Oameni de subsol...

Părinții Bisericii, învățătorii noștri

Rugăciunea pentru lume a Cuviosului Paisie Aghioritul

Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.

Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.

Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.

Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.

Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.

Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.

Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.

Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.

Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.

Iubește rana și pe cel ce ți-a făcut rana, ca să simtă iubirea ta !

"E un obicei răspândit la vremea postului, de a ne întreba unii pe alţii câte săptămâni am postit. Şi auzim pe unii: o săptămână , pe alţii: două, pe unii: toate. Dar unde-i prisosirea dacă săvârşim postul cu mâinile goale de fapte bune? Când cineva îţi va zice: "Eu am ţinut tot postul" , răspunde-i: Eu aveam un duşman şi m-am împăcat cu el, obişnuiam să bârfesc şi m-am oprit, înjuram şi m-am lăsat…" (Sfântul Ioan Hrisostom)

"Dacă iubeşti, ierţi ! Şi ierţi până la capăt, până la ultima firmitură... Hristos iartă tot, nu doar din vârful buzelor... El iubeşte rana, dar şi pe cel ce i-a făcut-o şi binecuvintează dorul de a fi Lumină !" (Hrisostom Filipescu)

Până și el...se mai roagă ! ...

De vreo câteva minute, Aky, papagalul meu, tot are de spus ceva... Oare ce ?! :)

Intrarea Maicii Domnului in Biserica

- 21 noiembrie 2012 -

Îngerul iertării aduce pace lumii…

Încă puţin frig şi se mijeşte, în sfârşit, de ziuă. Nu se face să laşi singur pe cineva, oricine ar fi el, mai ales când e rana înroşită. Atunci, ca să ştie că nu plânge Singur, am dat glas. Nu o-i fi plâns chiar ca el, sfâşietor de fierbinte, însă l-am auzit murmurând : „Iisuse, iartă-mă !” Iartă-mă, te rog, iartă-mă !”…

Pe puiul de cioară nu poţi să pui mâna, căci dacă îl atingi, maică-sa nu-l mai hrăneşte şi îl lasă singur să moară. Doar când vine acel Copil cu păr bălai, doar Acela, îl mai atinge din când în când şi, gata, nu i se mai face Foame şi Sete. Şi îl mai şi umple de o bucurie peste care a nins cu multă dulceaţă netrecătoare. Aduce căldura, pacea şi multe alte daruri Pruncul. Iar din acel moment mi-e Foame şi Sete de Copilul de atunci. Şi nu am înţeles nici astăzi, ce rău a făcut de L-au biciuit atât ! Şi spinii ! Şi crucea ! Şi suspinul adânc al Lui… Natura plânge, pământul se cutremură, dobitoacele mugesc, iar muritorii aşteaptă decembrie, cu daruri, ori cu apocalipse, îmbrăcate sau nu în cataclisme mai mult sau mai puţin colorate… Niciodată nu am putut înţelege…oamenii !...Nici chiar pe mine însumi… „Când te faci frumos, puiule de cioară, înseamnă că atunci ai murit de durere ! Că aşa sunt chipurile, când se sting, devin luminoase.”

Lunecă deodată într-un somn dulce, înmiresmat și pufos, așa de primăvară fâșneață. Pietrișul scârțâia sub pași pe drumul plin de viorele înțelepte. Bucuria se seamănă, ca să ai ce să culegi. Mă doare în piept Dorul și Jalea oamenilor. Ele mai curg uneori din cărțile prăfuite din camera aurie, ce lasă dâre roșii pe condeiul uitat pe marginea foii cenușii. Străluceau picături de rouă pe flori de liliac îngheţate. Și mirosul, încă nu se mișcă, aidoma călimarei cu cerneală neagră-verzuie. „Tu nu ai voie să întrebi nimic despre pământul sfânt ce nu trebuie niciodată ridicat de sub picioare, de pe morminte, de sub inima cerului…”

Gândurile fulgerau albastre a iertare adâncă. Haina de lumină se aşeză pe oameni aducând harul, floarea iertării, bucuria netrecătoare… Cine seamănă în Duh, culege Duh, cu o condiţie, pământul să fie udat cu apa iertării !...

 ierom. Hrisostom Filipescu

Sursa: http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/ingerul-iertarii-aduce-pace-lumii 

Copiii, bucurie sfântă !