Rev - Dezv - Durabila - 2019

CASA CORPULUI DIDACTIC ALBA
Editura Universul Şcolii
Educaţie
pentru dezvoltare durabilă
a
României
PUBLICAŢIE CU LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI
,,Educaţie pentru dezvoltare durabilă a României
- în context european’’
ediţia a XI-a
ISSN 2501 – 3300
ISSN-L 2069 – 296X
Alba Iulia
2019
ISSN 2285 – 309X
Educaţie pentru dezvoltare durabilă a României; ISSN 2501-3300, ISSN 2069 – 296X; anul 2019
CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE
EDITURA UNIVERSUL ŞCOLII 1. Promovarea dezvoltării durabile o

a CASEI CORPULUI DIDACTIC ALBA prioritate mondială, Prof. Vasilca Doina
Carmen, Director CCD Alba
5
Alba Iulia , Str. G. Bethlen nr. 7, Cod 510009
Tel. 0258/826147, Fax. 0258/833101
Web: www.ccdab.ro, 2. Simpozionul ,,educaţie pentru dezvoltare
E-mail: [email protected] durabilă a României - în context european’’,
ediţia a X-a, 22 noiembrie 2018, Dărămuş
Eugenia Marcela, Vasilca Doina Carmen,
6
Deák-Székely Szilárd Levente, Nandrea Maria,
Oros Ligia Elena, Crișan Monica, Jude
Laurenţiu, Onişoru Viorica, Rîmba Sava, Ota
Director redactor şef: Silvia, Popa Ioan
Prof. Vasilca Doina Carmen
Redactor şef: prof. Jude Laurenţiu
Redactori: prof. Oros Ligia Elena, prof. Secţiunea I.
Nandrea Maria, prof. Crișan Monica, REFERATE ŞI COMUNICĂRI
bibliotecar Onişoru Viorica 1. Instrucția și educația pentru dezvoltare
Tehnoredactare: aj. analist programator Popa durabilă un scop al omenirii din preistorie
Ioan, secretar Ota Silvia până azi, prof. Jude Laurențiu, Colegiul 10
Economist: Ec. Râmba Sava Național„Horea, Cloșca și Crișan” Alba Iulia
2. Deșeurile, prof. Bogdan Mariana-Dorina,

Liceul Tehnologic Ocna Mureș 26
3. Efectul de seră și urmările sale, Prof. Simu

Alexandru, Col. Naț. „I.M. Clain” & Lic. Teol.
© Autorii, conform legislaţiei în vigoare, Gr.-Cat. „Sfântul Vasile cel Mare”, Blaj, Prof.
28
răspund în faţa legii, în ceea ce priveşte Simu Carmen Mariana, Col. Naț. „I.M. Clain”,
plagiatul sau orice altă formă de atingere Blaj
a dreptului de autor.
4. Dezvoltarea durabilă impact asupra
generațiilor viitoare, Eleve: Păcurar Ștefania,
Jermendy Alisia Maria, Coordonator: Prof.
Popi Adrian, Colegiul Economic „Dionisie Pop
32
Marțian” Alba Iulia
5. Conducerea ecologică ”Mașina – un obiect

atât de necesar și de util la casa omului”, Elev
Ispas Alin-Traian, Elevă Furdui Cristina,
35
Coordonator: Prof. Popi Adrian, Colegiul
Și să nu uităm!: Când rătăceşti, Economic „Dionisie Pop Marțian” Alba Iulia
pentru a-ţi regăsi drumul,
6. Educația ecologică, rol în educația și
te întorci de unde ai plecat! dezvoltarea durabilă pentru generațiilor
următoare,: Prof.Popi Adrian, Colegiul 38
Economic „Dionisie Pop Marțian” Alba Iulia
2
7. Dezvoltarea durabilă eficiență și 5. Abordarea multiculturalității și a claselor

prosperitatea economică rezultatul unei mixte, Prof. psiholog Gavriluţ Doina, CJRAE
71
educații de calitate, Prof. drd. Ing. Marcel 41 Alba, Școala Gimnazială „Toma Cocișiu” Blaj
Ruscă, Colegiul Economic „Dionisie Pop
Marțian” Alba Iulia 6. Climatul clasei de elevii, Prof. psiholog
Cîmpean Cristina Mihaela Prof. consilier
școlar Popescu Ioana Mirela, CJRAE Alba
74
8. Dezvoltarea interesului elevilor pentru
știință, Prof. Todoran Simona Marcela, Liceul
cu Program Sportiv Alba Iulia
45
7. Baterii ecologice din frunze, elev Sîrb
Dragoș, Colegiul Economic „Dionisie Pop
9. Lectura – context al formării abilităților de Marțian” Alba Iulia, elevă Oancea
comunicare, Prof. Diniș-Adam Cristina, Școala 77
47 Georgiana-Florina, Colegiul Economic
Gimnazială „Nicodim Ganea” Bistra „Dionisie Pop Marțian” Alba Iulia
10. Educația durabilă prin arte, Prof. Jurcoveț 8. Firma de exercițiu în contextul dezvoltării 79
Alice, Liceul de Arte „Regina Maria” Alba Iulia 50 durabile, Profesor Popa Victoria, Colegiul
Economic „Dionisie Pop Marțian” Alba Iulia
11. Sănătatea mediului este și sănătatea
populației, Prof. înv. preșcolar Dușa
Adriana Elena, Grădinița cu Program
Prelungit „Piticot” Câmpeni, jud. Alba 54
Secţiunea II.
PROIECTE, PARTENERIATE,
schimburi de experienţă - exemple de
bună practică, de creativitate didactică
1. Teatrul și drama în educație. Proeict

Erasmus+ KA1, ,,Să jucăm viața pe scena
educației”, Prof. Teban Laura Diana, Școala
Gimnazială Nr. 3 Cugir, Școala Gimnazială
57
„Ioan Mihu” Vinerea
2. Proiectul Erasmus+ ,,Hermes”, Prof. înv.

primar Boit Daniela, Scoala Gimnazială ” Ion
Agarbiceanu”Alba Iulia, Prof. înv. primar
Marginean Georgeta, Liceul de Arte „Regina 60
Maria” Alba Iulia, Prof. Vasiu Diana, Liceul de
Arte „Regina Maria” Alba Iulia
3. Înțelepciunea și iubirea mea e jocul,

Prof. înv. primar Doroga Marcela, Liceul
65
cu Program Sportiv Alba Iulia
4. Învățarea prin cooperare, roluri în grup și

tipuri de evaluare care păstrează elevul în
școală, Prof. psiholog Gavriluţ Doina, CJRAE
Alba 68
Prof. psiholog Belaşcu Alexandra-Roxana,
CJRAE Alba
3
„Așadar, am avea nevoie de o intelectualitate care să lupte

pentru interesul național al României”
(Prof.dr. Radu Baltasiu, Directorul CESPE1 al Academiei Române)
Și să nu uităm!:
Când rătăceşti,
te întorci de unde ai plecat!
CUVÂNT
ÎNAINTE
1
CESPE Centrul European de Studii în Probleme Etnice
4
1. PROMOVAREA DEZVOLTĂRII DURABILE

O PRIORITATE MONDIALĂ
Prof. Doina Carmen VASILCA,
Director CCD Alba
Promovarea dezvoltării durabile este, pentru fiecare stat, o oportunitate, dar și o

responsabilitate, devenind o prioritate a strategiei care vizează implementarea documentului
adoptat la Adunarea Generală ONU (2015) - Agenda 20302 pentru Dezvoltare Durabilă.
Perspectiva României asupra dezvoltării durabile se reflectă în planul economic, social și al
conștientizării importanței mediului. Prin urmare, contextualizarea, adaptarea la specificul național
presupune realizarea echilibrului între așteptările individului generate de libertățile sale și contextul
care îi permite adaptarea la sine și la societatea din care este parte. Schimbarea mentalității
determină progres, iar asumarea conștientă a obiectivelor strategiei ne plasează în logica europeană
a transformărilor necesare pentru a răspunde provocărilor pe care le presupune paradigma actuală
de dezvoltare.
Dintre cele 17 obiective, cel care privește garantarea unei educații de calitate și promovarea
oportunităților de învățare de-a lungul vieții pentru toți asigură funcționarea adecvată a societății,
instruirea fiind o constantă a existenței umane. Educația de calitate se realizează doar dacă sunt luate
în considerare mai multe aspecte: educația formală, infrastructura, rata de părăsire timpurie și rata
de abandon, educația pe tot parcursul vieții, finanțarea, educația pentru dezvoltare durabilă, dar și
reformele. Pentru realizarea acestui obiectiv trebuie asumate o serie de strategii naționale care să
asigure o îmbunătățire a sistemului de educație și să faciliteze atingerea standardelor de calitate.
Țintele 2030 prevăzute în Strategie3 presupun demersuri coerente care permit participarea și
accesul tuturor la o educație de calitate, necesară pentru funcționarea justă a unei societăți durabile.
2
„În 2015, la Adunarea Generală a ONU de la New York, a fost adoptat un document istoric -
Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. Acest document își propune, prin cele 17 obiective ale sale, un
viitor mai bun, nu doar pentru noi, dar și pentru copiii noștri. Structurată pe cei trei piloni ai dezvoltării
durabile - economic, social și de mediu - Agenda 2030 a fost adoptată și de România, și de Uniunea
Europeană. Această strategie reprezintă contextualizarea Agendei la specificul românesc.” (Borbély
László).
3
Pe plan european s-a pornit la regândirea învăţământului în sensul dezvoltării durabile a
societăţii. În 2005, la Vilnius, miniştrii responsabili cu educaţia şi cu mediul din ţările UNECE (United
Nations Economic Commission for Europe) printre care şi România, au adoptat într-o întâlnire la nivel înalt
Strategia UNECE pentru Educatia pentru Dezvoltare Durabila. La întâlnire a fost lansat şi Deceniul
Naţiunilor Unite de Educaţie pentru Dezvoltare Durabilă.
,,Viziunea noastră asupra viitorului este a unei regiuni care promovează valori comune precum:
solidaritatea, egalitatea şi respectul reciproc dintre oameni, ţări şi generaţii. Este o regiune caracterizată
prin dezvoltare durabilă, vitalitate economică, justiţie, coeziune socială, protecţia mediului şi managementul
resurselor naturale, astfel încât să satisfacă nevoile generaţiei prezente fără compromiterea capacităţii
viitoarelor generaţii de a-şi satisface nevoile. Educaţia, pe lângă faptul că este un drept al omului, este o
premisă pentru obţinerea dezvoltării durabile şi un instrument esenţial pentru o bună administrare, pentru
adoptarea unor decizii în cunoştinţă de cauză şi promovarea democraţiei. De aceea, educaţia pentru o
5
2. SIMPOZIONUL
,,EDUCAŢIE PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ A ROMÂNIEI
- ÎN CONTEXT EUROPEAN’’
ediţia a XI-a, 6 decembrie 2019
Prof. Dărămuş Eugenia Marcela
Prof. Vasilca Doina Carmen
Prof. Deák – Székely Szilárd Levente
Prof. metodist Nandrea Maria
Prof. metodist Oros Ligia Elena
Prof. metodist Crișan Monica
Prof. metodist Jude Laurenţiu
Inginer Onişoru Viorica
Inginer Ota Silvia
Economist Rîmba Sava
Analist programator Popa Ioan
Simpozionul ,,Educație pentru dezvoltare durabilă a României - în context european” a fost

lansat în anul 2008, de către Casa Corpului Didactic Alba și Inspectoratul Școlar Județean Alba, ca
o activitate de formare continuă a cadrelor didactice într-un domeniu de cunoaștere umană, cel al
dezvoltării sustenabile. Această inițiativă își dovedește valabilitatea și-n prezent, confirmată prin
documentul: Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030, adoptată de Guvernul
României în ședința din 9 noiembrie 2018, prin HG nr. 877/2018, ce a fost elaborată sub directa
coordonare a Departamentului pentru dezvoltare durabilă.
Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030 este rezultatul unui
consens al ministerelor și altor instituții publice centrale, autorităților locale, agențiilor de dezvoltare
regională, forurilor academice şi universitare, institutelor naționale de cercetare-dezvoltare,
asociațiilor patronale şi sindicatelor, sectorului privat, organizațiilor neguvernamentale și altor
formațiuni ale societății civile și a cetățenilor interesați sub coordonare a Departamentului pentru
dezvoltare durabilă.
<< Există un proverb care îmi place mult – „omul sfințește locul”>>: spune Consilierul
de stat Domnul Borbély László, Coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă în
partea introductivă a documentului:
„În 2015, la Adunarea Generală a ONU de la New York, a fost adoptat un document
istoric - Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. Acest document își propune, prin cele 17
dezvoltare durabilă poate ajuta să transforme perspectiva noastră în realitate. Educaţia pentru dezvoltare
durabilă dezvoltă şi îmbunătăţeşte capacitatea indivizilor, a grupurilor, a comunităţilor, organizaţiilor şi a
ţărilor de a, gândi şi a acţiona în favoarea dezvoltării durabile. Ea poate genera o schimbare în mentalităţile
oamenilor, potenţând capacitatea acestora de a crea o lume mai sigură, mai sănătoasă şi mult mai prosperă,
îmbunătăţind astfel calitatea vieţii. Educaţia pentru o dezvoltare durabilă oferă o abordare critică, un grad
sporit de conştientizare şi puterea de a explora şi dezvolta noi concepte, viziuni ,metode şi instrumente.”
(citat din Strategia UNECE pentru Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă adoptată la Întâlnirea la nivel înalt
a miniştrilor mediului şi educaţiei de la Vilnius, Lituania, ONU, 2005.)
6
obiective ale sale, un viitor mai bun, nu doar pentru noi, dar și pentru copiii noștri. Structurată pe
cei trei piloni ai dezvoltării durabile - economic, social și de mediu - Agenda 2030 a fost adoptată
și de România, și de Uniunea Europeană. Această strategie reprezintă contextualizarea Agendei la
specificul românesc.”
(Consilier de stat Borbély László, Coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltare
Durabilă.)
Și în acest an, la a XI-a ediție, la fel ca în anii precedenți, simpozionul are drept scop:
I. Stimularea şi valorificarea interesului elevilor şi cadrelor didactice pentru
Dezvoltarea Durabilă a României prin activități de implementare a instrucției și educației pentru
dezvoltarea durabilă a României.
II. Realizarea unei publicații on-line „Educaţia pentru dezvoltare durabilă a
României” cu ISSN 2501-3300 și ISSN-L 2069 296X pe site-ul:
http://www.ccdab.ro/Editura/simpozioane%20online.html, ce să cuprindă
preocupările cadrelor didactice, elevilor și a altor persoane, în domeniul dezvoltării
durabile şi educaţiei pentru dezvoltare durabilă a României.
Obiectivul general: îmbunătăţirea calității şi performanței învățământului, evaluate
prin dezvoltarea socio-economică a țării.
Obiective specifice:
1. Creşterea calităţii și performanței procesului instructiv-educativ prin:
- Stimularea interesului elevilor şi a cadrelor didactice pentru dezvoltare durabilă;
- Creşterea interesului faţă de realizările în domeniul socio-economic;
- Stimularea interesului elevilor şi a cadrelor didactice pentru informare;
- Stimularea creativităţii elevilor şi a cadrelor didactice prin realizarea de eseuri, lucrări
științifice etc. pe teme de dezvoltare durabilă a țării;
- Îmbunătăţirea nivelului de cunoaştere a aspectelor de dezvoltare socio-economică a țării
și în lume prin explorări pe internet și nu numai;
- Realizarea unor schimburi de idei între elevi şi cadre didactice din diferite unităţi de
învăţământ din ţară.
2. Stimularea cercetării ştiinţifice în şcoli prin:
- Familiarizarea cu diverse etape ale cercetării ştiinţifice (documentare, selectare
bibliografie, realizare lucrări ştiinţifice cu temă prestabilită, etc.);
- Participarea la o sesiune de comunicări de înalt nivel ştiinţific, inclusă într-un domeniu
de maximă importanță pentru viitorul omenirii;
3. Stimularea inovației, creației în domeniul științelor exacte și inginerești printre elevi şi
cadre didactice. Descoperirea, încurajarea şi mediatizarea de idei, activități etc. ce să
contribuie la dezvoltarea socio-economică a țării.
4. Conştientizarea părinţilor şi a comunităţii de calitatea muncii desfăşurate de elevi şi
cadrele didactice.
5. Formarea de competențe necesare dezvoltării durabile a României.
TEMATICA SIMPOZIONULUI:
1. Mediul în viaţa omului. Abordări cetăţeneşti europene şi româneşti.
2. Educaţiei pentru dezvoltare durabilă a României şi profesia didactică.
3. Cunoaşterea elevilor, etapă premergătoare necesară în procesul de educaţie pentru
dezvoltare durabilă. Identificarea capacităţilor şi a posibilităţilor profesionale ale elevilor de a
contribui la dezvoltare durabilă a locurilor natale.
7
4. Performanţe educaţionale din punctul de vedere al Educaţiei pentru dezvoltare durabilă a

României.
Calitate – performanţă – utilitate – valoare în UE.
Calitate – performanţă – utilitate – valoare în România.
Competențe necesare; competențe inutile dezvoltării socio-economice/ prosperității
țării.
5. Strategia personală şi profesională a cadrului didactic în contextul activităţii didactice de
specialitate în funcţie de criteriile de calitate şi performanţe educaţionale ce reies din Strategia
UNECE pentru Educaţia pentru Dezvoltare Durabila. Strategii didactice utile şi eficiente în sprijinul
dezvoltării durabile a României.
6. Educaţiei pentru dezvoltare durabilă a societăţii româneşti şi gestionarea timpului şcolar.
7. Educaţia pentru dezvoltare durabilă a locurilor natale ca motivaţie a învăţării.
8. Strategii didactice de evaluare în sprijinul dezvoltării durabile a României. Elemente de
deontologie a evaluării educaţionale în context european şi românesc. Evaluarea elevilor în
contextul dezvoltării durabile a societăţii româneşti.
9. Integrarea Educaţiei pentru dezvoltare durabilă în contextul local. Cunoaşterea
comunităţii autohtone şi a aspiraţiilor pentru dezvoltare durabilă. Cunoaşterea nevoilor comunităţii
româneşti.
Activităţi curriculare şi extra-curriculare în contextul local utile dezvoltării durabile a
societăţii româneşti.
10. Transformarea educaţiei în resursă de bază a modernizării şi dezvoltării durabile a
României.
Forme de prezentare a lucrărilor pe teme de dezvoltare durabilă a României (SECȚIUNI):
I. Eseuri, comunicări.
II. Proiecte, parteneriate, schimburi de experienţă - exemple de bună practică, de creativitate
didactică.
Simpozionul se adresează tuturor cadrelor didactice, elevilor și a altor persoane preocupaţi

de dezvoltarea durabilă a României.
Lucrările sunt realizate şi de echipe de elevi coordonate de cadre didactice; se încurajează
prezentarea proiectelor practice şi utilizate la clasă sau în comunitate pentru a favoriza dezvoltarea
durabilă a comunităţilor autohtone.
Lucrările primite se vor constitui într-o colecţie cu ISSN 2069 – 296x.
Autorul în momentul în care a trimis materialul pe adresa de E-mail:
[email protected], se obligă să fie de acord cu publicarea materialului
trimis pe pagina web a CCD Alba, și să-și asume responsabilitatea celor scrise în materialul trimis
spre publicare. Responsabilitatea celor scrise revine exclusiv autorului / autorilor, în ceea ce priveşte
plagiatul sau orice altă formă de atingere a drepturilor de autor, editura „Universul Şcolii” Alba
nefiind implicată financiar în eventualele litigii. Copy right-ul va fi asigurat de către autor.
Materialele primite nu se restituie autorilor.
8
„Așadar, am avea nevoie de o intelectualitate care să lupte pentru interesul

național al României”
Și să nu uităm!:
Când rătăceşti,
Secţiunea I.
REFERATE
ŞI
COMUNICĂRI
„O elită instruită de către colonizatori

este principalul dușman al poporului său”
Mahatma Gandhi
4
9
INSTRUCȚIA ȘI EDUCAȚIA PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ UN

SCOP AL OMENIRII DIN PREISTORIE PÂNĂ AZI
prof. Jude Laurențiu,
Colegiul Național„Horea, Cloșca și Crișan” Alba Iulia
I. Forme de educație și instrucție ce vizează atitudini umane de dezvoltare durabilă
1. Educație și instrucție de subzistență, de integrare în mediu realizată de părinți, moși și

moașe; o primă etapă de creare a fundamentului „școlii vieții”; ce apare odată cu omul conștient de
sine și de mediul înconjurător;
2. Educație și instrucție de integrare socială, realizată în cadrul obștei, coordonată de sfatul
bătrânilor (Zisa Moșul și Zisa Moașa), ca a doua etapă de creare a fundamentului „școlii vieții”,
începând din preistorie;
3. Hardughiile. Școlile zamolxienilor: ale legilor naturii –obiceiurilor pământului- bune și
frumoase, din mileniile de dinainte de Hristos;
4. Deceneu: Reformele în instrucție și educație, școlile locurilor sfinte – davelor - din secolul
I î.Hr.;
5. Creștinismul continuator al reformator, școlile locurilor sfinte ( mănăstiri, metocuri,
schituri, biserici), din mileniile de după Hristos;
6. Ioan Tolnai Dali „generalizează” învățământul în limba română, începând din anul 1624;
7. Trecerea la scrierea cu caractere latine; școlile Blajului, începând din anul 1754;
8. Toma Cocișiu, reîntoarcerea la „Școala vieții”, începând din anul 1928 până în anul 1943;
9. Homeschool ???
În funcție de locație instrucția și educația era și este:

- instrucție și educație în familie, esențială pentru protecția mediului și succesul în viață;
- instrucție și educație în cadrul obști, în societate;
- instrucție și educație în instituții –școli5- organizate în: hardughii, dave, mănăstiri,
metocuri, schituri, biserici etc. sau mai târziu în școli de sine stătătoare; ce constituie o instrucție
și educație de specializare.
5
Școală – în sens formal este o instituție de învățământ public, mai ales elementar și mediu, unde se
predau elementele de bază ale principalelor discipline. Școala presupune să existe anumiți „vectori”:
- un local - în care este instalată și funcționează instituția;
- un anumit număr de elevi, cadre didactice;
- o programă ce transmite o anumită învățătură finalizată printr-un set de competențe;
- o cultură a școlii.
Acești vectori ai sistemului școală, în timp și spațiu, dau o rezultantă cu un ansamblu de caracteristici
unitare ce se constituie într-un anumit curent de cunoaștere și de atitudini, de fapt o mișcare ideologică cu
mai mulți sau mai puțini adepți ce doresc să promoveze o anumită ideologie. Indivizii care trec printr-o
școală se caracterizează printr-o anumită unitate în cunoștințe, priceperi, deprinderi, mentalități și
atitudini.
10
Instrucția și educația ca activitate umană: în familie sau la nivel de obște a avut drept scop
asigurarea existenței umanității, adaptarea la mediu a individului, producerea de valori - bunuri utile
omului- într-un șir continu din preistorie până azi, într-o anumită unitate existențială de civilizație
și cultură.
De menționat că de-a lungul timpului s-au implementat multe forme de instrucție și educație6
– ce nu fac obiectul acestei abordări - axate pe transformări puternice ale mediului prin intervenția
științifică a omului care au dus la rezultate ce în prezent nu sunt mulțumitoare; ca urmare se încearcă
o reîntoarcere la un mod de viață ce nu afectează distructiv mediul.
Preocupări pentru o evoluție durabilă a societății umane este întâlnită la fiecare generație din
cele mai vechi timpuri până-n prezent; dar pentru aceasta era nevoie de cunoștințe, priceperi și
deprinderi adunate într-un set de competențe ce se transmiteau prin educație și instrucție de la o
generație la alta. În mod firesc fiecare generație își aducea contribuția ei la îmbogățirea zestrei
cunoașterii moștenite de la înaintași. Grija pentru sustenabilitatea vieții economice a societății, cu
puține excepții remarcate prin extincții de culturii, a fost elocventă în istoria lumii. În spațiul
pontico-carpato-dunărean, această grijă pentru sustenabilitate, este vizibilă prin realizările de artă și
tehnică populară existentă în gospodăriile țăranilor, sau tezaurizată în muzeele țăranului, de la care
nu de puține ori oamenii de știință s-au „adăpat” pentru a-și realiza marile lor descoperirii și invenții.
Pe lângă aceste surse practice, vizibile încă în lumea satului și muzee, ce ne atrag atenția
asupra instrucției și educației închinate unui scop nobil de dezvoltarea durabilă a omenirii, avem
creionării și-n izvoare scrise, în descoperirile arheologice etc.
Schimbările realizate sub presiunea marilor descoperiri științifice, au produs dezechilibre
în ecosisteme, transformări în culturile și civilizațiile popoarelor, cu efecte care pun sub semnul
întrebării, pe timp lung, însăși dăinuirea omenirii. Presiunea noutăților progresului a dus la
transformări creatoare de noi nevoi și motivații în paralel cu dispariția altora; au apărut valori iar
alte entități şi-au pierdut valoarea. Rapiditatea cu care aceste schimbări s-au derulat nu a mai permis
demonstrarea validității și utilității acestora.
,,Criza prin care trece omenirea în acest început de secol nu se rezumă doar la probleme
economice. Societatea actuală resimte o pierdere a valorilor spirituale şi pare să împingă oamenii
spre o viețuire automatizată, care înădușește trăirea… omul ajunge, poate mai repede ca oricând, să
se întrebe care este rostul vieții sale.” (Teodor Niţu). Criza actuală este un rezultat al unor evoluții
economice şi sociale generate de o insuficientă capacitate predictibilă a specialiștilor privind
În sens primitiv și instrucția și educația în familie fondatoare de civilizație și cultură poate fi

aproximată la o unitate elementară a școlii; ideologia care unește aceste unități elementare este de natură
obiectivă generată de mediu și de dăinuirea familiei și a urmașilor ei; în esență este o opțiune de
dezvoltare durabilă cu toate aspectele ale acestui concep și este cea mai eficientă și eficace pentru că
începe din primii ani de viață a individului. La rândul ei instrucția și educația în familie este un element al
sistemului obștesc de instrucție și educație. Aceste elemente se augumentează într-un sistem solid și viabil
de instrucție și educație. Din acest motiv între sistem și elementele sale nu pot fi contradicții ce duc la
evoluții ce urmăresc fragmentarea sistemului. De exemplu este absurd ca mâinile, picioarele etc. să
acționeze în afara unui scop comun ... să se desprindă din corp pentru a-și construi propria evoluție.
6
Forme de instrucția și educația generatoare de contradicții interne ale sistemului între unitatea
elementară - instrucția și educația în familie fondatoare de civilizație și cultură- și sistemul macro de
instrucție și educație din import, provocând conflicte interculturale. „O elită instruită de către colonizatori
este principalul dușman al poporului său”Mahatma Gandhi
11
consecințele acțiunilor umane asupra viitorului planetei Pământ; una din cauze ar fi deficiențele într-
o educație pentru dezvoltare durabilă a omenirii.
În prezent diverse organisme internaționale solicită o reevaluare a efectelor acestor
transformări. A apărut în politica mondială un nou concept, cel al dezvoltării durabile.
Conceptul de dezvoltare durabilă este extrem de vast și include și conceptele considerate
uneori de sine stătătoare cum ar fi: dezvoltare sustenabilă, economie circulară, dezvoltare ecologistă,
protecția mediului etc.
În spațiul pontic-carpato-dunărean civilizațiile umane, în general agrariene, ce s-au succedat
din preistorie până azi, au avut o evoluție socio-economică în care dezvoltare durabilă a existat din
cele mai vechi timpuri, dovedită prin bogata locuire umană confirmată prin culturile preistorice, iar
mai recent prin rolul de bogate cămări pentru Istanbul și Beci (Viena) de unde se îndestulau aceste
capitale a marilor imperii.
Educația și instrucția pentru dezvoltare durabilă începe din fragedă copilărie și oferă un
parcurs de dobândire de competențe util, coerent şi complet pentru succesul elevului ca adult într-o
„contemporaneitate a lui” ce va să vină, în care se va manifesta responsabil în armonie cu
ecosistemul în care trăiește și va trăi el și urmașii lui. Țara „n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a
mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri ș-a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor…!” spune
Ștefan cel Mare (Barbu Ştefănescu Delavrancea, „Apus de Soare").
Grija pentru ca țara să fie bine rostuită este veche de când lumea; iar pentru aceasta educația
și instrucția urmașilor ocupa un loc de frunte – este vorba de componenta educației și instrucției
pentru prosperitatea individului, familiei și celor din țară. Astfel că preocupări pentru un popor
prosper într-o țară cu evoluție durabilă a societății umane este întâlnită la fiecare generație din cele
mai vechi timpuri până-n prezent; dar pentru aceasta era nevoie de cunoștințe, priceperi și deprinderi
adunate într-un bagaj de competențe ce se transmiteau prin educație și instrucție de la o generație la
alta; bagaj îmbogățit cu noi și noi competențe cu fiecare generație ce a asigurat progresul omenirii.
În mod firesc fiecare generație își aducea contribuția ei la îmbogățirea zestrei cunoașterii
moștenite de la înaintași; fiecare timp istoric avea: proprii învățați, cadre didactice și învățăcei ce să
asigure transferul de cunoștințe, priceperi și deprinderi de la o generație la alta ajutând tinerii să fie
responsabili, să dobândească competențe și să-și asume în viitor responsabilități în familie și-n
obște.
Modalitățile de instrucție și educație se pliau pe nevoile prezente și viitoare ce să asigure
dăinuirea individului și familie într-un anumit mediu; individul era instruit și educat să fie capabil
să producă valori. În funcție de posibilitățile generate de vârsta individului, momentul istoric de
organizare a societății, anvergura valorilor create în armonizarea omului cu ecosistemul se cunosc
forme de educație și instrucție ce vizează atitudini umane necesare dezvoltării durabile: educație și
instrucție de subzistență, de integrare în mediu; educație și instrucție de integrare socială; școlile
zamolxienilor ale legilor naturii –obiceiurilor pământului; Deceneu și reformele în instrucție și
educație; creștinismul continuator al reformelor; Ioan Tolnai Dali „generalizează” învățământului
în limba română; trecerea la scrierea cu caractere latine; Toma Cocișiu, „Școala vieții”; homeschool
???
12
II. Educație și instrucție de subzistență7

Educație și instrucție de subzistență, de integrare în mediu, realizată de părinți, moși și
moașe; o primă etapă de creare a fundamentului „școlii vieții8”, ce apare pe scara evoluției umane
odată cu omul conștient de sine și de mediul înconjurător.
Este o formă de educație și instrucție ce constă în transmitere directă de la părinți către copii
a tot ceea ce părinții știu; de regulă tații formau competențe băieților iar mamele formau competențe
fetelor.
Educația și instrucția de subzistență are drept scop formarea profesională pentru integrare
competentă a individului în mediu încât să-și poată asigura cele necesare existenței sale și familiei
în orice condiții pentru a nu fi un asistat social. Se formează și dezvoltă capacitățile de a utiliza
resursele mediului pentru a-și asigura hrana, adăpostul, starea de bine, sănătatea; integrarea în
mediu.
Fără a fi școală în sensul modern, pedagogic, al cuvântului școală, este cunoscută ca și:
școala vieții, școala din familie, școala de acasă, cei 7 ani de acasă etc. etapă de educație și instrucție
de integrare în ecosistem ce condiționează succesul individului de mai târziu ca adult. Sunt forme
de instrucție și educație cu care copilul intră în contact imediat după naștere și ceea ce s-a învățat în
„cei 7 ani de acasă” durează toată viața lui.
Părinții ii considerau pe copii drept sprijinul lor pentru zilele bătrâneții; de aceea erau direct
interesați ca urmașii lor să fie bine pregătiți pentru ca în familie să dăinuie prosperitatea, iar averea
acumulată să fie bine gestionată și pe viitor; transformând părinții în persoanele cele mai interesate,
eficace și eficiente pentru a-și învăța copilul acasă și de al motiva prin propriul exemplu și prin lupta
de zi cu zi pentru producerea hranei, construcția adăpostului, menținerea sănătății... pentru propria
existență: „de a fi, sau a nu fi!”; și-i puneau la treabă pe copii pentru a nu-i învăța trândavi și
nepricepuți. Ceea ce presupunea o mare responsabilitate pentru o educare și instrucție eficientă cu
un anumit rost după o anumită rânduială: cea mai potrivită copiilor lor; în funcție de: inteligența,
puterea de muncă, puterea de învățare și resursele gestionabile acesibile familiei. Astfel că
responsabilitatea misiunii instructiv-educative a creat datina ca părinții să facă orientarea școlară și
profesională; să aleagă traiectoria educației și instrucției realizând „școlarizarea” in funcție de
posibilități, mediu, de ce se potrivește mai bine nevoilor copilului și familiei lor.
Moșul și moașa participau la viața familiei în latura instructiv educativă a nepoților aflați la
vârstele fragede, fiind cu o experiență de viață bogată, aveau răbdarea necesară unui anumit ritm și
cunoșteau cerințele obștești.
În acest sistem de învățământ părinții și moșii sunt: formatori, dascăli, facilitatori, mentori,
încurajează, supraveghează, clarifică, sancționează etc., sunt posesori de competențe esențiale
pentru viața individului: determinând copii să învețe de la părinți și obște, să învețe singuri, să
descopere și să creeze; să evolueze odată cu generația lor motivați de interese existențiale intrinseci;
și nu în ultimul rând să producă bunuri ecologice de valoare pe măsura vârstei lor.
7
Această formă de educație și instrucție nu presupune școlarizare; școlarizare apare în momentul în care
instrucția și educația este realizată în afara familiei; în „hardughii”, „dave”, „metocuri”, „schituri”,
„mănăstiri”, iar pentru învățământ de masă: „biserici”, „unități de învățământ – școli”.
8
Astfel că: Școala vieții este o celulă de bază a sistemului ce cuprinde instrucția și educația elementară de
bază pentru viitorul adult.
13
Părinții generau un anumit program de instrucție și educație în funcție de: mediu ca sursă de
informare și constrângeri; nevoi și de circumstanțele familiale, preferințele, talentele, interesele și
punctele forte ale copiilor. Copiii învățau, pe măsura puterilor lor, „pas cu pas” ceea ce deja adulții
știau și se pricepeau să facă, repetând și repetând, muncind pe măsura posibilităților lor, în vederea
producerii de valori pentru ei, familie, obște.
Odată cu maturizarea copiilor creșteau importanța sarcinilor de învățare și responsabilitățile
asumate concretizate prin participarea alături de părinți la activitățile de zi cu zi producătoare de
bunuri necesare lor, familiei; creșteau responsabilitățile sociale. Copii conștientizau extrem de
repede că propria lor existență depindea direct de ceea ce știau și puteau să facă atunci când vor fi
mari.
În acest sistem de învățământ în care părinții și moșii erau alături de copii de când învățau
să vorbească, să mănânce, să se spele, să se îmbrace, să se joace de-a oamenii mari, trăind zi de zi
împreună, participând la muncile adulților, la sărbătorile cu tot alaiul de obiceiuri, constituia cel mai
eficient și eficace sistem de învățământ ecologic cunoscut ce promova economia circulară.
III. Educație și instrucție de bază pentru integrare în societate

Educație și instrucție de bază pentru integrare în societate realizată în obști coordonată de
sfatul bătrânilor (Zisa Moșul și a Zisa Moașa), ca a doua etapă de creare a fundamentului „școlii
vieții”, începând din preistorie odată cu apariția obștilor
Educație și instrucție realizată în obște este o rezultantă, extindere, unificatoare de tip
augumentativ a educație și instrucție la nivelul familiei. Este o unificare de tip sistemic și-n același
timp cu relații subsidiare coordonată de sfatul bătrânilor (Zisa Moșul și a Zisa Moașa) în „școala
vieții”, începând odată cu organizarea oamenilor în comunități în care oamenii depindeau unii de
alții și-și atribuiau roluri și locuri în ierarhia societății în funcție de competențele dobândite.
Educația și instrucția este obligatorie, impusă ca o condiție obiectivă a existenței – altfel
individul era eliminat din mediu. Se impune de către mediu pregătirea copilului pentru viață,
informarea lui, dobândirea de abilități pentru câmpul muncii și viața de zi cu zi, ce solicită existența
competențelor de a produce bunuri utile lui, familiei și comunității în care trăiește; de a participa la
evoluția sustenabilă a obști. Chiar dacă pregătire se făcea în cadrul intim, sigur și „confortabil9” al
familiei, presupunea răspunderi și eforturi de regulă proporționale cu vârsta, cu „libertatea” unui
program flexibil ales după anotimpuri, crize sociale, nevoile familiei și interesele obștii. Principiul
subsidiarității și al proporționalității eru reguli de bază a obștii pentru a nu se irosii resursele.
Principiul: de a alege traiectoria educației și instrucției realizând „școlarizarea” in funcție
de mediu, de ce se potrivește mai bine nevoilor copilului și familiei lui era incomplet în afara obști
- pentru că obștea era familia mare, un factor esențial de existență.
Educația și instrucția de integrare în obște avea drept scop formarea unui individ capabil de
integrare în colectivitatea din care făcea parte încât să-și poată asigura nevoile sociale și cele
necesare existenței sale și familiei ca aparținător al obști. Se aveau în vedere formarea și dezvoltarea
capacităților de a fi un participant activ la viața comunității, de a fi util comunității și de a utiliza
resursele oferite de comunitate.
9
Confortabilitatea în familie nu însemna că fiecare făcea ce dorea. Haosul în familie însemna foamete,
boli, moarte – dispariția familiei. Familia presupunea ierarhii, reguli, roluri bine precizate de îndeplinit;
familiile erau numeroase cuprinzând părinți, unchi, mătuși, bunici, copii – acestea erau considerate familii
puternice cu șanse de dăinuire – familia era ca un stup de albine.
14
Realizată în obște coordonată de sfatul bătrânilor (Zisa Moșul și Zisa Moașa), este a doua
etapă de fundament a „școlii vieții”, ce apare odată cu oamenii care se se organizau în mod conștient
în obști.
Integrarea în cerințele obștii era esențială, reglată prin activități comune de instruire în locuri
speciale – hardughii- sau prin activități de obște: șezători, clăci, evenimente religioase, participarea
la acțiuni de instruire pentru a se apăra comunitatea față de inițiativele de pradă ale unui inamic etc.
Această integrare era impusă proporțional cu gradul de risc al dăinuirii comunității: existența unui
adversar, calamități naturale, pericolul de a-și pierde bunurile, pericolul de a fi transformați în sclavi
sau măcelăriți etc. pericole ce uneau membrii obști pentru a face față; își uneau forțele pentru un
anumit scop...
În mod necesar existau un anumit curriculum obștesc de pregătire pe care tinerii –trebuiau
să-l urmeze, să treacă anumite „examene” în fața „autorităților”, pe care azi le găsim în anumite
obiceiuri și tradiții: de exemplu „cetele de feciori” cu sediul în cazarme –hardughii- ce funcționează
conform unor regulile militare, reminiscențe ale unor organizări militare ale împăraților și crailor
din vechime când obștiile făceau parte din imperiul condus de Dinastia Amalilor.
Activitățile și rezultatele învățării copilului, performanțele obținute, intrând în atenția
membrilor obștii, odată cu maturizarea lui. Acesta era apreciat cu calificative: „vrednic este” sau
„nu este vrednic” în funcție de modul în care se achita de sarcini, achiziționa cunoștințe, priceperi
și deprinderi: erau capabil sau nu. În funcție de evaluările respective i se stabileau rolurile pe care
le putea avea în comunitate și familie...
IV. Hardughiile. Școlile zamolxienilor: ale legilor naturii –obiceiurilor pământului-

bune și frumoase, din mileniile de dinainte de Hristos.
Nivelul atins de educația și instrucția pontico-carpato-dunărenilor este elocvent descrisă prin

intermediul performanțelor atinse de aceștia mult superioare vecinilor.
Informații bogate din trecut despre performanțele obținute de oamenii din spațiul pontic-
carpato-dunărean ca rezultat al unei anumite educații și instrucții pe lângă cultura și civilizația rurală
sunt oferite și de descoperirile arheologice ale culturilor preistorice.
„Cele mai vechi urme europene ale unei economii de producţie se găsesc în Balcani.[…]
până la sfârşitul mileniului al V-lea o cultură - numită Starčevo -Criş/Körös- care se demarchează
net de influenţele anatoliene. Creşterea animalelor dar şi vânătoarea şi pescuitul joacă un rol
economic important. aşezări permanente sau seminomade se stabilesc pe văi( cultura grâului şi a
meiului); se construiesc locuinţe de lemn îmbrăcate cu argilă.” (J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria
Europei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p.31.)
Povestea fierului rămâne una dintre cele mai pasionante din toata istoria civilizaţiei umane:
„ […] în Complexul din Munţii Orăştiei ce conţine peste 200 de terase antropogene, au fost
identificate ... numeroase unelte, cuptoare, urme de ateliere etc. cu unelte de prelucrare a fierului
( 27 de nicovale etc), lupele de fier ( găsite de ordinul tonelor) şi lingourile ocupă pe departe
primul loc; un număr mare de piese de orfevrar dovedeşte marea producţie de obiecte de artă
aplicată, din metal preţios, Aici era deosebit de dezvoltată metalurgia, meşteşugul făurăriei şi
prelucrării metalelor punând în evidenţă un mare avânt economic a cărei producţii era destinată
comercializării în zone mai mult sau mai puţin îndepărtate, Complexul mai sus amintit fiind un
imens centru economic şi spiritual al lumii antice. Locuinţele unele cu planuri complicate, cu
acoperişuri de ţiglă, au apă curentă~ (prelucrare după articolul lui E. IAROSLAVSCHI, Fierarii
Sarmizegetusei Regia, publicat în rev. Dacoromania, nr 22, Alba Iulia , 2005.) […] „ calitatea
15
otelului dacilor este una excepţională. Lupele lor aveau o puritate de 99,93% fier. Prin tinerea
acestora intr-un mediu bogat în carbon, la temperaturi înalte, fierul absorbea treptat din carbon si
devenea pe îndelete oţel, care apoi, prin călire şi aruncare în diverse lichide, ajungea la gradul de
duritate dorit.” (Eugen Iaroslavschi, Fierul dacilor, http://www.zf.ro/)
Istoricul E. Iaroslavschi vorbeşte despre tehnologii de performanţă „Numai în ultimul
deceniu, din zona Munţilor Orăştiei, ca rezultat al descoperirii şi abandonării pieselor din fier de
către căutătorii de comori, au fost recuperate cantităţi însemnate de lupe şi piese din fier..., ce
vorbesc despre deosebitul nivel de dezvoltare pe care l-a atins metalurgia fierului la daci, despre
nivelul înalt al cunoştinţelor şi experienţa pe care meşterii daci le dobândiseră în domeniul
metalurgiei fierului foarte multe bine conservate după o durată de mii de ani. de stat în ploaie şi
sol, ceea ce pune în evidenţă calitatea superioară a obţinerii oţelului, comparativ cu multe obiecte
de oţel produse în prezent. Inventarul existent este asemănător cu inventarul rural actual din zona
de munte. Remarcabilă este calitatea oţelului.”. (Tratamente anticorozive asupra fierului dacic -
Traitements anticorrosifs applique au fer dacique- AMN, 1996, 33, nr. 1, p.441-446)
„În gospodăria unui nobil dac se găsea apă curentă, transportată prin apeducte care și
astăzi sunt funcționale.”(Cetăți și așezări dacice în Munții Orăștiei, de I. Glodariu, E. Iaroslavschi,
A. Rusu.)
Legislativ: ecosistemul pontic-carpato-dunărean prin factorii săi de mediu a fost un
determinant a limbii vorbite, stilurilor de viață ale locuitorilor și un unificator al obiceiurilor de
conviețuire generând în timp o matrice stilistică concretizată printr-un un cod de reguli naturale
impuse de ecosistem, legi ale obiceiurilor pământului, cunoscute sub numele de: legile pelasgilor –
legile valahilor - legile belagine10.
Filozoful neoplatonician Lamblicus (secolul III d.Hr.) spunea că regele Zalmoxa-tracul
(1400 î. Hr.), slujitor al legislatorului Zamolxis, “le-a întocmit legile” şi “le-a scris”.
10
Legile belagine erau învățături sacre, obiceiurile sfinte, care asigurau funcționalitatea obști; erau
cântate sub formă de imnuri sfinte. O reminiscență a acestor obiceiuri de a transmite învățături sunt
„colindele” care mai păstrează, din vremuri imemoriale, invocaţiile pecetelo sacre: Leru-i Doamne, Ler
( Sfântu-i Domnul, Sfânt). Ler este Cel Sfânt, Stăpânul, Creatorul, Atotputernicul. Prin imnurile de
învățătură , învățarea prin cântec, creau un flux de energie benefică asupra întregii colectivităţi; de
acceptare a învățăturilor sacre transmise prin cântec. Cântecele sunt generatoare de bucurie care înalță:
mulțumire, laudă celui Sfânt; o stare de bine atât de necesară omului, ce se revarsă asupra omului, prin
lauda și binecuvântare celui Sfânt – bine dai, bine primești.
Pontic-carpato-dunărenii din cele mai vechi timpuri, prin cântecele sfinte- colindele- se rugau: ca
de cei răi să fie apăraţi; preoţilor să li se întărească harul;ca să alunge de la cei din jur, de la familie,
farmecele, ca pe cei cu ochi răi să-i cureţe de puterile malefice; roadele să fie îmbelşugate, pe bogaţi să-i
facă miloşi, pe cei milostivi să-i întărească, şi tuturor să le aducă bucurie. Considerau că aceste invocaţii
îi fac mai buni şi pe tot neamul îl binecuvântează şi le apără casa, familia, de răi.
Pontic-carpato-dunărenii erau convinși că cei care colindă erau curăţaţi sufleteşte şi trupeşte prin
invocarea sacrului, pe Ler Împărat (Împăratul Sfânt).
Colindele erau expresia legăturii directe cu Leru-i Doamne (Sfântu-i Doamne), căci puneau în
invocarea lor răspunderea pentru o viaţă curată a celor ce cântau aceste imnuri de slavă, şi prin aceasta
se înălţau spiritual pe ei, dar înălţau şi pe toată obştea.
Acest lucru îl întâlnim şi azi în ritualurile de slujire în bisericile creştine unde și azi la biserică sau cu
diverse ocazii se aduce Harul lui Dumnezeu cântând.
16
„Dar în Tracia11, odată terminat războiul din Troia, geții l-au avut ca prim înțelept pe
Zamolxis, adorat de ei ca un zeu” (Nicolo Zeno, Cărțile geților).
„Neamul geţilor, care au fost mai războinici decât oricare dintre oamenii care au trăit
cândva, şi aceasta nu numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că îi convinsese să fie astfel
slăvitul lor Zalmoxes” (Împăratul roman Iulian Apostatul).
Platon (Critias, II, 259) spune că: „în regatul lui Atheas, care domnise peste hiperboreenii
din nordul Traciei, au existat cele mai vechi legi de origine divină, scrise cu litere, pe o columnă de
aramă”.
Legile belagine - legile frumoase - „stau la baza civilizației umane“ (Fontes II p.19). Erau
codul după care trăiau, în urmă cu mii de ani, pelasgii, înaintașii tracilor (nordicilor față de greci).
Pelasgi, erau consideraţi de vechii greci, care au venit mult mai târziu pe pământurile Eladei din
Nord , „dioi“, („divini“) de aceeaşi origine cu zeii, (Homer-Iliada X, 422-426, 441), fãuritorii unei
culturi şi ai unei civilizaţii superioare. Datorită armoniei cu natura sunt numite și „legile naturii” (V.
Kernbach - „Universul mitic al românilor”-Ed.Ştiinţifică 1994 ), deci sunt niște legi înțelepte.
Valoarea juridică a lor s-a impus Romei care le-a preluat pentru a-și alcătui propriul sistem
juridic.
Aceste legi au fost menționate în mileniul al II-lea d.Hr. ca „legi obișnuite”, „legi bătrâne”
sub numele de: Jus Walachie în Banat; Lex Vlachorum în Transilvania, Valahia şi Moldova;
Antiqua Valachorum sau Moş Valachorum în Ungaria; Jus Valachorum în Polonia (N. Densuşianu).
Legile belagine vor asigura unitatea de instrucție și educație într-un „eon dogmatic blagian”
ca parte a unui sistem organizat de instrucție și educație, cu un substrat religios ce se derula în
locurile sfinte – dave – de către davidieni. Aceste legi ale naturii sunt aplicate și azi în relația dintre
bătrânii satelor cu mediul înconjurător sub formă de cutume.
V. Deceneu. Reformele în instrucție și educație, școlile locurilor sfinte – davelor din

secolul I î.Hr
Deceneu cu sprijinul lui Burebista inițiază reforme în instrucție și educație, în școlile

locurilor sfinte – davelor - începând din secolul I î.Hr. Numeroase informații ne vorbesc despre
nivelul superior de pregătire al acestora, comparativ cuvecinii.
De la Iordanes, istoricului get, aflăm că la pontic-carpato-dunăreni din acele timpuri se
putea vorbi despre o activitate științifică organizată în dave și diversificată pe domenii de
activitate!!! (ce reapare în Europa abia peste o mie de ani!!!).
„Observând înclinaţia lor de a-l asculta în toate şi inteligenţa lor nativă … i-a instruit în
fizică, făcându-i sa trăiască potrivit cu legile naturii, pe care goţii transcriindu-le le păstrează până
azi (sec VI d.H)… făcându-i superiori celorlalte popoare în ceea ce priveşte mintea; arătându-le
practica i-a îndemnat să-şi trăiască viata în fapte bune” (Iordanes, istoricului get, despre instrucția
și educația promovată de Deceneu).
Locurile sfinte -davele - fiind importante centre de promovare a instrucției și educației de
către davidieni, la fel cum mai târziu vor fi mănăstirile, metocurile, schiturile și școlile.
Deceneu a fost una din acele impresionante personalităţi care si-au creat un loc de frunte în
istoria lumii. Starea de declin îl determină pe << Deceneu să refacă şcolile de instruire filosofică
şi astronomie şi dezvoltă medicina, ştiinţele teoretice şi practice... reforma duce la refacerea
11
Vechi greci prin „traci” denumeau pe cei ce trăiau în nordul lor în partea boreală, septentrională; cu
sensul de „nordici”; iar prin „geți” denumeau pe „cei de demult”, „neamul de demult”.
17
statului zamolxian şi la reactivarea Belaginelor... Gnosticismul traco - dacic, după forme şi locuri,
durează până în a doua jumătate a mileniului întâi după Hristos. După ce Sinoadele dau o formă
precisă Creştinismului, acesta se integrează doctrinei precizate şi din el rămân numai anumite
elemente. ... Trecerea este clară de la adorarea unui astru... s-a trecut la adorarea unei puteri
divine a lui Iisus Hristos - Soarele Dreptăţii . >>Pr. D: BĂLAŞA, De la Zamolxe la Iisus Hristos;
Ed. Cuget Românesc, BIRDA, 1993
A dat o nouă autoritate legilor zamolxiene actualizându-le la cerințele imperiului, cu sprijinul
lui Burebista și le-a extins la nivelul Imperiului Getic. Acțiune, ce mai târziu în mileniul I d.Hr., va
fi extinsă la nivel european de Dinastia Amalilor și Dinastia Balților.
Marele Iniţiat şi Rege de mai târziu al dacilor, preocupat de cultivarea supuşilor săi, cum
spune şi Herodot, a <<transcris aceste legi şi ele se păstrează până astăzi sub numele de
’’BELAGINE” (Fontes II p.416-417) şi tot el este cel ce a simţit nevoia să revizuiască şi să impună
mai cu hotărâre, actualizând, legile vechi. Belaginele “stau la baza civilizaţiei umane” (Fontes II
p.19). Ele au prinse în sine legile sfinte care au înveşnicit pe cei nobili, prin respectarea lor, prin
perfecţiunea laturii iniţiatice şi nu numai, dar au fost şi „cuţite” pentru cei ce nu ştiau de nici o
ordine. Belaginele sunt traduse diferit şi de contemporani; fie „legile frumoase”, (D. Bălaşa op.
cât. p.5 ), fie „legile naturii” (V. Kernbach - „Universul mitic al românilor”-Ed.Ştiinţifică 1994
).>> (Maria Ciornei).
Opunându-se pătrunderii la popor a cultelor străine, vătămătoare pentru sănătatea spirituală
si corporală a pontic-carpato-dunărenilor, a stăvilit cultul bahic sau dyonisiac asociat cu cultura
viței de vie și cu orgii. Determină pe Burebista să dispună distrugerea viței de vie—planta sacră a
lui Dyonisos. Ceea ce este extraordinar este că atât preoțimea cât și poporul l-au sprijinit în acest
act extraordinar, de stârpire a viței de vie. De aici se poate trage încă o concluzie: la daco-geți, viciul
beției nu apucase să-și câștige adepți; acesta va pătrunde în nordul Dunării cu sprijinul armatei
romane.
Deceneu considera că viitorul şi strălucirea poporului său depind numai de înalta ţinută
morală şi plecând de la această premisă se poate clădi un edificiu statal si social trainic, motiv pentru
care, sprijinit de Burebista, a înfăptuit o profundă reformă socială şi religioasă a poporului geto-dac.
Această reformă, celebră în lumea antică, a fost pusă în practică nu prin legi oficiale şi seci, ci prin
răbdare şi educaţie, prin legi blajine. Deceneu a impus sobrietatea şi cumpătarea, acea modestie a
sufletului ale cărei valenţe răzbat din textul lui Platon. Deceneu a cerut poporului ascultarea de
porunci ca efect al educaţiei prin dreptate. Geţi fiind recunoscuţi în antichitate ca fiind cei mai
drepţi " dintre cei cu care se înrudeau, caracteristică desigur foarte veche.
Împreună cu Burebista, în puţinii ani, au izbutit să dureze un stat puternic atât social cât si
moral, cu realizări impresionante:
- instrucţie: i-a instruit pe pontico-carpato-dunăreni "făcându-i să trăiască conform legilor
naturii, transcriind aceste legi; ele se pastreaza pâna astazi sub numele de Legile Belagines - Legile
Frumoase;
- juridic: vestitele belagines sunt acum redactate în cancelaria regală;
- moral-religios: populaţia este adusă la o viaţă cu norme morale avangardiste, implementate
în mare parte cu ajutorul religiei;
- tehnic: metode avansate de prelucrare a metalelor(a căror secrete nu sunt descifrate nici
până în prezent), pietrei etc.;
- medical: concepţii moderne în tratarea bolnavilor.
Deceneu beneficiind de autoritatea lui Burebista aduce civilizația pontic-carpato-dunăreană
pe noi trepte de evoluție socio-economică a căror influențe se propagă în restul Europei. Ideile
18
promovate la geți sunt răspândite la mari distanțe de spațiul pontic-carpato-dunărean, iar informații
despre această distribuție le găsim în:
- peninsula Iberică „Historia Gotica a arhiepiscopului don Rodrigo Jimenez de Rada şi
Cronica General a lui Alfonso el Sabio ( Cronica Regelui Înţelept) vorbesc despre strămoşii din
îndepărtata Dacia sau Gocia, despre Dunăre, Zamolsen... despre marele rege Boruista...învăţatul
Dicineo... ” (A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985));
- Historia de regibus Gothorum, Vandalorum et Suevorum, sau Historia Gothorum, Isidor
din Sevilla
- De origine actibusque getarum, Iordanes
- nordul Europei „ Provincia medievala Dacia, din Europa nordica” de George Pantecan;
- în Scandinavia „Zamolxis – primul legiuitor al geților” de Carolus Lundius etc.
Astfel că la început de mileniu I d.Hr. viața socio-conomică era intensă: Dion Chrysostomos care a
fost în Dacia în anul 96 e.n. spune: „Am ajuns la nişte oameni întreprinzători. Acolo la ei puteai să vezi peste
tot săbii, platoşe, lănci, toate locurile fiind pline de cai, arme şi oameni înarmaţi” (G.D.Iscru, STRĂMOŞII
NOŞTRI REALI: GEŢII – DACII – TRACII – ILIRII: Naţiunea matcă din vatra „Vechii Europe”)
VI. Creștinismul continuator al reformator, școlile locurilor sfinte ( mănăstiri,

metocuri, schituri, biserici), din mileniile de după Hristos
Creștinismul, școlile locurilor sfinte: mănăstiri, biserici, începând din secolul I d.Hr.
Numeroasele izvoare istorice prezintă mileniul I d.Hr. ca extrem de frământat politic și
religios la Dunărea.
Religios mileniul I d.Hr. este unul creștin, caracterizat printr-un proces de globalizare
creștină în paralel cu răspândirea legilor balagine spre vestul Europei, favorizat de unitatea
lingvistică indo-europeană a Europei.
În vechime unitatea lumii europene, unitatea ei indo-europeană, era mult diferită de cea
contemporană, se spune în GETICA – Studiu Introductiv de Gabriel Gheorghe:
(http://gandirea.ro/getica-studiu-introductiv-de-gabriel-gheorghe/)
„Am mai spus-o, german înseamnă frate bun, din aceiași părinți, dar în antichitate nu
apăruse această grupare vagă, artificială de așa-zise familii de popoare: germanice, romanice,
slave.
Nu se știe până astăzi ce criterii determină calificarea de romanic, germanic, slav. Un
început de criteriu ar fi limba. Dar în antichitate și evul mediu nu existau diferențe mari de limbă.
Vorbitorul de latină vulgară se putea înțelege cu vorbitorul de teutonică sau theodiscă (29, p1,
passim). Din sec. IX, limba theodisca nu pare să aibă altă semnificație decât cea de limbă vulgară
(29, p1) subl.ns.
Ei au plecat toți dintr-o vatră în care au vorbit o limbă comună. De acea s-a şi numit indo-
europeana comună. Diferențierile s-au produs cu trecerea timpului și, mai ales, după apariția
oamenilor școliți, a cărturarilor, a lingviștilor, a gramaticilor.
Limba germană actuală este o operă de cabinet, târzie, impusă de sus în jos abia către
sfârșitul secolului XVIII și mai ales in sec. XIX.
Deci, admițând limba drept criteriu, așa-zișii goți nu pot fi atașați unui sistem neconstituit,
inexistent la momentul apariției și desfășurări goților, pentru că, neexistând o limbă germană
înainte de secolul XVIII, pe baza acestui criteriu nu putea ființa o familie de limbi germanice.” (G.
GHEORGHE, Studiu introductiv despre originea şi faptele geților).
19
Politic, invazia realizată de legiunile romane în nordul Dunării și crearea unui cap de pod
pentru următoare cuceriri în spațiul pontic-carpato-dunărenilor, determină mutarea centrului politic
și religios al acestora din bazinul hidrografic al Mureșului, spre nord, spre bazinele hidrografice ale
Vistulei și Tisei superiore, unde existau numeroase dave.
Gruparea „proromană” condusă de Diegis, fratele lui Decebal – ce spera să fie investit rege
de romani- grăbește sfârșitul lui Decebal cât și transferul de putere politică către conducătorii
armatelor pontico-carpato-dunărene aflate în retragere spre nord, prin Munții Maramureșului, spre
noile centre politice într-o Dacie Nordică. Acești conducători vor crea o nouă dinastie, a Amalilor;
dinastie ce va face istorie în mileniul I d.Hr. cucerind Roma și reorganizând politic Europa.
Politic mileniului I d.Hr. este al dinastiei Amalilor extrem de longevivă, care își asigură
puterea politică peste 500 de ani; iar imperiul creat o uniune getică –gotică- de țări relativ
independente; asemănătoare cu Uniunea Europeană de azi. Campaniile militare ale Amalilor și
Balților, favorizează extinderea creștinismului în spațiul european odată cu legile belagine. Legile
belagine, în esența lor la fel cu cele promovate de creștinism, vor constitui suportul și mediul
favorabil creștinării. Creștinarea a construit o lume nouă pe părțile bune a legii vechi. Legea nouă
în continuare asigura unitatea de instrucție și educație într-un „eon dogmatic blagian” ca parte a
unui sistem organizat de instrucție și educație, cu un substrat religios ce se derula în locurile sfinte
– mănăstiri, metocuri, schituri, biserici – de către călugări și preoți.
Creștinarea va asigura continuitatea pentru felul de a fi a pontic-carpato-dunărenilor.
Sacralizarea s-a aprofundat întărindu-se cu noi trăiri spirituale legate de o viață cât mai apropiată de
natură și divinitate. Au augumentat cu noi valori spirituale- învățături creștine - concepțiile despre
lume și viață cuprinse în Legile belagine- Legile valahilor.
Învățătura creștină propovăduită de Apostolul Andrei „cel întâi chemat", asigură „originea
apostolică” a creștinismului românesc. Sfântului Apostol Pavel către Epistola Coloseni spune că și
"sciții" au putut auzi cuvântul lui Dumnezeu (3, 11). Sfantul Iustin Martirul (c165): "nu exista nici
un neam, fie traind in carute si in corturi si crescand vite, la care sa nu se faca rugaciuni in numele
lui Hristos" (Dialogul cu iudeul Trifon). Tertulian din Cartagina (c 160-240): "Hristos stapaneste
in tinuturile sarmatilor, dacilor, germanilor si scitilor" (Impotriva iudeilor). Creștinismul cunoaște
o amploare deosebită încât sunt costituite episcopii.
Secolul IV d Hr. ne artă că geți erau deja creștini și organizați pe episcopii cu episcopi
importanți și puternici: există episcopul Geţiei Teodosie (“Izvoarele Istoriei României”, Buc. 970,
p. 225-229; episcopul Teofil „al Gothiei" ce participă în anul 325 la lucrările primului Sinod
ecumenic de la Niceea; episcopul Bretanion îl înfruntă la Tomis, între anii 368-369, pe împăratul
Valens; și alți episcopi de seamă.
Sunt cunoscuți episcopi și teologi de mare valoare: episcopul Teotim (392-407), scriitor,
ascet şi filosof, cunoscut mai ales pentru relaţiile sale de prietenie cu Ioan Gură de Aur; Teotim al
II-lea întreţine o corespondenţă strânsă cu împăratul Leon; episcopul Valentinian, la jumătatea
secolului al VI-lea, întreţine o corespondenţă cu papa Vigiliu.
Din spațiul pontic-carpato-dunărean provin teologi de prestigiu: Sfântul Ioan Casian (c. 360-
435), autorul de lucrări teologice (Convorbiri cu Părinții, Despre așezămintele mânăstirești cu viață
de obște, Despre întruparea Domnului etc.), Dionisie Exiguul (sau "cel Smerit", cca. 460-545),
traducător de cărți teologice și canonice din grecește, cel ce a pus bazele actualului sistem
cronologic, cu numărarea anilor de la nașterea lui Hristos („era creștină").
Și în alte părți ale Europei întâlnim:
- Petruş de Dacia, numit și Filomena a fost un savant care a trăit în secolul al 13-lea. El a
lucrat în principal în Paris şi Italia. El a publicat un calendar pentru anii 1292 - 1367. În 1292 a
20
publicat o carte despre matematica care conţinea o noi metode de calcul al rădăcinii cubice. El a
descris de asemenea un instrument pentru a prezice eclipsele solare şi lunare aşa cum se vede de
la Paris;
- Boethius din Dacia, filozof născut în Suedia, unul dintre protagoniștii mișcării filozofice
din secolul al XIII-lea cunoscută sub numele de Averroism;
- Petruş de Dacia a fost un călugăr dominican care a trăit în Gotland de la 1230 la 1289.
El este considerat ca prim scriitor al Suediei . În vara anului 1981 Festivalului de vară de la Visby,
Suedia, s-a deschis cu opera muzicală "Petrus din Dacia";
- la Paris în sec. XIII exista un "Collegium Dacicum" etc.
Evoluția creștinismului nu a putut face excepție de luptele politice. Dinastia Balților în lupta
pentru puterea politică trece la arianism; arianismului fiind un prilej politic de alianță cu Valens
împotriva Amalilor. În anul 336 a fost hirotonit Ulfila la Constantinopol, un ucenic al lui Teofil, „a
fost hirotonit episcop pentru toți creștinii din țara getică" ( istoricul Filostorgiu). Implicându-se în
lupta politică dintre Dinastia Amalilor și Dinastia Balților, trece din tabăra amalilor în cea a balților,
chiar dacă la început a fost ortodox când a fost hirotonit mai târziu a devenit arian sau semiarian.
Evenimentele politice se vor complica se vor încheia alianțe se vor desface alianțe, împăratul
Valens este ucis în bătălia de la Adrianopol (în 378) în lupta cu vechii aliați ajutați de vechii
adversari religioși. Dinastia Balților își vor continua cuceriririle în sudul Dunării, Italia, sudul
Franței și Spania ducând zamolxianismul și arianismul în sudul Europei.
Episcopul Wulfila (Ulfila), Vulfilia (Vulpilă) implicat în lupta pentru puterea politică trece
la arianism, iar pentru a-i atrage pe geți de partea Balților traduce Biblia - „Codex Argenteus” - în
limba getă.
Documentul este o lucrare realizată în condiții deosebite, a fost scris pe un pergament subțire
violaceu cu cerneală cu praf de argint și aur, de unde și numele de Codex Argenteus, ce ne arată
nivelul atins de cei ce l-au realizat. În prezent, „Codex Argenteus”, este cel mai valoros manuscris al
Suediei, ce este o lucrare de referință ce ne relevă atât scrierea getă cât și un bogat vocabular getic.
Vocabularul getic este de natură indo-europeană, are cuvinte care nu seamănă nici cu cele latine,
grecești sau germane cât și cuvinte asemănătoare cu cele grecești și latinești, iar foarte puține sunt
asemănătoare cu cuvintele germanice (limba germană cultă apare mult mai târziu)..
Scrierea getică este asemănătoare cu scrierea utilizată la Tăblițele de la Sinaia din care a
evoluat și cu scrierea veche în potcoave a valahilor evului mediu.
Lucrare de referință „Codex Argenteus” privită ca limba și scrierea getică prin calitatea
grafică este un reper al stadiului instructiv educativ atins la început de mileniu I d.Hr.
Din punct de vedere economic spațiul pontic-carpato-dunărean au oferit resursele necesare
în timpul Dinastiei Amalilor și a Dinastiei Balților pentru a cuceri Roma.
Moștenirea dacică pentru nordul Europei este importantă: Regatul danez era numit în bula
papală din 1113 Daciae. Denumirea Dacia este folosită de biserica Romei pentru: o parte din țările
nordice până în anul 1527.
Primul scriitor al Suediei este Petruș de Dacia
În acele timpuri învățații, gramaticii, școlile erau pe lângă locurilor sfinte: mănăstiri,
schituri, metocuri, biserici. Legile belagine în noul format creștin vor fi teme de instrucție și educație
și în mileniul I d.Hr.
Despre preocupări pentru dezvoltare durabilă, la început de evul mediu, avem și de la
călugării cistercienii, oameni foarte harnici si pricepuți, „pentru a da loc și hrană oamenilor
nevoiași” care au început sa fie admirați drept adevărați "ecologi ai Evului Mediu”.
21
VII. Ioan Tolnai Dali „generalizează” învățământul în limba română, începând din
anul 1624
Trecerea de la învățământul în centre religioase – dave, metocuri, mănăstiri- accesibil elitei

la un învățământ accesibil tuturor este dată de inițiativa lui Ioan Tolnai Dali (1606-1660), de a se
extinde învățământul în școli; împărțirea școlilor în clase şi răspândirea scrisului şi a cititului în
limba maternă şi printre țărani.
În 1624, Gabriel Bethlen a stabilit prin lege dreptul fiilor de iobagi de a frecventa școlile,
fără a fi opriți de nobilime. Politica generalizării învățământului a fost continuată de Gheorghe
Rakoczi I şi Gheorghe Rakoczi al II-lea.
Începând din anul 1638 aproape în fiecare sat se întâlnește o școală. Învățământul românesc
în timpul principilor respectivi a înregistrat un vădit progres. Școala răspundea unor necesități
culturale mai largi, crește numărul dascălilor şi al grămăticilor din mediul rural.
Sinodul bisericii ortodoxe din Transilvania din anul 1675, pentru a suplini lipsa dascălilor la
sate, hotărî ca fiecare preot să țină școală în biserică cu copiii după ce va isprăvi slujba bisericească.
Documentele din arhive vorbesc despre creșterea numărul de instituții de învățământ de pe
lângă școlile mânăstirești sau altele noi de la: Bălgrad (Alba Iulia), Măgina (lângă Aiud), Sâmbăta
de Jos, Şchei-Brașov, Săliştea Sibiului, Lugoj, Caransebeş, Haţeg, Sighet etc. De exemplu: în 1658
în Ţara Făgăraşului, în 39 de sate scrisul şi cititul în românește, se învăța obișnuit prin preoți care
aveau pe lângă ei şi grămătici.
Regulamentul interzicea trimiterea dascălilor în satele românești dacă aceștia nu cunoșteau
pe deplin scrisul şi cititul în limba română.
Ca manuale se utilizau cărțile bisericești. Din anul 1699 se tipărește abecedar cu scriere
veche „în potcoave” în limba română, la Alba Iulia – Bucoavna.
VIII. Trecerea la scrierea cu caractere latine; școlile Blajului, începând din anul 1754
Trecerea de la scrierea „în potcoave” la cea cu litere latine este inițiată odată cu inaugurarea
primelor scoli din Blaj, în anul 1754: „Şcoala de Obşte”, cu predare în română, şi Gimnaziul din
Blaj, cu predare în latină şi germană; promotoare a ideologiei iluministe in țara noastră ce a generat
mișcarea politică cunoscută sub numele de Școala Ardeleană.
Programul politic al mișcării este sintetizat in memoriul din anul 1791, „Supplex libellus
valachorum Transsilvaniae” Acțiunea politică si culturala a Scolii Ardelene este îndrumată de
operele lui Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ion Budai-Deleanu cu studii teologice,
filozofice și de drept canonic la Roma si Viena, ca urmare au promovat latinitatea limbii romane și
continuitatea romanilor in Dacia. Samuil Micu si Gheorghe Sincai publică „Elementa linguae daco-
romanae sive valahiace” apărută la Viena in 1780 ce va fi o lucrare de referință pentru filologi.
Opera corifeilor Școlii Ardelene este extrem de complexă, de la opere originale la traduceri
și adaptări, de la opere cu caracter științific la opere de popularizare ale științelor, de la dicționare
unicat în cultura română la lucrări cu caracter filologic ori gramatici ale limbii române scrise cu
caractere latine.
22
IX. Toma Cocișiu, reîntoarcerea la „Școala vieții”, începând din anul 1928 până în anul
1943
Acțiuni importante în învățământ pentru dezvoltare durabilă le întâlnim în activitatea
pedagogului Toma Cocișiu „Toma Cocișiu și-a pus elevii la studiu, la muncă, ca orice țăran
înțelept ce își pune copii la treabă pentru a nu-i învăța trândavi.”
Toma Cocişiu a fost un pedagog român puternic ancorat în realitatea autohtonă, bun
cunoscător a culturii spațiului pontic-carpato-dunărean, creator de o nouă concepție didactico-
pedagogică de avangardă ce-și are rădăcinile în cultura autohtonă la fel ca arta brâncușiană în
sculptură.
Pornind de la tradițiile instructiv–educative consacrate în satul românesc a realizat pentru
învățământ ceea ce a realizat Ștefan Odobleja pentru cibernetică și Constantin Brâncuși în sculptura
contemporană.
Lui Toma Cocișiu i-au lipsit două lucruri pentru a fi recunoscut în România ca un mare
pedagog, și al lumii, până în prezent:
- cetățenia franceză;
- limbajul academic.
Aceste două handicapuri nu au diminuat valoarea realizărilor sale, dar au blocat
recunoașterea lui în lumea specialiștilor în domeniul didactico-pedagogic care au preferat să-l treacă
în uitare ...
Cu toate că mesajul său, în mod indirect, își face loc în prezent în învățământ într-un limbaj
academic, emis de personalități din domeniu cu nume de rezonanță externă, Toma Cocișiu nu va
reprezenta probabil pentru aceștia decât un nume incomod care nu merită să fie citat.
Toma Cocișiu a avut multe însușiri ce l-au ajutat să fie un mare pedagog:
- a fost un „țăran” înțelept - intelectualizat, o înțelepciune specifică omului de la țară cu
rădăcinile în ecosistemul în care trăiește;
- a putut să aducă, fără a deranja prin insistențe, mentalitatea ancestrală de instrucție și
educație de la țară la „oraș”, stilizând-o. Fenomen care azi se întâmplă invers; mai mult decât atât
tânărul venit de la țară este un dezrădăcinat, dorește să uite rapid ce a învățat în sat, și copiază fără
discernământ ce-i oferă orașul ca instrucție și educație. O „vinitură” ce-și dorește să-și uite statutul
de „vinitură”;
- a fost creator, fără însă a obliga pe cei din jur să-i accepte creația; chiar dacă aceasta era
evident valoroasă. Iar atunci când decidenții au decis în 1943 să-l oprească, s-a resemnat, a înțeles
și a acceptat fără a încerca să convingă că are dreptate. A înțeles că ideile lui și rezultatele obținute
sunt prea neașteptate de la un simplu învățătoraș de țară. Probabil că sufletește a fost pentru dânsul
o mare dezamăgire, care l-a marcat profund pe timp îndelungat; dezamăgire asociată cu orgoliu
personal ce l-au determinat ca peste ani, după 1945, să refuze ocuparea unei funcții în cadrul
ministerului pentru a-și pune în practică noua pedagogie la nivel național. Ar fi fost o ocazie bine
venită pentru a-și promova ideile, dar nu a fructificat-o; cei ce au pierdut au fost: școala românească
și poporul român. Anii au trecut și timpul a așternut praful uitării!
Probabil că timpul va da posibilitate sistemului de învățământ să-și pună în valoare caracterul
românesc, promovat de Toma Cocișiu ca un continuator peste milenii a activităților instructiv –
educative ale lui Deceneu.
23
IX. Homeschool
O variantă postmodernistă a „Școlii vieții” din care lipsesc părinții pricepuți să educe și să
instruiască pentru a produce bunuri de valoare pentru obște.
X. Învățământul viitorului
Mileniile de evoluție a cunoașterii umane, acumulările de noi cunoștințe, au depășit tot mai
mult sfera posibilităților familiei și a obști. Cunoașterea științifică acumulează tot mai multe date
informaționale a cărora abordare solicită modele și limbaje specializate – limbi străine pentru omul
obișnuit – a căror abordare solicită „inițiați” cu pregătiri accesibile unui grup restrâns. Inițiații au
nevoie de pregătiri de durată – de exemplu medicii specialiști – pe domenii specializate cu
competențe necunoscute omului obișnuit; inițiații ce necesită etape de pregătire pentru profesii cu
înaltă calificare au nevoi de formare ce nu mai pot fi satisfăcute la nivelul de bază; pentru această
pregătire este nevoie de specialiști și superspecialiști...- cadre didactice.
Încercările mileniilor următoare de a crea înlocuitori pentru părinți și moși – cadre didactice
de profesie cu diplome și doctorate – nu au dus la rezultatele așteptate și de multe ori nu au avut
format elevii și studenții pentru dezvoltarea durabilă (cadrele didactice sunt străini de copii, sunt
puțin timp cu ei și reușesc să ii cunoască foarte puțin ca indivizi; pe de altă parte diplomele atestă
anumite competențe pentru un anumit tip de activitate, individ și cultură - uneori de împrumut -
străină copilului; și nu în ultimul rând copilul dorește sau poate face altceva decât colegul lui,
programa școlii sau cadrul didactic).
Dar totuși idealul „Școala vieții” este o celulă de bază a sistemului ce cuprinde instrucția și
educația elementară de bază pentru viitorul adult; este cea care-i asigură o personanță12, ce aparține
realului; chiar dacă „Șocul viitorului” cere superspecialiști tot mai robotizați.
Însă cunoașterea drumului prin istorie a instrucției și educației umane este utilă pentru a afla
pași ce nu pot fi neglijați.
Să fim totuși atenți la ce a spus Mahatma Gandhi: „O elită instruită de către colonizatori
este principalul dușman al poporului său”
Bibliografie:
1. A. BĂDIN, Dacia din Vestul Europei, New York – 1998, Editura The Geryon Press;
2. A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985.
3. J. CARPENTIER, F. LEBRUN, Istoria Europei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997
4. I. CHINDRIȘ, Cultură și societate în contextul Școlii Ardelene,Cluj-Napoca, 2001.
5. .L.I. CUEȘDEAN, Senzațional! Suntem români de peste 2500 de ani, Editura Solif
6. G. GHEORGHE, În vechime Franţa a fost românofonă, Rev. Getica
7. G. GHEORGHE, Lingvistica, istoria... Defilee de erori, Rev. Getica
8. N.P. LEONĂCHESCU, Istoria şi condiţiile la limită tip Dirichlet, Rev. Getica
9. C. LUNDIUS, Zamolxis, Primus Getarum Legislator, , Upsala, 1687;
10. G. PANTECAN, Provincia medievala Dacia din Europa nordică, Bucuresti, 2010, Editura
Dacoromana;
11. C. TROYA, Argumente pentru rescrierea istoriei Europene,
12
Personanța reprezintă o însușire grație căreia inconștientul răzbate cu structurile, cu undele și
conținuturile sale până sub bolțile conștiinței.
24
12. M. VINEREANU Dicționar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-

europenistică,
Webografie:
1. C. TROYA, Despre arhitectura gotică, 1857 discurs de Carlo Troya;
https://www.slideshare.net/anamariamoraru184/traducere-arhitectura-gotica
2. C. TROYA,Fastici getici o gotici/
https://www.slideshare.net/anamariamoraru184/fasti-getici-o-gotici-carlo-troya
3. N. ZENO, Despre originea barbarilor care au distrus Imperiul Romei, , Veneția, 1557.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Roman_de_R%C4%83s%C4%83rit
4 Petrus de Dacia primul scriitor suedez;
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/petrus-de-dacia-primul-autor-suedez.
5. GETICA – Studiu Introductiv de Gabriel Gheorghe, http://gandirea.ro/getica-studiu-introductiv-
de-gabriel-gheorghe/
6. Şcolile din Transilvania în secolul al XVII-lea, https://crispedia.ro/scolile-din-transilvania-
secolul-al-xvii-lea/
7.https://www.voci.ro/wp-content/uploads/2017/01/Lucian-G-Costi_Pledoarie-pentru-
ap%C4%83rarea-limbii-rom%C3%A2ne.pdf
8. http://www.enciclopedia dacica.ro
9. http://dincolo-de-limite.blogspot.com/2012/03/dacii-adevaruri-tulburatoare-documentar.html
10. www.adevarul.ro/.../dacii_adevaruri_tulburatoare_documentar
11. foaienationala.ro/rspuns-unei-manipulri-numite-dacii-adevruri-tulburtoare
12. www.realitatea.net/istoricii-despre-dacii-adevaruri-tulburatoare-pure-speculatii-fara-
fundament
25
2. DEȘEURILE
Prof. Mariana-Dorina BOGDAN,
Liceul Tehnologic Ocna Mureș
În contextul dezvoltării durabile, protecția mediului își concentrează activitatea pe

soluționarea unor probleme grave cu care se confruntă planeta noastră precum: combaterea poluării,
prevenirea deteriorării posibile, asimilarea, adaptarea și aplicarea cerințelor de mediu, diminuarea
și valorificarea deșeurilor, promovarea tehnologiilor curate și transformarea așezărilor umane în
localități durabile.
Reciclarea deșeurilor reprezinta o chestiune importanta în cadrul conceptului de dezvoltare
durabilă. Deșeurile constituie de asemeni o sursă de materii prime secundare, nu doar un factor
poluant.
Conform prevederilor Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European si a Consiliului din
19 noiembrie 2008 privind deșeurile și a altor reglementări comunitare, „deșeuri” înseamnă orice
substanță sau obiect pe care deinținătorul le aruncă sau are intenția sau obligația să le arunce.
„Producătorul de deșeuri” înseamnă orice persoană ale cărei activități generează deșeuri
(producător inițial de deșeuri) sau orice persoană care efectuează operațiuni de pretratare,
amestecare sau de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziiei acestor deșeuri;
„Deținătorul de deșeuri” înseamnă producătorul deșeurilor sau persoana fizică sau juridică
care se află în posesia acestora.
Reciclarea deșeurilor este procesul de reutilizare a materialelor și a produselor uzate sau
învechite pentru crearea altora, fără apelarea la materii prime noi, reducând considerabil
consumul de energie necesar extragerii materiilor prime și al distrugerii deșeurilor de orice fel.
Reciclarea presupune separarea, colectarea și depozitarea materialelor în vederea
transformării lor în produse utile noi.
Pentru a fi colectate corespunzător, trebuie mai întâi să identificăm tipurile de deșeuri, si
anume:
1. Deșeurile biodegradabile;
2. Deșeurile reziduale;
3. Deșeurile reciclabile.
1. Deșeurile biodegradabile sau resturile din bucătărie și din grădină.

Aici putem aminti resturile de fructe, legume și alimente, iarbă, flori, crengi și frunze de copaci
etc. Acestea trebuie colectate în containere maro.
2. Deșeurile reziduale sau deșeurile nereciclabile și care trebuie depozitate. Acestea pot fi:
scutece de unică folosință, țervetele mudare, seringi, resturi de țigară, CD-uri și DVD-uri
etc. Acestea trebuie colectate în containere negre.
Din această categorie mai fac parte și:
Deșeurile voluminoase
Deşeurile voluminoase sunt acele deşeuri solide care, din cauza dimensiunii prea mari, nu
pot fi prelucrate cu sistemele obişnuite de precolectare sau colectare motiv pentru care necesită o
tratare diferenţiată. În această categorie se încadrează saltelele, mobila veche, covoare, etc.
Deșeurile voluminoase se vor colecta în cadrul campaniilor de colectare.
Deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)
26
DEEE-urile sunt produse scoase din uz care includ o gamă variată de articole electrice şi
electronice precum: frigidere, congelatoare, echipamente IT şi de telecomunicaţii, instrumente
electrice şi electronice, maşini de spălat, echipamente medicale, instrumente de monitorizare şi
control, uscătoare de păr, tocătoare automate, televizoare etc. După colectarea separată a acestora,
următoarele etape de gestionare sunt dezasamblarea şi reciclarea acestora; DEEE-urile şi deşeurile
periculoase casnice vor fi colectate în cadrul campaniilor de colectare.
Deșeurile periculoase
Deşeurile periculoase casnice includ: detergenţi, medicamente, deşeurile de acumulatori,
becuri uzate, vopsele etc.Principalele metode de tratare sunt colectarea separată şi reciclarea,
tratarea fizică şi chimică, incinerarea şi depozitarea acestora. În prezent, doar o mică parte din acest
flux de deşeuri (baterii auto, ulei uzat, bateriile telefoanelor mobile) sunt colectate separat şi apoi
reciclate.
3. Deșeurile reciclabile. Acestea includ hârtia și cartonul, care se depozitează în containerul
albastru, plasticul și metalul, care se depozitează în containerul galben și sticla, care se
depozitează în containerul verde.
Reciclarea deșeurilor în România

Conform cifrelor centralizate de EUROSTAT, în 2015, din 272 de kilograme de deşeuri
menajere generate intr-un an de un roman doar 3% se reciclează. Acest procent ne plasează pe
ultimele locuri în Uniunea Europeană . Îngrijorător este faptul că până în 2020 ar trebui să reciclăm
50% din deşeurile municipale (care să includă cel puțin hârtia, metalul, plasticul și sticla), conform
obiectivelor stabilite de Directiva Europeană Cadru privind Deșeurile (Directiva 2008/98/EC ).
Neatingerea țintelor asumate prin aderarea la UE, va atrage sancțiuni prin procedura de Infrigement
aplicata de Curtea Europeana de Justitie, amenzi care se vor plati din banii publici.
În România, depozitarea deșeurilor la groapa de gunoi nu este corespunzător taxată, de aceea
nu este stimulat procesul de reciclare, firmele de salubritate preferând să depoziteze la groapa
deșeurile colectate din motive economice.
Legea nr.211/25.11.2011 transpune în legislația națională Directiva Europeana Cadru
privind Deșeurile. Conform acesteia toți operatorii economici deținători / producători de deșeuri
sunt obligați să colecteze selectiv deșeurile, cel puțin 4 categorii: hârtie, metal, plastic, sticlă.
Persoanele juridice care nu respectă aceste reglementări pot primi amenzi cuprinse între 20.000 lei
și 40.000 lei, aplicate de către Garda Națională de Mediu și de Administrația publică locală.
Bibliografie:
 Capitolul 7. Deșeuri, http://apmmm-old.anpm.ro/files/APM_Maramures
/Starea_Mediului_in_RO /Pag_3053/RASM_2008/08_Cap07_2008.pdf
 Despre reciclare în România, https://www.recicleta.ro/despre-reciclare-in-romnania/
 Importanta Reciclarii Deseurilor, https://www.diflora.net/importanta-reciclarii-deseurilor/
27
3. EFECTUL DE SERĂ ȘI URMĂRILE SALE

Prof. Alexandru SIMU,
Liceul Teologic Greco-Catolic „Sfântul Vasile cel Mare”, Blaj
Prof. Carmen Mariana SIMU,
Colegiul Național ”I. M. Clain”, Blaj
Introducere
Acest fenomen pune în evidență rolul unor gaze atmosferice, ce sunt emise artificial sau
natural, de a modifica în timp capacitatea atmosferei de a absorbi o parte din radiația solară.
Fenomenul a fost descoperit de către Joseph Fourier în 18243, care a concluzionat că acesta
este responsabil pentru menținerea temperaturii potrivite a atmosferei astfel încât să permită
dezvoltarea plantelor și animalelor (fig. nr. 1). Studiile meteorologice din sec. al XX-lea, au pus în
evidență existența în stratosferă a ozonului, care este principalul gaz care absoarbe sau reflectă
Fig. nr. 1, Efectul de seră

radiația terestră.
Datorită industrializării excesive din secolul trecut, în prezent constatăm, că fiecare an este
mai cald de cât precedentul cu fracțiuni de grad Celsius. Principalele gaze cu efect de seră sunt:
vaporii de apă (70%), dioxidul de carbon (9%), metanul (9%), ozon (7%), CFC – clorofluorocarbon
(3%) etc.
Începând cu 1880 în multe state europene sunt înființate servicii meteorologice, cu scopul de
a cuantifica și identifica aspectele climatice terestre și de a explica diferențele ce apar la diferite
latitudini. Din analiza datelor climatice diferitele instituții climatologice (NOAA, ESA), au început
3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Efect_de_ser%C4%83
28
să atragă atenția asupra accentuării acestui fenomen natural și asupra implicațiilor socioeconomice
ce decurg de aici.
Cele mai importante urmări pot fi structurate astfel:

I. Efecte climatice:
a) creșterea temperaturii aerului cu fracțiuni de grad ori mai mult
b) creșterea numărului de furtuni tropicale, cicloni, taifun-uri, tornade etc
c) creșterea forței/intensității furtunilor tropicale, ciclonilor, taifun-urilor, tornade-lor etc
d) creșterea în suprafață a furtunilor tropicale, ciclonilor, taifun-urilor, tornade-lor etc
e) intensificarea deșertificării, aridizării în zonele tropicale, temperate
f) intensificarea furtunilor/vijeliilor însoțite sau nu de fenomene orajoase
g) intensificarea valurilor de frig sau căldură, a caniculei
h) alternanța rapidă a valurilor de frig cu cele calde/a caniculei, fapt ce pun în dificultate
organismele umane sau animale în a se adapta la schimbarea bruscă de temperatură
i) apariția de fenomene climatice extreme (furtuni, tornade, etc), în zone geografice unde nu sunt
specifice
II. Efecte hidrologice:
a) Amplificarea secetelor hidrologice/pedologice, în regiunile de câmpie, aflate în climate
tropicale, subtropicale sau temperate
b) Amplificarea efectelor inundațiilor (suprafețe ocupate, volume de apă, etc)
c) Reducerea debitelor și scăderea adâncimii stratului freatic ex. stratul Ogallala (fig. nr. 2) din
Central Planes (SUA)
d) Reducerea suprafețelor ocupate de calotele glaciare arctice
și antarctice
e) Reducerea în grosime și întindere a ghețarilor montani,
concomitent cu reducerea rezervelor de apă potabilă în zone
adiacente (alimentarea din ghețari)
f) Creșterea cu un metru a nivelului apelor maritime și oceanice
g) Inundarea țărmurilor
h) Acidifierea apelor oceanice intertropicale și albirea coralilor
(fig. nr.3)
i) Modificarea dinamicii curenților oceanici (viteză, direcție),
astfel încât se modifică raportul uscat-ocean și implicit
raportul eroziv, prin retragerea țărmurilor
III. Efecte economice

a) Creșterea prețului apei potabile, alimentelor
b) Scăderea nivelului de trai, mai ales în comunitățile rurale Fig. nr. 2 Stratul freatic Ogallala
c) Scăderea numerică a avifaunei, datorită încălzirii apelor
oceanice
d) Inundarea țărmurilor determină creșterea costurilor de construcție a zidurilor sau a altor sisteme
de protecție antimareică
e) Reducerea suprafețelor ocupate cu culturi agricole
29
IV. Efecte sociale și politice

a) Accentuarea migrațiilor
dinspre zonele afectate
de ridicarea nivelului
apelor marine spre
zonele neinundabile,
părăsirea orașelor port, a
localităților de coastă
b) Dezechilibre sociale și
culturale în zonele de
sosire ale migranților
c) Accentuarea decalajelor
sociale și economice
dintre state și regiuni
V. Efecte asupra reliefului Fig. nr. 3, Corali morți (b) și vii (a), Badlands-SUA (c), despădurire (d)
a) Accentuarea aridizării,
creșterea în suprafață a arealelor deșertice ocupate cu dune
b) Creșterea suprafețelor acoperite cu forme torențiale (torenți, ravene, ogașe etc), creșterea
suprafețelor degradate de alunecările de teren (fig. nr.3).
Concluzii
Efectele imediate sau de durată ale acestui fenomen, determină la nivel socio-economic
schimbarea modului în care privim natura și ecosistemele sale. De altfel acțiunile ecologiste
întreprinse în ultimii ani atât de organizații, grupuri, cât și de persoane, pe cont propriu, ne îndeamnă
să credem că în viitor vom reuși prin intermediul unor colaborări guvernamentale și nu numai, să
reducem efectele a 70-80 de ani de industrializare intensivă. În același timp, ne implicarea
guvernamentală și negarea schimbărilor climatice (a acordurilor de reducere a emisiilor cu efect de
seră), poate genera în următoarea decadă o catastrofă ecologică și socio-economică la nivel global,
cu efecte greu de anticipat.
Bibliografie
1. Bălteanu, D., Ines grigorescu, (2006), Educația geografică pentru dezvoltarea durabilă în școală,
în Terra, nr. LV,
2. Cioacă, A., (2009), Principii ale unui management geomorfologic în vederea reabilitării
terenurilor degradate, în Terra, nr. LIX, București
3. Florina, Grecu, (2018), Geomorfologie dinamică, pluvio-fluvială, Ed. Universitară, București
4. Ilinca, L. I., (2016), Clima stăpâna Pământului, Ed. Tiparg, Pitești
5. Neguț, Silviu, (2015), Geopolitica, Ed. Meteor, București
6. Vig, Melinda, Timeea, (2008), Calitatea apelor râurilor din bazinul hidrografic al Târnavei, Ed.
Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca
7. https://www.yahoo.com/news/dramatic-aerial-views-flooding-harvey-slideshow-wp-
174452308.html
30
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Efect_de_ser%C4%83
9. https://en.wikipedia.org/wiki/Chlorofluorocarbon
10. https://www.esrl.noaa.gov/gmd/hats/publictn/elkins/cfcs.html
11. https://en.wikipedia.org/wiki/Coral_reef
12. https://www.noaa.gov/education/resource-collections/marine-life-education-resources/coral-reef-
ecosystems
13. https://www.nationalgeographic.org/article/coral-reefs/
14. https://en.wikipedia.org/wiki/Ogallala_Aquifer
15. https://en.wikipedia.org/wiki/Desertification
16. http://www.geomorphologyonline.com/students_materials/GFR/sem_08_Procese_geomorfologic
e_actuale.pdf
31
4. DEZVOLTAREA DURABILA IMPACT ASUPRA

GENERAȚIILOR VIITOARE
Eleve: Ștefania PĂCURAR, Alisia Maria JERMENDY,
Coordonator: prof. Adrian POPI
Colegiul Economnic DPM Alba Iulia
Conceptul de dezvoltare durabilă desemneazăn totalitatea formelor și metodelor de

dezvoltare socio-economica care se axează în primul rând pe asigurarea unui echilibru între aspecte
sociale , economice și ecologice și elementele capitalului natural.
SCURT ISTORIC: Conceptul a fost legat inițial de problemele de mediu și de criza
resurselor naturale , în special a celor legate de energie de acum 30 de ani .Termenul însuși este
foarte tânăr și s-a impus în vara lui 1992,după Conferinta privind mediul și dezvoltarea, organizată
de Națiunile Unite la Rio de Janiero.Discuțiile prin care s-a auns în final la dezvolatarea durabila au
început la începutul anilor 70 .În 1972 , Conferința privind Mediul Ambiant care a avut loc la
Stockholm a pus pentru prima dată în mod serios problema deteriorării mediului înconurător în urma
activităților umane care pune în pericol însuși viitorul omenirii. În 1983 , își începe activitatea
Comisia Mondială pentru Mediul și Dezvoltare (WCED) , condusă de Gro Bruntland , după o
rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite
IMPLEMENTARE:Fiecare om , consitient sau nu , poate contribui la dezvoltarea durabilă.
De fapt , se poate vorbi de o gândire de durată atunci cand se colectează deșeuri din plastic sau hârtie
în locurile special amenajate .La nivel industrial ,lucrurile s-au mișcat mult mai repede. Astfel, multe
fabrici folosesc deșeuri drept combustibil , iar in anumite localitați se încearcă implementarea unor
sisteme de încălzire casnică pe baza arderii deșeurilor . Unele companii au conștientizat importanța
economica ,dar si ecologica a recuperării si refolosirii deșeurilor .
RECICLAREA -beneficii si tipuri de materiale :
Reciclarea este procesul de descompunere si reutilizare a
materialelor care altfel ar fi aruncate la gunoi și pierdute
definitiv. Lasând aspectele teoretice deoparte ,mi am
propus astfel sa prezint beneficiile reciclarii astfel încat
fiecare cititor să înteleagă faptul că ân spatele legilor
drastice privind reciclarea stau idei și principii solide ,
benefice comunitaților .
BENEFICII: -prin reciclarese poate stopa cresterea
depozitelor de deșeuri care nu numai ca poluează masiv
mediul ,dar creează și o imagine dezolantă a oaselor
,distrugând sanatatea celor care trăiesc in preajma
celebrelor ,, gropi de gunoi”
-reciclând , poluanții eliberați in apă si aer se diminuează cinsiderabil ,contribuind la stoparea
factorilor care deterioreaza sanatatea populației
-prin reciclare se reduc emisiile de gaze
- economisim pe termen lung cheltuielile comunitații cu energia
- se conservă resursele naturale ale Pămantului
TIPURI DE MATERIALE RECICLABILE :
32
 Metale
 hartie și carton
 sticlă
POLUAREA RADIOACTIVA DIN ROMÂNIA
Mai multe județe din Romînia , în special din Transilvania ,prezintăzone cu un nivel ridicat de
poluare cu radon,arată cele main oi măsurători făcute de o echipă de specialiști de la Universitatea
Babeș-Bolyai din Cluj.
Radonul este un gaz radioactive natural,provenit din dezintegrarea radiului ,acesta din urmă
provenind din dezintegrarea uraniului . Rezultate foarte mari s au determinat și în Peștera Ursilor ,
Peștera Muierii și Pestera Polovragi , precum și în cateva puncte de pe trasee turistice din zonă.
Cele 5000 de măsurători realizate pana acum de echipa Facultații de Stiință și Ingineria Mediului
din cadrul UBB acoperă 42% din harta României . Rezultatele arată că media României la poluarea
cu radon este de 176 de Bacqueruli/metro cub , în timp ce media europeana este de 98 Bq/metro
cub .
Comform statisticilor Organizației Mondiale a Sănatatii , circa 4,3 milioane de decese sunt cauzate
,annual,de poluarea din interiorul caselor . În instituțiile publice în care măsurătorile au arătat valori
mai mari de 300 de Bq/metru cub ar trebui implementate anumite portocale,
Ultimele date procesate de echipa Facultații de Stiință și Ingineria Mediului (FDIM) din cadrul UBB
fac parte din Harta Radon a României și vor fi încarcate pe Atlasul European
. POLUAREA APEI
Apa este un factor important in echilibrele ecologice ,iar
poluarea acesteia este o problema actuală cu consecințe
mai mult sau mai putin grave asupra populatiei . Prin
poluarea apei , se intelege alterarea caracteristicilor
fizice,chimice si biologice ale apei.Efectele poluării
resurselor de apă sunt complexe și variate ,în functie de
natura și concepția substanțelor impurificatoare .
POLUANTII APEI:
-Substantele organice, de origine naturală sau artificialaă
reprezintă pentru apă poluantul principal .
 Substantele anorganice în suspensie sau dizovate sunt mai frecvente întâlnite în apele
uzate industriale .
 Materialele în suspensie organice sau anorganice ,consumî oxigenul din apă dacă
materiile sunt de origine organică si determină formarea unor gaze urât mirositoare
 Substantele radioactive reprezintă unele dintre cele mai periculoase substanțe toxice
 Agricultura intensivă duce la poluarea rezervelor de ape suterane din regiunile
respective cu nitrați și pesticide extrem de periculoase
 Energia calorică caracteristică a apelor calde de la termocentrale și de la unele
industrii ,aduce numeroase preudicii în alimentarea cu apă potabilă
 Microorganismele de orice fel ,ajunse in apa receptorilor , fie că se dezvoltă
necorespunzător , fie ca se dereglează dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a
organismelor vi
33
BIBLIOGRAFIE
1. ro..wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabilă
2. raportaremediu.ro/2017/09/25/ce-este-reciclarea/
3. jurnalul.antena3.ro/stri/poluarea-radioactiva/
4. filtre-apa-plata.ro/Documentatii-despre-apa.php
34
5. CONDUCEREA ECOLOGICĂ
,,Mașina – un obiect atât de necesar și de util la casa omului’’
Elevi: Alin-Traian ISPAS, Cristina FURDUI

Coordonator: Prof. Adrian POPI
Colegiul Economic ,,Dionisie Pop Marţian’’ Alba Iulia
Încă din zorii civilizației,

transportul a fost mereu o parte
importantă. În ultimele decenii,
transportul personal a devenit
extrem de important și relevant în
viețile oamenilor. Exista mulți
oameni ce se bazează pe
mijloacele de transport în comun,
iar în orașele mari și aglomerate
transportul în comun este extrem
de popular și necesar.
Automobilele, pe lângă
beneficiile de necontestat aduse
societății umane, au și
dezavantaje. Poluează mediul și
sunt zgomotoase. Pe termen lung,
industria transportului degradează
calitatea mediului și afectează direct sau indirect starea de sănătate a populației, efect ce generează
costuri substanțiale asupra comunității. Automobilele poluează și după ce nu mai sunt utilizate, în
principal datorită uleiului de motor și a acidului de baterie deversate în natură. Anvelopele uzate
constituie de asemenea un element care poluează mediul.
Situația ecologică a planetei noastre lasă de dorit. Aproximativ o treime din populația lumii
trăiește în zone cu o concentrație maximă admisă de substanțe periculoase în aer. Unul din
poluanții majori ai aerului în vremea noastră este transportul auto. Substanțele nocive emise în aer,
inclusiv în urma transportului, reduc durata medie a vieții cu câțiva ani. Conform statisticilor, în
mediul rural, la sate și locuri în care utilizarea autovehiculelor este scăzută speranța medie de viață
pentru oameni este cu 4-5 ani mai mare, decât în orașe cu o industrie de automobile înfloritoare și
în creștere.
Progresul înregistrat de industria auto, precum și în alte domenii în curs de dezvoltare rapidă, este
foarte important. Până când nu se va îmbunătăți starea și întreținerea tehnică a tuturor
caracteristicilor necesare ale autovehiculelor, situația ecologică pe planeta noastră nu se va schimba.
Joacă un rol important cercetările științifice care vizează, în special, reducerea emisiilor de poluanți
în atmosferă și monitorizează punerea lor în aplicare.. Puțini oameni acordă o atenție faptului că
umanitatea a devenit un ostatic al industriei auto.
35
Am dori ca mașinile să funcționeze ideal și să nu se defecteze niciodată. Capacitatea ce trebuie să

o îndeplinească un autoturism este fiabilitatea (funcționarea fără defecțiuni într-un interval de timp,
în anumite condiții). Pentru a mări fiabilitatea, se recomandă efectuarea tuturor reviziilor, cuvânt
din ce în ce mai uitat de către toți deținătorii de autovehicule. Pentru prevenirea defectării
accidentale trebuie executate lucrări de întreținere care constă în:
1)Controlul și îngrijirea zilnică
 verificarea stării caroseriei (degradată prin accidentare și coroziune);
 verificarea stării anvelopelor (presiune, deformări sau vătămări);
 verificarea sistemului de semnalizare al direcției de mers și al mersului înapoi;
2)Spălarea;
3)Revizia tehnică de gradul I;
4)Revizia tehnică de gradul II;
5)Revizia tehnică sezonieră;
6)Reparațiile curente;
7)Reparația capitală.
Cu siguranță, puțini dintre reprezentanții noilor generații și, în general, puţini dintre locuitorii de
astăzi ai Terrei mai sunt încă nefamiliarizați cu noțiunea de ecologie. Probabil că, este cunoscut
efortul, cel puțin trâmbițat, al luptei de menținere a sănătății planetei, oamenilor și animalelor, prin
diferite demersuri de natură ecologistă. Deloc străină de aceste mișcări este industria automobilistică
internațională, și pe bună dreptate, căci sutele de milioane de autovehicule care împânzesc șoselele
din toata lumea au un potențial uriaș de poluare și sufocare a planetei. Firește, importanţa mașinilor
este mult prea ridicată pentru a renunța la serviciul lor, însă transformarea autoturismelor într-o
direcție mai prietenoasă cu mediul a fost deja luată în calcul. În ultimele decenii se pregătește
tranzitul, greoi dar necesar, de la mașinile funcționale pe bază de combustibili fosili spre cele care
întrebuințează mijloace de energie alternativă.
În acest scop au apărut pe piață mașinile electrice. Mașini electrice sau mai bine zis autovehicule
propulsate de un motor electric sunt cele care au dominat transportul pe șosele cu mult timp înaintea
autovehiculelor cu motoare cu ardere internă. Motorul este alimentat cu curent electric de la o sursa
de acumulare. Mașinile electrice s-au dovedit a fi unul din factorii cheie pentru o evoluție sănătoasă,
mai ales când folosesc un sistem de regenerare al energiei. Ba mai mult, mașinile electrice vor avea
întotdeauna nevoie de mai puțină mentenanță decât cele pe bază de carburant. Luând în considerare
faptul că 60% din poluarea cu carbon provine din sectorul transportului, în special de la automobilele
de pasageri, până în 2050 am putea reduce o parte imensă din poluare cu ajutorul mașinilor electrice
cu zero carbon. Viitorul este electric.
De fapt conducerea ecologică nu înseamnă altceva decât ansamblul măsurilor comportamentale, de
control sau verificare a vehiculului care duc la reducerea consumului de carburant, protejând astfel
mediul înconjurător. Cu alte cuvinte, această tematică reprezintă o modalitate de a șofa prin care se
observă scăderea consumului de carburant și poluarea care afectează destul de grav mediul
înconjurător. Într-adevăr viitorul este prevenit ca fiind în totalitate electric, deoarece tehnologia
avansează foarte mult în ultimul timp, dar nu trebuie să neglijăm atribuțiile noastre în timpul
conducerii pentru că oricând putem asista la un incident nefericit care poate să ne coste întreaga
viață. În România din păcate zilnic asităm la accidente, distrugerea mediului înconjurător și alte
incidente și ar trebui să se găsească o soluție care să pună capăt acestei veșnice probleme. Această
țară este frumoasă cu peisaje superbe și interesante ca obicetive turistice păcat că o distrugem prin
36
neglijența și indiferența noastră. Dacă se continuă tot așa această țară nu se va putea dezvolta din
punct de vedere ecologic rămânând mereu la aceleași standarde europene.
În concluzie, conducerea ecologică constă în menținerea unei stări la șofat relaxantă, iar în situațiile
de pericol trebuie să rămânem calmi și să anticipăm situația.
Bibliografie
1. ***https://www.wall-street.ro/tag/mașini-electrice.html#gref. 11.14.2019*21:15
2. ***https://www.descoperă.ro/știința/5179076-o-istorie-verde-povestea-mașinilor-
prietenoase-cu-mediul 11.14-.2019*21:30
3. ***https://www.eea.europa.eu/ro/pressroom/newsreleases/poluarea-cauzată-de-trafic-este
11.14.2019*21:03
37
6. EDUCAȚIA ECOLOGICĂ, ROL IN EDUCAȚIE ȘI

DEZVOLTAREA DURABILĂ PENTRU GENERAȚIILE
VIITOARE
Prof. Adrian POPI,
Colegiul Economic ,,Dionisie Pop Marţian” Alba Iulia
Mediul înconjurător este un mecanism viu

cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate
şi bună funcţionare depinde întreaga activitate
umană. Formarea elevilor cu o conştiinţă şi o
conduită ecologică devine o cerinţă deosebit de
importantă pentru orice demers educativ şcolar şi
extraşcolar.
În anul 1970 în Nevada (SUA), la
conferinţa IUCN (Uniunea Internaţională pentru
Conservarea Naturii), specialiştii şi cercetătorii
au definit educaţia ecologică ca fiind: “ ...
procesul prin care sunt recunoscute valori şi
clarificate concepte pentru a se putea dezvolta
abilităţi şi atitudini necesare înţelegerii şi
aprecierii relaţiilor dintre om, cultura din care
face parte şi mediul biofizic. Educaţia ecologică
include de asemenea, exersarea luării unei decizii şi formularea unui cod propriu de conduită privind
calitatea mediului”. La baza conceptul de educaţie ecologică se află două noţiuni fundamentale:
mediulnatural, calitatea şi degradarea mediului. Mediul natural este o noţiune fundamentală care stă
la baza ecologiei ca ştiinţă.
În Legea protecţiei mediului nr.137/1995 mediul este definit ca ,,ansamblul de condiţii şi
elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate
straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele
naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior,inclusiv valorile materiale şi
spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului”. Definiţia a
fost preluatăşi în art.1 alin.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia
mediului.
Educaţia ecologică sau educaţia relativă la mediu vizează formarea şi cultivarea capacităţilor
de rezolvare a problemelor declanşate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale şi postindustriale
la scara socială, care au înregistrat numeroase efecte negative a nivelul naturii şi al existenţei umane.
Educaţia ecologică este un proces care are scopul să îmbunătăţească calitatea vieţii prin
asigurarea oamenilor cu „uneltele” de care au nevoie pentru a rezolva şi împiedica problemele de
mediu.
38
Educaţia de mediu poate ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori şi
angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de a-şi asuma
răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului.
Problemele de mediu sunt urgente şi trebuie abordate de întreaga comunitate, iar educaţia
trebuie să fie o parte integrantă a soluţiei. Opiniile divergente privind starea mediului, consecinţele
degradării acestuia şi rolul educaţiei sunt bune subiecte de discuţie şi dezbatere. Deasemenea
educaţia ecologică n-ar trebui să impună oamenilor un anumit fel de a gândi, ea poate ajuta oamenii
să înveţe cum să gândească – inclusiv cum să rezolve problemele, să ia decizii, să cântărească
opţiunile şi să alinieze valorile cu acţiunile personale.
Obiectivele educaţiei de mediu în toată lumea sunt asemănătoare:

să se protejeze şi unde este necesar să se refacă
structura şi funcţionalitatea sistemelor naturale;
să se oprească pierderea biodiversităţii;
să se protejeze solul împotriva eroziunii şi a
poluării, etc.
Acţiunile propuse pentru atingerea
obiectivelor:
protejarea cele mai preţioase habitate;
punerea în practică a diferite planuri pentru a
proteja biodiversitatea; punerea la punct a unei
strategii pentru a proteja mediul marin;
extinderea programele regionale şi naţionale
care se referă la administrarea pădurilor;
Plecând de la premisa că scopul educaţiei
ecologice este de a preveni deteriorarea mediului, în
acest sens omul trebuie să acţioneze conştient pentru
menţinerea şi îmbunătăţirea permanentă a calităţii
acestuia. În prezent, societatea umană se confruntă cu o serie de probleme negative: limitarea
rezervelor şi resurselor naturale, degradarea continuă a mediului, efectele încălzirii globale etc. Dacă
la începutul anilor 1980 acestea erau considerate ca fiind de domeniul specialiştilor, a liderilor din
diferite domenii, pe parcurs au devenit probleme concrete pentru umanitate. Astfel, s-a ajuns la
conturarea şi definirea conceptului “problematica lumii contemporane” care a generat o serie de
acţiuni şi manifestări ca: apărarea păcii modiale, protecţia şi conservarea mediului natural,
promovarea unei noi ordini economice.
39
Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de

activitate şcolară, activităţi ştiinţifice, artistice, practice,
sportive sau religie. Din multitudinea formelor de
manifestare menţionăm: observaţii în natură,
experimente, povestiri ştiintifice, desene, plimbări,
drumeţii, excursii, vizionare de diapozitive sau expuneri
power point, jocuri de mişcare instructiv - distractive,
labirinturi ecologice, vizitarea muzeelor, expozitii,
spectacole, vizionari de emisiuni TV cu specific
educaţional, concursuri. Tematicile care pot fi parcurse
sunt stabilite în funcţie de subiectul propus: "Să ocrotim
natura", "Poluarea în diferite anotimpuri", "Ce se
întamplă iarna cu plantele şi animalele?", "Ce ştim
despre pădure?" "Natura se trezeşte la viaţă", "Copac
tânăr, copac bătrân", "Ce ne învaţa natura?", "S.O.S.
natura...", "Culorile şi sănătatea", "Aspectul cartierului
meu, satului meu", "Curiozitati ecologice", "Pământul,
planeta vie", "Măşti şi costume ecologice", etc. Specialiştii în teoria şi practica educaţională definesc
metoda de predare ca fiind „modalităţi de acţiune cu ajutorul cărora elevii, sub îndrumarea
profesorului îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează priceperi, deprinderi, îşi dezvoltă aptitudini şi iau
atitutdini„. Realizarea acestor acţiuni este asigurată de baza teoretică structurată a metodelor şi
mijloacelor de învăţare, de strategii privind organizarea procesului predării-învăţării materializate
în comunicarea dintre profesor şi elev. Procesul de învăţare este susţinut de materiale didactice
variate, mijloacele audio-vizuale, aplicaţii de teren, utilizate în practica educaţiei ecologice
BIBLIOGRAFIE
1. Cuciinic, Constanţa – ,,Natura – prietena mea’’, Ed. Aramis, 2003.
2. Opris, Tudor – Mica Enciclopedie pentru Tineret’’, Bucureşti, Ed. Forum, 1998.
3. „Tribuna învăţământului”, 27 februarie -5 martie 2006, pag 1.
4. http://eke.ro/document/Raport%20de%20cercetare_EDUCATIE%20ECOLOGICA.pdf
5. http://www.ddbra.ro/administratia/con-tientizare-i-educa-ie/educatie-ecologica-educatie-
pentru-viitor-a780
6. https://edict.ro/educatia-ecologica-realizata-prin-activitati-scolare-si-extrascolare/
40
7. DEZVOLTAREA DURABILĂ EFICIENTĂ ȘI

PROSPERITATEA ECONOMICĂ REZULTATUL UNEI
EDUCAȚII DE CALITATE
Prof. drd. Ing. Marcel RUSCĂ
Colegiul Economic D.P. Marțian Alba Iulia
1.Rolul Educației
Educația privind dezvoltarea durabilă(EDD) este considerată resursa care susține eforturile
de a regândi programul și sistemul educațional (metodologie și conținut) al țărilor în curs de
dezvoltare.. Educația ar trebui să aibă în vizor o reformă în cadrul fiecărui nivel, de la cel mai mic
la cel mai înalt, încât să asigure un viitor sustenabil pentru generațiile prezente, dar și urmașilor
acestora, să faciliteze dezvoltarea pe mai multe direcții, fără a uza de un consum de resurse ridicat.
Provocarea majoră este să educăm fără a crește nevoia de consum a populației, modificând
modelele de consum și limitând poluarea. Evoluția nivelul de educație conduce la apariția unor
industrii din ce în ce mai sofisticate și gradul de consum este ridicat, iar poluarea este mult mai
dăunătoare. Astfel, putem observa că legătura dintre dezvoltarea durabilă și educație este foarte
complexă și indispensabilă dacă ne propunem să îndeplinim obiectivele unei astfel de dezvoltări
sustenabile. Ameliorarea învățământului are un impact semnificativ asupra a cinci dimensiuni
economice cheie: accelerarea dezvoltării economice, întărirea coeziunii sociale, calitate superioară
a sănătății și a încrederii în sine, diminuarea criminalității și a costurilor de justiție și întărirea
democrației . Este evident faptul că educația este mijlocul cel mai eficace și cel mai la îndemână
de care dispune o societate pentru a răspunde provocărilor viitorului. Eficacitatea educației din
perspectiva dezvoltării durabile se măsoară în cele din urmă prin modificările ce au loc în atitudinea
și comportamentul oamenilor la nivel individual și social .
Educația ca resursă pentru dezvoltare durabilă necesită o reorientare a sistemului curent, bazat
exclusiv pe accesarea de informații, către un sistem bazat pe tratarea de probleme și identificarea
soluțiilor posibile. Instituțiile de învățământ din sistemul formal joacă un rol important în
dezvoltarea competențelor și capacităților de la vârste fragede, oferind cunoștințe și dezvoltă
atitudinile și comportamentul.
Obiectivele UE privind educația în procesul dezvoltării durabile sunt :
 Realizarea în practică a învățării pe tot parcursul vieții și a mobilității
 Îmbunătățirea calității și a eficienței educației și formării
 Consolidarea creativității și inovației, inclusiv a mediului de afaceri la toate nivelurile de educație
și de formare profesională
Educația este un proces continuu, nu o dobândim prin naștere, căpătăm cunoștințe pe parcurs,
cunoștințe, competențe și aptitudini pe care și noi la rândul nostru le vom transmite mai departe
urmașilor noștri, dar dacă nu facem ceva, să ne creăm nouă înșine un viitor sustenabil, să cream o
„bază” durabilă sunt șanse mici ca cei ce vin după noi își vor putea satisface principalele nevoi.
41
2.Importanța dezvoltării durabile

Conceptul de dezvoltare durabilă cuprinde totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare
sociale și economice, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru
între acestea și elementele capitalului natural. Dezvoltarea durabilă urmărește și ne pune la
dispoziție un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situație în care se regăsește un
raport de tipul om/mediu, fie că e vorba de mediul înconjurător, economic sau social.
Dezvoltarea durabilă îmbină, într-o sinteză superioară, creșterea economică susținută, păstrarea
și ameliorarea sănătății mediului, justiția socială și asigurarea ambianței democratice în viața
socială .“Dezvoltarea durabilă este concepută în viziunea reconcilierii dintre economie și mediul
înconjurător, pe o nouă cale de dezvoltare care să susțină progresul uman, nu numai în câteva locuri
și pentru câțiva ani, ci pentru întreaga planetă și pentru un viitor îndelungat.” Raportul Brundtland,
intitulat Viitorul nostru comun, prezentat la Conferința Națiunilor Unite, Rio de Janeiro, iunie 1992).
Dezvoltarea durabilă eficientă presupune dinamism, necesită schimbări permanente, adaptare
și cercetare, toate aceste elemente fiind strâns legate de conservarea mediului înconjurător și de
o utilizare corespunzătoare a resurselor naturale.
Dezvoltarea durabilă este definită din punct de vedere dimensional :
 dimensiune naturală - în sensul că există, numai atâta vreme cât mediul creat de om este compatibil
cu mediul natural;
 dimensiune economică, bazată pe competitivitate concurențială,
 dimensiune social-umană - în sensul că toate ieșirile din mediul creat de om trebuie să răspundă
direct nevoilor și intereselor prezente și viitoare ale generațiilor care coexistă și se succed;
 dimensiune național-statală, regională și mondială - în sensul compatibilității criteriilor de
optimizare, atât pe plan național, cât și la nivel regional sau global-mondial.
Considerăm necesar a fi îndeplinite următoarele obiective ale dezvoltării umane-durabile:
 Compatibilitatea permanentă și sigură a mediului creat de om cu mediul natural.
 Egalitatea șanselor generațiilor care coexistă și se succed în timp și spațiu.
 Interpretarea prezentului prin prisma viitorului, sub forma introducerii ca scop al dezvoltării durabile
securitatea ecologică în locul maximizării profitului.
 Introducerea compatibilității strategiilor naționale de dezvoltare ca urmare a interdependențelor, tot
mai puternice, în plan geo economic și ecologic.
 Mutarea centrului de greutate în asigurarea bunăstării generale, de la cantitatea și intensitatea creșterii
economice, la calitatea acesteia.
La acest moment, societățile UE au de înfruntat multe provocări legate de sustenabilitate, de la
șomajul în rândul tinerilor la ritmul avansat privind îmbătrânirea populației, schimbările climatice,
poluare, energie durabilă și fenomenul de migrație. Pentru a menține modelul social european și
coeziunea socială, este esențial să se investească în tineri, în educația acestora ,să se promoveze o
creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii, să se abordeze inegalitățile și să se gestioneze
migrația într-un mod eficient. Pentru a ne conserva capitalul natural, este esențială accelerarea
tranziției către o economie circulară caracterizată de emisii reduse de carbon, reziliență la
schimbările climatice și eficiența utilizării resurselor. Pentru ca aceste provocări să devină
oportunități pentru crearea de noi întreprinderi și locuri de muncă, este necesară o implicare intensă
în cercetare și inovare. Sănătatea și educația sunt esențiale pentru bunăstarea individuală a
persoanelor și pentru crearea unei economii durabile, deoarece acestea sunt vitale pentru
îmbunătățirea ratei de participare pe piața muncii și a productivității .
3.Prosperitate economică
Dezvoltarea economică este un fenomen macroeconomic și social ce surprinde ansamblul
transformărilor pozitive cantitative, calitative și structurale care se produc la nivelul unei economii,
42
inclusiv în nivelul de viață al oamenilor sub influența conjugată a unui ansamblu de factori interni
și externi. Orice dezvoltare economică presupune și o creștere economică, dar nu orice creștere
economică înseamnă și o dezvoltare. Totuși o dezvoltare economică este numai acea creștere
economică care este asociată și cu o modificare structurală calitativă în economia națională și în
calitatea vieții oamenilor. Acest progres economic semnifică tendința dominant pozitivă, reală de a
depăși limitele la care s-a ajuns și de a realiza performanțe superioare în domeniul economic, calității
vieții și nivelului de civilizație, ca efect al dezvoltării economice. Durabilitatea se referă la
capacitatea unei societăți, ecosistem, sau orice asemenea sistem existent de a funcționa continuu
într-un viitor nedefinit fără a ajunge la epuizarea resurselor cheie .
Economia verde, așa cum este definită de Raportul Programului Națiunilor Unite pentru
Mediu ( 2011), are ca rezultat îmbunătățirea bunăstării și echității sociale, concomitent cu reducerea
semnificativă a riscurilor de mediu și deficitului ecologic. Într-o economie verde, creșterea
veniturilor și ocuparea forței de muncă ar trebui să fie impulsionate de către investițiile publice și
private ce reduc emisiile de carbon și poluarea, sporesc eficiența energetică și eficiența resurselor,
și previn pierderea biodiversității și a serviciilor ecosistemelor.
O economie verde ca fiind bazată pe șase sectoare principale conform lui Karl Burkart :
1.Energie regenerabilă (solară, eoliană etc.);
2.Construcţii "verzi" (ex. construcții LEED - Leadership in Energy and Environmental
Design);
3.Combustibili alternativi (vehicule electrice, hibride sau combustibili alternativi);
4.Managementul apei (epurarea apelor, sisteme de colectare a apei de ploaie etc.);
5.Managementul deșeurilor (reciclare, depozitare etc.);
6.Managementul teritorial (incluzând agricultura organică, conservarea habitatelor, împăduriri
la nivel urban-parcuri, reîmpăduriri și stabilizarea terenurilor).
Tranziția către o economie verde(eficientă) presupune practicarea unei economii bazate pe
politici și investiții care să facă legătura între dezvoltarea economică, biodiversitate, ecosistem,
schimbările climatice, sănătatea și bunăstarea populației pe termen mediu și lung. Aceste
premise trebuie conectate între ele pentru a obține dezvoltarea durabilă – considerată
baza reluării creșterii economice la nivel global. Trecerea către economia verde implică o
preocupare adecvată axată pe cunoaștere, cercetare și inovare care să creeze un cadru propice
menit să favorizeze dezvoltarea durabilă pe termen lung. În condițiile actuale economice, în care
încă se resimt efectele post criză, Noul sistem economic care se bazează pe dezvoltare durabilă
eficientă se pare că va deveni soluția pentru depășirea problemelor de mediu, economice și sociale,
vizând totodată gestionarea crizei și a efectelor acesteia. Economia verde presupune a utiliza
resursele naturale, energia și noile tehnologii alături de metode de producție nepoluante în
scopul de a favoriza creșterea economică și crearea de locuri de muncă noi. O concepție eronată
în domeniul dezvoltării economice este conceperea fenomenului de prosperitate economică ca un
scop în sine, iar a omului, ca un simplu instrument de realizare a sporirii produsului național.
Ignorarea omului din strategia prosperității economice este foarte clar exprimată prin indicatorii cu
care aceasta este măsurată, ceea ce demonstrează inexistența finalității social-umane a creșterii
economice și a componentei sale ecologice, apariția celor trei consecințe suprapuse ale crizei
natural-umane a modelului de dezvoltare, și anume: sărăcia crescândă, deteriorarea mediului
înconjurător și dezintegrarea socială.
În concluzie este necesar a concepe și a realiza un asemenea mediu economic care, prin intrările
și ieșirile sale, să se afle într-o compatibilitate directă, dinamică cu mediul natural, dar și cu nevoile
și interesele prezente și viitoare ale generațiilor care coexistă și se succed la viață. În mod
43
surprinzător, cu cât o societate are un nivel mai ridicat al educației și un nivel de trai decent cu atât
impactul ei negativ asupra mediului este mai mare, necesitățile de consum sunt mai mari și implicit
poluarea .
Educația ar trebui să creeze cadrul prin care să ofere inspirația necesară, să stimuleze
creativitatea, îndrumându-i pe oameni spre o gândire critică, spre cooperare, în vederea soluționării
unor probleme complexe, reale .
Este importantă sprijinirea activităților de educație informală și non-formală pentru dezvoltare
durabilă, deoarece acestea sunt o componentă esențială a educației formale pentru toate vârstele.
Educația pentru dezvoltare durabilă non-formală are un rol special, deoarece este mai des centrată
pe cel format, pune accent pe participare și promovează învățarea pe tot parcursul vieții.
Bibliografie
1. Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României. Orizonturi 2013-2020-2030,
București, 2008
2. Camelia Cămășoiu, Economia și sfidarea naturii, Editura Economica, București, 1994.
4. Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă - http://www.cndd.ro/
5. http://www.agenda21.org.ro
6. Mihai Manoliu, Cristina Ionescu, Dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului, H.G.A.,
Bucureşti, 1998.
44
8. DEZVOLTAREA INTERESULUI ELEVILOR PENTRU

STIINȚĂ
Prof. Simona Marcela TODORAN
Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia
Copiii sunt fascinați încă de la cele mai fragede vârste de descoperirile științifice, de știință
în general. Ei au capacitate de învățare naturală. De aceea copiii pot fi ușor îndrumați să facă pasul
de la fascinația provocată de informațiile științifice la transformarea informației în gândire logică,
creativitate, modelare, dezvoltarea unui spirit științific.
Copilul se dezvoltă atunci cănd are posibilitatea de a practica activități. Pentru că primul pas
spre inovație este libertatea, copilul trebuie lăsat să exploreze, să-și dezvolte imaginația, în anumite
limite cuprinse între vis și realitate. Pentru orice problemă ivită sau ridicată, copilul trebuie stimulat
să găsească soluții. La început ei pot fi stimulați prin întrebări la care să găsească răspuns, ca mai
apoi folosindu-și empatia și creativitatea să devină ei însuși creatori.
Programele și manualele școlare nu trebuie să îngrădească profesorul, făcându-l dependent
de informațiile textuale. El trebuie sa-și conceapă lecțiile creativ, făcându-le atractive pentru elevi.
Implicând activ elevii în procesul de învățare putem dezvolta ceva mult mai mult decât memorarea
unor concepte, a unor noțiuni. Nu toți elevii pot învăța un anumit lucru în același mod și în același
timp. De aceea prin participarea lor activă la activitățile didactice își vor dezvolta dorința de
cunoaștere.
Noul curriculum pentru vârstele timpurii, de exemplu promovează flexibilitatea programului
instructiv-educativ, propunând atingerea cunoașterii prin intermediul învățării experimentale.
Aceasta se poate realiza cu ajutorul jocului, iar scopul său este creșterea calității educației oferită
acestui nivel de vârstă. Jocul dezvoltă la copii imaginația, motivația internă și este generator de
satisfacții. Ei învață să aibă încredere în forțele proprii, să-ți asume responsabilități luând singuri
decizii. Prin experimentare copilul își schimbă modul de a gândi, învață să fie creativ, să fie
competitiv.
Desfășurarea activităților experimentale se poate face atât în școală cât și afară, folosind
materiale simple, cunoscute de elevi, luate de multe ori chiar din mediul înconjurător. Realizând
experiențe copiii își rezolvă multe din semnele de întrebare pe care le aveau referitoare la
desfășurarea unor procese sau la alcătuirea unor lucruri.
Abordarea științelor prin lucrări practice, prin activități în echipă, prin activități
transdisciplinare, precum și integrarea de resurse audiovizuale și new media în demersul educațional
reprezintă o modalitate eficientă de optimizare a procesului didactic.
În învățământul secundar, unde profesorii se confruntă cu un mare volum de materie de
predat, materie cu informații complexe, greu aceesibile elevilor, este tentant ca profesorul să predea
după metode tradiționale, metode pe care acesta le găsește rapide și eficiente. Din perspectiva
constructivistă învățatul este un proces individual, iar din prelegeri elevul nu învață.
Spre deosebire de învățarea tradițională care are în centrul său profesorul, care explică
cunoștințele, iar rezultatele sunt prescrise într-un sistem fix, învățarea prin experiență are în centrul
45
său elevul, scopul fiind de a-i dezvolta cunoștințele și abilitățile prin experiență, rezultatele învățării
fiind flexibile și deschise.
Conform teoriei lui David Kolb, la baza învățării stau patru procese fundamentale:
- Emoțiile și simțurile, date de participarea la experiențe;
- Observarea reflexivă, prin care elevul reflectă asupra modului în care informația îi
influențează activitatea;
- Conceptualizarea, în care elevul compară felul în care informația corespunde experienței
anterioare;
- Experimentarea activă, prin care elevul pe baza informației noi gândește la modalitățile în
care va acționa.
Implicarea activă a elevilor în procesul de învățare, le menține trează atenția pe toată durata
activității, le oferă roluri și obiective de îndeplinit, le stimulează abilitățile, îi motivează. Procesele
de învățare sunt mai eficiente atunci când pornesc de la experiențe, când rezultă direct din propriile
acțiuni ale elevului, dar nu trebuie neglijat și rolul unor metode tradiționale la consolidarea
cunoștințelor acumulate.
Bibliografia:
http://www.tribunainvatamantului.ro/cat-de-noi-sunt-problemele-educatiei-de-astazi-ii/
https://www.aletheea.ro/cum-sa-invatam-copiii-sa-iubeasca-stiinta/
https://www.descopera.ro/stiinta/15777313-copiii-au-capacitatea-de-a-invata-singuri-cum-
ii-putem-ajuta-sa-isi-imbunatateasca-acest-atu
http://www.tribunainvatamantului.ro/educatie-pentru-stiinta/
https://www.living-democracy.ro/textbooks/volume-1/part-2/unit-4/chapter-2/lesson-2-2/
https://www.solver-consulting.ro/invatarea-experientiala/
46
9. LECTURA – CONTEXT AL FORMĂRII

ABILITĂȚILOR DE COMUNICARE
Profesor Adam Cristina DINIȘ
Școala Gimnazială ”Nicodim Ganea” Bistra
Motto:
„Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Mâinile mele, care te-au deschis.” (T. Arghezi)
Importanța lecturii este evidentă și mereu actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă
posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităților de gândire și limbaj.
Lectura elevilor este un act intelectual esențial, care trebuie îndrumat și supravegheat de școală și
familie.
Școala are privilegiul de a determina în mare măsură devenirea ulterioară a individului,
profesia pe care o va urma precum și bagajul de cunoștinte pe care individul îl duce cu el mai
departe. Astfel, cititorii de cărti cresc pe băncile școlii, iar responsabilitatea cadrelor didactice e să
aprindă pasiunea pentru lectură în inima micilor potențiali cititori. Profesorii au dificila
responsabilitate de a concura mass-media și jocurile de calculator făcând din lectură nu doar o
alternativă viabilă ci una de preferat. Nu este nici pe departe o sarcină usoară, dar odată câstigat
acest război ce se duce pentru timpul elevilor, putem considera ca ne-am achitat de o bună parte din
datoria morală față de elevi. Personalitatea multor elevi este deja conturată la sfârsitul școlii, iar
tocmai aceasta e menirea organizației școlare formarea personalității elevilor.
Lecturile obligatorii sunt stabilite prin programele școlare și sunt în mare parte cuprinse sau
discutate în manuale. Se urmăreste stabilirea unui contact cu diverse creații literare și deprinderea
de a analiza cuprinsul unor opere literare. La clasele de gimnaziu aceste opere sunt de întindere
mică, iar la liceu lectura obligatorie are un volum mai amplu. Cel mai important lucru e ca profesorul
să acorde o atentie deosebită lecturilor obligatorii convingându-l pe elev că studiul după notițe,
manual sau faimoasele referate de pe internet nu este suficient. Pentru a preveni o muncă formală,
profesorul nu trebuie să accepte a-și desfășura activitatea de predare a textelor mai lungi fără ca
acestea să fi fost citite integral de elevi.
Lecturile facultative nu constituie o obligatie ci o recomandare ce are în vedere
familiarizarea elevilor cu cele mai reprezentative creații literare. "Cunoașterea din lectura altor opere
decât cele analizate în clasă asigură nu numai orientarea generală în literatura română ci și o mai
bună întelegere a capitolelor de istorie a literaturii predate în orele de curs. Pentru reușita lecțiilor
de literatură din clasă, trebuie desfășurată o intensă activitate în afara clasei.
O secvență foarte importantă în stimularea interesului pentru lectură și formarea de cititori
pasionați este legată de felul în care se recomandă ce să citească și cum să citească. Pentru a preveni
receptarea ca obligativitate a lecturii particulare se va stârni curiozitatea elevilor în diferite feluri:
nu se va da lista anuală la începutul semestrului I , ci se vor stabili titluri pe 2-3 saptamâni; va face
prezentarea unor cărti în asa fel încât să ambiționeze elevii în achiziționarea și lecturarea lor; va
povesti incomplet momente ale unor narațiuni, lăsând elevilor un semn de curiozitate în finalizarea
47
întâmplărilor; va caracteriza unele personaje, îndemnând elevii la căutarea independentă, prin

lectura integrală, a locului acestora în narațiune, a relațiilor cu alte personaje; va recita una sau doua
strofe dintr-o lirică sau poem liric, îndemnând elevii la realizarea integralității textului; va controla
fișele de bibliotecă ale copiilor și va vedea bibliotecile lor personale. Pentru organizarea și
desfășurarea îndrumării lecturii suplimentare a elevilor, se vor putea folosi ca metode, la clasele
primare, citirea expresiva si povestirea.
Începând cu clasa a V-a, elevii vor realiza într-un caiet de lecturi suplimentare, însemnări
personale asupra celor citite. În acest caiet, elevii vor nota titluri, autori, citate, vor povesti, vor
înregistra numele personajelor, vor caracteriza sumar unele personaje, își pot exprima părerea asupra
unor fapte, personaje, expresii literare. Este important ca asemenea notații să fie verificate periodic
de către învățător, făcând aprecieri stimulative, spre a determina elevii să-și formeze un stil de
afișare, selectare și înregistrare a informațiilor acumulate din carți.
Valorificarea textelor literare în serbări școlare , montaje literare, șezători literare, teatru
literar, procese si jocuri literare, constituie nu numai o splendidă activitate artistică, ci și o formă de
cunoaștere a cât mai multor opere literare.
Popularizarea cărților este o forma esențială de stimulare a interesului pentru alcătuirea unei
biblioteci personale, de formare a dragostei pentru carte, pentru citit. Popularizarea cărților se face
prin: vizitarea bibliotecii; organizarea de întâlniri cu scriitorii; organizarea de expoziții de cărti;
medalioane literare; participarea la spectacole de teatru; vizitarea librăriilor.
Publicarea creațiilor artistice ale elevilor la gazeta de perete a clasei, în reviste pentru copii,
în revista școlii este o altă metodă în stimularea interesului pentru lectură.
Efectuarea tabelului cu evidența lecturii elevilor și afișarea lui în clasă va stimula
concurențial cititul cărtilor. Vazând ce și cât au citit colegii, elevii se vor ambiționa să aibă în dreptul
numelui lor cât mai multe si variate texte lecturate.
Lectura suplimentară a elevilor este un excelent suport pentru realizarea obiectivelor citirii.
Iubirea pentru carte se formează în mod sistematic, cu multa răbdare și îndrumare. Este cea mai
frumoasă achiziție a elevului care se exprimă ca aleasă satisfacție pentru întreaga viață. Cititul
cărților devine o utilă formă de recuperare a timpului și un excelent prilej de fascinație.
Lectura operei literare înseamnă a analiza și interpreta specificul literaturii, de a comunica
prin limbaj un mesaj estetic. Cititorul este invitat sa trăiască în spațiul lecturii experiența sa de viață,
devine re-creator al textului pe care l-a citit. Lectura este prin urmare "un eveniment al cunoașterii"
și presupune "un mod de a situa opera, de a stabili elemente disjunctive suplimentare (necesare) de
a epiciza textul, ..., de a privi dintr-un unghi epic toți factorii de creație angajați și în actul
interpretării."
Ca orice sistem de comunicare, literatura îsi transmite mesajul codificat într-un sistem de
semne estetice. Codul artistic al operei literare se exprimă prin cuvânt. Lectura deci trebuie sa aiba
în vedere faptul ca literatura are o anumita atitudine fata de cuvânt. Cuvântul nu e doar un mijloc de
comunicare ci un mijloc artistic. Elevii trebuie antrenati sa deosebească limbajul artistic de cel
comun și de cel stiintific. Explorarea operei literare începe de la cuvânt.
Opera literară deține mijloace specifice de cunoaștere a lumii raportată la om. Astfel, opera
literară are atât caracter cognitiv cât și formativ. Literatura nu este altceva decât o modalitate de
comunicare și de emitere a unor mesaje într-un limbaj specific. Receptarea operei solicită atât
spiritul creator al cititorului cât si gustul pentru lectură al acestuia.
Prin munca independentă a elevului cu cartea se organizează studiul literaturii ca un act de
cunoaștere, deoarece elevii sunt angajați în descoperirea, analiza și interpretarea fenomenului literar.
48
"Familiarizarea elevilor cu cartea, ca instrument al muncii intelectuale se realizeaza la

nivelul ciclului gimnazial când se trece de la prima etapă a lecturii (etapa sensibilizatoare), la cea
de-a doua etapă (lectura studiu, concretizată în însemnarea celor citite). Înca din ultima clasă de
gimnaziu, elevul trebuie acomodat cu diverse forme de extragere a cunostintelor dobândite în cursul
lecturii, cum ar fi: sinteza, planul, rezumatul, conspectul, extrasul si nota de studiu."
În clasele liceale se poate lucra cu fișa de studiu completă. Deși tehnica elimină tot mai mult
puterea documentului scris manual în favoarea celui informatizat, va mai trece ceva vreme pâna va
fi eliminată pe deplin utilitatea fișei de lectură. Desigu,r există o variantă mai la îndemâna de a
realiza fișele de lectură, pe calculator. Dintre avantajele lucrului cu calculatorul putem aminti:
ușurința cu care se pot organiza documentele, arhivarea acestora nu se mai face manual ci dupa un
program bine pus la punct, astfel fiind mult mai usor de găsit un document. Tot între avantajele
electronicii amintesc si posibilitatea utilizarii diverselor citate extrase pe fise fara a fi necesara
rescrierea, doar utilizând tastatura. Fisele electronice pot fi completate, modificate, îmbogatite prin
simpla adaugare de informatii.
Astfel, fara a elimina fișele de lectură, ci îmbracându-le doar în altă haină, mai eficientă si
mai modernă, le putem clasifica astfel: fișe conspect, fișe cu citate, fișe referitoare la arta
compozițională, fișe cu observații asupra vocabularului, fișe ce cuprind aspecte ale stilului, fișe cu
observații asupra versificației, fișe cu citate și comentarii din bibliografia critică, fișe de cercetare și
dezbatere a unei teme propuse de profesor sau de elev.
Cercetătorii interesaţi de această problemă au descoperit faptul că cititorii-şcolari parcurg
patru faze:
1. Prima fază este de iniţiere, când lectura începe pe la 9-10 ani şi este o activitate plăcută,
având un caracter emoţional, iar comprehensiunea nu este preocuparea principală.
2. În a doua fază, cititorul (11-12 ani) are o capacitate sporită de înţelegere, îşi poate controla
ritmul lecturii, poate răspunde unor întrebări privind conţinutul celor citite.
3. În a treia fază (13-14 ani), elevul începe să practice o lectură critică, textul fiind supus
interogaţiilor.
4. În a patra fază (15-16 ani), lectura este făcută cu uşurinţă şi cu siguranţă, selectivă, desfăşurată
cu viteze şi modalităţi variate.
Aceste faze nu se succed pentru toţi vorbitorii: unii rămân la prima fază, cei mai mulţi se
stabilesc la a doua şi a treia, iar puţini, la ultima fază.
O educație completă este cea care se finalizează cu autoeducația care să dureze toata viața.
Astfel, lectura trebuie integrată cu mult mai multă responsabilitate în activitatea didactică.
Dacă vom ști să trezim interesul elevilor noștri pentru citit, dacă vom îndruma, verifica și
stimula în acest scop, vom crește generații care vor simți o „sete” permanentă pentru citit, pentru
cunoaștere, pentru lărgirea orizontului lor cultural, ceea ce se va răsfrânge pozitiv asupra vieții și
activității lor, căci, așa cum spunea Miron Costin: „Nu e alta mai frumoasă și mai de folos în toată
viața omului zăbavă decât cetitul cărților”.
Bibliografie:
CUCOȘ,C-TIN., Teoria și metodologia evaluării , Editura Polirom, Iași, 2008
GOIA, VISTIAN, Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Editura
Dacia Educațional, Cluj- Napoca, 1989.
IONESCU, M., RADU, I., (coord.), Didactica moderă, Ediția a II-a revizuită, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2004.
49
10. EDUCAȚIA DURABILĂ PRIN ARTE

Prof. Alice JURCOVEȚ
Liceul de Arte ,, Regina Maria” Alba Iulia
„Educaţia este cea mai puternică armă pe care o poţi folosi să schimbi lumea” Nelson
Mandela.
Scopul educației este să îi pregatească pe tineri să educe ei inșiși de-a lungul vieții lor",
Robert Maynard Hutchins
Dezvoltarea durabilă a fost definită pentru prima dată în raportul „Viitorul nostru comun",
denumit și Raportul Brundtland, realizat de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare din
cadrul Națiunilor Unite în anul 1987. Aceasta reprezintă „dezvoltarea care răspunde nevoilor din
prezent, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor nevoi".
Dezvoltarea durabilă cuprinde trei dimensiuni ale dezvoltării: economică, socială și de mediu.
Educația pentru Dezvoltare Durabilă (EDD), conform definiției UNESCO din 2014,
„permite fiecărei ființe umane să dobândească cunoștințele, competențele, atitudinile și valorile
necesare pentru a crea un viitor sustenabil”.
Educația pentru Dezvoltare Durabilă este abordată transversal in curriculumul formal din
învățământul preuniversitar din România, însă și în activitățile extracurriculare și extrașcolare
(îndeosebi în cadrul programului național Școala Altfel).
În ceea ce privește Educația pentru Dezvoltarea Durabilă există o strânsă legătură între educația
formală și educația nonformală.
Educația formală reprezintă totalitatea acţiunilor sistematice şi organizate, proiectate şi
desfăşurate în instituţii specializate și urmărește finalităţi explicite, având scopul formării şi
dezvoltării personalităţii. Acest tip de educație se realizează prin procesul de învățământ, ceea ce
semnifică respectarea actelor oficiale. Educația oficială are următoarele atribute: organizată
conştient, sistematică, instituţionalizată, reglementată, coordonată, dirijată, planificată, evaluată,
așadar este expresie a unei politici educaţionale.
Educaţia nonformală se desfăşoară în afara instituţiilor şcolare, adică în spații aflate în
relaţie de parteneriat cu şcoala. De fapt, acest tip de educație se referă la acele întruniri organizate
în mod sistematic în afara sistemului formal pentru a răspunde unei mari varietăţi de cerinţe de
învăţare. Profesorului ce adoptă o variantă nonformală, i se solicită mai multă flexibilitate și
entuziasm, adaptabilitate în adoptarea stilurilor de conducere a activității, în funcție de nevoile și
cerințele elevului.
Conținutul si obiectivele sunt prevăzute în documente special elaborate ce prezintă
o mare flexibilitate și sunt diferite după vârstă, sex, categorii socio-profesionale, interesul elevilor,
aptitudinile lor. Activitățile nonformale se desfăsoară într-un cadru relaxat, calm si placut, de
asemenea, profesorul ce practică sau alege o astfel activitate trebuie să dispună de mijloace
reprezentative care să atragă subiecții. Evaluarea unei activități nonformale este optională.
Metodele educației nonformale sunt mai flexibile, creative, deseori ludice. De aceea, ele pot
fi contextualizate mai bine la nevoile de învățare ale grupurilor specifice de elevi, iar aceștia le
utilizează cu mai multă receptivitate. Dacă în cazul educaţiei formale curriculumul este impus, în
50
cazul educaţiei nonformale acesta ar trebui negociat de grupul de elevi. Planificarea învăţării
nonformale ar trebui asumate chiar de către beneficiarii săi. Acest tip de educație are la bază
abordarea „de jos în sus“. Principiul participativ stă la baza filosofiei nonformalului (Costea O.,
2009).
PRINCIPII ÎN EDUCAŢIA PENTRU DEZVOLTAREA DURABILĂ
Interdisciplinaritatea
Pedagogia bazată pe proiect
Învățarea prin cooperare
Educaţia nonformală
În realizarea educației durabile, comunicarea este parte parte integrantă.
Comunicarea reprezintă transferul de informaţii de la emiţător la receptor şi poate îmbrăca
diverse forme. Este bilaterală şi nu este obligatoriu manifestată verbal, ci există şi limbaje
paraverbale. Important este ca mesajul să fie înţeles clar, logic, şi de ce nu, persuasiv, în funcţie de
scopul interlocutorilor.
Stilul de comunicare este, în primul rând, un indicator al modului în care o persoană își
structurează lumea relațiilor sociale, iar în al doilea rând, este un indicator al modului de prelucrare
a informațiilor și de transformare a acestor informații în fapte de comportament, în judecăți practice,
sociale, evaluative.
Modele comportamentale, vestimentație, atitudini fizice sunt cele care promovează
educabilii în comunitatea școlară și în afara ei.
Liceul nostru păstrează cu sfințenie valorile poporului roman și le promovează atât în țară cât și în
afara ei.
Parteneriatele, programele educaționale naționale, județene și locale, expozițiile,
concursurile, olimpiadele școlare, concertele, audițiie muzicale, vizitele, excursiile sunt câteva
dintre activitățile care contribuie la dezvoltrea unei educații durabile.
Pentru realizarea unei educații pentru dezvoltarea durabilă, Liceul de Arte „Regina Maria” din Alba
Iulia realizează divese actvități prin care elevii pot învăţa diferite materii, prin intermediul muzicii.
Un exemplu ar fi Proiect Erasmus+ ”Music is... life long learning - manual de bune practici de
predare și învățare prin intermediul muzicii.
Printre obiectivele proiectului se numără:
-propunerea și testarea de bune practici și metode active de predare a anumitor discipline prin
intermediul muzicii
- îmbunătățirea dobândirii abilităților-cheie
- promovarea incluziunii pentru elevii dezavantajați
- crearea unui mediu de învățare și cercetare în jurul celor mai bune practici prezentate de țările
partenere privind competența cheie cercetată
-valorificarea abilităților promovate prin monitorizarea țărilor partenere, evidențierea concretă a
produselor finale pentru beneficiari.
O activitate cu un impact mare asupra elevilor a fost ARTISTIC WORD CLOUDS - ziua
Europeana a limbilor -Comunicare lingvistică prin arte vizuale. Partenerii noștri au avut
oportunitatea de a intra în contact cu limba română, cultura și civilizația noastră.
Cu ocazia Zilei Europene a Limbilor elevii au avut ocazia de a-şi manifesta creativitatea
artistică într-o sferă lingvistică extinsă lucrând în grupe mixte (români şi letoni) în cadrul cărora au
discutat despre cuvinte preferate în limbi precum engleză, letonă, română, italiană, franceză,
spaniolă, germană etc.
51
Workshop: Artistic Language Posters – elevii proiectului TTE LAVA (români şi letoni, cl.
X-XII) împreună cu alţi elevi de la Liceul de Arte (cl. VII-XII) au participat la realizarea unor
postere lingvistice cuprinzând cuvintele preferate ale elevilor în limbile: letonă, română, engleză,
franceză, italiană, spaniolă, germană etc. Cuvintele au fost aranjate într-un mod artistic şi au fost
însoţite de imagini reprezentative. Elevii au lucrat pe grupe, iar activitatea a avut un fundal muzical
potrivit activității desfășurate și partenerilor, atmosfera muzicală stimulând creativitatea şi
comunicarea între elevi şi cadrele didactice coordonatoare
Expoziţie EDL Artistic Language Posters - posterele realizate au fost expuse în cadrul unei
expoziţii, elevii având posibilitatea de a admira munca celorlalţi şi de a schimba impresii pe
marginea cuvintelor alese.
Prin activitățile pe care le desfășurăm, dorim să continuăm bunele practici după care ne
ghidăm. Să continuăm să fim o scoală performantă, emblemă pentru comunitate și nu numai.
Absovenții școlii noastre trebuie să bucure oamenii cu talentul și aptitudinile de care dau dovadă.
Nu doar talentul îi caracterizează, ci și bucuria de a-și ajuta semenii.
Elevi ai Liceului de Arte „Regina Maria” din Alba Iulia, au fost oaspeţii Centrului Şcolar de
Educaţie Incluzivă, unde prin talentul şi picturile realizate pe holurile şcolii, au adus zâmbet şi
culoare elevilor cu cerinţe educative speciale.
Acest gen de pictură parietală, le-a permis elevilor să dea dovadă de creativitate, dar şi de
comunicare cu elevii cu cerinţe educative speciale, care au participat cu plăcere la realizarea
picturilor.
Acțiunea s-a desfăşurat în cadrul unui proiect de parteneriat iniţiat de Centrul Şcolar de
Educaţie Incluzivă și liceul nostru.
,,Timeless Moments whit I. L. Caragiale”, proiect derulat la Liceul de Arte “Regina
Maria” din Alba Iulia. Evenimentul, derulat în colaborare cu Biblioteca Județeană ,,Lucian Blaga”
Alba, a fost gândit sub forma unei manifestări complexe din punct de vedere artistic. Pe lângă
expoziția grafică a elevilor claselor III-VIII, am asistat la momente muzicale, la fragmente
interpretate de elevii de liceu si de gimnaziu, precum și la scenete de teatru reprezentative pentru
opera marelui dramaturg.
Un alt proiect cu un ecou în rândul elevilor și a comunității școlare a fost ,,Să exmatriculăm
violenţa!”. Elevii de la Liceul de Arte „Regina Maria” au realizat o expoziție pentru a alege afișul
campaniei. Acţiunile Inspectoratului de Poliţie Judeţean Alba, pentru prevenirea violenţei în şcoli.
Un astfel de proiect s-a desfășurat la Liceul de Arte „Regina Maria” când poliţiştii
Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii au fost prezenţi în mijlocul elevilor din
clasele a IX-a, oferindu-le informaţii despre formele violenţei şi sfaturi despre cum să evite situaţiile
de conflict.
„100 de instrumente pentru tinere talente” cu elevii de la Liceul de Arte „Regina Maria”-
Seria evenimentelor caritabile din cadrul proiectului ,,100 de instrumente pentru tinere talente”
elevii olimpici ai Liceului de Arte ,,Regina Maria” din Alba Iulia au susținut concerte care au
încântat publicul, scopul fiind premierea elevilor cu instrumente muzicale și recunoașterea oficială
a talentului cu care sunt înzestrați elevii noștri.
Un exemplu pentru realizearea unei educații durabile sunt profesorii din cadrul liceului
nostru, care alături de elevi susțin divese momente artistice cu ocazia anumitor evenimente.
Orchestra profesorilor au susținut un moment artistic in Cetatea Alba Iulia la 24 Ianuarie.
Ziua în care Liceul de Arte primește numele de „Regina Maria”.Este o mare onoare acceptul pe
care Casa Regală l-a dat pentru ca această instutuție să poarte numele Reginei Maria.
52
Procesul ”Baltagul” la Curtea de Apel Alba Iulia, a adus-o pe Vitoria față-n față cu criminalii lui
Nechifor Lipan –activitate în partneriat cu Curtea de Apel Alba. Totul s-a petrecut în timpul unui
proces simulat, bazat pe romanul „Baltagul”, desfășurat de elevii Liceului de Arte ”Regina Maria”
alături de reprezentanții Curții de Apel Alba Iulia, în cadrul unei lecții deschise în ”Săptămâna
Altfel”.
O dezvoltare durabilă nu poate fi realizată fără o implicare a tuturor factorilor.
BIBLIOGRAFIE:
1. Ghid pentru antreprenori privind integrarea perspectivei dezvoltării durabile în activitățile
economice
2. https://www.edu.ro/educa%C8%9Bie-pentru-dezvoltare-durabil
3. Dezvoltare Durabilă, adoptată de România și de către celelalte state membre UNECE, strategie
care va reprezenta Decada Națiunilor Unite a Educației pentru Dezvoltare Durabilă.
4. Ana Maria Pălăduş, Culegere de metode de educaţie pentru dezvoltarea durabilă-ghid pentru
profesori şi formatori Bucureşti, 2015
5.https://ec.europa.eu/programmes/erasmus-plus/programme-guide/part-b/three-key-actions/key-
action
53
11. SĂNĂTATE MEDIULUI ESTE ȘI SĂNĂTATEA

POPULAȚIEI
Prof. înv. preșcolar Adriana-Elena DUȘA,
Grădinița cu Program Prelungit ”Piticot”Cîmpeni, Alba
În educație, la noi în țară se pune accentul pe sănătatea mediului înconjurător încă de la

vârsta preșcolară. Atât în cadrul activităților pe domenii experiențiale cât și în cadrul activităților
extracurriculare copiii au ocazia să învețe formal sau nonformal despre mediul înconjurător, despre
modalitățile de păstrare a mediului înconjurător în stare bună, despre poluare, efectele ei nocive
asupra omului și mediului și despre combaterea ei.
Despre efectele nocive ale poluării asupra sănătății oamenilor se vorbește pe înțelesul
copiilor la activitățile de la Întâlnirea de dimineață, de la Domeniul Științe, de la Domeniul
Psihomotric unde învață să facă mișcare într-un mediu curat, sănătos, să-și păstreze igiena corporală
și a echipamentului, la Domeniul limbă și Comunicare unde, în cadrul lecturilor educative află
lucruri noi despre sănătatea mediului înconjurător.
Într-o țară care se dorește cu o dezvoltare durabilă este necesar să existe oameni sănătoși
care să locuiască într-un mediu sănătos.
Despre Pământ copiii află multe lucruri interesante din atlase, cărți ilustrate și mai ales prin
participarea periodică la concursul de creație artistico-plastică dedicat mediului înconjurător și
intitulat sugestiv”Daruri de ziua Pământului” care are loc anual în data de 22 aprilie la Aiud.
Activitățile derulate în cadrul grădiniței pentru cunoașterea mediului înconjurător și
păstrarea sa în stare bună sunt foarte atractive și diversificate: actorii teatrului de păpuși de la ”Trupa
cu Moț în frunte de la Poalele Cetății Deva” le prezintă copiilor într-o manieră interesantă și
distractivă piese de teatru pentru copii cu tema naturii în care Zâna Naturii îl învață pe Ionel Bocănel
să nu mai greșească și să nu polueze.
Educatoarele se străduiesc să realizeze împreună cu preșcolarii expoziții tematice cu legume,

fructe vesele, coaje, picturi, desene cu roadele toamnei și ale pământului care este atât de prețios
54
când este sănătos. Se organizează ”Carnavalul Toamnei”, ”Parada costumelor din materiale
reciclabile”, ”Ateliere de lucru cu părinții grupelor”.
Anotimpul toamna și Sărbătoarea Recoltei sunt un prilej de bucurie și dărnicie, ele ne aduc
în dar fruct coapte și legume pe care le gustăm la jocul senzorial ”Spune ce ai gustat!” sau le
recunoaștem forma la jocul senzorial ”Spune ce ai pipăit!”
”Salata de fructe” și ”Salata de legume” preparate de copii sunt cele mai gustoase și
delicioase și îi învață să consume fructe și legume pentru a fi sănătoși deoarece în ele se află
vitaminele prețioase.
Fiecare proiect educațional cu tema mediului înconjurător, a toamnei cu roadele sale bogate
se încheie și cu o expoziție tematică realizată de copii și educatoare cu lucrările lor.
În acest mod estetic și simplu se transmit cunoștințe, idei, gusturi estetice, se trezește iubirea
pentru frumos, natură, viață sănătoasă și dorința de dezvoltare durabilă a țării noastre.
Bibliografia: Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulgu,“Metode interactive de
grup”Craiova, 2002;
Curriculum pentru învățământul preșcolar, București, 2019;
Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulgu, Corneliu Novac, ”Învățământul
preșcolar n mileniul III”,Craiova, 2013.
55
„Așadar, am avea nevoie de o intelectualitate care să lupte pentru interesul

național al României”
Și să nu uităm:
Când rătăceşti,
Secţiunea II.
PROIECTE, PARTENERIATE
schimburi de experienţă - exemple

de bună practică,
exemple de creativitate didactică.
13
56
1. Proiect ERASMUS+ KA1.

SĂ JUCĂM VIAŢA PE SCENA EDUCAŢIEI
Teatrul și drama în educație
Profesor Laura Diana TEBAN
Şcoala Gimnazială Nr.3 Cugir
AR Şcoala Gimnazială “ Ioan Mihu “ Vinerea
La trei ani de la lansarea Programului Erasmus+, una din cele mai prolifice iniţiative
în Cugir se mândreşte cu câştigarea proiectului „Să jucăm viaţa pe scena educaţiei 2017-1-
RO01-KA101-035903”, în valoare de 24.040 euro. Activitățile au presupus participarea la
cursuri de formare a opt cadre didactice, în domeniul educaţiei non-formale bazate pe tehnici
de dramă.
Primul flux al mobilităţii a avut loc in Split, Croatia , in perioada 22.07-2.08.2018
denumirea cursului fiind “Integration and multiculturality” , in cadrul acestui curs patru
profesori au avut oportunitaea să se familiarizeze cu tehnicile lui Augusto Boal în ceea ce
priveşte utilizarea teatrului forum pentru a preveni situaţiile conflictuale în mediul şcolar.
În cadrul celui de-al doilea flux desfăşurat în Santorini, Gecia având ca furnizor de curs
organizaţia nonguvernamentală „Pričalica” din Croaţia, alţi patru profesori au luat contact cu diverse
metode de predare aplicabile unor realităţi socio-culturale variate, perfecționându-se în tehnici
dramatice moderne.
Prin activităţile desfăşurate în cadrul cursului „Drama in Education”, formatorul Ivan Slavič
a oferit alternative educaţionale capabile să răspundă cerinţelor noii generaţii, fiind interesat să
demonstreze faptul că activităţile teatrale au un rol important în educaţie.
Ele se constituie într-un mijloc excelent de a întări coeziunea socială, spiritul civic activ, de
a facilita împlinirea personală, dialogul cultural şi egalitatea între sexe. De asemenea, sunt folosite
pentru a dezvolta creativitatea, spiritul competitiv, înţelegerea drepturilor omului, respectarea
democraţiei, pentru a încuraja toleranţa faţă de alte persoane şi culturi, contribuind în același timp
și la dezvoltarea spiritului de apartenenţă la societatea europeană.
Teatrul și drama în educație conferă putere și cultivă încrederea în sine, în viața de zi cu zi,
care se derulează cu o viteză care abia dacă ne lasă să ne vedem pe noi înşine în mijlocul unei
situații și să exercităm control asupra gândurilor și sentimentelor noastre. Atunci când lucrăm cu
drama ne dezvoltăm abilitatea de a fi conștienți de noi înșine într-o anumită situație. Aceasta ne
ajută să ne asumăm responsabilitatea pentru noi înșine; dacă nu putem face acest lucru nu putem să
fim responsabili pentru alții.
În loc de frica de „celălalt”, care atrage frustrarea și ura, teatrul și drama în educație
încurajează explorarea felului în care gândește și simte celălalt. Capacitatea de a te pune în locul
celuilalt favorizează empatia fără de care toleranța și înțelegerea sunt mult mai greu de atins.
Teatrul și drama în educație cultivă imaginația, folosirea capacității noastre unice de a
imagina realul și de a prevedea posibilul, prima oferind siguranță iar cea de-a doua libertate. Această
dialectică eliberează mintea de tirania prezentului. Teatrul și drama în educație înseamnă imaginație
în acțiune.
Imaginația este un instrument de învățare care implică procese superioare de gândire care
pot să pătrndă în profunzime orice subiect analizat, îmbogățindu-ne cu noi cunoștințe și concepte.
57
Cetățenii de maine trebuie să fi e cetățeni ai lumii și nu doar ai unei națiuni. Teatrul și drama
în educație universalizează experiența umană care transcende granițele, încurajează
interculturalitatea și internaționalitatea, care ne pregătesc mai bine pentru a face față provocărilor
pe care le aduce cu sine globalizarea. Teatrul și drama în educație pun accent pe răspunsul la nevoile
în schimbare ale societății, la nivel etic, cultural și intercultural.
Paradigma teatrului și dramei în educație oferă tinerilor vocea lor individuală și colectivă.
Nu există răspunsuri corecte sau greșite la întrebări complexe, care se referă la cum ne trăim viețile
și înțelegem lumea. Lumea este o întrebare deschisă, nu o întrebare închisă cu răspuns gata pregătit.
În modul narativ de gândire, cei care îl învață nu sunt imitatori, ci li se oferă inițiativa de adeveni
propriii ghizi ai învățării lor.
Teatrul și drama în educație sunt un instrument puternic deoarece se bazează pe text, imagine
și acțiune: o imagine rămâne în minte mult după ce cuvintele au fost uitate. Adesea învățăm cel mai
bine făcând, iar teatrul și drama în educație înseamnă acțiune – trăită, experimentată pe viu. În
activitatea noastră urmărim adesea să-i facem pe participanți să devină ei înșiși, în timp, lideri ai
procesului artistic și educațional.
În cadrul proiectului s-au desfăşurat activităţi în care ne-a fost prezentat metoda Tearului
Forum ca metodă de educţie non+formală.
Teatrul Forum, așa cum îi spune și numele, este o formă de teatru ce dă posibilitatea la
interacţiune și dezbatere, însă teatrul-forum este un instrument de intervenţie socială. Teatrul
forum s-a născut în 1973 în Peru, ca parte a unui ansamblu de forme şi tehnici teatrale pe care
regizorul brazilian Augusto Boal l-a numit Teatrul Oprimaţilor. Acest ansamblu mai include:
Teatrul Imagine, Teatrul Invizibil, Teatrul Jurnal, Curcubeul Dorinţelor şi Teatrul Legislativ.
Metoda Teatru Forum poate fi folosită în diferite contexte de educație non-formală dând
șansa participanților să învețe din experiența directă.
Este o metodă care se bazează pe învățarea prin experință. Poate fi utilizată în comunități de
toate tipurile în care există persoane care sunt în risc de excluziune socială, în care se întâlnesc
situații de discriminare ale anumitor categorii de oameni, în orice contexte în care vedem oameni
care susțin stereotipurile și prejudecățile, în care intoleranța și mila sunt sentimente care provoacă
suferința .
Aceasta metoda poate fi folosită acolo unde observăm: indiferența, lipsa de interes în
problemele celorlalți și ale comunității în general, neimplicare și pasivitate, agresiune și intoleranță.
Teatru Forum dezvoltă competențe pentru non-actorii implicați în punerea în scenă a
spectacolelor:
Capacitatea de a face fata provocarilor elevii sunt puşi în situaţia de a juca pe scena in
fata publicului, libertatea de a selecta tematici cat mai diverse din realitate – ii scoate pe participantii,
non – actori, sa iasa din zona de confort si astfel provoaca invatarea;
-Capacitatea de a se adapta la diferite situatii – Situatiile selectate pentru a fi jucate pot fi
adaptate conform cu profilul participantilor, dar acest lucru le si permite sa înveţe din transpunerea,
directă în situaţii care sunt realiste.
-Flexibilitatea: - Exersarea diverselor situatii incurajeaza non-actorii sa practice competente si
comportamente noi;Abilitati de comunicare interpersonala si asertivitatea – exercitiile de
improvizatie, feed-back-ul in echipa ii ajuta pe non-actori sa se cunoasca si sa se intelega mai bine
cat si sa poata comunica cu ceilalti.
Teatru Forum are o influenţa directă în schimbarea de atitutdini şi dezvoltarea competentelor
publicului prezent, spect-actorilor.Sensibilizarea faţă de formele de discriminare la care sunt expuse
anumite categorii de persoane şi în special a celor care sunt în risc de excuziune sociale. Dezvoltă
58
empatia publicului specator faţă de situaţia de viaţă a anumitor grupuri sociale.Creşte nivelul de
înţelegere şi toleranţă al publicului larg faţă de categoriile în risc de excluziune socială.Dezvoltă
atitudinea participativă a elevilor în situaţii de discriminare şi opresiune.
Lucrăm cu copii și tineri în școală dar și în cadrul unor activități extra-școlare. Participanții
provin din medii sociale și economice diferite și au nevoi diferite: unii sunt cu probleme medicale
serioase, alții au dificultăți de învățare, emoționale saucomportamentale, iar alții sunt adesea
condamnați să fi e „mai puțin capabili” sau au eșecuri şcolare. În fiecare zi redescoperim faptul că
munca noastră dezvoltă fiecare copil pentru că este favorabilă incluziunii și că în teatrul și drama
în educație tinerii se autodepășesc simțitor.
Bibliografie:
1. Boal, Augusto The Aesthetics of the Oppressed. London, Routledge, 2006.

2. Cohen, Robert Puterea interpretării scenice. Cluj Napoca, Casa Cărții de Știință, 2007.
3. Ackroyd, Judith (2000) Applied Theatre: Problems and Possibilities. In: Applied Theatre
Researcher, Griffith University, 2000 / 1 (Internet, 2012-06-10,
http://www.griffith.edu.au/__data/assets/pdf_file/0004/81796/Ackroyd.pdf )
59
2. Proiectul ERASMUS +” HERMES” –

HUMANITY EUROPEAN ROAD MEETING
EXCHANGE SCHOOLS
Prof. înv.primar Georgeta MARGINEAN,
Liceul de Arte”Regina Maria”, Alba Iulia
Prof. Diana VASIU,
Liceul de Arte”Regina Maria”, Alba Iulia
Prof. înv. primar Daniela BOIŢ,
Școala. Gimnazială „Ion Agârbiceanu”, Alba Iulia
În societatea românească există o largă recunoaştere a faptului că educaţia reprezintăfactorul

strategic al dezvoltării viitoare a ţării prin contribuţia sa esenţială la modelarea multidimensionalăşi
anticipativă a capitalului uman. Educaţia este percepută ca o cale spre dezvoltarea durabilă care, în
fapt, este un proces de învăţare socială în căutare de soluţii inovative. O viziune de ansamblu asupra
pachetului de măsuri legislative, instituţionale şi de orientare generală, precum şi asupra necesarului
realist de finanţare este încă în curs de elaborare. Baza acestui proces complex o reprezintă Strategia
de la Lisabona, Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea, Comunicarea Comisiei
Europene privind societatea informaţională.
Întregul sistem de educaţie şi formare profesională va asimila principiile şi obiectivele
dezvoltării durabile ca element integrator al ansamblului de cunoştinţe, aptitudini şi deprinderi
necesare existenţei şi performanţei personale şi socio-culturale în lumea modernă. Educaţia pentru
dezvoltare durabilă va fi integrată transversal în toate programele de pregătire, proiectate şi
organizate prin câmpuri disciplinare sau module, de la ştiinţele naturii la practicile responsabile ale
civismului, de la sustenabilitatea producţiei şi consumului în raport cu resursele la însuşirea
principiilor diversităţii culturale, ale bunei guvernări şi ale statului de drept. De asemenea, abordarea
educaţională a dezvoltării durabile traversează paradigma formală, informalăşi non-formală.
Educaţia pentru dezvoltare durabilă necesită cooperare şi parteneriat între multipli factori de decizie:
autorităţile centrale şi locale, sectorul educaţional şi cel ştiinţific, sectorul sănătăţii, sectorul privat,
industria, transportul şi agricultura, comerţul, sindicatele, mass-media, organizaţiile non-
guvernamentale, comunitatea locală, cetăţenii şi organizaţiile internaţionale.
Prin măsurile preconizate, sistemul educaţional din România reconectează tradiţia şcolii
româneşti la conceptul de educaţie pentru dezvoltare durabilă ale cărei conţinuturi tematice sunt
transversal integrate în sisteme educaţionale formale, non-formale şi informale pe trei dimensiuni:
socio-culturală, ambientală şi economică prin:
•Conţinuturi de educaţie socio-culturală pe teme locale şi universale precum: drepturile
omului, pacea şi securitatea oamenilor, egalitatea sexelor, diversitate culturală, educaţie
interculturală, educaţie pentru sănătate şi pentru calitatea vieţii, educaţia pentru timpul liber, buna
guvernare (transparenţa, exprimarea liberă a opiniilor, libertatea expresiei, contribuţia la formularea
politicilor), educaţia pro-patrimoniu şi pentru memoria locală;
60
•Conţinuturi de educaţie ambientală (în şi pentru mediu): dezideratul protecţiei mediului în

procesul de dezvoltare, calitatea mediului, conservarea, protecţia şi ameliorarea sa devină scopul
dezvoltării; educaţia pentru regenerarea mediului natural; educaţia pentru reciclarea şi refolosirea
materialelor;
•Conţinuturi de educaţie şi formare tehnicăşi profesională prin competenţe şi pro-atitudini (a
avea înţelegerea realităţii lumii pentru sine şi pentru alţii; a poseda cunoştinţe generale şi a se
specializa într-un domeniu de activitate dat; a continua să înveţi şi a urmări educaţia pe tot parcursul
vieţii într-o societate care învaţă); abilităţi şi aptitudini (a lucra singur sau în echipă cu alţii, cu
integritate şi cu cinste, facând dovadă de onestitate, punctualitate şi responsabilitate; a se adapta
situaţiilor diverse; a cunoaşte şi a înţelege probleme şi dificultăţi, a face dovadă de creativitate şi de
gândire critică pentru a găsi soluţii, a rezolva conflicte fără recurs la violenţă); etica în mijlocul
dezvoltării durabilităţii sociale. În acest cadru general, se vor realiza programe adaptate şi
diferenţiate pentru mediul urban şi cel rural în privinţa cultivării sustenabilităţii şi implicării
proactive a tinerilor şi cadrelor didactice în elaborarea şi punerea în aplicare a unor proiecte şi
programe compatibile cu obiectivele dezvoltării durabile
Pentru finanţarea obiectivelor Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă pot fi
accesate, pe baze competitive, prin proiecte prezentate de către statele membre ale UE, individual
sau prin participarea la consorţii, direct la Comisia Europeană, şi alte fonduri ale UE care nu fac
parte din fondurile structurale şi de coeziune, cum ar fi de exemplu:
 Programul „Lifelong learning” (învăţare pe tot parcursul vieţii) pentru facilitarea mobilităţii
cadrelor didactice şi întărirea legăturilor dintre instituţiile de învăţământ şi cele de formare
profesională continuă prin intermediul programelor „Comenius”, „Erasmus”, „Leonardo da
Vinci” şi „Grundtvig”, cu o alocare financiară de 6,97 miliarde euro.
 Programul-cadru 7 (Framework Programme 7 – FP7) pentru extinderea capacităţii de
cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologicăşi inovare în spaţiul Uniunii Europene precum şi
cu alţi parteneri, cu o alocare financiară de 53,272 miliarde euro.
 Programul reţele trans-europene (Trans-European Networks) pentru facilitarea mobilităţii şi
circulaţiei libere sustenabile a cetăţenilor, bunurilor, capitalurilor şi energiei între statele
membre ale Uniunii Europene, cu o alocare financiară de 8,168 miliarde euro.
Proiectul HERMES – Humanity European Road Meeting Exchange Schools face

parte din programul Erasmus+, acțiunea KA2, parteneriate strategice în domeniul școlar, având
numărul de referință 2019-1-FR01-KA229-062390_2 și se desfășoară la Liceul de Arte „Regina
Maria” Alba Iulia în perioada 1 septembrie 2019 – 31 august 2021.
În cadrul proiectului colaborează elevii din patru țări: Franța (coordonator proiect),
Italia, Polonia și România, școlile fiind următoarele: Ecole primaire Le Quesnay (Franța), Istituto
Comprensivo Riccardo da Lentini (Italia), Szkola Podstawowa nr 77 (Polonia) și Liceul de Arte
„Regina Maria” Alba Iulia (România).
Vor avea loc patru mobilități în cadrul proiectului cu câte 8 elevi și 2 profesori din
fiecare școală parteneră după cum urmează:
 25-29 noiembrie 2019 – Gdansk, Polonia
 16 – 20 martie 2020 – Lentini, Italia
 12 – 16 octombrie 2020 – Alba Iulia, Romania
 22 – 26 martie 2021 – Le Quesnay, Franța
61
Din cadrul liceului vor participa 24 elevi din clasa a IV-a (an școlar 2019-2020), câte 8 elevi
în fiecare mobilitate și 2 profesori: Vasiu Diana (coordonator) și Mărginean Georgeta (responsabil
activități elevi), iar în cadrul activităților desfășurate în școală pentru proiect vor colabora și alți
profesori ai școlii și clasa a III-a,a d-nei prof.înv.primar Boiț Daniela de la Șc.Gimn.”Ion
Agârbiceanu” pentru prezentarea unui model din învățământul tradțional alături de cel vocațional.
Proiectul HERMES a luat naștere din voința profesorilor școlii care coordonează acțiunea
să dezvolte o deschidere internațională și culturală pentru elevii din medii defavorizate și
inaccesibile mobilităților, în general. Managerul de proiect și cei trei parteneri europeni, italieni,
români și polonezi s-au axat pe probleme de deschidere internațională și culturală, dezvoltarea
valorilor comune ale cetățenilor și conștientizarea teritoriului. Proiectul depinde de participanții
implicați - școli și comunități locale - să lucreze împreună timp de trei ani.
Obiectivele sunt simple, dar esențiale pentru construcția spiritului civic european:
- Dezvoltarea interculturalității în școală pentru a învăța tinerii să meargă la școală cu încredere,
pentru a-i descoperi cultura, pentru a înțelege ce diferențiază și aduce oamenii împreună. Elevii vor
începe să observe modul de lucru al clasei lor, al școlii lor, a comunității lor pentru a discuta
diferențele și asemănările în funcție de istoria și cultura din fiecare țară. Activitățile se vor desfășura
în fiecare țară cu un schimb între parteneri.
- Dezvoltarea unei educații civice europene care să le permită tinerilor să se ancoreze în funcționarea
democratică a societății și dezvoltarea respectului față de ceilalți și față de regulile societății. Elevii
vor lucra în cooperare cu partenerii, cu instrumente digitale și rețelele sociale pentru învățarea
utilizării motivate a acestora. Se vor ocupa de teme din școală, misiunile și valorile sale, instituțiile
locale și rolul lor în teritoriu.
- Descoperirea moștenirii istorice și culturale locale a fiecăruia din Europa pentru a crea o cunoaștere
a celuilalt purtător de valori comune și cetățenie europeană. Elevii din fiecare țară vor fi responsabili
de explorarea propriului lor teritoriu pentru a-l prezenta colegilor străini, organizează vizite tematice
pentru ei și apoi împărtășesc viziunea lor despre acest patrimoniu.
Mobilitatea și activitățile desfășurate în interiorul și în afara clasei implică din partea
fiecărui partener școlar o clasă de aproximativ 24 de elevi. Elevii din aceste clase vor participa la
mobilitățile dintr-una dintre țările implicate în proiect. Proiectul este conceput pentru a fi împărtășit
tuturor elevilor școlii, deoarece activitățile din proiect vor fi diseminate în cadrul școlii, iar la
evenimentele simbolice colective (de exemplu, vizită la primărie) și la
tururi de patrimoniu, spectacole corale și de dans pot participa și alți membrii ai comunității locale
și familiile.
Toate activitățile desfășurate pentru proiect în fiecare școală participantă fac obiectul unor
schimburi cu parteneri prin intermediul Twinspace creat în acest scop. Mobilitățile fiecăruia sunt
pregătite de elevii din țara gazdă pentru a-și dezvolta autonomia și inițiativa.
Toate activitățile dezvoltate în cadrul celor trei obiective principale vor face obiectul unui
Caiet de călătorie european comun tuturor elevilor. Acest caiet le va permite elevilor ca pe tot
parcursul proiectului, să-și noteze impresiile și viziunea lor asupra țării în care își desfășoară
mobilitatea. Aceste jurnale de călătorie sunt destinate să fie schimbate între parteneri la sfârșitul
proiectului.
Rezultatele așteptate pentru acest proiect sunt numeroase:
- În ceea ce privește școlile: să dezvolte o deschidere internațională mai mare în fiecare școală,
utilizarea sporită a instrumentelor digitale în activități
și o abordare a proiectului dezvoltată și bazată pe cooperarea dintre colegi (elevi și profesori).
- În ceea ce privește elevii: dobândirea unei autonomii mai mari, o cetățenie europeană
62
bine ancorată și alimentată de mobilitatea internațională, interculturalitatea, o mai bună

cunoaștere a teritoriului lor. Dezvoltarea abilităților transversale legate de utilizare a instrumentelor
digitale, la exersarea unei limbi străine în abordarea proiectului.
- În ceea ce privește partenerii educaționali: părinții elevilor să fie mai implicați în școală,
parteneriate eficiente și perene între autoritățile locale (primărie, consiliul local) și școli pentru ca
toată lumea să participe la construirea unei cetățenii europene în rândul tinerilor.
Academia din Caen a făcut ca deschiderea internațională a instituțiilor să fie una dintre
prioritățile sale pentru a permite tuturor tinerilor din Normandia să trăiască o experiență
interculturală în timpul școlarizării lor. Acest proiect este în conformitate cu aceste obiective.
Proiectul urmărește 5 domenii: muzică, dans, artă, gastronomie și istorie (monumente
istorice), iar elevii pregătesc în cadrul atelierelor desfășurate în timpul mobilităților produse ce vor
fi prezentate în broșura și DVD-ul proiectului. De asemenea ei vor scrie un jurnal de călătorie
cuprinzând impresiile lor din timpul mobilităților în limba engleză pentru a putea fi împărtășite cu
prietenii din țările partenere.
Mai jos va prezentăm câteva imagini din cadrul mobilității din Gdansk, Polonia, desfășurată
în perioada 25-29 noiembrie 2019.
Arte plastice
Gastronomie
Dans traditional
63
Muzica
Obiective istorice
Bibliografie:
1.Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României -Orizonturi 2013-2020-2030
Guvernul României Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile Programul Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă,Bucureşti 2008
2.Proiecte Europene ERASMUS+
3. Platforme E-Twining
64
3. ,,ÎNŢELEPCIUNEA ŞI IUBIREA MEA E JOCUL!”
Prof. înv. primar Marcela DOROGA

Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia
Copilul râde:
,,Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă:
,,Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace:
,,Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"
(Trei feţe – Poemele luminii, Lucian Blaga)
Proiect educaţional IŞJ Alba: Împreună dăm valoare vieţii!

Valoarea generatoare de comportamente şi atitudini: Virtute
Denumirea activităţii: Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!
Justificarea activităţii: Sǎrbǎtoarea celor 100 de zile de şcoală la Step by Step
Argument: ,,Virtutea e poarta fericirii.”, proverb franţuzesc
Scopul activităţii:
- sărbătorirea împlinirii a 100 de zile de şcoală în alternativa educaţională Step by Step;
- cunoaşterea semnificaţiei parcurgerii celor 100 de zile de şcoală şi înţelegerea importanţei studiului,
a participării alături de colegi la activităţile clasei;
- atragerea efectivă a copiilor în organizarea unor activităţi cu caracter extracurricular, conducând la
creşterea calitativă a actului învăţării;
- stimularea interesului părinţilor copiilor prin implicarea directă şi indirectă în aceste activităţi;
Competenţe:
- identificarea propriilor valori şi a grupului din care fac parte;
- prezentarea colecţiilor de 100 de obiecte în faţa colegilor;
- dezvoltarea gustului pentru frumos, a spiritului critic şi autocritic, cât şi a capacităţii de organizare
prin realizarea colecţiilor de obiecte cu materiale din naturǎ;
Obiective specifice:
- realizarea colecţiilor de 100 de obiecte;
- intonarea corectǎ a cântecelor respectând specificul lor;
- confecţionarea de floricele, coşuleţe cu flori, mǎşti;
Grupul ţintă: elevii clasei Pregǎtitoare B Step by Step de la Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia;
Resurse:
- materiale: colecţiile de 100 de obiecte, floricele din hârtie coloratǎ, coşuleţe cu flori, mǎşti, aparat
foto, diplome;
- umane: 30 de elevi, învǎţǎtoare, 30 de pǎrinţi;
65
- informaţionale: proiectul educaţional;

- procedurale: conversaţia, expunerea, proba practică;
Desfăşurarea activităţii:
- decupeazǎ 100 de flori pe care scriu 100 de nume, apoi le lipesc pe planşa cu numǎrul 100;
- decupeazǎ mǎşti sub forma numǎrului 100;
- coloreazǎ mandale cu fluturi şi flori pe care le dǎruiesc pǎrinţilor;
- decupeazǎ 100 de floricele şi le dǎruiesc colegilor din clasele pregǎtitoare, cântându-le Imnul Step by
Step ,,Prieteni”;
- coloreazǎ tortul aniversar cu inscripţia ,,100”;
- prezintă la Scaunul Autorului minunatele proiecte realizate prin colecţionarea a 100 de obiecte în
cele 100 de zile de şcoală parcurse;
- înmânarea Diplomelor de Absolvire a 100 de Zile de Şcoalǎ la Step by Step şi de creativitate pentru
realizarea colecţiilor de 100 de obiecte;
- tortul aniversar cu inscripţia ,,100 de zile de şcoalǎ la Step by Step”;
Rezultate aşteptate:
- formarea de deprinderi de comportare civilizată, bazată pe cooperare, stimă, toleranţă şi respect
reciproc;
Evaluarea activităţii:
- albume foto;
- diplome de Absolvire a 100 de zile de şcoalǎ şi de creativitate pentru realizarea colecţiilor de 100 de
obiecte;
Mediatizare:
- ziare locale on-line;
Valori şi atitudini:
- atitudini de respect pentru alternativa educaţională Step by Step;
- atitudine pozitivă faţă de şcoală şi învăţătură;
- respectul de sine şi pentru semenii lor;
Valorificarea activităţii:
- stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale elevilor prin organizarea de expoziţii cu
proiectele realizate din 100 de obiecte;
- cultivarea respectului pentru alternativa educaţională Step by Step;
Prezentarea succintă a activității:
- activitatea a fost organizată cu scopul cunoaşterii semnificaţiei parcurgerii celor 100 de zile de şcoală
din viaţa unui şcolar în clasa pregǎtitoare, a identificării propriilor valori şi a grupului din care fac parte,
marcând acest important eveniment prin atragerea efectivă a copiilor în activităţi cu caracter
extracurricular, conducând la creşterea calitativă a actului învăţării;
- participarea la activitate dezvoltă gustul pentru frumos, spiritul critic şi autocritic, cât şi capacitatea
de organizare prin realizarea colecţiilor de 100 de obiecte şi prezentarea proiectelor de către micii
şcolari în faţa colegilor şi a pǎrinţilor;
Rezultate înregistrate:
- prezentarea proiectelor realizate prin colecţionarea a 100 de obiecte pe parcursul celor 100 de zile de
şcoală;
- Diplome de Absolvire a 100 de Zile de Şcoalǎ la Step by Step/de creativitate pentru realizarea
Colecţiilor de 100 de obiecte;
- expoziție - Colecţii de 100 de obiecte (harta lumii cu steagurile ţărilor, glob pământesc ornat cu
nasturi, stup cu albine, castelul lui Rapunzel ornat cu monede de euro, copaci şi flori ornate cu monede
66
şi beculeţe colorate, coş din cerculeţe cu flori, sticlă decorată cu biluţe de puf, colivie de păsări din
ineluşe de cereale, bisericuţă din chibrituri, calendarul primăverii, iar mǎrgele, paiete, nasturi, ochişori
mobili, scobitori, chibrituri, beţişoare, pioneze colorate, boabe de fasole, de porumb, de piper, cereale,
seminţe de dovleac şi de floarea soarelui aranjate în deosebite colaje de fluturaşi, vază şi copaci cu
flori, peşte, inimioară, socotitoare cu mărgele, casa şi familia mea, personaje din desene animate şi
numărul 100);
Modalități de promovare în comunitate:
- http://proalba.ro/100-de-zile-de-scoala-step-step-la-liceul-cu-program-sportiv-alba-iulia;
- lecţie demonstrativă în cadrul comisiei metodice a claselor pregătitoare Liceul cu Program Sportiv
Alba Iulia;
- activitate extraşcolară în cadrul Întâlnirii cu pǎrinţii elevilor clasei pregătitoare B Step by Step de la
Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia;
Impactul educativ:
- identificarea propriilor valori şi a grupului din care fac parte;
- cultivarea respectului pentru alternativa educaţională Step by Step;
- stimularea creativităţii artistice a elevilor;
Bibliografie:
Bicajan, Elvira-Olga, Aplicaţii ale predării integrate la ciclul achiziţiilor fundamentale, Bacău,
Editura Rovimed Publishers, 2014;
Bocoş, Muşata, Chiş, Vasile, Abordarea integrată a conţinuturilor curriculare, particularizări pentru
învăţământul primar, Cluj Napoca, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2012;
Ciolan, Lucian, Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Iaşi, Editura
Polirom, 2008.
67
4. ÎNVĂȚAREA PRIN COOPERARE, ROLURI ÎN

GRUP ȘI TIPURI DE EVALUARE CARE PĂSTREAZĂ
ELEVUL LA ȘCOALĂ
Prof. psiholog Doina GAVRILUȚ

Prof. psiholog Alexandra-Roxana BELAȘCU
Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Alba
Cursul ”Reaching, teaching and keeping our learners: Methods and

approaches to reach and increase retention of disadvanteged learners”
(Atingerea, predarea și păstrarea elevilor noștri: Metode și abordări pentru
atingerea și creșterea gradului de retenţie a elevilor defavorizați) desfășurat în
Islanda în 3-9 noiembrie 2019 a oferit profesorilor consilieri noi oportunități de dezvoltare.
Formarea reprezintă o activitate din proiectul ”Together for life skills through green and incluzive
education!”, nr. EY-2018-PMIP-R2-002 câștigat și desfășurat de Centrul Județean de Resurse și
Asistență Educațională Alba și finanțat prin Granturile SEE – Mecanismul Financiar 2014-2021 –
Programul de Educaţie, Burse, Ucenicie şi Antreprenoriatul Tinerilor din România, titlul proiectului
fiind inspirat din sloganul programului: ”Working together for green, competitive and inclusive
Europe”, care reprezintă contribuţia Islandei, Liechtenstein-ului şi a Norvegiei, pentru o Europă mai
verde, mai competitivă şi mai incluzivă.
Obiectivul principal al cursului a fost modul de abordare al elevilor cu risc și / sau defavorizați
care participă la orice nivel sau tip de educație sau formare. Aceasta s-a realizat prin diferite metode
de învățare cooperativă , învățare bazată pe proiecte și folosirea diferitelor modalități de evaluare.
Pornind de la întrebările: Cum putem ajunge la elevii dezavantajați? Cum ne putem structura lecțiile
astfel încât să își dorească să participe la ore? De ce contează atitudinea profesorului atunci când
avem de-a face cu o clasă diversă? am abordat următoarele teme: educația interculturală, climatul
clasei, sistemele de învățământ din Europa nivele de studiu, evaluări și abordarea elevilor cu cerințe
educaționale speciale, grupurile dezavantajate, interacțiunea elev-profesor, învățarea prin cooperare
metode și activități, tipuri de evaluare, folosirea poveștilor în activitățile de la clasă, metodele folosite,
atmosfera creată, personalitatea formatoarei, interacțiunea cu ceilalți formabili ne-au ajutat să
răspundem la întrebările inițiale.
În prezentul articol vom aborda o parte din vasta problematică învățată la curs, încercând să arătăm ce
am învățat, simțit, aplicat, dezvoltat în perioada formării. Vom arăta care este diferența dintre munca
în grup și învățarea prin cooperare.
Munca în grup presupune ca sarcinile să nu fie structurate, participanții nu își cunosc rolurile și nu
participă în mod egal la rezolvarea sarcinii. Învățarea prin cooperare presupune un grup structurat
heterogen, cu roluri bine definite, toți membrii sunt responsabili și fiecare din grup trebuie să înțeleagă
sarcina, care favorizează interacțiunea, cooperarea și varietatea abilităților și competențelor.
Structura este foarte importantă atunci când vorbim despre învățare prin cooperare. Este posibil să
avem elevi care au un status scăzut în cadrul grupului și sunt ținuți deoparte de sarcină, dar de asemenea
putem avea elevi care sunt anxioși și devin nervoși în situații necunoscute. Pentru acești elevi este
68
foarte important să se cunoască ce se așteaptă de la ei, să știe cu exactitate ce anume se întâmplă pe

parcursul sarcinii de echipă, la fel cum cunosc ce se întâmplă pe parcursul unei lecții tradiționale.
Important este să se utilizeze anumite roluri predefinite și fiecărui membru al grupului să i se atribuie
un rol cu anumite responsabilități.
Este important să cunoască exact de la început ce înseamnă aceste roluri, și ce se așteaptă din partea
lor să facă. Rolurile sunt fixate și fiecare rol are o descriere, a responsabilităților celui care deține acel
rol. Este interesant să se utilizeze activități scurte pentru a da posibilitatea elevilor să înțeleagă ce
anume înseamnă aceste roluri, să le exerseze și apoi se pot trece la sarcini mai complexe de grup. Elevii
vor înțelege că toate rolurile sunt la fel de importante, în egală măsură.
Exemple de roluri:
1. Facilitator/Organizator: citește instrucțiunile cu voce tare; se asigură că toată lumea înțelege
instrucțiunile, verificând și explicând din nou; se asigură că toți membri grupului participă și ascultă;
este singurul care poate chema profesorul, dar doar dacă nimeni din grup nu cunoaște răspunsul.
2. Reporter: prezintă membrii grupului și rolurile lor; notează răspunsurile grupului; discută cu membrii
grupului ce anume va fi raportat și cum; organizează prezentarea grupului pentru clasă și se asigură că
fiecare membru al echipei are o parte în prezentare.
3. Armonizatorul: încurajează membrii grupului să își aducă contribuția la munca de echipă; îi
încurajează să se ajute reciproc; se asigură că nimeni nu este dat deoparte; apreciază atunci când cineva
vine cu idei bune; oferă feedback pozitiv.
4. Responsabilul cu cronometrarea: dezvoltă un program al proiectului, astfel încât să poată să spună
grupului cu exactitate când trebuie să termine de rezolvat fiecare etapă a proiectului, atenționează grupul
când petrec prea mult timp asupra unei singure etape; împarte timpul egal între membri grupului, pentru
intervenție și exprimarea opiniei; se asigură că prezentarea este gata la timp.
5. Responsabilul cu materialele: aduce foaia cu instrucțiuni și insignele cu roluri, le împarte
participanților; este responsabil cu aprovizionarea cu materiale pe durata întregului proiect; este singurul
care se poate ridica de la masă pentru a aduce materiale; se asigură la final că toate materialele sunt puse
la locul lor, la sfârșitul activității și toată lumea a predat insignele cu rolurile.
6. Moderatorul: (dacă formăm grupe de câte șase elevi): se asigură că grupul se ocupă de sarcină și de
nimic altceva; decide cine va lua cuvântul pe parcursul discuțiilor; este singurul care poate chema
profesorul pentru ajutor, dacă nimeni din grup nu știe răspunsul (dacă sunt doar 5 membri în grup,
această parte îi revine organizatorului)
Atribuirea rolurilor se utilizează în învățarea prin cooperare, și pot fi introduse încă de la grădiniță, dar
descrierea rolurilor, poate fi reformulată pe înțelesul lor. Rolurile sunt întotdeauna distribuite de către
profesor și inversate, prin rotație, ca de-a lungul mai multor lecții elevii să experimenteze toate rolurile
în cadrul grupului, de exemplu: cine a fost Reporter la o sarcină, la următoarea sarcină va fi organizator.
Prima dată însă li se oferă un rol la care vor face față cu brio, pentru a prinde curaj și încredere. Acest
lucru se realizează printr-o foarte bună observare și cunoaștere a elevilor. Există de asemenea o
multitudine de versiuni ale rolurilor ce pot fi distribuite în funcție de mărimea grupului.
O zi din activitatea de formare a fost acordată evaluării. Merită atenție modalitatea în care a fost
abordată evaluarea, folosind o activitate de selectare. Formatoarea ne-a oferit un suport unde erau
enumerate tipurile de evaluare: formativă, sumativă, autoevaluarea, evaluarea intercolegială, evaluarea
prin portofoliu, performanță și evaluare creativă, evaluare standardizată.
Întrebările, puse pe jetoane, erau de forma: ”Evaluarea ajută elevii să-și urmărească propriul
progres?”; ”Evaluarea presupune identificarea competențelor?”; ”Evaluarea oferă profesorilor
informații despre cunoștințele elevilor?”; ”Evaluarea ajută elevii să înțeleagă subiectul?”,
”Evaluarea este folosită pentru munca în grup?”. Fiecare participant așeza jetonul la tipul de
evaluare considerat potrivit enunțului. De exemplu ”evaluarea presupune identificarea
69
competențelor” a fost așezată la ”evaluarea sumativă”. La sfârșitul activității întrebările formatoarei

au fost: Care metode de evaluare se potrivesc cel mai bine elevilor? ; Care metode de evaluare se
potrivesc profesorilor, pentru că solicită cel mai puțin timp profesorilor? ; Care metode de evaluare
rețin, aduc elevii la școală?;Ce evaluăm procesul de învățare sau produsul învățat?
Prezentarea rezultatelor fiecărui grup folosind învățarea prin cooperare, discuțiile generalizatoare,
exemplele concrete oferite de colega din Finlanda pentru evaluarea intercolegială și modul în care
poate fi folosită în facilitarea achizițiilor și a înțelegerii, ne-au ajutat să conștientizăm legătura dintre
tipurile de evaluare folosite, introducerea evaluării formative, permanente în lecții și rolul feedback-
ului în activitatea profesorilor, necesitatea evaluărilor între colegi și a autoevaluărilor.
Bibliografie:
Guðrún Pétursdóttir (2018), Diverse Society, Diverse Classrooms -Critical, Creative, Cooperative
and Interculturality Competent Learners and Teachers- Ready for the 21st Century,
InterCultural Iceland, Reykjavik, 2018.
70
5. ABORDAREA MULTICULTURALITĂȚII ȘI A
CLASELOR MIXTE
Prof. Doina GAVRILUȚ,
CJRAE Alba/Școala Gimnazială ”Toma Cocișiu” Blaj
Proiectul ”Împreună reușim” Nr. 2018-1-RO01-KA101-048348 Erasmus+ Acțiunea Cheie 1

Educația școlară desfășurat la Școala Gimnazială ”Toma Cocișiu” Blaj a avut următoarele
obiective:
 Perfecționarea cadrelor didactice în utilizarea unor strategii de predare-învățare-evaluare
inovatoare
 Perfecționarea cadrelor didactice în tehnici și metode de muncă incluzivă
 Îmbunătățirea competențelor interculturale ale cadrelor didactice
 Reducerea disparităților cu privire la performanțele școlare (la Matematică, Limba Română,
Limbi străine, Științe) între elevi din medii defavorizate
 Creșterea capacității școlii de a opera la nivel european.
Rezultatele așteptate:
▪ Competențe îmbunătățite de predare și de utilizare a metodelor moderne, de a crea un mediu de
învățare atractiv, incluziv
▪ Competențe lingvistice (lb. engleză) îmbunătățite
▪ Competențe îmbunătățite de a inova, de a adapta, de a face față unor situații noi
▪ Competențe îmbunătățite de a colabora, de a lucra în echipă
▪ Competențe interculturale îmbunătățite
▪ Competențe îmbunătățite de a integra și transfera bune practici europene în propria instituție
▪ Abilitate crescută de a amplasa subiectul tratat într-un context european
▪ Motivație crescută pentru propria dezvoltare personală și profesională
Am participat la cursul „Approaching Multicultural Issure and Mixed Ability Classes” desfășurat
de International Training Center, la Praga, în perioada 12-16 august 2019 care a reunit participanți
din Portugalia, Italia, Germania, Spania, Ungaria și România cu specializări diferite (profesor pentru
educarea adulților, profesori pentru învățământul primar, profesori de limba engleză și franceză,
geografie, matematică, educație pentru sănătate, psihologi) , iar unii funcții de conducere.
Diversitatea grupului a ușurat munca formatoarelor noastre Linda și Denisa, două tinere calde și
pricepute care au abordat „multiculturalitatea” din două ipostaze: cea legată de globalizare,
diversitate și unitate, dar și cea a valorilor și resurselor naționale.
Am descris „multiculturalitatea” așa cum a perceput-o fiecare grup, apoi prin discuții comune am
trasat liniile directoare care ne ajută la clasă. Am identificat nevoile comune pentru elevi , părinți,
cadre didactice și am stabilit rolurile cadrului didactic în condițiile claselor mixte. Abordarea
conflictului cu valențele sale pozitive și negative a deschis noi perspective: cea a conflictului care
poate fi folosit pentru a oferi conectarea cu alți oameni, reflectare asupra propriei persoane,
compararea ideilor, ieșirea din zona de confort și obținerea plus valorii.
Educația multiculturală se referă la orice formă de educație sau predare care încorporează istoriile,
valorile, credințele și perspectivele oamenilor din medii culturale diferite. La nivel de clasă, de
71
exemplu, profesorii pot modifica lecțiile pentru a reflecta diversitatea culturală a elevilor dintr-o
anumită clasă.
Putem realiza educația multiculturală și dezvolta abilități în clasele mixte prin:
 1.varietatea subiectelor, metodelor de predare, focus, materialelor și activităților.
 2.subiectele să fie abordate în funcție de stilurile de învățare, inteligență multiplă Gardner, simțuri
(abordare multisenzorială)
 3. Gruparea elevilor - Se utilizează o serie de modele de interacțiune din clasă elevii să
lucrează în grup, în perechi și individual
Grupările trebuie schimbate deseori, oferindu-le astfel elevilor posibilitatea de a lucra cu diferiți
colegi, de a interacționa cu personalități diferite.
 4. Luând în considerare interesul elevilor individualizare și tratare diferențiată;
 5.Sarcinile obligatorii alternate cu cele opționale;
 6.Realizarea unor instrumente utile în învățare:liste de termeni, harta minții.
Vă prezentăm un instrument util în proiectarea unei activități în clasele mixte:
Strategies for mixed ability How exactly can we carry it out in our Examples from
classes class? my own teaching practice:
(e.g.: teaching methods, approaches and
examples of good practice)
Variety
Open-endedness
Language scaffolding
Grouping
Collaboration and
discussions
Taking students‘ interest into
consideration
Individualization
Learning by doing, learning

through experience
Flexible classroom layout
Flexible week schedule
„Free hours“ to work on

tasks selected by individual
students
Compulsory plus optional
tasks
72
Tasks to develop learning to

learn competences
În clasele mixte, și nu numai, întâlnim tot mai des rezistență la învățare. Cauzele acesteia sunt:
• Imagine de sine slabă - nu cred că pot învăța,
Orice feedback negativ confirmă doar ceea ce cred ei deja: nu sunt suficient de deștepți.
 Teama de necunoscut – le place să facă ceea ce știu deja;
 Disjuncția dintre stilurile de învățare și cele de predare ;
 Irelevanța activității de învățare pentru unii elevi;
 Nivelul necorespunzător de învățare –frustrați și supărați când nu înțeleg conținutul, predare
rapidă,termeni necunoscuți;
 Nu-i place profesorul - comunicare defectuoasă, neacordarea feedback-ului.
Conflictele apar mai des în clasele mixte, iar modul de abordare al cadrelor didactice poate
determina creșterea calității relațiilor dintre elevi.
Prezint un exercițiu, care poate fi realizat cu părinții, cadrele didactice, dar și cu elevii.
”Care sunt neplăcerile conflictului, dar frumusețea, partea pozitivă a acestuia?”
COMUNICARE ȘI CONFLICT
Frumusețea conflictului Neplăcerile conflictului
Oportunitatea de a se conecta cu ceilalți; Oportunități de separare
Descoperi puncte de vedere diferite; Distrugerea relațiilor;
Compari ideile; Discriminarea;
Identificarea propriilor emoții; Manipularea;
Oportunitate de reflectare asupra propriei Risc de violență, agresivitate.
persoane;
Poziționarea în contexte diferite;
Rezolvarea de probleme.
Folosind gândirea critică am răspuns la întrebări: „De ce Internetul?, Ce aduce nou în activitatea
didactică? Cum putem să-l folosim productiv? Cum obținem efecte maxime?” Activitățile pe site-
urile LEARNING APPS.ORG, ED.PUZZLE, STORYJUMPER, KAHOOT, QUIZIZZ.COM
alături de întrebările socratice adresate de formatoare mi-au deschis noi orizonturi, noi perspective
de abordare a lecțiilor, claselor, cadrelor didactice, părinților, unităților școlare.
Emoții intense, trăiri speciale, noi contacte personale, cunoștințe, abilități , competențe noi,
aplicarea principiului „life long learning” obținute prin proiectul Erasmus+ KA1 „Împreună reușim”
într-un oraș cultural și-au pus amprenta asupra mea și mi-au oferit noi perspective de gândire și
acțiune.
Bibliografie:
1.Vallin, Petra, Developing communicative skills in mixed ability classes, PPT;
73
6. CLIMATUL CLASEI DE ELEVI

Prof. consilier școlar Cristina Mihaela CÎMPEAN,
C.J.R.A.E. Alba
Prof. consilier școlar Ioana Mirela POPESCU,
C.J.R.A.E. Alba
În contextul dezvoltării durabile și al diversității se regăsește și conceptul de

interculturalitate. Educația interculturală are în vedere cooperarea, egalizarea șanselor în educație,
promovarea unei atitudini tolerante, deschise, de acceptare și respectare a diferențelor culturale.
Pentru o atmosferă și un climat eficient în cadrul clasei de elevi este nevoie ca elevii să se
cunoască mai bine, atât pe ei înșiși, cât și pe cei cu care colaborează. Cadrele didactice pot alege
diferite activități de intra- și intercunoaștere, activități ludice de învățare, pe grupe, ce îi vor ajuta
pe elevi să învețe, să comunice și să colaboreze mai ușor, indiferent de nivelul intelectual, situația
materială sau mediul și cultura din care provin.
Participarea la activitatea de mobilitate de învățare din Islanda, la cursul „Reaching,
teaching and keeping our learners: Methods and approaches to reach and increase retention of
disadvantaged”, organizat de către InterCultural Iceland, din cadrul proiectului ,,Together for life
skills through green and inclusive education!”, proiect implementat de Centrul Județean de Resurse
și Asistență Educațională Alba, proiect finanțat în cadrul Programului de Educație, Burse, Ucenicie
și Antreprenoriatul Tinerilor în România, Dezvoltarea capitalului uman de cunoștințe 2014-2021,
din Granturile SEE, ne-a îmbogățit cu informații și metode importante și utile în dezvoltarea unei
învățări prin cooperare a elevilor, cu scopul reducerii absenteismului și abandonului școlar.
Mai jos, dorim să vă prezentăm un exemplu de activitate care poate fi utilizată cu scopul
facilitării intercunoașterii în rândul elevilor și un exemplu de activitate care poate fi utilizată în
vederea cooperării dintre aceștia.
BINGO!
Resurse necesare: sală de clasă spațioasă sau afară.
Mărimea grupului: orice mărime
Timp: 20-30 minute, incluzând timpul pentru reflecție
Pași:
1. Fiecare participant (inclusiv profesorul) primește o foaie de bingo (exemplu prezentat mai jos) cu
enunțuri în fiecare casetă, potrivite vârstei participanților.
2. Elevilor li se cere să se plimbe și să-și adreseze reciproc întrebările din casete, iar atunci când
cineva spune „da” la o întrebare, notează numele respectivei persoane în caseta cu întrebarea
respectivă și obțin o semnătură de la aceasta.
3. Scopul este de a obține cinci nume diferite într-un rând, iar atunci când cineva reușește acest
lucru, trebuie să strige BINGO!
4. Asigurați-vă că elevii înțeleg că:
- trebuie să pună întrebarea persoanei, să-i scrie numele și să obțină o semnătură (nu pot doar să
scrie numele celorlalți în casetă sau să îi facă pe ceilalți să se uite la foaie și să completeze unde pot
spune da).
74
- nu există niciun premiu - doar onoarea.

- după ce au strigat ,,bingo", participanții continuă să umple cât mai multe casete.
Reflecţie: Ce s-a întâmplat în sala de clasă în timpul acestei activități? (scrieți tot ce spun elevii pe
tablă). Ai găsit ceva ce nu știai înainte și te surprinde? Cum poate această activitate îmbunătăți
climatul clasei? (Petursdóttir, 2018, p. 89).
Poate cânta Îi place să joace Îi place să Citește înainte de A locuit într-o

la un fotbal gătească a dormi altă țară
instrument
Îi place să Este bun la desen A încercat să se Mănâncă în fața Adesea mănâncă
mănânce dea cu televizorului pâine prăjită la
pește snowboardul micul dejun
I-ar plăcea să Are o rudă care Este un bun A fost cu cortul Practică în mod
devină actor locuiește în cântăreț vara trecută regulat un sport
străinătate
Este bun la Urăște păianjenii Îi plac mai mult Este bun la cusut Îi place să
repararea pisicile decât cumpere haine
dispozitivelor câinii
stricate
Îi place să Vorbește 3 limbi Îi place muzica Are un prieten Are ziua de
danseze sau mai multe rap imigrant naștere în iulie
Am aplicat această activitate numită ,,Vânătoarea de oameni”, variantă pentru elevii din
clasa I și a II-a, folosită de Ann Vernon (2006), în Dezvoltarea inteligenței emoționale. În casete
erau afirmații precum: are ochii căprui, are cel puțin un pistrui, îi lipsește un dinte, are mai mult de
doi frați și două surori, este cel mai mic din familie, are un bunic în acest oraș, are unul sau mai
multe animale, locuiește pe aceeași stradă cu mine, poate să stea într-un picior timp de 10 secunde,
are ziua de naștere în aceeași lună cu a unui coleg, are același nume de botez cu altcineva din clasă.
Elevii au participat activ și au fost surprinși de răspunsurile colegilor și aspectele pe care le-au
regăsit în comun cu ceilalți. Desigur că aceste afirmații se pot schimba în funcție de scopul activității
și informațiile pe care dorim ca elevii să le afle unii despre ceilalți. (Vernon, p.12).
DIAMOND RANKING (CLASIFICAREA/IERARHIZAREA DIAMANT)

Această este o activitate de grup care vizează prioritizarea informațiilor și ideilor. Poate fi
o activitate de follow-up folosită după activitățile de predare. Încurajează elevii să își exprime
propriul punct de vedere cu privire la plasarea anumitor probleme deasupra altora.
Pași în aplicarea acestei activități:
1. Elevii sunt împărțiți în perechi.
2. Fiecare pereche primește mai mult de nouă idei, iar sarcina lor este să selecteze nouă idei în raport
cu criteriile date.
3. Fiecare pereche ierarhizează itemii după modelul de mai jos, de la „cele mai valoroase/
importante”, în partea de sus, până la „cele mai puțin valoroase/ importante”, în partea de jos.
4. După un anumit timp, fiecare pereche formează echipă cu o altă pereche și își împărtășesc
propriile clasamente. Apoi încearcă să creeze împreună un diamant comun.
5. Fiecare echipă își prezintă diamantul și explică motivele pentru care acesta arată așa.
75
Reflecţie:
- Care au fost diferențele și asemănările dintre cele două diamante?
- În dezvoltarea celui de-al treilea diamant, cum ați ajuns la un consens?
- A fost greu sau ușor să ajungeți la un consens? De ce credeți că a fost așa?
- Ați simțit că ideile voastre au fost ascultate? (Petursdóttir, 2018, p. 112)
Cel mai important
Cel mai putin important
GÂNDIREA ÎN DIAMANT poate fi o altă abordare a acestei activități, propusă de către

autorul Simister C.J., cu exemple și pentru copiii mai mici, activități extrașcolare sau părinți.
Această activitate este potrivită pentru încurajarea raționalizării și articularea opiniilor și poate fi
realizată oriunde aveți la îndemână un creion și câteva postit-uri.
Scriind fiecare opțiune separat pe câte un post-it, elevul se poate răzgândi atunci când
dorește, mutând bucățile de hârtie și repoziționându-le până când ajunge la varianta finală. Este
important ca, în final, să-l provocați să caute toate argumentele posibile pentru a vă convinge că
varianta aleasă de el este cea corectă.
Exemple:
 Nouă lucruri pe care le-ai putea face pentru a aduce îmbunătățiri clasei/ străzii/ parcului
nostru.
 Nouă secrete pentru a fi un bun prieten/ a avea o familie fericită/ a fi un spion de succes.
 Cei mai buni nouă jucători de fotbal/ cântereți/ cărți/ filme/ desene.
 Nouă culori, în ordinea preferinței etc. (Simister, 2011)
Bibliografie:
Petursdóttir, G, Diverse Society Diverse Classrooms-Critical, Creative, Cooperative and
Interculturally Competent Learneas and Teachers – Ready for the 21st Century, Reykjavik,
Ed. InterCultural Island, 2018.
Simister, C.J., Jocuri pentru dezvoltarea inteligenței și creativității copiilor, Iași., Ed. Polirom,
2011.
Vernon, A., Dezvoltarea inteligenței emoționale, Cluj-Napoca, Ed. ASCR, 2006.
76
7. BATERII ECOLOGICE DIN FRUNZE

Elevi: Dragos SIRB, Giorgiana- Florina OANCEA
Colegiul Economic DPM
Oamenii de știință au realizat baterii ecologice din

frunze.Când ne uităm la un copac plin de frunze verzi și
suculente privim de fapt sute de mici baterii. Aceste mici
terminatii stochează energia pe care copacul o folosește
ulterior, un proces natural care i-a determinat pe oamenii
de știință să incerce să creeze baterii-frunze ca alternative
la acumulatorii actuali bazați pe lithiu.
Cercetătorii de la Universitatea din Maryland au vrut să
găsească recipientul perfect si fără costuri care sa devină
terminalul negativ, sau anodul unei baterii. S-a dovedit ca nu trebuie să caute mai departe de parcul
campusului. “Frunzele sunt din abundență. Tot ce am avut de făcut a fost să le culegem de pe jos
din campus.“ a spus Hongbian Li, membru al facultății Beijing National Center for Nanoscience
and Technology și autor al studiului.
“Forma naturală a unei frunze deja se potrivește necesităților unei baterii, “ a declarat Fei
Shen, alt autor al studiului. Acest lucru include necesitatea unei suprafețe reduse și a unei structuri
interne care să se poată potrivi cu electroliții de sodiu folosiți. Oamenii de știință au încălzit o frunză
de stejar până la 1,000 de grade Celsius pentru a distruge structurile de carbon existente și apoi au
introdus electroliții în porii naturali ai frunzei pentru absorbție. Echipa va continua să experimenteze
cu alte frunze de diferite forme și mărimi pentru a găsi cea mai potrivită structură pentru stocarea
energiei. De asemenea și alte materiale naturale sunt luate în calcul precum mușchiul natural, cojile
de banane și coaja de pepene. Poate că într-o zi ne vom încărca telefoanele de la baterii ieftine si
ecologice realizate din frunze.
Baterii pe bază de alge
În căutare de noi soluţii ecologice, cercetătorii au identificat un polimer extras din alge, care,
nu numai că va îmbunătăţi calitatea bateriilor pe bază de litiu-ion, dar va şi elimina folosirea unor
compuşi toxici în producerea acestui tip de baterii.
Materialul se numeşte alginat, fiind extras din alge. În testele efectuate până acum, a
îmbunătăţit atât capacitatea, cât şi puterea pentru electrozii pe bază de grafit, folosiţi la fabricarea
bateriilor actuale, precum şi pentru electrozii pe bază de silicon, aflaţi în prezent în stadiu de
dezvoltare, pentru producerea viitoarelor generaţii de baterii.
Gleb Yushin, profesor al Şcolii de Materiale Ştiinţifice şi Inginerie din Georgia, SUA,
susţine că „producerea de baterii mai ieftine, care pot stoca mai multă energie şi cu o durată de viaţă
mai mare, va avea un impact puternic şi pe termen lung asupra comunităţii…acest tip de baterii
putând contribui la construcţia unei economii eficiente din punct de vedere energetic şi la crearea
de maşini electrice cu autonomie mai ridicată.”
În acest scop, cercetătorii au căutat o cale de a realiza mai bine legătura dintre componentele
bateriilor. Liantul dintre acestea este un element esenţial în producerea energiei electrice prin
interacţiunea activă dintre particulele de grafit (respectiv de silicon în cazul viitoarelor generaţii de
77
baterii) cu electrolitul. Igor Luzinov, de la Universitatea Clemson, declară că „pentru rolul de liant
au căutat materiale care au evoluat în mediul natural, cum ar fi plantele acvatice crescute în ape
sărate, cu mare concentraţie de ioni…din moment ce electrozii bateriilor sunt scufundaţi în lichid
electrolitic, am considerat că plantele acvatice, în special cele crescute în medii agresive, precum
apa sărată, pot juca excelent rolul de liant natural.”
Găsirea unui material potrivit este un pas important în îmbunătăţirea performanţelor
bateriilor litiu-ion, care în prezent echipează o varietate de produse, de la telefoane mobile la
autoturisme. Acestea funcţionează prin transferul ionilor de litiu între doi electrozi (un catod şi un
anod), realizat prin intermediul unui lichid electrolitic. Cu cât mai eficient pot intra ionii de litiu în
cei doi electrozi în timpul ciclurilor de încărcare-descărcare, cu atât mai mare va fi capacitatea
bateriei.
Bateriile actuale litiu-ion

au anozii fabricaţi din grafit (carbon). Anozii pe
bază de silicon, aflaţi în curs de dezvoltare, oferă,
cel puţin teoretic, o capacitate mult îmbunătăţită faţă de cei pe bază de grafit, însă nu s-au dovedit
suficient de stabili până în prezent.
Una dintre calităţile pe care trebuie să le îndeplinească lianţii noilor baterii este permiterea
extinderii sau contracţiei nanoparticulelor de silicon. Alginaţii par să îndeplinească această cerinţă
ei sunt extraşi din alge cu ajutorul Na2CO3. Alginaţii nu numai că leagă nanoparticulele de silicon
între ele şi de folia de metal a anodului, dar le şi îmbracă, protejându-le astfel.
Până în prezent, oamenii de ştiinţă au demonstrat că bateriile pe bază de alginaţi ar oferi o
capacitate de opt ori mai mare decât cea a celor actuale. Anodul a dovedit o capacitate coulombică
de aproape 100% şi a fost operat în peste o mie de cicluri de încărcare-descărcare, fără probleme.
Studiul a fost realizat de oameni de ştiinţă şi ingineri de la Universitatea Clemson şi de la
Institutul pentru Tehnologie din Georgia, SUA şi a fost publicat în publicaţia online Science
Express, aparţinând revistei Science. Fondurile pentru realizarea cercetării au fost asigurate de
producătorul japonez Honda şi de către NASA.
Bibliografie:
 https://stiintasitehnica.com/energie-ecologica-baterii-pe-baza-de-alge/
 https://recobat-plus.ro/baterii-ecologice-din-frunze/
78
8. FIRMA DE EXERCIȚIU ÎN CONTEXTUL

DEZVOLTĂRII DURABILE
Prof. Victoria POPA,
Colegiul Economic ”Dionisie Pop Marțian” Alba Iulia
Firma de exerciţiu este un model de entitate economică cu scop didactic ce permite simularea
activităților dintr-o întreprindere reală. Ea reprezintă o metodă interactivă de învăţare pentru
dezvoltarea spiritului antreprenorial, o concepţie modernă de integrare şi aplicare interdisciplinară
a cunoştinţelor, o abordare a procesului de predare-învăţare care asigură condiţii pentru probarea şi
aprofundarea practică a competenţelor dobândite de elevi în pregătirea profesională.
În 20 noiembrie 2019 a avut loc Târgul Întreprinderilor Simulate și a Firmelor de Exercițiu
”VREAU SĂ FIU ANTREPRENOR!”, desfășurat prin intermediul proiectului Dezvoltarea
Societății Antreprenoriale Studențești din cadrul Universității ”1 Decembrie 1918” Alba Iulia și
finanțat de Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior. Echipa de organizare a
târgului a fost formată din cadre didactice din cadrul Universității ”1 Decembrie 1918” Alba Iulia
și Colegiul Economic ”Dionisie Pop Marțian” Alba Iulia.
În cadrul competiției au participat firme de exercițiu de la Colegiul Economic ”Dionisie Pop
Marțian” Alba Iulia, Liceul Tehnologic Sebeș, Liceul Teoretic ”I.C. Brătianu” Hațeg, Liceul
Teoretic ”Traian Vuia” Făget – Timiș, Colegiul Tehnic ”Mircea cel Bătrân” București, Colegiul
Economic ”Emanuil Gojdu” Hunedoara, Liceul Tehnologic ”Sf. Dimitrie” Teregova și
oîntreprindere simulată de la Universitatea ”1 Decembrie 1918” Alba Iulia.
La acest târg, dintre cele 4 firme de exercițiu al căror profesor coordonator sunt, s-au înscris
cu participare directă FE WHITE LADY SRL și FE AURUL APUSENILOR SRL conduse de elevi
din clasa XI B (specializarea Tehnician în activități economice), iar cu participare indirectă FE
WEDDING STYLE SRL și FE BOÎTE DE CHOCOLAT SRL în care își desfășoară activitatea
elevii clasei XII A (specializarea Tehnician în activități economice).
În urma desfășurării concursului FE WHITE LADY SRL a obținut Premiul I la secțiunea
”Cele mai bune materiale publicitare” iar FE AURUL APUSENILOR SRL a obținut Premiul I la
secțiunea ”Cel mai bun spot publicitar”. Evalauarea firmelor de exercițiu cu participare indirectă
este în curs de desfășurare iar rezultatele urmează să fie comunicate școlilor participante.
79
Stand – materiale publicitare FE WHITE LADY SRL

Predarea prin metoda ”firma de exercițiu” oferă șansa elevilor să lucreze în departamentele
firmei de exercițiu după modelul unei entități economice reale, asumându-și rolul de angajat,
simulând procesele dintr-o întreprindere reală, rezolvând sarcini de lucru care îi pun în funcție
cunoștințele acumulate într-un proces interdisciplinar. Toate acestea conduc la stimularea
dezvoltării personale a elevilor implicați ca angajați în firma de exercițiu și facilitează o inserție mai
rapidă pe piața muncii.
Rezultatele obținute de către ambele firme de exercițiu demonstrează că elevii implicați au
împletit cu succes cunoștințele dobândite în cadrul modulelor economice studiate, îndeosebi în
cadrul modulului Materiale promoționale la entități economice, modul de tip curriculum în
dezvoltare locală. Un asemenea curriculum presupune participarea şi eforturile reunite ale mai
multor factori implicaţi în procesul de educaţie: elevi, cadre didactice, părinţi, parteneri sociali
(agenţi economici, instituţii-organizaţii locale etc.). Opţiunea pentru o astfel de componentă a
curriculumului se integrează strategiei de descentralizare, conform căreia autorităţile publice locale
trebuie să joace un rol important în învăţământul profesional şi tehnic datorită responsabilităţii şi
angajamentelor pe care le au faţă de cetăţeni.
Adaptarea la noile cerinţe ale economiei de piaţă, presupune însuşirea acelor rezultate ale
învăţarii care să dezvolte în rândul elevilor înaltul profesionalism, iniţiativa, perspicacitatea,
abilitatea de a opera eficace într-un mediu economic dinamic şi concurenţial. Prin premiile obținute
elevii/angajații celor două firme de exercițiu au demonstrat pricepere în elaborarea și punerea în
practică a strategiei de marketing, în alegerea mixului de marketing optim. Pe lângă cunoștințele
teoretice elevii au demonstrat că imaginația și caracterul inter - și trans – disciplinar al activităților
desfășurate în cadrul firmelor de exercițiu au stat și vor sta la baza dezvoltării spiritului
antreprenorial al fiecăruia. Ei au conștientizat că firmele de exercițiu de succes creează ele însele
viitorul, prin conceperea unor strategii de marketing axate pe nevoile clienților, obținând în schimb
de la aceștia valoare sub forma vânzărilor, a profitului.
Exersarea repetată a diferitelor situații prin metoda ”firma de exercițiu” determină aplicarea
cunoștințelor asimilate în cadrul orelor de curs, conducând astfel la formarea comportamentelor
profesionale, la o educație solidă pentru o dezvoltare durabilă a României.
80
BIBLIOGRAFIE:
1. Ștefănescu Mihaela (coordonator), Ghidul firmei de exerciţiu: Cea mai bună practică,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2012
2. Ghidul “Din şcoală în viaţă prin firma de exerciţiu”, editor ROCT – Departamentul de
Coordonare a Firmelor de Exerciţiu din învăţământul preuniversitar, conceptul global
Johannes Lindner, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2005
3. www.roct.ro
4. www2.edu.ro
5. www.tvet.ro
6. www.formatemp.ro
81
Publicația „EDUCAȚIA PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ A ROMÂNIEI” se

adresează deopotrivă elevilor și cadrelor didactice, precum și tuturor celor interesați de
conceptul dezvoltării durabile.
Încadrată în seria publicațiilor Editurii UNIVERSUL ŞCOLII a Casei Corpului
Didactic Alba, lucrarea promovează creațiile elevilor și cadrelor didactice – privind
îmbunătățirea calității și performanței învățământului, evaluate prin dezvoltarea socio-
economică a țării.
Lucrările publicate sunt cele prezentate în cadrul SIMPOZIONULUI

,,Educaţie pentru dezvoltare durabilă a României - în context
european’’ ce are următoarea tematică:
1. Mediul în viaţa omului. Abordări cetăţeneşti ...
2. Educaţiei pentru dezvoltare durabilă a României şi profesia
didactică.
3. Identificarea capacităţilor şi a posibilităţilor profesionale ale
elevilor de a contribui la dezvoltare durabilă a locurilor natale.
4. Performanţe educaţionale din punctul de vedere al Educaţiei
pentru dezvoltare durabilă a României. Calitate – performanţă – utilitate –
valoare. Competențe necesare; competențe inutile dezvoltării socio-
economice/prosperității țării.
5. Strategii didactice utile şi eficiente în sprijinul dezvoltării
durabile a României.
6. Educaţiei pentru dezvoltare durabilă a societăţii româneşti şi
gestionarea timpului şcolar.
7. Educaţia pentru dezvoltare durabilă a locurilor natale ca
motivaţie a învăţării.
8. Strategii didactice de evaluare în sprijinul dezvoltării durabile a
României.
9. Integrarea Educaţiei pentru dezvoltare durabilă în contextul
local.
10. Transformarea educaţiei în resursă de bază a modernizării şi
dezvoltării durabile a României.
grupate pe secțiunile:
I. Eseuri, comunicări.
II. Proiecte, parteneriate, schimburi de experienţă - exemple
de bună practică, de creativitate didactică.
Editura UNIVERSUL ŞCOLII

Alba Iulia , Str. G. Bethlen nr. 7, Cod 510009
Tel. 0258/826147, Fax. 0258/833101
Web: www.ccdab.ro,
E-mail: [email protected]
http://www.ccdab.ro/Editura/editura.html
82

Rev - Dezv - Durabila - 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rev - Dezv - Durabila - 2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rev - Dezv - Durabila - 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CASA CORPULUI DIDACTIC ALBA

Editura Universul Şcolii

EDITURA UNIVERSUL ŞCOLII 1. Promovarea dezvoltării durabile o

2. Deșeurile, prof. Bogdan Mariana-Dorina,

3. Efectul de seră și urmările sale, Prof. Simu

5. Conducerea ecologică ”Mașina – un obiect

7. Dezvoltarea durabilă eficiență și 5. Abordarea multiculturalității și a claselor

1. Teatrul și drama în educație. Proeict

2. Proiectul Erasmus+ ,,Hermes”, Prof. înv.

3. Înțelepciunea și iubirea mea e jocul,

4. Învățarea prin cooperare, roluri în grup și

„Așadar, am avea nevoie de o intelectualitate care să lupte

1. PROMOVAREA DEZVOLTĂRII DURABILE

Promovarea dezvoltării durabile este, pentru fiecare stat, o oportunitate, dar și o

Simpozionul ,,Educație pentru dezvoltare durabilă a României - în context european” a fost

4. Performanţe educaţionale din punctul de vedere al Educaţiei pentru dezvoltare durabilă a

Simpozionul se adresează tuturor cadrelor didactice, elevilor și a altor persoane preocupaţi

„Așadar, am avea nevoie de o intelectualitate care să lupte pentru interesul

„O elită instruită de către colonizatori

INSTRUCȚIA ȘI EDUCAȚIA PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ UN

I. Forme de educație și instrucție ce vizează atitudini umane de dezvoltare durabilă

1. Educație și instrucție de subzistență, de integrare în mediu realizată de părinți, moși și

În funcție de locație instrucția și educația era și este:

În sens primitiv și instrucția și educația în familie fondatoare de civilizație și cultură poate fi

II. Educație și instrucție de subzistență7

III. Educație și instrucție de bază pentru integrare în societate

IV. Hardughiile. Școlile zamolxienilor: ale legilor naturii –obiceiurilor pământului-

Nivelul atins de educația și instrucția pontico-carpato-dunărenilor este elocvent descrisă prin

V. Deceneu. Reformele în instrucție și educație, școlile locurilor sfinte – davelor din

Deceneu cu sprijinul lui Burebista inițiază reforme în instrucție și educație, în școlile

VI. Creștinismul continuator al reformator, școlile locurilor sfinte ( mănăstiri,

Trecerea de la învățământul în centre religioase – dave, metocuri, mănăstiri- accesibil elitei

12. M. VINEREANU Dicționar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-

În contextul dezvoltării durabile, protecția mediului își concentrează activitatea pe

1. Deșeurile biodegradabile sau resturile din bucătărie și din grădină.

Reciclarea deșeurilor în România

3. EFECTUL DE SERĂ ȘI URMĂRILE SALE

Fig. nr. 1, Efectul de seră

Cele mai importante urmări pot fi structurate astfel:

III. Efecte economice

IV. Efecte sociale și politice

4. DEZVOLTAREA DURABILA IMPACT ASUPRA

Conceptul de dezvoltare durabilă desemneazăn totalitatea formelor și metodelor de

Elevi: Alin-Traian ISPAS, Cristina FURDUI

Încă din zorii civilizației,

Am dori ca mașinile să funcționeze ideal și să nu se defecteze niciodată. Capacitatea ce trebuie să

6. EDUCAȚIA ECOLOGICĂ, ROL IN EDUCAȚIE ȘI

Mediul înconjurător este un mecanism viu

Obiectivele educaţiei de mediu în toată lumea sunt asemănătoare:

Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de

7. DEZVOLTAREA DURABILĂ EFICIENTĂ ȘI

2.Importanța dezvoltării durabile

8. DEZVOLTAREA INTERESULUI ELEVILOR PENTRU

9. LECTURA – CONTEXT AL FORMĂRII

întâmplărilor; va caracteriza unele personaje, îndemnând elevii la căutarea independentă, prin

"Familiarizarea elevilor cu cartea, ca instrument al muncii intelectuale se realizeaza la

10. EDUCAȚIA DURABILĂ PRIN ARTE

11. SĂNĂTATE MEDIULUI ESTE ȘI SĂNĂTATEA

În educație, la noi în țară se pune accentul pe sănătatea mediului înconjurător încă de la