Preda Cristiana Iuliana

BFKT – ANUL I

TRAUMATISMELE VERTEBRALE

Un traumatism de coloana vertebrala rezulta de regula in urma unui accident in urma caruia se produce o fractura sau daune
importante ale coloanei vertebrale in zona gatului sau a spatelui.
Aceste traumatisme se produc fie prin dislocarea a doua sau mai multe vertebre, fie prin fracturarea coloanei vertebrale ori ca urmare a
intreruperii circulatiei sangvine sau a unei presiuni pe coloana.
Coloana vertebrala formeaza organul axial al corpului uman, structura heterogena complexa formata din succesiunea
alternativa a 33-35 unitati rigide – vertebrele – si 23 unitati deformabile – discurile. Un segment de miscare este format de discul
intervertebral cu ligamentele longitudinale, articulatiile zygapofizare cu ligamentele aferente, metamerul medular cu perechea de nervi
spinali ce trec prin orificiile intervertebrale, spatiul dintre procesele spinoase si transverse. Cu exceptia C2 si S1 fiecare vertebra
deserveste doua segmente motorii succesive reconstituind unitatea coloanei vertebrale ca organ axial, prin suprapunere de 23 de ori.
Functiile fiecarui partener in cadrul segmentului motor:
1. Corpul vertebral – asigura functia statica de transmitere a sarcinilor spre etajele inferioare. Prin geometria si dimensiunile lui
corpului vertebral se influenteaza directia si amplitudinea de miscare a segmentului.
2. Discul intervertebral – elementul determinant al capacitatii de miscare a segmentului. Acesta controleaza spatiul intervertebral cu
implicatii asupra mobilitatii segmentului tensiunii ligamentare necesara stabilitatii segmentului , 1 alinierii articulatiilor zygapofizare,
diametrul orificiului intervratebral. Raspunde la solicitari axiale, de incovoiere, de torsiune.
3. Articulatiile zygapofizare – definesc axe de miscare si asugura producerea miscarilor in directii preferentiale, diferite de la un
segment la altul. Impreuna cu discul intervertebral contribuie la transmiterea fortelor de la un segment la altul.
4. Sistemul ligamentar – reprezinta aparatul pasiv de sustinere si de stabilizare a segmentului motor.
5. Spatiul dintre prodesele spinoase si transverse – determina si limiteaza diferitele tipuri de miscare in functie de particularitatile
regionale;
6. Nervii spinali - trec prin orificiile intervertebrale impreuna cu arterele segmentare; constituie suportul arcului reflex, prin care
controleaza gradul de contractie;
7. Muschii care deservesc un segment – sunt muschii autohtoni scurti ai schemei lui Braus inserati pe doua vertebre adiacente:
intertransversari, interspinosi, rotatori, multifizi
Din punct de vedere mecanic segmentul motor indeplineste doua functii:
 Functia statica antigravitationala, de sustinere si de transmitere a greutatii segmentelor corpului, permitand coloanei
vertebrale realizarea pozitiei de ortostatism;
 Functia dinamica, de mobilitate prin care coloana vertebrala modifica activ pozitia segmentelor corpului si participa la
realizarea locomotiei.
Traumatismele coloanei vertebrale produc leziuni grave, atat prin complexitatea lor cat si prin complicatiile neurologice asociate ce
apar la 40% in leziunile cervicale si 15-20% in fracturile toraco-lombare.
Cauze ale traumatismelor coloanei: - 45% accidente de trafic rutier - 20% accidente de munca - 15,9% accidente de sport - 15%
traumatisme directe prin arme de foc

TRAUMATISMELE COLOANEI se produc cel mai frecvent prin mecanism indirect - 93%, directia si sensul fortei agresoare se
deduc prin interpretarea imaginilor radiografice.
Multe traumatisme se produc prin actiunea concomitenta a mai multor solicitari iar gravitarea leziunilor depinde mai curand de
combinatia fortelor.
 1. Hiperflexia - miscarea de inclinare excesiva realizata anterior de un ax transvers ce trece prin segmentul de miscare.
Hiperflexia solicita prin flexie-compresiune coloana corpurilor si discurilor intervertebrale, producand fracturi prin tasare cu
grade variabile de cuneiformizare anterioara a corpului vertebral.
2. Hiperextensia - se realizeaza prin inclinarea exagerata posterior de axul transvers al segmentului, ca o imagine in oglinda a
hiperflexiei. Acest mecanism este caracteristic pentru coloana cervicala. In hiperextensie se solicita coloana arcurilor
vertebrale prin extensie-compresie, realizand fracturi uni sau bilaterale ale elementelor osoase ale arcului. Cel mai frecvent
primele cervicale.
3. Compresiunea pura (verticala) - solicita in ax vertical elementele coloanei anterioare ale segmentului. Compresiunea
verticala produce fractura centrului corpului vertebral cu deplasarea centrifuga a fragmentelor.
4. Hiperflexia laterala - solicita segmentul fata de un ax antero-posterior realizand o inclinare exagerata spre dreapta sau spre
stanga. Depasirea pragului de rezistenta a structurilor segmentului produce leziuni prin compresie in jumatatea concava a
coloanei si leziuni ligamentare prin tractiune in jumatatea convexa, ce pot merge pana la dislocarea articulatiei zygapofizare.
5. Forfecarea - este rezultatul unui mecanism de translatie care deplaseaza in plane paralele o vertebra peste alta, distrugand
unitatea segmentului. Aici poate apare forfecarea continutului canalului vertebral. Acest mecanism apare in accidentele de
circulatie cand apar miscari rapide de hiperextensie urmata de hiperflexie.
6. Torsiunea - este mecanismul care actioneaza producand distorsiunea prin rotatie a segmentului motor. Realizeaza fracturi in
felie a corpului vertebral asociate cu dislocatii ale articulatiilor interverterbrale, sau grade diferite de entorse complicate cu
leziuni medulare si radiculare.

Examenul clinic

Anamneza - se poate efectua o anamneza subiectiva cand pacientul este cooperant sau anamneza obiectiva cand pacientul este in
coma (de la apartinatori).
Examenul fizic - in cazul unui politraumatism examenul se efectueaza de o echipa multidisciplinara: anestezist-reanimator,
neurochirurg, chirurg generalist si traumatolog. Initial cel mai important stabilizarea functiilor vitale dupa care cu pacientul dezbracat
se examineaza dinspre cranial spre caudal.
 Aspectul general foarte important;
 Prezenta de torticolis sau fixarea capului cu cele doua maini, indica o leziune cervicala;
 Pozitia inerta a membrelor superioare si/sau inferioare indica o paralizie flasca dintr-o tetra sau paraplegie;
 Incontinenta sfincteriana vezicala sau anala este caracteristica leziunilor medulare grave;
 Triada: hipotensiune, hipotermie, bradicardie - sugereaza un traumatism al coloanei superioare cu leziune medulara deasupra lui T6.
Examenul local - debuteaza cu extremitatea cefalica; se noteaza echimozele si sediul acestora, plagile cranio-cefalice; aplatizare
anterioara, echimoza peretelui posterior al faringelui; otoragia, epistaxisul sau liquoreea asociate cu hematomul mono- sau biocular
sugereaza fractura de baza de craniu. Durerea la compresiune toracica si sau contractura abdominala cu semnele evidente ale centurii
de siguranta sugereaza un traumatism al coloanei toraco-lombare.
Apoi pacientul se intoarce in bloc in decubit ventral si se palpeaza si se percuta toate apofizele spinoase notandu-se orice denivelare,
marire sau micsorarea spatiului interspinos si contractura paraspinala. La pacientul cooperant topografia zonelor cu modificari
senzitive si gradul de impotenta functionala.
Examenul neurologic - Incepe de regula cu evaluarea starii de constienta.
Aprecierea se face utilizand GCS care trebuie repetata la intervale regulate pentru a avea valoare.
Examenul neurologic complet va cuprinde: examenul sensibilitatii, examenul motricitatii si examenul functiei reflexe a SNC.
Examenul sensibilitatii - se apreciaza sensibilitate subiectiva, spontana de tip durere sau parestezie si apoi cea provocata, obiectiva,
epicritica si protopatica.
Examenul motricitatii - se face sistematic, controland succesiv motilitatea voluntara a principalelor grupe musculare si apoi forta
musculara.
Examenul functiei reflexei - pacientul in soc spinal prezinta absenta intregii activitati reflexe pentru 24 de ore, dupa care incep sa
apara spasticitatea, clonusul si reflexele patologice.
Prezenta reflexelor patologice la un pacient fara activitate motorie voluntara presupune o leziune de neuron motor central iar absenta
lor in aceleasi conditii presupune o leziune de neuron motor periferic.
Investigatia radiologica pentru coloana cervicala se poate recurge in extremis numai la profil. Apoi se decid alte incidente. CT se
indica pentru evidentierea precisa a deplasarii fragmentelor osoase. Mielografia sau azi mai bine RMN pentru Sindroame neurologice
confuzive.
Reconstructii 3D dupa CT.

Punctele principale ale tratamentului traumatismelor coloanei cervicale sunt:

- realinierea coloanei vertebrale;
- obtinerea si mentinerea stabilitatii spinale;
- prevenirea agravarii leziunilor neurologice;
- imbunatatirea recupararii neurologice;
- obtinerea unei recuparari functionale precoce.
Tratamentul conservator- imobilizare in pozitie neutra cu diverse dispozitive (orteze) timp de 8-12 saptamani. Dintre luxatii, dislocatii
unilaterale reduse prin tractiune – imobilizare 8-12 sapt Entorsele sau traumatismele minore guler cervical 3-6 saptamani.
Tratamenutul chirurgical- tratamentul de electie pentru fracturile instabile cu sau fara leziuni neurologice si se efectueaza prin ant sau
post cu/fara decompresiunea canalului vertebral. Sau abordul dublu. B.4. Traumatismel

Traumatisme medulare la nivel cervical

Leziunile maduvei cervicale inalte sunt frecvent amenitatoare pentru viata, producand tetraplegie si pareza muschilor respiratorii
inervati de nervul frenic (C3-C5). Exista paralizia diafragmului iar respiratia este posibila doar prin folosirea muschilor respiratori
accesori.
Leziunile produse la nivelul C4 - C5 determina tetraplegie cu pastrarea functiei respiratorii.
In cazul leziunilor localizate la nivelul etajului cervical mijlociu (C5 - C6) exista o crutare relativa a musculaturii umerilor si
abolirea reflexelor bicipital si brahioradial.
Leziunile segmentului C7 cruta bicepsul dar produc pareza extensorilor degetelor si pumnului si abolirea reflexului tricipital.
Leziunile la nivelul C8 paralizeaza flexia degetelor si pumnului, iar reflexul flexor al degetelor este abolit. In general,
afectiunile maduvei cervicale sunt cel mai bine localizate prin modelul parezei care se instaleaza, in timp ce deficitele
senzoriale au o valoare mai redusa privind stabilirea sediului.
Traumatisme medulare la nivel toracal
Leziunile maduvei toracale sunt cel mai bine localizate prin identificarea unui nivel senzitiv la nivelul trunchiului. Dermatoamele
senzitive ale corpului sunt reprezentate de markerii de utilitate care se afla la nivelul mameloanelor (T4) si ombilicului (T10). Pareza
membrelor inferioare si disfunctiile vezicii urinare, intestinului sau ale functiei sexuale pot, de asemenea, sa acompanieze lezarea
maduvei toracale.
Leziunile situate la nivelul T9 - T10 paralizeaza muschii abdominali inferiori, dar cruta pe cei superiori, avand ca efect deplasarea
superioara a ombilicului in timpul contractiei peretelui abdominal (semnul Beevor) si abolirea reflexelor superficiale abdominale
inferioare, dar nu si a celor superioare. In cazul leziunilor unilaterale, incercarile de a contracta peretele abdominal produc deplasarea
ombilicului spre partea corespunzatoare normala; reflexele abdominale superficiale sunt absente la nivelul sediului afectat. Durerea de
spate pe linia mediana este un semn util in localizarea leziunii la nivelul regiunii toracice.
Traumatisme medulare la nivel lombar
Segmentele maduvei lombare si sacrate scad progresiv in dimensiuni si leziunile focale ale acestor segmente sunt mai greu de localizat
fata de regiunile cervicala si toracica.
Leziunile situate la nivelul L2-L4 paralizeaza flexia si adductia coapsei, determina pareza extensiei membrului inferior la nivelul
genunchiului si abolirea reflexului rotulian.
Leziunile situate la nivelul L5-S1 paralizeaza miscarile piciorului si gleznei, flexia genunchiului si extensia coapsei si determina
abolirea reflexului ahilean (S1).
Un reflex cutanat util in localizarea afectarii maduvei lombare este reflexul cremasterin, care este segmentar inervat de L1-L2.
Traumatisme medulare la nivel sacrat si coccigian
Conul medular este terminatia caudala subtiata a maduvei spinarii, cuprinzand segmentele sacrate inferioare si un singur segment
coccigian. Leziunile izolate ale conului medular cruta functiile motorii si reflexe ale membrelor inferioare.
Sindromul de con medular este distinctiv, constand din anestezie in sa bilaterala (S3-S5), disfunctie pronuntata a vezicii urinare si
intestinului (retentie urinara si incontinenta cu tonus anal lax) si impotenta. Reflexele bulbocavernoase (S2-S4) si anal (S4-S5) sunt
absente. Forta musculara este in mare masura pastrata. Leziunile conului medular trebuie diferentiate de acelea ale cozii de cal,
aglomerarea de radacini nervoase derivate din maduva inferioara pe masura ce coboara spre gaura intervertebrala de iesire.
Leziunile cozii de cal sunt caracterizate prin durere posterioara inferioara severa sau durere radiculara severa, pareza asimetrica la
nivelul membrului inferior sau pierderea sensibilitatii, areflexie variabila la nivelul extremitatilor inferioare si crutarea relativa a
functiei vezicale si intestinale.
Leziunile tumorale ale canalului medular inferior pot produce un tablou clinic mixt in care coexista elemente ale ambelor sindroame,
de coada de cal si de con medular.
Tratamentul traumatismelor vertebro-medulare
Un traumatizat caruia i se instaleaza mai mult sau mai putin brusc simptomele, trebuie imobilizat si transportat intr-un spital de
specialitate sub tratament antialgic (nu opiacee) si asigurandu-i functiile vitale. Evolutia si prognosticul sunt in functie de mecanismul
producerii fracturii, starea vertebrelor, primul ajutor, transportul si tratamentul specializat. In serviciile de ortopedie si traumatologie
principala grija este de a nu transforma o fractura amielinica intr-una mielinica, iar cea mielinica sa fie cat mai rapid degajata de
cauzele care o provoaca. 
 Primul ajutor trebuie sa evite in primul rand agravarea leziunilor, accidentatul, chiar daca nu acuza dureri, nu va fi examinat clinic
amanuntit, pentru a nu-l misca din loc (fac exceptie cei in pericol, vehicul incendiat, daramaturi din care vor fi scosi atent, fara
modificari ale axului coloanei vertebrale, cu trunchiul sustinut de mai multe brate pentru a nu produce flexii ale coloanei).
Orice accidentat trebuie tratat ca si cand ar avea sigur o fractura de coloana vertebrala de asemeni, in afara de evitarea modificarii
axului longitudinal al corpului, trebuie evitate rotatiile si torsiunile. Asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii, irigarii cerebrale (la
hemoragici, socati) printr-un usor Trendelenburg, instalarea unor dispozitive de imobilizare pe planul dur al targi (minerve, jgheaburi,
saltea vacum) si transportul cat mai rapid si fara zdruncinaturi, constituie cel mai bun tratament initial.
 Tratamentul clasic in traumatismele vertebro-medulare fara afectarea maduvei spinarii (amielinice) consta in:
 imobilizare in aparate gipsate sau orteze, in cazurile care nu presupun reducere;
 tractiuni continuie prin hamuri sau transscheletice (potcoave craniene de tip Crutchfield), capestre speciale (Glisson),
corset "Halo-traction" pentru coloana cervicala.
Pentru fracturile vertebrale toracale si lombare se foloseste masa ortopedica pentru reduceri, acestea oferind si
posibilitatea unor manevre secundare, direct pe focar sau la distanta, in afara tractiuni in ax. Se pot folosi si alte manevre
de flexie sau extensie, dar care in orice caz, vor fi  executate de specialisti.
Imobilizarea gipsata se face in corsete care trebuie sa cuprinda suficient trunchiul, capul, bazinul, pentru a asigura
repausul absolut al focarului.
Tratamentul chirurgical al fracturilor instabile sau cominutive care afecteaza maduva spinarii (mielinice) cu sau fara
sectionare totala consta in:
 osteosinteza cu placa si suruburi fixate in pediculi sau fixate anterior in corpurile vertebrale supra si subiacent de vertebra
traumatizata (vertebroctomia in fracturile cominutive);
 tije posterioare fixate la lame (Luque) sau pediculi (Cortel-Duboset, Harrington);
 fixarea dubla antero-posteriora este indicata in leziunile complexe cu mare instabilitate;
 vertebroplastia (o metoda mini invaziva) recomandata in fracturile simple;
 laminectomia sau hemilaminectomie pentru decompresie medulara.
Tratamentul cu celule stem in traumatismele medulare: Celule stem sunt acele celule inca nediferentiate, care au
capacitatea de se transforma in diverse tipuri de celule si, mai apoi, de a forma orice tip de tesut din corp (celule precum
cele din piele, ficat, inima, creier etc).
Tratamentul medicamentos: S-a demonstrat clinic ca administrarea intravenos, cat de repede posibil, a unei doze mari
din steroidul methylprednisolone (30 mg/kg urmat de 5,4 mg/kg/ora timp de 24 de ore), ajuta la refacerea neurologica la
20% din cazuri. Daca medicamentul se administreaza la 3 - 8 ore dupa accident, perfuziile ar trebui prelungite pana la 48
de ore. Daca administrarea nu poate sa inceapa in 8 ore, nu ar mai trebui sa se mai dea deloc, pentru ca la mai mult de 8
de la accident, nu mai ajuta la refacerea functionala a maduvei lezate.

Bibliografie :
1. https://www.prostemcell.org/leziuni-ale-coloanei-vertebrale/traumatismele-coloanei-vertebrale.html
2. file:///C:/Users/pc4/Downloads/222666889-Traumatismele-coloanei-vertebrale.pdf
3. https://www.facebook.com/kobe.razvandarea/posts/traumatismele-coloanei-vertebraleun-traumatism-de-coloana-vertebrala-
rezulta-de-/1539316026251149/