Epidemiologia, Profilaxia Si Controlul Scarlatinei
Epidemiologia, Profilaxia Si Controlul Scarlatinei
Epidemiologia, Profilaxia Si Controlul Scarlatinei
profilaxia si
controlul
scarlatinei
Scarlatina
Boala infecto-contagioasa specific
umana, autolimitanta, cu aparitie
endo-epidemica caracterizata prin:
febra,
angina,
enantem si exantem caracteristice;
complicatii posibile si
imunitate specifica pe viata.
Etiopatogenie:
Agentul etilogic al scarlatinei este Streptococcus
pyogenes (Sp), streptococ beta-hemolitic de grup
A, coc-gram pozitiv, aerob.
Patogenitatea streptococilor este data de o
suma de constituienti ai peretelui celular si de
numeroase enzime si toxine secretate de
acestia.
In ceea ce priveste patogenitatea Sp, acesta secreta
o exotoxina toxina eritrogena, responsabila de
alterarile specifice cutanate si mucoase intalnite in
scarlatina. Pentru a secreta toxina eritrogena Sp
trebuie sa fie infectati cu un anumit bacteriofag
T12.
Doar bacteriile de Sp secretoare de toxina eritrogena
determina scarlatina.
Sursa de infectie
Este reprezentata exclusiv de om, acesta fie:
- bolnav (avand orice forma transmisibila de
boala streptococica angine, scarlatina,
impetigo etc.)
- purtator sanatos (portaj faringian mai ales,
dar si tegumentar, cu rol epidemiologic la fel
de mare). Portajul este deosebit de frecvent ,
mai ales in colectivitatiile de copii, variabil
intre 3-25% din populatie.
Contagiozitatea dureaza atata timp cat
streptococul este prezent in nas, faringe,
tegumente; dupa aplicarea penicilinoterapiei
ea reducandu-se foarte mult, la cateva zile.
Caii si modalitatii de
transmitere
Cel mai adesea transmiterea este
aerogena prin picaturi de secretie (norul
Flugge).
Transmiterea prin contact direct dar si
indirect (obiecte contaminate) este intalnita
deasemenea.
Transmiterea pe cale digestiva apa sau
alimente contaminate posibila si poate duce
la aparitia unor epidemii cu caracter exploziv.
Receptivitatea
Forme de manifestare
populationala
Tablou clinic
Incubatia:media de 3-6 zile (1-10 zile).
Debutul:brusc, cu febra ridicata 39-40C,
angina, varsaturi, cefalee, odinofagie, stare
generala modificata, uneori dureri
abdominale.
Perioada preeruptivadureaza 24-36 de ore,
caracteristic fiindenantemul scarlatinos, de
un rosu intens, ca flacara si care cuprinde
amigdalele, pilierii si o parte a valului palatin,
unde se delimiteaza uneori net.
Forme clinice:
Dupa intensitatea manifestarilor clinice, scarlatina
poate fi:
benigna (frusta, usoara)
medie (comuna, hiperpiretica)
severa (toxica, septica, toxicoseptica)
Recadere reaparitia bolii in convalescenta, in
primele 6 saptamani, determinata de:
persistenta streptococului in amigdale criptice,
greu sterilizabile
de reinfectii in familie sau colectivitate, fiind
produsa de acelasi sau alt serotip de streptococ.
Reimbolnavire aparitia unei boli dupa mai mult
de 6 saptamani de la prima imbolnavire sau
dupa mai multe luni sau ani, printr-o noua
infectie cu streptococ beta-hemolitic (mai
frecvent la bolnavii tratati).
Diagnostic
Se bazeaza pe date epidemiologice, clinice si de
laborator.
Epidemiologic: este sugetiv contactul cu orice forma
de boala streptococica, iar datorita ponderii mari a
purtatorilor sanatosi de germeni, la fel de sugestiva este
frecventarea de catre copil a unei colectivitati de copii.
-
Tratament
Scarlatina este o boala de izolare si internare obligatorie
in spital, care dureza de regula 7 zile. Repausul la pat este
indicat pentru primele 6-7 zile de boala. Nu se vor interna in
acelasi salon bolnavi noi impreuna cu cei convalescenti.
Penicilina G administrare injectabila - reprezinta antibioticul
de electie. Se administreaza:
- intre 2-4-6 milioane UI/zi/adult, respectiv
50.000 UI/kgc/zi la copil
- timp de 7-10zile.
- in caz de alergie: macrolide, cefalosporine gen. I sau II
Dupa incheierea tratamentului se administreaza 3 doze de
penicilina de depozit benzantin penicilina la interval de o
saptamana (cu scopul evitarii unor reinfectii pe fondul deja
sensibilizat imunologic, cu riscul de a dezvolta astfel un
sindrom postreptococic)
Profilaxie si combatere
Ancheta epidemiologica cu depistarea sursei de
infectie.
Cazurile de scarlatina se declara nominal
si se spitalizeaza 7 zile, dupa externare se
mentine in izolare la domiciliu inca o
saptamana.
Suspectii de scarlatina vor fi tratati la fel ca
bolnavii, pana la confirmare sau infirmare.
Purtatorii de streptococ sunt tratati cu
penicilinasau macrolide timp de 7 zile, iar
purtatorii reumatici 10 zile, in doza dubla.
In colectivitatile de copii in care au aparut
cazuri se va face triaj epidemiologic zilnic, timp
de 10 zile de la aparitia ultimului caz de boala.
Bibliografie
- Virginia Zanc et. al., Boli Infectioase, ed.
Medicala Universitara Iuliu Hatieganu, Cluj
Napoca 2011
- Mircea Chiotean, Boli Infectiose, ed. National,
Bucuresti 2011
- http://www.formaremedicala.ro/educatiepacienti/scarlatina-simptome-diagnostic-sitratament/
- http://www.dspcluj.ro/HTML/epidemiologie/METO
DOLOGII/Metodologie%20de%20supraveghere
%20scarlatina.pdf