Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemițanu”

FACULTATEA DE REZIDENṬIAT ȘI SECUNDARIAT CLINIC

Catedra de Ortodonție

Rewiew Literar
Tema

METODE DE TRATAMENT ORTODONTIC ( PROFI-

LACTIC, INTERCEPTIV ȘI PROPRIU-ZIS)
ÎN FUNCṬIE DE DENTIṬIE

CECAN Maria
Anul I

Conducător : Trifan Valentina

Doctor în științe medicale , conferenţiar universitar

Chișinău, 2022

1
 CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………..……………….……4
Actualitatea temei ..…………………………………………..……..……………………….4
Obiectivele lucrarii …..…………………………………….……………….………………..5
Scopul lucrarii ………..…………………………………….………………………………..5
CAPITOLUL I. TRATAMENTUL PROFILACTIC ……..……..…………….7
1.1 Profilaxia Prenatală………….…………………………………………………………………7
1.2. Profilaxia Postnatală ………………….……….………………………………….……..7
1.2.1. Alimentația naturală a sugarului.….…..…………………….……………..……….8
1.2.2. Desfășurarea funcțiilor ..…………………………………….………………………8
1.2.3. Terapia functionala……………………………………..……..…………….…10

1.3. Mioterapia………………………………………..………………….…….…….……….11
1.4. Reeducarea funcțională…………………….………….……….…..…………..……….13
1.4.1. Funcția respiratorie….……….…………………………….…….. ………………..………13
1.4.2. Deglutiția…………………………………….……………………..……..…………………..14
1.4.3. Masticația ………………………..…………………………….….……..…………………..15
1.4.4. Fonația ………………………..…….………………………..……….….…………………..15
1.4.5. Fizionomia ………………………..…………………………………………………………..15
1.5. Combaterea obiceiurilor vicioase………………………………….……..……………15
1.6. Dispensarizarea………………………………………………………..………………..16
CAPITOLUL II. TRATAMENTUL INTERCEPTIV…….……..……….……
16
2.1. Avantaje si Dezavantaje……..……………..…………………………..…………….…17
2.2. Masuri si Obiective..…..………………………………………………………….…..…17
CAPITOLUL III. TRATAMENTUL PROPRIU-ZIS..…….……..……….
…..20
3.1. Monoblocul clasic Robin………………….…………………..…………….…..………20
3.2. Monoblocul-activator Andresen-Häupel……………………….…..…..………………21
3.3 Bionatorul Balters…………………………..…..………….…..…………….…………..22
3.4 Relatorul de funcție Fränkel……………..…………………….………………………..23
3.5. Aparate ortodontice fixe ………………………..………..……………..…………..24
3.5.1 Aparatele ortodontice fixe mecanice propriu-zise……….……………..………………..25
3.5.2 Aparatele ortodontice fixe functionale………………………………….……….………. 29

2
BIBLIOGRAFIE.………………………………………..……….……………. 30
LISTA ABREVIERILOR

ADM- Aparat Dento-Maxilar

ATM - Articulaţia Temporo Mandibulară
m / mm - muşchi
OPG - Ortopantomografie
TRG - Teleradiografie
RMN - Rezonanţa Magnetică Nucleară
DT/dT - Dentitia Temporara
DP/dP - Dentitia Permanenta
D/d - dinte
I - incisiv
M6 - molarul I ( de 6 ani )
ex - exemplu
Fig. - figura

3
 INTRODUCERE

Ortodonția are ca scop diagnosticarea si corectarea anomaliilor dento-maxilare, con-

tribuind la obtinerea unui aspect dento-facial armonios. Conform statisticilor 90% din populatie
prezinta diverse anomalii dento-maxilare. Vestea buna este ca tratamentele ortodontice pot fi
acum recomandate pacientilor de orice varsta.

Indicatiile tratamentului ortodontic:

1. tulburari functionale – tratamentul ortodontic corecteaza pozitiile dentare si poate in-
fluenta cresterea oaselor maxilare in scopul optimizarii functiilor importante ale aparatului
dento-maxilar (masticatie, respiratie, fonatie).
2. tulburari fizionomice – tratamentul ortodontic permite obtinerea unei alinieri perfecte a
dintilor si in final a unei armonii dento-faciale care va imbunatati imaginea si respectul de sine al
pacientului.
In functie de tipul de anomalie dentara sau scheletala majoritatea tratamentelor ortodon-
tice la copii incep la varsta de 9-10 ani.
Durata tratamentului ortodontic variaza in functie de varsta pacientului, amploarea si
modul in care este respectat planul de tratament. Tipul de tratament va fi recomandat de catre
medicul ortodont pentru fiecare caz, individualizat.
Tratamentul ortodontic propriu-zis dureaza in medie intre 2-3 ani, dupa care urmeaza alti
doi ani de stabilizare a rezultatului obtinut, timp in care pacientul este periodic monitorizat de
medical curant.
Daca in cazul copiilor, anomaliile mai grave, cum ar fi cele de pozitie ale maxilarelor, pot
fi corectate aproape exclusiv prin tratament ortodontic, in cazul adultilor este adesea necesar un
tratament combinat inter-disciplinar chirurgical si ortodontic.
Tratamentul profilactic in cazul dentitiei temporare are ca scop prevenirea instalarii unor
viitoare anomalii in dentitia definitiva. Anomaliile dentare si maxilare (de tipul ocluzie incru-
cisata, ocluzie deschisa, ocluzie distalizata sau progenie) sunt de cele mai multe ori consecinta
pierderii timpurii a dintilor temporari sau a unor obiceiuri vicioase (ex: suptul degetului). O mica
parte a anomaliilor este insa determinata genetic.

Instituirea timpurie a unor masuri relativ simple poate preveni instalarea unor daune ulte-
rioare.

4
 Tratamentul trebuie sa aiba la baza un diagnostic corect si complet. Orice tratament
ortodontic trebuie sa asigure atat pe durata acestuia cat si dupa accea, integritatea tesuturilor
dentare, parodontale, ATM, musculare si a bazelor osoase.
- se pot folosi mijloace:
· ortopedice
· ortodontice
· chirurgicale
Un tipar de crestere determinat genetic nu poate fi influentat prea mult
remodelarea structurilor si a relatiilor dintre ele se face prin deplasare dentara si apoi osoasa sub
actiunea unor forte de intensitate, directie, distanta si durata bine determinate. Tratamentul
ortodontic este strict individual, adaptat fiecarui pacient uneori este necesara combinarea cu alte
tratamente - chirurgical, protetic, parodontal, endodontic, odontal garantia succesului este data
numai de controlul stabilitatii dupa contentie supravegherea rezultatelor se face pana la eruptia
M2 si M3 in functie de momentul interventie tratamentul poate fi - preventiv, interceptiv, cura-
tiv, de contentie.

Obiective:
1. normalizarea relațiilor intermaxilare
2. asigurarea stării de sănătate a aparatului dento-maxilar
3. asigurarea condițiilor normale pentru desfășurarea funcțiilor aparatului dento-maxilar

Posibilități terapeutice:
1. modalități profilactice ;
2. modalități interceptive ;
3. tratament ortodontic curativ propriu-zis ;
4. stabilitatea rezultatelor obținute (contenție) – anomalii cu tendință la recidivă;

Primul consult ortodontic este în jurul vârstei de 7 ani , instituire imediată a tratamentului
ortodontic si monitorizarea pacientului la 6 luni .

!Trinomul ortodontic (Nevreze):

1. punctul de aplicare al forței (zona) ;

2. punctul de sprijin al forței (zona) ;
5
3. forța (tip, intensitate, amplitudine);

Clasificarea aparatelor ortodontice:

1. după modul cum sunt repartizate zonele de sprijin și aplicare a forței:

1) aparate intraorale:
- monomaxilare ;
- cu acțiune reciprocă ;
- intermaxilare ;
2) aparate intra-extraorale ;
3) aparate extraorale ;

2. după natura forțelor:

1) aparate mecanice / active ;
2) aparate funcționale ;
3) aparate pasive ;
4) aparate mixte ;

3. după modul cum se racordează la arcadele dentare:

1) aparate fixe ;
2) aparate mobilizabile ;
3) aparate mobile;

TRATAMENTUL PROFILACTIC

Implică un ansamblu de măsuri de depistare și înlăturare a factorilor cauzali și condițion-

ali, ce ar putea determina apariția acestor modificări. Este necesar aplicarea măsurilor de profi-
laxie cât mai timpuriu, încă din perioada de graviditate.

6
 Anomaliile dento-maxilare sunt considerate ca abateri în dezvoltarea normală a aparatu-
lui dento-maxilar. Procesele de creștere sunt dirijate de un complex factorial în care ereditatea,
sistemul neuro-endocrin, metabolismul și funcţia musculară ocupă roluri principale. Activitatea
funcţională se implică frecvent în etiologia anomaliilor dento-maxilare care debutează în dentaţia
temporară și sunt preluate ca atare sau agravate în dentaţia mixtă. Identificarea factorului dis-
funcţional permite înţelegerea mecanismului de acţiune, a semnelor clinice asociate și în final
alegerea adecvată a mijloacelor terapeutice

1. Profilaxia Prenatală
• Regimul de viata al femeii gravide
• Alimentație complexă (alimente lacto-vegetariene);
• Echilibru neuro-endocrin (înlăturarea bolilor distrofiante, boli infecto-contagioase, cronice, in-
toxicații)
• Naștere normală, eutocică (evitarea aplicării forcepsului);
• Sfatul genetic
• Evitarea mediilor toxice
• Combaterea alcoolului,tabagismului
• Prevenirea bolilor infecto-contagioase
• Evitarea traumatismelor
• Educare pentru realizarea sanogenezei orale a mamei
• Igiena generala si stomatologice

2. Profilaxia Postnatală
•Sugar, preșcolar, școlar.
•Scopul – realizarea unei stări de normalitate, unde să existe o armonie morfo-funcțională între
elementele ADM.
•Combaterea factorilor generali, locali, funcționali

2.1.Alimentația naturală a sugarului

•Suptul la sânul mamei - stabilitatea unui echilibru al musculaturii faciale, tonifiere și propulsia
mandibulei necesară dezvoltării ei.
•În timpul suptului se realizează un raport cap la cap al crestelor alveolare în regiunea frontală →
raport de acoperire normal al incisivilor.
•Alimentația artificială cu biberonul produce un dezechilibru muscular labio-genio-lingual.
•Tetinele Nuk

7
 2.2.Desfășurarea funcțiilor
•Respirația, masticația, deglutiția, fonația și mimica contribuie continuu la modelarea Aparatului
DM prin mișcările ritmice ale mandibulei sub acțiunea mușchilor.
•Pot apărea tulburări funcționale:
̶Modificarea tonusului muscular în stare de repaos (hipotonie a musculaturii orbiculalului);
̶Modificări ale contracțiilor ritmice ale diverselor chingi musculare care duc la dezechilibru pe
arcade și dinți.

De la nastere -> 3 ani

· se urmareste preventia cariei , in special a cariei de biberon
· dispensarizarea si prezentarea riscurilor (eliminarea bauturilor dulci)
· igiena de catre mama pana la 6 ani
· combaterea rahitismului
· alimentatia naturala la san

Profilaxia de la nastere – 6 luni

· Alimentatie naturala
· Alimentatie mixta sau artificiala corespunzatoare
· Prevenirea imbolnavirilor generale-rahitismul
· Igiena rigurosa a sugarului

Profilaxia de la nastere – 6 luni la 2 ani

· combaterea imbolnavirilor generale
· supravegherea eruptiei dentare
· igiena orala riguroasa
· profiliaxie nutritionala
· evitarea amilentelor cariogene

Profilaxia de la 3 ani :
· sa fie erupti dT
· dereglari anormale (discrepante) scheletale - doar se observa , nu se intervine
· fren lingual accentuat (doar se observa)
· existenta tremelor ; daca nu exista => va fi incongruenta in dP
· anodontii in dT (rar)
8
 · geminatia : uneori se asociaza cu anodontia dd perm succesional
· d supranumerar
· pierderea precoce a dT - caria de biberon : trebuie sa pastram acolo resturile radiculare
cat mai mult
· ocluzia : planul postlacteal
· obiceiurile vicioase

Profilaxia de la 6-9 ani :

· Combaterea imbolnavirilor generale
· Supravegherea cresterii bazelor osoase maxilare , a dezvlotarii dentitiei si a ocluziei
· Mentinerea starii de sanatate odonto-parodontale si a exhilibrului ocluzo-articular
· Urmarirea exfolierii DT
· Urmarirea eruptiei DP
· Mentinerea starii de sanatate a dd din zonele de spijin
· Profilaxie nutritionala si functionala
· Profilaxia cariei
· Refacerea integritatii arcadelor dentare

Profilaxia de la 7-8 ani :

· au erupt I + M6 ani
· se vede gradul de incongruenta la niv I -> se poate inerveni sau nu
· se extrag dT care deviza E dP
· daca se pierd precoce dT => aplicarea de mentinatoare de spatiu (pentru zona frontala nu
este nevoie , nu se reduce spatiul , se aplica doar in caz de problemea fizionomica)
· diastema (fren gros) , fiziologica = data de evaluarea dP
· discrepante scheletale (intervenim la clasa III , la clasa II atragem atentia , dar nu inter-
venim)
· dinti supranri
· anodontii
· ocluzia (se intervine in ocluzie deschisa frontala, ocluzia inversa)

Profilaxia de la 9-12 ani :

· Combaterea imbolnavirilor generale
· Supravegherea cresterii bazelor osoase maxilare , a dezvlotarii dntietiei si a ocluziei
· Mentinerea starii de sanatate odonto-parodontale si a exhilibrului ocluzo-articular
· Urmarirea exfolierii DT

9
 · Urmarirea eruptiei DP
· Mentinerea starii de sanatate a d din zonele de spijin
· Profilaxie nutritionala si functionala
· Profilaxia cariei
· Refacerea integritatii arcadelor dentare

Profilaxia de la 10-11 ani :

· se intervine asupra discrepantelor scheletale pt anomaliile dento-maxilare clasa II
· se identifica d supranumerar , anodontia
· mentinatoarele de spatiu
· reobtinerea de spatiu in cazul pierderii precoce a dT
· extragerea dT persistenti (M temporari reinclusi)
· diastema tranzitorie trebuie sa se fi inchisa
· atragem atentia la mugurele Caninilor
· ocluzia Molara trebuie sa se neutralizeze

Tratamentul profilactic preventiv in dentitia mixta.

Definitie = totalitatea actelor terapeutice care urmaresc indepartarea sau contracararea

factorilor ce ar putea determina anomalii dento-maxilare.

· combaterea imbolnavirilor generale

· supravegherea cresterii bazelor oaselor maxilare si dezoltarea dintilor si a ocluziei
· masuri de igiena orala in colectivitate si familie
· profilaxie nutritionala – combaterea alimentatie cariogene
· profilaxie functionala – echilibrul functiilor, combaterea obiceiurilor vicioase
· profilaxia cariei - fluorizari, sigilari
· controlul starii de sanatate la 3-6 luni
· tratament curativ prin refacerea integritatii arcadelor dentare prin mentinatoare de
spatiu
· supravegherea eruptiei DP

Terapia funcțională
A. Antrenamentul muscular sau mioterapie
B. Reeducarea funcțională
C. Combaterea obiceiurilor vicioase.

A. Mioterapia

10
 Urmărește creșterea funcției musculare statice și dinamice prin hipertrofia miofibrelor și
prin automatizarea mișcărilor. Se bazează pe Legea lui WOLF “dacă apar condiții statice noi,
din cauza forțelor orientate altfel, atunci osul, prin restructurarea elementelor sale, se poate
adapta complet acestor necesități noi”. Succesul terapeutic se bazează pe transformările pe care
le suferă osul sub influența forțelor musculare. Cele 2 condiții: o bună contracție musculară (am-
plitudine maximă, de la început lent, apoi din ce în ce mai accentuată); si colaborarea efectivă cu
pacientul.

Exercițiu: Pozițiile limite ale mișcărilor trebuie menținute aproximativ 10 sec. → 10 sec. pauză.
⟳10 ori x 3 ori pe zi.

Miogimnastica cuprinde:
✓m. Propulsorilor mandibulei în⇨ retrognația ocluzie distalizată
✓m. Ridicatorilor mandibulei ⇨ hipotonia musculară generalizată
✓m. Orbicularului buzelor ⇨ inocluzia labială prin hipotonie
✓m. Orbiculalului buzelor ⇨ buza scurtă
✓m. Mușchilor obrazului + orbicularului ⇨ hipotonia labi-jugală
✓m. Mușchilor limbii ⇨ deglutiția infantilă
! Maxilarul superior dzv↯ RESPIRAȚIE
! Mandibula dzv↯ m. MASTICATORI.

Dezechilibru:
↯Respirația orală
↯Deglutiția infantilă
↯Tulburări de fonație
↯Masticație leneșă

Fig.1. Musculatura oro-facială

Examenul musculaturii

11
 Examenul musculaturii presupune fie palparea acestora, fie testarea tonicității acestora
prin diferite tehnici și acordarea unor calificative (hipotonie, normotonie, hipertonie)

Tehnicile de palpare
- palparea prin rulare – se realizează cu ajutorul indexului și al policelui
- palparea plată – perpendicular pe direcția fibrelor musculare
- palparea prin pensarea mușchiului
- palparea declanșatoare – prin palparea unui mușchi există posibilitatea declanșării unei dureri
locale sau cu iradiere.
Alte tehnici de apreciere a tonicității musculare:
Pentru a putea preciza tonicitatea musculară, examinatorul roagă pacientul să efectueze o
mișcare, care presupune implicarea mușchiului examinat. Examinatorul trebuie să se opună
mișcării respective cu ajutorul degetelor și să resimtă o rezistență. Această tehnică este subiec-
tivă, însă este mai exactă decât palparea intraorală a unor grupe de mușchi. Dacă pacientul nu
opune rezistență, mușchiul este considerat hipoton. Dacă aceasta este foarte mare, mușchiul este
considerat hiperton. Restul situațiilor sunt considerate normale, musculatura fiind considerată
normotonă.

B. Reeducarea funcțională

Se bazează pe stingerea vechilor reflexe ce produceau dezechilibre funcționale și for-

marea de noi reflexe, care să asigure un echilibru de presiune pe arcade și dinți în timpul con-
tracției mușchilor.
12
 Funcțiile aparatului dento-maxilar

Funcția respiratorie
Se apreciază simetria narinelor și contracția mușchilor narinari.
Prin compresia narinelor și a rapidității revenirii acestora la normal se poate preciza dacă
pacientul este respirator oral; revenirea lentă a narinelor indică prezența unui respirator oral.
Anumiți pacienți prezintă deseori asimetrii la nivelul narinelor sau narine plate, ceea ce
poate sugera o respirație orală; în ortodonție se şi numește sindrom de respirație orală, care se
caracterizează prin: bolta palatină adâncă, protruzia frontalilor superiori, buza superioară subțire
şi hipertonă, retrognatism mandibular, profil convex, adică clasa II/1 Angle (școala americană);
de fapt aceste modificări în plan sagital sunt consecința modificărilor în plan transversal. Reduc-
erea respirației nazale duce la hipoplazie sinuzală şi respectiv maxilară, iar presiunea muscula-
turii 19 faciale externe duce la îngustarea în sens transversal a maxilarului (maxilarul îngust -
şcoala germană). Dinţii nemaiavând loc pe arcadă, se vestibularizează, iar pentru a stabili con-
tacte stabile în zona posterioara, mandibula se retrudează.
- se invită pacientul să facă un inspire profund – dacă pacientul face inspirul pe gură, el este
considerat respirator oral
- testul de compresie a narinelor –după compresia narinelor, dacă revenirea acestora este lentă,
pacientul este respirator oral
- testul oglinzii –pacientul este rugat să expire pe nas; dacă oglinda nu se aburește (test negativ),
pacientul este respirator oral
- toți pacienții care au respirație orală trebuie direcționați la un control ORL (pentru
îndepărtarea obstacolelor rino-faringiene)
Reeducarea respirației – realizarea unui echilibru labio-lingual care să asigure o dez-
voltare armonioasă a arcadelor alveolare cu așezarea ordonată a dinților. (ORL, exerciții respi-
rație, scut vestibular Kraus - orificii).

Deglutiția

13
 Deglutiția adultului se produce cu limba plasată în zona anterioară a palatului; la naștere,
deglutiția se face cu limba între arcadele edentate. Aceasta este considerată normală până pe la 2-
3 ani, iar după unii autori până pe la 7 ani; prelungirea acesteia însă peste 7 ani este considerată
patologică şi se numește ,,deglutiție de tip infantil'' şi generează cel mai adesea ocluzie deschisă -
se plasează o oglindă sau o spatulă la nivelul buzei inferioare, iar pacientul este rugat să
efectueze o deglutiție - de asemenea, pacienții cu deglutiție de tip infantil nu prezintă contracții
musculare la nivelul mușchiului temporal; prin palparea acestui mușchi în timpul deglutiției se
poate observa dacă există un tipar normal de deglutiție
Reeducarea deglutiției infantile – scut retroincizal cu rilaj de sârmă așezat pe o placă
palatină ; “bobița Walkoff”
Fig. 2. Tiparul de deglutiție infantilă și cel de tip adult (de la stânga la dreapta)

Un tipar de deglutiție de tip infantil poate să producă o ocluzie deschisă şi în zona laterală.

14
 Fig.3. Interpunerea limbii în zona laterală

Masticația
- pacientul este invitat să mestece gumă; examinatorul poate constata existența unei masticații
unilaterale
- pacienții care nu prezintă atriție dentară prezintă o dinamică mai lentă de masticație și preferă
alimentele moi
Reeducarea masticației leneșe- succesiunea și ritmul mișcărilor în timpul masticației (ali-
mente mai solide).

Fonația
- sesizarea unor defecte de vorbire poate indica prezența unor anomalii ortodontice;
- pacientul este rugat să pronunțe foneme dentale, labiale și sifilante; în mod normal limba în
timpul pronunției nu se sprijină pe dinţi;
Reeducarea fonației defectuoase – logoped. (ocluzie deschisa (texte boate in foneme den-
tale) defecte labiale, velolabiale – litere p,b,n,m).

Fizionomia
Pacienții cu anomalii dento-maxilare prezintă modificări estetice atât din norma frontală,
cât şi laterală: ocluziile adânci sunt însoțite de etaj inferior mult micșorat, menton contractat, şanţ
labiomentonier accentuat (aspect îmbătrânit); ocluzia deschisă scheletală se însoţeşte de un etaj
inferior mărit cu aspect de ,,long face syndrom''; profil convex de pasăre (prognatism maxilar sau
retrognatism mandibular), profil concav (prognatism mandibular) cu aspect inestetic şi agresiv
etc.

C. Combaterea obiceiurilor vicioase

O.V. propriu-zise:
- sugerea degetelor, labio-jugală, obiectelor.
- interpoziția părților moi, obiecte
- roaderea unghiilor, părți moi
- extensia capului, flexia capului, bărbia în pumn.

O.V. prin disfuncție:

- respirația orală
- delutiția infantilă
15
- bruxismul.

Prin decondiționarea:
Fiziologică – la sugar folosirea tetinei 10 min după alaptarea la sân
Psihică – metoda convingerii
Chimică – substanțe chimice iritante, gust si miros neplăcut.
Mecanică – mănuși fără degete, mănuși cu digitație specială din cauciuc moale; aparate Swine-
hart, Finn, gutiere cu țepi, dispozitive fixate pe deget care permit pătrunderea aerului și împiedi-
carea creării vidului, suzetă Nuk cu scut vestibular, scut vestibular.

2.3 Asigurarea integrității arcadelor dento-alveolare

•Regim alimentar de consistență dură;
•Asanarea cavității bucale (pierderi precoce)
•Menținătoarele de spațiu (nu se extind pe suprafața vestibulară a rebordului alveolar pentru a nu
împiedica creșterea în sens transversal și saital a arcadelor alveolare + lipsite de croșete).

3. Dispensarizarea

•Etapa I – depistarea activă, examinarea tuturor copiilor și înregistrarea tuturor datelor în fișele
personale, pentru stablirea unui diagnostic complet morfo-funcțional, etiologic și evolutiv.
•Etapa II – prevenire și asanare, se stabilesc măsurile de prevenire a anomaliilor dento-maxilare,
de oprire în evoluție a celor incipiente și măsuri de tratare a celor instalate până la vindecare.
•Etapa III – control, examinarea din nou a întregii colectivități.

TRATAMENTUL INTERCEPTIV

Surprinderea unor forme incipiente sau ușoare de ADM prin depistări active și instituirea
unor măsuri prin care se previne instalarea unor malocluzii adevărate sau se reduce tratamentul
ortodontic la unele măsuri simple. Are ca scop eliminarea oricărui factor patogen existent și re-
ducerea la minim a consecințelor nocive ale factorilor etiologici asupra dentiției. Musculatura
prin inserţiile ei va modifica suportul osos, aflat într-o permanentă remaniere în perioada
copilăriei, interval de timp în care evoluţia dinţilor, maxilarelor și relaţiilor de ocluzie se află
într-o continuă schimbare și modelare. GRABER a definit rolul ortodontiei interceptive, spunand

16
ca „scopul ei este de a elimina orice factor patogen existent si de a reduce la minimum con-
secintele nocive ale factorilor etiologici asupra dentitiei”.
Acest scop nu este intotdeauna usor de atins datorita faptului ca în etiologia anomaliilor
dentomaxilare se incrimineazala ora actuala atat factori endogeni, genetici, cat si exogeni.

Definitie = totalitatea masurilor luate in vederea obtinerii dezvoltarii unor abateri de la normal
= parte a ortodontiei ce se ocupa cu recunoasterea si eliminarea neregularitatilor aparute in
cadrul unui complex dento-facial aflat in crestere.

Avantaje:
· actioneaza in momentul depistarii dezechilibrului;
· urmareaste dirijarea proceselor de crestere si dezvoltare pe calea normalitatii;
· se evita evolutia maloculuziei;
· scade necesitatea unui tratament complex cu extractii sau chirurgie oropedica ;
· poate fi foarte util in unele cazuri dar rareori este suficient;
· complexitatea interventiilor este foarte variata , unele putatand fi realizate chiar de catre
medicul stomatolog generalist;
· necesita urmarirea continua a copilului de catre specialist pentru a supraveghea cresterea.

Dezavantaje:
· o problema o reprezinta colaborarea pacientului;
· capacitatea copilului de a suporta manevrele terapeutice si purtarea aparatului;
· perioada indelungata de colaborare medic-pacient –parinti existind riscul de abandonare a
tratamentului
· este necesara o expunere foarte detaliata a planului de tratament.

Cele mai importante măsuri si obiective :

1. Decondiționarea obiceiurilor vicioase
2. Menținerea dinților temporari în special a molarilor II temporari până schimbul lor fiziologic
3. Extracția dinților temporari prezenți pe arcada peste limita normală
4. Șlefuiri selective a canini temporari sau în cazul interferențelor ocluzale
5. Frenectomia, frenoctomia, decapișonarea
6. Terapia funcțională prin miogimnastică

17
 1. Decondiționarea obiceiului de sugere a degetului și tratamentul anomaliilor conserva-
tive:

Protruzia superioară, inocluzia saitală și verticală (ocluzia deschisă) prin folosirea plăcii
(scutului) vestibulare. Plăci ce se aplică în vestibulul cavității orale. Pe fața labială este
prevăzută cu un inel metalic (placa Hotz) sau cu o tetină din cauciuc moale (placa Rehak), care
se exteriorizează prin fanta labială. Plăci palatine prevăzute cu arc vestibular pentru retrudarea
frontalilor superiori vestibularizați, planul înclinat retro-incisiv are rol de a determina o mișcare
de propulsie a mandibulei în cazul ocluziei distalizate.
Fig.4. Placa Hotz Fig.5. Placa Rehak

Fig.6. Placă palatină ortodontică

2. Ocluziile inverse frontale în dentiția temporară și mixtă

Înlăturarea pantelor cuspidiene prin șlefuirea la nivelul frontalilor și caninilor temporari

neapraziați + tracțiuni occipito-mentonieră (3-6 luni). Dezorientarea ocluziei cu planuri inverse:

- gutieră inferioară cu plan înclinat (fixat pe gr front inferior)

- aparat Reichenbach (păstrat în perioada de masticație)

18
 Aplicarea gutierelor ocluzale laterale cimentate. Placă palatină ancorată pe gutiere sau pe
croșete + gutiere ocluzale și prevăzută cu șurub ortodontic pentru stimularea creșterii sagitale a
maxilarului și protruzia rupului frontal, sau arcuri în formă de ciupercă pentru vestibularizarea
frontalilor superiori.

3. Compresiunile de maxilar cu proalveolodenție superioară

Înlăturarea factorilor etiologici: obiceiuri de sugere, deglutiție atipică, respirație orală

Stimularea creșterii transversale a maxilarului, retrudarea grupului frontal superior, corectarea
ocluziei distalizate și adânci în acoperiș; Monobloc Andersen-Häupel.

4. Ocluziile adânci

Ocluzia adâncă acoperită de natură ereditară nu se tratează în dentiția temporară.

Dacă se transmite la dentiția mixtă, prin erupția palatinală a incisivilor superiori, se intervine
pentru redresarea axelor de erupție a dinților, menținerea lor în poziție corectă și realizarea unei
ocluzii echilibrate în zona frontală.

5. Disarmoniile dento-alveolare

❖disarmonia dento-alveolare cu înghesuiri dentare

❖ disarmonia interincesivă superioară (diastemă)

4.Șlefuirea dinților temporari proximali

Extracția dinților temporari vecini
Mărirea perimetrului arcadei în sens sagital, transversal

5.Diastemele de 2-3 mm. Se închid spontan odată cu erupția IL sau C.

Diastemele de 3+ mm. Frenectomia/frenotomia.

6. Anomaliile dentare izolate

•Dinții supranumerari – extrași

•Anodenții de incisiv și premolari – păstrarea molarului II temporar pe arcadă
•Dilacerații – dinții cu dilacerații se extrag și se aplică menținătorul de spațiu.

19
 7. Prognațiile mandibulare funcționale

Cu ocluzie inversă frontală în dentiția mixtă constituie o urență, având în vedere transfor-
marea lor în timp în prognații mandibulare anatomice.
•Șlefuirea cuspizilor neabraziați
•Tracțiuni occipito-mentoniere
•Monoblocul Andersen-Häupl tip III
•Bionatorul tip III
•Reglatorul funcțional tip III
•Aparatul Wunderer.
•Au efect favorabil asupra musculaturii oro-faciale, dezvoltării sagitale a maxilarului și inhibării
dezvoltării sagitale a mandibulei.

TRATAMENTUL PROPRIU-ZIS

Prin aplicarea unei presiuni prelungite asupra dinților se obține deplasarea acestora, pe
măsură ce osul din jurul dinților se remodelează. Osul se resoarbe selectiv în unele zone și se
adaugă în altele.

Monoblocul clasic Robin

2 plăci palatinală și linguală + masă interdentară care înalță ocluzia cu 5 mm + dirijează
mandibula înainte sau favorizează erupția unor dinți în funcție de întinderea masei interdentare.

Monoblocul-activator Andresen-Häupel
Menținerea aparatului în cavitatea bucală se face prin închiderea gurii (contracţie muscu-
lară) şi astfel dintr-un aparat pasiv, el devine un aparat activ. Acționând asupra musculaturii, el
se transformă într-un aparat funcțional, preluând, eliminând sau dirijând forţele musculare nat-
urale. Aceste forţe se transmit atât dinţilor, cât şi bazelor osoase.
În situația în care mandibula și dentiția inferioară sunt într-o poziție posterioară funcțio-
nală.
Elementele componente
Elementul acrilic se compune din două plăci: una superioară şi una inferioară, care sunt
unite printr-o masă acrilică interocluzală.

20
 Placa palatinală este răscroită distal cu concavitatea spre distal şi cuprinde feţele palati-
nale ale tuturor dinţilor.
Placa linguală este modelată pe faţa linguală a procesului alveolar, fără a se extinde prea
mult în șanțul sublingual, pentru a nu fi retentivă.
Cele doua plăci sunt unite printr-o masă interocluzală, care va cuprinde feţele ocluzale
ale dinţilor laterali inferiori, până la vârfurile cuspizilor vestibulari, iar frontal acrilatul va
acoperi treimea incizală a frontalilor inferiori.
Şurubul este elementul prin care se produce expansiunea în sens transversal a ambelor
maxilare (activatorul clasic) .
Arcurile vestibulare: superior şi inferior (acelaşi tip ca şi la plăci, inclusiv cel care
prezintă „finger”)
Arcurile secundare (în 8, în S, în ciupercă etc.)
Pintenii de poziţionare se sprijină în zona mezio-vestibulară a primilor molari perma-
nenţi şi au rolul de a asigura poziţia sagitală a aparatului şi se confecționează din sârmă de viplă
rotundă de 0,8 mm grosime.

➢În perioada dentiției mixte.

✓Cl I – anomalii în sens vertical și a proalveolodenții superioare
✓Cl II/1 și laterodeviație
✓Cl III pentru corectarea prognațiilor mandibulare
tracțiuni extra-orale
✓Corectarea obiceiurilor vicioase
✓Conducerea erupția dentare.
Fig. 7. Activatorul Andresen-Häupel
( A. Activarea surubului median; B. Activarea arcului vestibular)

Bionatorul Balters
Acest tip de aparat este o variantă redusă a activatorului:
- partea acrilică este formată dintr-o placă inferioară îngustă şi două aripioare laterale supe-
rioare. El se ancorează doar dentar, nu şi alveolar.
- prezinta un arc lingual care are rolul de a stabiliza aparatul şi de a orienta limba şi mandibula
spre anterior.
- arcul vestibular cu o buclă buccinatorie pentru îndepărtarea buccinatorului

21
 Prin această construcție, el realizează un echilibru între limba şi musculatura periorală
care este răspunzătoare de forma arcadelor, limba având astfel un spațiu funcțional corespunză-
tor.
Punctele esențiale:
❖Obținerea unei închideri laterale și plasarea părții și dorsale a limbii în contact cu palatul
moale
❖Mărirea spațiului oral și normalizarea funcției sale
❖Aducerea incisivilor într-o relație “cap la cap”
❖Obținerea unei alungiri a mandibulei
Tipuri de Bionator Balters
⇨Aparatul de bază (tip I) – pentru echilibrarea poziției posterioare a limbii și a consecințelor ei
(ocluzia distalizată), în compresiunile de maxilar, în care limba este hipotonă și este
necesară deplasarea ei anterioară
⇨ Aparatul de protecție (tip II) – închide spațiul interdentar în ocluzia deschisă frontală
⇨ Aparatul inversat (tip III) – când limba este într-o poziție anterioară, ocluzia mezializată,
prognația mandibulară
⇨ Aparatul Biourge (tip IV) – derivat – ocluzie adâncă acoperită
Fig. 8. Aparatul Balters

Relatorul de funcție Fränkel

22
 Dispozitiv ortopedic de exercițiu, care ajută la maturarea, antrenarea și reprogramarea
sistemului neuro-muscular oro-facial. Aceste aparate mobile sunt construite pe principiul scutu-
lui vestibular: arcadele dentare trebuie protejate de acţiunea musculaturii externe (buccinator,

maseter, labio-genian) pentru a se asigura o dezvoltare optimă a acestora. Astfel, aparatul prez-
intă scuturi laterale şi pelote labiale.
Aparatele Frankel sunt de fapt niște plăci vestibulare scheletate care nu perturbă fonaţia
(putându-se purta şi ziua) şi urmăresc anihilarea tulburărilor mio-dinamice.
Clasificare:
Reglator de funcție tip 1a
→ compresiunea maxilară cu îngustare transversală și sagitală până la
medie, cu ocluzie neutrală
→ în anomalii cl I cu ocluzie neutrală
→ retruzia incisivilor inferiori
→protruzia incisivilor superiori
→în ocluzia adâncă
•În perioada dentiției mixte (7-9 ani)
Reglator de tip 1b
→ ocluzia distalizată (cl II/1) cu ocluzia adâncă, dacă inocluzia sagitală nu depășește 7 mm, mai
ales în perioada dentiției mixte și permanente.
Reglator tip 1c
→ ocluzia distalizată cu inocluzie mare la nivelul dinților frontali
Reglator tip 2
→ în ocluzia adâncă acoperită
→ în cazurile de ocluzie neutrală cu o retruzie puternică a dinților frontali
→ în ocluzia distalizată cu o puternică retruzie a incisivilor superiori

23
→ în ocluzia adâncă accentuată
Reglator tip 3
→ prognație mandibulară cu ocluzie adâncă inversă frontală

Aparate ortodontice fixe

Reprezintă construcțiile biomecanice, aplicate permanent în cavitatea bucală, fixate cu

lianți speciali de către medic.

Avantaje:
•Pot fi aplicate în dentiția permanentă până la o vârstă mai târzie
•Pot fi efectuate deplasări în cele 2 planuri
•Eficiența 24h din 24.

Dezavantaje:
•Necesită o igienă riguroasă
•Favorizează apariția leziunilor carioase
•Pot cauza recesiuni paradontale
•Pot apărea deplasări nedorite
•Se folosesc mai puțin în dentiție mixtă
•Costul ridicat
•Dureri dentare

Clasificarea elementelor componente a aparatului ortodontic fix:

•Elemente de agregare
- Inelele
- Ligaturi
•Atașe sau atașamente (accesorii)
- Braketuri
- Tuburi/lacăte
- Butoni
- Cârlige
- Bare
24
•Elemente active
- Arcuri
- Inele (catene) elastice
- Subarcuri

Daca ne raportam la modalitatea de declansare a fortelor ortodontice putem descrie doua

mari clase de aparate ortodontice fixe:
– aparate fixe mecanice propriu-zise – care sunt concepute astfel incat sa exercite forte utile,
prin activarea propriilor componente, independent de functiile aparatului dento-maxilar;
– aparate fixe functionale – care convertesc in forte ortodontice contractiile dezvoltate fiziologic
de ansamblul muscular al aparatului dento-maxilar.

Aparatele ortodontice fixe mecanice propriu-zise

Daca urmarim istoria ortodontiei, acest tip de aparate este cel mai vechi aflandu-si orig-
inea in secolul al XVIII-lea.
Printre metodele terapeutice utilizate la ora actuala amintim aparatele Ricketts (tehnica
bio-progresiva), Begg (tehnica fortelor fixe poliagregate usoare), Mollin, Straight-wire.
Abordate de multi specialisti, tehnicile fixe  se adreseaza in mod deosebit terapiei tardive
(la tanar si adult), caracterizata de reducerea pana la disparitie a procesului de crestere. In ab-
senta cresterii se recurge astfella deplasari dentare pe spatii create cel mai adesea prin extractie.
Chiar si la adulti medicul are insa obligatia de a testa potentialul de crestere, anomaliile dento-
maxilare avand in majoritatea cazurilor o componenta scheletala.
In ceea ce priveste modalitatea de confectionare, ortodontia fixa actuala dispune de o
gama extrem de variata de elemente prefabricate, producatorii punand la dispozitie o mare parte
a componentelor aparatelor fixe, indiferent de tehnica abordata. Cu toate acestea, anumite faze se
realizeaza in laborator, incepand cu realizarea modelului de lucru. In plus, factorul socio-eco-
nomic poate dicta uneori utilizarea unor componente confectionate in laboratorul de tehnica den-
tara, costul celor prefabricate fiind destul de ridicat.
Exista, asa cum am precizat deja, o foarte mare varietate de aparate fixe. Indiferent de
tipul acestora, in alcatuirea lor intra trei mari categorii de componente:
– elemente de agregare;
– elemente auxiliare (accesorii);
– elemente de actiune.
Elementele de agregare reprezinta componenta prin intermediul careia aparatul ortodon-
tic este solidarizat la nivelul arcadei dentare, conferindu-i caracterul de aparat fix.
25
 Se utilizeaza urmatoarele tipuri de elemente de agregare:
- ligatura dentara;
- inelul ortodontic;
- coroana ortodontica;
- gutiera.
In functie de tehnica fixa abordata si de conceptul terapeutic al medicului, aparatul dis-
pune de un singur tip de element de agregare sau de o combinatie a acestora. Avand in vedere
modalitatile specifice de confectionare, colaborarea medicului specialist cu tehnicianul dentar
poate fi necesara in realizarea inelului, coroanei sau gutierei ortodontice.
Ligatura
Este un intermediar care asigura agregarea prin:
– fixarea elementelor de actiune;
– fixarea elementelor de actiune direct pe dinti.
Etapa de aplicare a ligaturilor nu implica laboratorul de tehnica dentara. Pozitionarea lor
in cavitatea bucala revine in exclusivitate medicului specialist.
Inelul ortodontic
Este cel mai important dispozitiv de agregare avand principalul rol in stabilitatea aparatu-
lui ortodontic. Inelul este o banda metalica circulara care circumscrie perimetrul dentar, venind
in contact intim cu suprafetele dentare verticale neslefuite.
Constituind principalul „furnizor” de stabilitate, rezulta ca valoarea terapeutica a aparatu-
lui va depinde de calitatea confectionarii inelului ortodontic.

Coroanele ortodontice
Au indicatii foarte restranse. Acestea se confectioneaza prin stantare sau prin turnare.
Elementele auxiliare (accesorii) ale aparaturii fixe reprezinta un intermediar intre ele-
mentele de actiune, motiv pentru care se mai numesc si atase ortodontice. Avand acest rol de
legatura, ele faciliteaza aplicarea fortelor motrice la nivel dentar.

Principalele tipuri de elemente auxiliare sunt:

1. tubusoarele
2. barele
3. butonii de tractiune
4. carligele
5. bracket-urile

26
 Tubusorul
Este principalul accesoriu al aparatelor dentare, acesta se confectioneaza din otel inoxid-
abil sau din table de wipla. Cel mai adesea sunt fixate la nivelul inelelor ortodontice, de obicei
sunt unice, dar pot fi duble sau chiar triple pe aceeasi fata a dintelui.
Barele
Sunt componente rigide, confectionate din sarma neelastica cu diametrul de 1,2-1,4 mm,
rotunda sau semirotunda. Indicatiile barelor, au devenit din ce in ce mai restranse. Pot fi utilizate
ca elemente intermediare de transmitere a fortelor sau ca element de diseminare a fortelor secun-
dare.
Butoni de tractiune
Sunt elemente prefabricate, fiind alcatuite din:
- o suprafata de sprijin de forma unei talpite;
- o portiune in forma de ciuperca in prelungire talpitei, cu axul perpendicular pe suprafata aces-
teia.
Butonii sunt utilizati pentru aplicarea unor forte de tractiune, prin intermediul ligaturilor
dentare sau a inelelor elastice.

Carligele
Sunt mici elemente de sarma in forma de carlig, cu diametrul de 0,7 mm, sudate pe
suprafata inelelor, arcurilor sau inglobate in gutiere. Servesc ca punct de aplicare a fortelor elas-
tice.
Bracket-urile
Sunt elemente auxiliare care se fixeaza pe suprafata inelelor ortodontice sau direct pe
dinte, avand roul de a sustine arcul, realizand astfel o transmitere cat mai eficienta a fortelor
ortodontice declansate de acesta.
Exista mai multe tipuri de bracket-uri. Bracket-urile pot fi unice sau alcatuite din doua ju-
matati distincte (bracket siamez).
Aplicarea bracket-urilor pe dinti se realizeaza prin metoda colajului, utilizand materiale
de tipul compozitelor sau glassionomerilor.
Elementele auxiliare sunt cele care declanseaza forta motrice ortodontica. Acestea sunt
reprezentate de:
–  arcuri – ca principal element de actiune;
–  inele (catene) elastice – cu o utilizare curenta, dar mai limitata;
–  suruburile – in alcatuirea dijunctoarelor;

27
–  ligatura de matase – ramasa cu valoare istorica.
Arcurile
Sunt principalele elemente de actiune, ala aparatelor ortodontice fixe, care dau pentru un-
ele aparate fixe chiar denumirea acestuia.
Arcul clasic total, confectionat din sarma elestica de 0,6-0,7 mm, are in componenta sa
trai parti importante:
- curbura principala sau zona de actiune;
- doua bucle (zone) de activare;
- doua zone de fizare in tubusoare cu sau fara sistem de inzavorare.
Fiecare din aceste portiuni poate fi variabila ca lungime, forma, topografie in functie de
actiune ce se urmareste.
Forta ortodontica declansata de arcuri este o forta continua de amplitudine mare si inten-
sitate aproximativ reglabila; la parametrii normali, ea interfereaza, dar nu anuleaza, mobilitatea
fiziologica a dintilor (la forte prea marieste anulata mobilitatea fiziologica a dintilor, cu con-
secinte deosebit de grave).

Inelele elastice
Declanseaza forte de tractiune a caror intensitate depinde de:
* calitatea elasticului;
* grosimea elasticului – cu cat elasticul este mai gros, cu atat forta declansata este mai mare;
* diametrul inelului – care se alege in  functie de distanta dintre dintii supusi tractiunii.
Inelele elastice sunt utilizate pentru tractiuni monomaxilare, intermaxilare si craniomaxi-
lare.

Aparatele ortodontice fixe functionale

Inelul ortodontic cu plan inclinat, se foloseste in tratamentul angrenajelor inverse inci-

sive, conditia esentiala fiind dictata de existenta spatiului necesar alinierii dintelui dupa efectu-
area saltului articular.
Inelul ortodontic cu plan inclinat se deosebeste de inelul ortodontic ca element de agre-
gare prin:
- extremitatea libera prelungeste inaltimea dintelui cu aproximativ 2/3 din inaltimea an-
tagonistilor si se turteste in sens vestibulo-oral realizand un plan inclinat cu care vor lua conact

28
antagonistii in momentul inchiderii gurii. Este obligatorie aceasta conditie, deoarece daca inelul
este scurt pacientul poate inchide gura in ocluzie propulsata.
- prelungirea inelului va fi conformata astfel incat raporturile cu dintii vecini sa nu
impiedice deplasarea vestibulara a dintelui si sa aiba un contact cat mai larg cu antagonistii.
- la colet, inelul va fi adaptat corect transversal si axial, astfel incat sa ramana la distanta
de 1 mm de festonul gingival, pentru a nu leza parodontiul marginal.

BIBLIOGRAFIE

1. Stanciu D., Stanciu R., Boboc L. Ortodinţie Practică. Aparatele ortodontice. București. Edi-
tura Medicală, 2011
2. Trifan V. Ortodonţie. Diagnosticul și tratamentul incluziei dentare. 2004. p. 1
3. Trifan V. Pavel Godoroja. Ortodonţie Compendiu. Chișinău: Centul Editorial-Poligrafic
Medicina. 2009. p. 94-101.
4. Bucur A. Ghid de practică în chirurgia dento-alveolară. București. 2010. p.34-36.
5. Burlibașa C. Chirugie orală și maxilo-facială. București: Editura Medicală. 2007. p. 259-291.
6. Grivu O. Ortodonţie și ortopedie dento-facială. Editura Mirton. 2011. p. 435.
7. Grivu O. Glavan F. Ortodonţie, Timișoara. 1997. p. 308.
8. Ionescu E. Anomaliile dentare. București: Editura Universitară. 2005.
9. Nanda R. Chapter 7 Biomechanics-Based Management of Impacted Canines, Sumit Yadav
and Ravindra Nanda. 2014. p. 122-124
10. Stanciu D., Scîntei -Dorobăţ V. Ortodonţie. București: Editura Medicală.1991. p. 67-111.
11. Zetu I., Rotundu L., Chirachis G. Estetica facială-estetică dentară în ortodonţie // Revista
Medicina Stomatologică. 1998. Vol. 2 Nr. 6. p.1.

29
12. Prakash Kharbanda Om. Diagnosis and Management of Malocclusion and Dentofacial De-
formities. 2013. p. 621.
13. Baccetti T. The Effectiveness of Treatment Procedures for Displaced and Implacted Maxil-
lary Canines. 2015. p. 103. 13. Fratu A . O rtodonfie. laşi, 2002.
14. Fratu A. Diagnosticul şi tratamentul in ortodontie. laşi, 2001
15. Proffit W. Field is H. W. Contemporary Orthodontics. Ld. C.V Mos by comp. St. Louis ,
2003 .
16. McNamara JA Jr,Brudon WL.Orthodontics and Dentofacial Orthopedics. Ann Arbor, Mich:
Needham Press Inc. 2001 p. 73; 256-262.

30