Purimul și posibilele origini ale absurdului literar

2020

In the history of Romanian literature in Bessarabia Creangă's modelling role is exem¬pli¬fied especially during the turning periods, when the concept of literature is radicalized (years 20-30, 60, 80). Across different searches and wanderings of prose writers, namely, the organicist perspective of the structure of the Bessarabian literary phenomenon elucidates the importance of the Creangă model in overcoming the different complexes, among which, especially, of the narrow-minded Romanian.

Diacronia, 2017

Vita di Pietro este o lucrare alcătuită de grecul Antonio Catiforo în limba italiană, publicată la Veneția, în 1736; o versiune a sa în limba greacă a fost publicată tot la Veneția, un an mai tîrziu, de către Alexandros Kankellarios. Lucrarea conține șase cărți și sintetizează informațiile oferite de surse referitoare la epoca și personalitatea țarului rus. În română, ea a cunoscut mai multe traduceri la jumătatea și în a doua perioadă a secolului al XVIII-lea, în toate cele trei provincii românești. Numărul mare de copii arată interesul de care s-a bucurat această lucrare în epocă. Articolul de față prezintă cîteva particularități ale transferului numelor proprii din limba-sursă în limba-țintă. Am analizat patru tipuri de nume proprii: horonimul Moscovia și etnonimul aferent, horonime occidentale, antroponime rusești, antroponime de alte origini, urmărind felul în care traducătorii se raportează la sursă și diferențele dintre versiuni din acest punct de vedere.

viXra, 2015

Despite the last decades' growing interest in discussing Cicero's philosophical works there is still no consensus among scholars regarding the purposes these works were written for. In this article, by focusing on some fragments from works like the ‚Hortensius‛ and ‚Consolatio‛, I will try to offer new grounds for reading and interpreting Cicero not only as a philosopher of public and political affairs, as he is usually seen by modern scholars, but also as a philosopher of the theoretical life.

USARB, 2016

The structure of the sentence in G. Vieru's poetry is directed towards simplified models, although there are many inversions of the constituent parts of sentences. The sentence is characterized by complexity (the number of compound sentences prevails over the composite ones). The composite sentences, actually, reflect the author's style, peculiarities of reflection, techniques to structure thoughts and ideas. It is worth mentioning that the syntactic complexity of the composite sentence makes the reading of a piece of literature difficult, but G. Vieru arranges the syntactic components very carefully, thus, offering the reader the possibility to penetrate to the essence at a more careful reading.

2000

2021

Acest studiu a fost iniţial susţinut sub titlul "Un trio imposibil: Codul administrativ, capacitatea administrativă (restrânsă) și calitatea procesuală pasivă în contenciosul administrativ", la Conferinţa bienală de la Timișoara (6-7 noiembrie 2020), la Secţiunea Drept public (Contenciosul constituţional și contenciosul administrativ-garanţii juridice ale respectării drepturilor și libertăţilor fundamentale). Concluziile preliminare susţinute acolo au fost însă parţial modificate ulterior, prin reinterpretarea unor surse doctrinare găsite și prelucrate între timp de d-ra Andreea-Carla LOGHIN, a cărei contribuţie la această formă finală a studiului este, astfel, una substanţială (n. Ov.P.).

2020

Rezumat: O problemă importantă a dreptului urbanismului cu care s-a confruntat în ultimii ani jurisprudenţa noastră, a fost aceea de a stabili natura juridică a documentaţiilor de urbanism (planul urbanistic general-PUG, planul urbanistic zonal-PUZ și planul urbanistic de detaliu-PUD). Sunt ele acte normative sau dimpotrivă, au un caracter individual? Importanţa practică a chestiunii este vizibilă din două puncte de vedere: pe de o parte, potrivit regulilor contenciosului administrativ, actele normative pot fi atacate oricând în justiţie, fără o limită în timp, în vreme ce pentru actele individuale este instituit un termen de prescripţie de șase luni. Pe de altă parte, doar în cazul actelor individuale este obligatorie chemarea în judecată, alături de organul emitent, și a beneficiarului actului, sub sancţiunea respingerii cererii ca inadmisibilă. În prezentul studiu am ajuns la concluzia că cele trei tipuri distincte de documentaţii de urbanism au, în mod necesar, una și aceeași natură juridică: sunt acte administrative normative. Am pornit analiza acestei situaţii de la criteriul de distincţie dintre cele două categorii fundamentale de acte administrative: este vorba despre un criteriu calitativ-determinabilitatea destinatarilor actului, iar nu despre

2019

Atât etica autonomiei, cât si etica autenticităţii pot fi sintetizate prin aceeasi exigenţă metaforică de a deveni propriul tău stăpân. Aceasta nu este doar o simplă coincidenţă. Conceptul de autonomie si conceptul de autenticitate sunt con­cepte morale care poartă amprenta atomismului social, accentuând rezistenţa individului uman faţă de presiuni totaliza­toare si holiste. Ca atare, cele două concepte sunt caracterizate de aceleasi opoziţii dintre „interior” si „exterior”, dintre auto- si hetero- , dintre „propriu” si „străin”. Cu toate acestea, o analiză atentă va dezvălui o serie de distincţii concep­tuale dintre etica autnomiei si etica autenticităţii, distincţii ce vor face vizibilă tensiunea dintre un ideal iluminist al autoguvernării si un ideal romantic (sau, intr-un sens mai larg, contra-iluminist) al autoapartenenţei. Primul subliniază importanţa raţiunii in crearea unei comunităţi a individizilor ce se autolegislează moral, in timp ce al doilea subliniază importanţa emoţ...

Eugen Dorcescu, NIRVANA. CEA MAI FRUMOASĂ POEZIE, Editura Eurostampa, Timișoara, 2015., 2015

Volum antologic, ne-varietur, al poeziei publicate de Eugen Dorcescu între 1972 și 2015. Selecție, biobibliografie, ediție critică și eseu hermeneutic de Mirela-Ioana Borchin.

Altarul Reîntregirii, 2019

Esse versus Habere-The Duality of Human Will 1. Man's existence for "to be" or for "to have", depends on how he understands his meaning in the world. This study aims to offer the reader an orthodox view on these two terms, in the hope that it touches the existential substance of contemporary man. When man "stole" deification, possession (of having) became an existential archetype in his physical structure. The serpent bound the soul of the primordial man to a phantasmagoria, a magical deification. The principle of possession expresses man's desire to transform the world into an object of consumption. The fundamental difference between possession and being is that things are worn out by their use, while the being exercised day by day develops to perfection. The need of transcendence, intrinsic to man, has undergone an ontological change that has found naive compensation in the field of technology. Fathers of the desert teaches us to evaluate the world through an unpassionate perception. The evangelical and patristic precepts put in contrast the desire for spiritual growth with a desire possession. This vision of detachment, gives man a sort of discernment that makes him responsible in relation to God, nature and to himself. St. John Chrysostom, recommends the desert as a pedagogical school against passions. The decision of the monks to go to the wilderness was motivated by both the desire to give up the world, possessions and honours, and to fully belong to God. In conclusion, compulsive opening to possessions and objects is mental and not spatial. The contemporary man needs to reflect on what really matters in an ephemeral world.