Ioan Laza, Florin Ardelean (coord.), Jurnalismul și literatura, similitudini și diferențe, București, Editura Tritonic, pp. 394-400), 2019
ABSTRACT: Petre Stoica a fost nu doar un strălucit poet al generației '60 și un dăruit traducător... more ABSTRACT: Petre Stoica a fost nu doar un strălucit poet al generației '60 și un dăruit traducător. Anii de după Revoluție au impus în peisajul mediatic românesc și o conștiință civică manifestată, după 1989, în publicațiile "Fapta" și "Dreptatea literară", iar între anii 1994-1996, după ce s-a stabilit la Jimbolia, în paginile "Observatorului de Jimbolia". Dar cercetarea de față avansează ipoteza că, în poeziile sale, Petre Stoica ia în posesie imaginarul teritoriu al unei Românii (mai ales) interbelice asemenea unui reporter. Cu doi ani înainte de a se stinge, în 2009, "bibliografia" lui Petre Stoica a fost încununată de inaugurarea, la Jimbolia, a Muzeului Presei "Sever Bocu", o instituție unicat în România. Dublată de o Fundație româno-germană, parte a casei în care locuia, plină de cărți, medalii, monede, obiecte vechi. În muzeul presei, colecții de ziare, instalații tipografice, cărți de vizită, cărți de presă, obiecte ale unor jurnaliști. Un fetișism obsesiv ce trebuie că pornește undeva din copilărie. În ultimul interviu acordat lui Mihaelei Șchiopu și Ion Barbu, Petre Stoica face o mărturisire ce poate părea neașteptată pentru cei care îl identifică mai ales cu poezia : "-Când ai colecţionat primul ziar? • S-a întâmplat cu multe decenii în urmă. Cred că aveam vreo nouă ani. Pe masa noastră găseam 3-4 ziare la care tata era abonat. El nu prea avea timp să citească, citeam eu şi de
Uploads
Papers by Marcel Tolcea
Dar, tot atunci când vorbim despre inițiere, vorbim și despre pragul pe care ucenicul îl trece în clipa în care obține „sporul de salariu” la gradul de calfă sau despre ceremonialul inițierii la gradul de maestru. Ca să nu mai vorbim despre ceea ce, generic, numic „gradele înalte”. Ce înseamnă gradele de perfecțiune (de la 4 la 14), cele capitulare (15-18), filosofice (19-30) și administrative (31-33), ultimele fiind propriu-zis „gradele înalte”.
Dincolo însă de acest ceremonial și de ceea ce noi știm, se află aproape trei secole de așezări simbolice, de adăugiri mai mult sau mai puțin eterogene, de o multitudine de nuanțări, variante, rituri, preluări și adecvări ritualice. Astfel că a aborda „inițierea masonică” este aproape la fel de greu ca și tentativa de a descrie fenomenul polimorf al „inițierii” într-o lume așezată la fruntariile dintre un scepticism religios și o fervoare spiritualistă mai mult sau mai puțin paracreștină.
Iată de ce am ales să abordez inițierea masonică nu dintr-o perspectivă descriptivă, ci dintr-un unghi ce privilegiază ceea ce s-ar putea numi imemorialitatea ei ereditară.
Dar, tot atunci când vorbim despre inițiere, vorbim și despre pragul pe care ucenicul îl trece în clipa în care obține „sporul de salariu” la gradul de calfă sau despre ceremonialul inițierii la gradul de maestru. Ca să nu mai vorbim despre ceea ce, generic, numic „gradele înalte”. Ce înseamnă gradele de perfecțiune (de la 4 la 14), cele capitulare (15-18), filosofice (19-30) și administrative (31-33), ultimele fiind propriu-zis „gradele înalte”.
Dincolo însă de acest ceremonial și de ceea ce noi știm, se află aproape trei secole de așezări simbolice, de adăugiri mai mult sau mai puțin eterogene, de o multitudine de nuanțări, variante, rituri, preluări și adecvări ritualice. Astfel că a aborda „inițierea masonică” este aproape la fel de greu ca și tentativa de a descrie fenomenul polimorf al „inițierii” într-o lume așezată la fruntariile dintre un scepticism religios și o fervoare spiritualistă mai mult sau mai puțin paracreștină.
Iată de ce am ales să abordez inițierea masonică nu dintr-o perspectivă descriptivă, ci dintr-un unghi ce privilegiază ceea ce s-ar putea numi imemorialitatea ei ereditară.
. Ou, peut-être, plus proche de ma démarche, Mircea Eliade et René Guénon
. Finalement, Eliade, l’ésotérique s’est imposé, d’autant que l’alliance de ce nom et de ce qualificatif sonnant à merveille ouvre des horizons.
Cet essai s'attache à restituer le contenu ésotérique qui sous-tend l'oeuvre littéraire de Mircea Eliade (1907 Bucarest - 1986 Chicago).
Il aborde en profondeur l'attraction de la pensée de René Guénon sur l'historien et écrivain roumain. Influence que l'on retrouve aussi chez Jean Paulhan, René Daumal, André Breton, Antonin Artaud...
Il décrypte les diverses faces volontairement camouflées de sa pensée, notamment cette fameuse question quant à son appartenance au mouvement nationaliste antisémite « La Garde de fer », les dérives auxquelles ce dernier l'entraîna durant les années 30 et de déni, ensuite.
ISBN : 978-2-86818-070-4
EAN : 9782868180704