Beatboxing Ul
Beatboxing Ul
Beatboxing Ul
și sunete
muzicale, folosind gura, buzele, limba, vocea și altele. Mai implică și cântatul, imitația vocală a turntablismului (mixări de DJ),
a trompetei, a coardelor, și a altor instrumente muzicale. Beatboxingul este conectat cu cultura hip hop, fiind numit al 5-lea
element în cadrul acestui gen muzical, deși nu este limitat doar la hip-hop. [1][2]
Cuprins
[ascunde]
1Istorie
o 1.1Pre-istorie
o 1.2Origini din Hip hop
o 1.3Beatboxingul modern
o 1.4În România
2Discografie selectată despre beatbox
o 2.1Anii '80
o 2.2Anii '90
o 2.3Anii 2000
3Note
4Referințe
5Vezi și
6Legături externe
2. ^ D. Stowell and M. D. Plumbley, Caracteristicile vocale ale beatboxingului, Technical Report C4DM-TR-08-01,
2008.
3. ^ a b c ProFM iți prezintă un altfel de muzica. Beatbox!. Pro FM. Accesat la 29 noiembrie 2009.
4. ^ Doug E. Fresh | Music Artist | Videos, News, Photos & Ringtones | MTV
5. ^ Garfield, J., Breath Control: The History Of The Human Beat Box la Internet Movie Database, 2002. (A
documentary on the history of the art form, including interviews with Doug E. Fresh, Emanon, Biz Markie, Marie Daulne of Zap
Mama, Kyle Faustino and others.)
6. ^ JET. Johnson Publishing Company, pg.53
7. ^ Coming out of the beatbox. The Jakarta Post. Accesat la 29 noiembrie 2009.
8. ^ Beatbox World Championships. ABC.net. Accesat la 29 noiembrie 2009
9. ^ Beatbox Battle Online World Champion 2009. Daily Contribuitor. Accesat la 29 noiembrie 2009.
10. ^ Primul concert de beatbox. Ziua de Cluj. Accesat la 29 noiembrie 2009.
11. ^ Satmareanul Ervin Herskovics, campion la beatbox. Glasul Satu Mare. Accesat la 29 noiembrie 2009.
Breakdance-ul apare ca un stil cu mult diferit de celelalte stiluri de dans existente, încât, primul lucru pe care oamenii îl întreabă
este ceva de genul: "unde învață toți acești puști să danseze așa?". Pentru mulți, acest stil de dans pare venit de nicăieri. Însă,
înainte de orice, breakdance-ul își are originea - în anul 1969, în James Brown și în hit-ul său, la vremea aceea, "Get on the Good
Foot" iar mai apoi, Afrika Bambaataa - ca întemeietor al unuia dintre primele echipe de breakdance, The Zulu Kings - responsabili
pentru succesul stilului. La vremea când interpreta "Get on the Good Foot", James Brown făcea ceea ce într-un singur cuvânt s-ar
putea intitula Energie. Acest dans aproape acrobatic ajunge foarte popular în rândurile puștanilor din zona New York, în acest timp
"Good Foot" devenind totodată un nou stil de dans, iar tradiția break battle-urilor este în sfârșit stabilită. Dansatorii de break se
adună în locații precum Harlem World, pe 116th Street în Harlem și Battledancewise. "Good Foot"-ul, care în curând își va
schimba denumirea în B-Boy și la scurt timp după asta în Breakdance, era foarte diferit de ceea ce vedem în ziua de azi. Lipseau
multe dintre elementele de tehnică de acum: Headspin, Backspin s. a. Era ceea ce acum numim "old style Breakdance". Constă
în elemente de podea, sau Rock Floor, dar într-un fel era mai complex decât ceea ce vedem astăzi. Pot exista unele mici variații
la Headspin si Backspin, acestea fiind totuși minore, însă "Floor Rock"-ul câteodată implică unele mișcări de picioare extrem de
complicate, fiind realizate totodată foarte rapid.
Printre practicanții breakdance-ului de stil vechi foarte apreciați se numărau și membrii unor bande de stradă din Bronx-ul de sud;
se poate afirma că istoria breakdance pe acele străzi a început cu adevărat. Totul se desfășura la modul: break-battle în loc de
battle cu arme adevărate. Motivele puteau fi: neînțelegeri apărute între membrii grupărilor adverse, câștigarea respectului
adversarilor, încălcarea teritoriului celeilalte bande și altele, cea care câștigă competiția arătând prin asta că este mai puternică
decât cealaltă. În unele situații făceau o înțelegere: partea care pierdea nu se mai apropia de teritoriul adversarului. Din nefericire
însă, nu întotdeauna se evitau conflictele. De cele mai multe ori erau pornite chiar în timpul competițiilor, de către participanții care
pierdeau. Nimănui nu-i place sa piardă.
În ziua de azi, confruntările violente de altădată din Bronx se ghidează după conceptul de "fair-play". În acest sens, s-a ajuns la
crearea echipelor de b-boys, ce exersează și practică împreună. Noi grupări apar tot timpul; unele dintre ele nu se mulțumesc
doar la a repeta elementele deja cunoscute, ci alocă un timp considerabil creării altora noi precum și exercițiilor, scopul final fiind:
o tehnică mai bună, un stil diferit și o rapiditate cât mai mare în execuție.
Breakdance-ul, constând în poppin` , hookin` și b. boyin`, are mulți adepți. La începutul anilor `70 , grupul de phantomima "Shields
& Yarmel" a lansat un nou stil de dans, așa numitul "robot dance", pe străzile din San Francisco. În același timp, un adolescent
face vâlvă: M. Jackson, devenit mai târziu "the king of pop", apare la un show TV împreună cu frații săi, "Jackson 5", și
entuziasmează adolescenții din toată America cu mișcările de robot și celebrul pas "moon walk". Pe stradă, în școli, toată lumea
exersează mișcările cool ale lui king of pop. În `83-`84 apar filmele "Wild style", "Style wars" și "Beat street", breakdance-ul
ajungând astfel să cunoască întreaga lume, chiar si in "Blocul Estic", care era total închis oricărei influențe din vest.
Tinerii încep să practice breakdance`ul în locuri publice, cu urmări din cele mai neplăcute. Abia în momentul în care guvernele
comuniste și-au dat seama că breakdance`ul nu poate fi oprit de granițele politice au început să-l tolereze. Până la urmă, aceste
grupuri de out-sideri au ajuns chiar să trăiască din aceste "Power mouves", dansatorii fiind închiriați de agenții de publicitate și
chiar de diferite agenții care se ocupau de diferite evenimente, ba chiar și de teatre...
Rocksteady Crew : înființată în anii `70 în Bronx, este considerată deschizătoare de drumuri și cea mai importantă trupă din istoria
breakdance-ului... Pentru a-l desemna pe cel mai bun dintre cei mai buni, break-erii se "dueleaza" în dansuri foarte solicitante din
punct de vedere fizic , aceste dueluri numindu-se "battle". Un B.Boy adevărat nu dă înapoi de la nici un battle și acceptă orice
provocare.
În România, graffiti, în sensul modern, occidental, a apărut după 1990, în timpul tranziției țării spre democrație. În primii ani,
graffer-ii români au încercat să își imite omologii occidentali, odată cu pătrunderea subculturii hip-hop în rândul tinerilor. Inițial
restrâns la marile orașe ca București, Cluj sau Timișoara, fenomenul s-a răspândit în toate centrele urbane. Cele mai întâlnite tag-
uri din perioadă sunt: AEUL, MSERO, SIXER, CES,SERCO, SFL CREW, 2dor, BOMS, WEZO etc. Adaptarea s-a accelerat până
în anul 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană. În ultimii ani, fenomenul graffiti din România a depășit stadiul
de imitație și a dobândt trăsături distincte.
Cuprins
[ascunde]
1Politică
2Artiști
3Organizații
4Galerie
5Referințe
În ultimii ani, mișcări sociale de protest au creat propria lor cultură graffiti. cele mai cunoscute sunt ”Basarabia Pământ
Românesc”, creat în urma revirimentului naționalismului în rândul tinerilor, sub forma unei campanii unioniste (În sensul
unirii Republicii Moldova cu România)[4].
O altă campanie amplă de graffiti a apărut în urma mișcării ecologiste ”Salvați Roșia Montană”, în anii 2011-2013. Simbolul
mișcării sau inscripția cu mesajul ei au apărut în toate orașele României [5]. Campania ecologistă a reprezentat și prima instanță de
succes al unei mișcări civice împotriva unei măsuri guvernamentle, iar în urma acestul fapt a luat amploare și fenomenul
graffitiului politic. În ultimii ani, artiștii stradali au încercat să depășească condiționările impuse de tehnica graffiti. Încercări notabile
au fost făcute de MindFK, artist clujean care concepe statuete cu mesaj de critică socială, pe care le amplasează în spațiul public.
În timpul celor trei zile de doliu național decretate în urma incendiului Colectiv, o asemenea statuetă a fost amplasată, într-o
poziție contemplativă, în altarul improvizat în fața locului tragediei [6].
Graffiti în Bucureşti.
Graffiti în Bucureşti.
Graffiti în Timişoara.
Graffiti în Timişoara.