Tehnici digitale pentru analiza romanului românesc

Tehnici digitale pentru analiza romanului românesc V l a d P O J O G A , Șt e f a n B AG H I U , Em a n u e l M O D O C , Da i a n a G Â R D A N , A n d re e a CO RO I A N G O L D I Ș Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Litere și Arte; Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Litere Lucian Blaga University of Sibiu, Faculty of Letters and Arts; Babeș-Bolyai University of Cluj-Napoca, Faculty of Letters Personal e-mail: [email protected], [email protected], [email protected], [email protected], [email protected] Digital Tools for the Analysis of the Romanian Novel Drawing from the most recent developments in the field of Digital Humanities, the article showcases some of the most promising methods as well as some of the most useful tools for computational textual analysis. Textometry, stylometry and network analysis (alongside topic modelling or distributional semantics) are nowadays methods that, through the recent developments in digital formalism proposed by Matthew L. Jockers or the researchers from Stanford Literary Lab, are able to reveal literary and cultural patterns at a macroanalytical method. The article will delve into computational stylistics by testing the Stylo package, developed by Maciej Eder, Jan Rybicki and Mike Kestemont, on a sample corpus provided by the ASTRA Data Mining Project, attempting to explore the merits of such methods in the field of Romanian literary studies. Keywords: digital humanities, Romanian literature, 19th century novel, stylometry, textometry, network analysis, macroanalysis Începând cu anii ’90, odată cu dezvoltarea la scară largă a capacităților digitale și cu creșterea gradului de accesibilitate al acestora – după emergența internetului și în directă proporționalitate cu evoluția rapidă a tehnologiei informatice (atât hardware cât și software) –, literatura și studiile literare își extind aria de concentrare, profitând de câteva din modificările fundamentale ale mediului de transmitere și stocare a informației. Astfel, apar noi trăsături ale literaturii per se, precum interacțiunea ca posibilitate concretă de a influența calea pe care o parcurge acțiunea1, concomitent cu creșterea capabilităților studiilor literare atât în privința analizei unui volum mult mai ridicat de texte, cât și în utilizarea unor instrumente digitale de analiză, care facilitează prezentarea unor imagini macro și reprezentări grafice complexe. În spațiul cultural românesc, cu toate că a pătruns cu relativă întârziere, paradigma digital humanities2 (în care se încadrează prezenta cercetare) începe să fie tot mai discutată în ultimii ani3, iar proiecte de cercetare și culturale de tipul INTELLIT sau ASTRA Data Mining cresc tot mai mult profilul public al acesteia. Articolul de față, structurat în trei părți, se concentrează asupra posibilităților digitale de analiză cantitativă, inventariind câteva unelte de prelucrare a datelor textuale și a metadatelor extrase din arhive de mari 9 transilvania 10/2019 dimensiuni, și propune câteva previzualizări aplicative textelor „uitate” sau „necitite”. Acest concept a fost extrem de util în cercetarea cantitativa a literaturii, ale unor astfel de demersuri4. mai ales în studierea plot-urilor narative pentru distant reading („citirea de la distanță”) teoretizată de Franco De la analiză cantitativă la analiză computațională Moretti în 2000 în articolul „Conjectures on World Literature”7. Teoreticianul italian a devenit astfel una Cu toate că își are punctul de pornire în analiza dintre figurile centrale ale cercetărilor cantitative mai cantitativă, cea din urmă noțiune se desparte de cea ales prin pledoaria pentru un tip de analiză a literaturii dintâi în câteva puncte nodale. Însă înainte de a-i care exclude lectura efectivă a cărților și care cere trasa contururile, merită să acoperim conceptul de permanent descoperirea unor metode prin care pot bază, întrucât el se află în continuă dezvoltare chiar și fi „citite” cantități uriașe de literatură prin analiza autonom de analiza computațională. Termenul-cheie anumitor tipare narative. Pentru acest tip de analiză în cazul acestui tip de analiză este „cantitativ”, termen cantitativă sunt extrem de importante conceptele și care se opune celui de „calitativ”. În contemporaneitate, ideile formalismului rus, de la care teoreticienii distant studiile literare cantitative au devenit cvasi-sinonime cu reading se revendică explicit. În Canon/Archive8, un conceptul de distant reading propus de Franco Moretti loc privilegiat este deținut de formalismul cantitativ în 2013, în opoziție cu tradiționalul close reading (quantitative formalism) formulat de Stanford Literary anglo-saxon. În timp ce analiza cantitativă presupune Lab pentru analiza canonului literar și a prestigiului discutarea anumitor date centralizate pentru devoalarea autorilor, a genurilor literare, a relațiilor dintre relațiilor, frecvențelor, contextului etc., fiind utilizată personaje sau a „sonorității” (loudness) stilului literar mai ales pentru instrumentalizarea conceptelor al unui autor. Alături de conceptul de distant reading teoriilor formaliste și structuraliste, analiza calitativă propus de Franco Moretti, unul la fel de important este se poate rezuma adesea la interpretări subiective/ cel de macroanalysis preluat din economie în studiile impresioniste asupra fenomenelor literare. De aceea, literare de către Matthew L. Jockers9, care declară majoritatea studiilor cantitative și a statisticilor literare close reading-ul „nepractic” în contextul big data (al au fost asociate încă de la origini unor științe auxiliare posibilităților digitale de analiză a unei cantități uriașe ale studiului literaturii (bibliologia și bibliografia) și de texte). Din acest punct, diferențele dintre analiza unor științe socio-umane cu o puternică bază statistică în metodologia proprie (economia, sociologia) sau cantitativă și cea computațională încep să devină lingvisticii. În cercetarea literară, analiza cantitativă mult mai clar definite. Cu toate că, așa cum am spus, este importantă în studierea producției literare, în analiza computațională este, în fond, un tip de analiză stabilirea paternității textelor literare, în analiza cantitativă, se poate face analiză cantitativă și fără a genurilor literare, în geografia literară sau în prin apela strict la instrumente de analiză computațională. utilizarea statisticii sociologice și a stilometriei. Odată De altfel, cele mai recente studii cantitative în spațiul cu era digitală, graficele, hărțile sau arborii5 au devenit românesc – mă refer strict la cele elaborate în siajul instrumente fundamentale în analiza cantitativă. Dacă tendințelor World Literature, a se vedea studiile semnate statistica literară este cel mai des legată de studiile de de Ștefan Baghiu10, Daiana Gârdan11 sau Andrei sociologie a literaturii ale lui Robert Escarpit (1966), Terian12 – utilizează instrumente de lucru terțiare analiza cantitativă a depășit statisticile producției și, detaliu important, analogice, în format tipărit. literare, consolidându-și o tot mai puternică poziție în Ne referim la Dicționarul Cronologic al Romanului Românesc și la Dicționarul Cronologic al Romanului interiorul teoriei literare sui generis. Cu toate că majoritatea cercetătorilor plasează Tradus, editate de Academia Română, ambele începuturile analizei cantitative în jurul anului conținând date utile pentru demersuri cantitative, dar 1850, câteva precedente merită menționate. Foarte finalmente limitate atât sub aspect tehnic (inexistența puțin cunoscut în studiile cantitative, pionierul formatului digital al acestor dicționare), cât și din acestei analize în domeniul literaturii este istoricul și punctul de vedere al metadatelor care pot fi coroborate bibliograful francez Charles Louandre (1812-1882), prin intermediul lor. Ceea ce suplimentează, în plan care a deplâns încă din 1842 lipsa unor cercetări a metodologic, analiza computațională, prin diversele tuturor cărților publicate, descriind canonul literar soft-uri elaborate în limbaje de programare precum R ca o „constelație” în care anumite „stele” sunt mai și Python, este o analiză cantitativă care lucrează direct vizibile decât altele și comparând o listă bibliografică cu un corpus literar dat (fie că e vorba de poezie, proză, a unei biblioteci cu un „cimitir” din cauza masei sau publicistică) și care generează date care urmează a fi impresionante de texte necitite rămase în arhive. analizate și interpretate de către cercetători.13 Această perspectivă asupra producției a fost reluată în diferite forme, cel mai celebru fiind conceptul de Great Unread al lui Margaret Cohen6, care descrie totalitatea 10 Instrumente de analiză textuală digitală și de prelucrare a datelor Un instrument de bază pentru analiza textuală computațională este TXM (acronim pentru Textométrie). Elaborat în anii ’80 în Franța, TXM este larg utilizat pentru analize lexicologice elementare: frecvența relativă a cuvintelor într-un corpus dat, lungimea medie a cuvintelor într-o operă, concordanțe și co-ocurențe. Pe lângă aceste analize, instrumentul mai oferă și o varietate de operațiuni pre-programate: progresii, lematizări, prelucrări grafice ale configurației lexicale a unei cărți etc. Chiar dacă TXM poate procesa și texte în format simplu (de tip .txt), cele mai elaborate analize depind de cantitatea (și existența, în primul rând) a metadatelor dintr-un corpus. De pildă, un roman digitalizat în format .txt nu va conține altceva decât suma vocabulelor care îl compun, pe când același text în format .xml poate conține, pentru fiecare cuvânt din conținutul romanului, o serie de metadate (categoria gramaticală din care face parte, paradigme, declinări etc.) folosite pentru analize mult mai nuanțate (de tipul „frecvența adverbelor de mod întrun roman” sau „reprezentarea grafică a câmpului lexical al călătoriei”). Dincolo de asta, TXM poate oferi, prin funcțiile lui cele mai simple, date utile care depășesc cu mult o elementară funcție de căutare dintr-o carte în format electronic. În ceea ce privește uneltele de analiză textuală online, gratuite (al căror avantaj evident este reprezentat de gradul lor ridicat de accesibilitate și relativa ușurință a utilizării), de menționat sunt Textalyser (textalyser. net), cu capacități de procesare reduse – poate analiza un număr maxim de 1000 de cuvinte –, dar cu utilitate imediată în numărarea cu acuratețe a unor cuvinte – a căror dimensiune poate fi selectată în funcție de numărul de caractere –, generând un tabel de ocurențe și procentaje ale cuvintelor în textul dat și Voyant Tools (voyant-tools.org), care produce analize mult mai complexe de text, precum densitatea vocabularului, numărul mediu de cuvinte per propoziție, graficele apariției cuvintelor în funcție de secțiunile textului încărcat, legăturile imediate ale cuvintelor în text (ce se regăsește imediat înaintea sau imediat după un cuvânt) sau corelări ale unor termeni între care există legături directe. Un alt instrument, cel mai ofertant din punct de vedere al potențialului computațional, dar și al multiplelor roluri pe care le poate acoperi, este pachetul Stylo14, elaborat de Maciej Eder (cercetător la Institutul Limbii Poloneze din Cracovia), Jan Rybicki (de la Universitatea Jagielonă din Cracovia) și Mike Kestemont (de la Universitatea Antwerp din Belgia). Stilometria în general și stilistica computațională în particular vizează studiul cantitativ al stilului unei scriituri și este utilizat cu preponderență în studiile de atribuire a autoratului (în cazul cărților semnate sub pseudonim). În ceea ce privește stilometria, o ramură a cercetărilor cantitative care se bazează pe analiza formală a limbajului literar și nonliterar, originile pot fi plasate în 1851, când Augustus de Morgan a intuit că autorul unui text poate fi stabilit după analiza cantitativă a lungimii cuvintelor unui text15. Deși nu s-au concretizat într-o metodă, ideile sale au fost continuate de George Zipf sau de G. Udny Yule. Dincolo de stabilirea autorului unui text, stilometria a fost utilizată și în cercetări ale cronologiei operelor literare, conform ideii că modificarea stilului unui autor poate fi observată prin analiza cantitativă a cuvintelor, după cum au arătat David R. Cox și Leonard Brandwood studiind operele lui Platon. Conform lui David I. Holmes, adevăratul potențial al stilometriei a fost atins la începutul anilor 1960 prin Charles Frederick Mosteller și David Wallace și mai ales odată cu „metoda Morton”, care analizează cantitativ locul cuvintelor în propoziții pentru stabilirea autorului unui text și care au fost utilizate mai ales în analiza textelor atribuite lui William Shakespeare. În prezent, studiile de stilometrie urmează calea trasată de John Borrows, care a utilizat clustere de cuvinte secundare (cele mai puțin importante într-un text, prepoziții și conjuncții) pentru a stabili stilul propriu al unor autori ca Walter Scott, Byron sau Jane Austen. Cele mai utile instrumente astăzi pentru stilometria literară computațională au fost propuse de Matthew L. Jockers (2014). Aspectul computațional al stilometriei contemporane nu face decât să continue această tradiție, dar la un cu totul alt nivel de reprezentare și la un cu totul alt potențial de analiză. La cel mai elementar nivel, pachetul Stylo (realizat în limbajul de programare R) analizează semnătura auctorială a unui corp literar dat prin cuantificarea unor aspecte ce țin de lexic și de frecvența relativă a unor cuvinte dintr-un text. Deoarece este popularizat în studiul identificării mărcilor auctoriale, Stylo lucrează cu colecții mari de texte, de la câteva zeci la câteva sute. Un caz, notoriu în domeniu, de utilizare de succes a analizei stilometrice îl reprezintă descoperirea lui Patrick Juola (în 2013), care a identificat în romanul The Cuckoo’s Calling, semnat de un Robert Galbraith, marca auctorială a lui J.K. Rowling. Unul dintre cele mai utilizate softuri de vizualizare a datelor și metadatelor este Tableau, cu versiunile sale Tableau Desktop (contra cost) și Tableau Public (gratuit, dar cu capacități reduse de salvare a rezultatelor, acestea fiind publicate online, pe platforma proprie). În esență, Tableau preia o serie de date indexate în prealabil într-un document care poate fi de mai multe tipuri, de la foi de calcul Excel și fișiere .txt și PDF până la fișiere cu extensii specifice, spațiale sau statistice, și generează grafice complexe, diagrame GANTT, arbori, combinații duale, cercuri suprapuse, buline proporționale, hărți16 și nu numai. 11 transilvania 10/2019 Oferind control utilizatorului asupra multor detalii ale reprezentării vizuale rezultate, de la dimensiune, culoare, text suprapus și posibilitatea de a procesa și combina mai multe seturi de date complexe, Tableau necesită un grad mai mare de atenție și cunoaștere a softului din partea utilizatorului, însă produce, deseori, rezultate spectaculoase. Un ultim instrument, folosit deseori alături de analiza stilometrică, este Gephi, un soft care poate prelua datele oferite de Stylo și pune la dispoziție o suită extrem de complexă de operațiuni statistice. Gephi este folosit cu preponderență în analiza de rețea și, în general, în reprezentări rețelare ale unor date obținute extern. Departe de fi un model extravagant, de dată recentă, în câmpul umanioarelor, rețeaua și analizele rețelare ale fenomenelor sociale, culturale și literare cunosc, odată cu emergența formalismlui digital, deschideri spectaculoase. Aceste noi posibilități se leagă în special de amploarea recentelor analize, de capacitatea – încă în proces de testare, la nivel global – a noilor instrumente de metabolizare a unor date pe care tradiția comparatistă le-ar fi considerat pe de-o parte irelevante (ocupându-se doar de vârfuri), dar, pe de-altă parte, și cu atât mai important, le-ar fi considerat imposibil de realizat. Suntem, fără îndoială, martori ai unei schimbări de paradigmă în ceea ce privește noțiunea de rețea și demersurile analitice aferente ei: se petrece, în noua vârstă a lecturii (distant reading) o mutație, de la înțelegerea și aplicarea, din punct de vedere metodologic, a rețelei ca metaforă, la instrumentarea ei ca auxiliar grafic, vizual, generator al unei viziuni de tip macro, ce expune cu succes vase comunicante care, de la mai puțină distanță, ar fi imposibil de văzut. Despre câștigurile unui asemenea instrument s-a discutat, cu efervescență, în numeroase proiecte colective, în presă și în volume de autor. Autorii volumului Networks. A very Short Introduction, semnalează poate cel mai școlăresc marele atu al acestei metode: „În timp ce abordările rețelare elimină foarte multe dintre aspectele și caracteristicile individuale ale fenomenelor pe care le tratează, o păstrează poate pe cea mai importantă, anume, rețeaua nu alterează dimensiunea sistemului, i.e. numărul de elemente, modelele de interacțiune, setul specific de relații și conexiuni dintre elemente. O metodă atât de simplificată este suficientă să reprezinte proprietățile unui sistem” . Implementarea generatoarelor digitale de rețele în câmpul studiilor literare naționale combină două tipuri de câștiguri, 1. ele recuperează și fac vizibile sensuri de circulație, importuri, relații intra-naționale și internaționale, modele și moduri de emergență a unor curente și fenomene literare/culturale, facerea și desfacerea unor grupări, măsura capitalului simbolic al altora ș.a. și 2. la nivel individual, inserează un 12 fenomen particular, tratat în general la firul ierbii de către tradiția critică, într-un tablou mai mare, îl pune pe o hartă (geografică, politică, literară), reșapând astfel conglomeratul de verdicte și clișee premergătoare. S-a discutat, mai ales în cazul culturilor periferice – spațiul românesc fiind unul dintre culturile vizate –, despre un așa-zis impact dăunător al noilor metode digitale, în sensul în care acestea, depărtându-se de text, ar conduce la crearea unui deficit de înțelegere a fenomenelor particulare. Or, o conversație despre statutul noului tip de lectură (ne referim, evident, la lectura distantă), care să răspundă, poate, la întrebări legate de statutul paradigmatic al acesteia (o paradigmă științifică o anulează și o înlocuiește întotdeauna pe cea anterioară, este acesta cazul formalismului digital? Și dacă nu, mai putem vorbi despre o nouă paradigmă?), este fără îndoială un pas necesar. Deocamdată, și în economia proiectului de față, aderăm la un punct de vedere mai degrabă complementar, unul pe care îl exprimau și Matthew Jockers și Franco Moretti în primele volume care teoretizau și puneau la lucru în același timp noile metode. Aplicat la analizele rețelare, îl redau în termenii lui Jeffrey Drouin, care scrie în Close and Distant-Reading Modernism: „Metodele digitale și lectura distantă nu au în intenție înlocuirea metodelor tradiționale, ci mai degrabă conducerea spre locurile precise în care ar trebui aplicate, sugerarea răspunsurilor acolo unde datele lor sunt neconcludente (..) Mașinăriile nu înlocuiesc agentul uman în facerea sensului, dar îl ajută să privească mai departe și să sape mai adânc” . Previzualizări aplicative Dintre cele mai spectaculoase rezultate pe care analizele de tip rețea le pot genera cu instrumente specializate (de pildă Gephi, probabil cel mai accesibil și accesat instrument de generare a rețelelor în câmpul studiilor literare, dar nu numai), dar și cele care prezintă cel mai mare interes pentru corpusuri de roman, se numără: atribuirea auctoratului și devoalarea pseudonimului, apropierile și depărtările stilistice dintre un autor și altul, dar și între romane semnate de același autor, particularități de gen (scriitura feminină vs. masculină), toate semnale importante pentru înregistrarea evoluției și a modernizării, mai ales în cazul unei culturi tnere. Înainte de a trece la câteva ilustrări, o scurtă precizare cu privire la aceste reprezentări vizualabstracte de rețea se impune: cu toate că nodurile de rețea își păstrează o anumită centralitate în interiorul „câmpului” stilistic, natura stocastică a instrumentului de analiză statistică face ca poziția „în spațiu” a fiecărui roman să fie supusă hazardului. De câte ori datele sunt încărcate și grupate algoritmic, plasarea în spațiu Fig. 1: O rețea înainte de procesarea datelor prin clustering nu e niciodată identică cu cea anterioară, cu toate că dispunerea centru-periferie rămâne aceeași. În același timp, o anumită doză de precauție se cuvine cerută în cazul interpretării propriu-zise a rețelelor generate prin programul folosit (Gephi)17, întrucât rezultatele pot diferi de la un algoritm de grupare utilizat la altul. Pentru a încerca, pe cât posibil, să reducem aceste riscuri, am utilizat un singur algoritm, ale cărui rezultate au fost supuse constant unor testări multiple, pentru a putea respecta principiul reproductibilității datelor. Cu toate că demersul nostru a presupus o analiză cantitativă incompletă (fiind vorba doar de un eșantion de 23 de romane din totalul de 158, reprezentând 15% din corpusul total), rețelele produse cu ajutorul instrumentelor de analiză computațională utilizate au presupus un efort semnificativ de procesare „subiectivă” a datelor. Ceea ce programul de realizare a rețelelor încarcă, într-o primă etapă, e o masă nediferențiată de noduri și ramuri (vezi Fig. 1). Pentru a putea obține o reprezentare inteligibilă, care să redea informațiile necesare unui demers analitic-interpretativ al datelor, trebuie selectată și reglată o schemă de dispunere (layout), bazată pe algoritmi de grupare (clustering) utilizați în analize statistice în alte domenii. Pentru crearea rețelelor finale, am folosit un algoritm de grupare (numit „Force Atlas”) care tratează nodurile de rețea ca pe niște particule dinamice, care se resping, în timp ce ramurile de rețea, a căror „greutate” (calculată după datele cantitative pe care le pun la dispoziție) determină întreaga dinamică a nodurilor și acționează ca niște corzi elastice, care își apropie nodurile unul de celălalt. Din acest punct de vedere, un nod care angajează un număr mai mare de „conexiuni” cu alte noduri devine, astfel, central, în timp ce un alt nod care e mai puțin conectat la rețea rămâne „expulzat” la margine. Să luăm, așadar, mostră de 23 de romane publicate între anii 1860 și 1900. Selecția, cu toate că e una inegală (8 romane de mistere și de senzație la 15 romane haiducești), a luat în calcul și testarea autorilor care scriau serii întregi de romane (N.D. Popescu și Panait Macri sunt exemplari în acest sens). O analiză stilometrică, realizată prin pachetul Stylo, redă următoarea analiză de cluster: Fig. 2. Analiză stilometrică pe 23 de romane. Cu cât două sau mai multe romane sunt mai apropiate în stil, cu atât mai mult poziția lor în diagramă va fi mai aproape de 0. 13 transilvania 10/2019 Ceea ce face, propriu-zis, analiza stilometrică realizată de Stylo, e să calculeze, utilizând o varietate impresionantă de metode statistice, anumite „afinități” de construcție a enunțurilor pe baza unui criteriu elementar (cele mai frecvente 400 de cuvinte). Așa cum se poate vedea în Fig. 2, autorii cu două sau mai multe romane sunt grupați împreună și împărtășesc „brațe” ale rețelei doar cu autori apropiați stilistic. În câteva cazuri excepționale (romanul Bujor haiducul al lui N.D. Popescu și Tâlharul Fulger al lui Ilie Ighel), apropierile dintre autori sunt atât de mari încât unele romane scrise de același autor se „îndepărtează” stilistic în rețea. În alte cazuri, rezultatele sunt și mai surprinzătoare: potrivit analizei stilometrice, nuvela Roșcan haiducul, semnată MCP (dar având, la final, mențiunea: „Această nuvelă este întocmită după o narațiune germană”), pare cea mai apropiată stilistic de scriitura lui Panait Macri, un cunoscut autor de colportaj literar și al doilea cel mai prolific autor de romane după mai celebrul N.D. Popescu. O reprezentare rețelară mult mai nuanțată a acestor rezultate o poate oferi Gephi, datorită căruia pot fi decelate nu doar apropieri de rang 1 între doi autori, ci și de rang 2 sau 3. În cazul romanului haiducesc românesc, rezultatele sunt frapante prin caracterul lor aproape nediferențiat între multipli autori: Din punct de vedere stilometric, autorii care formează ochiuri de rețea la „periferie” (Simeon Bălănescu, Panait Macri, Radu Ionescu, N.D. Popescu, D. Bolintineanu) sunt cei mai banali stilistic, în vreme ce autori precum Al. Vlahuță și Al. Macedonski apar doar conjunctural în „vecinătatea” acestor autori, relațiile lor stilistice ținând strict de faptul că eșantionul este unul izolat. Ceea ce ne relevă chiar și o incipientă analiză computațională stilometrică este, credem noi, grăitor: departe de a fi opere valoroase estetic, apropierea stilistică dintre autori poate fi dezvoltată ca argument pentru strategiile de publicare a diferiților autori. Cu totul anodini estetic, acești autori au fost considerați printre cei mai populari scriitori ai epocii, în cazul lui N.D. Popescu fiind vorba, după toate datele, de numeroase ediții succesive ale romanelor sale haiducești sau istorice18. Romanele acestor autori nu reprezintă nimic altceva decât un barometru a ceea ce se putea numi, la secolul al XIX-lea, literatură de duzină, iar afinitățile stilistice dintre ei nu pot decât să confirme o asemenea presupoziție. Fig. 3. Reprezentare rețelară a 23 de romane publicate în secolul al XIX-lea. Cu cât este mai accentuată o ramură de rețea, cu atât mai evidentă relația de afinitate stilistică între doi autori. Note: 1. pentru o analiză amănunțită a felului în care schimbarea mediului influențează producția și lectura literaturii și o taxonomie a literaturii digitale narative, vezi Vlad Pojoga, “The Change of Medium and the Medium that Changes: Narrative Literature, Networks, and the Digital”, Transylvanian Review, vol. XXVIII, Supplement 1 (2019): 203-215. 2. una dintre primele discuții in extenso asupra acesteia în România poate fi văzută în Alex Goldiș, „Digital Humanities – o nouă paradigmă teoretică?”, Revista Transilvania, 12 (2014). 14 3. vezi Mihaela Ursa, “Is Romanian Culture Ready for the Digital Turn?”, Metacritic Journal for Comparative Studies and Theory, vol. 1, nr. 1 (2015): 80-97; Ovio Olaru, “What is Digital Humanities and What’s It Doing in Romanian Departments?”, Revista Transilvania, 5-6 (2019): 30-37. 4. Pentru o panoramă a studiilor cantitative în spațiul românesc vezi Mihnea Bâlici, „Studii cantitative recente în spaţiul românesc. Între analiză instituţională și problema traducerilor” în Revista Transilvania, 2 (2019): 11-18. 5. Franco Moretti, Graphs, maps, trees. Abstract models for a Literary History (London, New York: Verso, 2005). 6. Margaret Cohen, The Sentimental Education of the Novel (Princeton: Princeton University Press, 1999). 7. Franco Moretti, „Conjectures on World Literature”, New Left Review, 1 (2000). 8. Franco Moretti, ed., Canon/Archive (New York: n+1 Foundation, 2017). 9. Matthew L. Jockers, Macroanalysis. Digital Methods & Literary History (Chicago: University of Illinois Press, 2013). 10. Ștefan Baghiu, „Translating Novels in Romania: The Age of Socialist Realism. From an Ideological Center to Geographical Margins”, în Studia UBB Philologia, vol. LXI, nr. 1 (2016): 5-18; 11. Daiana Gârdan, „Evoluția romanului erotic din prima jumătate a secolului al XX-lea. Între exercițiu și canonizare”, Revista Transilvania, nr. 7 (2018): 1-7; Daiana Gârdan, “The Great (Female) Unread. Romanian Women Novelists in the First Half of the Twentieth Century: A Quantitative Approach”, Metacritic Journal for Comparative Studies and Theory, vol. 4, nr. 1 (2018): 109-124. 12. Andrei Terian, „Big Numbers: A Quantitative Analysis of the Development of the Novel in Romania”, Transylvanian Review, vol. XXVIII, Supplement 1 (2019): 55-71. 13. Cercetări similare au fost efectuate în Emanuel Modoc, „Traveling Avant-Gardes. The Case of Futurism in Romania”, în The Culture of Translation in Romania / Übersetzungskultur und Literaturübersetzen in Rumänien, ed. Maria Sass, Ștefan Baghiu și Vlad Pojoga (Berlin: Peter Lang, 2018), 45-62; Ștefan Baghiu, „Strong Domination and Subtle Dispersion: A Distant Reading of Novel Translation in Communist Romania (1944–1989)”, în The Culture of Translation in Romania / Übersetzungskultur und Literaturübersetzen in Rumänien, ed. Maria Sass, Ștefan Baghiu și Vlad Pojoga (Berlin: Peter Lang, 2018), 63-84; Vlad Pojoga, „A Survey of Poetry Translations in Romanian Periodicals (1990-2015)”, în The Culture of Translation in Romania / Übersetzungskultur und Literaturübersetzen in Rumänien, ed. Maria Sass, Ștefan Baghiu și Vlad Pojoga (Berlin: Peter Lang, 2018), 99-121; Ovio Olaru, “Translating Nordic Noir Bestsellers. Towards a Comparative View on German and Romanian markets”, în The Culture of Translation in Romania / Übersetzungskultur und Literaturübersetzen in Rumänien, ed. Maria Sass, Ștefan Baghiu și Vlad Pojoga (Berlin: Peter Lang, 2018), 231-241. 14. Vezi Eder, M., Rybicki, J. and Kestemont, M., „Stylometry with R: a package for computational text analysis”, în R Journal, vol. 8, no. 1 (2016): 107-121, https://journal.r-project.org/archive/2016/RJ-2016-007/ index.html. 15. Vezi, pentru un istoric cuprinzător, Anthony Kenny, The Computation of Style. An Introduction to Statistics for Students of Literature and Humanities (Oxford: Pergamon Press, 1982). Vezi și David I. Holmes, „The Evolution of Styolometry in Humanities Scholarship”, în A Companion to Digital Literary Studies, ed. Ray Siemens, Susan Schreibman (Blackwell Publishing: New Jersey, 2013). 16. De exemplu, atât hărțile din Pojoga, „A Survey”, cât și cele dintr-un alt articol al acestui dosar, Ștefan Baghiu, Vlad Pojoga, Teodora Susarenco, Radu Vancu, Emanuel Modoc, „Geografia internă a romanului românesc în secolul al XIX-lea”, Revista Transilvania, 10 (2019): 29-43, au fost generate în Tableau. Vezi recent utilizat softul pentru hărți ale traducerilor romanelor străine în România între 1944-1989 în Ștefan Baghiu, „Translating Hemispheres: Eastern Europe and the Global South Connection through Translationscapes of Poverty” în Comparative Literature Studies, 56.3 (2019): 487-503. 17. Vezi, pentru o expunere mai detaliată a mecanismelor din spatele acestui soft și a riscurilor de utilizare în domeniul studiilor literare, Dennis Tenen, Visual-Quantitative Approaches to the Intellectual History of the Field. A Close Reading, în Futures of Comparative Literature. ACLA State of the Discipline Report, ed. Ursula K. Heise, (London and New York: Routledge, 2017), 258-266. 18. Ioana Drăgan notează că „N.D. Popescu (...) înregistrează 25 de ediții intre 1881 și 1912 pentru cele 42 de titluri”, vezi Ioana Drăgan, Romanul popular în România – literar și paraliterar (Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2006), 122. Bibliography: Bâlici, Mihnea. „Studii cantitative recente în spaţiul românesc. Între analiză instituţională și problema traducerilor”. Revista Transilvania, 2 (2019): 11-18. Baghiu, Ștefan, Vlad Pojoga, Teodora Susarenco, Radu Vancu, Emanuel Modoc. „Geografia internă a romanului românesc în secolul al XIX-lea”. Revista Transilvania, 10 (2019): 29-43 Baghiu, Ștefan. „Translating Hemispheres: Eastern Europe and the Global South Connection through Translationscapes of Poverty”. Comparative Literature Studies, 56.3 (2019): 487-503. Baghiu, Ștefan. “Translating Novels in Romania: The Age of Socialist Realism. From an Ideological Center to Geographical Margins”. În Studia UBB Philologia, vol. LXI, nr. 1, (2016): 5-18. Baghiu, Ștefan. “Strong Domination and Subtle Dispersion: A Distant Reading of Novel Translation in Communist Romania (1944–1989)”. În The Culture of Translation in Romania / Übersetzungskultur und Literaturübersetzen in Rumänien, 63-84, editat de Maria Sass, Ștefan Baghiu și Vlad Pojoga. Berlin: Peter Lang, 2018. Cohen, Margaret. The Sentimental Education of the Novel. Princeton: Princeton University Press, 1999. Drăgan, Ioana. Romanul popular în România – literar și paraliterar. Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2006. Eder, M., Rybicki, J. and Kestemont, M. „Stylometry with R: a package for computational text analysis”. În R Journal, vol. 8, no. 1 (2016): 107-121, https:// journal.r-project.org/archive/2016/RJ-2016-007/ 15 transilvania 10/2019 index.html. Gârdan, Daiana. “The Great (Female) Unread. Romanian Women Novelists in the First Half of the Twentieth Century: A Quantitative Approach”. Metacritic Journal for Comparative Studies and Theory, vol. 4, nr. 1 (2018): 109-124. Gârdan, Daiana. „Evoluția romanului erotic din prima jumătate a secolului al XX-lea. Între exercițiu și canonizare”, Revista Transilvania, nr. 7 (2018): 1-7. Goldiș, Alex. „Digital Humanities – o nouă paradigmă teoretică?”. Revista Transilvania, 12 (2014). Holmes, David I. “The Evolution of Styolometry in Humanities Scholarship”. În A Companion to Digital Literary Studies, editat de Ray Siemens și Susan Schreibman. New Jersey: Blackwell Publishing, 2013. Jockers, Matthew L. Macroanalysis. Digital Methods & Literary History. Chicago: University of Illinois Press, 2013. Kenny, Anthony. The Computation of Style. An Introduction to Statistics for Students of Literature and Humanities. Oxford: Pergamon Press, 1982. Modoc, Emanuel. “Traveling Avant-Gardes. The Case of Futurism in Romania”. În The Culture of Translation in Romania / Übersetzungskultur und Literaturübersetzen in Rumänien, editat de Maria Sass, Ștefan Baghiu și Vlad Pojoga, 45-62. Berlin: Peter Lang, 2018. Moretti, Franco ed. Canon/Archive. New York: n+1 Foundation, 2017). Moretti, Franco. „Conjectures on World Literature”. New Left Review, 1 (2000). Moretti, Franco. Graphs, maps, trees. Abstract models for a Literary History. London, New York: Verso, 2005. Prezentul articol a fost realizat în cadrul proiectului ASTRA Data Mining. Muzeul Digital al Romanului Românesc din Secolul al XIX-lea, organizat de Complexul Național Muzeal ASTRA și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării. 16 Olaru, Ovio. “Translating Nordic Noir Bestsellers. Towards a Comparative View on German and Romanian markets”. În The Culture of Translation in Romania / Übersetzungskultur und Literaturübersetzen in Rumänien, 231-241, editat de Maria Sass, Ștefan Baghiu și Vlad Pojoga. Berlin: Peter Lang, 2018. Olaru, Ovio. “What is Digital Humanities and What’s It Doing in Romanian Departments?”. Revista Transilvania, 5-6 (2019): 30-37. Pojoga, Vlad. “A Survey of Poetry Translations in Romanian Periodicals (1990-2015)”. În The Culture of Translation in Romania / Übersetzungskultur und Literaturübersetzen in Rumänien, 99-121, editat de Maria Sass, Ștefan Baghiu și Vlad Pojoga. Berlin: Peter Lang, 2018. Pojoga, Vlad. “The Change of Medium and the Medium that Changes: Narrative Literature, Networks, and the Digital”. Transylvanian Review, vol. XXVIII, Supplement 1 (2019): 203-215. Tenen, Dennis. “Visual-Quantitative Approaches to the Intellectual History of the Field. A Close Reading”. În Futures of Comparative Literature. ACLA State of the Discipline Report, 258-266, editat de Ursula K. Heise. London and New York: Routledge, 2017. Terian, Andrei. “Big Numbers: A Quantitative Analysis of the Development of the Novel in Romania”. Transylvanian Review, vol. XXVIII, Supplement 1 (2019): 55-71. Ursa, Mihaela. “Is Romanian Culture Ready for the Digital Turn?”. Metacritic Journal for Comparative Studies and Theory, vol. 1, nr. 1 (2015): 80-97.