Ocuparea studențească de la UBB din 2013
1
În martie 2013 a avut loc prima ocupare studențească din Cluj1. Au trecut
11 ani de atunci. Textul acesta și-ar fi avut, mai degrabă, rostul acum un an, la
„întâlnirea de zece ani”, așa cum se face după ce termini liceul sau facultatea, când
te întâlnești cu foștii colegx și vedeți ce ați mai făcut în tot acest răstimp.
De altfel, tot anul 2023 ar fi trebuit să aibă loc diverse aniversări ale evenimentelor
care au avut loc în 2013. N-a fost să fie (în afară de aniversarea a 10 ani de spațiul
a.casă), iar 2024 e un an la fel de bun ca oricare altul pentru aducere aminte. Cu atât
mai mult în contextul recentelor mobilizări globale ale studenților și a ocupării de către
aceștia a spațiilor și/sau a clădirilor universităților acuzate că ar fi partenere cu diferite
companii și instituții care susțin războiul genocidar dus de statul Israel în Palestina.
Dar ce s-a întâmplat în martie 2013?
Vreau să specific de acuma că textul de față nu se dorește a fi un document
exhaustiv al tuturor evenimentelor și faptelor care s-au petrecut înainte, în timpul
sau după ocupare. Pentru a putea scrie un astfel de text, care să cuprindă cât mai
multe fapte, dinamici, viziuni, este nevoie de o muncă colectivă de aducere și readucere aminte. Ce fac eu e mai degrabă o trecere rapidă în revistă a unora dintre
lucrurile pe care le consider importante de amintit.
Preambul
Voi aminti rapid cele trei evenimente care au fost preambul la ocuparea
propriu-zisă.
Pe 21 februarie a avut loc protestul împotriva decernării titlului de Doctor
Honoris Causa al UBB lui Gunther Verheugen. Așa cum era de așteptat,
1. Înainte de asta, în 2011, avusese loc la București o ocupare la Facultatea de Istorie. „10 ani de
la ocuparea Facultății de Istorie din București (24 – 28 noiembrie 2011)”:
https://independentul.com/2021/11/25/10-ani-de-la-ocuparea-facultatii-de-istorie-dinbucuresti-24-28-noiembrie-2011-foto/
2
C. Ganait
acordarea titlului a fost făcută din motive politice mai degrabă decât pentru
merite academice.
Fost comisar european, notoriu pentru lobby-ul pe care l-a făcut pentru
promovarea organismelor modificate genetic, gazelor de șist și industriei extractive non-energetice, Gunther Verheugen a fost și una dintre figurile-cheie din
Comisia Europeană atunci când aveau loc discuțiile cu privire la condițiile aderării României la Uniunea Europeană. După cum știm (și simțim pe propria piele),
multe din acele condiții nu au fost favorabile omului de rând, ci mai degrabă
elitelor politice și marelui capital.
La eveniment a luat parte și prim-ministrul de atunci, Victor Ponta, un susținător ardent al exploatării cu cianuri de la Roșia Montană.2
Să nu ne imaginăm că a fost vorba de o acțiune extraordinar de radicală. Din
contră, s-au scandat doar slogane și au fost afișate bannere în fața clădirii centrale a UBB, în timp ce câteva persoane au intrat în sala festivității și au scandat
și desfășurat mesaje de protest. Forțele de ordine le-au scos mai apoi din sală.
Tactica fusese folosită de ani de zile de către activistx din Campania Salvați Roșia
Montană sau Greenpeace. Deci, nu era neapărat ceva nou…
Dar efectul acestei acțiuni de protest a fost o creștere a nivelului de supraveghere și pază a clădirii centrale a UBB. De asemenea, câteva dintre persoanele
care au participat la protest au fost căutate prin cămine de către diverse autorități
în scopul de a le intimida. Ulterior, la fiecare eveniment care avea loc în clădire,
pe lângă paznici erau prezenți și agenți ai poliției și jandarmi. Intrarea în clădire
se făcea strict pe baza unei legitimații de student, cadru didactic sau personal
auxiliar. Ba chiar au fost și câteva cazuri în care nici cu acestea nu s-a putut intra,
nivelul de frustrare al profesorilor crescând cu fiecare astfel de incident.3
2. Protest împotriva acordării titlului de Doctor Honoris Causa pentru Gunter Verheugen.
https://www.criticatac.ro/protest-impotriva-acordrii-titlului-de-doctor-honoris-causa-pentru-gunter-verheugen/
3. Studentul G, „Câteva idei şi relatări de la ocuparea de la Universitatea Babeş-Bolyai”, 25
aprilie 2013.
https://ro.theanarchistlibrary.org/library/studentul-g-cateva-idei-si-relatari-de-la-ocuparea-de-la-universitatea-babes-bolyai
Ocuparea studențească de la UBB din 2013
3
Cel de-al doilea eveniment a fost reprezentat de protestele doctoranzilor
POSDRU4 care nu mai primiseră bursele de șase luni. Aceștia au fost și printre
ultimii care au mai primit această bursă.
Unii au fost obligaţi să ia un împrumut de la bancă, alţii au apelat la părinţii lor,
care, la rândul lor, au probleme. Iar în tot acest timp, o mână de oameni încasează
mii de euro pe lună pe spatele doctoranzilor (şi nu numai). Managerul de proiect,
persoana care teoretic ar trebui să aibă grijă ca banii să ajungă la doctoranzi, stă
bine mersi în biroul său, primindu-şi banii la timp, având şi o avere impresionantă de patru case, două terenuri şi depozite de mii de euro. Aceste inegalităţi şi
nedreptăţi nu trebuiesc permise să se reproducă!5
Totuși, protestul a avut un ecou pozitiv, bursele fiind plătite în cele din urmă. Asta
nu i-a oprit însă pe doctoranzi să participe la plenarele care au avut loc în timpul
ocupării!
Cel din urmă eveniment a avut loc pe 21 martie 2013, când ar fi trebuit să
aibă loc proiecția filmului documentar Blokada într-una din sălile din clădirea
centrală. Documentarul urmărește ocuparea Facultății de Umanism și Științe
Sociale din Zagreb, din 2009. Această ocupare a fost una din cele 20 de ocupări
din întreaga Croație care pledau în favoarea gratuității învățământului și împotriva transformării acestuia după șablon neoliberal.
Însă această proiecție nu a mai avut loc în cadrul Universității pentru că aceasta
din urmă, prin intermediul pazei și paznicilor de la poartă (și chiar al Poliției de
la un punct încolo), nu a facilitat accesul persoanelor care nu fac parte din UBB
sau, mai mult, doar din facultățile ce își au sediul în corpul central al UBB. În
mod evident, întâmplarea a făcut înconjurul presei locale: ideea că Universitatea,
presupus spațiu al autonomiei și gândirii critice, aruncă în stradă studenți veniți
pentru o dezbatere liberă a oripilat opinia publică. 6
4. Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
5. Despre organizațiile studențești și auto-organizarea studențească: https://centruldecultura.
wordpress.com/2013/03/16/despre-organizatiile-studentesti-si-auto-organizarea-studenteasca/
6. Alexandru Boguș, „Universitatea închisă şi duşmanii ei”. https://www.criticatac.ro/
universitatea-inchis-dumanii-ei/
4
C. Ganait
Evenimentul a avut loc în cele din urmă într-un alt spațiu din centrul orașului,
azi dispărut ca urmare a gentrificării Clujului. Sala a fost arhiplină, iar persoanele
care au participat simțeau frustrarea crescândă. Au existat discuții ulterioare proiectării documentarului.
Această reacție negativă a universității a fost ultimul strop din pahar.
Universitatea este a tuturor!
Revendică-ți Universitatea!
Cluj-Napoca. Astăzi, 26 martie — 2013, la ora 16:00, una dintre sălile corpului central al Universității Babeș-Bolyai a fost ocupată de studenți, pe termen
nelimitat.
Universitatea se transformă tot mai mult într-o instituție supra-securizată. Spațiul
care ar trebui să încurajeze circulația liberă a ideilor și să fie un forum de dezbatere a devenit cu fiecare an tot mai închis, încremenit în practici care nu mai
reflectă adevăratele probleme și nevoi studențești. În loc să reprezinte o pregătire
pentru viață, Universitatea ne face dependenți de un sistem socio-economic disfuncțional: învățământul universitar este o marfă frumos împachetată și servită
unor studenți-clienți a căror unică valoare după absolvire este aceea de potențiali
angajați. Cel mai grav este, însă, că studenții nu sunt încurajați, printr-un sistem
participativ, să își facă auzite vocile.
Astfel, considerăm necesară revendicarea unui spațiu autonom în interiorul
Universității, în care vocile noastre se pot articula într-o dezbatere liberă, deschisă
tuturor studenților. Toți suntem responsabili pentru crearea unui viitor comun, în
care aspirațiile fiecăruia compun un proiect universitar care să formeze cetățeni
implicați și critici, nu doar posesori de diplome.
Deoarece privim universitatea ca un bun comun și nu ca o instituție izolată de
problemele societății, implicarea tuturor este atât necesară, cât și binevenită — a
studenților și profesorilor din toate universitățile, personalului auxiliar universitar, liceenilor, absolvenților și a oricărei persoane interesate. Fiind o dezbatere de
Ocuparea studențească de la UBB din 2013
5
la care nimeni nu este exclus, orice formă de discriminare este împotriva motivelor care au făcut-o necesară.
Universitatea este a tuturor!
Aceasta este o ocupare studențească care nu se va încheia până când nu vom
decide împreună asupra problemelor reale și soluțiilor posibile. Din acest
moment, părerea ta contează, atâta timp cât ești aici!
Prima plenară va avea loc ASTĂZI, 26 martie 2013, de la ora 18.30, în amfiteatrul
Iorga, etajul I, corpul central UBB.7
La 26 martie 2013, 30 de studentx au ocupat amfiteatrul Nicolae Iorga din sediul
central al Universității Babeș-Bolyai.
Începea cea mai mare experiență de auto-organizare non-ierarhică pe care
au avut-o până atunci persoanele participante. Desigur, ocuparea nu a avut loc
fără incidente care au implicat forțele de ordine ale statului, a căror intervenție
7. Comunicat de presă privind ocuparea Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. https://
ro.theanarchistlibrary.org/library/se-poate-cluj-comunicat-de-presa-privind-ocuparea-universitatii-babes-bolyai-cluj-napoca
6
C. Ganait
a încălcat principiul autonomiei universitare: „A fost chemată Poliția care ne-a
invitat să plecăm, ne-a legitimat, dar fiindcă nu exista nici o bază legală pentru
evacuare, ne-a permis să rămânem. (...) La 21:09 de abia au plecat și organele
Poliției, și începem din nou să discutăm posibile soluții pentru organizarea unei
plenare mâine.”8
La puțin timp după, în semn de solidaritate, a început ocuparea unei săli din
Facultatea de Istorie din București.9
Timp de două săptămâni, zeci de tinerx au participat la atelierele și plenarele
organizate în cadrul ocupării. Scopul era mai degrabă unul non-specific (chiar
dacă cel asumat era, mai mult sau mai puțin, anti-capitalist): de a aduna laolaltă
studentx care să discute despre problemele din cadrul universității. Discuții privind atât fiecare facultate cât și mai generale, legate de curricule și materiale auxiliare, de cămine etc., precum și despre scopul universității în contextul economic,
social și politic de atunci.
Comodificarea educației, orientarea către piață a majorității facultăților, spiritul
antreprenorial care domină administrația universității, și să nu mai vorbim de
lipsa de oportunități egale pentru educație, rata înaltă de șomaj în rândul absolvenților și costurile ridicare de trai pentru majoritatea studenților României sunt
doar câteva din problemele majore pe care mediul academic le întâmpină.10
Desigur, pe aproape toată perioada ocupării, autoritățile au încercat, prin varii
mijloace, să intimideze și să descurajeze studenții.
Pe durata ocupării s-au putut observa mai multe metode deplorabile ale conducerii Universității, care aveau dorința de a elimina această „ieșire rebelă” a studenților, încercând să o mute și să o bage în întunericul uitării. Folosindu-se de fel și
fel de metode de intimidare, fie că vorbim despre chemarea Poliției, folosirea de
8. Minută 26.03.2013. https://ro.theanarchistlibrary.org/library/se-poate-cluj-minuta-26-03-2013
9. Despre această ocupare știu prea puține. Nu am participat la ocuparea de la București, ci la
cea din Cluj. Sper ca textul de față să-i inspire pe cei care au fost atunci prezenți să scrie despre evenimentele de atunci din capitală! Dar puteți căuta pe internet după „Baricada Universitară 2013” și
sigur veți găsi articole despre asta.
10. Declaraţie de la ocupaţiile universitare din România. https://ro.theanarchistlibrary.org/
library/declaratie-de-la-ocupatiile-universitare-din-romania
Ocuparea studențească de la UBB din 2013
7
amenințări directe, petiții ale unor studenți „conștiincioși” care tot ce doreau era
să învețe (făcute la îndemnul profesorilor), Universitatea și-a arătat fața reală: o
instituție neinteresată de studenți ci doar de mersul normal al procesului „educațional”. Interesată de profit (Universitatea Babeș-Bolyai fiind un mare investitor în
imobiliare), de a produce pe bandă rulantă sute și mii de angajați cu diplome, al
căror viitor constă în a munci în mediul precar al pieței muncii.
Prorectorii erau vădit împotriva mișcării studențești. În ciuda faptului că unul
dintre aceștia scria pe blogul personal cu câteva luni în urmă că este dezamăgit
de lipsa de civism a studenților (în concordanță cu mișcările de amploare din alte
țări, mișcări precum indignados din Spania sau mișcarea Occupy din SUA etc).
Tot acesta a încercat să înspăimânte studenții cu fel și fel de documente considerate oficiale ba de la SRI, ba de la Prefectură despre faptul că se știa deja că un grup
de oameni va ocupa amfiteatrul Nicolae Iorga fie pe 21, fie pe 26. Amuzant e că
inițial se dorea ocuparea unui alt amfiteatru, dar, din diverse cauze de moment, s-a
decis ocuparea lui Iorga.11
Cum s-au organizat însă studentx ocupanți?
11. Câteva cuvinte despre nevoia unei conștiințe studențești. https://ro.theanarchistlibrary.
org/library/creiereala-cateva-cuvinte-despre-nevoia-unei-constiinte-studentesti
8
C. Ganait
Organizarea în cadrul ocupării se baza, în bună măsură, pe principii non-ierarhice și orizontale. Persoanele ocupante au venit cu ceea ce știau deja, din practicile lor anterioare. În același timp, cu câteva săptămâni înainte de acțiune apăruse
și traducerea în românește a ghidului scris de studentx croați care participaseră
la ocuparea din Zagreb din 2009. Da, ocuparea prezentată în documentarul
Blokada. Rețetarul unei ocupări — sau organizarea ocupării studențești a Facultății
de Umanism și Științe Sociale din Zagreb12 a avut un rol important în practica ocupărilor din Cluj și București.
Corpul principal decizional era plenara, care avea loc de obicei seara și era
deschisă oricui. În cadrul plenarei se discutau temele decise pentru ziua respectivă, cineva lua notițe/minuta, iar ulterior se scria o sinteză care era făcută publică
prin intermediul paginii de Facebook13 a ocupării. A existat și un website al ocupării, dar acesta a dispărut între timp.14
De asemenea, primele plenare au fost transmise în direct pe internet, ceea ce
a permis ca acestea să fie urmărite atât de persoane din românia, cât și de studentx
din românia aflați la studii în spania, germania, canada etc.
Primele plenare au fost urmărite de sute de persoane. Dacă bine țin minte,
maximul de urmăritori trecuse de o mie la un moment dat. Iar multe întrebări sau
păreri erau citite din chat-ul livestream-ului și date mai departe persoanelor care
moderau plenara, pentru a le prezenta și sălii.
VICE: De ce luați toate deciziile doar prin aceste plenare?
Studenții ocupanți UBB: Acțiunea de ocupare a sălii impune mobilizarea în scopul discuțiilor. Această acțiune trebuie ferită de a fi confiscată sau de a fi asociată
unui grup sau lider. Este liberă intrarea oricui și toată lumea e încurajată să discute
și să se implice. Cei care au reticențe cu privire la modul de organizare sunt rugați
12. Ghidul poate fi găsit și aici: https://ro.theanarchistlibrary.org/library/retetarul-unei-ocupari
13. Vezi: https://www.facebook.com/SEPOATECluj2013
14. Puteți căuta pe Wayback Machine: sepoate.net. Tot aici erau urcate și documentele de la
ocuparea din București.
Ocuparea studențească de la UBB din 2013
9
să participe, să vadă, să ajute la o mai bună organizare a evenimentelor. Metodele
aplicate până în acest moment sunt în mod necesar flexibile.15
De asemenea, dacă erau discuții care păreau că vor continua, că sunt mai lungi
decât se credea inițial, se creau grupuri de lucru care aveau ca scop să faciliteze
ajungerea la niște concluzii pe tema respectivă. Acestea erau prezentate în plenara
din aceeași seară sau a doua zi. De exemplu, temele de discutat în grupurile de
lucru în data de 27 martie au fost: comunitate, relația dintre Universitate și piața
muncii, autonomia Universității, calitatea învățământului precum și finanțarea
lui, guvernanță etc.16
De asemenea, ocupantx permanenți, precum și persoanele care au ales să
rămână (dar nu dormeau acolo), aveau de pregătit fluturași pentru a fi împărțiți,
dar se ocupau și cu comunicarea informațiilor în mediul online, cu stabilirea
moderatorilor și facilitatorilor pentru plenară etc.
15. Vice: „Studenții ocupă Facultatea de Istorie cu plenarele”. https://www.vice.com/ro/
article/bmx5a3/studentii-ocupa-facultatea-de-istorie-cu-plenarele
16. Minută 26.03.2013. https://ro.theanarchistlibrary.org/library/se-poate-cluj-minuta-26-03-2013
10
C. Ganait
VICE: Cum funcționează acest sistem?
Studenții ocupanți UBB: Sistemul este unul al democrației participative. La ora
aceasta au ajuns și elevi de liceu care sunt interesați de ceea ce se întâmplă în amfiteatru. Plenarele se moderează și se facilitează de fiecare dată de către alți oameni.
Oricine se poate oferi voluntar, sau poate fi propus și votat pentru a fi moderator
sau facilitator — desigur, dacă dorește. Plenul e constituit din TOATĂ LUMEA!
În același timp, oricine e poftit să se implice în grupurile de lucru formate sau care
vor fi formate. Există grupuri pe documentare, de chestiuni tehnice, de comunicare, de promovare etc. S-a optat pentru o prezentare orizontală a opiniilor în care
este poftit să ia cuvântul absolut oricine dorește. Toți cei care intră în amfiteatru
sunt egali din toate punctele de vedere. Oricine se poate implica și, de asemenea,
se poate înscrie la cuvânt.17
Ideea era următoarea: folosind aceste mecanisme într-un mod auto-organizat,
cum erau plenarele, atelierele, grupurile de lucru, purtând discuții pe o perioadă
mai lungă de vreme, se vor aduna destule informații și probleme cât să se poată
descrie condiția generală (deplorabilă) a multora dintre acelea și aceia care erau
înregimentați în universitate, fie că vorbim de studențime, personalul auxiliar sau
profesorii tineri. Odată surprinsă această imagine generală și făcută accesibilă
oricui, se putea trece la pasul următor: găsirea de soluții, precum și metodele
necesare punerii acestora în aplicare.
Desigur, asta era ideea de la care plecase totul. Crearea unui spațiu pentru a
discuta tot (sau atât de mult cât se putea). Nevoia de a discuta era mare. Foarte
multă lume era „nevorbită” despre multele lipsuri din facultățile din care făceau
parte, despre viitorul tot mai incert al studenților, precum și despre umbra tot
mai deasă și mai greu de penetrat cu privirea, cunoscută drept piață a muncii.
Ca atare, în timpul discuțiilor, s-a conturat o idee, care însă nu s-a bucurat de
o susținere foarte mare: formarea unui sindicat studențesc. Probabil că lipsa de
susținere venea din impresia (falsă) legată de ceea ce înseamnă, de fapt, un „sindicat”, perceput drept o structură osificată, hiper-ierarhizată, controlată politic, care
17. Vice: „Studenții ocupă Facultatea de Istorie cu plenarele”.
Ocuparea studențească de la UBB din 2013
11
nu prea funcționează în folosul membrilor. Însă ceea ce se se dorea era un sindicat
studențesc revoluționar, nu clasic. Adică un sindicat organizat, atât cât s-ar fi putut,
orizontal și non-ierarhic. Pozițiile ierarhice precum președintx sau secretarx ar fi
fost schimbate între membrx o dată la câteva luni, pe sistemul mandatării federative. Adică, persoana aleasă ar fi fost doar „gura” colectivului din partea căruia
venea, nu avea drept de decizie individual și putea fi rechemat în orice moment.
Iar deciziile ar fi fost luate la comun, printr-un proces direct și democratic.
Din păcate, legislația nu permitea organizarea unei astfel de organizații sindicale. Chiar dacă la plenare s-a plecat de la ideea că studentx sunt înregimentatx
în facultate precum sunt muncitorx în fabrică (ambele funcționând după principiile unei garnizoane militare: înregimentare), doar muncitorx au dreptul să se
sindicalizeze.
La una din plenare s-a decis să se facă o vizită sindicatului personalului
auxiliar din UBB, care avea sediul la câteva sute de metri distanță. Doi reprezentanți ai ocupării au mers a doua zi la sediul sindicatului, unde au avut discuții.
Studentx doreau propriul sindicat și să fie susținuți de sindicatul personalului
12
C. Ganait
auxiliar, pentru a reuși cumva să-și câștige o formă legală. Poate nu sub forma
strictă a unui sindicat — de pildă o asociație afiliată sindicatului —, dar să
existe o formă legală prin care cerințele studențimii să poată fi înaintate în afara
nefolositoarelor și osificatelor organizații studențești; de altfel, mai interesate
de petreceri în perioada aceea decât de drepturile acelora pe care, teoretic, îi
reprezentau.18
În același timp, membri sindicatului personalului auxiliar i-au invitat pe studentx în sindicat; ceea ce nu părea fezabil. Da, studentx ar trebui să fie văzuți
ca persoane angajate într-o muncă de pregătire pentru a deveni „folositorx”
comunității și societății (orice am înțelege prin asta, social sau economic), dar nu
erau „personal auxiliar”, erau studentx. Munca prestată era una de instruire, iar
contractul semnat cu universitatea nu era unul de prestare servicii, ci de persoane
cărora li se prestau servicii.
În cele din urmă, liderii sindicatului au fost invitați la următoarea plenară din
cadrul ocupării, unde ar fi trebuit să continuie discuțiile. Din păcate întâlnirea nu
a mai avut loc…
Ideea formării unui sindicat a rămas însă și după ocupare.19 Între timp, alte
chestiuni au mobilizat energiile, iar procesul de constituire măcar a unui grup
informal studențesc în acest sens nu a mai continuat.
La început a fost bine...
La începutul ocupării entuziasmul era la cele mai înalte cote. Sala ocupată era
plină ochi, discuțiile parcă nu se mai terminau, persoanele care țineau minuta
aproape că nu puteau ține pasul cu fluxul imens de informație.
18. Asta nu înseamnă că nu au fost persoane membre ale organizațiilor studențești la plenare, dar se pare că nu le-a picat prea bine ideea de a lucra pe alte căi decât cele deja bătătorite de
universitate.
19. Poate nu neapărat un sindicat al studentxlor, dar s-a încercat, mult mai serios, punerea pe
picioare a unui sindicat al chiriașxlor, organizare care a existat de-alungul mai multor ani.
Ocuparea studențească de la UBB din 2013
13
Au existat și acțiuni de solidarizare cu ocuparea din Cluj, fie că vorbim despre
trupe de muzică rock, despre un grup de profesori din UBB20, de un Critical Mass
care a trecut prin fața clădirii, de studenții din Iași21 sau de mișcări studențești din
Ungaria sau Bulgaria (ca să numesc câteva).
„Universitatea este a noastră” — răsună studenții din Mexico până în Québec,
din Sydney prin Serbia până în Belgrad. Citim această exclamație pe transparentele studenților din Zagreb protestând pentru un învățământ superior gratuit,
în manifestele liceenilor și studenților în timpul blocadei universități din Viena,
precum și pe pereții sălilor universitare ocupate de studenții orașelor Pécs, Szeged
și Budapesta din Ungaria. One world, one struggle. O lume, o luptă.22
Dar încet-încet, lucrurile au început să se schimbe. Universitatea riposta. De exemplu prorectorii i-au mobilizat pe studențx din cadrul Facultății de Matematică și
20. Solidaritate cu Sit-in-ul de la UBB. https://ro.theanarchistlibrary.org/library/
multiversitate-solidaritate-cu-sit-inul-de-la-ubb
21. Ocupăm Facultatea de Arte Vizuale și Design, Iași. https://ro.theanarchistlibrary.org/
library/ocupam-facultatea-de-arte-vizuale-si-design-iasi
22. Scrisoare de susținere a studenților Occupy UBB Cluj din partea Rețelei Studențești din Ungaria.
https://ro.theanarchistlibrary.org/library/reteaua-studenteasca-din-ungaria-scrisoare-de-sustinere-a-studentilor-occupy-ubb-cluj-din-parte
14
C. Ganait
Informatică și i-au rugat să semneze o petiție, precum și să ia atitudine contra
persoanelor ocupante (existând chiar și un caz în care un student a rupt un afiș de
pe perete, iar profesorul l-a felicitat pentru acest lucru). Se pare că universitatea,
cu toate clădirile pe care le deține, nu era capabilă să mute câteva persoane într-o
altă sală. Nu! Studentx de la facultatea cu pricina își doreau amfiteatrul înapoi!
Chiar dacă la cursuri nu veneau mai mult de câțiva dintre ei…
De asemenea, cu timpul a scăzut și participarea la plenare. Multă lume avusese
impresia că studentx ocupanți aveau un plan de dinainte, că aveau toate soluțiile
și răspunsurile. Mulți se așteptau probabil că, la un moment dat, cineva va prelua
conducerea și va veni cu lista de acțiuni și soluții; așa cum am fost obișnuiți ani la
rândul de sfera politicului de partid din românia.
Multă lume nu se așteptase să fie vorba despre un proces mai lung, de dezbatere, de organizare, de muncă în echipă, de diseminare a spiritului și în alte
facultăți… Sau, altfel spus, că va fi vorba de muncă politică la firul ierbii, care va
necesita timp și efort. Că nu va exista un „director” sau un „șef ” oarecare care să
spună ce e de făcut.
Această schimbare de paradigmă politică a venit pe neașteptate pentru multă
lume; așa că multă lume s-a retras.
De asemenea, nici presa locală nu ajuta, mai ales cea de dreapta, care scria articole denigratoare cât de des avea ocazia. Un site de extrema dreaptă din Napoca
era unul dintre cuiburile de „jurnaliști” care scria despre presupusele legături dintre persoanele ocupante și „oculta mondială”, cum acesteau au fost plătite de un
anume domn foarte bogat și multe alte articole (unele de-a dreptul revoltătoare).
Încet, dar sigur, oboseala a început să se instaleze. Astfel că impasul militant, precum și demoralizarea și-au găsit un locșor printre sacii de dormit ai
studentxlor.
Și cum tot mai puțină lume venea, munca defensivă devenea tot mai grea. La
o săptămână după ocuparea amfiteatrului N. Iorga, din cauza presiunilor, oboselii
și susținerii tot mai mici, ocuparea a fost mutată într-un amfiteatru mult mai mic,
Ștefănescu Goangă.
Ocuparea studențească de la UBB din 2013
15
Plenarele continuau să fie organizate în amfiteatrul ocupat inițial. Atelierele și
alte activități de zi se țineau în noul amfiteatru.
— Acum aveți două amfiteatre!, râdeau unii din conducerea universitară,
fericiți că au reușit să golească de ocupantx amfiteatrul Iorga pe timp de zi. Iată,
cursul „educației” a fost reluat. Asul din mânecă fusese pierdut și ocuparea începea să se erodeze.
Câteva zile mai târziu, pe 9 aprilie, a fost anunțată încheierea oficială a
ocupării...
Post ocUBB
Chiar de dinaintea anunțării sfârșitului ocupării, pe data de 8 aprilie, a avut loc
la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială prima (din cele două) dezbateri
studențești dedicate nevoilor specifice din cadrul facultăților.
Tema a fost Utilități și facilități în cadrul unei clădiri de învățământ. S-a discutat
despre nevoia liberalizării wireless-ului, despre constanta lipsă a consumabilelor
(săpun și hârtie igienică, markere nonpermanente pentru orele de statistică,
16
C. Ganait
burete/șervețele pentru șters markerele de pe tabla etc.), aer condiționat (Datorită
măsurilor de austeritate din 2011, universității, ca instituție publică, nu-i mai este permis să facă investiții în infrastructură, chiar dacă are banii respectivi23), imprimantă
la liber, mai multe calculatoare, materiale didactice etc. Vă dați seama ce „lux”
era în 2013, dacă era nevoie să se discute despre lipsa hârtiei igienice, săpunului
și bureților pentru tablă. Nu că ar fi azi mai bine. De altfel, această temă fusese
dezbătută și într-una din primele plenare din timpul ocupării, dezbatere la care
au participat sute de persoane, atât fizic cât și urmărind transmisia în direct…
Cel mai important punct, însă, a fost cel legat de liberalizarea spațiilor facultății și în afara cursurilor, astfel încât studenții să poată accesa săli de curs atunci
când sunt goale și să poată să se organizeze în grupuri de lectură, să învețe; poate
chiar să existe o sală de socializare pentru studenți, cu fierbător de apă și ceaiuri,
în special în timpul sezonului rece. S-a mai discutat despre avizier, despre facilitarea procesului de educație din cadrul facultății și pentru persoanele cu deficiențe
(o imprimantă și plăcuțe în Braille etc.).
Schița dezbaterilor a fost împărțită în 11 puncte: utilități și facilități; care
este rolul (și locul) studentului în procesul educațional și în societate; profesorul, educație, societate; specializarea pe domenii; reimaginarea spațială a unei
clădiri de învățământ; distribuția banilor în Universitate; finanțarea la nivel de
facultate; reimaginarea reprezentativității studențești și a organizațiilor studențești; comodificarea studentului și a educației; diviziunea socială a muncii;
piața muncii.
Din păcate, nu a mai existat o a treia dezbatere. De altfel, nici prezența la discuții nu a fost neapărat un succes răsunător…
*
Pe 11 aprilie, mai mulți studentx de la Sociologie au întreprins o acțiune de
solidarizare cu studenții craioveni de la Facultatea de Științe Sociale, care era pe
23. Nu mai știu de unde e citatul ăsta, l-am găsit printre multele notițe pe care le-am luat în
acea perioadă.
Ocuparea studențească de la UBB din 2013
17
punctul de a fi desființată. Au afișat un banner pe clădirea facultății și au trimis
presei un comunicat.
Considerăm decizia conducerii Universității din Craiova cu privire la desfiinţarea
Facultăţii de Ştiinţe Sociale ca fiind una iraţională şi pripită. Faptul că decizia a
fost luată în ultimele minute ale şedinţei Senatului (iar studenţii şi cadrele didactice nu doar că nu au fost consultate dar nici anunţate în prealabil) dovedeşte
clar dezinteresul conducerii privind formarea academică a tinerilor şi activitatea
didactică prestată până în momentul actual. Având în vedere stabilitatea economică a Facultăţii dar şi aportul financiar adus Universităţii, suntem de părere că
argumentele oficiale sunt nefondate. Problemele prezentate de către conducere
pot fi rezolvate şi în alt mod decât prin restructurarea şi mutarea departamentelor
în cadrul altor Facultăţi. Ba mai mult, ni se pare absurdă mutarea departamentelor
de Sociologie, Filosofie şi Ştiinţe Politice în cadrul Facultăţii de Drept. Această
soluţie nu este viabilă viitorului studenţilor. Susţinem poziţia proactivă, de protest
a grupului de studenţi şi profesori şi, prin intermediul acestui comunicat, dorim
să atragem atenţia studenţilor şi din alte centre universitare cu privire la situaţia
prezentată mai sus. Trebuie să subliniem şi faptul că problemele nu sunt izolate,
18
C. Ganait
ci sunt prezente la nivel naţional. De la încălcările autonomiei universitare, până
la încălcări ale unor legi şi drepturi fundamentale, studenţii din România resimt o
largă varietate de piedici în drumul lor în viaţă. Considerăm necesară solidarizarea
la nivel naţional, când studenţii şi cadrele didactice îşi vor uni forţele spre a lupta
împotriva nedreptăţilor resimţite în fiecare zi. Studenţi din România, uniţi-vă!24
Eindhoven
Ar mai fi, desigur, expoziția de la Eindhoven, din Olanda.
Undeva pe la finalul zilelor ocupării, a venit I., curator care, de altfel, nu era
străin de ocupări: ținuse o prelegere la ocuparea din 2011 din București. La Cluj a
venit să le vorbească celor prezentx despre un proiect finanțat din bani europeni.
Era vorba despre trei evenimente: unul la Eindhoven, unul la Belgrad și unul la
Cluj (care însă n-a mai avut loc). Deci, un proiect coordonat de către un grup din
cele trei orașe. Propunerea lui era ca de la Cluj să se meargă cu o expoziție despre ocupare: cu artefacte, cu narațiune și câteva dintre persoanele participante.
Obosite, dar încântate că puteau să continue cumva memoria și practica ocupării,
persoanele prezente au acceptat. Astfel au început și pregătirile pentru expoziție
și discuțiile legate de povestea care urma să fie spusă.
Au urmat câteva săptămâni de documentare a perspectivelor celor care au luat
parte la ocupare, unele dintre intervenții fiind filmate ca interviuri ce urmau să
ruleze pe niște calculatoare în cadrul expoziției. Cex interesate puteau să asculte
la căști toate aceste povești. S-au strâns și obiecte, de la saci de dormit, la căni,
desene, fluturași, sticle, ustensile și altele, cu ajutorul cărora urma să se reproducă,
simbolic, fiecare zi a ocupării.
La Eindhoven au plecat trei persoane care au participat la ocupare, împreună
cu I. A fost nevoie de câteva zile pentru organizarea expoziției.
24. Protest de solidaritate la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din UBB Cluj.
https://www.stiridecluj.ro/social/protest-de-solidaritate-la-facultatea-de-sociologie-si-asistenta-sociala-din-ubb-cluj-foto
Ocuparea studențească de la UBB din 2013
19
Începutul expozițiilor, de fapt, a evenimentului, căci doar noi aveam o expoziție per se, n-a contenit să întârzie. Au fost o zi sau două de conferințe, din care
țin minte așa: când A. a participat alături de doi ocupanți din Amsterdam și au
discutat despre fenomenul occupy și specific fiecare unde a fost, și pe acel domn
cu ochelari care a găsit, nu știu cum, ars poetica-ul în textele lui Lenin și l-a transformat în poet, cu dicție și seriozitate în ochi.25
În urma participării la aceste evenimente, în mica bulă activistă din mediul virtual s-au iscat discuții despre muzeificarea acțiunilor recente, dar au fost aduse și
acuze cum că I. se folosise doar de ocupare în scopurile proprii, fiind în același
timp condescendent cu participantx la ocupare.
Dacă în chestiunea muzeificării obiecțiile erau de luat în seamă, suspiciunile și acuzele de condescendență nu aveau vreun temei. Acest lucru a arătat
că miza unora nu era neapărat binele mișcării ci ceva moment de afirmare prin
critică.
25. Dintr-un text despre evenimentele care au urmat ocupării și care n-a mai fost publicat
niciodată. Arhivă personală.
20
C. Ganait
6% pentru educație, dar în mod legal!
La 1 septembrie 2013 începea ceea ce avea să fie cunoscută drept „Toamna
românească”.
Roşia Montană şi lupta împotriva gazelor de şist sunt lupte atât ecologiste cât şi
împotriva corupţiei la nivel de stat şi chiar anti-capitaliste (neasumate, desigur).
Ambele cauze, lupte, sunt pentru o natură curată, nedeteriorată, intactă (apă şi aer
curate, nepoluate) [...].
Sănătatea şi educaţia sunt subfinanţate. În mod legal şi teoretic, ambele ar trebui
să primească 6% din PIB-ul ţării, dar acestea primesc doar două treimi (Sănătatea
4 şi un pic, educaţia 3,6). Şi acest fapt este din cauza unui nivel înalt de corupție şi
disfuncţionalitate sistemică (şi faptul că statul are mai degrabă interesul în a băga
bani în organele represive — SRI, SIE, Poliţie, Armată, Jandarmerie etc. — decât
în aceste două sfere foarte importante ale societăţii, sănătatea şi educaţia).
Ce uneşte toate aceste patru lucruri, e în sine ecologia. Nu mă refer la ecologia
legată de mediul înconjurător, ci la ecologia socială26. La sănătatea socială. Fără aer,
apă curate, fără educaţie şi sănătate, ai o societate îndobitocită şi foarte bolnavă.27
Una dintre persoanele care a făcut parte din grupul de dezbateri de la Facultatea
de Sociologie și Asistență Socială era, de asemenea, și membră a OSUBB28. În
acea toamnă, odată cu protestele ecologiste, se dorea să se facă și un protest pentru 6%, însă pe filieră legalist-studențească.
M-a întrebat dacă o pot ajuta să organizeze acest eveniment de protest. Am
acceptat. Trei zile și trei nopți numai asta am făcut amândoi. Am calculat, am
organizat, am scris și gândit tot ce se putea gândi, am băut cafele peste cafele și
am dormit pe canapele. La un moment dat am primit ajutor din partea câtorva
voluntari, studentx boboci abia veniți la Cluj (vorbim de octombrie-noiembrie
aici) și înscriși în OSUBB.
26. Google Murray Bookchin.
27. Noi, studenţii şi ea, educaţia. https://ro.theanarchistlibrary.org/library/
studentul-g-noi-studentii-si-ea-educatia
28. Organizația Studenților din Universitatea Babeş-Bolyai
Ocuparea studențească de la UBB din 2013
21
Obosiți și cu nervii întinși la maxim, D. fiind și cea care a trebuit să meargă
să ceară autorizații de la Primărie pentru eveniment (a fost luată peste picior, în
mod cât se poate de machist, de o mână de bărbați de vârsta a doua cu poziții
importante), mai că ne-am dat bătuți.
Protestul a avut până la urmă loc. Dar nu a ieșit cum ne-am fi dorit. În viziunea noastră de atunci, ar fi trebuit să fie o acțiune radicală, în spiritul ocupării
ce avusese loc în primăvară. Dar cum toate dorințele noastre erau fie aprobate și
deradicalizate, fie neaprobate de către leadership-ul OSUBB, din lunga listă de
idei au rămas abia câteva. Iar din cele rămase, multe au fost aplicate într-o manieră
legalistă, adică cereri, aprobări etc., cu toate că în acea toamnă era „la modă” mai
degrabă necerutul, neaprobatul. Frica de orice a presupușilor reprezentanți ai
studenților dădea pe afară și într-un final a compromis totul.
Ce înseamnă când un protest este acaparat în totalitate de leadership-ul studențesc, oameni care, în mare parte, își doresc doar un CV curat, frumos, plin
de activități extracurriculare? Înseamnă, de pildă, că un protest gândit inițial în
termeni radicali, despuiat ulterior de orice urmă de radicalism, se va termina în
behăiala afonă a imnului național imnului național… Văzând toate acestea asta,
am plecat amândoi total deznădăjduiți și lipsiți de orice speranță pentru studențime. N-a durat mult, desigur, până când și protestele pentru Roșia Montană și
anti-fracking s-au schimbat dramatic… Dar asta e altă poveste, altă gâscă-n altă
traistă.
„Ocupările” din 2015
În toamna anului 2015 a avut loc, în mai multe orașe din țară, un nou val de
ocupări studențești. Inițial, persoanele care au participat la ocupările din 2013
și-au zis că „asta-i!”, și au mers la presupusa sală ocupată din sediul unei facultăți
de pe str. Sindicatelor.
După primele câteva minute totul părea a fi un déjà vu: se discutau aceleași
probleme… din nou. Cineva s-a ridicat și a spus:
— Nu știu câtă lume știe asta, dar în 2013 au avut loc ocupări la Cluj și București,
iar atunci s-a discutat ore și zile în șir pe tot felul de teme. Există zeci de pagini din
22
C. Ganait
minutele luate atunci. Luați-le, sunt publice, nu începeți de la zero! Continuați ceea ce
am început noi…
Reacția a fost una de nepăsare. Ocupanții douămiitreisprezeciști s-au ridicat
și au plecat.
La puțin timp, lucrurile au devenit foarte clare (chit că se cam știa asta de la
început): erau ocupări orchestrate29 de organizații studențești, parte din ANOSR30.
Erau legaliste, cu aprobarea tacită a puterilor universitare din orașe precum Cluj,
București, Timișoara, Constanța, Galați etc. Deci, am putea spune că au fost ocupări care puteau fi trecute cu ușurință în CV, la categoria „activități diverse”.
Mai mult de atât, am înțeles că există un buget anual pe care-l are fiecare organizație, precum și federația, care trebuie folosit toamna pentru a nu fi pierdut. În
2015, acest buget se pare că a fost folosit pentru a deturna deja fragila tactică a
ocupărilor studențești.
Concluzii și speranțe pentru viitor
Ocuparea din 2013 a reprezentat un cumul de succese și de eșecuri. Acestea
trebuie readuse în discuție deschisă, înțelese și asumate atâta cât e cu putință.
Celebrat tot ceea ce a fost bun. Nerepetat tot ce a fost greșit. Cele dintâi lucruri
repetate și îmbunătățite. Cele din urmă discutate pentru a vedea care le-au fost
cauzele și efectele.
E momentul ca acest proces să înceapă chiar și cu o întârziere foarte mare.
Pentru unix ar însemna o încheiere, iar pentru altx un început.
Au trecut ani de atunci și s-au schimbat foarte multe lucruri. Au fost perioade
foarte lungi în societățile și comunitățile din care facem parte în care părea că
totul e fără rost, că nu merită să miști un deget, că toată lumea e apatică și atrofiată
politic; că suntem singurx și puținx.
Printre lucrurile pe care le-am câștigat atunci am fost noi, unx pe ceilaltx, cex care
ne-am cunoscut în perioada anilor 2012-2013; am legat tovărășii, prietenii, legături
29. Universitățile sunt pentru studenți — Studenții au început ocupări în universități! https://
anosr.ro/uncategorized/universitatile-sunt-pentru-studenti-studentii-au-inceput-ocupari-in-universitati/5537/
30. Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România.
Ocuparea studențească de la UBB din 2013
23
intime și politice; am format spații autonome, am pornit discuții, am pus bazele unor
colective de acțiune, am întreprins acțiuni politice. Multx încă suntem tovarășx și azi,
chiar dacă uneori nu ne înțelegem în privința unor lucruri ce țin de teorie sau practică.
De asta e bine să faci lucruri; să întreprinzi acțiuni politice cu alți oameni:
există șansa de a cunoaște oameni noi și de a crea legături interpersonale care
vor continua toată viața. Acțiunea este teren fertil pentru schimbare și pentru
socializarea spre un mai-bine comun.
Lucrurile au început să se transforme radical odată cu pandemia, cu lockdown-ul din 2020. Între timp, a început și un război imperialist la granițele
româniei, iar cel din palestina a luat o turnură catastrofală.
Au început însă și mobilizările politice și sociale la nivel global. Mobilizări care vor
inspira multă lume și vor aduce, de asemenea, lume nouă în scena politică; în care s-au
făcut sau se vor face diverse acțiuni, în care teoria va deveni practică, iar practica teorie.
Să vedem ce mers vor avea aceste noi mobilizări studențești. Și să le oferim
pe cât de mult sprijin putem să le oferim. Să demantelăm distanțele și diferențele
intergeneraționale pentru că, în realitatea asta pe care o trăim, suntem cu toatele
studentx și muncitorx!