Rugaciune

Proiect didactic
la literatura română în clasa a X-a

Poezia „Rugăciune” de Octavian Goga.
Teme și motive
Prof. Gurali Corina
Cernăuți – 2017
Subiectul: Poezia „Rugăciune” de O. Goga. Teme și motive.
Tipul lecției: de fixare și sistematizare a noilor cunoștințe
Strategia didactică
- metodele de învățământ: conversația, lectura, comentarea, exercițiul;
- mijloace didactice: manualul, fișe de lucru.
Forme de organizare a clasei: frontală

Data: 22.02.2017
Obiective operaționale
O1: să cunoască datele biografice despre autor;
O2: să cunoască operele de bază a poietului;
O3: să citească expresiv poezia;
O4: să identifice tema și ideea poeziei;
O5: să precizeze motivele poeziei;
O6: să comenteze fiecare strofă în parte;
O7: să extragă din text elemente care sugerează starea sufletească a poetului.
Scenariul didactic
- Organizarea clasei
- Salutarea elevilor
- Verificarea temei de acasă
- Anunțarea temei noi
Octavian Goga – poet român, ardelean, politician. Considerat poet al neamului,

descrie universul rural, transilvănian. După cum mărturisește poetul „Eu grație
structurii mele sufletești, am crezut întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un
luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face
parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui și se transformă în
trâmbița de alarmă.”
Tema noastră de astăzi este: Poezia „Rugăciune”. Teme, motive.

- Lectura poeziei
- Scrierea cuvintelor necunoscute
Istovit – obosit, sleit de puteri;

Ispite – îndemn, ademenire, seducție;
Mașteră – mamă-vitrigă;
Gârbov – spinare încovoiată;
Povară – greutate.
Date principale despre poezie

Opera este o monografie lirică a satului în care tratează teme specifice
semănătorismului și poporanismului: asuprirea poporului cu durerea sufletească.
Poezia are un caracter mesianic, deoarece poetul are datoria să vorbească despre
greutățile neamului său. Poezia Rugaciune deschide primul volum de versuri
Poezii din anul 1905, care reprezintă o evocare a satului transilvănian.
Tema poeziei este, de fapt, satul și țăranul român din Transilvania, care luptă în
continuu pentru salvarea ființei naționale, împotriva Imperiului Austro-Ungar.
Motivul poeziei îl formează lupta pentru pentru dreptate socială și libertate
națională a românilor din Transilvania. Este un motiv care tratează un conflict
social și național.
Titlul poeziei, cuvântul rugăciune, implică sensul de imploare, de rugă adresată
devinității.
Poezia este alcătuită din șase strofe, respectiv din trei secvențe.
Prima secvență poetică prezintă frământările poetului care își caută sursa de
inspirație, își caută cuvintele potrivite. El îi cere devinității, printr-o adresare
directă, puterea de a-și găsi drumul spre adevărata poezie.
În a doua secvență poetică este prezentată concepția despre poezie și condiția
poetului. Creația trebuie să aibă ca scop principal cântarea vieții celor mulți.
În secvența a treia apare un motiv esențial, anume poezia care are „glas”, care are
puterea de a transmite urmașilor istoria adevărată a neamului. Poetul nu mai are o
individualitate proprie el se confunda cu intreg poporul.
Comentarea poeziei pe strofe

Prima strofă este o adresare directă către Divinitate, iar şirul de metafore
amplifică dezorientarea eului liric şi dorinţa de a găsi un sprijin moral de pentru a-
şi ajuta neamul chinuit: „cu ochii tulburi”, „trupul istovit de cale”, „cad
neputincios”, „mi se desfac prăpăstii”, în „negură se-mbracă zarea”.
Strofa a doua sugerează apăsarea suferinţei, simţirea poetică profundă ca
simbol al durerii neamului său aflat într-un moment de răscruce. Eul liric îşi
îndreaptă speranţele către Dumnezeu, invocându-l, implorându-l să-i dea o povaţă
înţeleaptă şi să-i lumineze calea de a-şi ajuta neamul de români să scape de durerea
seculară: „Din valul lumii lor mă smulge / Şi cu povaţa ta-nţeleaptă, / În veci spre
cei rămaşi în urmă, / Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă”.
Poetul-cetăţean înalţă o rugă Divinităţii, conjurându-l să-l inspire în crearea
unei poezii pline de revoltă şi răzvrătire împotriva asupririi neamului românesc din
Transilvania, astfel încât creaţia-poetică să devină o armă de luptă pentru izbăvirea
suferinţelor de veacuri, „spre cei rămaşi în urmă”.
Strofa următoare este o enumerare de simboluri şi metafore care sugerează că

opera literară este menită să dea glas sentimentelor umane de dragoste şi ură, de
bucurie şi tristeţe, accentuate de verbele la modul imperativ aşezate la începutul
fiecărui vers: „Dezleagă minţii mele taina [...] Sădeşte-n braţul meu de-a pururi /
Tăria urii şi-a iubirii / Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina [...] Alungă patimile mele
[...] Învaţă-mă pe mine-a plânge”.
Revărsarea durerii izvorâte din nedreptăţi sociale şi naţionale constituie un

argument pentru caracterul militant al artei şi rolul de mesager al scriitorului.
Ultimele trei strofe, printr-o suită de substantive - durerea, lacrimile, amarul, truda
-, dau un patetism dramatic poeziei. Apelul poetului către confraţii săi este şi un
îndemn ca aceştia să fie nu numai martori ai istoriei, ci şi făuritorii ei.
Revolta poetului se amplifică în finalul poeziei şi „se revarsă” nestăpânit,

cuprinzând întreg pământul şi adunând în glasul suferinţei „cântarea pătimirii
noastre”. Metafora „în suflet seamănă-mi furtună” ilustrează dorinţa fierbinte a
poetului de a se încărca sufleteşte cu atâta revoltă, încât poezia, „strunele
înfiorate”, să poată exprima izbăvitor nedreptăţile, „amarul”, îndurate de românii
din Ardeal, din cauza asupririi sociale şi naţionale. „În suflet seamănă-mi
furtună, / Să-l simt în matca-i cum se zbate, / Cum tot amarul se revarsă / Pe
strunele înfiorate; / Şi cum sub bolta lui aprinsă, / În smalţ de fulgere albastre /
Încheagă-şi glasul de aramă: / Cântarea pătimirii noastre”.
Exerciții
1. Ce semnificație au sintagmele „rostul meu” și „jalea unei lumi”.
2. Însemnați pasajul care v-a sugerat ideea că poezia este o artă poetică.
3. Extrageți din text elementele care sugerează starea sufletească a poetului.
Definiți prin câteva cuvinte această stare.
4. Identificați în text sintagmele specifice liricii lui Octavian Goga
Temă pentru acasă

De alcătuit un eseu în care să redați frământările poetului Octavian Goga din
poezia „Rugăciune”.
- Notarea

Rugaciune

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rugaciune

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rugaciune

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect didactic

la literatura română în clasa a X-a

Prof. Gurali Corina

Forme de organizare a clasei: frontală

Octavian Goga – poet român, ardelean, politician. Considerat poet al neamului,

Tema noastră de astăzi este: Poezia „Rugăciune”. Teme, motive.

Istovit – obosit, sleit de puteri;

Date principale despre poezie

Comentarea poeziei pe strofe

Strofa următoare este o enumerare de simboluri şi metafore care sugerează că

Revărsarea durerii izvorâte din nedreptăţi sociale şi naţionale constituie un

Revolta poetului se amplifică în finalul poeziei şi „se revarsă” nestăpânit,

Temă pentru acasă

S-ar putea să vă placă și