Aplicaţii S. 3 - Lexicologie Romana B
Aplicaţii S. 3 - Lexicologie Romana B
Aplicaţii S. 3 - Lexicologie Romana B
4. Menţionaţi elementele de jargon franţuzit din fragmentele următoare din comedia „O noapte
furtunoasă”, de I.L. Caragiale și arătați rolul lor:
a) ZIŢA: Eu, ţăţico; te rog lasă pe Spiridon să se ducă pân' la mine acasă, ca să-mi aducă
mantelul; bate vântul şi mi-e frică să nu răcesc când m-oi întoarce [...]. (Actul I, scena VII)
b) ZIŢA: […] Mai adineaori şedeam acasă. [...]. Eram ambetată absolut. [...] Când să trec pe
maidan, mă pomenesc cu mitocanul, cu pricopsitul de Ţircădău, că-mi taie drumul. „Bonsoar-
bonsoar”, şi ştii aşa deodată, sanfasò: „Hei, cocoană, zice, mai bine ţi-e acuma văduvă? –
Pardon, domnule, zic, n-am de-a face cu dumneata [...]. Acu mi-e timpul: jună sunt, de nimini
nu depand, şi când oi vrea, îmi găseşte nenea Dumitrache bărbat mai de onoarea ca dumneata.
– Mi-i că te-i căi! – Zic: pardon, domnule, nu-ţi permit să te-ntinzi mai mult la un aşa afront;
mă-nţelegi? – zice...” (Actul I, scena VII)
c) ZIŢA: [...]. Uf! ţăţico, maşer, bine că m-a scăpat Dumnezeu de traiul cu pastramagiul! Să
trăiesc eu cu un mitocan! [...]. Aşa – să nu-mi uit vorba – zic mitocanului: „Nu-ţi permit,
domnule, să te naintezi la un aşa afront!” Da’ el: „Gândeşti, zice, că o să te măriţi, cocoană? –
Asta mă-mportă pe mine, cine ce treabă are! (Actul I, scena VII)
d) ZIŢA: Atunci, alevoa, bonsoir, ţaţo. [...] A! să nu uit; mâine ne vedem, ştii că-i sărbătoare. Să
ne legăm de nenea să ne ducă la „Iunion”. (Actul I, scena VII)
e) ZIŢA: Ei, Doamne! Ţato, parol, ştii că eşti curioasă! Ce, pentru comèdiile alea mergem noi?
[...] Ce, adică toţi câţi merg acolo înţeleg ceva, gândeşti? Merg numai aşa de un capriţ, de un
pamplezir; de ce să nu mergem şi noi? (Actul I, scena VII)
f) ZIŢA: Vai de mine! Monşerul meu! Mi-l omoară! (Actul al II-lea, scena VII)
g) RICĂ: Nu striga! Nu striga! Fii mizericordioasă; aibi pietate! (Actul al II-lea, scena II)
h) RICĂ: [...] Alaltăieri seară, amoarea mi-a inspirat curaj; m-am ţinut după voi până în această
suburbie, în colţul stradei; dar când să-ţi văz justaminte adresa, mi-a tăiat drumul nişte câini.
(Actul al II-lea, scena II)
i) RICĂ: Cum să nu ştiu! Tu eşti angelul visurilor mele [...]. (Actul al II-lea, scena II)
j) RICĂ: Madam! Să am pardon! Scuzaţi! Cocoană! (Actul al II-lea, scena II)
k) RICĂ: Mă umflă!... [...] Cocoană, eşti o damă venerabilă; profit de ocaziune [...]. (Actul al II-
lea, scena II)
l) VETA: Musiu! Domnule! M-ai nenorocit, şi dumitale atâta ţi-a fost! [...] (Actul al II-lea,
scena II)
m) IPINGESCU (tot d-afară): Rezon! (se aud paşi repezi suind scările.) (Actul al II-lea, scena
II)
n) RICĂ: Madam, cocoană! Ai mizericordie de un june român în primăvara existenţii sale!
(Actul al II-lea, scena II)
o) RICĂ: Pardon!... Scuzaţi!... Bonsoar! (Actul al II-lea, scena II)