Documentul prezintă caracteristicile stilului muzical baroc, inclusiv perioadele sale, trăsăturile limbajului muzical precum tonalitatea și procedeele de prelucrare a temei, genurile vocale și instrumentale precum oratoriul, opera și sonata, precum și genurile instrumentale ca suita, fuga și concerto.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
132 vizualizări2 pagini
Documentul prezintă caracteristicile stilului muzical baroc, inclusiv perioadele sale, trăsăturile limbajului muzical precum tonalitatea și procedeele de prelucrare a temei, genurile vocale și instrumentale precum oratoriul, opera și sonata, precum și genurile instrumentale ca suita, fuga și concerto.
Documentul prezintă caracteristicile stilului muzical baroc, inclusiv perioadele sale, trăsăturile limbajului muzical precum tonalitatea și procedeele de prelucrare a temei, genurile vocale și instrumentale precum oratoriul, opera și sonata, precum și genurile instrumentale ca suita, fuga și concerto.
Documentul prezintă caracteristicile stilului muzical baroc, inclusiv perioadele sale, trăsăturile limbajului muzical precum tonalitatea și procedeele de prelucrare a temei, genurile vocale și instrumentale precum oratoriul, opera și sonata, precum și genurile instrumentale ca suita, fuga și concerto.
Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2
Barocul muzical
I.Semnificaţia stilului Baroc:
1. Stil artistic European predominant în secolele XVII-XVIII, care se caracterizează prin ornamentaţie excesivă, neregularitatea liniilor şi prin monumentalitatea construcţiilor(arhitectură), contururi agitatea(sculptură) şi tehnica de clar-obscur(în pictură), dramatism interior(muzică). 2. Perioade ale Barocului muzical: 1600-1650 Barocul timpuriu 1650-1700 Barocul mijlociu 1700-1750 Barocul târziu/Preclasicism muzical(instalarea definitivă a sistemului tonal) II. Trăsături ale limbajului muzical în Baroc 1. Tonalitatea apare şi devine baza organizării structurilor muzicale 2. Tema muzicală este o melodie de dimensiuni relative redusă, cu structură proprie, având suport armonic şi potenţial de dezvoltare şi prelucrare. 3. Procedee de prelucrare a temei: inversare, augumentare, diminuare, recurenţă, fragmentare şi secvenţare melodică şi ritmică. 4. Intensitatea sau dinamica, este alcătuită pe raportul forte-piano(cu efect de ecou). 5.Agogica(termeni de mişcare-tempo), mişcarea este uniformă sau unică în cadrul aceleiaşi lucrări(allemanda din suita instrumentală) sau diversă în genurile cu mai multe părţi (concertul instrumental sau sonata barocă) 6.Armonia are la bază: -Sistemul Tonal -Reguli de organizare a vocilor -Reguli privind acordurile, răsturnările acordurilor, aducerea şi rezolvarea disonanţelor şi modulaţia. III. Genuri vocal-instrumentale: -religioase: oratoriul, cantata, missa, motetul, coralul, imnul. -laice: opera, cantata laică, aria vocal-instrumentală. IV. Genuri instrumentale: suita, sonata, fuga, concertul. -genuri improvizatorice: preludiul, toccata, fantezia. -genuri polifonice imitative: fuga şi canonul -genuri polifonice variaţionale: passacaglia şi ciaccona -genuri omofonice: coralul -genuri concertante: concerto grosso şi concertul solistic