Jump to content

Lei

Dae Wikipedia, s'entziclopedia lìbera.

Coordinadas: 40°18′20″N 8°55′08″E / 40.305556°N 8.918889°E40.305556; 8.918889

Custu artìculu est iscritu cun sa grafia Limba Sarda Comuna. Abbàida sas àteras bariedades gràficas:

campidanesu · logudoresu · nugoresu

Lei, panorama

Lei est una bidda de sa Provìntzia de Nùgoro, s'agatat a 500 metros subra su mare e giughet 601 bividores.

Agatamus pro sa prima borta su nùmene de sa bidda in su Condaghe de Santa Maria de Bonàrcadu iscritu Lee. Si pensat chi siat de orìgine protosarda ma non s’ischit ite cheret nàrrere. Vitòriu Angius, cando faeddat de sa bidda, impreat sos nùmenes Lei, Lehey o Leri.

Lei est una bidda de su Màrghine, a 456 metros subra de su mare; su territòriu est mannu 19,01 km cuadrados. B’istat pagu prus o mancu 600 persones. Alindat cun Golothene e Silanos.

Su territòriu est su bonu fatu de montigros e montes: si passat dae sos 300 metros de “su pranu ’e Pattada” a sos 1118 de Punta Lameddari (sa Turrita), sa segunda punta prus arta de su Màrghine. Ma non tocat a si nd’ismentigare mancu de Punta Primaghe (1088 m) e de Sa Rocca Longa (1073 m).

Bi passant rios modas, unos cantos sunt afluentes de su Tirsu: Pischina Idru, Barrusile, Pedru Facchetta, Attareo, Canale.

In su sartu agatamus buscos de suèrgiu, èlighes e chercos seculares ma b’at finas àteras ratzas tìpicas de sos montes comente aera, lazarola de monte, murichessa, colòstrighe.

In sas partes prus artas agatamus finas erba sorighina, pruvinca, sue mele e chibudda agreste.

Sos animales sunt sos chi agatamus belle semper in sos ambientes mediterràneos.

Sas orìgines de Lei sunt antigas meda e b’at testimonias de su tempus prenuràgicu, nuràgicu, pùnicu, romanu e medievale. Chi s’òmine siat arribadu a Lei giai a sos tempos de sa preistòria est provadu dae sas cosas agatadas in localidade Su Furrigheddu e Muros: istrales, ossidiana, bratzales de brunzu chi oe sunt costoidos in su Museu Sanna de Tàtari e in su de Casteddu; àteros sunt costoidos in colletziones de gente privada. Finas La Marmora e Angius ant faeddadu de su chi est istadu agatadu inoghe e mentovant nuraghes e ruinas de pòpulos antigos: de custos galu oe non si nde connoschet su nùmene.

Giovanni Spano puru faeddat de Lei e de s’aneddu de brunzu cun una gemma isculpida e unu cavalieri disignadu, agatadu in localidade Santu Martinu. Semper issu ammentat sos arrastos de fundamenta de domos in localidade Pala ’e Rocca, acanta a sa bidda. Segundo Spano pedras medas nde fiant istadas leadas dae in ie e torradas a impreare; in cussa matessi ocasione aiant agatadu unos cantos soddos, brùnias, brunzos e mìssiles de terralla. Mentovat finas su chi est istadu agatadu in su 1871 in localidade Nodu Biancu: vasos, soddos imperiales de brunzu, duas lòrigas mannas de prata.

Terrallas e àtera mobìlia medievale sunt, imbetzes, istadas agatadas acanta a sa crèsia de Santu Micheli.

In su milli Lei faghiat parte de sa curadoria de Otzana. In tempus giuigale aiat fatu parte in antis de su Giuigadu de Logudoro e, a pustis, de su de Arborea. In su tratadu de paghe intre sos Aragona e sos Arborea, in su 1386, Lei fiat de cussas biddas a s’ala de sos Arborea.

Finas a su 1504 faghiat parte de sa diòtzesi de Otzana cando chi como faghet parte de cussa de S’Alighera.

In su 1478, cando sa Sardigna fiat guvernada dae sos aragonesos in antis e dae sos ispagnolos a pustis, sa bidda fiat intrada a faghere parte de s’Encontrada de su Màrghine, in su Cabo de Sacer y Logudor. Coladu su tempus ispagnolu Lei, chi in su 1700 fiat parte de su Marchesadu de su Márghine, fiat istada dada in fèudu in antis a sos Pimentel e a pustis a sos Tellez-Giron chi si dd’aiant tenta finas a su 1839.

Sos lejesos, comente in àteros tempos, galu oe bivent pro su prus de pastoriu e massaria mancari in sos ùrtimos annos siat devennende importante su tertziàriu e s'artesania e gente meda siat agatende traballu in sos setores de s'indùstria e de sos servìtzios.

In Lei b'at betzos medas; sa gente moet onni die pro resones de traballu, àteros si nch'andat pròpiu dae sa bidda.

Dae carchi annu ant torradu a iscobèrrere s'interessu pro sa tessidura e impreant materiales comente lana de berbeghe, cotone e linu chi colorant comente faghiant in antighidade, cun sas erbas.

Tenet importàntzia manna sa produtzione de su pane, in sas variedades tìpicas de sa bidda: sa fresa, sos cocos, su tzichi.

Mancari su patronu de sa bidda siat Santu Pedru, sa festa manna est sa de Santu Marcu, festadu su 24 e su 25 de abrile e finas sa segunda domìniga de cabudanni.

Su 24 sos fideles andant a crèsia in protzessione, acumpangiados dae sos cadderis e portant sos panes tìpicos de Santu Marcu (sa cogone 'e Santu Marcu), pane de sìmula, pintados cun frores e pugioneddos; benit postu subra de cannas e imbelletadu cun frocos colorados.

Prus pitica ma semper de importu est sa festa de Santu Sidore, festadu in su mese de maju.

Intre sos lejesos famados s’ammentat Aldo Tanchis, s’iscritore, sagista e iscenegiadore nàschidu in Lei in su 1955. In su 1981 est essidu su primu libru suo, L’arte anomala di Bruno Munari. De issu s'ammentant finas àteras òperas comente su romanzu Pesi Leggeri de su 2001. At traballadu paris cun Enrico Pau a s’opereta musicale II brutto anattrocolo, posta in mùsica dae Giorgio Gaslini, Pàulu Fresu e dae sa cantante Maria Pia De Vito e s’orchestra jazz de sa Sardigna dae ue nd’at essidu duos CD.

  • (IT) Situ istitutzionale, in comune.lei.nu.it. URL consultadu su 28 santandria 2021 (archiviadu dae s'url originale su 28 santandria 2021).
Controllu de autoridadeVIAF (EN265507999 · GND (DE4468359-5 · WorldCat Identities (EN265507999