Sari la conținut

Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți
bulgară Движение за права и свободи
turcă Hak ve Özgürlükler Hareketi
AbreviereДПС  Modificați la Wikidata
Oameni cheie
PreședinteMustafa Karadayi⁠(d)
Președinte de onoareAhmed Dogan
Fondator(i)Ahmed Doğan  Modificați la Wikidata
Date
Înființat  (1990-01-04)
SediuSofia
Număr de membri (2018) ~40,000[1]
Informații
Ideologie oficialăLiberalism[2][3]
Liberalism social[4]
Drepturile minorității Turce[5]
Poziție politicăCentru[5]
Afiliere internaționalăInternaționala Liberală
Afiliere europeanăAlianța Liberalilor și Democraților pentru Europa
Grup europarlamentarRenew Europe
Culori oficialeAlbastru
Adunarea Națională
36 / 240
Parlamentul European
3 / 17
Municipalități
48 / 265
Prezență online
www.dps.bg

Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți (turcă: Hak ve Özgürlükler Hareketi; bulgară: Движение за права и свободи Dvizhenie za prava i svobodi, DPS) este un partid politic bulgar centrist[5] cu o bază de susținere a minorităților.

Este membru al Internaționalei Liberale și Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE). În timp ce reprezintă interesele musulmanilor, în special turcilor și, într-o măsură mai mică, a pomakilor (bulgari musulmani), partidul primește, de asemenea, cea mai mare parte din voturile romilor, iar 9 din cei 36 de deputați ai săi nu sunt de origine musulmană.[6] La alegerile parlamentare din 2014, 3% dintre bulgari, 83% dintre turci și 44% dintre romi au votat pentru mișcare (o parte record din votul romilor).[7] Deoarece partidul a primit un sprijin puternic din satele predominant creștine de romi, a fost acuzat de tranzacționarea voturilor.[8]

Partidul a fost înființat oficial în 1990, fondatorul său Ahmed Doğan ocupând funcția de lider până în 2013. La 19 ianuarie 2013, Lyutfi Mestan a fost ales al doilea președinte al Mișcării pentru Drepturi și Libertăți.[9] Mestan a fost îndepărtat de la putere prin insistența fondatorului Dogan, pentru că a declarat sprijin Turciei pentru avionul rus împușcat, apoi Erdoğan l-a înscris pe Ahmed Dogan pe lista neagră, interzicându-i să intre în Turcia.[10] Mestan și-a format propriul partid, numit Democrații pentru Responsabilitate, Solidaritate și Toleranță⁠(d).

Rezultate electorale

[modificare | modificare sursă]
Parlamentul Bulgar
Alegeri Voturi % Locuri +/– Poziție Govern
1990 491,596 8.03
23 / 400
23 3 Opoziție
1991 418,168 7.6
24 / 240
1 3 Coaliție
1994 283,094 5.44
15 / 240
9 4 Opoziție
1997 323,429 7.6
19 / 240
4 3 Opoziție
2001 340,395 7.45
21 / 240
2 4 Coaliție
2005 467,400 12.81
34 / 240
13 3 Coaliție
2009 610,521 14.45
38 / 240
4 3 Opoziție
2013 400,466 11.31
36 / 240
2 3 Coaliție
2014 487,134 14.84
38 / 240
2 3 Opoziție
2017 315,976 8.99
26 / 240
12 4 Opoziție
Aprilie 2021 336,306 10.36
30 / 240
4 4 Alegeri anticipate
Iulie 2021 292,439 10.71
29 / 240
1 5 Alegeri anticipate
Noiembrie 2021 340,997 12.83
34 / 240
5 3 Opoziție
2022 344,625 13.76
36 / 240
2 3 Alegeri anticipate
2023 346,437 13.16
36 / 240
0 4 Opoziție
Parlamentul European
Alegeri Voturi % Locuri +/– Poziție
2007 392,650 20.26
4 / 18
4 3
2009 364,197 14.14
3 / 18
1 3
2014 386,725 17.27
4 / 17
1 3
2019 323,510 16.55
3 / 17
1 3

Natura etnică

[modificare | modificare sursă]

La 8 octombrie 1991, nouăzeci și trei de membri ai Adunării Naționale a Bulgariei - practic toți afiliați la fostul Partid Comunist - au cerut instanței constituționale să declare DPS neconstituțională citând articolul 11.4 din constituție care interzice în mod explicit partidele politice „formate pe etnie, bază rasială și religioasă".[11] La 21 aprilie 1992, instanța a respins petiția și a afirmat constituționalitatea DPS.[12]

Chiar dacă DPS face parte din viața politică bulgară de atunci, unii naționaliști bulgari, în special Uniunea Națională Ataka de extremă dreapta, continuă să afirme că este anticonstituțional, deoarece este format în principal din etnici turci.

Cu toate acestea, statutul DPS afirmă destul de clar că „este o organizație publică și politică independentă, fondată cu scopul de a contribui la unitatea tuturor cetățenilor bulgari”.[13]

În plus, susținătorii DPS susțin că interzicerea partidelor pe baza compoziției lor etnice constituie un caz de discriminare etnică și contravine legislației europene, Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale⁠(d), în special la care Bulgaria este semnatară. Mai mult, în ciuda unei interdicții constituționale similare, partidele religioase, cum ar fi Coaliția Creștină Bulgară, au concurat pentru alegerile parlamentare din 1997 și din nou în 2005, fără nici o revoltă politică.

Mai recent, Antonina Zheliazkova, șefa Centrului pentru relații interetnice din Sofia, l-a lăudat pe Ahmed Dogan afirmând că „a lucrat din greu pentru a deschide partidul tuturor cetățenilor și a încurajat susținătorii DPS să fie liberi să voteze pentru partidele etnice".[14]

Alte facțiuni politice turcești

[modificare | modificare sursă]

Până în prezent sunt alte trei mici facțiuni politice turcești care se opun politicilor DPS. Aceste grupuri — care s-au unit pentru a forma Liga Democrată Balcanică — sunt Mișcarea Polului Democratic (DDK), condusă de Osman Oktay; Partidul Democrației și Justiției (PDS), condus de Nedim Gencev, și Uniunea Turcilor din Bulgaria (SBT), condusă de Seyhan Türkkan.[14]

Oricum, aceste mișcări, precum Mișcarea Națională pentru Drepturi și Libertăți, membră a Coaliției Social-Democrate ('Coaliția Trandafirului') nu a reușit să-și asigure un reprezentant ales în parlament. Un partid fondat în 2011 de membri care au părăsit partidul și condus de Korman Ismailov - Partidul Popular al Libertății și Demnității, a obținut 1,5% din voturi într-o coaliție cu Mișcarea Națională Simeon II (NDSV) și, prin urmare, nu a trecut pragul de 4% pentru a intra în parlament.[15] Acest partid a făcut parte din Blocul Reformist și a trecut pragul și a intrat în parlament și guvern în 2014, dar numai cu un vice-ministru care a fost înlăturat. O altă facțiune politică DOST fondată de fostul lider Mestan, avea 17.000 de membri înregistrați în 2016, care au fost obținuți doar pentru aproximativ un an.[16] Dacă da, membrii Mișcării pentru Drepturi și Libertăți trebuie să fi scăzut în număr.

Presupusa manipulare a voturilor

[modificare | modificare sursă]

DPS a fost aspru criticat de partidul ultranaționalist bulgar Atac, precum și de partidele politice de dreapta, precum Democrații pentru o Bulgarie Puternică (DSB) și Uniunea Forțelor Democrate (SDS) și chiar de partenerii de coaliție din Mișcarea Simeon II pentru că ar fi manipulat votul la alegerile din iunie 2005 în unele locuri prin aducerea cetățenilor bulgari de origine turcă care locuiesc în Turcia la vot la alegeri. Cu toate acestea, acuzațiile potrivit cărora etnicii turci veneau să voteze în Bulgaria la adresa lor permanentă și apoi se întorceau în Turcia pentru a vota cu pașapoartele nu au putut fi „verificate sau confirmate” de observatorii internaționali, a căror evaluare a alegerilor a fost că a fost libere și corecte.[17]

Partidul Liberal se opune privatizării

[modificare | modificare sursă]

În februarie 2005, DPS s-a opus privatizării celei mai mari companii de tutun din Bulgaria, Bulgartabac, care a fost susținută de guvern și Uniunea Europeană, pe motiv că industria angajează în mod tradițional etnici turci. Criza rezultată a dus la demisia vicepremierului Lidia Shuleva.[14]

Delyan Peevski

[modificare | modificare sursă]

Delyan Peevski este „o figură extrem de controversată în politica bulgară, în afaceri și în mass-media”. El a îndeplinit mai multe mandate în Parlamentul Bulgariei ca deputat DPS. El a fost chiar șef al echivalentului bulgar FBI (Agenția de Stat pentru Securitate Națională) pentru o zi, „dar după ce au izbucnit proteste în masă pe străzi, a fost forțat să-și dea demisia”.[18]

Reprezentare europeană

[modificare | modificare sursă]

În Parlamentul European, Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți ocupă trei locuri de europarlamentari făcând parte din grupul Renew Europe.[19][20][21]

În Comitetul European al Regiunilor, Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți se află în grupul CoR Renew Europe⁠(d) cu doi membri titulari și doi membri supleanți pentru mandatul 2020-2025.[22] [23] Nedzhmi Ali este membru al Biroului CoR al Renew Europe.[24]

Referințe și note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „БСП и ГЕРБ вече почти равни по брой членове” [BSP and GERB now almost even in membership]. 24 Chasa. . Accesat în . 
  2. ^ Cerami, Alfio (), Social Policy in Central and Eastern Europe: The Emergence of a New European Welfare Regime, Lit verlag, p. 26 
  3. ^ Pantev, Plamen (), „Bulgaria”, NATO at 60, IOS Press, p. 70 
  4. ^ Nikolai Genov; Anna Krasteva (). Recent Social Trends in Bulgaria, 1960-1995. McGill-Queen's Press - MQUP. p. 293. ISBN 978-0-7735-6825-9. 
  5. ^ a b c Nordsieck, Wolfram (). „Bulgaria”. Parties and Elections in Europe. 
  6. ^ „Народно събрание на Република България - Парламентарни групи”. parliament.bg. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Труд – Влез в новините”. Trud.bg. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Как ДПС печели всички избори в Галиче - bTV Новините”. Btvnovinite.bg. Accesat în . 
  9. ^ „Mestan Succeeds Dogan as Bulgarian Ethnic Turkish Party Leader after Assassination Attempt”. Novinite. . Accesat în . 
  10. ^ „Турция забрани на Ахмед Доган и Пеевски да влизат на територията й (обзор)”. 
  11. ^ „Constitution of the Republic of Bulgaria”. www.parliament.bg. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Ganev, Venelin I. (). „History, Politics and the Constitution: Ethnic Conflict and Constitutional Adjudication in Postcommunist Bulgaria”. Slavic Review. 63 (1): 66–89. doi:10.2307/1520270. JSTOR 1520270. 
  13. ^ „Statute of the Movement for Rights and Freedoms”. dps.bg. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ a b c „Bulgaria: Turkish Party Urged to Rethink Policies* - Novinite.com — Sofia News Agency”. www.novinite.com. Accesat în . 
  15. ^ „Резултати :: Избори за народни представители 2013”. results.cik.bg. 
  16. ^ „Лютви Местан в Пловдив: Ще подкрепим кандидат за президент-ярък натовец”. Traffic News. 
  17. ^ „Page not found - OSCE” (PDF). www.osce.org. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  18. ^ „Smoke billowing from Delyan Peevski's business empire” (în engleză). Accesat în . 
  19. ^ „Home | Atidzhe ALIEVA-VELI | MEPs | European Parliament”. www.europarl.europa.eu (în engleză). Accesat în . 
  20. ^ „Home | Ilhan KYUCHYUK | MEPs | European Parliament”. www.europarl.europa.eu (în engleză). Accesat în . 
  21. ^ „Home | Iskra MIHAYLOVA | MEPs | European Parliament”. www.europarl.europa.eu (în engleză). Accesat în . 
  22. ^ „Members Page CoR”. 
  23. ^ „Members page CoR”. 
  24. ^ „Bureau”. Renew Europe CoR (în engleză). Accesat în .