Academia.eduAcademia.edu

Curs Dreptul Afacerilor

Controlul societății comerciale Pe langa organele de deliberare, administrare și conducere, în societățile comerciale exista și anumite persoane desemnate cu controlul gestiunii societăților comerciale. Controlul privind gestiunea societății se face în mod diferit : • La societățile pe acțiuni și cu răspundere limitata, controlul se face de organe specializate reprezentate de cenzorii societății și auditorul financiar. • La societățile nume colectiv și în comandita simpla, controlul se realizeaza de catre asociati 1. Cenzorii societății Potrivit legii controlul gestiunii se desfășoară de cenzorii societatii comerciale și reprezinta organul desemnat atat cu prerogativa supravegherii gestiunii cat și cu verificarea legalitatii situației financiare. Competentele cenzorilor sunt reglementate de legea specială și aceștia sunt obligați sa supravegheze gestiunea societății. Cenzorii sau auditorii interni vor aduce la cunoștința consiliului de administrație , neregulile și încălcările dispozițiilor legale. Mandatul unui cenzor încetează prin expirarea duratei pentru care au fost aleși (3 ani), în caz de deces, împiedicarea fizica sau legală, revocarea din funcție de consiliul de administrație precum și renunțarea la mandat. Răspunderea cenzorilor .Ca și în situația administratorilor, răspunderea cenzorilor poate fi de natura civilă, penală și contravențională. 2. Auditorii financiari Activitatea de audit financiar precum și statutul auditorului sunt reglementate de ordonanța de urgență numărul 75/1999. Auditul financiar reprezinta activitatea de verificare a situatiilor financiare a societății comerciale în cauză. Auditorul financiar este un profesionist (comerciant) ce nu are raportul de munca sau civile cu societatea auditata. Auditorul financiar este desemnat după următoarele reguli : • Act Constitutiv • Poate fi ales de adunarea generala ordinara Consiliul de administrație respectiv directoratul are obligația de a înregistra orice schimbare a auditorilor financiari. Durata auditorului financiar nu este specificata în vreo reglementare ci lăsată la aprecierea asociatilor. Atribuțiile auditorului sunt similare cu ale cenzorilor. Răspunderea auditorului financiar sunt reglementate de legea 31/1990 și este asemănătoare cu răspunderea membrilor consiliului de administrație respectiv a directoratului. Condițiile generale ale modificării actului constitutiv. Legea specială prevede că actul constitutiv poate fi modificat prin hotărâri ale adunării generale ori a consiliului de administrație respectiv a directoratului sau prin hotararea instantei judecatoresti. Modificarea actului constitutiv este o modalitate normala avand în vedere ca totul se desfasoara în mod democratic. Modificarea actului constitutiv prin hotararea judecatoreasca are în vedere activități precum excluderea, retragerea asociatului din societate precum și structura participării la capitalul social al celorlalți asociați. În situația în care actul constitutiv se modifica asociații se pot retrage din societate. Legea specială stabilind regulile în care aceștia o pot face. Principalele cauze de modificare ale societății comerciale

08.11.2020 Controlul societății comerciale  Pe langa organele de deliberare, administrare și conducere, în societățile comerciale exista și anumite persoane desemnate cu controlul gestiunii societăților comerciale.  Controlul privind gestiunea societății se face în mod diferit : La societățile pe acțiuni și cu răspundere limitata, controlul se face de organe specializate reprezentate de cenzorii societății și auditorul financiar. La societățile nume colectiv și în comandita simpla, controlul se realizeaza de catre asociati  Cenzorii societății  Potrivit legii controlul gestiunii se desfășoară de cenzorii societatii comerciale și reprezinta organul desemnat atat cu prerogativa supravegherii gestiunii cat și cu verificarea legalitatii situației financiare. Competentele cenzorilor sunt reglementate de legea specială și aceștia sunt obligați sa supravegheze gestiunea societății. Cenzorii sau auditorii interni vor aduce la cunoștința consiliului de administrație , neregulile și încălcările dispozițiilor legale.  Mandatul unui cenzor încetează prin expirarea duratei pentru care au fost aleși ( 3 ani ), în caz de deces, împiedicarea fizica sau legală, revocarea din funcție de consiliul de administrație precum și renunțarea la mandat. Răspunderea cenzorilor .Ca și în situația administratorilor, răspunderea cenzorilor poate fi de natura civilă, penală și contravențională.  Auditorii financiari  Activitatea de audit financiar precum și statutul auditorului sunt reglementate de ordonanța de urgență numărul 75/1999.  Auditul financiar reprezinta activitatea de verificare a situatiilor financiare a societății comerciale în cauză.  Auditorul financiar este un profesionist ( comerciant ) ce nu are raportul de munca sau civile cu societatea auditata.  Auditorul financiar este desemnat după următoarele reguli :  Act Constitutiv  Poate fi ales de adunarea generala ordinara Consiliul de administrație respectiv directoratul are obligația de a înregistra orice schimbare a auditorilor financiari.  Durata auditorului financiar nu este specificata în vreo reglementare ci lăsată la aprecierea asociatilor.  Atribuțiile auditorului sunt similare cu ale cenzorilor.  Răspunderea auditorului financiar sunt reglementate de legea 31/1990 și este asemănătoare cu răspunderea membrilor consiliului de administrație respectiv a directoratului.  Condițiile generale ale modificării actului constitutiv.  Legea specială prevede că actul constitutiv poate fi modificat prin hotărâri ale adunării generale  ori a consiliului de administrație respectiv a directoratului sau prin hotararea instantei judecatoresti.  Modificarea actului constitutiv este o modalitate normala avand în vedere ca totul se desfasoara în mod democratic.  Modificarea actului constitutiv prin hotararea judecatoreasca are în vedere activități precum excluderea, retragerea asociatului din societate precum și structura participării la capitalul social al celorlalți asociați. În situația în care actul constitutiv se modifica asociații se pot retrage din societate. Legea specială stabilind regulile în care aceștia o pot face.  Principalele cauze de modificare ale societății comerciale  Majorarea capitalului social reprezinta o modalitate privind modificarea a actului constitutiv.  Majorarea capitalului social poate îmbracă cauze diverse, respectiv dificultăți financiare , extinderea obiectului de activitate, extinderea teritorială a societății precum și achiziționarea de instalații, utilaje, tehnologii iar o ultima modalitate o reprezinta divizarea societății.  Reducerea capitalului social; potrivit legii capitalul social poate fi reîntregit sau redus înainte de a se putea face repartizare sau distribuire de profit.  Reducerea capitalului social este prevăzut de lege și se executa prin procedee diferite, în funcție de cauză care impune reducerea capitalului social.  Procedeele folosite pentru reducerea capitalului social sunt următoarele :  Micsorarea numarului de actiuni sau de parti sociale  Reducerea valorii nominale a acțiunilor sau a părților sociale.  Dobândirea propriilor acțiuni urmată de anularea acestora.  Condițiile privind modificarea actului constitutiv se ia în condițiile de cvorum prevăzute de adunarea generala extraordinara cu o majoritate de minim 2 treimi din drepturile de vot deținute de acționari .  Reducerea capitalului social afectează drepturile creditorilor prin diminuarea limitei gajului lor general.  Fuziunea și divizarea societatilor comerciale reprezinta modalitatea prin care o societate se restructureaza, își modifica modul de funcționare adaptandu-se la modalitatea economica existenta.  Operația de fuziune sau divizare duce la apariția unor efecte, iar efectele conduc la apariția altor cauze.  Dizolvarea societăților comerciale  Noțiunea de dizolvare a societăților comerciale . Dizolvarea societăților comerciale reprezinta acele operatiuni care declanseaza un proces ce conduce la lichidarea patrimoniului social.  Dizolvarea societății comerciale poate fi hotarata de adunarea asociaților ori de instanța de judecată.  Pe langa aceste 2 modalități mai exista și modalitatea de dizolvare a societății în condițiile în care termenul de funcționare a societății a expirat.   Dizolvarea societății reprezinta prima faza a procesului de încetare a activității societății.  Dizolvarea unei societăți comerciale se poate face prin hotararea adunării generale avand în vedere faptul ca asociații pot înființa și dizolvă orice societate comercială. De asemenea, dizolvarea societății se poate face printr-o hotarare a tribunalului.  De asemenea, orice asociat poate hotărî sau poate solicita instanței de judecată dizolvarea societății.  Societatea comerciala este supusa dizolvarii și în condițiile aplicarii insolventei.  Căile dizolvării societății comerciale sunt : Dizolvarea de drept a societății, presupune că termenul fixat pentru durata de funcționare a societății a expirat, iar în aceste condiții societatea se dizolvă de drept ( din punct de vedere teoretic )  Dizolvarea societății prin vointa asociatilor; dizolvarea asociatilor se poate face prin vointa asociatilor exprimată în cadrul adunării generale cu respectarea dispozițiilor legii speciale ( art 204 ).  Dizolvarea societății pe cale judecătorească; potrivit legii, tribunalul de pe raza de jurisdictie poate dispune în urma unei hotarari dizolvarea societății în situația în care asociatii nu se înțeleg sau în situația în care ar exista un motiv temeinic.  Lichidarea societăților comerciale  Faza de lichidare a unei societăți comerciale presupune un ansamblu de operațiuni comerciale ce urmăresc finalizarea operațiunilor comerciale în curs la data dizolvării societății, încasarea creanțelor societății, transformarea bunurilor societății în bani, plata datoriilor societății și împărțirea activului net între asociați.  Lichidarea societăților comerciale este o procedura extrajudiciara iar pentru aceasta operatiune pot fi numite persoane specializate numite lichidatori.  Principiile generale ale lichidarii societatilor comerciale  Lichidarea societății comerciale ca și faza subsecventă a dizolvării societății comerciale are la baza respectarea unor principii prevăzute de legea specială. Principiile generale ale lichidării societăților comerciale sunt următoarele : Personalitatea juridica a societății subzista pentru nevoile lichidarii  Lichidarea societății se face în interesul asociatilor  Lichidarea societății este obligatorie nu facultativa  Modificările produse de trecerea la faza de lichidare a societății comerciale.  În situația în care societatea comercială trece în faza de lichidare, acest lucru poate influența și activitatea acesteia. În aceasta situatie administratorii societății sunt inlocuiti cu lichidatorii.  În aceasta faza, directorii și administratorii înlocuiți de lichidator nu mai răspund pentru toate acțiunile întreprinse, totul se face de lichidator cu aprobarea judecătorului sindic.  Lichidatorii sunt persoane specializate care funcționează potrivit ordonantei de urgență 86/2006 privind organizarea activității practicienilor insolventi.  Drepturile asociatilor cuvenite din lichidarea societăților comerciale.  Activul net al societății comerciale aflate în lichidare este destinat plății creditorilor, iar în situația în care pasivul este îndestulat, netul se împarte asociatilor indreptatiti sa primeasca.  În situația în care fondurile obținute sunt insuficiente, lichidatorii se pot îndrepta împotriva asociaților, sau împotriva acelor persoane pe care persoana sau instituția lichidatorului apreciază că se face vinovata de starea societății.  Inchiderea societăților comerciale  Procedura lichidării se încheie în urma operațiunilor de repartizare a activului net între asociați, radierea societății din registrul comerțului precum și luarea măsurilor de conservare a registrelor și a celorlalte documente ale societății. Totodată în aceasta perioada se pune problema tragerii la răspundere a vinovaților pentru acele creanțe ce nu au putut fi rezolvate.  Probele în materia comerciala  În materie comercială, probele care se administrează se referă la acte autentice cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate, prin corespondenta, prin telegrame, cu martori și orice alte probe admise de legea civilă ( interogatoriu, expertize, etc ).  Proba cu inscrisuri trebuie sa imbrace forma autentica iar aceste inscrisuri pot fi și sub semnătură privată acceptata de către părți  Proba cu martori poate fi admisibila în situația în care instanțele de judecată o considera utila, necesara și pertinenta. De precizat faptul ca aceasta probă, nu se admite întotdeauna și nu se poate trece peste un înscris. Raportul de expertiză cerută de parti sau solicitată din oficiu de instanța. De regula, expertiza se poate face de un expert sau de 3 experți și acolo unde nu este învoiala, instanța numește prin tragere la sorți.  Facturile acceptate reprezinta o proba importanta în litigiile comerciale și este definită ca fiind un înscris sub semnătură privată prin care se constata executarea unei operațiuni comerciale. Factura poate fi acceptat express sau tacit.  Corespondenta comerciala, avand în vedere tehnica modernă, anumite acte și contracte comerciale se pot negocia și încheia și prin corespondenta. Doctrina dreptului denumește corespondenta comerciala ca fiind orice fel de înscris în scopul perfectării, modificării sau stingerii unor obligații comerciale.  Probe în litigiile comerciale îl constituie și existența registrelor comerciale ( registru jurnal, registru inventar, registru carte mare )  Contractele speciale prevăzute de dispozițiile codului civil  *Avem obligația și dreptul de a ne prevala ca în situația în care vom da examenul online, vom face un referat despre contractele comerciale prevăzute de codul civil. ( unul dintre contracte ),( ce reprezinta, partile contractului, etc ) - nu mai mult de 10 pagini , sau mai puțin de 4,5 pagini. Cel puțin 3,4 surse bibliografice mentionate.  Titlurile comerciale de credit  Reprezinta o categorie de inscrisuri sau documente care incorporeaza dreptul patrimonial. Trasaturile esentiale reprezinta caracterul formal și autonom al acestora. Din punct de vedere al modului de circulatie titlurile de credit se pot clasifica în : Nominative  La purtator  La ordin