DANIEL BRADEA, Tecuci, file de istorie, vol.2
Gheorghe GheorgheDacă-i adevărat că istoria se scrie, dar se și rescrie, de multe ori cu cerneală de altă culoare, atunci putem admite că și istoria Tecuciului trebuie, din când în când să fie scoasă la soare, la vânt și să-și revizuiască unele erori, preluate ca sigure, dar care trebuiesc corectate și îndreptate. Riscul cel mare în cercetările de istorie, și nu numai de istorie, este ca o eroare inserată undeva, într-un studiu, într-un articol, din neglijență sau dintr-un deficit de documentare, să fie preluată clișeic, ca veridică și să se regăsească și în prestațiile altor istorici, chiar de bună credință și cu o ținută intelectuală demnă de toată lauda. Toate istoriile naționale sunt pline de mitologii, de greșeli, de date incerte care ajung să fie legendarizate și creditate, chiar dacă se substituie documentului și dovezii concrete. Dar o eroare accidentală nu poate supraviețui și după ce apare documentul, dovada reală, menită să pună lucrurile la punct și să restabilească un adevăr pierdut pe parcurs. E nevoie, așadar de o acțiune curativă, de o periodică reevaluare și de reașezare a faptelor istorice în albia lor reală, în funcție de noile cercetări și descoperiri apărute. Aceasta este misiunea asumată de istoricul Daniel Bradea în cel de al doilea volum Tecuci, file de istorie, elaborat după îndelungate cercetări arhivistice și printr-o mai dreaptă corelare a lucrărilor existente. Prea s-au preluat clișeic și prea s-au supralicitat mecanic unele erori din istoria Tecuciului ca să nu reclame un îndreptar și o corectare optimă, evident cu toate dovezile la vedere. Prea ne-am amăgit multă vreme cu iluzia unor mituri comode și prea am refuzat sistematic să le revizuim valoarea de adevăr. Ionel Necula
