Sistemul bancar din SUA

Cuprins Introducere............................................................................................................3 I. Prezentare generală a sistemului bancar din SUA.........................................4 II. Indicatori ce exprimă gradul de bancarizare, aferenţi gradului de pătrundere al produselor şi serviciilor bancare.................................................5 III. Indicatori ce exprimă mărimea sistemului bancar şi gradul de intermediere...........................................................................................................7 IV. Gradul de deschidere al sistemului bancar..................................................8 V. Indicatori ce exprimă competiţia şi competitivitatea din sistemul bancar american................................................................................................................10 VI. Indicatori ce exprimă eficienţa şi productivitatea sistemului bancar din SUA........................................................................................................................11 VII. Credite neperformante.................................................................................14 VIII. Supravegherea sistemului bancar american.............................................14 Concluzii................................................................................................................17 Bibliografie............................................................................................................18 Anexe......................................................................................................................19 Introducere Lucrarea de față analizează unul dintre cele mai importante sisteme bancare din economie, un sistem cu o importantă influență mondială ce a cunoscut cele mai surprinzătoare evoluții: sistemul bancar din Statele Unite ale Americii. După cum se stie, sistemul bancar al Statelor Unite este reprezentat de Sistemul Federal de Rezerve, un sistem semi-guvernamental al cărui președinte actual este Ben Bernanke. În cuprinsul acestei lucrări a fost analizat sistemul bancar din mai multe perspective, indicatorii analizați având menirea să evidențieze gradul de bancarizare din SUA, accesul pe piață, mărimea sistemului bancar, precum și calitatea activelor deținute, gradul de productivitate, competitivitate, deschidere etc., precum și evoluția acestuia în ultimii ani. Alegerea facută are ca argument principal faptul că marile crize mondiale au pornit din Satele Unite și au făcut ravagii în toată lumea, iar în contextul crizei actuale putem vorbi de aceeași situație. Ceea ce ne atrage și mai mult interesul este faptul că SUA resușește să se stabilizeze de fiecare dată și să revină pe poziția de lider mondial, în timp ce marile state din Europa, China înca luptă cu redresarea economică ca urmare a crizei actuale. Prezentare generală a sistemului bancar din SUA Băncile din Statele Unite se clasifică în următoarele categorii 1. Banca Centrală - are rolul de a emite bancnote și monede, de a implementa politica monetară, de a autoriza și supraveghea activitatea tuturor băncilor din sistemul bancar național: Federal Reserve System. 2. Băncile Comerciale - care, spre deosebire de băncile de investiții, iși axează oferta, în cea mai mare parte, pe servicii pentru marile organizații (de exemplu: JPMorgan Chase) 3. Bănci de investiții - au atât rolul de a garanta vânzarea acțiunilor și obligațiunilor cât și pe cel de a acorda consultanță în privința fuziunilor (de exemplu: Goldman Sachs ) 4. Bănci specializate în finanțarea comerțului – bănci al caror obiect de activitate constă, in mod tradițional, doar in furnizarea de fonduri de finanțare a comerțului. În prezent, aceste bănci asigură asemenea fonduri și sub alte forme decât creditele clasice (de exemplu: Merchant Bank) 5. Bănci pentru finanțarea studiilor – ai căror clienți au ca scop creditarea pentru acoperirea studiilor personale, sau ale copiilor (de exemplu: Wells Fargo) 6. Bănci de retail – ai căror clienți sunt exclusiv persoanele fizice (de exemplu: Bank of America) Conform statisticilor realizate, top cinci cele mai mari bănci americane din punct de vedere al valorii activelor sunt: J. P. Morgan Chase & Co 2,122,287,068,000 USD Bank of America Corporation 1,621,455,000,000 USD Wells Fargo & Company 1,380,697,455,000 USD Citigroup 1,346,413,607,000 USD U.S. Bank NA 356,590,456,000 USD Indicatori ce exprimă gradul de bancarizare, aferenţi gradului de pătrundere al produselor şi serviciilor bancare Numărul de instituţii bancare. La finele anului 2012, numărul instituţiilor bancare din SUA era egal cu 6.096, trendul înregistrat de acest indicator fiind unul descrescător, de la o valoare de 7. 888 în 2002. Figura 1. Evoluţia numărului de instituţii bancare din SUA Sursa: site Federal Deposit Insurance Corporation Numărul de sucursale. Acest indicator a înregistrat valori crescătoare, în anul 2002 existau 66.934 sucursale, iar în 2012, în sistemul bancar american erau 83.709 sucursale. Numărul de ATM-uri. Numărul total de ATM-uri în funcţionare în anul 2012 era egal cu 2.2 milioane. De asemenea, indicatori relevanţi gradului de pătrundere a produselor şi serviciilor bancare sunt: Media tranzacţiilor per ATM: 900; Suma media retrasă de la ATM: 60$; Creşterea vânzărilor la instalarea ATM-urilor: 20%; Utilizatorii de ATM cheltuie mai mult comparativ cu non-utilizatorii în procent de: 23%; Numărul de ATM-uri/persoană: 3000 ATM la 1 persoană; Timpul necesar pentru instalarea unui ATM: 5 minute; Numărul total de ATM-uri per gospodărie: 284; Din punct de vedere al numărului de ATM al unora dintre cele mai importante bănci din SUA, Bank of America are 18.426, JP Morgan Chase 14.144 iar Wells Fargo 12.353. Analiza acestor indicatori ne indică faptul că sistemul bancar american este foarte dezvoltat şi în continuă creştere (în zece ani, numărul de sucursale a crescut cu aproximatix 20.000 unităţi). De asemenea, numărul de ATM-uri şi numărul persoanelor ce le utilizează sunt factori ce confirmă importanţa activităţii bancare americane. Valoarea depozitelor. Valoarile totale ale depozitelor din SUA sunt caracterizate de un trend ascendent, pe durata analizată (10 ani: 2002-2012), cuantumul acestora s-a dublat. Acest trend este prezent atât în cazul depozitelor naţionale cât şi a celor străine. Figura 2. Valoarea depozitelor din SUA Sursa: site Federal Deposit Insurance Corporation Deţinerea cardurilor de credit. În 2012, numărul cardurilor de credit în folosinţă din America era de 1.5 miliarde. În prezent locuitorii Statelelor Unite deţin un număr total de 1.5 miliarde carduri, care sunt folosite în mod constant. Potrivit ultimelor statistici realizate la finalul anului 2012 de către creditcards.com s-a dovedit că doar 71% dintre locuitorii SUA deţin carduri de credit, în timp ce restul de 29% nu au. Totodată, s-a demonstrat că în medie, o persoană deţine un număr de 3.5 carduri. Indicatori ce exprimă mărimea sistemului bancar şi gradul de intermediere Gradul de intermediere financiară (Active bancare/PIB) Anul PIB Total active Active bancare/PIB (%) 2002 10.980.200.000.000 7.076.911.860.000 64,45 2003 11.512.200.000.000 7.601.544.836.000 66,03 2004 12.277.000.000.000 8.415.614.796.000 68,55 2005 13.095.400.000.000 9.041.339.299.000 69,04 2006 13.857.900.000.000 10.091.958.378.000 72,82 2007 14.480.300.000.000 11.176.043.422.000 77,18 2008 14.720.300.000.000 12.308.896.700.000 83,62 2009 14.417.900.000.000 11.822.727.909.000 82,00 2010 14.958.300.000.000 12.065.489.394.000 80,66 2011 15.533.800.000.000 12.648.936.506.000 81,43 2012 16.244.600.000.000 13.391.116.364.000 82,43 Tabelul 1. Gradul de intermediere financiară Sursa: site Federal Deposit Insurance Corporation, PIB – Baza de date Banca Mondială Gradul de intermediere financiară indică mărimea sistemului bancar în raport cu activitatea din economie. Este de preferat ca acest indicator sa înregistreze valori cât mai ridicate. În perioada analizată, în cadrul sistemului bancar american, gradul de intermediere financiară a cunoscut o evoluţie de aproximativ 20 procente, de la 64,45% în 2002, la 82, 43% în 2012. Observăm faptul că cea mai mare valoare este cea din 2008, 83,62%, urmată de un declin lent pe parcursul următorilor doi ani. Ponderea depozitelor în Produsul Intern Brut Anul PIB Valoarea totală a depozitelor % Depozitelor în PIB 2006 13.857.900.000.000 8.082.229.710.000 58,32 2007 14.480.300.000.000 7.309.870.543.000 50,48 2008 14.720.300.000.000 6.731.411.273.000 45,73 2009 14.417.900.000.000 6.073.133.904.000 42,12 2010 14.958.300.000.000 5.593.174.725.000 37,39 2011 15.533.800.000.000 5.035.052.264.000 32,41 2012 16.244.600.000.000 4.689.846.716.000 28,87 Tabelul 2. Ponderea depozitelor bancare în PIB Sursa: site Federal Deposit Insurance Corporation, PIB – Baza de date Banca Mondială Înaintea izbucnirii crizei economico-financiare, în anul 2006, ponderea depozitelor în PIB era de 58,32%, urmând ca valoarea totală a depozitelor să scadă, economisirea prin intermediul acestui produs bancar a scăzut, fapt ce s-a transmis şi în indicatorul analizat, valoarea acestuia în 2012, fiind cu aproximativ30% mai mică, şi anume, 28,87%. Gradul de deschidere al sistemului bancar Valoarea activelor şi structura acestora Valoarea totală a activelor la nivel bancar centralizat a fost în anul 2012 în valoare de 13.391.116.364 mii dolari, cunoscând o creştere semnificativă până în prezent. Dacă ar fi să comparăm cu valoarea activelor bancare deţinute în anul 2002 spre exemplu (7.076.911.860 mii dolari), putem spune că valoarea acestora s-a dublat. Singura evoluţie negativă a acestora a avut loc în anul 2009, aşa cum se poate vedea şi în Anexe. Totuşi, pe perioada analizată, ritmul este unul ascendent, iar creşterea medie a acestui element bilanţier a fost de 6.69%. Din perspectiva structurii bilantiere a activelor, putem afirma că cea mai mare pondere o deţin creditele totale şi contractele de leasing, care deţin în medie aproximativ 55,6% din totalul activelor. O pondere semnificativă o deţin şi activele curente, reprezentate de numerar şi active cu lichiditate imediata, reprezentând 25% din totalul activelor bancare. În structura activelor pe termen scurt putem spune că numerarul reprezintă, în medie 26% din totalul activelor curente, restul fiind reprezentat de investiţiile pe termen scurt şi celelalte active cu lichiditate imediata. Activele imobilizate deţin o pondere modestă, iar media pe perioada analizată este de 2.97% în cazul activelor necorporale şi 1.13% în cazul celor corporale, valoarea medie a acestora fiind de 119.268.661 mii USD. Valoarea pasivelor şi structura acestora Valoarea pasivelor este, în mod evident, aceeaşi ca şi în cazul activelor, iar evoluţia acestora cunoaşte acelaşi trend. Interesant de urmărit în cazul acestui indicator este evoluţia elementelor acestuia. Astfel, în cazul capitalului deţinut de sistemul bancar, putem spune că acesta reprezintă doar 10% din total pasiv, în timp ce restul de 90% este reprezentat de datorii (fonduri împrumutate, depozite, alte pasive). Depozitele reprezintă în medie 76.32 % din total datorii şi aproximativ 68.5 % din total pasive. Depozitele au cunoscut în perioada analizată o creştere medie de 6.5%, ceea ce au dus şi la creşterea acestor elemente bilantiere. Capitalul propriu al bancilor, cunoaşte de asemenea, o creştere medie de 135.198.882 mii USD. Evoluţia acestor elemente bilanţiere a fost reflectată şi in graficul ataşat mai jos. Figura 3. Total Active/Pasive Sursa: site Federal Deposit Insurance Corporation Indicatori ce exprimă competiţia şi competitivitatea din sistemul bancar american Cota de piaţă pe segmente de activitate. Analiză pe baza a primelor trei bănci americane din punct de vedere a valorii activelor J.P. Morgan Chase & Co – ponderea cea mai mare din cota de piaţă este deţinută de segmentul aferent investiţiilor (43,82%), urmat de cel al serviciilor financiare (19,93%), pe locul trei aflându-se managementul de investiţii (8,28%). Prin prisma câştigurilor din aceste segmente, cea mai mare pondere este deţinută de segmentul serviciilor financiare (46,41%), urmatăde segmentul investiţional 34,29% şi de cel al managementului de investiţii 11,57%. Bank of America Corporation – serviciile imobiliare deţin cea mai mare pondere din cota de piaţă (71,18%), pe locul doi aflându-se serviciile oferite prin intermediul cardurilor (22,47%) iar managementul activelor deţine o pondere de 11,18%. Pe de altă parte, serviciile oferite prin intermediul cardurilor aduc cea mai mare pondere din câştiguri (32,26%), managementul activelor deţinând o pondere de 18,83% iar serviciile global banking & markets deţin o pondere de 17,19% din câştiguri. Citigroup – deţine ponderi importante atât la nivelul serviciilor globale pentru consumatori cât şi pentru clienţii corporatze: 16,20% respectiv 17,99%. Cea mai mare pondere din punct de vedere al câţtigurilor o deţine segmentul aferent consumatorilor: 51,65%, cel corporate având o pondere de 41,17%. Indicatori ce exprimă eficienţa şi productivitatea sistemului bancar din SUA Return on Assets (ROA). Perioada J.P.Morgan Chase & Co. Bank of America Corp Citigroup Wells Fargo & Company Goldman Sachs Bank 2010T4 0,91 0,98 0,55 1,26 -0,21 2011T1 0,90 1 0,77 1,19 1,46 2011T2 0,82 0,83 0,48 1,15 1,6 2011T3 1,05 1 1,31 1,32 1,8 2011T4 0,11 0,97 0,62 1,27 0,9 2012T1 0,82 1,06 0,99 1,34 2,02 2012T2 0,78 1,17 0,84 1,24 0,67 2012T3 0,94 1,01 1,16 1,59 1,28 2012T4 0,87 0,82 0,57 1,51 1,24 2013T1 1,18 1,49 1,15 1,47 1,33 2013T2 1,11 1,21 1,14 1,53 1,49 2013T3 0,24 1,25 1,05 1,56 0,82 Tabelul 3. Valori aferente indicatorului ROA Sursa: http://www.bankregdata.com Indicatorul ROA exprimă profitul net obţinut pe unitatea de active avute la dispoziţie de către bancă. Măsoară modul în care sunt implicate toate activele băncii în profitabilitate, şi reflectă capacitatea managementului de a utiliza resursele financiare şi reale ale băncii pentru a genera profit. Grigore Lupulescu (2011). Gestiunea internă a profitabilităţii băncilor comerciale. Bucureşti : Editura Economică, p.178 Un nivel între 1-2% este considerat optim, în general bancile mari au un nivel al acestui indicator în jur de 1%, iaar cele mici, un nivel mai mare, între 2%-3% Laurenţiu – Mihai Treapăt (2011). Managementul şi asigurarea riscurilor bancare în România. Bucureşti : Editura Economică, p.102. Conform analizei realizate pe perioada 2010 trimestrul I - 2013 trimestrul III, observăm faptul că pentru primele trei bănci, J. P. Morgan Chase & Co., Bank of America Corp şi Citigroup, ROA are un nivel de aproximativ 1%. Pe de altă parte, băncile Wells Fargo & Company şi Goldman Sachs sunt caracterizate de un nivel ROA între 1% şi 2%. Return on Equity (ROE) Perioada J.P.Morgan Chase & Co. Bank of America Corp Citigroup Wells Fargo & Company Goldman Sachs Bank 2010T4 10,5 8,47 4,85 11,19 -1,03 2011T1 10,9 8,44 6,51 10,57 6,89 2011T2 10,28 6,75 4,09 10,15 7,61 2011T3 13,33 8,03 11,32 11,96 9,33 2011T4 8,89 7,78 5,3 11,86 4,92 2012T1 10,29 8,55 8,27 12,65 10,68 2012T2 9,7 9,46 7,14 11,69 3,67 2012T3 11,36 8,12 10,07 14,99 7,5 2012T4 10,46 7,47 4,98 14,39 7,23 2013T1 14,16 12,27 10,17 13,79 7,79 2013T2 13,19 9,82 10,16 14,29 8,76 2013T3 2,84 10,14 9,46 14,75 4,7 Tabelul 4. Valori aferente indicatorului ROE Sursa: http://www.bankregdata.com Rentabilitatea financiară exprimă valoarea acţionariatului, respectiv gradul în care profitul băncii este distribuit sub formă de dividende acţionarilor. Idem 2 Pe perioada analizată, observăm faptul că cele mai mari valori ale indicatorului ROE, între 11% - 15%, sunt înregistrate de către J.P. Morgan Chase şi Wells Fargo, urmate de Bank of America, Citigroup şi Goldman Sachs. Marja netă din dobânzi Perioada J.P.Morgan Chase & Co. Bank of America Corp Citigroup Wells Fargo & Company Goldman Sachs Bank 2010T4 3,22 3,71 3,95 4,4 -1,4 2011T1 3,07 3,89 3,95 4,21 0,4 2011T2 2,94 3,75 3,87 4,21 0,24 2011T3 2,9 3,47 3,92 4,09 0,46 2011T4 2,99 3,51 4,05 4,05 0,52 2012T1 2,9 3,51 3,94 3,98 0,56 2012T2 2,75 3,17 3,69 3,99 0,63 2012T3 2,68 3,19 3,67 3,8 0,53 2012T4 2,61 3,15 3,69 3,66 0,61 2013T1 2,49 3,22 3,67 3,49 0,79 2013T2 2,4 3,33 3,46 3,5 0,8 2013T3 2,39 3,25 3,34 3,45 0,81 Tabelul 5. Valori aferente marjei nete din dobânzi Sursa: http://www.bankregdata.com O valoare mare a acestui indicator, adică un venit net din dobânzi cât mai mare, obţinut la un anumit nivel al activelor, exprimă o activitate profitabilă şi un bun management al activelor şi pasivelor. Idem 1, p. 181 În cazul acestui indicator, cele mai mare valori le-a înregistrat Wells Fargo pe întreaga perioadă, într-o uşoară scădere din trimestrul III 2011 până în trimestrul III 2011. În continuare, Citigroup, Bank of America şi J. P. Morgan Chase sunt caracterizate de valori între 3% şi 4%, Goldman Sachs înregistrând cele mai mici valori, cea mai mare fiind de aproximativ 1%. Pe lângă faptul că o valoare ridicată a indicatorului semnifică o activitate profitabilă, acesta poate conferi şi imaginea practicării unui spread mare de dobândă, între rata dobânzii pentru sursele de finanţare atrase şi cea percepută pentru creditele acordate. Credite neperformante si fuziuni Credite neperformante Ponderea creditelor neperformante în volumul total al creditelor este un indicator ce s-a aflat în atenţia analizelor aferente crizei financiare ce a izbucnit în toamna anului 2008. În contextul dezvoltării rapide a sectorului financiar şi a relaxării condiţiilor de creditare, ponderea creditelor neperformante a înregistrat o creştere abruptă în SUA, de la 3% în 2008, la 5,4% în 2009, evoluţie urmată de un declin până la valoarea de 3,9% în 2012. Figura 3. Evoluţia creditelor neperformante în volumul total al creditelor - România Sursă date: Baza de date - Banca Mondială Fuziuni în sistemul bancar american An 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 Fuziuni 6 2 3 0 0 1 19 114 130 84 39 Tabelul 3. Evoluţia numărului de fuziuni în sistemul bancar din SUA Sursa: site Federal Deposit Insurance Corporation Din punct de vedere al fuziunilor realizate în sistemul bancar american, observăm faptul că există o trecere de la lipsa fuziunilor în anii 2005, 2006 la un număr de 19 în 2009, asistând la o creştere vertiginoasă până la 114 fuziuni în 2008, 130 în 2009. Supravegherea sistemului bancar american Aşa cum marile crize mondiale au pornit din Satele Unite şi au făcut ravagii în toată lumea, şi în cazul crizei actuale putem spune că întreaga economie are de suferit de pe urma crizei de peste ocean. Dacă ar fi să privim situaţia actuală a SUA comparativ cu alte economii (întreaga Europa, China), putem afirma că economia Statelor Unite s-a stabilizat, înregistrand un ritm ascendent, care, cu siguranţă, va accelera în perioada urmatoare Bineînţeles că cei mai importanţi factori în revenirea economică a Statelor Unite au constituit-o politicile monetare şi fiscale adoptate de către banca centrală, Rezerva Federala. Astfel, decizia imediată a sefului FED, Ben Bernanke, a fost de a menţine ratele de referinţă la nivel scazut imediat după apariţia primelor semne ale crizei. Această decizie, a fost iniţial privită cu scepticism de cei mai multi economişti care considerau că „menţinerea unor niveluri ridicate ale stimulilor economici pe o perioadă prea lungă de timp poate duce la exces financiar, volatitlitate economică şi o rată a şomajului chiar mai mare" – Hoenig. Declinul Statelor Unite a avut efect imediat şi asupra investitorilor, ceea ce a dus la retrageri masive din fondurile de investiţii, ca urmare a creşterii neincrederii şi a „scăderii apetitului pentru risc”. La finalul anului 2008, numit şi anul crizei financiare de pe Wall Street, s-a înregistrat recordul absolut al sumelor retrase din fondurile de investiţii, suma totală fiind de 151,4 miliarde USD. Retrageri semnificative au avut loc şi în anul 2010, când nu mai puţin de 32,12 miliarde USD au fost scoase din fondurile de investiţii. Pe termen scurt totuşi, decizia FED părea să nu aibă efectul dorit, întrucat bursele erau în scădere, sistemul bancar părea că se prabuseste, şomajul nu dădea semne să se redreseze. Totuşi, scăderea ratelor de referinţa în 2010, a avut efect ca efect, pomparea banilor în economie, în special asupra pieţei bursiere, băncile şi fondurile de investiţii au cumpărat active, iar pieţele de capital creşteau chiar în perioade când economia nu dădea motive. Efectul a fost intens criticat, întrucat banii băgaţi în economie de către Rezerva Federala păreau să îmbogăţească doar o categorie economică restrânsă, întrucat oamenii de rând se luptau cu şomajul şi producţia în scădere. Pe lângă creşterea lichidităţii din economie, FED-ul şi Trezoreria au salvat mai multe bănci, forţându-le să se restructureze prin teste de stres și noi reglementări. Astfel, dacă la începutul anului 2008 banca centrală a Statelor Unite, a recurs la măsuri extreme de salvare a băncilor şi a companiilor de asigurari (cazul AIG, cea mai mare companie de asigurări americane), deciziile de forţare în vederea restructurării s-au dovedit mult mai eficiente pe termen lung. Primul faliment major pe Wall Street a fost cel al bancii Bear Stearns în martie 2008, iar atunci FED a intervenit garantând cu 30 miliarde de dolari preluarea băncii de către JPMorgan Chase. Şeful FED, Bernake a explicat că întrucat sistemul financiar este extrem de interconectat, falimentul subit al Bear Stearns ar fi putut duce la o "derulare haotică a poziţiilor" ce ar fi afectat şi mai mult încrederea investitorilor, care era deja redusă, economia. Însă criza financiară nu s-a oprit aici, iar în septembrie FED a "naţionalizat" două dintre cele mai mari bănci ipotecare din Statele Unite, Fannie Mae şi Freddie Mac. Salvarea acestora a costat însa Rezerva Federală aproximativ 200 miliarde dolari. Eforturile băncii centrale aveau de a face cu o nouă situaţie de criză întrucât, la începutul lunii septembrie, a 4-a bancă de investiţii din America (Lehman Brothers) işi anunţa falimentul. În această situaţie însă, oficialii Fed şi cei ai Trezoreriei au respins apelul bancii de investiţii, spunând că Wall Street-ul ştia de problemele sale de luni de zile, spre deosebire de colapsul brusc înregistrat de Bear Stearns în martie. Bineînţeles că efectele imediate ale prăbuşirii băncii de investiţii Lehman Brothers au fost: trilioane de dolari evaporate de pe bursă, sute de bănci, fonduri de investiţii şi fonduri de pensii în faliment, mii de companii cu lacătul pe usă, milioane de angajaţi rămaşi fără loc de muncă şi milioane de oameni daţi afară din casele ipotecate, acţiunile FED au fost imediate. În aceeaşi perioadă, American International Group (AIG), fostul lider mondial în asigurări, era în incapacitate de plată şi FED a intervenit salvator "naţionalizând" compania după acordarea unui ajutor financiar de 85 miliarde dolari în schimbul a 80% din acţiuni. O altă bancă de investiţii Merrill Lynch a fost preluată în viteză de către Bank of America pentru suma de 50 miliarde de dolari. Acesta a fost semnalul că epoca băncilor de investiţii pe Wall Street a apus, astfel ultimele două mari bănci de investiţii rămase, Goldman Sachs şi Morgan Stanley, se găseau într-o situaţie fără ieşire. FED-ul şi-a dat acceptul ca Goldman Sachs şi Morgan Stanley să piardă statutul de bănci de investiţii şi să se transforme în holdinguri financiare, pentru a desfăşura activităţi bancare de retail. Acest nou statut le permite celor două bănci să deţină depozite, să aibă acces mult mai facil la finanţare, în special din partea FED-ului, având de asemenea o flexibilitate mult mai mare pentru cumpărarea altor banci de retail. Tot prin această decizie, activitatea celor două bănci avea să fie strict supravegheată, însă acestea işi pierd permisiunea de a se expune la investiţii riscante, care le-au adus profituri imense înainte de începerea crizei, dar care s-au transformat apoi în pierderi uriaşe. Astfel, pe fondul deciziilor FED, de restructurare în sistemul bancar, s-a realizat achiziţionarea de către banca japoneza Mitsubishi UFJ Financial Group Inc a unui pachet de acţiuni Morgan Stanley în valoare de 8,5 miliarde de dolari. Mitsubishi a achiziţionat o participaţie de 20% în cadrul Morgan Stanley, la un preţ de 31,75 dolari/acţiune, valoarea de piaţă a titlurilor Morgan de la sfârşitul lunii august, sumă achitată în numerar. Totodată, în perioada de criză, politica fiscală a jucat şi ea un rol important, cu atât mai mult cu cât deciziile FED, păreau a avea drept ţintă doar anumite categorii economice. Astfel, printr-o serie de măsuri de relaxare fiscală, care vizau reducerea nivelului impozitului, acesta ajunge la valori minime: taxe obligatorii echivalente fiind de doar 25,1% din PIB, faţă de 44,2% în Franţa, a treia cea mai impozitata ţară din OCDE. Cu siguranţă acesta a reprezentat un factor cheie în redresarea economică, întrucât consumatorul american a procedat inteligent. Acesta a folosit banii suplimentari pentru a-şi reduce nivelul datoriei şi pentru a face economii şi astfel, gospodăriile americane şi-au redus nivelul de datorie cu 15 % şi, în circa doi ani, poate ajunge la un nivel sustenabil.  Ca urmare, după patru ani de la căderea Lehman Brothers, economia americană s-a aşezat, iar acum are perspectiva creşterii. Totuşi, este important de evidenţiat faptul că revenirea Americii s-a făcut cu un sacrificiu: creşterea deficitului bugetar şi a datoriei publice.  Concluzii Motivul alegerii pentru analiză a sistemului bancar american a fost mărimea, gradul de dezvoltare şi ‚puterea’ de a se stabiliza după criza economico-financiară. Sistemul bancar american este diversificat, având bănci ce activează pe diferite segmente, cum ar fi bănci comerciale, de investiţii, specializate în finanţarea comerţului, pentru finanţarea studiilor şi de retail, acoperind şi o necesitate la nivel social (băncile pentru finanţarea studiilor). Din perspectiva gradului de bancarizare, sistemul din SUA este caracterizat de un grad ridicat. De asemenea, prin prisma gradului de intermediere, băncile americane au cunoscut o evoluţie de aproximativ 20 procente, de la 64,45% în 2002, la 82, 43% în 2012. Competitivitatea îşi spune cuvântul şi în sistemul bancar american, aceasta fiind acerbă între băncile prezente pe piaţa din SUA şi nu numai, acestea sunt prezente şi au ‚putere’ şi în alte state. Un indicator la fel de important analizat este ponderea creditelor neperformante în volumul total al creditelor. În contextul dezvoltării rapide a sectorului financiar şi a relaxării condiţiilor de creditare, ponderea creditelor neperformante a înregistrat o creştere abruptă în SUA, de la 3% în 2008, la 5,4% în 2009, însă această evoluţie a fost urmată de un declin până la valoarea de 3,9% în 2012. Prin prisma supravegherii sistemului bancar american, măsurile de politică monetară au condus la redresarea economiei, măsuri sau decizii care au demonstrat putere şi capacitate de a salva cele mai importante bănci din sistem. Bibliografie Grigore Lupulescu (2011). Gestiunea internă a profitabilităţii băncilor comerciale. Bucureşti : Editura Economică Laurenţiu – Mihai Treapăt (2011). Managementul şi asigurarea riscurilor bancare în România. Bucureşti : Editura Economică http://www.experian.com/assets/live-credit-smart/images/final-soc-fact-sheet-2012.pdf http://databank.worldbank.org/data/views/reports/tableview.aspx http://research.fdic.gov/bankfind/ http://www.bankregdata.com http://www.statisticbrain.com/financial/ http://csimarket.com http://www.creditcards.com/ ANEXE Anexa 1 Anul Numarul de banci Valoarea depozitelor nationale Valoarea depozitelor straine Valoarea totala a depozitelor 2012 6.096 8.643.962.875 1.370.180.664 10.014.143.539 2011 6.291 7.828.592.089 1.428.230.031 9.256.822.120 2010 6.530 6.964.733.236 1.549.552.079 8.514.285.315 2009 6.840 6.803.347.072 1.529.873.750 8.333.220.822 2008 7.087 6.543.142.906 1.539.086.804 8.082.229.710 2007 7.284 5.807.809.257 1.502.061.286 7.309.870.543 2006 7.401 5.537.807.328 1.193.603.945 6.731.411.273 2005 7.526 5.152.501.954 920.631.950 6.073.133.904 2004 7.631 4.727.282.772 865.891.953 5.593.174.725 2003 7.770 4.293.881.013 741.171.251 5.035.052.264 2002 7.888 4.031.809.463 658.037.253 4.689.846.716 Anexa 2 Anul Venituri nete Venituri totale din dobanzii Cheltuieli totale cu dobanzile Venit net din dobanzi 2012 130.210.320 445.448.821 57.181.943 388.266.878 2011 110.150.782 455.466.488 71.289.834 384.176.654 2010 77.391.030 481.513.538 89.396.221 392.117.317 2009 -11.637.577 482.175.731 120.411.377 361.764.354 2008 15.258.818 530.371.740 210.513.864 319.857.876 2007 97.583.411 611.176.843 307.971.958 303.204.885 2006 128.200.283 547.989.095 263.110.015 284.879.080 2005 113.920.930 433.305.689 165.319.313 267.986.376 2004 103.984.060 346.049.764 97.037.119 249.012.647 2003 102.570.524 335.374.591 95.452.820 239.921.780 2002 89.439.583 357.158.442 120.716.861 236.441.577 Anexa 3 Anul Total active Active curente = A + B A. Total numerar B. Total investitii pe termen scurt 2012 13.391.116.364 4.083.913.323 1.333.763.534 2.750.149.789 2011 12.648.936.506 3.737.159.964 1.195.924.598 2.541.235.366 2010 12.065.489.394 3.274.442.371 922.704.016 2.351.738.355 2009 11.822.727.909 3.176.150.446 976.572.935 2.199.577.511 2008 12.308.896.700 2.788.130.092 1.041.802.864 1.746.327.228 2007 11.176.043.422 2.072.964.358 482.162.433 1.590.801.925 2006 10.091.958.378 2.099.164.456 432.960.082 1.666.204.374 2005 9.041.339.299 1.972.468.257 400.266.590 1.572.201.667 2004 8.415.614.796 1.938.656.405 387.555.301 1.551.101.104 2003 7.601.544.836 1.843.685.787 387.437.399 1.456.248.388 2002 7.076.911.860 1.718.573.272 383.845.820 1.334.727.452 Anexa 4 Anul Total datorii Total Capital Total pasive Total credite 2012 11.888.401.760 1.487.187.702 13.391.116.364 6.895.783.458 2011 11.227.152.151 1.403.648.237 12.648.936.506 6.540.429.978 2010 10.701.313.749 1.337.529.801 12.065.489.394 6.377.022.874 2009 10.514.473.885 1.288.006.127 11.822.727.909 6.281.369.586 2008 11.154.719.328 1.154.177.348 12.308.896.700 6.681.787.808 2007 10.033.175.973 1.142.867.446 11.176.043.422 6.537.229.464 2006 9.062.028.789 1.029.929.549 10.091.958.378 5.912.752.635 2005 8.129.010.046 912.329.229 9.041.339.299 5.313.379.379 2004 7.565.429.973 850.184.822 8.415.614.796 4.832.865.517 2003 6.909.649.664 691.895.162 7.601.544.836 4.351.822.658 2002 6.429.516.483 647.395.374 7.076.911.860 4.079.267.003 Anexa 5 Din total câştiguri Cota piaţă JP Morgan Chase & Co Investiţii 34,29% 43,82% Management de investiţii 11,57% 8,28% Comercial 7,22% 4,67% Servicii Financiare 46,41% 19,93% Capital corporate şi privat 0,51% 0,46% Bank of America Corporation Servicii de card globale 32,26% 22,47% Servicii imobiliare pentru consumatori 13,52% 71,18% Managementul activelor 18,83% 11,18% Global Banking & Markets 17,19% 21,45% Global Commercial Banking 14,48% 9,14% Citigroup Global Consumer 51,65% 16,20% Global Corporate 41,17% 17,99% Sursa: http://csimarket.com/ 23