Venotrope Și Angiotrope
Venotrope Și Angiotrope
Venotrope Și Angiotrope
preparatelor venotrope,
angioprotectoare,
vasodilatatoare cerebrale şi
periferice, antimigrenoase
Chianu Marin
Introducere
• Bolile venoase sunt foarte frecvente si afecteaza 30-50%
din populatia adulta
• Manifestarile clinice si gravitatea acestor boli este
diferita:de la simpla jena sau defect estetic pana la dureri
intense, invaliditate sau chiar deces instantaneu.
• Bolile venelor se produc la nivelul venelor tuturor
tesuturilor si organelor, dar manifestarile patologice cele
mai frecevtne sunt la urmatoarele niveluri:
▫ Venele membrelor inferioare:
Boala varicoasa
Boala tromboembolica
Malformatiile venoase
▫ Venele membrului superior:
Tromboflebita membrului superior
Introducere
▫ Venele pelviene:
Varice
Tromboflebita
▫ Venele hemoroidale:
Hemoroizi
Tromboflebita hemoridala
Propalsul hemoroidal
▫ Sistemul venei porte:
Tromboza de vena porta
Cavernomul
Hipertensiunea portala
▫ Venele cerebrale:
Tromboflebita sinusului cavernos
Factorii de risc și incidența lor
Dereglarea permeabilității
vasculare
2 3
valvulară venos varicoase
• Refluxul venos rezultat datorită valvelor venoase devenite incompetente conduce la creşterea
presiunii venoase, remodelarea peretelui venos şi apariţia venelor varicoase şi a stazei
venoase;
• Modificările hemodinamice se propagă la nivel microcirculator determinând creşterea
presiunii capilare, edem, hipoxie tisulară, modificări trofice şi ulceraţii.
2. Corcos L et al. J Mal Vasc. 2000;25:27-36. 3. Schultz-Ehrenburg U et al. Abstract AVF. 2004. 4. Nicolaides AN. Angiol. 2003;54:S33-S44.
5. Pappas PJ et al. J Vasc Surg. 1997;26:784-795. 6. Widmer LK et al. Phlebology. 1999;14:S23-S34.
Preparate venoactive
•
aspecte fiziologice
• Venele, ca şi arterele, sunt inervate de sistemul adrenergic.
• În vene sunt alfa (1 şi 2) şi beta (2)-adrenoreceptori.
• Alfa-1-adrenoreceptorii se situează pe membrana postsinaptică a
terminaţiunilor adrenergice şi sint excitaţi de noradrenalina ce se
elimină din membrana presinaptică.
• Alfa-2-adrenoreceptorii sunt postsinaptici,dar localizaţi extrasinaptic
(lipsiţi de inervaţia simpatică) şi excitaţi de catecolaminele din sânge
(eliberate din medulosuprarenale sau administrate ca preparate).
• Alfa-2-adrenoreceptorii sunt şi presinaptici, iar la excitarea lor se inhibă
eliberarea mediatorilor.
• Beta-2-adrenoreceptorii postsinaptici sunt localizaţi în intima vasculară
şi la excitarea lor de catecolaminele circulante are loc dilatarea venelor.
În acelaşi timp beta-2-adrenoreceptorii pot fi şi presinaptici cu
micşorarea eliberării mediatorilor din membrana presinaptică.
Preparate venoactive
aspecte fiziologice
• În reglarea tonusului venelor participă şi factorii humorali.
- substanţele endogene cu efect vasoconstrictor deosebim:
adrenalina, noradrenalina, angiotensina II, vasopresina,
neuropeptida Y, prostaglandina F2alfa, tromboxanul,
endotelinele.
- Substanţe endogene cu efect vasodilatator: adrenomedulina,
acetilcolina, bradichinina, peptida intestinală vasoactivă
(VIP), histamina, peptidele natriuretice (B şi C), NO, PGI2,
purinele (adenozina, ATP).
- dopamina, serotonina, PGE2 şi PGD2 pot provoca atât
vasoconstricţie, cât şi vasodilataţie.
Clasificarea preparatelor venotrope
sau venoactive.
I. Preparatele ce dilată venele:
A. venodilatatoarele:
• donatorii de NO – nitroglicerina, izosorbid dinitrat, izosorbid mononitrat,
molsidomina
• alfa-1-adrenoblocantele – prazosina, doxazosina, terazosina etc.
• Simpatoliticele - guanetidina
B. arterio-venodilatatoarele:
• donatorii de NO – nitroprusiat de sodiu
• inhibitorii enzimei de conversie – captopril, enalapril, lizinopril etc.
• Blocantele receptorilor angiotensinici – lozartan, valzartan, irbezartan etc.
• Alfa-2-adrenomimeticele centrale – clonidina, moxinidina, guanfacina etc.
• Ganglioblocantele – trepiriu, azametoniu, trimetafan etc.
• Alfa-1şi 2-adrenoblocantele – fentolamina, tolazolina, fenoxibenzamina
• Beta-adrenomimetice – izoprenalina
• Inhibitorii fosfodiesterazei (tip III) - milrinona
Clasificarea preparatelor venotrope sau
venoactive.
II. Preparatele cu acţiune constrictoare (tonizantă) şi
protectoare asupra venelor
A. venoconstrictoare (venotonizante):
alfa-adrenomimetice – fenilefrina, etilefrina, midodrina etc.
Alcaloizii dihidraţi ai secării cornute – dihidroergotamina,
dihidroergotoxina, dihidroergocriptina, vasobral (alfa-
dihidroergocriptina+cafeina)
B. venoprotectoare:
rutozidele şi derivaţii lor – rutina, troxerutina, venoruton,
ascorutina etc.
Preparatele din Gingo biloba – extracte din frunze (bilobil,
memoplant etc.) şi combinate (gincor forte etc.)
Preparatele sintetice – dobesilat de calciu
Clasificarea preparatelor venotrope
sau venoactive.
C. preparate cu acţiune mixtă
(venotonică şi venoprotectoare):
• bioflavonoidele – detralex, diosed-C, diovenor etc.
• Preparate din fructele de caştan – escina, escuzan,
reparil, venoplant, anavenol etc.
• Preparatele ce conţin ruscozide - ciclo-3-fosfat
• Extract din seminţe de struguri – endotelon
• Preparate sintetice - tribenozid
Clasificarea preparatelor venotrope
sau venoactive.
III. Preparatele utilizate pentru sclerozarea venelor:
- decilat (trombovar), polidocanol (etoxiscleron)
IV. Preparatele utilizate pentru profilaxia şi tratamentul
trombozelor venoase:
a) anticoagulantele
- directe : heparina, nadroparina, enoxaparina, sulodexid etc.
- indirecte: warfarina, etilbiscumacetat, fenindiona etc.
b) fibrinoliticele – streptokinaza, alteplaza, urokinaza,
nasaruplaza etc.
c) antiagregantele – acidul acetilsalicilic, clopidogrel, ticlopidina,
dipiridamol etc.
d) preparatele ce ameliorează reologia – pentoxifilina etc.
Preparatele cu acţiune venotonică şi
venoprotectoare
BIOFLAVONOIDELE: Preparatele ce conţin
diosmină, hesperidină şi acid ascorbic – Diosed – C
Componentele preparatului exercită acţiune:
• venotonică (venoconstrictoare);
• venoprotectoare;
• angioprotectoare;
• antioxidantă;
• antiinflamatoare;
• regeneratoare;
• imunomodulatoare;
• de ameliorarea a proprietăţilor reologice.
BIOFLAVONOIDELE
Acţiunea venotonică (venoconstrictoare) se datorează:
creşte nivelul noradrenalinei în peretele vascular →↑ capacităţii
contractile a venelor (în primul rând de calibru mic) →↑ efluxului
venos.→↓ stazei venoase şi limfatice (creşte peristaltismul vaselor
limfatice care drenează limfa în sistemul venos);
inhibă activitatea COMT (catecol-O-metiltransferaza), enzimă ce
inactivează noradrenalina;
↑ conţinutul proteinei contractile (actinei) în miocitele venelor, ce
preîntâmpină şi oprimă procesul de degenerare a peretelui
venelor;
majorează sensibilitatea proteinelor contractile ale venelor la ionii
de calciu şi intensifică contractilitatea miocitelor;
potenţează efectul vasoconstrictor al adrenalinei, noradrenalinei şi
serotoninei;
diminuie moderat activitatea fosfodiesterazei.
BIOFLAVONOIDELE
Acţiunea venoprotectoare se realzează prin:
preîntâmpină şi/sau înlătură afectarea endoteliului vascular de
agresia neutrofilelor şi eliberarea enzimelor lizozomale. În
staza şi hipertensiunea venoasă se activează neutrofilele şi
monocitele. Neutrofilele lezează endoteliul în rezultatul
adeziunii şi migrării prin peretele vascular în ţesuturi.
diosmina şi hesperidina ↓ nivelul imunoglobulinelor → ↓
adeziunea leucocitelor la endoteliu şi eliberarea citokinelor,
leucotrienelor, radicalilor liberi, enzimelor proteolitice → la
înlăturarea dereglărilor microcirculaţiei şi modificărilor trofice
în ţesuturi;
Inhibă hialuronidaza (preponderent acidul ascorbic) → ↓
scidează acidul hialuronic → ↓ permeabilităţii vasculare şi
stabilizarea (protecţia) vaselor,
↑ presiunea parţială a O2 şi o ↓ pe cea a CO2 în ţesuturi → ↓
hipoxiei tisulare, ponderii proceselor anaerobe şi acumularea
produselor intermediare ce produc acidoză.
BIOFLAVONOIDELE
Acţiunea antiiflamatoare se datorează:
• Inhibă COX-2 şi sinteza prostaglandinelor (PGE2
etc.) şi tromboxanilor (TrB2);
• ↓eliberarea mediatorilor inflamaţiei (PG,leucotriene);
• ↓ formarea leucotrienelor prin inhibarea lipooxidării;
• Blochează formarea histaminei, serotoninei;
• ↓ sinteza nitroxidsintetazei inductibile (iNOS) cu
diminuarea nivelului NO;
• Manifestă activitate anticomplementară cu ↓ producerii
factorilor ce cresc permeabilitatea vaselor şi stimulează
migrarea leucocitelor, factori implicaţi în stadiile
precoce ale inflamaţiei.
Interacţiunea leucocite-endoteliu,
7
un rol major în etiologia IVC
Studiu pe subiecţi umani
Courtesy Schmid-Schönbein
Adapted from Coleridge Smith P. In Ruckley, Fowkes, Bradbury, eds. London, UK: Springer-Verlag; 1999:51-70.
19. Takase S et al. Microcirculation. 2000;7:41-52. 20. Takase S et al. J Vasc Res. 1999;36(suppl 1):3-10. 21. Shoab SS. J Vasc Surg.
2000;31:456-461. 22. Bouskela E. Int Angiol. 2001. 23. Korthuis R. J Vasc Res. 1999. 24. Galley P. Int Angiol. 1993;12:69-72.
Protecţie optimă
la nivel MACRO- şi MICROcirculator
circulator
MACRO
10. Corcos L et al. J Mal Vasc. 2000;25:27-36. 11. Schultz-Ehrenburg U et al. Abstract AVF. 2004. 12. Nicolaides AN. Angiol. 2003;54:S33-S44.
13. Pappas PJ et al. J Vasc Surg. 1997;26:784-795. 14. Widmer LK et al. Phlebology. 1999;14:S23-S34.
BIOFLAVONOIDELE
Acţiunea antioxidantă se datorează: