Viața și opera lui Carl Orff

Proiect realizat de Pohrib George si Popa Jessica

 Date biografice

Carl Orff a fost un compozitor german cunoscut pentru

muzica sa educațională și de teatru.
Carl Orff s-a născut la München la 10 iulie 1895, fiul lui
Paula (Köstler) și Heinrich Orff. Familia sa era bavareză
și activa în armata imperială germană; tatăl său era ofițer
al armatei cu puternice interese muzicale. Bunica sa
paternă era catolică de origine evreiască. La vârsta de
cinci ani, Orff a început să cânte la pian, la orgă și la
violoncel și a compus câteva cântece și muzică pentru
piese de teatru de păpuși.
 Orff era romano-catolic. A fost căsătorit de patru ori: cu Alice Solscher (m. 1920, div. 1925),
Gertrud Willert (m. 1939, div. 1953), Luise Rinser (m. 1954, div. 1959) și Liselotte Schmitz (m.
1960) . Singurul său copil Godela (1921-2013) a fost din prima căsătorie. Ea a descris relația ei
cu tatăl ei ca fiind uneori dificilă. „El și-a avut viața și asta a fost”, îi spune ea lui Tony Palmer
în documentarul „O Fortuna”.
A studiat la München muzica și a condus acolo diverse teatre. În 1924 a înființat împreună cu
dansatoarea Dorothea Gunther școala "Gunther" pentru educație muzicală, dans și gimnastică.
Lucrarea sa,Schulwerk (Muzică pentru copii 1930-1933, revizuită în 1950-1954) începe cu
modele simple ritmice, cu bucăți sonore asamblate pentru xilofon, glockenspiel și alte
instrumente de percuție. În faimoasa sa lucrare oratorio-mime Carmina Burana (1937) (libret
inspirat din texte vechi medievale găsite la biblioteca mănăstirii Benediktbeuern - Germania) a
pus poezia secolului al XIII-lea pe muzică simplă, construită în jurul unor ritmuri viguroase,
pulsante, bogate uneori. Celelalte opere ale sale includ opera de basm Die Kluge („Isteața”)
(1943) și fragmente austere ca Antigona (1949)
 Orff a murit de cancer la Munchen în 1982, la vârsta de 86 de ani. Orff
a fost înmormântat în biserica barocă a prioratului benedictin de bere
din Andechs , la sud-vest de Munchen. Piatra sa funerară poartă
inscripția latină Summus Finis (Ultimate End), preluată de la sfârșitul
ultimei sale lucrări, De temporum fine comoedia .
 Lucrări muzicale
Orff este cel mai bine cunoscut pentru Carmina Burana (1936), o „ cantată scenică ”.
Este prima parte a unei trilogii care include și Catulli Carmina și Trionfo di Afrodite .
Carmina Burana și-a reflectat interesul pentru poezia germană medievală .
Trilogia în ansamblu se numește Trionfi , sau „ Triumfuri ”. Compozitorul a descris-o
ca celebrarea triumfului spiritului uman prin echilibrul sexual și holistic. Opera s-a bazat pe
poezia din secolul al XIII-lea găsită într-un manuscris supranumit Codex latinus
monacensis găsit în mănăstirea benedictină din Benediktbeuern în 1803 și scris de
Goliard ; această colecție este cunoscută și sub numele de Carmina Burana .
 În timp ce „modern” în unele dintre tehnicile sale compoziționale,
Orff a reușit să surprindă spiritul perioadei medievale în această
trilogie, cu ritmuri infecțioase și armonii simple . Poeziile
medievale, scrise în latină și o formă timpurie de germană, sunt
adesea îndrăznețe, dar fără a coborî în smut. "Fortuna Imperatrix
Mundi", cunoscut sub numele de " O Fortuna ", din Carmina Burana
, este adesea folosit pentru a desemna forțe primare, de exemplu în
Oliver Stone filmul The Doors ..

Asocierea operei cu fascismul l-a determinat și pe Pier Paolo Pasolini

să folosească mișcarea „Veris leta facies” pentru a însoți scenele finale
de tortură și crimă din filmul său final Salò, sau cele 120 de zile de
Sodoma
 Odată cu succesul Carminei Burana , Orff a renegat toate lucrările sale anterioare, cu excepția lui
Catulli Carmina și Entrata (o orchestrație a „Clopotelor” de William Byrd (1539–1623), pe care a
rescris-o. Mai târziu, însă, multe dintre aceste lucrări anterioare au fost lansate (unele chiar cu
aprobarea lui Orff). Carmina Burana a fost atât de populară încât Orff a primit un comision la
Frankfurt pentru a compune muzică incidentală pentru Visul unei nopți de vară , care trebuia să
înlocuiască muzica interzisă de Mendelssohn . După mai multe interpretări ale acestei muzici, el a
susținut că nu este mulțumit de ea și a reluat-o în versiunea finală care a fost interpretată pentru prima
dată în 1964. Despre Antigonae (1949), Orff a spus în mod specific că nu era o operă, ci mai degrabă
un Vertonung , un „decor muzical”, al tragediei antice . Textul este o traducere germană de Friedrich
Hölderlin a piesei cu același nume Sofocle . Orchestrația se bazează foarte mult pe partea de percuție
și este de altfel destul de simplu. Unii au fost etichetați ca fiind minimalist , un termen care este cel
mai pertinent în ceea ce privește linia melodică.
Viața și opera lui Béla Bartók
Viața lui Béla Bartók
Primele lecții de pian le-a primit de la mama sa. Din
1899 a studiat pianul și compoziția la Preßburg (azi:
Bratislava, Slovacia) și la Academia Regală de Muzică din
Budapesta, unde între 1908 și 1934 a funcționat ca
profesor de pian. Între anii 1934 și 1940 a lucrat la
Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului
muzical. În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii,
unde, pentru o scurtă perioadă (1940-1941), a lucrat pe
lângă "Columbia University" și ca profesor de muzică în
New York, având venituri financiare modeste. A murit
bolnav de leucemie pe 26 septembrie 1945 în New York.
 Opera lui

În primele sale opere, Béla Bartók se orientează în tradiția muzicii vest-europene, fiind în special
influențat de Johannes Brahms, Richard Wagner, Franz Liszt și Claude Debussy. În poemul simfonic
"Kossuth" (1904) se recunoaște influența muzicii lui Richard Strauss. Începând cu anul 1905, Béla
Bartók studiază tot mai mult muzica populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor
țigani. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, realizează o culegere de muzică
folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume.

Béla Bartók a fost un excelent pianist și a compus mai multe lucrări în scop pedagogic, ca
"Microcosmos" (1935), cuprinzând 153 piese pentru pian cu grade de dificultate crescândă. Cele șase
cvartete de coarde sunt considerate unele din cele mai importante compoziții ale genului.
 O stradă din zona centrală a orașului
Târgu Mureș îi poartă numele. Pe acea
stradă se află și statuia lui Béla Bartók,
un monument realizat de sculptorul
Márton Izsák, dezvelit la 27 noiembrie
1981.
Școala Germană
 Școala Germană București (în germană Deutsche Schule Bukarest – DSBU) este o școală
internațională din București cu limba de predare germană. Ea oferă toate treptele preuniversitare,
de la creșă și grădiniță și până la liceu, inclusiv.

Școala s-a înființat în 2007 cu doar 2 elevi în clasa I. An de an s-a mai adăugat câte o clasă, în
anul școlar 2016/2017 funcționa inclusiv clasa a X-a. În 2013 s-a inaugurat sediul din str. Aron
Cotruș,însă este nevoie de unul mai mare, cu o capacitate de 500 de elevi, sediu de care școala
va dispune în 2018.

Școala are statut de „Școală Germană in Străinătate” și este sprijinită de ambasadele

Germaniei, Elveției, Austriei și de OMV Petrom SA, care a oferit terenul de 2 hectare pentru
noul sediu.Finanțarea este în regim de școală privată. Contributile anuale de școlarizare sunt
pentru programul scurt de ora 15:00 de 10.400 EUR, la care se adaugă 220–300 EUR pentru
cărți. Contributia pentru programul lung pana la ora 18:00 este de 12.400 Euro.
 Școala se adresează copiilor diplomaților și oamenilor de afaceri germani, care astfel își pot
însoți părinții și se pot transfera ușor la alte școli din Germania sau școli germane din străinătate.
De asemenea, se adresează copiilor ai căror părinți speră ca aceștia să facă o carieră în diplomație
sau să devină oameni de afaceri în Germania, iar legăturile din școală le-ar putea fi de folos.

Școala urmează planurile de învățământ al landului Baden-Württemberg, conform Institutului

pentru Dezvoltarea Școlilor (germană Landesinstitut für Schulentwicklung). Pentru elevii
germani se predau 2 ore pe săptămână de limba română ca limbă străină, iar pentru românii
nativi, la clasele I – IV, 4 ore pe săptămână conform cerințelor Ministerului Educației român.
 Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98coala_German%C4%83_Bucure%C8%99ti

https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C3%A9la_Bart%C3%B3k

https://www.ziarultimisoara.ro/cultura/2839-bela-bartok-unul-dintre-cei-mai-importanti-compozitori-ai-secol
ului-xx

https://en.wikipedia.org/wiki/Carl_Orff

https://www.britannica.com/biography/Carl-Orff