fratele păduche

Dan Sociu

Editura Vinea, București, 2004

dan sociu- născut la 20 mai 1978, în botoșani. (totul e scris cu literă mică aici, inclusiv substantivele
proprii). a absolvit în 1996, aici, liceul mihai eminescu, apoi științe politice la universitatea al. i. cuza, iași,
(1998-2001). Filologie la univ al. i. cuza, secția rusă-română (2001-2003 – studii înghețate din motive
familiale). Publică poezie, proză, eseu, publicistică și traduceri în ,,jurnalul sf,, , ,,helion,, , ,,convorbiri
literare,, , ,,timpul,, , ,,wienzeille,, (viena), ,,hyperion,, , monitorul de iași,, , ,,paradigma,, , ,,luceafărul,, ,
,,românia literară,, , ,,ziua literară,, , ,,fracturi,, , ,,ziarul finanicar,,. Cuprins în antologii: ,,club 8 – poetry,,
, editura t, 2000, ,,ozone friendly – club 8,, , editura t, 2001, ,,hat jamand etwas gefragt?,, , editura
versus, 2003. Membru fondator al cenaclului suflet, botoșani, 1996- lucrează la radio meridian botoșani,
cu emisiunea săpt fisură în real. În 2003 e colaborator la radio iași. 2004- redactor la revista hyperion.

Nicolae Țone:

cu hendrix la cîrciuma rodica.

generația nașpa. greața și grețurile anilor 2000
(pp. 5-6)

dan sociu este președintele generației nașpa. suferă, mai organic decît oricare dintre congenerii săi,
greața și grețurile anilor 2000. De aici și sinceritatea & autenticitatea lui atît de speciale, ofensive,
recalcitrante la extrem. Scrie, în genere, exagerat de rar, știind, probabil, că poemul bun se naște cu de
la sine putere, numai și numai în clipa în care vor mușchii vocalelor și consoanelor sale. Aceasta este
explicația probabilă pt care el se lasă mai tot timpul devorat de experiențe limită, pendulînd, de pildă,
între rictusul lui charlot, vagabondul vestit de pe marele ecrn, schizofrenia explozivă a muzicii lui hendrix
ori strania, aspra dezolare bacoviană. Repede spus, dan sociu cotizează generos, chiar ,,bucuros,, , la
,,cheta de flegmă,, a ultimului val autohton al poeziei.
Chestia esențială, în ceea ce-l privește, este cp ipostaza asta îl și prinde. Că nu mimează o singură
secundă. Cîțiva dintre poeții tineri, unii chiar prieteni cu el, vor să fie așa. Or Sociu este așa tocmai
pentru că natura sa este așa. Neagra clarviziune îi este proprietate genetică. Cum unui prinț veritabil, la
nunta imperială, îi devin carne proprie cămașa de mătase albă ca laptele ți hainele negre ca smoala,
personajului poeziei lui dan sociu îi stă impecabil în ipostaze anapoda. Zăbăvind prin gări dezolante.
Dormind prin cămine insalubre, unde șeful nopții este ,,fratele păduche,, ori prin apocaliptice cabinete
ginecologice. Vizitînd împreună cu gașca de amici cîrciuma rodica. Rătăcind prin periferia orașelor unde
sticla de votcă este mireasa gurii înjunghiate de sete și maica domnului tuturor rătăciților sorții. Ceea ce
la alții ar speria sau, la fel de valabil, ar putea plictisi de moarte – căci, după cum bine se știe, nu
subiectul face poezia, ci modul cum subiectul este prins în agrafele sensibilității... – la dan sociu este
natural. Respiră pe deplin aerul firescului. Performanța -căci este clar că despre performanță (ba chiar și
despre vocație) este vorba ori de cîte ori realul, oricît de ,,tare,, ar fi el, se lasă ,,transcris,, în variantă
estetică – este extraordinară.
Dan sociu este, în flancul nordic al generației douămiiste, muntele vîrfului. Alături de/împreună
cu/împotriva lui dănuț coman, inventatorul anul(ui) cîrtiței galbene. Oriunde i se vor îndrepta pașii de
acum înainte, are deja ,,spatele,, asigurat. Poate că el va vrea să (se) rateze ca ființă umblătoare prin
iadul lumii românești de fiecare zi, dar, cu siguranță, poemul și poezia nu vor dori să rateze (re)întâlnirea
cu el.

1. sociu bătrîn

xxx (p. 9)

aici mama
e un fel
de mă-ta
și tatăl nostru
nu e
decît
tac-su

am citit undeva
că trebuie să urli
opt ani
șapte luni și
șase zile
ca să încălzești
o ceașcă de cafea

aștept
pe holul spitalului de copii
cu un pahar de cafea rece
în mînă

românia literară (pp. 10-11)

aveam de luat o cutie

cu lapte praf
de la cantina de ajutor social
la centru de noapte
și pentru că
ajunsesem cu jumătate
de oră prea devreme
m-am așezat
pe o bancă
lîngă o fată cu blugi galbeni
și un bătrînel care purta
cîte un cesuleț de damă
la fiecare mînă
și m-am apucat
să citesc
românia literară

nu era un număr grozav

dar nici foarte plicitisitor
soarele îmi ciupea
ceafa
mi-am aprins o țigară
și moșul mi-a cerut
una
și i-am dat

fata cu blugi galbeni

m-a întrebat
dacă ziarul meu
are horoscop
și mi-a părut rău
că n-are

în copacul
din spatele nostru
ciripeau păsărelele
prin ușa deschisă
venea un miros plăcut
de la bucătărie
murise mihai ursachi
și ca de obicei
alex ștefănescu
bătea cîmpii

era aproape unu

și femeia cu laptele
încă nu venise
mi-am amintit
că uniunea plătește
înmormîntările
membrilor
și cum eu
nu am
decît o carte
m-am ridicat vitejește
de pe bancă
m-am dus în parc
și am scris

cincinnati kid (p. 12)

nu-nțeleg
de ce nu i-a trîntit-o
steve mcqueen
blondei ăleia
care i-a luat palma
de pe pahar
hei tanti
e singura mea bere
pînă joi
și futu-i
n-am
chef să
se răsufle

poveste de succes (p. 13)

găurile dintre dinți

au trecut iarna cu bine
rîd în soare
cenușii

scuturată de febră
miha spală urzici
în bucătăria întunecată

suspectele dureri de cal

începuturile de ulcer &
tinerețea noastră
au trecut iarna cu bine

și iluzia
că doar din greșeală
uităm atît de des
gazul deschis
în viena dumnezeu (pp. 14-16)

mi-a strecurat patru euro în buzunar exact

cît s-ajung în vîrful domului
patru monede fierbinți ca
sufletele omuleților de pe bila pixului ei aleargă
cu teuri muiate-n vopsea albastră
ei muncesc pentru mine cîntînd bluesuri
uneori îi aud

.............................................................................

nu i-am auzit niciodată

și din vîrful catedralei n-am văzut nimic

dumnezeu a spart euroii degeaba
o fotografie uriașă cu marilyn monroe
în ultima săptămînă de viață
o nuntă de rollsuri
costică paralizat de frica de înălțime
în ciuda ideii lui de a ne sinucide
lingînd cocleala de pe capul
mariei tereza
și desigur
viena

viena care
ca întotdeauna
era cu totul în altă parte

................................................................................

la zece ani
mi s-a spus că-n noaptea de crăciun vacile
vorbesc
dar dacă-ncerci să le asculți paralizezi
surzești
sau mori pe loc

eram la bunici și m-am gîndit

să plasez casetofonul nostru rusesc
în grajd și
să aflu
adevărul
trișînd

...............................................................................

acum
cînd mă mișc greu
și aud din ce în ce mai rău

mă consolez închipuindu-mi
că știu ce-aș fi găsit în grajd a doua zi

un electronica înghețat
acoperit de căcăreze
și balegi

nici măcar un haiku (p. 16)

am 25 de ani și mă simt terminat

iliescu are 75
și zîmbește

poetry special investigations (pp. 17-20)

am împrumutat de la biblioteca din botoșani

doar așa
pentru că oricum am citit-o
dar n-am mai vorbit de cîteva luni cu el
și mă simt puțin vinovat
nici la telefon
nici pe mail
cum nici anul trecut în iași
cînd stăteam la cinci minute unul de-altul și
nu prea ne vedeam și
plănuisem noi să facem un poem în doi
on-line
dar bineînțeles off-line
un fel de servită
adică să-l scriem acasă
și să ne dăm de spontani
ca beatnicii
un poem despre doi poeți
unul de douăzecișiceva
celălalt de patruzecișiceva
care stau la cinci minute distanță
și nu se văd cu lunile
și de ce
am împrumutat deci oglinda la zid
a lui radu andriescu și
fază
cartea mai fusese luată
pe 16 august 1999
adică într-o zi de vară
un botoșănean
s-a ambiționat
să-l citească
pe andriescu
nu andrițoiu
și nici arghezi
pentru că școala începea
abia peste-o lună

&

m-a sunat coman din bistrița

tot din orașul ăsta jegos te sun
mi-ar plăcea să fiu acolo
i-am spus
îmi amintesc un pod de lemn
o apă și nite munți în jur
îmi aminteam sîngeorzul
de fapt
dar am lăsat-o așa
am vorbit cu perdivară
venise din bucurești
băi nu mai suport
am strigat amîndoi
cam în același timp
aș vrea să fiu în iași
sau chiar în botoșani
și eu:
în clipa asta m-aș urca în trenul de bucurești
sau chiar în autobuzul de iași
și altceva ce mai faci
l-am întrebat
bine mi-au mărit leafa scriu
nici mie nu-mi merge prea rău
și scriu
&
aud că ianuș
s-a însurat cu domnica
aș vrea să-i trimit un mail
și nu știu de ce nu reușesc
m-a sunat gabi din tîrgoviște și mi-a spus
că ianuș se mută în făgăraș
speră să-i dea primăria apartament
cînd m-am însurat eu m-a sunat chiva
m-a întrebat dacă am căruță și cal
s-ar putea să-și editeze romanul la iași
gabi mi-a adus cartea ruxandrei novac
apoi a plecat la cluj și mi-a luat-o
într-o seară l-am sunat pe dună
fusese la sibiu
la mircea invănescu
mi-a spus că e la fel
bătrîn și bolnav
bea mult și citește cărți polițiste
scrie?
nu mai

&
nu mai știu nimic de nimigean
și nici de radu
mă-ntreb dacă bogdan a-mprumutat atunci
oglinda la zid
sau daniel
nu mai știu pe altcineva
în botoșani
care să citească poezie
mă-ntreb dacă în nouășnouă
am fost la mare
poate că așa s-ar explica
mă-ntreb dacă o să mai merg la mare
de nebun ca-n adolescență
cu pofta de-atunci
și dacă o să mai citesc
sau o să mai scriu poezie
cu poftă
&
gabi mi-a lăsat cartea domnicăi
mi-a spus că țone vrea să-mi reediteze cartea
și cozma s-a supărat
pentru că i-o promisesem lui
dar el nu mi-a mai dat nici un semn
și nici țone
poate c-ar trebui să merg la bucurești
poate c-ar trebui să merg la iași
să-l întreb pe cezar ivănescu
dacă-mi dă voie să mi-o mai scot
vorba lui caius dobrescu
pe care l-am cunoscut la sighișoara
poate c-o să merg cu teo la sibiu
să beau cu mircea ivănescu
sau la chișinău la cluj sau la brașov
la un bulibuleator cu frații vakulovski
cărora le sînt dator cu o mie de mailuri
și altora și altora și altora

blocuri (p. 21)

ne-au urcat treptele lor

jegoase după ce ne-am născut
dar nu le iubim
ne-am scris
numele
la temelii
în cimentul molcuț
seara ne-ntoarcem
în găoazelor lor
ca niște limbrici
spășiți
ne spijinim
de betonul
public
nu le iubim și
în cele 40 de zile
le vom da lungi
lungi
tîrcoale.
bani de dragoste (pp. 22-23)

,,M-a făcut maica frumos

Să-i fiu Țării de folos,
M-a făcut maica voinic
M-a dat Țării pe nimic,,
(din folclorul botoșănean)

în curînd vor apărea primii heroinomani în botoșani

în curînd voi călca pe seringi pe
aleea pietonală unirii
două femei se-ntîlnesc
cu sacoșele-n brațe jumătate pămînt de cartofi
jumătate anxietate
întotdeauna
una vine de la spital cealaltă
merge spre tribunal și-amîndouă

și-amîndouă vor trece și pe la direcția

vor trece pe la direcția muncii

dragostea mea toată noaptea

am vorbit bani
pe podea
pantalonii mei de la second
rochia ta second-hand
șușoteau bani

în curînd vor ieși la cerșit în soarele de noiembrie

cu fețele stinse ca soarele de noiembrie plozii heroinei
cu venele umflate ca venele de pe frunte tatălui
cînd urlă și sparge
o sticlă de jumătate de marginea
chiuvetei
în curînd voi păși peste ei pe
aleea pietonală unirii
doi bărbați se-ntîlnesc
întotdeuauuna
unul vine de la casa de ajutor pentru deces
celălalt de la direcția muncii și-amîndoi

și-amîndoi vor trece și pe la srviciul

vor trece pe la serviciul de pașapoarte

dragostea mea toată noaptea

am tăcut vinovați bani
rușinați am tăcut bani
toată noaptea
m-ai ținut strîns de mînă
și dimineața
ți-am strecurat în palm-o
monedă

dragostea ta ca nebunii (pp. 24-25)

dragostea ta
ca nebunii orașului
costică buzalău și tomberonul lui
cu plăcuță de înmatriculare și antenă
și mai nou cu brăduț odorizant
cînd eram copil claxona ca o dacie
titiiitiiitul ăla enervant și comun al epocii
din vîrful buzanelor lui cît bujiile
și circula nebunul
în toate duminicile
acum și-a pus și-o alarmă
pe care uneori nici el
n-o poate opri
l-am văzut săptămîna trecută
întins pe trotuar
sub tomberon
transmitea
printr-un celular-brichetă indicații
către bază
căpitanul roșu și colecția lui de medalii
din staniol și beteală
fluierul și carnețelul pentru amenzi și procese verbale
ne aresta seara
cînd ieșeam de la școală
disperat că nu-l luam în serios
ne flutura sub nas
inelul cu ceas electronic ca argument
suprem de autoritate
și pe el l-am văzut recent
într-o crîșmă albise
avea un fel de resemnare demnă-n privire
îți venea să spui oftînd
nu mai e ce-a fost
dragostea ta
liniștitoare
ca nebunii și cerșetorii orașului
pe care-i știu din copilărie
și care mă așteaptă
la aceleași colțuri
chiar dacă le dau rar
sau deloc
pînă cînd într-o zi
se căpătuiesc
sau mor
și asta nu-mi schimbă
cu adevărat viața sau moartea
doar că se face
un gol
în drumurile mele

in the mood for love (p. 26)

la opt fără un sfert mă grăbesc spre casă

în felul acela mizerabil în care ne grăbim seara
să vedem nu știu ce la televizor dar
la opt dau pe tvr1 acolo tu
doar atît prinzi

zîmbesc de fiecare dată

cînd chinezoaica se sprijină ușor de cîte-un perete
zîmbești?
cîndva mi-ai spus tu nu îi înțelegi oboseala

sărut-o prostule strig

și sar din fotoliu ca la meciuri

dar noi știm că n-o va face

a treia oară l-am văzut în sala azur
îmi strângeai mîna la fazele slow
și muzica aia care ne buburuzea pielea
și ea cobora să-și cumpere mîncarea ei singuratecă
și el fuma la capătul treptelor
așteptînd să se oprească ploaia
și eu gelos pe el
tu geloasă pe ea
acum stau înțepenit în fotoliu
cu pielea buburuzită toată
și-mi aprind o țigară

cu gesturi studiate
gesturi de hong-kong

acolo tu tragi pe tine o pătură

de frică (p. 27)

mă cac pe mine
de trist ce sunt
dinții stricați
poeziile tot mai scurte
și rare
unșpe mii de ploi
peste spinare
într-o singură săptămînă
trăiesc
ca și cum m-aș antrena
pentru următoarea dictatură
coerența filmelor americane
mă face să plîng
nu-mi mai pun
nici o dorință
cînd mănînc prima dată cireșe
în an
de frică
nu sînt ale mele
ușile pe care le trîntesc
o femeie îmi spune
am răcit acolo
jos
privesc
speriat
nedumerit
în podea
 poemul de la ora 5 (pp. 28-30)

1.

iarna trecută
o iarnă sordidă ca un titlu de ziar

concubinul maică-mii m-a amenințat cu un topor

concubina mea mă ura

m-am gîndit prima dată cu bucurie la maorte

speriat exaltat cam cum se gîndește un puști de-a patra
la clasa a cincea
cu nerăbdarea din copilărie
cînd încercam să pornesc trenul doar cu voința

întins pe podea
cu un sac gol de cartofi în brațe
îmi spuneam eu
nu sînt decît
un rahat în ploaie
care vorbește

nu voi cîștiga bani și nici

nu voi face oamenii
să chiuie ca la bregovic
cînd îmi citesc poemele

numele meu nu va fi dat

niciodată unei alei drăguțe
pe care mi-ar plăcea să fiu jefuit
nu voi mai tremura pentru ea
cînd voi citi ziarele poveștile cu răpiri
trafic de carne vie
cum tremuram în vremea
cînd pentru o clipă carnea ei
a fost carne vie
pe trupul meu auschwitzian

2.
trei zile în piața unirii
m-am mutat de pe o bancă înghețată pe alta
calculam unghiuri optime distanțe
nu știam care-i fereastra camerei ei
și mă isterizasem
îmi spusese că găzdoiul nu o lasă
să mă primească în casă
o să crape curînd am șuierat printre dinți
și după două săptămîni a murit
trei zile de pe o bancă înghețată pe alta
am citit aceeași carte cu mănușile pe mîini
îmi țiuiau urechile de frig
dar nu mi-am scos căciula din buzunar
știam că de-acolo de sus ea numai după păr
m-ar fi putut recunoaște
purtam chiar aceleași haine
de la ultima întîlnire

3.

vecinii toți foști securiști

mă priveau cu suspiciune
acum stau la colțul unei străzi cu picioarele-n zloată
mă prefac că aștept

îmi mușc adînc încheietura mîinii

îmi fac ceas
mă uit la ceas
acum sînt singur în camera mea
ciocnesc un pahar de rom
cu borcanul cu șoarece
tresare zgîrie sticla
își ascunde capul sub rumeguș

în cameră e întuneric
undeva la marginea orașului fluieră o locomotivă
ca întotdeauna
sunetul acela prelung îmi duce genunchii la gură

mă visez cu o infirmitate
și-o tîrfuliță să mă hrănească la pat
poveste de succes (p. 31)

fiica mea se liniștește

cînd fac gesturi mecanice
nu cînd îi vorbesc
sau îi cînt
doar cînd o agit
mecanic
stupid

nevastă-mea ar vrea să iau bani

pe fiecare rînd scris
sau dacă nu
să scriu doar despre ea

amărîții de la containere
mă cunosc
după sacii cu scutece
și mult scrum
nimic folositor pentru ei

și
mai ales
după privire

xxx (p. 32)

îmi apăs gura peste gura ta

cum se face
cu o palmă îți presez un sîn cum se face
îți presez și celălalt sîn cum se face
te ridic puțin cît să-ți scot chiloții cum se face
îmi apăs gura peste gura ta cum se face
îți desfac picioarele cum se face
mă înghesui în tine cît să intru cum se face
mă mișc înainte și înapoi
cu grijă să nu iasă de tot cum se face

xxx (p. 33)

dragostea mea dragostea noastră

e prea frumoasă
eu zic să n-o stricăm
pe noi eu zic
s-o păstrăm
pentru vreun doctor
ceva

xxx (p. 34)

trupul meu e un nenorocit de contabil

așa cum mîngîierile femeii sînt lovituri
date cu viteza ardelenească-a ninsorii.

trupul e un nenorocit de funcționar,

îi spuneam lui dan coman
în autogara ireală din bistrița, la plecare.
înțeleg să nu ne înțeleagă, a încuviințat el,
părinții, iubitele, nevestele, nenumăratele neamuri
sau tîrtanul din gloată.

dar voi, plămîni ai mei, să nu pricepeți voi chiar nimic

din nobila artă a conversației?

dați-mi un trup ca o tabără,

am strigat în autogara din bistrița,
cu un ficat prietenos, poreclit ursu,
care să ne ducă în spate, tăcut, noapte de noapte
spre dormitoare,
și frații rinichi, nebunaticii grupului,
oricînd disponibili pentru farse și bere.
și creierul, o bucătăreasă de treabă
care dă supliment,
și-un stomac
finuț și citit, băiatul cu muzica,

și-o inimă grațioasă și blondă

să ne cînte, tristă, în ultima seară,
la foc, la chitară...

trupurile noastre sunt niște porci de fasciști,

am urlat în autogara pustie din bistrița
așa cum sărutul femeii
e o înfulecare
la viteza ardelenească-a fulgerului.
sociu bătrîn (pp. 35-36)

sociu e bătrîn el
a prins războiul rockerilor cu depecharii
despre care îți amintește atît de puțin

la șaișpe ani a scos în draci găleți din fîntînă

pentru două circare îmbrăcate în roz
brațele lui ca vreascurile
și maică-sa așteptînd nervoasă
varza cu n butoaie
a luat-o urît pe cocoașă
de față cu zînele

dar ce zi strălucitoare
pe atunci sociu iubea eroismele
de tot felul
vis mult sex
și-o moarte prematură

la douășcinci își suge zilnic

tinctura de anghinare
își știe pe de rost
discursurile care l-ar fi putut apăra
atunci sau acolo
își repetă bîlbîindu-se
vorbele care l-ar fi
scos de-atîtea ori din rahat
pentru că

sociu e un boșcău
cu diskinezii biliare
și mintea tulbure
ca băutura grecească
pe care-a furat-o
într-o noapte tulbure
din casa prietenului său
eugen
psihiatrul

la douășcinci
în viața lui au intrat ambulanțele
facturile
fracturile
și pînă acum
n-a avut
nimic
important de spus
între picioarele femeilor
un mare secret
pe care să-l ducă-n mormînt
niciodată o
vorbă bună
să le țină pe picioare încă
o zi

și toate astea
ca o casă pe care-a vîndut-o
la care
beat
se-ntoarce-n fiecare seară din obișnuință și
trage șuturi în ușă
și scîncește ca un bătrîn
să i se deschisă
pentru că
sociu e bătrîn

II. foișorul rockerilor* (*sub acest titlu, în cea de a doua secțiune a volumui de față se reiau poemele din
cartea de debut, borcane bine legate. Împreună cu textele din prima secțiune, sociu bătrîn, ele
constituie portretul întreg al unui poet aflat la ieșirea dintr-o adolescență pe care deja o regretă.
Facturile și fracturile îl obligă, din păcate, ca de acum înainte să scrie altfel)