PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA

DEFINIŢIE: -este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de subiect al propoziţiei regente: E uşor a scrie versuri. (subiect) E uşor 1 /(să ) scrii versuri. 2 / (subiectivă) ÎNTREBĂRI: -cine? -ce? TERMENI REGENŢI: -verb personal: Vine 1 / (cine) poate. 2 / -verb impersonal: este, trebuie. Trebuia 1 / (să) meargă. 2 / -verb personal devenit impersonal: a rămâne, a ajunge, a păsa, a plăcea, a veni etc. Ajunge 1 / (cât) ai alergat. 2 / Rămâne 1 / (cine) vrea. 2 / 1 / (că) s-a întâmplat aşa. 2 / -verbe reflexive şi impersonale: se cuvine, se cade, se întâmplă, se zice, se aude, se spune, se pare, se poate, se vede etc. Se zice 1 / (că) plouă. 2 / Se cuvine 1 / (să) fim civilizaţi. 2 / -verb impersonal cu pronume în dativ: a-i fi dat, a-i fi sortit, a-i fi hotărât, a-i fi scris, a-i părea, a-i rămâne, a-i da prin gând, a-i trece prin minte, a-i plăcea, a-i veni etc. I-a fost dat 1 / (să) ajungă acolo. 2 / Mi-a convenit 1 / (ce) s-a propus la şedinţă. 2 / -adverb sau locuţiune adverbială predicativă: desigur, fireşte, probabil, poate, negreşit, pesemne, cu siguranţă, cu certitudine, fără îndoială, de bună seamă etc. Desigur 1 / (că) vor veni şi ei. 2 / ELEMENTE DE RELAŢIE: a. pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce -(Cine) se scoală de dimineaţă 1 / departe ajunge. 2 / b. adjective pronominale relative: Este susţinut 1 /(care) elev învaţă. 2 / c. pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât: (Oricine) munceşte 1 / are de toate. 2 / d. adjective pronominale nehotărâte: (Orice) om munceşte 1 / are de toate. 2 / e. adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu se ştie 1 / (când) a plecat. 2 / f. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca să, dacă, de: E bine 1 / (că) a venit. 2 / Nu se ştie 1 / (dacă) vine. 2 / g. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: cum că, cum de, decât să: E de mirare 1 / (cum de) a rezistat. 2 / ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de relaţie specifice. TOPICĂ: -antepusă (când răspunde la întrebarea cine?): (Cine)-i harnic 1 /are totul. 2 / -postpusă (când răspunde la întrebarea ce?): E rău 1 / (ce) face. 2 / PUNCTUAŢIE: de obicei nu de desparte de regentă prin virgulă indiferent de locul pe care îl ocupă. Când stă înaintea regentei şi este reluată prin pronume demonstrativ, se desparte întotdeauna prin virgulă : (Cine) aleargă mai repede, 1 / acela e câştigător. 2 /

The emergence and development of the modern, scientific psychology as an independent and autonomous science in terms of its origin and purpose, through its separation from philosophy – in which its content was included in various authors' doctrines about the soul – created the premises for the further development of autonomous alternatives to religion, regarding the explanation, the understanding and the guidance of the human soul not towards communion with God (the absolute deity within every religion) as the absolute Person who can provide the maximum development of the human soul, but towards the harmonization and autonomous development of the human psyche understood as a unique, unitary and isolated entity. Far from criticizing the method of phenomenological research and approach specific to the educational psychology and generally to psychology, we want to highlight that within the ancient religious and philosophical tradition there are specific elements of educational psychology which could provide a more realistic and effective vision upon the process and purpose of education, precisely because these items describe directly the concrete object of education – the human soul – from a different perspective, namely its communion with the divine. We consider that the psychologists' effort to build psychological doctrines and therapies based on fragmentary and incomplete conceptions of the soul in a manner which is autonomous and independent of the original philosophical and religious traditions, is wrong from the start, by giving up a three millennia tradition, through depleting its content, and through the artificial understanding of the subject itself – the soul, and not least, through the lack of an axiology and teleology which is adequate for this object in all its concrete manifestations of life. The modern definition of psychology as "the science which deals with the description and explanation of verifiable psychic phenomena", or "the science which studies all the phenomena which characterize an individual or a collectivity" 1 eliminates the real content of its epistemological approach because it goes directly to the explanation of the psychic phenomena (phaenomenon = shallow thing) i.e. the exterior manifestations of things, without understanding first what the soul is in itself and the fact that, as we shall try to prove, the works of the soul – its phenomena – cannot be quantified and understood independently and separated from the soul itself, since the soul, as part of the man made in the image and likeness of God, is a unique, unitary and holistic single reality, which transmits its structure and its qualities in all its work and phenomena. In light of the modern psychology, which is limited to the study of the verifiable psychic phenomena, any cognitive attempt to build an educational psychology is also suspended for it does not specify and does not clearly define from 1 Dictionary of Psychology (LAROUSSE), Encyclopedic Universe Publishing House, Bucharest, 2000: here we are given a more objective definition of psychology "science which studies the psyche, the regularity of the processes and

Copiii cu cerinţe educative speciale care prezintă un deficit de intelect manifestă întotdeauna o întârziere la nivelul însuşirii limbajului şi comunicării normale. De aceea, în cazul lor, terapia logopedică şi cognitivă se impune cu necesitate, alături de alte forme de intervenţie psihopedagogică specializată. Limbajul verbal este o componentă a personalităţii umane, care realizează o parte din funcţia de comunicare. Vorbirea apare în urma unui proces de învăţare, pe baza căruia se structurează întreaga experienţă de viaţă, se dobândesc cunoştinţele necesare dezvoltării. Astfel, se impune cu necesitate implicarea părinţilor, pedagogilor şi a altor persoane din anturajul copilului pentru a fi stimulat să comunice, să vorbească în mod corect. Terapia logopedică este o formă de tratament, se aplică individualizat în raport cu specificul vârstei, personalităţii şi diagnosticului copiilor : deficienţă de intelect, sindrom Down, sindroame neuromotorii, sindrom hiperkinetic cu deficit de atenţie (ADHD), autism, retard general de dezvoltare, etc. În acest tip de terapie se utilizează o gamă largă de procedee şi metode de corectare a deficienţelor de limbaj care constau în exerciţii generale de respiraţie, motricitate, educarea auzului fonematic şi exerciţii specifice pentru tulburarea de limbaj depistată. În terapia logopedică oferită copiilor cu cerinţe educative speciale, pe lângă metodele şi tehnicile terapeutice clasice, exerciţiile de stimulare şi îmbogăţire a vocabularului activ deţin o pondere mai mare faţă de terapia logopedică oferită copiilor cu intelect normal deoarece se urmăreşte compensarea întârzierii apărute în dezvoltarea limbajului (acest decalaj datorează, de obicei, unui cumul de factori: deficienţa de intelect, lipsa de stimulare, deficienţele asociate, slaba implicare a familiei, etc.). Examinarea selective a limbajului se va face prin adresarea de întrebări simple: Cum te cheamă? Câţi ani ai?. Copilul va denumi apoi unele obiecte, părţi ale corpului sau articole de îmbrăcăminte. Se va urmări ca aceste cuvinte să cuprindă în poziţie iniţială, mediană şi finală sunetele care apar mai târziu în evoluţia vorbirii la copii (s, z, r, ş, j, c). La acei copii care vor pronunţa greşit sunetele respective, se va verifica pronunţia tuturor sunetelor (vezi Fişa de evaluare nr. 5 Fişă de pronunţie-carte Psihologia si logopedia in practica scolara, sau Paletar logopedic. În foaia de răspuns se vor nota nu numai sunetele denaturate, ci şi cuvintele în care au fost depistate. Aceste cuvinte vor fi repetate prin denumirea de imagini şi vor fi reproduse după modelul de emitere al logopedului. În caietul de depistare se va nota dacă pronunţia se ameliorează pe baza imitaţiei sau prin citire. În funcţie de nivelul de şcolarizare al copiilor se aplică unele probe simple de examinare a limbajului scris: să scrie după dictare, să copieze o propoziţie sau un text, să citească şi să reproducă cele citite. Acţiunea de depistare se încheie prin consemnarea observaţiilor în caietul de depistări. Se va informa directorul şcolii despre frecvenţa copiilor cu tulburări de limbaj, urmând să se facă planificările pentru examinările suplimentare împreună cu cadrele didactice implicate.

Apariţia şi dezvoltarea, în modernitate, a psihologiei ca ştiinţă independentă şi autonomă în ceea ce priveşte originile şi scopurile ei, prin ruperea ei din filosofie în care conţinutul ei era cuprins în doctrinele despre suflet ale diferiţilor autori, a creat premisele dezvoltărilor ulterioare din sânul acestei noi ştiinţe a alternativelor autonome faţă de religie, privind explicarea, înţelegerea şi conducerea sufletului omenesc nu spre comuniunea cu Dumnezeu (zeitatea absolută din sânul fiecărei religii) ca şi Persoană absolută ce poate oferi dezvoltarea maximă a sufletului omenesc, ci spre armonizarea şi dezvoltarea autonomă a psihicului uman înţeles ca entitate unică, unitară şi izolată.

localizate (M.I. Botez, Sen Alexandru, I.Drobota,1971) Forme anatomo-clinice: a. pure, tulburari izolate ale realizarii performantelor motorii orale sau scrise precum si ale utilizarii mesajelor orale sau scrise cum sunt: surditatea verbala pura (in absenta unei tulburari de auz, bolnavul nu intelege limbajul vorbit, nu poate repeta cuvintele si scrie dupa dictare, putand insa vorbi, citi si scrie in mod spontan ) determinate de leziuni in prima circumvolutiune temporala, in vecinatatea circumvolutiunilor Heschl de ambele parti sau numai de partea stanga; a. motorie pura (imposibilitatea de exprimare voluntara, de repetare a cuvintelor, de citire cu voce tare, pastrandu-se limbajul interior, posibilitatea scrisului spontan si dupa dictare, a copierii si intelegerii limbajului oral si scris) determinata de leziuni inca imprecis localizate; agrafia pura (v.) si alexia pura (v.) . A. expresiva, ansamblu de tulburari predominant expresive, in planul pronuntarii sau al scrierii semnelor verbale, determinate de leziuni in portiunea exterioara a ariei Broca (a 3-a circumvolutie frontala a emisferului verbal dominant) si intr-unele zone adiacente. A. senzoriala sau de receptie, cu tulburari grave in intelegerea limbajului, in vorbirea spontana si repetata, in grafie si lexie, ajungandu-se la o proasta vorbire (parafazie) si chiar la deformarea cuvintelor (jargonofazie), determinate de leziuni in zona Vernicke a emisferului cerebral dominant (portiunea posterioara a primelor doua circumvolutiuni temporale, girusul angular si girusul supramarginal). A. centrala sau de conducere, cuprinzand atat tulburari expresive cat si receptive (tulburari in repetarea cuvintelor, ale scrisului spontan si mai ales dictat, ale lecturii cu voce tare in forma paralexiilor pentru cuvintele dificile, pastrandu-se intelegerea verbala) determinate de leziuni in portiunea posterioara a primei circumvolutii temporale de partea emisferului cerebral dominant. A. transcorticale, motorii (grava afectare a vorbirii spontane) si senzoriale (tulburarea intelegerii limbajului) de scurta durata (in cursul regresiei sau agravarii unui sindrom afazic) si determinate de leziuni in a3-a circumvolutie frontala a emisferului cerebral dominant si respectiv, in prima circumvolutie temporala: ecolalia (v.) . A. de evocare, amnestica (imposibilitatea de a reproduce numele obiectelor, dar cu posibilitatea recunoasterii acestor nume intr-o lista prezentata, fiind determinata de leziuni imprecis localizate sau de procese tumorale) si cea determinata prin termenul de anomie (imposibilitate de reproducere a numelor proprii, precedand a. amnestica si fiind determinata de leziuni in emisferul cerebral dominant); amuzia receptiva (imposibilitatea de recunoastere a melodiilor cunoscute sau de citire a notatiei muzicale) si expresiva (imposibilitatea de a canta o melodie cunoscuta, cu sau fara instrument), determinate de leziuni in prima circumvolutie temporala stanga si, respectiv, in pars triangularis al lobului frontal stang; acalculia (v.). tulburari paroxistice ale vorbirii (vocalizare, baraj verbal), forme deosebite de a. (la copil, la poligloti, la surdomuti, inatentia verbala). Aceste forme de a. pot fi compensate spontan sau supuse unor actiuni de recuperare dirijata.

1. Unele aspecte ale organizării unităţilor de educaţie şi recuperare a deficienţilor / handicapaţilor de intelect.

2. Modalităţi ale organizării activităţilor terapeutic-recuperative şi de pregătire socio-profesională a persoanelor cu deficienţe – handicap de intelect.

3. Diagnoza caracteristicilor diferenţiatoare la şcolarii cu deficienţe / handicap de intelect.

Deficienţa neuromotorie  Deficienţele fizice şi/sau neuromotorii reprezintă categoria tulburărilor care afectează în special componentele motrice ale persoanei, având o serie de consecinţe în planul imaginii de sine şi în modalităţile de relaţionare cu factorii de mediu sau cu alte persoane DEFINIŢIE

Deficienta -pierderea sau alterarea unei structuri sau functii (leziune anatomica, tulburare psihologica rezultand in urma unei maladii, accident in evolutia normala, dar si a unor carente psihoafective ( pierderea parintilor sau neglijenta pedagogica).

Psihologia dezvoltării este o ramură a psihologiei apărută din necesitatea de a înţelege modul cum se constituie caracteristicile, funcţiile, procesele psihice de la cele mai fragede vârste şi evoluţia lor pe tot parcursul existenţei umane, cu progresele ce caracterizează fiecare vârstă.

Tratament intensiv de comportament pentru un copil cu risc crescut de autism Terapia ABA este o abordare ştiinţifică a înţelegerii comportamentului şi a modului în care copilul poate fi afectat de către mediul înconjurător. Este un model de terapie pentru copiii cu autism creat de dr. Ivar Lovaas în anii 70, centrat pe ideea că anumite comportamente ale copiilor apar sau nu în funcţie de mediu. Bazată pe teoriile comportamentale, ABA demonstrează că schimbând anumite condiţii în mediu, comportamentele copiilor se schimbă în consecinţă. Este un sistem de învăţare, un program care îşi propune să modifice comportamentul copilului în mod sistematic şi intensiv. Sistemul are obiective clar formulate, împărţite în sarcini mici, astfel încât evoluţia copilului să poată fi măsurată permanent. Întărirea comportamentului se face cu recompense, întreg sistemul funcţionând pe baza acestor întăritori, fie materiali, fie sociali.

Profesoara care m-a influențat în mod pozitiv este diriginta mea din liceu, profesoara de romană. Ea a încercat să ne cunoască și in afara orelor de curs. Nu știu dacă era, dar părea mândră de elevii care căutau să faca și altceva, de elevii care erau fericiți făcând ce le place chiar dacă notele acestora erau mediocre. În schimb, faptul că un elev muncește, cântă, e sportiv sau orice altceva, nu conta cand venea vorba de teme, teste și alte forme de evaluare. În acele momente toți eram egali, niciun elev nu are parte de tratament special pentru că are și alte preocupari în afară de scoală. Eu eram elevul care cântă, pierde nopțile în procesul său de creație și fură publicului aplauze. Pe bună dreptate, îmi meritam notele, care nu erau niciodată pe măsura așteptărilor doamnei profesoare. În același timp în care ea îmi

• Se punctează orice modalitate de rezolvare corectă a cerinţelor. • Nu se acordă fracţiuni de punct. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. • Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la 10 a punctajului total obținut pentru lucrare.