Epidemiologia, Profilaxia Si Controlul Scarlatinei

Descărcați ca ppt, pdf sau txt
Descărcați ca ppt, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 22

Epidemiologia,

profilaxia si
controlul
scarlatinei

Scarlatina
Boala infecto-contagioasa specific
umana, autolimitanta, cu aparitie
endo-epidemica caracterizata prin:
febra,
angina,
enantem si exantem caracteristice;
complicatii posibile si
imunitate specifica pe viata.

Etiopatogenie:
Agentul etilogic al scarlatinei este Streptococcus
pyogenes (Sp), streptococ beta-hemolitic de grup
A, coc-gram pozitiv, aerob.
Patogenitatea streptococilor este data de o
suma de constituienti ai peretelui celular si de
numeroase enzime si toxine secretate de
acestia.
In ceea ce priveste patogenitatea Sp, acesta secreta
o exotoxina toxina eritrogena, responsabila de
alterarile specifice cutanate si mucoase intalnite in
scarlatina. Pentru a secreta toxina eritrogena Sp
trebuie sa fie infectati cu un anumit bacteriofag
T12.
Doar bacteriile de Sp secretoare de toxina eritrogena
determina scarlatina.

Circa 10% dintre streptococii


pyogenes sunt secretori de toxina
eritrogena si astfel fiind responsabili
de cazurile de scarlatina.
Fata de eritrotoxina, organismul
sintetizeaza anticorpi antitoxici
protectori, al caror titru creste progresiv
in 2-3 saptamani dupa infectie, ajungand
la nivelul maxim in a 28/36-a zi de boala,
realizand o imunitate specifica de
lunga durata (protectie specifica fata
de o noua imbolnavire cu acelasi tip de
eritrotoxina, dar nu si fata de celelalte
eritrotoxine ce pot fi produse de Sp).

Sursa de infectie
Este reprezentata exclusiv de om, acesta fie:
- bolnav (avand orice forma transmisibila de
boala streptococica angine, scarlatina,
impetigo etc.)
- purtator sanatos (portaj faringian mai ales,
dar si tegumentar, cu rol epidemiologic la fel
de mare). Portajul este deosebit de frecvent ,
mai ales in colectivitatiile de copii, variabil
intre 3-25% din populatie.
Contagiozitatea dureaza atata timp cat
streptococul este prezent in nas, faringe,
tegumente; dupa aplicarea penicilinoterapiei
ea reducandu-se foarte mult, la cateva zile.

Caii si modalitatii de
transmitere
Cel mai adesea transmiterea este
aerogena prin picaturi de secretie (norul
Flugge).
Transmiterea prin contact direct dar si
indirect (obiecte contaminate) este intalnita
deasemenea.
Transmiterea pe cale digestiva apa sau
alimente contaminate posibila si poate duce
la aparitia unor epidemii cu caracter exploziv.

Receptivitatea

Receptivitatea incepe dupa primele 6-12


luni de la nastere (odata cu epuizarea
rezistentei conferite de anticorpii materni
mosteniti) si se poate descrie astfel:
Cel mai frecvent la copiii intre 5-15
ani
Rara sub varsta de 3 ani
Exceptionala la sugar
Foarte rara la persoanele peste 50 de ani.

Forme de manifestare
populationala

In general in zonele temperate, asemeni si in


Romania, scarlatina prezinta un caracter
endo-epidemic, astfel:
- caracter sezonier de toamna-iarna si
primavara, cu incidenta maxima in luna
noiembrie si incidenta minima in luna aprilie,
- caracter epidemic la 5-6 ani, cu aparitia
de focare epidemice in colectivitatile de copii
prescolari sau scolari.
In Romania in ultimii anii morbiditatea prin
scarlatina a fost relativ constanta, de circa
13,42/100.000 locuitori (date 2013).

Tablou clinic
Incubatia:media de 3-6 zile (1-10 zile).
Debutul:brusc, cu febra ridicata 39-40C,
angina, varsaturi, cefalee, odinofagie, stare
generala modificata, uneori dureri
abdominale.
Perioada preeruptivadureaza 24-36 de ore,
caracteristic fiindenantemul scarlatinos, de
un rosu intens, ca flacara si care cuprinde
amigdalele, pilierii si o parte a valului palatin,
unde se delimiteaza uneori net.

Angina imbraca aspecte variate, de la


angina eritematoasa, eritematopultacee,
pana la angina ulceronecrotica in cazurile
severe sau extrem de severe.
Exista un paralelism intre gravitatea
anginei si severitatea scarlatinei.
Perioada de stare incepe odata cu
exantemul scarlatinos, cu debut la baza
gatului si pe fata anterioara a toracelui,
ulterior se generalizeaza rapid, in 24 ore
pana la 2 zile, fara a afecta fata. Eruptia
este micropapuloasa pe fond eritematos
rosu intens, stacojiu, dispare la
vitropresiune si cu senzatie aspra la
palpare.

La nivelul plicilor de flexie ale membrelor, mai ales


la plica cotului,eruptia ia un aspect
caracteristic hemoragic, de linii echimotice,
situate transversal, din cauza micro-traumatismelor
produse de miscarea membrelor, semn descris de
Grozovici si Pastia. Semnul persista una sau mai
multe zile si dupa stingerea eruptiei, fiind util in
diagnosticul retrospectiv al scarlatinei.
Limba initial saburala, acoperita cu un depozit
cenusiu albicios in prima zi, se depapileaza de la
varf spre baza, realizandla 4-5 zile de la debutul
scarlatinei aspectul delimba zmeurie, cu
reepitelizare limba lacuita, in perioada de
convalescenta. Acesta succesiune reprezinta ciclul
lingual, care dureaza 8-9 zile si care este atat de
specific, incat permite de multe ori stabilirea
diagnosticului de scarlatina.

In cazul bolnavului de scarlatina febra


se mentine ridicata, scazand la normal
in2-3 zile de la introducerea
penicilinoterapiei.
Perioada de descuamatiein scarlatina
netratatase caracterizeaza prin
descuamatie furfuracee la nivelul fetei, al
trunchiului si lamelara sau in lambouri, la
nivelul palmelor si al
plantelor.Descuamatia dureaza 2-3
saptamanisi permite diagnosticul tardiv al
scarlatinei. In scarlatina tratata cu antibiotice
descuamatia este de obicei discreta.

Forme clinice:
Dupa intensitatea manifestarilor clinice, scarlatina
poate fi:
benigna (frusta, usoara)
medie (comuna, hiperpiretica)
severa (toxica, septica, toxicoseptica)
Recadere reaparitia bolii in convalescenta, in
primele 6 saptamani, determinata de:
persistenta streptococului in amigdale criptice,
greu sterilizabile
de reinfectii in familie sau colectivitate, fiind
produsa de acelasi sau alt serotip de streptococ.
Reimbolnavire aparitia unei boli dupa mai mult
de 6 saptamani de la prima imbolnavire sau
dupa mai multe luni sau ani, printr-o noua
infectie cu streptococ beta-hemolitic (mai
frecvent la bolnavii tratati).

Complicatii ale scarlatinei:


Se pot sistematiza in:
- Toxice (precoce): artrita scarlatinoasa, nefrita toxica,
miocardita toxica, hepatita toxica, suprarenalita toxica,
complicatii toxice nervoase.
- Septice: - de vecinatate (adenita si periadenita
cervicala si submaxilara, adenoflegmoane, limfadenite
necrotice etc)
- la distanta si sistemtice (embolii microbiene,
artrite septice, glomerulonefrita in focar,
bronhopneumonie, etc).
- Alergice (tardive): apar cel mai frecvent intre a 15-a si
a 25-a zi de boala (reumatismul articular acut si
glomerulonefrita acuta).
Reducerea riscului aparitiei reumatismului
articular acut se poate realizeaza prin
tratamentul corect al infectiilor cu streptococ
beta-hemolitic de grup A (inclusiv al scarlatinei).

Diagnostic
Se bazeaza pe date epidemiologice, clinice si de
laborator.
Epidemiologic: este sugetiv contactul cu orice forma
de boala streptococica, iar datorita ponderii mari a
purtatorilor sanatosi de germeni, la fel de sugestiva este
frecventarea de catre copil a unei colectivitati de copii.
-

Clinic, au semnificatie urmatoarele:


Evolutie ciclica
In invazie (debut si perioada preeruptiva), triada:
febra, angina si varsaturi.
In faza de stare: febra, exantemul si enantemul
caracteristice
In covalescenta: limba lacuita, descuamarea si restul
de semn Pastia

Teste de laborator nespecifice: leucocitoza cu


neutrofilie; usoara eozinofilie; VSH crescut; sumar de
urina uneori cu albuminurie; pasager prezenta
hematiilor; rar cilindrurie.
Teste de laborator specifice:
- Izolarea streptococului prin culturi de la poarta
de intrare (exsudat faringian)
- Diagnosticul serologic al scarlatinei deceleaza
anticorpii ASLO (antistreptolizina O)
Titrul ASLO creste in convalescenta si mentinerea
crescuta peste 200U exprima evolutia catre sindrom
poststreptococic sau catre complicatii tardive.
Dupa o angina streptococica, titrul ASLO creste in 2-3
saptamani, atinge nivelul maxim la 5 saptamani si scade apoi
lent, pana la 6-12 luni, in cazul in care boala se vindeca (in
infectiile streptococice netratate titrurile ating valori
maximale pana la 2500 u/ml).

Tratament
Scarlatina este o boala de izolare si internare obligatorie
in spital, care dureza de regula 7 zile. Repausul la pat este
indicat pentru primele 6-7 zile de boala. Nu se vor interna in
acelasi salon bolnavi noi impreuna cu cei convalescenti.
Penicilina G administrare injectabila - reprezinta antibioticul
de electie. Se administreaza:
- intre 2-4-6 milioane UI/zi/adult, respectiv
50.000 UI/kgc/zi la copil
- timp de 7-10zile.
- in caz de alergie: macrolide, cefalosporine gen. I sau II
Dupa incheierea tratamentului se administreaza 3 doze de
penicilina de depozit benzantin penicilina la interval de o
saptamana (cu scopul evitarii unor reinfectii pe fondul deja
sensibilizat imunologic, cu riscul de a dezvolta astfel un
sindrom postreptococic)

Profilaxie si combatere
Ancheta epidemiologica cu depistarea sursei de
infectie.
Cazurile de scarlatina se declara nominal
si se spitalizeaza 7 zile, dupa externare se
mentine in izolare la domiciliu inca o
saptamana.
Suspectii de scarlatina vor fi tratati la fel ca
bolnavii, pana la confirmare sau infirmare.
Purtatorii de streptococ sunt tratati cu
penicilinasau macrolide timp de 7 zile, iar
purtatorii reumatici 10 zile, in doza dubla.
In colectivitatile de copii in care au aparut
cazuri se va face triaj epidemiologic zilnic, timp
de 10 zile de la aparitia ultimului caz de boala.

Contactii din focar (membri familiei,


colegii, toti cei care au intrat in contact
cu persoana bolnava) vor fi
supravegheati clinic timp de 10 zile, prin
consult medical la 2-3 zile.
Dezinfectia in focar de scarlatinase face cu
dezinfectanti uzuali, cloramina 1%, bromocet
1%, formol 5%, etc.
Se va face educatie sanitara adresata in
special personalului didactic, parintilor,
copiilor si angajatilor din sectorul
alimentar, privind modalitatile de
transmitere a scarlatinei si riscul
afectiunilor poststreptococice.

Bibliografie
- Virginia Zanc et. al., Boli Infectioase, ed.
Medicala Universitara Iuliu Hatieganu, Cluj
Napoca 2011
- Mircea Chiotean, Boli Infectiose, ed. National,
Bucuresti 2011
- http://www.formaremedicala.ro/educatiepacienti/scarlatina-simptome-diagnostic-sitratament/
- http://www.dspcluj.ro/HTML/epidemiologie/METO
DOLOGII/Metodologie%20de%20supraveghere
%20scarlatina.pdf

S-ar putea să vă placă și