CURS PEDIATRIE.

COLAPSUL
Colapsul este insuficienţa circulatorie periferică acută cu dezechilibru brusc intre
capacitatea patului vascular (conţinător) şi volumul singelui circulant (conţinut), indiferent pe
seama cui se face decalajul (mărimea capacităţii patului vasscular, sau reducerea masei
sangvine), avind drept consecinţe importante: hipotensiune arterială, insuficienta irigare a
ţesuturilor şi organelor, perturbarea schimburilor gazoase şi de substanţe metabolice in ţesuturi şi
tulburări metabolice prin hipoxia celulară produsă (acidoză metabolică). Tulburările sint
caracteristice şocului (colapsul este o fază a şocului).
Cauze Colapsul hipovolemic:
-hemoragii (interne, externe),
-plasmoragie (arsuri),
-pierderi hidroelectrolitice (B.D.A. = boala diareică acută), cu S.D.A. (sindrom de
deshidratare acută), sindromul de pierdere de sare,
Colapsul infecţios:
-infecţii acute severe (pneumopatii acute bacteriene şi virotice, gripă, septicemii,
meningite, enterocolite infecţioase, difterie, infecţii urinare severe, peritonite),
Colapsul neurogen:
-mărirea patului vascular, de obicei prin excitaţie vagală,
-come (diabetică ş.a.).
Colapsul dat de diferite alte afecţiuni:
-intoxicaţii,
-stări postoperatorii,
-insuficienţă suprarenală acută,
-şoc anafilactic,
-traumatisme (secţionarea măduvei spinării).

Simptomatologi Extremităţi reci, palid-cianotice marmorate:

e -cianoza patului subunghial cu timp de recolorare lent (datorită tulburărilor
microcirculaţiei)
-cianoza feţei, buzelor, piele rece, cenuşie, transpiraţii reci, viscoase, profuze.
Hipotensiune arterială, tahicardie (puls slab bătut, uneori imperceptibil).
In tabelul 1 sint prezentate valorile medii (normale) ale tensiunii arteriale şi ale
frecventei cardiace pe diferite grupe de virstă.
Venele periferice colabate (uneori imposibil de puncţionat).
Abdomen meteorizat.
Oligo-anurie.
Semne respiratorii şi neurologice (de la agitaţie pină la obnubilare şi comă, traducind
hipoxia cerebrală).

Valori normale ale T.A- şi ale frecventei cardiace

(dr. Valeriu Popescu, dr. Constantin Arion)

Grupa de virstă Tensiunea arterială Tensiunea arterială Frecvenfa cardiacă

p.a. sistolica p.a diastolica b/m
Nou nascut 80 45 120
1-2 ani 85 60 100
2-6 ani 90 60 100
6-12 ani 95 65 90
Copil peste 14 ani ( si 120 80 80
adult)

De reţinut!: In practică, o valoare a presiunii arteriale sistolice sub 60 mmHg la orice grupă de
virstă este considerată patologică.
:
Conduita de 1. In formele catastrofale de şoc, măsurile de urgenţă vor fi:
urgenţă Asigurarea libertăţii căilor aeriene (la nevoie aspiraţie nazofaringiană şi bucofaringiană
(la prezentarea prin sondă Nelaton adaptată la o seringă de 20 ml; aspirator cu pedală ; aspirator electric;
in ambulator) trompă de vid)
In cazul că există posibilitatea, presupunind că autosanitara sau dispensarul au oxigen,
acesta se administrează umidificat fie sub cort (4—6 l/m), fie prin mască, fie pe sondă
endonazală plasată pină in oro- faringe (metoda cea mai simplă şi mai frecvent utilizată).
Pentru ca extremitatea sondei să nu fie nici prea mult infundată, nici prea puţin, se
fixează dinainte lungimea care va fi introdusă, măsurind pe sondă distanţa de la nas la
lobul urechii, cum se vede pe fig. 7.1. Dacă este prea mult introdusă, poate provoca
greţuri, dilatare gastrică cu riscul unei rupturi. Dacă este prea puţin introdusă,
concentraţia de oxigen obţinută este prea mică (fig. 7.2, a, b).
In caz de absenţă a mişcărilor ventilatorii spontane sau respiraţie spontană ineficace, seva
face respira fia artificială prin mască orofacială, resuscitator cu balon de tip AMBU, prin
respiraţie „gură la gură" şi la nevoie masaj cardiac extern (vezi cap. „Resuscitarea car-
diorespiratorie“).
Abordarea uneia sau mai multor vene periferice, de urgenţă. Dacă venele superficiale sint
colabate, sint indicate căile excepţionale de abord : puncţia venei femurale, a jugularei, a
subclavicularei sau a sinusului longitudinal superior (executată de medic).
- Abordarea venei femurale: se palpează la arcada inghinală, artera femurală. Se coboară
de la arcada inghinală circa 2 cm sub acest reper şi se infige acul lateral şi intern pe
acesta. Se introduce acul uşor tangent faţă de planurile profunde (unghi del5°),avind
direcţia spre arcada inghinală. In caz că nu se simt pulsaţiile arterei
femurale, se poate folosi drept reper unirea 1 /3 medii cu 1/3 internă a arcadei inghinale.
- Abordarea sinusului longitudinal superior (la sugar) este făcută de medic pe linia
mediană a fontanelei anterioare in unghiul posterior al acesteia (unghi de 10°) dinspre
anterior spre posterior, de sus in jos pe o distanţă de circa 1/2 cm (fig. 7.3).
Umplerea rapidă a patului vascular (imediat după abordarea venoasă): se administrează
i.v. cu seringa soluţii macro- moleculare (dextran, macrodex, haemacel) 10— 20
ml/kilocorp. In lipsa acestora se pot administra soluţii glucozate şi/sau electrolitice in
cantităţi de 20 ml/kilocorp.
Se instituie o perfuzie endovenoasă continuă pentru combaterea acidozei cu soluţie de
bicarbonat de sodiu in cazul in care există, soluţie molară 8,4% (3 ml/kilocorp) i.v.
diluată cu o cantitate egala de soluţie glucoza tă 5%.
2. In formele medii şi severe de şoc
Asigurarea permeabilităţii căilor aeriene, administrarea oxigenului.
Incălzirea copilului cu sticle calde la extremităţi, termofoare, buiotă, pernă electrică
 (atenţie la arsuri), pături de lină, cameră incălzită la 23—25°.
Atenţie! incălzirea nu va fi prea bruscă, pentru a se evita o vasodilataţie periferică
accentuată.
Copilul va fi intins pe pat, cu capul uşor coborit (se ridică extremitatea patului din partea
unde se află membrele inferioare) in scopul favorizării intoarcerii venoase la inima
dreaptă şi irigării cerebrale. Această metodă se aplică cu mare atenţie, pentru că poziţia
Tredelenburg stinjeneşte ventilaţia normala şi accentuează hipoxia prin impiedicarea
mişcărilor libere ale diafragmei.
Dacă copilul inghite, se administrează băuturi calde zaharate şi cu adaos de sare.
In caz de agitaţie, sedarea copilului:
-fenobarbital — doze mici (3 mg kilocorp i.m.); 1 fiolă = 200 mg sau 40 mg pentru uz
infantil,
-diazepam — 0,2 mg/kilocorp i.m.; 1 fiolă -=> 10 mg. -
Abordarea uneia sau mai multor vene,
Umplerea patului vascular.
In cazul in care nu se obţin rezultate favorabile şi există suspiciunea de şoc
septic sau sindrom hemoragie, sora medicală va avea pregătite următoarele medicamente
(pe care le administrează Ia indicaţia medicului):
-heparină 100—200 U/kilocorp i.v. după care in şocul septic, se poate administra:
-HHC 50 mg/kilocorp. In caz de suspiciune de colaps (şoc) septic se indică şi
antibioterapie pe cale endovenoasă : penicilină in doze mari 250 000 U kilocorp/priză şi
genta- micină 1,5—2 mg/kilocorp i.v. sau i.m.
Atenţie la agravarea şocului prin eliberarea de cantităţi mari de endotoxină, urmare a
tratamentului antibiotic.
Aprecierea eficienţei deşocarii se face urmărind:
-respiraţia
-pulsul ia vasele mari,
-dispariţia tulburărilor microcirculaţiei (timpul de recolorare),
-reluarea dlnrezei,
-revenirea stării de conştienţă.
De reţinut. Cadrele medii de la orice eşalon de asigurare a asistenţei medicale vor avea pregătite materiale
şi instrumente (sterile), medicamente necesare in orice moment pentru a putea răspunde prompt la
solicitarea medicului in cazuri de urgenţă. Vor avea pregătite
obligatoriu trusă pentru reanimare de urgenţă.
Transport Pe tot timpul transportului se vor continua măsurile incepute:
-administrarea oxigenului,
-incălzirea extremităţilor,
-perfuzia endovenoasă (pentru terapia lichidiană şi medicamentoasă),
-urmărirea funcţiilor vitale (ritmul respirator, coloraţie, conştienţă, aspectul pupilei,
activitate cardiacă, diureză etc.).
Măsuri de Monitorizarea (măsurarea permanentă) : P, TA, irigaţia cutanată, diureza.
urgenţă in Poziţionare corectă (poziţie de securitate la comatoşi poziţie semiculcat, in decubit
unităţi lateral, cu extremitatea cefalică uşor dcclivă faţă de restul corpului, sau instalarea unei
spitaliceşti piese bucofaringiene (pipă Guedei), care impiedică alunecarea posterioara a limbii, chiar
dacă copilul este aşezat in decubit dorsal.
Se continuă măsurile nespecifice de reanimare (aspirarea secreţiilor, administrarea
oxigenului, evitarea pierderilor de căldură (la prematuri folosirea incubatorului),
 continuarea perfuziilor etc.
Precizare. In cazul in care in ambulatoriu nu s-a putut aborda o venă, se va face (in
spital) denudarea venei.
Examinări de urgenţă pentru evaluarea stării iniţiale şi pentru stabilirea etiopatogeniei.
a) -recoltarea singelui pentru examene de laborator : hemogramă completă (ht, hb,
leucocite, formula leucocitară, trombocite); grup sangvin ; Rh ; hemocultură ; ionogramă
sangvină ; echilibru acido-bazic (micrometoda Astrup), uree ; creatinină, ac uric,
glicemie, timp de singerare, timp de coagulare, fibrinemie, timp de protrombină.
b) -Alte examinări: ECG, examen LCR, radiografie cardiotoracică.
c) -Examene bacteriologice: coprocultură, urocultură, culturi din alte focare de
infecţie.
Administrare de medicamente vasoactive:
-adrenalina se foloseşte in doze de 0,1—0,3^ ml s.c. sau i.v. foarte lent din sol. l°/00 (1
fiolă = 1 ml *= 1 mg) repetat Ia nevoie la intervale de 10—15 minute. Sau, in caz de şoc
neurogen, 1 ml soluţie 1%o diluat in 10 ml soluţie salină
-izoproterenol (izuprel) 1 mg diluat in 500 ml soluţie de perfuzat (1 fiolă = 1 ml *= 0,2
mg).
-hemisuccinat de hidrocortizon 50 mg/kilocorp i.v., putindu-se repeta la 60 de minute
pină la un total de 200 mg/kilocorp (1 fiolă >= 25 mg cu 5 ml solvent).
Observaţie. Se injectează anterior i.v. heparină 100— 200 u.i./kilocorp pentru a preveni
declanşarea CID (coagulare intravasculară diseminată); hidergin (redergin) indicat in
şocul endotoxinic şi in şocul cu vasoconstricţie 0,3—0,6 mg/zi (o fiolă = 1 ml = 0,5 mg),
o Tratamentul unor eventuale complicaţii: anticoagulante (heparină) antifibrinolitice
(acid aminocaproic). Profilaxia şi tratamentul insuficienţei renale acute. Tratamentul
EPA.
Tratamentul etiologic. Nu se obţine nici o vindecare fără tratamentul etiologic.

Important. Este bine dovedit astăzi că terapia urgenţelor majore, printre care şi şocul
pediatric, necesită o muncă in echipa a unor cadre temeinic instruite. De aceea este obligator ca
fiecare cadru mediu să fie corect instruit pentru a seconda competent pe medic in aplicarea
măsurilor de urgenţă.