã în romanul lui
Pascal Bruckner, Luni de fiere, în care
dragostea se sexualizeazã progresiv, pânã la
fetiºizare, coprofagie ºi dorinþa partenerilor
de a se mutila reciproc. Erosul este demo-
nizat de o posesivitate aberantã. La fel,
cunoaºterea celuilalt prin intermediul cãrnii
degenereazã în maltratare atunci când îºi
atinge, inevitabil, limitele. Iata ce nu a inte-
les Polanski in ecranizarea pe care a facut-o
romanului. Barbatul ajuns in scaunul cu
rotile din cauza sotiei lui ultragiate, se va
razbuna distrugandu-i chipul cu apa clo-
cotita, iar nu impuscand-o, asa cum simplist
se termina filmul. Bruckner era interesat
mai curand de posesivitatea dusa la absurd,
decat de razbunarea monstruoasa.
Nu furia cunoaºterii carnale constituie
sâmburele dialectic al romanelor lui Michel
Houellebecq. Erosul postmodern decade în
pornografie întrucât este condiþionat de
degringolada fizicã. Atât în Particulele ele-
mentare, cât ºi în Posibilitatea unei insule,
mai cu seamã, iubirea este confundatã cu
prospeþimea senzaþiei. Eros nu se mai poate
salva în agape, pentru cã omul a devenit un
consumator, golit de substanþã onticã.
Decupând fragmente de existenþã ºi plasân-
du-le între paranteze fenomenologice, nu
gãsim decât turbarea de a valorifica sexual-
itatea la maximum: în tinereþe, consuma-
torul vinde sex, aproape de graniþa dintre Pascal Bruckner
maturitate ºi bãtrâneþe începe sã cumpere
sex, dacã are cu ce, bineînþeles. Cãutarea Intenþiile pornografice
unui partener nu mai are ca finalitate reîn-
tregirea spiritualã a androginului. Nici ale literaturii române.
mãcar plãcerea în sine nu mai constituie Epifenomene erotice
scopul unei relaþii. Conteazã doar imaginea,
Literatura românã preia de multe ori
emiterea unui mesaj de potenþã socialã: pot
sã-mi permit un partener! De aici, pe de o avatarurile sexualitãþii din marile literaturi
parte, fixaþia istericã asupra carcasei, a exte- ºi le localizeazã. Gestul nu comportã cono-
riorului. Pentru continua estetizare plasticã taþii negative atât timp cât localizarea ºi
a look-ului este nevoie de bani, deci dispare adaptarea reuºesc sã se plaseze cel puþin la
timpul care ar fi trebuit dedicat interiorului. nivelul modelului.
Personajele lui Houellebecq au nevoie de Polii modernismului în aceastã privinþã
sex ca de un drog – drog pe care îl consumã sunt Mircea Eliade, Eugen Barbu ºi Nicolae
cu plictisealã, dar care le creeazã iluzia cã Breban. Dacã în Groapa ºi în Princepele se
încã mai apar, mãcar în calitate de figuranþi, face simþit orgiasticul, în Don Juan ºi în
pe scena vieþii cosumiste. Pândã ºi seducþie (ca sã citez titlurile cele
66
Lungul drum al pornografiei...

mai fierbinþi) predominã erotismul. E. de diferenþa de vârstã. Cronos intervine ca

Barbu foloseºte scenele pornografice pentru un declanºator de hybris.
a caracteriza anumite categorii sociale. Multdiscutatul conþinut pornografic al
Breban îºi pune mereu eroii sã-ºi cearã noiii literaturi române este o fantomã
scuze pentru aluziile sexuale – de argou nici apãrutã brusc pe scena unei opere cu mon-
nu mai poate fi vorba în atari condiþii. ªi tãri cuminþi. Intenþia teribilistã este eviden-
totuºi, viziunea lui Breban este constant tã, dar este mãcinatã din interior de o
senzualistã, erotismul constituind o domi- preþiozitate dusã ultra crepidam. Teama de a
nantã a relaþiilor umane. Impresia este de nu fi suspectaþi de strategii comerciale îi
„obsesie pudicã”, pe când Barbu mizeazã face pe junii scriitori, majoritar absolvenþi
doar pe puseuri sexuale, absorbite în mag- de Filologie, sã devieze înspre metaporno-
ma intrigii (la fel vor face ºi Marin Preda sau grafie. Asta când nu poetizeazã sau inter-
G. M. Zamfirescu). Nici homosexualitatea textualizazã peste mãsurã. Fiºã de înregis-
lui Messer Ottaviano nu reprezintã decât un trare a Ioanei Baetica debuteazã cu „roman-
adjuvant la construcþia personajului. Sexua- ul fracturist: Pulsul lui Pan, având ca incip-
litatea rãmâne un epifenomen. it un citat din Faulkner. „Voyeurismul
Un optzecist postmodernist – aºa cum se ingenuu”, înghiþirea spermei ºi a pãrului
considerã el însuºi – ca Mircea Cãrtãrescu pubian sunt cele mai tari faze, subsumate,
se forþeazã sã recapituleze în Orbitor toate în cele din urmã, procreaþiei nesatisfãcute.
ipostazele erotice ºi pornografice din liter- Pianissimo pune în mod vag problema les-
atura românã ºi nu numai. Rezultatul este bianismului. Tema va fi preluatã ºi de
un soi de condens mitologizat, saturat de Cecilia ªtefãnescu în Legãturi bolnãvi-
erotism, dar uscat din cauza scriiturii hiper- cioase, roman cu ape liniºtite ºi vocabular
intelectualizate. E ca ºi cum ai sparge un demn. De altfel ºi prefaþatorul Fiºei de
tabu, apoi te-ai ruºina de ce ai fãcut. Ajun- înregistrare, Liviu Antonesei subliniazã
gem iarãºi la dihotomia animus-anima. „rafinamentul construcþiei”, deci forma care
Important este sexul psihic, nu cel biologic. tempereazã virulenþa fondului. Acelaºi crit-
Anima va tinde sã poetizeze pronograficul, ic se declara fascinat de romanele lui Mihai
pânã la a-l sublima în erotism. Animus este Vakulovski, Pizdeþ, Letopizdeþ ºi Bong.
fascinat de sexualitatea în sine. Într-adevãr, aici sunt de regãsit inserþii
Probabil cã cea mai eroticã scriitoare a pornografice, textura acestor opere fiind
postmodernismului românesc este Ruxan- însã una beatnicã, focalizatã pe anarhismul
dra Cesereanu, adâncind urmele lãsate de violent ºi lehamitea incitatã cu droguri.
tânãra Hortensia Papadat-Bengescu. Marca Consideratã o douãmiistã comercialã ºi
scrisului ei este erotismul iniþiatic ºi flirtul în consecinþã renegatã de generaþie, Claudia
cu pornografia. Asa se intampla in Golea vizeazã în mod direct pornografia.
Tricephalos, proza despre cautarea „femeii Vizeazã, însã nu o dezvoltã. Planeta Tokyo
cu licorna” prin bolgiile pariziene. Atmos- pune la treabã pornografia în calitate de
fera de Moulin Rouge – erotism carnavalesc pigment capabil sã înteþeascã pitorescul
si initiatic – si nu de magazin de sex, cum unor intrigi plasate în geografii extrem-ori-
sunt cele care strajuiesc Place Pigalle. Cele entale. Urmaºã a lui Mircea Eliade, Claudia
mai noi scrieri ale autoarei, Submarinul ier- Golea rãmâne cel mai adesea blocatã la
tat ºi Naºterea dorinþelor lichide, oscileazã nivelul unui pitoresc facil, fãrã deschidere
între erotica exemplarã, miticã, ºi jocul se- cãtre erotismul exotic.
xual intelectualizat. Or, erosul desfiinþeazã În prefaþa la pe bune/pe invers, romanul
intriga, discursivitatea, ºi împinge proza lui Adi ªchiop, Costi Rogozanu evdenþiazã
spre gratuitatea poeziei. La fel se întâmpla modelul grunge, „cel care se opunea tãticilor
în Adela lui G. Ibrãileanu sau, mai aproape rockului, cu plete în vânt”, „o rezistenþã
de noi, în Sexagenara ºi tânãrul a Norei calmã faþã de modelele culturale dure”. Un
Iuga. Doar cã la aceºti doi scriitori ceea ce roman în care se trateazã despre „homose-
conteazã este neîmplinirea eroticã cauzatã xualitatea asta virtualã – de homosexual
67
 Felix Nicolau

fãrã experienþe sexuale”, totul ambalat în Douã romane ale editurii Brumar sunt
discuþii despre Jean Baudrillard ºi Thomas necesare eseului de faþã. Abisex, romanul
Mann. Cronica unei devieri sexuale anun- lui Sorin Delaskela, foarte bine scris, cu pro-
þate – adicã sugestie seminarizatã. funzimi ºi fineþuri ce fac ca atenþia cititoru-
Intelectual este ºi Muiuþ, naratorul din lui sã devieze dinspre peregrinãrile sexuale
69, romanul lui Ionuþ Chiva. Muiuþ începe ale agentului imobiliar înspre arta prozei.
prin a se masturba intens, apoi, pe parcurs, Aici se vede cel mai bine cã stilul bine con-
îºi diversificã activitatea de voyeurist. turat ºi construcþia imecabilã „iau faþa”
Mircea Martin remarcã, totuºi, cã „micul pornografiei. Poate aºa se explicã ºi de ce
Burroughs” scrie despre plictis, „oboseala filmele XXX, hardcore, au la bazã un scemar-
de a trãi, greaþa, dezgustul faþã de viaþã ºi iu primitiv. Nu trebuie sã raþionezi, ci doar
faþã de sine”. Pânã ºi sexul este perceput ca sã te laºi excitat de scene fãrã înlãnþuire
un protest sau ca o defulare. Eroul cinic cu cauzalã.
limbaj dur (Chiva ºi Vakulovski sunt ade- Noul guru al pornografiei naþionale este
vãraþi la capitolul acesta), este de fapt un însã Alex Tocilescu, autorul cãrþii Carne
fragil sensibil, un Haulden Caulfield arun- crudã. Dicutând cu Robert ªerban, editorul
cat în menajeria umanã. Sã discutãm despre cãrþii, acesta îmi spunea cã provocarea se-
literatura eroticã în acest caz ar însemna sã xualã a paginilor este serios contracaratã de
ne învârtim fãrã rost pe ºoseaua de centurã. umorul naratorului. Cu adevãrat, episoa-
Pornografie în stare purã existã în Belle dele scurte ºi nervoase din care este alcãtuit
de nuit. Aventurile intime ale unei prosti- romanul se terminã adesea în poantã.
tuate bucureºtene, adaptare dupã londo- Ponograficul, totuºi, este cel care primeazã.
neza Belle de jour. Protagonista, deºi se Povestea Danielei ºi a lui Emil seamãnã cu
declarã nimfomanã ºi îºi vinde nurii pentru cea descrisã ºi de Bruckner. Doar cã aici per-
a-ºi cumpãra delicatese ºi haine de firmã, versiunuile nu sunt duse pânã la coprofagie
suferã de metehne comune personajelor li- ºi mutilare reciprocã. Sexul în grup este
teraturii douãmiiste: „am renunþat la Pata- responsabil pentru anemierea sentimentu-
pievici ºi Liiceanu în favoarea lui Dolce ºi lui ºi pentru tristeþea carnalã. La un mo-
Gabana”. Cartea este îmbibatã de un umor ment dat, Emil chiar observã cã gura
previzibil ºi se vrea cronica fãrã sens de ma- Danielei este tristã ca gura unei curve. Dar
sivã a high-life-ului bucureºtean. Nimfoma- pânã ºi în cel mai dur roman pe aceastã
na, ºi ea filoloagã, bineînþeles, experi- temã patina iudeo-creºtinã este vizibilã în
menteazã toate situaþiile ºi poziþiile sexuale strangularea iubirii de cãtre „pãcat”.
posibile. Personajul în sine este neverosimil Am putea conchide cã pornografia este
la modul amuzant: e de ajuns sã intre în „pãcãtoasã”, în timp ce erotismul este
casa unui pervers bãtrân ºi bogat pentru a „firesc”, de unde ºi ºansele lui crescute la
recunoaºte autorii tuturor tablourilor de pe happy-end. Literatura românã este bogatã
pereþi. Dar subiectul cãrþii este realmente în scene pornografice inserate în intrigi care
sexul. Un îndreptar sexual cu tentã literarã. se îndreaptã în cu totul alte direcþii.
Erotismul, ingredient atât de fertil pentru
literaturã, cere rafinament ºi se aflã încã la
„Ilegaliºtii” început de drum. Este literatura noastrã una
Probabil cã cea mai curajoasã editurã în pudicã? Nu ºtiu! ªtiu doar cã sexualitatea
acest sens este Brumar. Aici a apãrut Infer- este folositã de cele mai multe ori doar ca un
nala comedie, colecþia de sonete porno- cârlig pentru înhãþarea cititorului. Un cârlig
grafice a lui Emil Brumaru. Trecutã sub fãrã momealã, aºa cum este Erotikon-ul,
tãcere de mulþi, cititã cu nesaþ de ºi mai simpaticul volum al lui Liviu Bleoca, în care
mulþi, poezia aceasta, în pofida manieris- titlul promite altceva decât conþinutul. ªi
mului ei, pune bazele unei pornografii cum zicea cineva: dacã te ascunzi ºi nu te
savuroase prin imaginaþie, limbaj, delicateþe cautã nimeni, nu înseamnã cã eºti ilegalist.
ºi umor. Un fel de cauzalitate cazualã.
68
 Carnet
parizian
Virgil TÃNASE

De-"acasã"
la Paris
Abstract
In adolescence, when one who cannot settle up with his place of birth tries to create an intellectu-
al geography, I could not make from Bucharest the city of my spiritual growth, because its com-
munist chains. Paris represented a virtual region of personal development because one is able to
make a free spiritual journey there. I chose to live in Paris because in adolescence it was the capi-
tal of my inner country.
Keywords: spiritual journey, Bucharest, Paris, communism.

Acum când în sfârºit mijeºte de primã- Universitate - dar care nu-mi stârneºte nici
varã, furiºat în mãruntele interstiþii dintre un fior când îl regãsesc dupã o absenþã
douã ploi ºi dacã vântul a curãþat cât de cât îndelungatã. Un „acasã” ar fi, aici, în Franþa,
cerul, chiar ºi Parisul poate fi un oraº plãcut. mai degrabã casa din Bretagne unde m-am
Lucrez uneori, dimineaþa, la terasa unei ca- aciuiat în 1982 când mã cãutau ucigaºii
fenele din piaþa Sorbonei unde gâlgâitul nãimiþi sã mã plãteascã pentru ce scrisesem
unei fântâni cu þâºnitori ºi cascade acoperã împotriva Conducãtorului, ºi unde mi-am
larma bulevardului Saint-Michel; unde, mai fãcut de-atunci toate vacanþele cu copiii (pe
ales, aºtept luna mai când înfloresc teii pen- care mai degrabã acolo i-am vãzut cres-
tru cã ºi-n oraºul acesta, ici ºi colo, în câte-o când), dar pe care stãpânii locului au vân-
firidã ca aceasta, se simte parfumul stãzii dut-o acum doi ani ºi unde deja mã duceam
Domneasca de la mine de-acasã – care cu inima strânsã de când ciopârciserã un tei
„acasã” ? din grãdinã pe care-l vãzusem înfoindu-se
Acesta de-aici nu-mi mai este, bag sea- de mic cu un surprinzãtor simþ al proporþi-
mã, ceea ce se cheamã „acasã” de-atâta ilor, construindu-ºi un frunziº de-o impeca-
amar de vreme, de când mi-am luat hamul bilã rotujime, mutilat apoi de sârguinþa gos-
ºi praºtia ºi-am pornit în lume clãdindu-mi podarilor pentru care ce creºte din pãmânt
un „acasã” la Bucureºti – care nici acesta nu n-are altã menire decât de-a fi tãiat cu barda
mai e un acasã de când autoritãþile dinainte ºi cu fierãstrãul !
de 89 mi-au confiscat apartamentul pe care Toate acestea strângându-se într-o sin-
autoritãþile de dupã 89 l-au vândut abuziv gurã întrebare care urcã uneori din adân-
acordându-mi prin judecatã o despãgubire cimile sufletului unde stã ca mâlul pe care
pe care nici azi n-am primit-o ! ºi de când, câte-o furtunã de-afarã îl ridicã, tranzitoriu,
mai ales, noii apropritari au tãiat plopul pânã la faþa apei. O întrebare la care nu m-
uriaº care-mi oblãduia fereastra – Doamne, am învrednicit niciodatã sã rãspund ca
ce înverºunare au unii oameni, ca sã-ºi lumea, prins, ce e drept, de atâtea alte griji.
dovedeascã puterea piticã, sã doboare într- ªi pe urmã poate cã nici nu se cãdea sã caut
un ceas ceea ce firea a clãdit într-un secol ! un rãspuns atâta timp cât nu trãisem destul
Ar mai fi un „acasã” aici, la Paris, în ca sã pot distinge limpede, întãrit de fapte,
apartamentul unde trãiesc de vo douãºcinci sensul unei vieþi care s-a clãdit cu dar ºi fãrã
de ani totuºi, mai îndelung decât am mine, care s-a clãdit dupã menirea pe care
zãbovit în casa pãrinteascã de unde am mi s-a pãrut c-am vrut-o dar cu cãrãmizile ºi
pribegit de cum am fãcut anii de mers la pietrele ºi nãmolul ºi chresteaua ºi putre-
69
 Virgil Tãnase

gaiul ºi cimentul ºi câte altele voite ºi l’Île Saint-Louis, cartierul Mouffetard,

nevoite pe care pronia mi le-a pus în braþe. strãzile pietone : Daguerre, Bucci, Cler... Oh,
Ce-oi fi cãutând eu aici, la Paris ? Parisul nu e un oraº de lepãdat, departe de
Când mi-e mult mai drag malul mãrii, mine o asemenea idee, numai cã e atât de
sau casele de þarã pe-o muchie de deal de departe de gusturile mele.
unde zãreºti în vale râul ºi-n jur numai ªi atunci ? Cum de mã aflu aici, la Paris ?
pãdure, de mesteceni dacã se poate ca sã le Aici ºi nu la Roma, Londra, New York sau
vãd, toamna, tremurând frunzele din picã- Santiago de Chile (care aduce atât de mult
turã de soare... Când mi-e mult mai dragã cu Bucureºtiul) ? De ce aici ºi nu la Viena
Veneþia unde þi se pare cã trãieºti într-un unde mai cântã lãutarii, la Atena unde câr-
muzeu, ceea ce te îndeamnã sã devii tu ciumile de la poalele Acropolei sunt cele
însuþi un personaj de tablou mãiestru... Sau mai plãcute din lume, sau la Petersburg care
Roma, singurul oraº al lumii unde istoria stã ca o stea de Crãciun pe vârful unui brad
civilizaþiei noastre stã neîntreruptã ºi-þi din douã continente ? Cum de mã aflu aici
sare-n ochi, minunându-te, la fiecare colþ de ºi de atâta vreme ?
stradã, întãrindu-þi credinþa cã viaþa ta nu Sã fi vrut faimã ? Fãrã îndoialã nu pentru
este o pulbere ci un strat într-o lume care cã mi-a stat la îndemânã ºi n-am socotit
creºte rânduit. Mi-ar fi plãcut mult mai mult cuminte sã fac gesturile necesare pentru a o
sã mã trezesc dimineaþa într-o insulã greacã culege, mulþumit sã pot spune ca-n
ca sã mã scald, înainte de-a mã apuca de tre- Scripturã cã "mi-e lauda ca ocara".
abã, într-o apã în care se cade sã te afunzi cu Chivernisealã ? Nici atât judecând dupã sâr-
ochii deschiºi minunându-te încã o datã de guinþa cu care m-am þinut de literaturã care
o culoare desãvârºitã. Mã simt mai acasã la numai bani n-aduce, mai ales cea care se
Moscova, între bisericile cu naosul cât nuca scrie necotindu-se dupã mode, dupã
ºi buchetele de lilieci care la sfârºitul "comanda socialã" cum se zicea pe vremuri
primãverii învelesc tot oraºul într-un fel de pe la noi, care comandã socialã e mult mai
sãrbãtoare..., ºi Praga, cu palate ei pentru neînduplecatã pe-aici unde rolul cenzorului
pãpuºi scumpe, e mai pe gustul meu decât, care, ca tot omul, avea scãpãri ºi stãri de
la Paris, bulevardele haussmanniene orân- suflet, e luat de contabil, o maºinã de calcu-
duite ca, într-o vitrinã de cofetar, prãjiturile lat "obiectivã" din strânsoarea cãreia nu poþi
de care þi se-apleacã numai vãzându-le cât ieºi cu nici un chip - pe de altã parte, bãgat-
sunt de grase, grele de cremã, pline de unt, aþi de seamã cã cei care au fãcut atâtea
fudule cu friºcã, mustind siropul de-o dul- maºini de calculat ºi atâtea programe de tot
ceaþã insuportabilã, de-þi vine sã crezi cã soiul n-au reuºit niciodatã sã câºtige la loto
nici n-au fost fãcute cã sã fie mâncate, rostul fie ºi-un firfiric ? n-au pus în comerþ nici un
lor fiind de-a fi oferite gazdei simandicoase aparat capabil sã câºtige la ruletã sau mãcar
care te-a invitat la masã ºi cãreia trebuie sã- la popa prostul, mãrturisindu-ºi astfel
i dovedeºti printr-un cadou convenabil c-o neputinþa în zonele în care singura
preþuieºti dincolo de ce poate concepe ficat- inteligenþã este intuiþia, capabilã, ca-n artã,
ul unui individ normal constituit. sã "gândeascã" cu concepte imprecise, cum
Da, Parisul unde au mai scãpat câteva vor fi toate ale lumii pânã-n clipa apocalip-
cotloane umane prin strãzile dosnice din sei când un punct final va permite (dar cui
Montmartre (când nu sunt nãpãdite de ?) sã ºtim în fine temeiul fiecãrei fapte care,
turiºti) sau de pe Butte aux Cailles (ultimul pânã atunci, rãmâne c-un sens provizoriu,
bastion al Comunei, menit sã ne aminteascã, obligându-ne sã umblãm în ceaþã, ghidaþi
împreunã cu Zidul Federaþilor de la Père numai de aceastã "intuiþie" pe care soci-
Lachaise, cã Franþa n-a fost întotdeauna þara etãþile sigure de valorile lor (contabile sau
drepturilor omului ºi cã scârbãvnicia ei de istorice, nu conteazã - de aceea liberalii
azi nu e ineditã în isoria naþionalã)..., pieþii din România de azi sunt, metafizic
Parisul unde, cãutând bine, mai poþi gãsi vorbind, fraþi gemeni cu activiºtii de partid
spaþii plãcute sufletului – Place des Vosges de ieri !)..., pe care societãþile sigure de val-
ºi piaþa Sainte Catherine în Marais, piaþa orile lor, spuneam, o surghiunesc ºi se
Charles Dullin (unde locuia Mircea Eliade), leapãdã de ea ca de ciumã.
70
 Culturã ºi
ecomomie
Radu George
SERAFIM
Economia ºi buna credinþã
sau credinþa cea bunã?
Abstract

The author discusses about the book written in collaboration by Napoleon Pop and Valeriu Ioan-
Franc, entiled Credinþã ºi economie ("Faith and Economy") in which the researchers debate the
relation between Christianity and economic factors such as prize or wealth.
Keywords: faith, economy, Bible, matter, spirit.

Sub titlul Credinþã ºi economie, Napoleon

Pop ºi Valeriu Ioan-Franc ne oferã o lucrare
originalã, deosebitã de abordãrile anterioare
cu caracter economic, ba chiar teologic, ºi
aici mã refer mai ales la „studiile” care le-
gau fenomenul religios de factorii economi-
ci socotiþi ca determinanþi, dar ºi la confuzia
care s-a creat de-al lungul timpului între
„credinþã” ºi „religie” (confesiune). Autorii,
afirmându-se creºtini ortodocºi (practicanþi
chiar), se opresc asupra raporturilor dintre
factorul „credinþã” ca raportare la Dumne-
zeu ºi o serie de elemente cum ar fi de pildã
performanþa, cumpãtarea, simplitatea, înþe-
lepciunea, dar ºi la mesajul biblic, retro ºi
novotestamentar cu privire la economie etc.
Meritul major al studiului apãrut în 2009 la
Editura Expert este însã în mod paradoxal
legat nu de rãspunsurile furnizate citito-
rilor, ci de întrebãrile care se nasc, mult mai
numeroase, ºi la care, desigur, fiecare îºi
poate afla propriile sale rezolvãri. În ce
mãsurã însã acestea se înscriu într-un areal
comun ºi care ar fi acesta este, desigur, un
alt aspect, mult mai greu de atins doar pe
baza unei singure lucrãri.
Petre Þuþea îl amintea undeva pe
Sombart care, de pe poziþiile pozitivismu- Replica acelui marchiz, comentatã de Þuþea,
lui, afirma despre economia politicã care refuza cererile lucrãtorilor sãi aflaþi în
(Geisterwissenschaft) cã ar fi o ºtiinþã fãrã grevã pentru cã „trebuie ºi ei sã trãiascã” –
valori (Wertfreiwissenschaft), adicã, în fapt, „nu vãd necesitatea ca voi sã trãiþi” – ne
cã este dezgolitã de orice conþinut moral. aduce într-o stringentã actualitate, cinismul
71
 Radu George Serafim

nefiind o caracteristicã, o atitudine specificã aparenþa lucrurilor” existã „o realitate pro-

numai pentru secolele de început ale capi- fundã” care nu poate fi sondatã. Aceastã
talismului, el având o perenitate întristã- realitate profundã, pe care Cabala o nu-
toare, cu nimic concordantã cu ceea ce meºte „interioritate”, se manifestã cel mai
numim credinþã sau bunã credinþã. Dar, mult la om ... sufletul sãu este tainã” (vezi
oare ce separã aceste douã noþiuni? În Zohar, II, 75b-76a – p.334). Nu putem sã nu
accepþiunea pe care o propun credinþa este subliniem însã cã toate acestea constituie
forma de reflectare a relaþiei personale, indi- interpretãri ... dogmatice, omeneºti, aºadar
viduale, a omului cu Divinitatea, iar religia, sub semnul istoriei, al evoluþiei sociale, în
manifestarea socialã a credinþelor individ- timp ce credinþa este acel dat personal, indi-
uale. Comunitarã, aºadar. Buna credinþã vidual, al sinelui, ca percepþie a relaþiei cu
pare în acest context legatã de accepþiunile Creatorul universal. ªi-atunci, ce înþelegem
comunitare, deci religioase ºi, din acest prin interioritate”? În secolul al XXI-lea,
unghi, lucrarea amintitã ne oferã temeiuri când particule infime de materie - atomi,
serioase de reflecþie. Dacã acceptãm cã protoni, neutroni, electroni, quante, energie
Biblia, Cartea sfântã, este revelatã, deci vine etc. - se vãdesc ºi ele a fi divizibile (partic-
de la Dumnezeu, ca atare, nu putem sã nu ulele exotice, de pildã), „interioritatea”
se punem întrebarea dacã nu cumva comu- devine mai mult ceva la marginea aparenþei
nicarea nu s-a fãcut þinându-se cont de sta- ºi mai puþin ca esenþã (2). Pare un paradox,
diul de dezvoltare în care se afla, la timpul dar, în dihotomia materie-spirit, se pare cã
respectiv, societatea receptorie. Or, acesta - desluºirile se aflã încã la începuturi ºi,
s-a dovedit deja - avea o tradiþie ce precede volens nolens, ne întoarcem la textele sacre
textul consemnat ca atare în Biblie (1). ºi, implicit, la credinþã, care, în temeiul aces-
Aceastã tradiþie este ºi ea determinantã pen- tora, ne-a permis de-a lungul timpului, sã
tru ceea ce numim „bunul simþ”, „buna dogmatizãm de pe poziþii fie teologale, fie
credinþã”. O dovedesc „Cabala” ºi „Zo- filosofice, fie chiar ºtiinþifice. Napoleon Pop
harul”, chiar dacã au fost redactate mult ºi Valeriu Ioan-Franc par a nu o face ºi
mai târziu decât cãrþile Vechiului aceasta justificã interesul cu care se par-
Testament. „Cinstea lui Moise era atât de curge lucrarea, chiar dacã, în fapt, ea vor-
mare încât el putea face sã coboare mãsurile beºte despre raportul economiei cu buna
îndurãrii” – este scris în „Cartea splendo- credinþã, ºi nu cu credinþa ca atare, pe care
rilor” (697). Rabinul Alexandru ªafran con- aº defini-o cu o metaforã, ca umbrã a
semneazã la rândul sãu în „Cabala”: „Sub îngerului veghetor, venit de la Dumnezeu,
semnul acestui aranjament complet (al fie- deasupra sinelui, dacã nu mi-ar fi teamã cã
cãrui element natural cu morala) omul sta- n-aº putea spune ce sunt îngerii (3).
bileºte relaþiile sale cu natura în ansamblul În Vechiul Testament, termeni cum ar fi,
ei ºi cu fiecare dintre elementele ei în parti- de exemplu, „credinþã”, „credincios”, ver-
cular. Aceste raporturi sunt cele ale unui bul „a crede” sunt folosiþi de aproximativ 30
„eu” ºi unui „tu”, cãci înrudirea ce s-a creat de ori, pentru ca în Noul Testament nu-
între om ºi elementele naturale nu este doar mãrul lor sã sporeascã la peste 130 de ori.
cea a materiei, comunã amândurora, ci cea a Spune aceasta ceva? Mântuitorul spune
sufletelor care converg spre sufletul unic...” „am venit sã împlinesc Legea”. Este Vechiul
(p. 337). Mãrturisesc cã o asemenea abor- Testament doar lege? Atunci este clar cã
dare ne pune într-o stare de confuzie. vorbeºte mai mult despre „bunã credinþã”,
Sufletul materiei, alta decât cea din care este despre aspectul social, despre accepþiunea
construitã fiinþa umanã sau, prin extensie, comunitarã. Sã fie ea oare specificã epocii în
orice fiinþã poate sã aparã ca o figurã de stil, care erau scrise cãrþile profetice? Aºa s-ar
ca o metaforã (sufletul pietrei), dacã nu pãrea dacã extindem comparaþiile între cele
chiar sã ne determine sã abandonãm o atare douã pãrþi majore ale Bibliei. Sã luãm în
perspectivã. Ar fi, desigur, o greºealã cu atât continuare câþiva termeni care la vremea
mai mult cu cât, afirmã autorul, „sub respectivã erau mãsuri ale valorii, ale bogã-
72
Economia ºi buna credinþã sau credinþa cea bunã?

þiei. Astfel, constatãm cã acestea sunt mult – 7, 700, 7000. Raportul este ºi aici favorabil
mai numeroase în Noul Testament, înce- Noului Testament – 28/22, ba chiar apare
pând chiar cu „bogat”, „bogãþie”, „a îmbo- dublul acestui maxim 140.000, deci de douã
gãþi” – 20 în Vechiul Testament, faþã de 40 în ori 70.000.
Noul Testament. Aramã – 28/55, argint Proporþiile par a fi schimbate dacã
18/23, aur 19/28, „bani”, „sicli” 8/23 ºi doar invocãm elemente caracterizând modul de
„untdelemn” (dacã acceptãm ideea cã ºi producþie, mijloacele de producþie; „muncã,
acesta era o mãsurã a avuþiei) 15/9, ceea ce, „muncitor”, „a munci” fiind mai frecvente
într-o altã perioadã ar fi fost interpretat ca o în prima parte a Bibliei – 10/8, „a ara”, fiind
schimbare a modului de producþie în cheie la egalitate – 2/2, însã „ciocan” (ca unealtã
materialist-dialecticã (4). de producþie) apare doar de 4 ori în Vechiul
Ideea de „scump” apare o singurã datã Testament ºi niciodatã în Evanghelii sau în
în Vechiul Testament ºi de 7 ori în cel nou. scrisorile Apostolilor. „Moºie” ºi „casã de
De ce invocãm acest raport? Poate pentru a negustorie” apar doar în a doua parte a
sublinia ºi o anume raportare numerologicã cãrþii sacre, de douã ori, respectiv, odatã, ca
privind maximumul, mãrimea. În Biblie ºi „porfir” (ca semn al bogãþiei strãluci-
apar numeroase asemenea repere: 40, 400, toare) sau „episcop-econom”. Evident, exis-
însã cele mai frecvente sunt legate de cifra 7 tau mutaþii care justificã realitatea statisticã.
73
 Radu George Serafim

Ele þin ºi de evenimentele istorice specifice celelalte fiind elaborate de „ucenici ai lui
poporului lui Israel. Sã aducem ca argu- Hristos”, deci dupã „cincizecimea” care le-a
ment „birul” pomenit o singurã datã în conferit celor 12 darul de a „grãi în limbi” ºi
Vechiul Testament ºi de 4 ori în cel nou, în misiunea de a propaga „credinþa” în
timp ce „zeciuiala” cunoaºte un raport Hristos. Nu doresc sã fiu acuzat de erezie,
invers – 14/2. „Cel dintâi rod”, ca mãsurã a însã nu pot sã nu remarc ponderea textelor
evaluãrii economice, dar ºi ca împlinire a paulinice în Noul Testament ºi, fãrã sã invoc
credinþei, este consemnat doar în Noul Evangheliile apocrife, multã vreme ignorate
Testament de 4 ori. Sã mai amintim la acest din raþiuni dogmatice, sã fac menþiunea cã o
capitol ºi „vistierie” – 2/4, „vamã” ºi „va- asemenea cercetare s-ar impune ºi în ceea ce
meº” – de 15 ori în Noul Testament ºi „sim- priveºte textele Sfinþilor Pãrinþi, cu pre-
briaº”, „Slujbaº” – 2/21. Toate aceste enu- cãdere a celor care, se spune, sunt rodul
merãri pot fi încadrate, cum afirmam, într- unor revelaþii, al rugãciunii neîntrerupte ºi,
un context al evoluþiei istorice ºi totuºi afir- nu în ultimul rând, al meditaþiei cucernice.
maþia poate fi ºi ea atacatã. Aducem ca
Poate atunci vom considera cã ºi economia
argument câþiva termeni legaþi ºi ei de eco-
poate avea propriul sãu cod moral, mult
nomie, mult mai frecvent uzitaþi în Vechiul
mai eficient decât raportarea la plusvaloare
decât în Noul Testament: „Cântãrire” 4/2,
sau profit, ºi cã acestea vor putea fi com-
„împrumut” 7/3, „dobândã” 4/1, „rãscum-
pãrare” 20/19, aceasta în timp ce „schimb de parate cu „credinþa”.
bani” apare în mod egal – 7/7. Note:
Suita cuvintelor, termenilor legaþi de (1) În lucrarea de faþã s-a folosit ediþia
relaþiile economice, este departe de a fi Patriarhiei BOR a Bibliei, traducere Gala
epuizatã. Astfel, gãsim în textul biblic noþi- Galaction, dar ºi ediþia Cornilescu,
uni ca „vânzare” (14/23), „cumpãrare” nedatatã, „Cabala” de Alexandru ªafran,
(8/13), „preþ” ºi „preþuire” (10/16), „platã” 1999, Editura Univers Enciclopedic”, ºi
(6/29), „câºtig” (4/20), „cheltuialã” ca ºi „Zoharul”, traducere Ilie Iliescu, 2000,
„arvunã”(0/2), „rãsplatã” (18/26), , dar ºi Editura Herald, aceasta din urmã pentru
pagubã”(1/4) sau „a înºela” (15/19), toate în a evidenþia modul de interpretare scrip-
contextul relaþiilor economice sau decur- turisticã (a Pentathentului în mod spe-
gând din comparaþia cu acestea. Ce s-ar cial) în conformitate cu tradiþia rabinicã.
putea deduce din aceastã enumerare? Cã în Poate cã un studiu aprofundat asupra
perioada Noului Testament modul de pro-
temei lucrãrii în discuþie se va opri mai
ducþie, criteriile economice evoluaserã într-
mult asupra Thorei, dar ºi în ceea ce
atât încât importanþa lor sã fie determinantã
priveºte cãrþile Proverbelor sau Ecle-
în percepþia omului, a societãþii? Greu de
ziastul (unde se gãsesc numeroase ra-
spus.
Dacã luãm în discuþie perioada în care au portãri ale factorului credinþã cu econo-
fost consemnate în scris Evangheliile ºi, mai mia).
ales, dacã purcedem la o analizã a contextu- (2) De fapt, cred cã marginea aparenþei este
lui în care apar termenii respectivi, s-ar esenþa aºa cum Hermes Trismegistus
putea afirma cã, dacã în Vechiul Testament spune cã ce este sus este ºi jos. Avem
preponderent se opera cu „buna credinþã”, de-a face cu o subtilã punere în acord a
în textele fundamentale ale creºtinismului fondului cu forma ºi, în mãsura în care
accentul este pus pe „credinþã”, în accepþi- cele douã se intercondiþioneazã, demon-
unea de „rânduialã religioasã”, a Bisericii. straþia este relativ uºor de fãcut.
Aceasta explicã într-o oarecare mãsurã (3) ªi, mai ales, cum aº putea defini umbra a
explicaþiile din prefaþa semnatã de Napo- ceva ce nu este materie? Totuºi, metafora
leon Pop, care se doreºte ºi ea eliberatã de o vine sã accentueze modul în care percep
dogmaticã strictã. În fond, dintre cele patru „credinþa” ca reflecþie, ca umbrã a spiri-
Evanghelii, doar douã au ca autori apostoli, tului.
74
 Artã ºi
spectacole

Serge FAUCHEREAU
Expressions indigenistes
en amerique latine
et aux Antilles (IV)
Avant de considérer l’œuvre et l’action musée ethnographique de Dresde; Gaudier-
de Guillén un détour est nécessaire pour Brzeska et Henry Moore multiplient les cro-
tenter de débrouiller certaines confusions quis au British Muséum... Aussi voit-on en
autour de ce qu’on appelle très générale- 1912, à propos de la collection de Paul
ment l’«art nègre» Après Gauguin, même Guillaume, Apollinaire protester contre le
en s’en tenant au XX e siècle, il / / n’est pas manque d’intérêt de l’état français pour son
facile de désigner les premières personnes à musée ethnographique du Trocadéro. Peu
prêter attention à la culture de l’Afrique, de après on verra l’Allemand Cari Einstein
l’Océanie, de l’Australie, de la Mélanésie et dans un premier ouvrage sur le sujet, La
autres pays réputés plus ou moins sculpture nègre, se plaindre que “la connais-
sauvages. Des ethnologues probablement, sance de l’art africain est insignifiante et
et là le nom de l’africaniste Léo Frobenius tout à fait imprécise1” - ce qui n’empêche
vient à l’esprit, trop vite peut-être mais son pas d’en faire commerce, entraînant l’exas-
Décaméron noir avait causé une grande sur- pération de Lam, d’autant que continuent à
prise en 1910. Or l’ethnologie est-elle tou- se chanter des rengaines où la culture noire
jours si loin de l’art : les peintres d’Indiens est ridiculisée : en France, par exemple, on
de George Catlin ? les films Nanouk de chante A la cabane bambou (1899), A la
Robert Flaherty ou Les maîtres-fous de Jean Martinique (1912) ou la rengaine “Doudou à
Rouch ? le livre L’Afrique fantôme de Michel moue l’y qu’a pati...2”.
Leiris ? Et combien d’autres dans ses récits En France l’intérêt pour le monde noir ne
romanesques, en revanche, l’homme blanc s’étend au public populaire qu’après la
voit toujours l’autre comme un sauvage, Grande Guerre : tirailleur sénégalais qu’on
bizarre et souvent menaçant dans son com- a envoyé en première ligne, il a cessé d’être
portement. Chez Joseph Conrad le Nègre du le clown ou le cannibale, pour devenir le
Narcisse puis Cœur de ténèbres montrent les brave type “Y a bon Banania”, soldat noir
Noirs sous un jour inquiétant parce qu’au- américain, il a fait connaître les rythmes
cune réelle sympathie ne s’établit avec le nouveaux du jazz et les Cocteau s’en font
visiteur (l’intrus) blanc. Ce dernier sait un élément de succès mondain. Maurice
pourtant s’emparer d’objets appartenant à Sachs qui ne sera pourtant pas le dernier à
ces “sauvages” parce qu’ils lui semblent donner dans cette mode ricane : “On se sou-
curieux et beaux. On sait que fauves et vient qu’avant la guerre, les bohèmes de la
cubistes possédaient des masques et des rue Ravignan, parmi lesquels on comptait
fétiches; on sait que les artistes du groupe Picasso, Gris, Metzinger, Gleizes, Marcous-
Die Brùcke ont fréquenté assidûment le sis, Derain, etc., furent fortement impres-

1 Negerplastik (1915) est repris dans Cari Einstein, Bebuquin, Prosa und Schriften 1906-1929, Gustav
Kiepenheuer Verlag, Leipzig et Weimar, 1989, p. 153. Trad. S. F.
2 A partir de cette chanson Adieu foulards, /adieu madras popularisant l’image du bon Antillais sentimen-
tal et inoffensif, des écrivains comme le Guadeloupéen Guy Tirolien ont plus tard fustigé le doudouisme,
avec la même âpreté ironique que mettra le Haïtien Hervé Télémaque à figurer le nègre Banania dans
plusieurs tableaux.
75
 Serge Fauchereau

sionnés par les masques nègres, de la même Will Marion Cook, le chef Ernest Ansermet
façon (et avec des résultats semblables) que dit son admiration pour le clarinettiste. La
les impressionnistes, et particulièrement nouvelle musique séduit Ravel mais le plus
Van Gogh, furent inspirés par les estampes enthousiaste est Milhaud qui écrit en 1923 :
japonaises. Les marchands d’aujourd’hui “La force du jazz vient de la nouveauté de
remontant de l’effet à la cause se sont sa technique dans tous les domaines. Au
emparés de l’art nègre (spécialement Paul point de vue rythmique, l’étude des possi-
Guillaume) et font monter de façon un peu bilités résultant de l’emploi permanent de la
factice des figurines primitives que syncope permet l’expression de cette
quelques collectionneurs audacieux instal- musique avec les moyens les plus simples et
lent chez eux à la place des Tanagras d’a- sans avoir recours à une orchestration riche
vant-guerre. Le plaisant de l’affaire, c’est et variée5.” C’est dans cet esprit de simplic-
qu’on peut voir ainsi deux dames prenant le ité efficace qu’il fait jouer cette année-là aux
thé et devisant très convenablement en face Ballets suédois, sur un argument de
de l’énorme derrière d’une statue nègre ou Cendrars, avec des décors et costumes de
d’un totem polynésien à phallus rouge3.” Il Léger, La création du monde. Or Léger voulait
y a, par bonheur, des observateurs moins “des divinités africaines qui exprimaient la
superficiels de la culture noire. puissance des ténèbres” et avait imaginé un
Déjà, dans Children’s Corner (1908) dispositif étonnant.
Debussy avait introduit un cake-walk pour “Il aurait voulu utiliser des baudruches,
évoquer Golliwog la poupée noire; mais représentant des fleurs, des arbres, des ani-
après la guerre, avec la multiplication des maux de toutes sortes que l’on aurait gon-
rouleaux de pianola, de partitions et la flés au gaz et qui, au moment de la création,
venue d’orchestres de jazz, l’intérêt va gag- se seraient envolés comme des ballons. Mais
ner les compositeurs les plus curieux. ce projet fut irréalisable car il nécessitait
Francis Poulenc fait jouer en 1917 une dans chaque coin de la scène une installa-
Rhapsodie nègre dont les paroles sont inven- tion compliquée de réserve de gaz et le bruit
tées. Après avoir composé son Histoire du du gonflage aurait couvert la musique.
soldat (1918) Stravinsky est saisi d’un vérita- Léger dut se contenter de s’inspirer des cos-
ble appétit (c’est son mot) pour le jazz : tumes d’animaux dans le style de ceux que
“Sur ma demande, on m’avait envoyé
portent les danseurs africains pendant leurs
toute une pile de cette musique qui m’en-
cérémonies religieuses. La création du Monde
chante par son côté réellement populaire et
m’offrit enfin l’occasion de me servir des
par la fraîcheur et la coupe encore inconnue
de son mètre, langage musical révélant éléments de jazz que j’avais si sérieusement
ostensiblement sa source nègre. Ces impres- étudiés; je composai mon orchestre comme
sions me suggérèrent l’idée de tracer un ceux de Harlem, de dix-sept musiciens
portrait type de cette nouvelle musique de solistes et j’utilisai le style jazz sans réserve,
danse, et de lui donner l’importance d’un le mêlant à un sentiment classique6.”
morceau de concert, comme autrefois les La création du Monde (1923) sera le chef-
contemporains l’avaient fait pour le d’œuvre des Ballets suédois. Cela suscitera
menuet, la valse, la mazurka, etc. Voici ce quelques vocations tentées par le jazz,
qui me fit composer mon Ragtime pour onze comme Johnny spielt auf (Johnny mène le
instruments.4” jeu) d’Ernst Krenek joué à l’opéra de
Lorsque Sidney Bechet effectue en 1919 Leipzig en 1927, mais déjà, avec la vogue de
une tournée européenne avec l’orchestre de la Revue nègre et de Joséphine Baker en 1925

3 Maurice Sachs, Au temps du bœuf sur le toit (1939), Editions de la Nouvelle Revue Critique, Paris, 1948.
4 Igor Stravinsky, Chroniques de ma vie, Denoël-Gonthier, Paris, 1962, p. 87.
5 Darius Milhaud, Notes sur la musique, Flammarion, Paris, 1982, p. 100.
6 Darius Milhaud, Note sans musique, Julliard, Paris, 1949, p. 167.
76
Expressions indigenistes... (IV)

- “ la conquête de Paris par les Nègres, “ iro- de la littérature des races primitives est une
nise César Vallejo - le jazz est entré dans les des connaissances les plus indispensables à
mœurs, dans une version édulcorée. Ce l’histoire de l’esprit humain et l’illustration
n’est déjà plus une nouveauté musicale. la plus sûre à la loi de constance intel-
Dépassant le jazz, le négrisme aura des effets lectuelle entrevue par Remy de
plus durables en littérature. Avec un autre Gourmont9.” Cendrars a encore publié Petits
point de vue que celui des ethnologues, les contes nègres pour les enfants des Blancs
écrivains se penchent sur les mythes et la lit- (1928), Comment les Blancs sont d’anciens
térature orale des peuples de couleur. Jean Noirs (1930) et on le retrouvera parmi les
Paulhan compose une anthologie de textes Noirs du Brésil. Le seul autre écrivain de ces
malgaches, Les Hain-Tenys Merinas (1953). “années folles” à avoir porté autant d’atten-
Cari Einstein déjà nommé transcrit en ) <*- tion au monde noir est Philippe Soupault
allemand des poèmes et légendes mais avec une tout autre approche. Depuis
d’Afrique; à sa suite, Tristan Tzara se son poème “Ragtime” (Nord-Sud, 1918),
penchera sur la poésie et l’art africain et tous les nombreux protagonistes noirs sont
océanien qui lui semblent proposer de des gens que le narrateur est censé avoir
grandes leçons : “Du Noir puisons la vus, rencontrés. Soupault ne compile aucun
lumière. Simple, riche naïveté lumineuse. savoir chez les Noirs mais les traite comme
Les matériaux divers, balances de la des contemporains dont il admire le
forme...7” Entre tous les écrivains, c’est tout dynamisme, la marginalité, la liberté. Tels
de même Biaise Cendrars qui a le mieux sont les héros du Voyage d’Horace Pirouelle
compris l’étendue de cette nouveauté, sans (1925), le Nègre (1927) ou Mily, le trombon-
doute parce qu’il voyait le parti qu’en iste noir du Syncopated Orchestra dans
tiraient dans d’autres domaines ses amis Terpsichore (1928).
Modigliani et Lipchitz, Stravinsky et En se remémorant cette lointaine époque,
Milhaud. On a évoqué La création du monde Soupault résumera d’une phrase la raison
mais bien auparavant il avait publié des de son intérêt pour la culture noire et, plus
“poèmes nègres” de son cru, dès 1914 dans largement, extra-occidentale : “Nous avions
les Soirées de Paris d’Apollinaire. Viendra compris qu’il y avait là une possibilité de
ensuite sa série des “Grands fétiches” où libération qui nous détachait de l’art
des poèmes brefs traduisent des sculptures européen et de l’art gréco-latin.” Et un
vues au British Muséum, avec un minimum demi-siècle plus tard le poète voulait encore
d’apprêt et sans rhétorique : insister sur ceci : “On a oublié qu’il n’y a pas
Une gangue de bois seulement la statuaire, mais aussi une
dur Deux bras d’embryon poésie africaine, une musique africaine, qui
L’homme déchire son ventre sont encore, aujourd’hui, extrêmement
Et adore son membre dressé 8 vivantes, et qui ont une influence consid-
Pour un public plus large, l’ouvrage le érable10.” Depuis tant d’années, il faut bien
plus marquant de Cendrars est sa grosse constater qu’il s’agissait dès l’origine de
Anthologie nègre en 1921 où il affirme dans bien autre chose que d’une mode ou un
une brève préface : “L’étude des langues et goût pour l’exotisme, mais d’un vaste

7 Tristan Tzara, “Note sur l’art nègre” (Sic, 1917), Œuvres complètes, tome 1, Flammarion, Paris, 1975, p. 394.
8 Biaise Cendrars, Du monde entier au cœur du monde, Denoël, Paris, 1987, p. 121.
9 Biaise Cendrars, Anthologie nègre, Buchet-Chastel, Paris, 1979, p. 8.
10 Philippe Soupault en 1975 lors d’une table ronde à Radio France Internationale réunissant Michel
Amengual, Francis Bebey, Max-Pol Fouchet, Roger Garaudy, Jean Laude, Léopold Sédar Senghor,
Amadou Seydou et Philippe Soupault, repris dans Philippe Soupault, Ecrits sur l’art duXXe siècle, Cercle
d’Art, Paris, 1994, p. 389 et 390. On n’oubliera pas ici le travail de Jean Laude sur l’art africain et notam-
ment La peinture française et l’art nègre, Klincksieck, Paris, 1968.
77
 Serge Fauchereau

courant de couleur nouvelle venue de posait plus ou moins artificiellement le

partout et qui n’en a pas fini de métisser dialecte des plantations. Les enfants de l’on-
notre culture occidentale. cle Tom (C’est le titre du premier livre de
En Amérique du Nord et plus spéciale- Richard Wright) auront longtemps à se défi-
ment aux Etats-Unis, ces questions se er de ces deux écueils : se couler dans les
présentent depuis longtemps d’une autre moules de la respectabilité consacrée ou se
manière. Ici point de gauchos ou de canga- grimer pour satisfaire aux clichés des
ceiros suffisamment présents dans le con- Blancs.
scient du pays pour avoir généré plus que Selon Richard Wright, “le premier long
les trappeurs décrits par Jack London ou les traitement littéraire sérieux de la vie des
cow-boys chantés dans des ballades tradi- Noirs aux Etats-Unis,” en dépit du fait que
tionnelles ou peints par Frédéric Gertrude Stein “passait son temps sur un
Remington; mais l’intérêt de ces œuvres est canapé de soie à Paris11, “ est Melanctha que
ailleurs que dans leur couleur locale. Point la romancière américaine a publié en 1909.
d’indigénisme non plus, sauf un pauvre Elle y décrit sans pathos ni pittoresque le
folklore, puisque les populations indiennes destin tragique d’une femme de ‘ couleur.
ont été décimées, dispersées et assimilées La situation ne change vraiment que dans
ou parquées dans des “réserves”. Aucune les années vingt, inaugurée par L’empereur
culture indienne réellement vivante ne sub- Jones (1920) d’Eugène O’Neill qui est blanc
siste en dehors de quelques survivances mais qui a sufaire une pièce qui transcende
entretenues par la fierté ethnique ou sub- hardiment les clichés : dans une île antillaise
ventionnées pour plaire aux touristes. La indéterminée, non encore colonisée, et
situation des Noirs américains est dirigée par un brutal potentat noir, l’action
autrement compliquée. se passe au sein d’une plantation d’anciens
Les esclaves noirs autrefois importés esclaves et quelques trafiquants européens,
d’Afrique formaient une population nom- mais aucune thèse ne vient idéaliser les uns
breuse et grandissante tant dans les villes ou les autres : les Noirs ne sont ni meilleurs
que dans les campagnes. Après la guerre de ni moins frustes que les Blancs; seule leur
Sécession ils étaient devenus, en principe, histoire est différente puisque l’esclavage
des citoyens libres mais en réalité ils les a arrachés à d’autres pays, d’autres cou-
restaient une classe inférieure soumise à la tumes, d’autres dieux, ce qui n’est sans
ségrégation officielle et menacée par des doute pas sans effet sur leur destin long-
organisations plus ou moins occultes du temps après. Des écrivains noirs ont com-
type Ku-klux-klan. Mal considérés par le mencé à publier des œuvres d’un niveau
plus grand nombre, sous-payés, les Noirs international, des romans comme Cane
pouvaient-ils avoir accès à la culture ? (1923) de Jean Toomer ou Retour à Harlem
Pouvaient-ils y contribuer ? En dépit des (1928) de Claude McKay, des poèmes
efforts d’abolitionnistes d’autrefois comme comme ‘ Couleur (1925) de Countee Cullen
John Brown ou H. D. Thoreau, cette situa- et surtout The Weary Blues (1926) de
tion d’infériorité a longtemps duré. Langston Hughes.
Un mouvement d’expression ne s’est Même s’il est connu pour avoir trimé un
développé que très lentement au cours des peu partout à travers le monde, Langston
siècles, depuis l’esclave Phillis Wheatley au Hughes (1902-1967) n’est pas un autodi-
XVIIIe siècle qui imitait Milton et les clas- dacte : né dans le Missouri, élevé à
siques anglais jusqu’à Paul Laurence Lawrence au Kansas, il a passé une
Dunbar à la fin du siècle suivant qui trans- année à l’université de Columbia à New

11 Article de Richard Wright cité dans Selected Writings of Gertrude Stein, The Modem Library, New York,
1962, p. 338. Trad. S. F.
78
Expressions indigenistes... (IV)

York avant d’abandonner volontairement dans la bouche des petits Blancs, le mot nig-
ses études. Hughes est celui qui a crié : “Je ger sur le chantier, dans la bouche des con-
suis un esclave... J’ai ciré les bottes de tremaîtres, le mot nigger sur toute la face de
Washington... J’ai fait le ciment pour le l’Amérique. Comme le mot “Juif dans
Woolworth Building ... On me lynche à l’Allemagne d’Hitler14.”
présent au Texas...” mais “Je suis le frère Langston Hughes n’est pas le très grand
noir... Moi aussi je suis l’Amérique12.” The poète qu’on souhaiterait pour sa cause
Weary Blues dont le premier recueil de mais, avec sa sincérité, il a été le premier
Hughes tient son titre est une composition porte-parole des Noirs qu’ont ait écouté
de jazz en vogue depuis 1915; il évoque la dans son pays et ailleurs. Ses poèmes ont
lassitude mais aussi le dégoût. Ce livre ras- ouvert la voie à une suite d’oeuvres de plus
sure le public blanc parce que le poète y en plus offensives : Un enfant du pays (1940)
exprime surtout sa détresse : de Richard Wright, Homme invisible, pour qui
We cry among the skyscrapers chantes-tu ? (1952) de Ralph Ellison, La
As our ancestors prochaine fois le feu (1963) de James
Cried among the palms in Africa Baldwin... Chaque décennie a sa protesta-
Because we are alone, tion au titre révélateur. Les progrès sont
It is night, lents (la ségrégation dans les écoles n’est
And we’re afraid. abolie officiellement qu’en 1954 et trois ans
Nous pleurons parmi les gratte-ciel / Ainsi plus tard il fallait encore envoyer la troupe
que nos ancêtres / Pleuraient parmi les palmiers en Arkansas pour faire respecter cette loi !)
de l’Afrique / Parce que nous sommes tout seuls, et les tensions montent. Anticipons pour
/ C’est la nuit, /Et nous avons peur.13 rappeler quelques faits : en 1963 a lieu une
Dans ses œuvres suivantes, porté par un grande marche pacifique sur Washington
public noir, encouragé par les alliés qu’il concurremment à des manifestations plus
s’est trouvé en Amérique Latine, notam- belliqueuses comme celles du Black Power;
ment Nicolas Guillén à qui va le lier une il y a des émeutes en 1964 à Harlem, en 1966
durable amitié, Hughes va durcir le ton et se à Watts, en 1967 à Newark, à Detroit...
rapprocher du communisme. Devant l’in- Partisan de la révolte violente, Malcolm X
justice et la ségrégation qui frappe les gens est assassiné, tout comme Martin Luther
de couleur, les niggers, mot qu’il élargira à King, partisan de la résistance pacifique...
tous les opprimés par le racisme, ses accu- D’autres minorités manifestent de surcroît
sations se font plus précises : leur colère ( Chicanos, Portoricains) et des
“Le mot nigger, voyez-vous, résume pour immigrants nouveaux affluent (Mexicains,
nous, gens de couleur, toute l’amertume des Haïtiens, Cubains), ce qui ajoute aux
années d’outrages et de luttes en Amérique, lenteurs administratives et aux rancoeurs
les esclaves fouettés hier, les Noirs lynchés inter-ethniques.
aujourd’hui, les compartiments réservés Mais la musique noire déjà évoquée ? les
aux Noirs, et en ville, l’unique salle de ciné- negro spirituals ? le jazz qui a séduit le
ma portant la pancarte Réservé aux Blancs, monde entier ? Il est bien vrai qu’un Louis
les restaurants où vous ne devez pas Armstrong ou un Duke Ellington ont fait
manger, les emplois que vous ne devez pas plus qu’aucun autre Noir en leur temps
occuper, les associaitions dont vous ne pou- pour imposer une authentique et puissante
vez pas faire partie. Le mot nigger, à l’école, culture noire. La plupart des premiers

12 Langston Hughes, 772e Weary Blues, Alfred A. Knopf, New York, 1931, p. 19 et 109 ou Selected Poems of
Langston Hughes, Random House, New York, 1974, p. 8 et 275. Trad. S. F.
13 Ibid, p. 101. Non repris dans les Selected Poems. Trad. François Dodat.
14 Langston Hughes, The Big Sea : An Autobiography, Alfred A. Knopf, New York, 1940, p. 268. Trad.
François Dodat.
79
 Serge Fauchereau

jazzmen ont dû se former plus ou moins et tout finit par une danse générale, a slow
seuls; en outre, comme l’explique le clar- drag. Or l’opéra n’est pas si innocent
inettiste Buster Bailey, “Quand j’ai débuté, puisque dans la réunion de sorciers
un nègre ne pouvait prétendre (...) faire une masqués on reconnaît sans peine le Ku-
carrière dans la musique symphonique. (...) klux-klan. Quant au nid de guêpes, il prend
Mon seul regret, c’est de n’avoir pas fait de un sens particulier si on se souvient que
la musique classique15.” Seuls les Blancs wasp - guêpe en anglais - est aussi l’abrévia-
peuvent alors disposer d’un orchestre sym- tion de White Anglo-Saxon Protestant, qualifi-
phonique et ce sont eux qui popularisent le catif rarement appliqué en bonne part. Dans
jazz avec la Rhapsody in Blue (1924) de sa simplicité, l’opéra de Scott Joplin vaut
George Gershwin et la Jazz Symphony (1927) bien maintes œuvres du principal composi-
d’Antheil. Même si le jazz est pour eux la teur noir américain des années vingt,
seule possibilité d’exprimer leur talent William Grant Still.
musical, quelques Noirs ont essayé de se Dans la plupart de ses compositions Still
faire entendre autrement; au début du XXe s’inspire de la musique populaire noire -
siècle, le pianiste Scott Joplin (1868-1917) danses, blues, chants religieux ou de travail.
qui s’est fait connaître en composant des La suite symphonique From the Black Belt
ragtimes comme Maple Leaf Rag (1899), a (1926) se veut decriptive, comme de petits
composé un opéra, Treemonisha, qu’il fera tableaux : un galopin ou une jolie
imprimer à ses frais et qu’il ne fera jouer mulâtresse, du chèvrefeuille ou un vieillard
qu’une fois en 1911 dans de mauvaises con- qui se plaint “Mah Bones Is Creakin” (Mes
ditions - et c’est une fois de plus un Blanc, pov os i craque). L’harmonisation de son
Gershwin qui créera le prototype d’opéra Afro-American Symphony (1931), son œuvre
noir avec Porgy and Bess, un quart de siècle la plus populaire, estplus complexe mais
plus tard. L’invention mélodique est cepen- non moins fondamentalement convention-
dant aussi grande chez Joplin que chez nelle, ce qu’on ne saurait lui reprocher
Gershwin, l’orchestration aussi sommaire; puisque cet ancien élève de Varèse a lui-
mais c’est paradoxalement dans sa naïveté même ainsi décrit son projet : “Les har-
et dans ses sous-entendus que l’œuvre de monies utilisées dans la symphonie sont, à
Joplin est plus surprenante. part quelques exceptions, tout à fait clas-
Résumons à grands traits trois actes qui siques. Ce style d’harmonisation était indis-
se déroulent en 1884 dans une plantation pensable pour atteindre à la simplicité et
des Apalaches parmi des paysans noirs. Un pour mettre en relief les qualités qui
soi-disant sorcier qui voulait vendre un tal- aideront l’auditeur à reconnaître qu’il s’agit
isman à une femme naïve est chassé par son de musique noire16.” La nécessité de toucher
mari assisté par l’ouvrier Remus. Leur fille un public particulier a préoccupé beaucoup
adoptive, Treemonisha, est enlevée par de créateurs noirs dans tous les domaines; il
mesure de représailles. Réunie dans la forêt, est caractéristique que Still se soit adressé à
l’assemblée des sorciers condamne Langston Hughes, alors le plus célèbre des
Treemonisha a être jetée dans un nid de poètes noirs, pour composer le livret de
guêpes; mais in extremis Remus déguisé Troubled Island; encore cet opéra entrepris
met les sorciers en fuite. dans les années trente ne sera-t-il montré
Les deux responsables du rapt seraient qu’en 1949. Quoiqu’il en soit la musique
durement châtiés mais Treemonisha d’un Ellington sera toujours infiniment plus
demande leur grâce. La clémence l’emporte riche.

15 Buster Bailey interviewé par Nat Shapiro et Nat Hentoff, Ecoutez-moi ça, Corrêa, Paris, 1956, p. 337.
16 William Grant Still cité par Eileen Southern, Histoire de la musique noire américaine, Buchet-Chastel, Paris,
1976, p. 355.
80